Refectia politica a lui Machiavelli e legata de relatia dintre istorie si
politica, experienta si normele vietii civile Normele vietii civile sunt inspirate din opera lui Titus Livius (primul conducator al reflectiei istorico politice renascentiste) Machiavelli experienta anticilor poate fi cel mult un ghid pt umanisti (florentini) si nu trebuie privita ca o autoritate Istoria e mereu si exclusiv istorie politica (istorie a schimbarilor politice si reflectie asupra legilor care le guverneaza) Umanismul primeste din experienta anticilor impulsul unei noi viziuni despre politica si istorie menita sa inlocuiasca viziunea augustiniana, treptat inlocuita cu o interpretare in termeni naturalisti a schimbarilor petrecute in comunitatile politice S-a considerat mult timp ca machiavelli ar fi dat o noua identitate istoriei politice, considerand ca a lasat la o parte traditia umanista, abordand un drum care nu mai fusese parcurs pana atunci Scrie din perspectiva politicii si stiintei politice, nu a istoriei Interpretarea istoriei romane devine filosofie politica Discursurile asupra decadei lui Titus Livius este o lucrare contemporana cu Principele Operele politice in genere presupun o ereditate politica si o ampla cultura literara si istorica Cultura antica a lui Machiavelli devine un fel de stiinta care se bazeaza pe faptul ca natura umana nu se schimba odata cu trecerea timpului Comparatia intre actiunile anticilor si viata politica din timpul vietii lui Machiavelli presupune nu doar idea mereu reafirmata a exemplaritatii romanilor, ci si o conceptie despre istorie si despre mecanismele ei bazata pe idea ca practica politica trebuie sa tina cont si de experientele anterioare Avem mereu in fata perspectiva trecerii de la istorie la regula politica Experienta lucrurilor antice este un mijloc important pt a intelege politica si pt a actiona asupra ei Imitarea ordinii antice reprezinta baza unei noi stiinte a statului care trebuie sa se bazeze pe experienta in aceeasi masura ca si dreptul sau medicina Machiavelli e impotriva celor care incearca sa isi conformeze actiunile politice in exclusivitate modelelor antice care nu sunt doar dificil de preluat, ci si imposibil de imitat
Naturalism politic:
natura inteligibila lumea politica permite deducerea unor legi si
reguli universale => Machiavelli refuza sa isi imagineze republici si isi aplica reflectia la politica din timpul sau Machiavelli ajunge sa inteleaga istoria altfel decat predecesorii sai Putem vorbi despre o revolutie metodologica si conceptuala care separa teologia politica a Evului Mediu tarziu de opera lui Machiavelli
Istoria nu e o repetare a acelorasi evenimente, ci manifestarea unor
continuturi diferitec are isi au originea in pasiunile umane invariabile Avem posibilitatea de a domina evenimentele Exemplul/modelul pastreaza intacta forta normativa pt ca sunt aplicate acelorasi mecanisme ale comportamentului uman Modelul aplicat fara atentie la detaliile politicii reale nu va putea transforma stiinta despre stat intr-o forta politica
Paul Veyne:
Despre calificativele care i s-au aplicat lui Machiavelli
Pretuieste raul sau binele? Este un autor cinic si demistificator, a demascat realitatea politica sau nu? Machiavelli ar fi inteles care era realitatea efectiva a politicii statelor din vremea lui Veyne are rezerve fata de acest lucru Machiavelli a considerat aceasta realitate ca fiind chipul etern al politicii El nu a fost decat un tehnician limitat, dar a lasat impresia ca este lucid Machiavelli isi propune sa vorbeasca despre modul in care principatele pot fi conduse si pastrate (Principele, cap II) Principele care vrea sa isi pastreze statul trebuie sa sties a urmeze adevarul efectiv, sa fie intelept pt a sti sa evite infamia viciilor care l-ar face sa isi piarda statul (cap XV) Specia umana nu este pe deplin imblanzita, de aceea se poate revolta Veyne principii sunt singurii agenti ai politicii a guverna era un termen care se folosea in domeniul agricol (= a stapani) Principii nu incheie un contract cu supusii lor si nu au drepturi/datorii fata de ei Principii nu se supun unor reguli morale, de aceea nu exista un conflict intre politica si morala pt ca ea e ignorata in raport cu politica Relatia principe-supusi nu e morala, ci tehnica Principele nu are obligatia de a asigura binele supusilor A guverna si a-si pastra principatul este un lucru natural si instinctiv A guverna inseamna a-I pune pe supusi in conditia de a nu-I putea dauna principelui si de a nu se gandi sa ii dauneze (Discursuri) Principele trebuie sa isi pastreze regatul si nu sa ii guverneze in sensul actual al termenului Pt a pastra regatul va trebui ca principele sa ii multumeasca cand pe supusi, cand pe oprimati
Trasaturi ale politicii
Caracterizeaza politica Europei intre sex XV-XVII inainte ca monarhii sa devina
monarhi constitutionali Politica inseamna altceva la Machiavelli decat acum Institutiile si functiile puse in joc nu sunt aceleasi cu institutiile din democratiile de azi Principatele erau disputate intre mai multi suverani Statul lui Machiavelli se baza pe violenta si practicarea nedreptatii pt a-si mentine granitele
Statul modern guverneaza si gestioneaza interesele unei anumite
populatii Statutul acestui adevar efectiv al politicii pe care Machiavelli il surprinde nu are un caracter etern Este un adevar cu ajutorul caruia nu putem gandi statul modern si nici macar o realitate pe care ne-am obisnuit sa o credem clasica Nu incheie epoca fictiunilor, ci isi creeaza propria fictiune Este o fictiune rece care ii da aerul luciditatii Machiavelli nu incearca sa justifice sau sa rationalizeze puterea rationala, iar principele gandit dupa modelul latifundiar nu are menirea sa asigura bunastarea supusilor cu care nu a incheiat niciun contract Politica nu cunoaste niciun alt actor in afara principelui Statul si politica sunt fenomene pure, naturale Nu e nici cinic, nici lucid, ci un campion al seriozitatii care isi transforma gandirea intr-un nou academism (Veyne) Asa zisa luciditate e legata de practica politica din vremea sa (a suveranilor vechiului regim) Creeaza o fictiune cu aparente rationaliste Machiavellism Acest rationalism nu este al unui ganditor politic, ci cel al unui tehnician/inginer al politicii (Veyne) Nu se intreaba in privinta limitelor, ci doar a coerentei interne a mijloacelor Considera imaginar tot ce nu corespunde acestei realitati Imaginarul = realitatea celorlalti Adevarul efectiv este o fictiune care se considera pe ea insasi mai adevarata decat adevarul Machiavelli crede ca descrie si slujeste un model care il configureaza in functie de ceea ce poate face pt el Din politica mai multor principi, Machiavelli pretinde ca desprinde un model rational Modelul e o abstractiune prin care politica este redusa la efortul puterii de a se autoconserva sau de a-si pastra domeniul sau teritoriul in care exista Puterea exista in general dincolo de determinatiile istorice Acest domeniul al puterii/politicii ramane acelasi indiferent de felul in care se manifesta supusii sau cetatenii Supunerea fata de putere e aceeasi in cetatea greaca, intr-un principat sau in statele din sec XX Avem o putere fara alte calificari care trebuie sa se conserve pt a nu se autonega Daca principele e singurul actor politic, avem de a face cu un actor politic colectiv si statul va fi acelasi fie ca vorbim de o republica precum Atena sau Roma, fie de un imperiu ca cel roman Desi vorbeste despre principe, Machiavelli este, conform lui Veyne, nu un monarhist, ci un republican convins
binele este urmarit doar in republici, experienta ne dovedeste ca popoarele
nu si-au sporit bogatia decat sub o guvernare libera Veyne libertatea e un concept aplicabil unor colectivitati care se autoguverneaza si nu este supusa unui stapan Machiavelli intelege libertatea in sens antic, doar colectivitatea e libera, nu indivizii Chiar si o oligarhie se va numi republica daca nu e supusa unui stapan Din perspectiva lui Machiavelli, puterea principelui este posibila in principal datorita apolitismului supusilor Prin relatia de supunere, cei condusi ajung chiar sa isi iubeasca stapanul Principele trebuie sa se faca ascultat (= sa se faca temut) Supusii il vor asculta nu datorita violentei sau persuasiunii, ci din obisnuinta Supunerea va fi atunci o afectiune naturala (Principele) Teama va fi asemanatoare cu iubirea Principii sunt respectati pt virtutile lor cel putin aparente, dar oamenii sunt sensibili in cea mai mare masura fata de forta lor Daca principele isi va mentine statul, mijloacele prin care a facut acest lucru vor fi considerate onorabile si vor fi laudate de fiecare Maretia statului determina atitudinea supusilor, indiferent de ceea ce ei gandesc Veyne realitatea politica din timpul lui Machiavelli scotea in evidenta o disimetrie intre principe si supusi Principele lui Machiavelli nu se poarta nici patern, nici ca un egal, ci ca un proprietar care are un singur scop pastrarea teritoriului Singurul scop al puterii politice princiare e acela de a supravietui Veyne e optica unui tehnician care se crede teoretician stie ca politica nu e morala si stie care lucruri trebuie evitate Machiavelli devine celebru prin antimoralism, insa nu este decat un tehnician conformist care prezinta o politica fara fundament La el, existenta statului si puterea principelui sunt simple fapte din care el face niste drepturi Nu este nici lucid, nici cinic E doar un personaj caruia statul ii apare ca un obiect atat de sublim incat nu e nevoie sa argumentam in favoarea lui Machiavelli nu incearca sa justifice societatea politica, nici sa o fundamenteze pe un contract sau pe binele comun Se situeaza in acelasi plan cu creatorii de utopii si cu cei care au scris asa numitele oglinzi destinate principilor Diferenta dintre Machiavelli si contemporanii sai umanisti pt Machiavelli, adevarul efectiv al lucrurilor este considerat cel mai important lucru in politica In celelalte scrieri de acest gen, autorii idealizau principii, infatisandu-e o oglinda a tuturor virtutilor Machiavelli vorbeste doar in termeni tehnici si isi slujeste principele fara sa il idealizeze Inainte de Machiavelli, cititorul oglinzilor principilor era pregatit doar sa auda lucruri nobile pt ca asa cerea legea genurilor
Machiavelli nu afirma ceva nou, de exemplu cand argumenteaza in
Discursuri superioritatea republicilor o face in maniera conventionala ca acestea sunt mai drepte ca principatele Pacea si maretia statului devin scopurile principale ale politicii Odata cu el isi face debutul absolutismul sau perioada de formare a marilor monarhii Opera lui va fi continuata de un autor precum Jean Bodin (1576)