Sunteți pe pagina 1din 204

www.dacoromanica.

ro

ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE_ ROMNIA


INSTITUTUL

LINGVISTiC

OE

DIN

BUCURETI

" SUPLIMENT
LA

,-

Dictionarul
, e-xpllcativ
. al limbii. romane

/'

t .

E o I TU R A

ACAD E MI_E I R E P U B LI C II SOC I A LI S T E ROM N IA


BUCURETI, 1988
www.dacoromanica.ro

_Liicrarea a fost elaboratA, in cadrul Sectorului de lexicologie


lexicografie al Institutolui de Lingvistica din Bucuresti.

AUTORII DEX:
Conduceitorii

lucreirii:

acad.

dr. Mircea Seche.

Ion

Coteanu,

dr. Luiza

Seche,

Redactori: Alexandra Burnei, Elena Ciobanu, Eugenia Contras,


Zorela Creta, Valentina Hristea, dr. Lucretia Mares, Elena Stingaciu,
Zizi Stefnescu-Goangd, Tatiana Tugulea, Ileana Vulpescir.
A colaborat la revizia si la definitivarea etimologiilor dr. Theodor
Hristea.

AUTORII DEX-S:
Conducdtorii

acad. ION COTEANU

ION DANAILA

NICOLETA TIUGAN

Redactori:

ELENA CIOBANU
ZORELA GRETA
EUGENIA GUTULESCU
VALENTINA HRISTEA
dr. LUCRETIA'. MARES

GEORGETA MITRAN
MARIA PAUN
ZIZI STEFANESCU-GOANGA
NICOLETA TIUGAN
TATIANA TUGULEA

Au mai colaborat: dr. MIRCEA SECHE (la revizia definitiva),


dr. ANDREI BANTAS 1a revizia ti definitivarea etimologiilor),
AURELIAN LAZAROIU, de la Institutul de Cercetdri Etnologice ei
Dialectologice din Bucuresti (la revizia si la definitivarea unor articole
din domeniul tehnic), AURELIA ULICI i RODICA ZAFIU (la defini-

tivarea manuscrisului pentru tipar).

www.dacoromanica.ro

PREFATA

Suplimentul pe care-1 prezentdm acum publicului a devenit necesar ca


urmare a dezvoltdrii firevi a vocabularului uzualsi, nu numai a acestuia in, perioada dintre 1975, data de aparitie a Dictionarului explicativ al limbii romeme,
i 1985-1986, data ultimelor inregistrdri de cuvinte in Supliment.
Ideea de a cornpleta' dictionare de felul celui mai sus amintit printr-un
supliment se intilneve astdzi in practica multor edituri din lame. In felul acesta, cei
ce folosese dictionarele sint pusi in curent cu noutdtile aparute in vocabular mai
repede ci intr-un, mod mai putin costisitor decit printr-o editie north.
Numdrul de cuvinte qi de adaosuri de sensuri la unele cuvinte din Dictionarul
explicativ al limbii romne depaseve cifra de 11 000. Cele mai multe provin din
domeniile tehnico-viintifice, din care au pdtruns in ultimul timp in circuitul general

prin mijloacele Moderne de reispindire in publicul larg a informatiei de naturd


tehnicd ci Viintifica. Uncle sint Inca in curs de adaptare la pronuntarea romtineascd.
De aceea, s-au inregistrat citeodatd qi cloud feluri de pronuntare, mai ales la termenii

tehnici proveniti din englezd. Cea pe care colectivul de autori ai Suplimentului


a considerat-o mai potrivitd figureazd pe primul Mc. lidmine sot se vadd in viitor
(lath intr-adevtir ea se va generaliza. In asemenea situatii, hothritoare este preferinta vorbitorilor, pe care dictionarele de diverse feluri o pot influenta, dar nu totdeauna o si pot fixa de la inceput.
E de la sine inteles cd Suplimentul respecta principiile i formulele dirt,
dictionarul de bath. S -a introdus numai o indicatie aparte pentru cuvintele din
dictionarul de bath let care s-au addugat sensuri noi,-pentru ca cititorul sd vie
de la inceput cu ce categoric de completari are de a face. (Cuvintele din DE X la
care prezeritul Supliment face adaugiri slut tipdrite cu litere mari,_obiqnuite, of.
ABANOS.)
S pre a nu mdri volumul Suplimentului, infinitivele i participiile cu valoare

de substantive, respectiv de adjective, de la verbele inregistrate nu au fog tratate


ca articole de sine stdtdtoare.

In principiu, un supliment nu exclude aparilia in viitorul mai mull ori


mai putin indepcirtata editiei a doua a Dictionarului explicativ a limbii romne.
Ea depinde in mare masurd de primirea pe care publicul o va face noutatilor
propuse aici. Sperdin Ca efortul autorilor de a-i oferi atit o imagine a imbogatirii
recente a vocabularului uzual al limbii romdne, cit ci o serie de informatii utile,
va gdsi intreaga intelegere i va prilejui tuturor un sentiment de satisfactie fa
de dezvoltarea limbii nationale.

www.dacoromanica.ro

LInA ABREVIERILOR
(Vezi

Abr.
Biocbim.
Cib.
Cin.

Cuv. am.
Der. regr.
Electron.
Elt.
Engl. am.
Fot.
I nf orm.

Rad.
Tel.

DEX)

= abreviat, abreviere
= biochimie
= cibernetica

= cinema ; cinematografie
= cuvint american
= derivat- regresiv
= electronica
= el ectrotehnich

= limba engleza americana


= f otografie

= informatica
= radio ; radiofonie
televiziune

www.dacoromanica.ro

A- Element de compunere care indica absenta,


excluderea etc. [Var.: an.] Din fr. a-.

ABANDONAT, -A, abandonag, -te, adj. (Despre


Spec. (Despre copii
nou-nscuti) Lepadat2. V. abandona.

obiecte) Care a fost prsit.

ABANOS, abanosi, s.m. Nume dat mai multor


specii de arbori exotici cu lemn prellos, de culoare

neagra (Dyospyros ).

ABATESA., abatese, s.f. Calugarita care conduce

activitatea intr-o mnastire catolica.


Din lat. abbatissa.
ABDOMN s.n. (Biol.) Partea posterioara a
oorpului la artropode.
ABDOMINALGIE, abdominalgii, s.f. (Med.) Durere
Din fr. abdominalgie. .
abdominala.
ABIOGEN, A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre

medii) Care este lipsit de viata.; (despre procese) care


are loc, se petrece fr participarea materiei vii.

[Pr.: -bi-o-] Din fr. abiogene.


.ABLATIE s.f. v. ablatiune.
ABLATItTNE s.f. Fenomen fizic prin care un corp

care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din


substanta, devenind incandescent prin frecarea cu
aprul. [Var.: ablAtie s.f.]
ABSORBTIE s.f. Fenomen optic caracteristic len-

tilelor ochelarilor de vedere de a retina, flltra etc.


razele de lumina care dauneaza ochiului.

ABSTRACTIZANT, -A, abstractizanti, -te, adj. Care


abstractizeaza. Abstractiza + suf. -ant.
ABTIGUI, abliguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A so

imbata. 2. Tranz. A da (cuiva) o bataie (usoara).


lb Fig. A face (cuiva) un rau. 3. Tranz. A modifica

date, un text etc. pentru a corespunde mai bine


(scopului urmarit); p. ext. a falsifica.
abliguire s.f.- abtiguit, -A adj.

Et. nec.

ACAUSTOBIOLITIC, -A, acaustobiolitici, -ce, adj.


(Geol.) Referitor la acaustobiolite. [Pr.: -ca-us-to-bi-o-]
Din fr. acaustobiolitique.

ACCEDE, accgd, vb. III. (Livr.) Intranz. A avea

acces (1), a ajunge la ceva, undeva. Din fr. accder.


ACCELEROMETRU s.n. Transductor ..electrome-

canic de masurat structurile vibrante.


ACCEPTOR, acceptori, s.m. (Fiz.) Atom trivalent

care introdus intr-un semiconductor primeste electronj

de la un atom din reteatra cristalina a acestuia.

Din fr. accepteur.

ACETILLACETIO adj. (Chirn. ;

in sintagma) Acid

acetilacetic = acid instabil care se descompune in


acetona i bioxid de carbon. --- Din fr: actylactique.
ACETOFAN s.n. Folie transparenta folosit ca
suport pentru desenele animate.
Din fr. actophane,
ACHIZITIV, -A, achikitivi, -e, adj. Referitor la o
achizitie.
Din fr. acquisitif.

ACNEIF ORM, -A, acneiformi, -e", adj. (Med.) Care


are aspect de acnee ; ca o acnee. [Pr.: -ne-i-] Din fr.
acnlforme.
ACOMERCIAL, -A, acomerciali, -e, adj. (Despre
atitudini, manifesthri) Care este lipsit de spirit cornercial. [Pr.: -a-al] A- + comercial.
ACORD s.n. Concordanth, potrivire (in Oreri,

atitudini etc.). 6 Aprobare, acceptare.

ACREDITANT, -A, acreditanti, -te, adj. (Rar) Care


Acredita + suf. -ant.
acrediteaza.
ACRI vb. IV. Refl. A se mura (1). acrit, -A adj.
ACRILIC, -A, acrilici, -ce- adj. 1. (Chim.; In sin-

tagma) Acid acrilic'= lichid incolor cu.miros interator


obtinut prin oxidarea acroleine i folosit la fabricarea
unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale)
Care este obtinut cu ajutorul derivatilor acidului
acrilic (1). Fibrd acrilicd.
Din fr. acrylique.
ACRIMONIE s.f. (Livr.) Atitudine plina de ironic
Din fr. acrimonie.
usturatoare ;_sarcasm.
ACRIMOM6s, - A SA, acrimoniosi, -oase, adj.
(Livr.) Care denota acrimonie, plin de ironie; sarcastic.
Limbaj acrimonios. [Pr.: -ni-ds]
Din fr. acrimonieux.
ACROMATIZARE, acromatizdri, s.f. Actiunea de
a acromatiza i rezultatul ei. V. acromatiza.
ACTIV, -I, adj. (tn sintagma) Populafie actMd =

totalitatea persoanelor angajate intr-o activitate profesionala (institutionalizath, retribuith).


ACTIVITATE s.f. (Fiz.) Numarul de particule
emise de o surs radioactiva pe secunda.
ACTIVIZATOR, -OARE, activizatori, -oare, -adj.
Care activizeaza.
Activiza + suf. -tor.
ACUMULAT, -A, acumulafi, -te, adj. Caro este
strins, adunat (in timp). V. acumula.
ACUMULATI V, -A., acumulativi, -e, adj. (Rar)
Care acumuleaza.
Din fr. accumulatif.
ACUPRESVRA s.f. (Med.) Metodd terapeutica co

consth in presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologica deosebita; presupunctura. Din germ. Akupressor.
ACOSTICA s.f. (In sintagma) Acusticd arhitecturaid = ramurd a acusticii care studiaza fenomenele

legate de propagarea undelor acustice in incaperi.

ACUSTOMAT, actistomate, s.n. Dispozitiv adaptor


electronic la un magnetofon pentru pornirea i oprirea
automata a aparatului, care asigurd inregistrarea
numai atunci chid se vorbeste. Din germ. Akustomat.
ACTACULTERA s.f. Maricultura.
Din fr. aquaculture.
ACVADAG s.n. Solutie de grafit coloidal folosita

ca strat conductor pe suprafata interioard a partii

tronconice a tuburilor catodice. Din germ. Aevadag.


ACVANACT, -A, acvanaug, -te, s.m. i f. Specialist

ACIDIFICA, acidtfic, vb. I. Tranz. si refl. A (se)


transforma in acid. Dupd fr: acidifier.

in scufundari Mute cu scopul de a cerceta medial

(Pop.) Pripasit.

naut. [Pr.: -na-u-1 Din fr. aquanautique.


ACVARIST, -A, acvaristi, -ste, s.m. i f. Persoank
care creste pesti in acvariu. Aevariu + suf. -ist.

ACIUAT, -A, acivati, -te, adj.

[Pr.: -ciu-atl V. aciva.

ACLIMATIZAT, -A, aclirnatizafi, -te, adj. Care este

adaptat la un mediu nou.

V. aclimatiza.

marin. [Pr.: -na-ut]

Din fr. aquanaute.

ACVANACTIC, -A, acvanautici, -ce, adj. De .acva-

Cf. germ. A qu a r is t.

www.dacoromanica.ro

ACVARISTICA

AGATAT

ACVARISTICA s.f. Cresterea pestilor in acvariu.

Din germ. Aquaristik.


ADAMANTINA s.f., (Anat.) Smelt dentar.
fr., engl. adamantine.

Din

AD.AOS s.n. (In sintagma) Adaos comercial --=rabat


comercial.

ADAPTAT, -A, adaptali, -te, adj. 1. Care a fost


transformat pentru a corespunde anumitor cerinte
sau pentru a fi intrebuintat in anumite imprejurdri ;
care este potrivit pentru ceva. 2. (Despre organisme)
Care a suferit un proces de adaptare (2). 8. (Despre

textele literare) Cdruia i s-au adus modificdri in vederea

reprezenttirii lui pe scend, a utilizdrii ca scenariu de


film etc. V. adapt&
ADECyA, adecvez, vb. IV. Tranz. si refl. A face
Din adecvat (der. regr.)
sd devinl sau a fi adecvat.
adecvire s.f.
ADERtNTA s.f. Aderare, solidarizare constientd
la ceva.
ADJECTIVA, adjectivez, vb. I. Refl. si tranz.
(Gram.) A (se) transforma in adjectiv ; a (se) adjectiviza.
Din adjectiv. adjectivAre s.f. ; adjectivAt, -A
adj.

ADJECTIVIZA, adjectivizez; vb. I. Refl. si tranz.


(Gram.) A (se) adjectiva. Adjectiv + suf. -iza.
adjeetivizfire s.f. ; adjectivizdt, -A adj.

ADOLESCENTIMSM s.n. (Rar) Stare, manifestare


de adolescent. Adoleseentin + suf. -ism.
ADRESA s.f. (Inform.) Expresie (numericd) pentru

localizarea informatiei in memorie (3).


ADULTERARE, adulterdri, s.f. (Livr.) Falsificare,
denaturare. Dupd fr. adulteration, engl. adulteration.
ADUNAT, -A, adunaji, -te, adj. Strins 2 (la in loc).

Spec. (Despre asezdri rurale) Cu case asezate una


Mgt alta, In strinsd apropiere, V. aduna.
ADUNATOR s.n. Masind pentru recoltarea cereale-

lor si a finului.

ADVERBIALIZA, adverbializez, vb. I. Refl. si


tranz. (Gram.) A (se) transforma in adverb.
Din fr.

adverbialiser. adverbializire s.f. ; adverbializit, -A adj.


AERAT, -A, adj. (Livr.) 1. (Despre texte) Care are o
structurd simpld, claritate, limpezime. 2. (Despre
pagini scrise) Cu literele i rindurile spatiate ; cu mull._

spatiu alb.
AEROBIC, -A, aerobici, -ce, adj. (tn sintagma)
Gimnasticd aerobicci = gimnastica de intretinere executatti pe fond muzical. [Pr.: a-e-] Din fr. a6robique.
AEROBEZ, aerobuze, s.n. Avion de pasageri de
foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distante
medii. [Pr.: a-e-] Din fr. arobus.
AEROCARTOFILIE s.f. Ramurd a cartofiliei care
se ocupd de stampilele postei aeriene. [Pr.: a-e-]

+ cartofilie.
AEROCOSMIC, -A, aerocosmici, -ce, adj. -Aero-

Aero-

spatial. [Pr.: a-e-j Aero- + cosmic.

AEROFILATELIC, -A, aerofilatelici, -ce, adj. Tlefe-

ritor la aerofilatelie, de aerofilatelie. [Pr.: a-e-] Din


fr. arophilat6lique.
AEROFILATELIE s.f. Ramurd a filateliel care se
ocupd de mdrcile pentru posta aeriand. [Pr.: a-e-]
Din fr. arophilatlie.
AEROFOTO GRAFIC, -A, aerofotografici, -ce, adj.
Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. [Pr.:
a-c-]
Din fr. arophotographique.
-AEROFOTOGRAMA, aerofotograme, s.f. Fatogramd

aeriand. [Pr.: a-e-] Din fr. a6rophotogramme.


AEROGEN, -A, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este
produs prin intermediul aerului (1). [Pr.: ff-e-]
Din
fr. arogene.
AFRO GENERAT OR, aerogeneratvare, s.n. Instalatie
folosit la transformarea fortei eoliene in energie

electricd. [Pr.: a-e-]


'2

Din engl. aerogenerator.

AEROGLISOR, aeroglisoare, s.n. Vehicul care se


deplaseazd prin alunecare pe o pernd de aer 1. [Pr.:
a-e-]
Din fr. aroglisseur.
AEROGRAMA s.f. Scrisoare pentru po-Sta aeriand.;

imprimat special pentru o astfel de scrisoare.


AEROION, aeroioni, s.m. (Fiz.) Ion atmosferic
(eliberat prin descArcdri electrice, evaporarea apei
etc.). [Pr.: a-e-ro-i-on] Din fr. aroion.
AEROIONIZAT OR, aeroionizatoare, s.n. Aparat
pentru concentrarea aeroionilor negativi intr-o Medpere in scopul obVinerii unui aer asemdnAtor celui
natural. [Pr.: a-e-ro-i-o-] Din fr. aroionisateur.
AEROIONOTERAPIE, aeroionoterapii, s.f. (Med.)
Aeroion +
temple.
AEROL 6G, -A, aerologi, -ge, s.m. i f. Specialist
in aerologie. [Pr.: a-e-] Din fr. arologue.
AEROLOGIC, -A, aerologici, -ce, adj. Referitor la
aerologie, de aerologie. [Pr.: a-e-]
Din fr. aerologique.
AEROPORTUAR, -A, aeroportuari, -e, Adj. Referi-

Tratament cu aeroioni. [Pr.: a-e-ro-i-o-]

tor la aeroport. [Pr.: a-e-ro-por-tu-ar]

Din fr. 'Oro-

portuaire.
AEROSPATIAL, -A, aerospariali, -e, adj. Referitor
la navigatia in spatiul aerian terestru si cosmic ;
Din fr. arospatial,
aerocosmin. jPr.

AEROTERMA, aeroterme, s.f. Aparat electric de


incAlzire cu aer cald. [Pr.: a-e-1 Din fr. a6rotherme.
AEROZINA s.f. Carburant iichid pentru motoarele
rachetelor. [Pr. a-e-] Din fr. arozine.
AFEBRIL, -1, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu
are sau nu face febrd. Din fr. af6brile.
AFI*AJ s.n. (In sintagma) Afis,.aj optic ,---- afisor.

AFIOR s.n. (Electron.) Dispozitiv pe 1 cdrui


suprafatti apar caractere alfanumerice comandate
electric ; afisaj optic.
AFDC s.n. (Mat.) Tunct care reprezintd un numAr
complex intr-un sistem de coordonate carteziene.
AFIXAL, -X, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix.
Diu fr. affixal.

A FORTIORI adv., adj. invar. (Livr.) (Care se impune) cu necesitate. [Pr.: -ti-6-].
AFRETARE, afretdri, s.f. (Mar.) Actiunea de a
afreta; navlosire. V. afreta.
AFRICANIST, .A, africanifti, -ste, s.m. i 1. (Rar)
Africanolog.
Din fr. africaniste.
AFRICANISTICA s.f. (Rar) Africanologie. Din
germ. Afrikanistik.
'
AFRICANITATE s.f. 1. Caracter specific (culturii)
popoarelor africane. 2. Lumea, civilizatia africand.
Din fr. africanit.
AFRIKANDER, afrikanderi, s-.m. (Rar) Bur.
Din engl. Afrikander.
AFRO adj. invar., adv. (Cu pArul capului) foarte
incretit.
Din fr. afro, engl. Afro.
AFTOID, -A, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect
de aftd, ca o aftd. Din fr. apbtokle.
AFUMA vb. I. Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare
fumurie in procesul de fabricatie.
AFUNDARE, afundari, s.f. Actiunea de a (se)
afunda; cufundare. V. afunda.
AGABARITIC, -A, agabaritici, -ce, adj. Care depdseste un gabarit standard. A- + gabaritic.
AGASARE,- agasdri, s.f. Actiunea de a agasa fi
V. agasa.
rezultatul ei.
AGASAT, -A, agasafi, -te, adj. (Despre oameni)
Iritat, enervat. V. agasa.
AGATIT, -A, agalaji, -te, adj. 1. Atirnat, spinzurat 2, suspendat. 2. (Despre obiecte de ImbrdcAminte)
Prins fArd voie Intr-un obiect ascutit care gdureste,
&Ord, rupe o tesaturd. * Rupt, gdurit prin prinderea
-unei tesaturi intr-un obiect ascutit.
V. agiita.

www.dacoromanica.ro

AGENTIE

AGENTIE s.f. (In sintagmele) Agenfie de bilete =


ibrou uncle se vind cu anticipatie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agenfie de voiaj = birou unde
se vind cu anticipatie bilete de caldtorie (pen tru
distante mai lungi).
A GIORNO adv. (Italienism) Ca ziva. Lurninat a
giorno. [Pr.: -gir-] Loc. it.
AGLOMERA vb. I. Tranz. A incdrea pe cineva

cu prea multe treburi.

AGLUTINAT, -A, aglutinali

-te,

adj.

(Despre

rnateriale) Ale cdrui particule sint lipito unele de


altele prin adeziune. V. aglutina.
AGNATOSTOM, agnatostomi, s.m. (La pl.) Clasd

de vertebrate acvatice fr maxilarul inferior;

(si

la sg.) animal din aceastd clasd. Din germ. Agnathostomen, engl. agnathostomata.
AGRAMATISM s.n. (Med.) Incapacitate de exprimare gramaticald corectd.
AGREMENTARE, agrementdri s.f. Actiunea de
a agrementa. V. agrementa.
AGROALIMENTAR, -A, agroalimentari, '4, adj.

Referitor la produse alimentare provenite din agri-gro-a-]


Agro- + alimentar.
AGROCEN6ZA, agroceno.ze, s.f. (Biol.) Zond agricold.
Din fr: ogrocnose.
A GRO GE OL 0 GLC, -A, agrogeologici, -ce, adj. Refe-

sulturd.

ritor la agrogeologie, de agrogeologie. [Pr.: -ge-o-]


Din fr. agrogologique.
AGROINDUSTRIAL, -A, agroindustriali, -fi, adj.
Referitor la productia agricold industrializatd. [Pr.:
-gro-in-]
Agro- + industrial (dupd fr. agroindustriel).
A GR OMETE OR OL 6 GIC, -A, agrometeorologici, -ce,
[Pr.: -te-o-] Agro- +

adj. De agrometeorologie.
meteorologic.

AI S.m. Mic mamifer arboricol cu miscfir lente,

din America de Sud si Madagascar (Danbontonia

Din fr. al.


madagascarensis ).
AIUREALA. s.f. (Fam.) Zdpaceall, tulburare,
dezordine.

AJURARE, ajurdri, s.f. Actiunea de a ajura.


ajura.
AJUSTABIL, -A, ajustabili, -e, adj. Care poate fi
Ajusta + suf. -bil.
ajustat.
V.

ALALIE, alalii, s,f.

(Med.)

Incapacitate

de a

vorbi sau de a pronunta unele sunete; logoplegie.


Din fr. ,alalle.
ALAMURI s.f. pl. Instrumente muzicale de suflat
din alama (1).
ALB, -A adj. (tn sintagma) Magie albd = capa,
citate a unor persoane de a savIrsi fapte neobisnuite,

in aparenta miraculoase, care insa pot fi ef.plicate

stiincific; (livr.) teurgie.


ALBANISTICA s.f. Studiu al limbii, culturii gi
civilizatiei albaneze.
Din germ. Albanistik.
ALBASTRU s.n. (tn sintagmele) Albastru de metilen
= colorant albastru (1) intreEuintat In vopsitorie,
In lucrAri de bi,ologie i In medicind. Albastru de Prusia
(sau de Berlin) = ferocianurd de fier folosit ca
pigment albastru (1).
ALBASTRIT, -A., alUstrifi, -te, adj. 1. Care a

devenit (mai) albastru. 2. Care este cldtit In apd cu


albstreald; (reg.) sinilit. V. albastri.
ALBICIVNE
-iciune.

s.f.

(Fam.)

Albeat.

Alb + suf.

ALB1T 2, -A adj. FAcut sau devenit (mai) alb (1);

inalbit 2.

ALCHIL, alchili, s.m. (Chim.) Radical organic


monovalent obtinut dintr-o alchend i o hidrocarburd
aromaticd sau parafinicd.
Din fr. alkyle.
ALCHILARE, alchildri, s.f. (Chim.) Indroducere a
unui alchil in,molecula unui compus organic. Dupa
fr. alkylation.

ALGEZIR

ALCHIMIC, -A, alchimici, -ce, adj. Referilor la


,alchimie, de alchimie. Din fr. alehimique.
ALCHINA,

alchine,

s.f.

(Chim.)

aciclica nesaturata, cu o trip/a legaturd.

Hidrocarburd
Din germ.

Alkine.
ALCOOLEMIE, alcoolemii, s.f. Prezentd temporard
a alcoolului (2, 3) In singe ; procent do alcool prezent
In singe. [Pr.: -co-o-) Din fr. alcoolmie.
ALCOOLIZAT, -A, .alcoolizati, -te, adj. (Despro
lichide) In care s-a introdus alcool. [Pr.: -co-o-]
V . alcooliza. Cf. fr. alcoolise.
ALCOOLSCOP, alcoascoape, s.n. Instrument pen fru

determinarea alcoolemiei. [Pr.: -co-o-] Din alcool


(dupd bronhoscop, stetoscop etc.).
ALCOXID, alcoxili, s.m. (Chim.) Alcoolat. Din
fr. alcoxid.
ALDOL, aldoli, s.m. (Chim.) Aldehidd-alcool obtiDin fr. alio].
nutUl prig polimerizarea unei aldehide.
ALDOZA, aldaze, s.f. (Chim.) Monozaharidd avind
in moleculd gruparea carbonil (2) caracteristicd aldehidelor.
Din fr. aldose.
ALEATORIC, -A, aleatorici, -ce, adj. (Livr. ; despro
fenornene)

Care se produce intimplator, care este

legat de hazard ; stocastic. * (Muz.) Care se bazeazd


pe improvizatie ; care lasd executla la inspiratia interpretului. [Pr.: -le-a-] Aleatdr[iu] + suf. -ic.
ALEATOBISM s.n. Caracter aleatoric. [Pr.: -le-a-]
Din fr. alfiatorisme.

ALEGOMZA, alegoriazet, vb. I. Trasz. A tniltia,


ceva prin alegorii. Din fr. allgoriser.
alegorizire
s.f.;- alegorizit, -A adj.
ALEGORIZANT, -A,alegori;anfi, -te, adj. Care
alegorizeazl. Alegoriza + suf. -ant.
ALEGRETE s.f. (Livr.) Vioiciune, sprinteneal
(a tonului, a exprimdrii).
Din fr. alldgresse.

MALL aide, 5.1. (Biol.) Genil de un anumit tip


de pe acelasi crornozorn. Din fr. allele.
Aum s.n. Steag cu lnsemnele imperiului otoman
(primit de domnii romani la Investiture lor).
Din tc. elem.

ALERGOL 6G, -.A, alergologi, -ge, s.m. i f. Specialist in alergologie.


Din alergologie (der. regr.).
ALERGOL GIC, -A, alergologici, -ce, adj. Referitor
Din fr. allergologique.
la alergologie, de alergologie.
ALERTA, alertez, vb. I. Tranz. si refl. (Livr.)
A (se) alarma.
Din fr. alerter.
alertfiro s.f. ;

alertt, -it adj.

ALEXANDRIT, alexandrite, s.n. (Min.) Crisoberil.


Din germ. Aleksandrit, fr. alexandrite.
ALEXINDRINEAN, -A, alexdndrineni, -e, s.m.,
adj. ). S.m. Persoand ndscutd si crescutd In municipiul Alexandria. 2. Adj., s.m. (Locuitor) dip municipiul Alexandria. Alexandria (n. pr.) + suf. -ean
ALEXANDRINEANCI, alexanclrinence, s.f. Femeie
ndscutd i crescuta In municipiul Alexandria. + Locuitoare din municipiul Alexandria. Alexandrincan +
suf. -cd.

ALFABET s.n. (In sintagma) Alfabet fonetic


alfabet care asociazii fiecarei litere un cuvint de circulatie a and initiald o constituie litera respectivd,
In scopul evitdrii erorilor la transmisiile telefonice sl
radiotelefonice.
ALFABETAR, alfabetare,

s.n. Set de litere ei


silabe folosit ca material didactic pentru formarea

cuyintelor. Alfabet 4- suf. -ar.


ALFANUMERIC, -A, alfanwuerici, -ce, adj. (Tehn. ;

despre indicatii) Care este exprimat prin intermediul

literelor i cifrelor.
Din fr. alphanumrique.
ALGEBRIST, -A, algebr4ti, -ste, s.m. i f. Specialist
in algebrd. Din fr. algdbriste.
ALGEZIE, algezii, s.f. (Med.) Capacitatea de a
Din germ. Algesie,
simti durerea. 4 (Med.) Durere.

www.dacoromanica.ro

ALGOFOBIE

AMPLIFICAT OR

AL GOFOBIE, algofobii, s.f. (Med.) Team& patologicA

de durere.
Din fr. algophoble.
ALGOL s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit In
programarea automatd orientat In probleme de -calcul
stiinfific. -- Din engl., fr. algol.
AL G OL (SG, -A, algologi, -ge, s.m. i f. Specialist
in algologie.

Din fr. algologue.

AL GOL OGIC, -A, algologici, -ce, adj. Referitor la


algologie, de algologie.
Din fr. algologique.

ALGORITM s.n. P. gener. Succesiune de operafii


necesare In rezolvarea unei probleme oarecare.
ALIFI 6S, -OA SA, alifioi, -oase, adj. (Rar) Ca
alifia. [Pr.: -fi-os]
Alifie + suf. -os.
ALIMENTATIE s.f. (In sintagma) Alimentalie
publicd = refea de intreprinderi comerciale pentru
servirea populafiei cu rnIncdruri i bduturi.
ALINIA vb. I. Refl. (Dupre fdri) A se asocia intr:o

grupare pe baza iinui tratat.

ALINIAT 2, ..11, aliniafi, -te, adj. 1. Care este asezat

In linie dreaptd. 2. (Despre fdri) Care aparfine unei


grupdri constituite pe baza unui tratat. [Pr.; -ni-at] -V. alinla. Cf. fr. align 6.
ALITERATIY, -A, aliter:ativi, -e, adj. (Rar) Cu
aliteratii.
Din fr. alliteratif.
ALITERATIE s.f. (Med.) Repetare a unor sunete
sau silabe in stdri de puternica excitafie psihicd.
AL OF 6N. alofone, s.n. (Fon.) Variantd pozifionald
Din fr. allophone.
ALSACIAN adj., s.m. (Si in sintagma) Lup alsacian

a unui fonem.

AMBIVALENT, -A, ambipaleni, -te, adj. Cu ambivalenfd.


Din fr. ambivalent.
AMBIVALENT% ambivalenfe, s.f. Existenfd con;omitent a cloud aspecte diferite. Din fr. arnbiralence.

AlliBLI OP, -oArA, ambliopi, -oape, adj., s.m. i f.


(Med.) (Bolnav) de ambliopie. [Pr.: -bli-op] Din fr.

amblyope.
AMBUSCAT, ambuscali, adj., s.m. (Franfuzism)

(Soldat) dispensat de obliggiile grele ale serviciului


militr; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a
lupta pa front. Din fr. embusqu .

AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franfuzism)


A bloca cu vehicule, nave etc. cdi rutiere sau de navigafie. [Pr.: -te-ia] _Dinfr. embouteiller. ambuteire s.f. ; ambutelfit, -A adj.
AMELIORATIV, -A, ameliorativi, -e, adj. (Livr.)
Care amelioreazd. 0 influengi ameliorativd. [Pr.:
-li-o-]
Din fr. amdlioratif.
AMERICANIST, -A, americanisti, -ste, s.m. i f.
1. Specialist in americanisticd. 2. Adept al americanismului (2).
Din fr. amhieaniste.
AMERICANISTICA s.f. Studiu al limbilor, culturilor
civilizafiilor americana.
Din germ. Amerikanistik.
AMTIBRAITIC, -A., amfibrahici, -ce, adj. (Lit. ;
despre ritm) Care este obfinut din amfibrahi. Din
fr. amphibrachique.
oi

rasd de ciini de pazd de talie mare, originard din

AMID ERA, amiduri, s.f. Compus chimic obfinut


din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen
cu un metal. Din fr. amidure.

ALTAR s.n. (Tehn.) Perete de material refractar


situat -in sPatele unui focar pentru a dirija Ilacdra.

, Care fine de amigdale, referitor la amigdale. [Pr.:


-li-an]
Din fr. amygdalien.

Franfa.

ALTIMETRIC, -A, altimetrici, -ce, adj. De altimetrie.


Din fr. altimtrique.
ALTITUDINAL, -A, altitudinali, -e, adj. (Aflat)
la altitudine. Din fr. altitudinal.
ALUMINIFER, -A, aluminiferi, -e, adj. (Despre
terenuri, roci etc.) Care confine aluminiu sau alumind.

Din fr. aluminifere.


ALUMINIZ A, aluminizez, vb. I. Tranz. A acoperi

suprafafa unui metal cu un strat protector de alu-

miniu ; (tehn.) a caloriza.


Aluminlu + suf. -iza.
aluminizfit, -A adj.
ALUMIN Os, -RASA, aluminosi, -oase, adj. (Despre

substanfe) Care confine compusi de aluminiu.+ (Despre


materiale) Care confine aluminiu. Din fr. alumineux.
ALUZIV, -A, aluzivi, -e, adj. Cu aluzii.
Din fr.
allusif.
ALTEOLARE, alveoldri, s.f. (Geol.) Forman a
alveolelor eoliene. [Pr.: -ve-o-] De la alveold.
AMAL GAMAT, -A, amalgamati, -te, adj. (Rar)
Amestecat (in mod eterogen): V. amalgams.

AMAR ARE, amardri, s.f. Acfiunea de a amara;


amaraj. V. amara.
AMAGIT, -A, amdgifi, -te, adj. Inselat (II 1),
prostit (2). V. amligi.

AmIRCTA., amdrule, s.f. Planta erbacee cu tulpina


dreaptd, frunzele acoperite cu peri aspri i flori galbene,
dispuse in capitule (Pieris hieracioides ). Amar +
suf. -wit%

AMIGDALIAN, -A, amigdalieni, -e, adj. (Anat.)

AMMO GRAMA, amilograme, s.f. (Tehn.) Diagramd


inregistratd la amilograf.
Din fr. amylogramme.
AMIN OACIDEMIE, aminoacidemii, s.f. (Fiziol.)
Prezenfd a aminoacizilor in singe ; _cantitate de aminoacizi prezentd in singe. [Pr.: -no-a-] Din fr. aminoacid mie.
AMIN OACIDURIE,

'aminoacidurii,

s.f.

(Fiziol.)

Prezenfd a aminoacizilor In urind; cantitate de aminoacizi prezenta in urind. [Pr.: -no-a-] Din fr. aminoacidurie.

AMINOALC 6L, aminoalcooli, s.m. (Chim.) Cornpus organic care-confine amind i alcool. [Pr.: -no-al-co-ol]
Din fr. aminoalgiol.
AMINOBENZ (VC adj. (Chim. ; In sintagma) Acid
aminobenzoic = pulbere cristalind incolord, solubild in
apd i alcool, intrebuinfatd in chinie ca reactiv de

determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc.

si ai cdrei derivali sint folosifi in farmacie, parfumerie ;


acid antranilic. [Pr.: -.zo-ic]
Din fr.--aminobenzolque.

AMINTIT 6R, - OARE, amintitori, -oare, adj. (Rar)


Care aminteste. Aminti + suf. -tor.
AMORALIST, -A, amoralisti, -ste, adj., s.m. i f.
Din fr. amoraliste.
(Bar) (Adept) al amoralismului.
AMPEL 0 GRAF, -A, ampelografi, -e, s.m. i f.
Din fr. amplographe .
Specialist in ampelografie.
AMPEL 0 GRAFIC, -A, ampelografici, -ce, adj. De
ampelografie.
Din fr. amplographique.

AMBIENT, ambiente, s.n. (Franfuzism) Anpianl.


[Pr.: -bi-ent] Din fr. ambient.

AMPICILINA s.f. (Farm.) Antibiotic cu spectru


Din engl. ampicillin.
larg.

Ambiant. [Pr.: -bi-en-] Din fr. ambiental.


AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.)
A face s devind ambiguu. [Pr.: -gu-i-] Ambiguu +

de antend = amplificator montat in imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepfii
imbundtdfite a posturilor locale sau pentru recepfia

AMBIENTAL, -A, ambientali, -e, adj. (Franfuzism)

AMPLIFICATOR s.n. (In sintagmele) Amplificator

suf. wiza.

posturilor indepartate. Amplificator de putere = aparat

unei sdli prin mijloace electroacustice pentru crearea


ambiantei sonore adecvate uriui anumit gen de proDin fr. aniblonhonle.
gram [Pi -bi o ]

Constituit din Cloud sau mai multe amplificatoare,


folosit pentru transmisia stereofonicd a sunetului.

ambiguithre s.f. ; ambiguimit, -A adj.


AMBIOFONIE s.f. Metodd de modificare a acusticii

electronic de amplificare a semnalului furnizat de


preamplificator

www.dacoromanica.ro

Amplificator stereofonic = ansamblu

AMPOLOZITATE

AMPOLOZITATE, ampolositdji, s.f. (Italieniim)


Emfaza. Din it. impollosith.
AMPRENTA s.f. (In sintagma) Amprentd vocald=

ansamblu al particularittilor vocale speCifice unui


individ.

AN., v. a-.
ANACIDITATE s.f. (FizioL) Lipsa a aciditatii
gastrice:--- Din fr. anachlit, eng]. anacidity.
ANACRVZIC, -A, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu
anacruzd (1), bazat pe anacruzd (1). Anacruz
suf. -ic.
ANACUZ1E, anacuzii, s.f. (Med.) Surditate totald.
Din fr. anacousie.
ANAFAZA s.f. (Biol.) A treia faza a diviziunii
celulare prin mitoza. Din fr. anaphase.
ANAGRAMARE, anagramdri, s.f. Actiunea de
a anagrama. V. anagrams.
ANAL GEZIANT, -A, analgezianti, -te, adj. (Rar)
Analgezic. [Pr.: -zi-ant] Din fr. analgsiant.
ANALIST 29 -.t/1 S.M. i f. Specialist in informatica.

ANALIZA s.f. (In sintagma) Analizd matematicd


ramurd a matematicii care studiaza functiile, limitele,
derivatele ai aplicatiile lor.
ANALIZOR s.n. (Tehn.; in sintagma) Analizor de
spectra = aparat pontru observarea sau inregistrarea
unui semnal.
ANALOGIC, -A adj. (Electron.) 1. (Despre semnale)

ANSI

ANECDOTIST, -A, anecdotifti, -ste, s.m. si f. (Rar)


de anecdote.
Aneedota
suf. -ist.
ANERGIE s.f. (Fiz.) Energie termie corespunzatoare unui sistem fizic aflat In echilibru termodinamic
cu mediul inconjurator ai care nu poate G transformatd
in lucru mecanic.

Autor sau povestitor

ANE STEZIMPTRU,

anesteziometre,

s.n.

(Med.)

Aparat care masoara cantitatea de anestezic inhalat.


Din fr. anesth6s1mUre.
[Pr.:
ANESTEZIOL ()G, -A, anesteziologi, -ge, s.m. si

(Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-]

f.

Din anesteziologie

(der. regr.).
ANESTEZIOLOGIE s.f. Disciplina meclicala care se
ocupa cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] Din fr. anesthdsiologie.
ANEUPLOID,

-A., aneuploizi, -de, .adj. (Biol.;


despre organisme) Care are un numar de cromozomi
Din fr.
diferit faV de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id]
aneuplolde, engl. aneuploid.

ANEUPLOIDIE, aneuploidii, s.f. (Biol.) Stare a

unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-]

Din

engl. aneuploidy.
ANGAJANT, -A, angajanli, -te, adj. Care implied,

atrage pe cineva intr-o acliund. Angaja + suf. -ant


(dupa fr. engageant).
ANGAJAT, -A ad j. Care serAreate conatient o

A carui valoare poate fi reprezentatd printr-o functie

cauzd.

cuprinse in domeniul sdu de variatie. 2. (Despre aparate, dispozitive, instrumente i sisteme) Care genereaz A, masoara, -prelucreaz i stocheaza semnale
analogice (1).
Din fr:
ANALOGISM, analogisme, s.n. Analogie.

(Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor


sanguine cu ajutorul fluorului. [Pr7: an-gi-o-flu-o-]

continua in limp, putind lua o infinitate de valori

analogisme:
ANAMORDOZA

s.f.

.(Cin.)

Procedeu

optic

folosit pentru comprimarea unaginii, astfel Melt sa se


poatd inregistra pe pelicula einematografica normald
o imagine corespunzatoare ecranului lat.
ANATOMOPATOLOG, -A, anatomopatologi, -ge, s.m.

f. Specialist in patologia organelor (1). 7 Din anatomopatologie (der. regr.).


ANCILAR, -A, ancilari, -e adj. (Livr.) De slugd;
p. exl. subordonat; umil. ,Din fr. aneillaire.
ANCLANSA, anclanfez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A
angrena un mecanism In vederea declanarii; a transgi

mite o miacare unei piese. 4 A inchide un circuit


electric intr-un releu printr-un dispozitiv (electro)
anclansre s.f.; anDin fr. enclencher.
mecanic.
clanfit, I adj.

ANCOA s.f. 1. (Cin.) Decupare Mouth pe marginea

peliculei cinematografice pentru a declanaa anumite


operatii in procesul dd developare. 2. (Elt.) Canal
facut intr-o piesa metalled pentru a introduce In el
Din fr.
conductorii electrici ai -unei infdaurdri.

encoche.
ANDALEZ, -A, andaluzi, -e, s.m. i f., adj. 1. S.m.
oi f. Persoana nascuta i crescutd In Andaluzia. 2. Adj.,
s.m. i f, (Locuitor) din Andaluzia.
Din fr. ands-

lou, -se.
ANDEZITIC, -A, andezitici, -ce, adj. Referitbr la

andezit, de andezit. Din fr. andsitique.


ANDOCA vb. I. v. Indoca.

ANDROID, androizi, s.m. (Livr.) Robot 1 cu aspect


Din fr. androlde.
uman.
ANDROPAUZA, andropauze B.f. (Fiziol.) Perioada
de involutie a functiei testiculare, insotita de tulburari
neurovegetativer [Pr.: -pa-u-] Din fr. andropause
(dupa pauzd).
ANEANTIZA, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A
distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] Dupd
fr. anantir.
aneantizre s.f.; aneantizat, -A adj.

ANGIOFLUOItO GRAFIE, angiofluorograf

s.f.

Din fr. angiofluorographie.


ANGIOGRAFIC, -A, angiografici, -ce, adj. (Med.)

Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-]


Din fr. angiographique.
ANGIOLOGIC, -A, angiologici, -ce, adj. Referitor
la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] Din fr.
angfologtque.

ANGLICIST, -A, anglici.ti, -ste, s.m. i f. (Rar)


Anglist.
Din fr. angliciste.
ANGLICLZARE, anglicizdri, s.f. Actiunea de a
V. angliciza.
angliciza.
- ANGL1ST, -A, angliti, -ste, s.m. i f. Specialist

In anglistied; (rar) anglicist. Din fr. angliste.


ANGLISTICA s.f. Studiul limbii, culturii ai civilizatiei engleze.
Din engl. Anglistics.
ANGOASA.; angoasez, vb. I. Tranz. (Frantuzism)
A neliniati (profund).
Din fr. angolsser. angoasire s.f. , angoasfit, -1 adj.
ANGOASANT, -A. angoasanli, -te, adj. (FrantuDin fr. angoissant.
(Profund) nelinistitof.
ANGOLEZ, -A, angolezi, -e, s.m. i f., adj. 1. S.m.

zism)

f. Persoana nscuta i crescutd in Angola. 2. Adj.,


Din fr. angolais, -e.
ANISET s.n. Butura preparata din anason.
Din fr. anisette.
ANIS 611, anisoli, s.m. (Chim.) Eter metilic al
fenolului.
Din fr. anisole.
ANISTORIC, -A, anistorici, -ce, adj. Care este
situat In afara realitatilor concret-istorice. An- +
s.m. i f. 1Locuitor) din Angola.

istoric.
ANISTORISM s.n. Inlocuire a studiului concret

istoric al realitatii sociale prin speculatii abstracte.


Anistor[ic] + suf. -ism.

ANORECTIC, -A, anorectici, -ce, adj., s.m. i f.


(Med.) (Bolnav) de anorexia. Din fr. anorectique.
ANORGANIC, -A adj. Care este lipsit de lnsuairile
materiei vii ; din regnul mineral.
ANSA s.f. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca
vir f pentru lipit la pistolul 1 (3) electric.

www.dacoromanica.ro

ANTECALCUL

ANTIFASCISM

ANTECALCUL, antccalcule, s.n. (Rar) AntecalcuAnte- + caleul.


latie.
ANTECALCUL A, antecalculez, vb. I. Tranz. A
antecalcultire
Din antecalcul.
calcula dinainte.
s.f.; antecalculdt, -ii. adj.
ANTECEDENTA s.f. Faptul de a fi antecedent.;
anterioritate.

ANTENIT, antenate, s.n. (La pl.) Subinerengatura


care cuprinde animale cu antene ; (si /a sg.) animal
din aceastd subincrengdtura. Din enel. autennata.
ANTENATAL, -A, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. Din engl. antenatal.
ANTENA s.f. 1. (In sintagmele) Antend colectiva
sau de bloc = antena (combinatd) etp. echipament
electronic adecvat pentru asigurarea receptiei radio

sau de televiziune la mai multi abonati asociati.


Antend de camera = antena de receptie situat In
interiorul Incdperii In care se and radioul san televizorul. Antend incorporatd = antend inclusa In caseta

radioului. 2. (Fam. ; adesea la pl.) Surs de informatii.


ANTEPR GRAMAT,
anteprogramati, -te, adj.
Care este programat dinainte. Ante- + programat.
ANTEP CNE, anteprin, vb. III. Tranz. A pune
Ante- + pune (dupd fr. anteposer).
Inainte.
anteptinere s.f. ; anteptis, -it adj.
ANTES OCLU, antesocluri, s.n. (Arhit.) Bazd iesitd
In afara soclului unei cldiri.
Din fr. antsocie.
ANTIACADagC, -A, antiacademici, -ce, adj. Care
respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] Din
fr. antiacadmique.
ANTIACCIDENT adj. invar. (Despre sisterne cornplexe, de caracteristici tehnice) Care preintimpina
accidentele. [Pr.: -ti-ac-] -- Anti- + accident:
.ANTIACID, -A, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre
rnedicamente) Care neutralizeazd aciditatea gastricd.
2. (Despre materiale) Rezistent la actiunea acizilor.
[Pr.: -tt-a-] Din fr. antiacide.
ANTIAERIANA s.f. Artilerie antiaeriand.
ANTIALtRGIC, -A, antialergici, -ce, adj., s.n.
(Medicament) care previne sau suprimd alergia. [Pr.:
-ti-a-]
Din fr. antiallergique.
ANTIANTICORP, antianticorpi, s.m. (Biol.) Substan fermata in organism dupa injectarea de anti-

corpr si care neutralizeaz actdunea acestora. [Pr.:


-ti-an-]
Din fr. antianticorps.
ANTIARIST CRATIC, -A, antiaristocratici, -ce,,
adj. (Despre atitudini, manifestri etc.) Care este

Impotriva aristrocratismului sau aristocratiei. [Pr.:


-ti-a-]
Din fr. antiaristocratique.

ANTIARTA s.f. 1. Productie care nu respecta


principiile artei (academice). 2. Productie antiartisticd.
Din fr., engl. anti-art.
[Pr. : -ti-ar-]
ANTIARTISTIC, -A, antiartistici, -ce, adj. (Despre
opera, creatii) Lipsit de valoare artistica.. [Pr.: -ti-ar-]
Anti- + artistic.
ANTIARTRITIC, -.X, antiartritici, -ce, ad j s.n.
(Medicament,- tratament etc.) care Impiedica sau
previne artrita. [Pr.: -ti-ar-] Din fr. antiarthritique.
ANTIBACTERIAN, -A, antibacterieni, -e, adj. Care
combate actiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] Anti- +
bacterian (dupa engl. antibacterial).
ANTIBIOTERAPIE s.f. Tratarnent cu antibiotice.
[Pr.: -bi-o-] Din fr. antibiotherapie.
ANTIBRONOTIC, -A, antibronfitici, -ce, adj., s.n.
(Medicament) Impotriva bronsitei. Anti- + bromitic.
ANTIBURGHZ, -A., antiburghezi, -e, adj. (Despre
atitudini, manifestdri) Care este Impotriva burgheziei.
Anti- + burghez.
ANTICALOFIL, -A, anticalofili, -e, adj., s.m. si f.
(Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denota anticalofilie ;

caracterizat prin anticalofilie. 2. S.m. i f. Adept al


anticalofiliei.
Anti- + calofil.
ANTICALOFILIE s.f. (Lit.) Respingere, negare a
calofiliei ; atitudine Impotriva calofiliei.
Anti- +

calotilie. ANTICARE SC, -EA SCA, anticdrepi, adj. De 'anti-

car 2. - Anticar + suf. -esc.

ANTICICLONAL, -A, anticiclonali, -e, adj. (Rar)


Din fr. antticyclonal.
Anticiclonic.
ANTICICL OW, -A, anticiclonicii -ce, adj. (Met.)
Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon ;

(rar) anticiclonal. Din fr. anticyclonique.


ANTICINEMAT GRA/IC; -A, anticinernatografici,
-ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematoAnti- + cinematografic.
graf ice.
ANTICIPATIT, -A, anticipativi, -e, adj. Care antiDin fr. anticipant.
cipeazd ; anticipator.
ANTICIPAT OR, - ARE, anticipatori, -oare, adj.,
s.m. i. f. (Persoand) care face anticipri.
Din fr.
anticipateur.
ANTICIPATIE s.f. (In sintagma) Literaturd de
anticipatie = literatura avind ca terna imaginarea
stiintifico-fantastica a viitorului. V. li t er at ur

stiintifico-f antastio.

ANTIC OLE STER OL s.n. Substanta destinata reducolesterolului din singe.


Anti- + colesteral.
ANT/COLONIALIST, -A, anticoionial4ii, -ste, adj.

cerii

Care luptd inipotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-]


Din fr. anticolonialiste.

ANTIC OMERCIAL, -A, anticomerciali, -e, ad j


Care contrazice cerintele comertului.
Anti- + comer.
cial.
ANTIC ONE ORMISM s.n. Respingere a conformismului ; nonconformism.
Anti- + conformism.
ANTICONF ORMIST, -A, anticonformigti, -ste, adj.,
s.m. i f. (Persoana) care se opune conformismului ;
Anti- + conformist.
nonconformist.
ANTIC ON GEL ANT, -A, anticongelanti, -te, adj.,

s.m. (Substantd) care face sd scadd puirctul-d6 congelare al unui lichid. Anti- + congelant.
ANTIC ONVUL SIV, -A., anticonoullsioi, -e,
s.n. (Medicament) care calmeaza convulsiile.

adj.,
Din

fr. a nticonvulsif.
ANTICULTURAL, -A, anticulturali, -e, adj. (Despre

atitudini, manifestari) Care este Impotriva culturii.


Anti- + cultural. _
ANTIDEPRE SIV, -A, antidepresivi, -e, adj. s.n.
(Medicament) care Inlatura depresiunea (111). Anti+ depresiv.
ANTIDIABTIC, -I, antidiabetici, -re, adj., s.n.

(Medicament) care este administrat in tratamentul


Din fr. antidiabtique.
diabetului. [Pr.: -di-a-]
ANTIDIURPTIC, -A, antieliuretici, -ce, adj., s.n.

(Substanta) care diminueazd diureza. [Pr.: -di-u-]


Din fr. antidiurtique.

ANTID 0 GMATIC, -A, antidogmatici, -ce, adj. Cara


Antirespinge dogmatismul i lupta impotriva lui.
+ dogmatic (dupd fr. antidogmatique).
ANTID GMATISM s,n. Atitudine antidogmatica.
Din fr. antidogmatisme.
_ ANTID OPING adj. invar. '1. (Despre teste) Care
depisteaza, dopajul. 2. (Despre masuri, atitudini,
manifestdri etc.) Care este Impotriva dopajului.
Din engl. antidoping.
ANTIDR Ot4 adj. invar. (Despre msuri, atitudini,
manifestari etc.) Care este impotriva drogurilor.
Din fr. antidrogue.
ANTIEMETIC, -A, antiemetici, -ce, adj., s.n. Antivomitiv. [Pr.: -ti-e-] Din fr. antimtique.
ANTIFASCISM s.n. Miscare social-politica Indrep-

tata impotriva fascismului. * Atitudine antifascista.


Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.

www.dacoromanica.ro

INTISTATIZARE-

ANTIFEUDAL

ANTIFEUDAL, -A, antifcudali, -e, adj. (Despre


atitudini, rnanifestri) Care este impotriva feuclalisrnului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] Din fr. antifodal.
,ANTIFILISTIN/SM s.n. Atitudine opusa filistinismului.
Anti- + filistinism.
AMIE ONIC 2, -A, antifonici, -ce, ad j. (Despre
materiale) Care atenueazd zgomotul ; aritizgomot.

Anti- + ionic.

ANTIF ORMANT, antiformanti, s.m. (Fon.) Zona

de minima energie, situata hare doi formanti aproDin fr. antiformant.

piati.

ANTUFVIIT

adj. invar., s.n.

(Dispozitiv) care

avertizeaza in cazul patrunderii unei persoane in


spatial supravegheat sau caae face mai dificil Maul.

Anti- + turt (chip fr.

antivol).

ANTIGENIC, -A, antigenici, -ce, adj. De antigen.

Din fr. antigenique.

ANTIP OEM, antipoeme, s.n. Poem care nu respecta

prouadeele lirice consacrate si care ilustreaza o notia


esteticd.
Poem fdra valoare artistica. Anti- +

poem.

ANTIPOEZIE, antipoezii, s.f. Poezie care nu res-

pecta estetica Erich consacrate si care ilustreaza o


noua esteLica.
Poezie fdr valoare artistica.

Anti- + poezie.
ANTIPOLUANT, -A, antipoluanti, -te, adj. s.m.
(Procedeu, substan(a, bacteria) care este folosit impotriva poludrii. [Pr.: -lu-ant] Anti- + poluant.
ANTIPOLUARE, antipoludri, s.f. Actiunea de a
combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] Anti- + poluarei
AISTIP 15RN adj. invar. (Despre masuri, atitudim,
manifestri) Care este impotriva pornografiei. Anti+ POrno[grafie].

ANTIPROTON, antiprotoni, s.m. (Fiz.) AntipartiDin fr. antiproton.


ANTEPRURI GIN Os, - oAsA, antipruriginosi, -oase,

ANTIGRINDENA adj. invar. Care protejeazd impotriva grindinei. Anti- -I- grindinet.

cul a protonului.

ANTHIEM OR OIDA L, -A, antihemoroidali, -e, ad j . ,


s.n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat in
Anti- + hemotratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-]
roidal.
- OAHE,
antiinflamatori,
ANTIINFLAMAT OR,

ANTIPS-ORIAZIS adj. invar., s.n. (Medicament,


tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului.
Anti- + psoriazis.
ANTIPUBLICITAR, -A, antipublicitari, -e, adj.
Care combate publicitatea. Anti- + publicitar.
ANTIRACIIETA adj. invar. Care distruge rachetele
Anti- +
Inainte ca acestea sa-si atingd tinta.
rachet (dup engl. antimissile).
ANTIRADAR adj. invar. Care perturb functionarea radarului. * Care detecteazd prezenta radarului.
[Aec. si : antirddar] Din fr. antiradar.
ANTIRAIIITIC, -A, antirahitici," -ce, adj. Care
Din fr. antipreintimpind i combate rahitismul.
rachitique.
ANTIRECLAMA, antireclame, s.f. Reclam ru
facutd care are rezultat contrar celui urmdrit.
Anti- +
ANTIREUMATIC, -A, antireumatici, -ce, adj., s.n.
Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] Anti- + reumatic.
ANTIREZ ONANT, -A, antirezonanfi, -te, adj. (Fir.)

ANTIGRIPAL, -A, antigripali, -e, adj. Care preIntimpind sau combate gripa. Din fr. antigrippal.

-oare, adj. s.n. (Medicament, substantd) care impiedica


inflamatde. [Pr.: -ti-in-] Din fr. Ati-inflammatoire.
ANTIINELATIONIST, -A, antiinflationisti, -ste, adj.
Care previne si combate inflatia. [Pr.: -ti-in-fla-fi-o-]
Din fr. anti-inflationniste.
ANTLIUNIMISM s.n. Atitudine antijunimistd.
Anti- + juniniism.
ANTILITERATURA. s.f. Creatie literard care nu
respecta principiile estetice generale acceptate.
Creatie literara gir valoare artistica. Anti- +
1 iteraturti (dupd fr. antilittrature).
ANTIMAGYETIC, -A, antimagnetici, -ce, adj. (Tehn.)
Care este insensibil la cimpuri magnetice.
Din fr.
anthnagnetique.
ANT1111EMORII s.f. pl. Lucrare literara cu caraeter

evontor care nu respect procedeele consacrate ale


genului memorialistic. Din fr. antimemoires.

ANTIMONOPOLIST, -A, antimonopolisti, -ste, adj.


Care este Impotriva monopolismului.
Din rus.

antimonopolist.
ANTINEUTRINO s.m. (Fiz.) Particuld ipoteticd
implicata in procesele nucleare. [Pt.: -ne-u-] Din

engl., fr. antineutrino.

ANTINEUTRON, antineutroni, s.m. (Fiz.) Antis.

particuld a neutronului. [Pr.: -ne-ti-]

Din fr. anti-

neutron.
ANTINICOTINIC, -A, antinicotinici, -ce, adj., s.n.
(Substanta.) care combate sau atenueazd efectele
Din fr. antinicotinique.
niectinei.
ANTINUCLEAR, -A, antinucleari, -e, adj. Care este

Impotriva -armelor nucleare. [Pr.: -c/e-ar] Din fr.


antinuclaire, engl. antinuclear.
ANTIPARAzITAR, -A, antiparazitari, -e, adj.,
s.n. (Substanta) care previne sau combate parazitii
animali sau vegetali. Din fr. anliparasitaire.
ANTIPATIZ A, antipatizcz, vb. I. Tranz. A manifesto

antipatie fata de cineva. Antipati[e] -I- suf. -iza.


ANT1111SA, antipiese, s.f. Piesa de teatru care nu
respectd procedeele dramatics consacrate si care ilusPiesd fara
treazd o noud estetica ; (rar) antiteatru.
valoare artistied. Din fr. antipiece.
ANTIP ODIC, -A, antipodici, -ce, adj. Diametral
opus.
Antipod + suf. ic.

adj., s.n. (Medicament, tratament) folosit in cazuri


de prurigo. Din fr. antiprurigineux.

Care se Old in stare de antirezonantil.

antirdsonnant, engl. antiresonant.

Din fr.

ANTIREZ ONANTA, antirezonanle, s.f. (Fiz.) Stare

de vibratie opusa rezonantei.


engl. antiresonance.

A1NTIR OMAN, antiromane,

Din fr. antirdsonance,

s.n. Roman care nu

respecta estetia consacrata a romanhlui si care ilustreaza o nouil esteticd.

Din fr. antiroman.

Roman fdrd valoare artisticd.

ANTISCRETING, antischet,inguri, s.n. Dispozitiv


de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea
fortei centripete. [Scris nit antiskating] Din engl.
antiskating.
ANTISCLAVA GIST, -A, antisclavagisti, -ste, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care se opune sclavagismului.
Din fr. antiesclavagiste. ANTISEISMIC, -A, antiseismici, -ce, adj. Caro este
rezistent la crutremur 11). Anti- + seismic.
ANTISPORTIY, -A, antisportivi, -e, adj. Care este
contrar sportului sau spiritului sportiv. Din fr.
antisportif.
ANTISTATIC; -A, antistatici, -ce, adj., s.n. 1. (Substan(d) care impiedica electrizarea materialelor plastice.
2. (Substanta) care neutralizeazd discurile 1 (1) din
punct de vedere ,electric. Din fr. anti-statique.
ANTISTATIZ ARE, antistatizdri, s.f. 1. Actiunea

de a impiedica electrizarea materialelor. 2. Actiunea


de a neutraliza discurile 1 (4) din punct de vedere
electric.
De la antistatic.

www.dacoromanica.ro

ANTIstDMAIIIN

ARALIACEE

ANTISUBMARIN adj. invar. Impotriva subrnaeiAnti- -I- submarin (dupa fi. anti-solts-marin).
ANTISUDORIFIC, -A, antisudorifici, -ce, adj., s.n.
Antitranspirant. Anti- -I- sudorific.
ANTITABAC adj. invar. (Rar) Antitabagic.
Din fr. antitabac.
ANTITABAG1C, -A, antitabagici, -ce, adj. Care
este (folosit) impotriva tutunului Si a furnatului ;
(rar) antitabac. Anti- --I- tabagic.
ANT1TEATRU s.n. (Rae) Antipiesa. Din fr.

nelor.

antithatre.

ANTITEIINIC, -A, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre


atiludini) Care este lmpotriva tehnicii. 2. .(Despre

oameni) Care nu se pricepe la tehnicd, care nu are

talent tehnic ; atehnic. Anti- + tehnic.


ANT1TRANSPIRANT, -A, antitranspiranli, -te, adj.,
s.u. (Substantd) care Impiedicd transpiratia; antiDe la transpira.
sudorific.
ANTITRUST adj. invar. Care este (folosit) frnpotriva trusturilor (1). Din engT., Tr. antitrust.
ANT1TUSIV, -A, antitusivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care calmeazd tusea., Din fr. antitussif.
ANTIVARIOLIC, -A, antivariolici, -ce, adj., s.n.
(Vaccin, ser), care combate variola. [Pr.: -ri-o-]
Din fr. antivariolique.
ANTIVEDETA, antivedete, s.f. Artist, sportiv a
Anti- +
cdrui comportare denotd anlivedetism.
vedetii.

ANTIVEDETISM s.n. Atitudine a unui artist,


sportiv opusa vedetismului. Anti- + vedetism.
ANTIVENIN s.n. (Biol.) Anticorp care neutralizeazd

actiunea toxicd a veninului. Anti- + venin.


ANTIVENIN6S, -OSSA, antiveninosi, -oase, adj.
Care neutralizeaza veninul (1).
Anti- + veninos
(chip fr. antivnneux).
ANTIVIRAL, -A, antivirali, -e, adj. (Med.) Care
distruge viruii.
Din fr., engl. antiviral.
ANTIVIRUS, antivirufi, s.m. Substant care fmpiedic desvoltarea virusilor.
Din fr. antivirus.
ANTIVITAMINA, antivitamine, s.f. (Farm.) _BubDin fr. antiTitamine.
ANTLZGOMOT adj. invar. (Rar) Antifonic 2.
Anti- + zgomot.
ANTOLOGA, antotoghez, vb. I. Tranz. A include
De la antologie. antologare s.f, ;
inte-o antologie.
antologt, -A adj.
ANTOLOGABIL, =A, antologabili, -e, adj. Care

stanta care Inlocuieste vitarninele.

meritd sd fie inclus Intr-o antologie; p. ext. care este


demn de retinut. Antologa + suf. -bit.
ANTONIMIC, -A, antonimici, -ce, adj. Care se aftd

in raport de antonimie, referitor la antonimie. Din


fr. antonymique.
ANTROrOBIOLOGIt s.f. Ramurd a biologiei care
studiazd specia umand i maimutele antropoide.
[Pr.: -bi-o-] Din fr. anthropobiologie.
ANTRO1'OGEN1T1C, -A, antropogenetici, -ce, adj.
De antropcgenezd. Din fr. anthropcgntique.
ANTE OPOGRAFIC, -A, antropografici, -ce, adj. De
antropografie.
Din fr. anthropographique.

ANTROPOGRAFIE s.f. $tiinta care studiazd Irasaturile fizionomice specifice raselor si tipurilor umane.
Din fr. anthropegraphie.
APATRIDIE, apatriclii, s.f. (Rar) Situatie de apatrid.
bin fr. apatridie.
APA s.f. (In sintagmele) Apd de dor = solufie
folositd ca decolorant In industria textild si a birtiei.

Apti de var = solutie cu proprietti antidiareice


antiacide. Ap deutericd = apa grea-.
8

APERTOMETRU, apertometre, s.n. (Pot.) Instill,


Din fr. apertomont pentru mdsurarea unghiulatiei.
metre, engl. apertometer.
APERTIYRA s.f. 1. (Anat.) Grad de deschidere a
unei eavitAi. 2. (Fot.) Unghiulatie.
APEX s.n. Capdt, extremitate (ascutita) a c.nui
lucru.

AP1TERAPIC, -A, apiterapioi, -ce, adj. De apitera:


Apiterap [ie] + suf. -ic.
APITERAPIE,,apiterapii, s.f. Testament cu produse
apicole.
Api[col] + terapie.
APLAZIC, -A, aplazici, -ce, adj. (Med. ; tlespre
tesuturi, organe) Care prezintd aplazie.
Din fr.
aplasique.
APLICAT, -1r, adj. (Frautuzism ; despre oameni)
inzestrat, tafentat.
APLICATIVITATE s.f. (Rar) Caracter _aplicativ.
Dupd fr. applicabilit.
APOLOGETISM s.n. (Rar) Apologia. Apologet
+ suf. -ism.
APOLOGIZA, apologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A

pie.

Apologia -I- suf. -iza.


APOTECI, apoteci, s.f. (Reg.) Farmacie (2).
Din
germ. Apotheke.
APOZITIV, -A, apozitivi, -e, adj._ (Graml Apotitional.
Din fr. appositif.
APOZITIE s.f. (Med.) Depunere de celuloza In
membrana celulei.
APOZITIONAL, -A, apozitionali, -e, adj. (Gram.)
Cu valoare de apozitie ; apozitiv. [Pr.: -the-) -- Din fr.
appositionnel.
APRAXIC,'-A, apraxici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)
(Bolnav) de apraxie.
Din fr. apraxique.
APRAXIE, apraxii, s.f. (Med.) Lipsa de ceordonare
In miscari datorata unor leziuni ale ereierului.
Din
fr. apraxie.
APRIORITATE s.f. CaeaCter aprioric. [Pr.: -pri-o-]
Din fr. apriorit.
APROZAR, aprozere
Unitate cOrnareiall
pentru produse agroalinientare. Apro[vizionare] +
face o apologia.

zar[za-vat].

APROZAWST, -A, aprozaristi, -ste, san. i f.


VInzator Intr-un aprozar. Aprozar + suf. -ill,
APROZARITA, aprozdrite, s.f. Vinzatoare Intr-un
Aprozar -I- suf. -igt.
aprozar.
APSIDAL, -A, apsidali, -e, adj. (Astron.) Referitor

la apsida, de apsida.. Din fr. apsidal.

APTERIGOTA, apterigote, s.f. (La pl.) Subclasa de


insecte lipsite de aripi ; (si la sg.) insecta din aceastd
subclasd.
Din fr. aptrygotes.
APTITUDINAL, -A, aptitudinali, -e, adj. Referitor
la aptitudine, de aptitudine. Din engl. aptitudinal.

APUD -prep. Indica 0 citare preluata de la alt


autor, nu din original; dupti. [Abr.: ap.] Din lat.
spud.

APULI s.m. pl. Trib dacic situat In central TranDin lat. Apulli.
API-JNE vb. III. Intranz. (Fam.; in expr.) A(-I)
apune steaua (cuiva) = aeci pierde pozitia, faima ; a

silvaniei.
deck:lea.

APUNTAJ, apuntaje, s.n. (Rar) Apur tare.


Din
fr. appontage.
APUNTIZARE, apuntizdri, s.f. (Rar) Apuntare.
V. apunta.
ARIBIZA, arabizez, vb. I. Tranz. A face (s devina)
arab sau a da caracter (social-cultural) arab.
Din fr.
arabiser. arabizire s.f.; arabizalt, - adj.
ARALIACn, ettediacee, s.f. (La pl.)-Familie de
arbori i arhusti, rar de plantd erbacee, cu frunze

adbaC lobate sau compose, cu flori actinom-nle tu

www.dacoromanica.ro

ARANJOR

umbele si cu tract bac& sau drupd; (si la sg.) plauta


din aceastd farnilie. [Pr.: -li-a-] Din fr. araliacAes.
ARANJolt, -OARE, aranjori, -oare, e.m.. i. f.

PersoarLd care face un aranjament muzical. Din fr.


arrangeur.
ARADEAN, -A, arddeni, -e, s.nci,, adj. 1. S.m.
Persoand nascuta si crescuta In municipiul sau judetul

Arad. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau


judetul Arad.

Arad (n. pr.) + suf. -ean.

ARADEANCA, arddence, s.f. Femeie nascuta si

crescua in municipiul sau judetul Arad.. Locuitoare


din municipiul sau judetul Arad. Aridean + suf. -di.
ARBANAS, arbdnasi, s.m. (mnv.) Albanez (1).
Din bg. arbanag.
ARBORARE, arbordri, s.f. Actiunea de a arbora.
V. arbora.
ARBORE s.m. (Mar.; In sintagma) Arbore mic =
1

trinchet.
ARBORICOL, -A, arboricoli,

-e,

adj.

(Despre

insecte, animale) Care trdieste pe arbori sau printre


Din fr. arboricole.
arbori.
ARDENEZ, -A, ardenezi, -e subst. adj. 1. S.m.
i I. Persoand nascuta si cresculd In Ardeni. 2. Adj.,
s.m. i f. (Locuitor) din Ardeni. 8. S.m. Rasa de car
m ari, puternici, de tractiune.
Din fr. ardennais.
AREFLEXIE, areflexii, s.f. (Med.) Absenta a

pi

ARTROGRAFIE

ARHAIZARE, arhaizdri, s.f. Actiunea de a arhaiza


rezultatul ei. [Pr.: -ha-i- J-- V. arhaiza.

ARHANGHELESC, -EA SCA, arhanghaesti, ad j.


De arhanghel. Arhanghel + suf. -esc.
ARHEOCHDIIE s.f. Chimie specializata pentru
arheologie. [Pr,. -he-o-]
Arheo[logie] + chimie.
ARHEOGRAF, arheografi, s.m. Specialist In arheografie. [Pr.: -he-o-_,] Din arheogralle (der. regr.).
ARHEOGRAFIE s.f. Disciplina istorica care se
ocupa. cu publicarea textelor i manuscriselor antice.
Din fr. archographie.
.113T: -he-o-]
ARHEOZ 15IC, -A, arheozoici, -ce, s.n., adj-. 1. S.n.

Perioada geologica in care an aparut primele semne

de viata. 2. Adj. De arheozoic-(1). [Pr.: -he-o-zo-ic]


Din fr. archozolque.
ARHETIPA.L, -A, arhetipali, -e, adj. (Rar) ArheDin arhetip.
tipic.
ARHETINC, -A., arhetipici, -ce, adj. Care constituie
un arhetip; (rar) -arhetipal. Arhetip + suf. -ic.
ARIIIDUCAL, -A., arhiducali, -e, adj. Care apartine
arhiducelui, referitor la arhiduce. Din fr. archiducal.

ARIERATIE s.f. (Med.) Inapoiere mintald. [Pr.:


Din fr. arriration.
ARISTOTELIAN, -A, aristotelieni, -e, adj. Aristotelic. [Pr.: -li-an] Aristotel + suf. -ian (dupd fr.
-ri-e-]

aristotlicien).

Din fr. arflexie.


AREIC, -A,' areici, -ce, adj. (Geol. ; despre sol)
Lipsit de apa, uscat, arid. [Pr.: -re-ic] Din fr.
arelque.
ARE OL 0 GIE s.f. (Lingv.) Studiu al distributiei
ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. [Pr.: -re-o-]
Din fr. arologle.
AREOMETRIC, -A, areometrici, -ce, adj. Referitor
la areometrie, de areometrie. [Pr.: -re-o-] Din fr.
aromlrique.
ARET s.n. (/n sintagma) Cline de aret = cline de

ARISTOTELIC, -A, aristotelici, -ce, adj. Care apartine lui Aristotel, lomat pe ideile lui Aristotel; aristoDin fr. aristotlique.
telian.
ARISTOTELISM s.n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. Din fr. aristotlisme.
ARITENOID s.n. (Anat.) Cartilaj mobil al laringelui care intinde coardele vocale. [Pr.: -no-id] Din
fr. arytenoide.
ARLECHINADA, arlechinade, s.f. Farsa a arlechi-

sau zareste vinatul.


Din fr. greet.
ARETA, pers. 3 artd, vb. I. Intranz. (Despre
chili de vIndtoare) A ramine_pe loc imediat ce zareste
sau simte vinatul. Din fr. anfiter.
ARGASIT 2-, -A, argdsig, -te, adj. (Despre piei,
blanuri) Prelucrat pentru a deveni trainic si impermeabil; tabacit, (reg.) dubit, Incrusit. V. argisl.
ARGASITOR s.m. Muncitor care argaseste.

tohnieilor de razboi destinate modificarii conditiilor


normale ale mediului Inconiurator al inamicului.
ARMATGRA s.f. (Biol.; In sintagma) Armdturd
bucald = totalitatea pieselor anatorruce care alcatuiese aparatul bucal al insectelor i crustaceelor.

reflexelor.

vintiteare dresat s se opreasca atunci chid simte

ARGENTOMETRU, argentometre,. s.n. (Fiz.) Instru-

ment pentru masurarea continutului de argint al unei


Din fr. argentomotre.
solutii.
ARGENTOTIPIE, argentotipii, s.f. Procedeu de
multiplicare prin fotoreproducere. Din fr. argento-

,
ARGESEAN, -A, argeseni, -e, s.m. adj. 1. S.m.
Persoand nascut si crescutd In judetulArges. 2. Adj.,
s.m. (Locuitor) din judetul Arges. Arge (n. pr.) +
_
suf. -ean.
ARGESEANCA, argesence, s.f. Femeie nasculd si
crescuta. In judetul Arges.
Locuitoare din judetul
Arges. -... Argelean -I- suf. -cd.
ARGHEZIAN, -A, arghezieni, -e, adj. De Arghezi,
al lui Ar hezi; In maniera lui Arghezi. [Pr.: -zi-an]
Argheci n. pr.) + suf. -fan.
AR1LIFEll, -.1, argiliferi, -e, adj. Argilos. Din
fr._argllifere.
typie.

AR6RI1T z.n. Roca rezultata din recristalizarea


Din fr. argilite.
ARGINT s.n. 1Pop.; In compusul) Argint-Piu. =

argilei.

mercur.

ARHAITATE- s.f. (Rar) Stare arhaica. [Pr.: -ha-i-]


Arha[ic] + suf. -itate

nului; comedie In care apare arlechinul.

Din fr.

arlequinade.
ARMA s.f. 1. (La pl.) Armament. 2. (In sintagma)
Armd .ecologicd = mune generic dat metodelor

ARMONOGRAF, armonografe, s.n. Aparat mecanic

cu ajutorul caruia se pot obtine serii de curbe cu

aspect grafi6 placut, arrnonios, inedit. [Scris


harmonogral Din fr. harinonograplae.
ARMORIAL, -A, armoriali, -e, adj. (Rar) Referitor
la blazon, la embleme. [Pr.: -ri-al] Din fr. armorial.
ARCNDA, arondez, vb. I. Tranz. 1. A imparti o

suprafata, un teritoriu in zone locale pentru o mai


Nina administrare. 2. A repartiza cartiere sau populatia unui cartier la un anumit centru de distribuire
a unor produse, marfuri etc. Dupd fr. arrondir..
arondare s.f. ; aromhit, -a" adj.

ARStN s.rn. (Chim.; In sintagma) Trioxid

de

arsen = pulbere cristalina de culoare alba, foarte


toxica ; soricioaica.

ARSINIC, arsinici, s.m. Planta erbacee ornamentala


cu flori roii, albe sau pestrite (Lychnis chalcedonica ).
Et. nec.
ARTERIOPATIE, arteriopatii, s.f. (Med.) Denumire
generica pentru afectiunile peretilor arteriali. [Pr.:
-ri-o-]
Din fr. artdriopathie.

ARTIFICIALISM s.n. Caracrer artificial al unui


lucru, al unei manifestri etc. [Pr.: -ci-a-] Artificial

+ slif. -ism.

ARTR GkRAFIE, arOgrafii, s.f. (Med.) Radiografie

a unei articuratii.

www.dacoromanica.ro

Din fr. arthrographie.

XRTROLOGIE

AUR

Ramura a anatomiei care


Din fr. arthrologie.
ARTROZIC, -A, artrozici, -cc, adj., s.m. i f.
(Med.) (Bolnav) de artroza.
Din fr. arthrosique.
ARUNCAT adj. (Haltere ; despre stil) Care
ARTROLO GtE

s.f.

studiaza articulaiile.

consta in ridicarea halterei pina la piept, apoi in

inaltarea ei prin Intinderea bratelor in sus. o (Substantivat, 11.) S-a calificat la aruncat In finald. V. arunea.

ASAB, asabi, s.m. Soldat din armata imperiului


Et. nec.

otoman.

ASALTARE, asaltdri, s.f. Actiunea de a asalta.


asalta.

V.

ASAMBLOR, asamblori, s.m., asambloare, s.n. 1. S.m.

Muncitor care asambleazd. 2. S.n. (Inform.) Program


special utilitar care asigurd traducerea limbajuhii
Din fr. assemsimbolic in limbajul calculatorului.
bleur.
ASCIBM 61)1E, aschimodii, s.f. (Fam.) Persoana

foarte urit (prin slabiciune exagerath, statura mica

Cf. gr. ashimosini uritenie".


etc.).
ASEISM1C, -A, aseismici, -ce, adj. (Despre zone

geografice) Care este lipsit de cutremure. [Pt.: -se-is-]


Din fr. asismique.
ASEISMIUTATE s.f. Absenta a fenomenelor
seismice intr-o zond geografica. [Pr.: -se-is-] Din fr.
asismicit.
ASEPTIZA, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1).
Din fr. aseptiser. aseptizdre s.f.
ASERTIV. -A, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter
de asertAune ; asertoric.
Din fr. assertif.
ASIAT, -A, asiafi, -te, s.m. i f. (Frantuzism)
Asiatic (1). [Pr.: --si-at]
Din fr. asiate.
ASMNARE s.f. (Rad.) Repartizare a frecventelor
de lucru pentru diferite statii de radiocompicatii.
Dupa fr. asignation.
ASIMILA vb. I. Tranz. A introduce produse noi
in fabricatie.
ASIMPTOMATIC, -A, asimptomatici, -ce, adj.
(Med. ; despre boli) Care nu prezinta simptom clinic.
Din fr. asymptomatique.
ASINCRONISM, asincronisthe, s.n. Lips de sincronism caracter asincronic.
Din fr. asynchronisme.
ASINERGIE, asinergii, s.f. (Med.) Tulburare a

Moceselor de coordonare a miscarilor care stau la

baza actelor complexe de miscare. Din fr. asynergie.


ASISTOLIC, -A, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor
la asistolie, de asistolie.
Din fr. asystolie.
ASOCIAL, - A, 'asociali, -e, adj. (Despre oameni)

Care nu este ad aptat vietii sociale ; refractar la integrarea sociala. [Pr.: -ci-al] Din fr. asocial.
ASPECTOMAT, aspectomate, s.n. Diaproiector cu
Din germ. Aspektomat.
telecomanda.
ASPERSARE, aspersdri, s.f. Stropire cu aspersorul.
Dupa fr. aspersion.

ASTIGMOMETRU, astigmometre, s.n. (Med.) Aparat

pentru msurarea gradului de astigmatism.

Din fr.

astigmometre.
ASTROBIOLOG, -A, astrobiologi, -ge, s.m.

Specialist in astrobiologie. [Pr.: -bi-o-]

f.

Din astro-

biologie (der. regr.).


ASTROCLIMAT; astroclimate, s.n. Totalitatea fac-

lorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat


pentru observatii astronomice cu instrumente optice
perfectionate. Din fr. astroclimat.

ASTRODROM, astrodromuri, s.n. Cosmodrom.


Din fr. astrodrome.
ASTROFOTOMETRIE s.f. Ramurd a astrofizicil
practice care se ocupti cu masurarea stralucirii corpu-.
rile* ceresti.
Din fr. astrophotomtrie.

ASTROMETRIC, -A, astrometrici, -ce, adj. Referitor


Din fr. astromtrique,
la astrometrie, de astrometrie.
engl. astrometric.

10

ASTRONAUTIC, -A adj. Referifor la astronautics,


de astronautica.
ASTUPAT 2, 4, astupaci, -te, adj. 1. (Despre
gduri, deschizaturi etc.) Acoperit," inchis complet.
2. (Pop.; despre oameni) Care sufera d constipatie.
V. astupa.

ASTUFU, astupusuri, s.n. (Reg.) bop (1).


Astupa + suf. -1q.
ASUMARE, asumari, s.f. Actiunea de a asuma ti
rezultatul ei. V. asuma.
AKIIIETOR, -OARE, aschietori, -oare, adj., s.m.
ii f. (Muncitor) care aschiaza. [Pr.: -chi-e-] Aphis
+ suf. -tor.
ATACANT, -A adj. Care atacd.
ATAXIC, -A, ataxici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)
(Bolnav) de ataxie. Din fr. ataxique.
ATEHNIC, -A, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni)
Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnica ;
A- + tehnic.
antitehnic.
ATEMPORALITATE s.f. Considerare, interpretare
a fenomenelor istorico-sociale etc. in afara cadrului
concret istoric.
Din it. atemporalit.
ATENTIE s.f. Flori, obiecte etc. oferite cuiva in
schimbul unor mici servicii.
ATENTIONA, atentionez, vb. I. Tranz. 1. A atrage
atentia cuiva. 2. A oferi cuiva un dar 2 (1).4 A oferi
cuiva flori, obiecte etc. in schimbul unor mici servicii.
[Pr.: -1i-o-] Din fr.- attentionner atentionfire s.f. ;
atentiomit, -A adj.
ATENUAT, -A, atenuali, -te, adj. Care este micsorat

(in intensitate, imurtanta etc.). [Pr.: -nu-at]

V.

atonua.
ATENUATOR, atenuatoare, s.n. Dispozitiv electric

pasiv, destinat s realizeze reducerea nivelului unui


Din fr. attnuateur.

semnal. [Pr.)) ,nu-a-]

ATERIZARE s.f. (Sport) Atingere a solului ca faza

finala a unui exercitiu in gimnaStica, atletism etc.


ATESTAT 2,. -A, atestag, -te, adj. (Despre fapte,
situatii etc.) Care este dovedit, confirmat. 4 Care
exista In scris.
(Despre cercetatori, cadre didactice
etc.) Care este confirmat in grad. V. atesta.
ATIPIE, atipii, s.f. Insusirea de a fi deosebit de

tipul obimiit.

De la atipic.

ATIRNATOARE s.f. Planta erbacee ornamentala


cu flori mici roz-purpurii, asezate in fascicule (Zebrina
pendula ).

ATOM s.m. (Fiz. ; in compusul) Atom-gram =


greutatea exprimata in grame a masei unui atom.
ATOMOTERAPIE, atornoterapii, s.f. (Med. ; rar)
Atom, + terapie.

Tratament cu izotopi radioactivi.

AT OTCUN 0 SCAT OR, OARE, atotcunoscdtori, -oare,

adj. Care cuno aste totul. Ai-tot + cunoseAtor.


ATROPISM, atropisme, s.n. (Med.) Intoxicatie cu
Din fre atropisme.
atropina.
AUDIENTA s.f. 1. (In expr.) A avea audientd la

= a trezi interesul sau a avea influenta asupra unui

public numeros. 2. Acceptare (entuziastd) a ceva.


AEDIO 2 adj.invar. Care serveste la perceperea

auditiva. [Pr.: a-u-di-o]


Din fr. audio.
AUDIOFONOLOGIE s.f. Disciplind medicala care
se ocupa de patologia organelor de fonatie i auditie.
[Pr.: a-u-di-o-] Din fr. audiophonologie.
AUDIOMETRIC, -A, audiometrici, -ce, adj. (Med.)
De audiometrie. [Pr.; a-m-di-o-] Din fr. aud1om6trique.
AUDITIE s.f. 1. Identificare a sunetelor prin simtul
auditiv. 2. (Rad.) Receptionare de semnale audio.
AUGMENTARE s.f. Actiunea de a augmenta.
V . augmenta.

AUR s.n. (In sintagma) Aur verde = padurea ca

bogatie vegetala.

www.dacoromanica.ro

AUREOLARE

AUREOLARE, aureoldri, s.f. Actiunea de a aureola


rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] V. aureola.
AUREOLA s.f. 1. (Tel.) Fenomen de iluminare
parazitd, sub forma.' de inele concentrice care apar in

jurul punctelor lumincase de pe ecranul tubului


cinescop, datorit unor reflexii multiple. 2. Efect

nedorit de zond luminoasd pe mrcile postale litografiate.

AUROS, -OASA, aurosi, -oase, adj. (Rar) Auriu.


[Pr.: a-u-] Aur + suf. -os.
AUTIST, -A., autisti, -ste, adj., s.m. i f. (Med.)
(Persoand) care suferd de autism. [Pr.: a-u-] Din
fr. autiste.
AUTOABROGARE, autoabrogdri, s.f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat In prevederile ei.
[Pr.: a-u-to-a-] Auto 1- + abrogare.
AUTOACC1DENTA, autoaccidentez, vb.

I. Refl.

A se a ccidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] Auto 1+ accidenta. autoaccidentfire s.f. ; autoaccidentfit,


-it adj.
AUTOACUZA, autoacitz, vb. I. Refl. A se acuza
singur. [Pr.: a-u-to-a-] Din fr. autoaccuser.

autoaeuzitre s.f.
AUTOACUZATIE, autoacuzatii s.f. (Rar) AutoDin fr. autq-accusation.
acuzare. [Pr.: a-u-to-a-]
AUTOADAPTA, autoadaptez, vb. I. Refl. A se

adapta fdrd ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a-]


+ adapta.

Auto 1-

AUTOAFIRMA, autoaftrm, vb. I. Refl. A se atirma


Auto 1- + afirma.
autoafirnuire s.f.
AUTOANALIZA, autoanalizez, vb. I. Refl. A-si
face autoanaliza.
Spec. A se supune introspectiei.
[Pr.: a-u-to-a-]
Auto 1- -F analiza.
AUTOANALIZA, autoanalize, s.f. Analiza a propriei
personalitati (si constiinte).
Spec. Instrospectie.
[Pr.: a-u-to-a-] Auto 1- + analiztt.
AUTOANTIC ORP, autoanticorpi, s.m. (Biol.) Anticorp produs de organism In cazuri patologice Impotriva
propriilor sale celule sau tesuturi. [Pr.: a-k-to-an-]
Din fr. auto-anticorps.
AUTOANTIGEN, autoantigene, s.n. (Biol.) Antigen

prin sine Insusi. [Pr.: a-u-to-a-]

propriu organismului, care poate initia un rdspuns

imun In cursul unei boli autoimune. [Pr.: a-u-to-an-]


Din fr. auto-antigne.
AUTOAPRECIA, autoapreciez, vb. 1. Refl. A se
aprecia singur ; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a]
Auto 1- + aprecia.
autoaprecidre s.f.
AUTOAPROVIZIONA, autoaprovizionez, vb. I.

Refl. A se aproviziona prin posibilitji proprii. [Pr.:


a-u-to-a-IAuto 1- -F aproviziona. autoaprovizionire

AUTOGOSPODARI

AUTODEFINI, autodefinesc, vb. 1V. Refl. A 66


defini prin el Insusi. [Pr.: a-u-] Auto 1- + detini.
autodefinire s.f.
AUTODENUNTA, autodenant, vb. I. Refl. A se
denunta singur. [Pr.: a-u-] Auto 1- + denunta.
autodenuntftre s.f.

AUTODEPASI, autodepd sesc, vb. IV. Refl. A-si


depdsi propriile realizdri anterioare. [Pr.: a-u-]
Auto 1- + depisi. autodepdsire s.f.
AUTODEZA GRE GABIL, -A, autodezagregabili, -e,
Auto 1adj. Care se dezagrega de la sine. [Pr.: a-u-]

+ dezagregabil.
AUTODIA UN STICA, autodiagnosticIwz, vb. I.
Refl. A-si pune singur un diagnostic. [Pr.: a-u-to-di-a-]
Auto 1- + diagnostica. autodiagnosticaTe s.f.
AUTODICTARE, autodictdri, s.f. Reproducere In

scris a unui text memorat. [Pr.: a-u-]

Auto 1 +

dictare.
AUTODISCIPLINA, s.f. Disciplind liber consimtitd.
[Pr.: a-u-] Auto 1- + disciplind.
AUTODISTR GE, autodistrug, vb. III. Refl.

A se distruge prin hotdrire proprie sau de la sine.


[Pr.: a-u-]

Auto 1- -F distruge.
AUTODOTA, autodotez, vb. I. Refl. A-0 procura

prin mijloace proprii cele necesare activitdtii. [Pr.:

Auto 1- + dota.
autodotire s.f.
AUTODRIC, autodricuri, s.n. Masind mortuard.
[Pr.: a-u-] Auto 2- + dric.
AUTUDUMPER, autodumpere, s.n. Autocamion cu
cupd basculantd. [Pr.: a-u-] Din engl. autodumper,
germ. Auto-Dumper.
AUTOECIIILLBRARE, autoechilibrdri, s.f. Echilibrare (la rotile de automobil). [Pr.: a-u-to-e-] Auto 2+ echilibrare.
AUTOEDUCA, autoeddc, vb. I. Refl. A se educa
Auto 1- + educa.
autope sine. [Pr.: a-u-to-e-]
educitre s.f.
AUTOEDUCATIE, autoeducagi, s.f. Educatie fdcutd
de sine Insusi. IP,: a-u-to-e] Auto 1- + educatie.
AUTOELOGIA, autoelogiez, vb. I. Refl. Ali aduce
singur elogii. fPr.: a-u-to-e-] Auto 1- + elogia.
autoelogie-e s.f
AUTOEVALUA, autoevaluez, vb. I. Refl. A ge
autoaprecia. [Pr.: a-u-to-e-] Auto 1- + evaluare.
AUTOFAGIE, autofagii, s.f. (Med.) Consumare a
propriilor tesuturi de cdtre un organism supus inanitiei.
[Pr.: a-u-] Din fr. autophagie.
AUTOFECUNDATIE, autofecundagi, s.f. (Biol.)
Autofecundare. [Pr.: a-u-] Din fr. autotdcondatIon.
AUTOF ON, -A, autofoni, -e, adj. (Despre instrua-u-]

hicul amenajat ca laborator, pentru proiectia filmelor


etc. 2. Caravand d autovehicule. [Pr.: a-u-] Auto 2.

mente muzicale de tipul clopotelului, gongului etc.)


Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fdrd ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] Din engl. autophone.
AUTOFRINARE, autofrindri, s.f. Impiedicare a
miscdrii unui mecanism din cauza frecdrii cu suprafetele de contact. [Pr.: a-u-] Auto 1- + Mime.
AUTOFURAJA., autofurajez, vb. I. Refl. (Despre
fntreprinderi agricole, gospoddrii tdrdnesti) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-]

AUTOCLAVIZAT adj. (Despre beton) Fabricat


In conditii de autoclavd. [Pr.: a-u-] De la autoclavd.
AUTOCOLOANA., autocoloane, s.f. (Rar) Coloand
de automobile. [Pr.: a-u-] Auto 2. + coloani.

actiunea factorilor ereditari fn dezvoltarea individului


gl neagd rolul mediului. [Pr.: a-u-]
Din fr. auto-

s.f.

AUTOBALSAM, autobalsamuri, s.n. Unguent pen-

tru masini. [Pr.: a-u-]

Auto 2 + balsam.

AUTOCARACTERIZA,

autocaracterizez, vb. I.
Auto 1-

Refl. A se caracteriza pe sine. [Pr.: a-u-]


+ caracteriza.

autocaracterizre s.f.
AUTOCARAVANA, autocarayane, s.f. 1. Autove-

+ caravand.

AUTOCUNO4TE, autocunsc, vb. III. Refl. A se

cunoaste prin autoobservare. [Pr.: a-u-]


+ cunoaste. autocumnistere s.f.

Auto 1-

AUTODECLANM, pers. 3 autodeclanseazd, vb. I.

Refl. A se declansa automat. [Pr.: a-u-]


+ declansa.

autodeclansfire s.f.

Auto 2-

Auto 1- + furaja.
autofurajitre s.f.
AUTO GEN ETIC, -.A., autogenetici, -ce, adj. De
autogenezd. [Pc a-u-]
Din germ. autogenetiseh.
AUTO GENPZA s.f. Teorie care absolutizeazd

gdnese.

AUTOGOL, autogoluri, s.n. (Sport) Gol In propria


Din fr. autogoal.
AUTOGOSPODARI, autogospoddresc, vb. IV. Refl.
A se gospoddri (1) prin forte si mijloace proprii.
Auto1- + gospothirl. autogospodirire s.f.

poartd. [Pr.: a-u-]

www.dacoromanica.ro

11

AUTO GREDER

AUT STIVUIT OR

s.n. Greder autoAuto2- + greder.


AUTOGREFA, autogrefe, s.f. (Med.) Autoplastie.

AUTO GREDER, a utogredere,

propulsat. [Pr.: a-u-]

[Pr.: a-u-]

Din fr. autogreffe.

AUTO GUN OIERA, autogunoiere, s.f. Au tovehicul


pentru transportul_ gunoiului [Pr.: a-u-] Auto- 2

gunoi + suf. -ierd.

AUTOBEMOTERAPIE, autohemoterapii, s.f. (Med.)

Hemoterapie iesitd din uz, efectuatd cu singele pacientului. [Pr.: a-u-] Din fr. autohmothrapie.
AUTOBTOMTATE s.f. (Rar) Autohtonism. [Pr.:
Din it. autochtonit.
a-u-]

AUTOBTONIZA., autohtonizez, vb. I. Tranz. si refl.

A da sau a lua caracter autohton. [Pr.: a-u-] Autohton + suf. -iza. autohtonizire s.f. ; autohtonizit, -A
adj.

AUTOILUZIONA, autoiluzionez, vb. I. Refl. A-si


face singur iluzii. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] Auto I- +
iluziona. autoiluzionfire s.f.
AUTOIMUN, -A, autoimuni, -e, adj. Care prezintd
autoimunitate. <> Boald autoimund = boald In care
leziunile i tulburarile clinice slut consecinta perturbdrii mecanismelor de imunitate. [Pr.: a-u-to-i-]
Auto 1- + imun.
AUTOIMUNITATE s.f. (Biol.) Proces patologic care

const In producerea de anticorpi indreptati Impotriva


propriilor constituenti ai organismului. [Pr.: a-u-to-i-]
Auto 1- + imunitate (dupd fr. auto-immunisation).
AUTOINSTRUI, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se
instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] Auto 1- + instrul.
autoinstruire s.f. ; autoinstruit, -A adj.
AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. Ali
atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-]
autointitulot, -A, adj.
Auto 1- + intitula.
AUTOIROME, autoironii, s.f. Ironie la adresa
propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] Auto 1- + ironie.
AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se
supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] Auto 1- + honks.
AUTO IN SAM INT ARE, autoinsdrntnfdri, s.f. (Bot.)

Insdmintare naturald a plantelor prin scuturarea


semintelor. [Pr.: a-u-] Auto 1- + insiimintare.
AU T OLAJ3 ORAT 6 R, autolaboratoare, s.n. Laborator

instalat intr-un autovehicul. [Pr.: a-u-]

Auto 2- +

laborator.
AUTOLIBRARIE, autolibrdrii, s.f. Librdrie instalatd la tr-un autovehicul. [Pr.: a-u-] Auto 2- +
librfirie.

AUTOMACARAGIU, automacaragii, s.m. Muncitor


care lucreazd cu automacaraua. [Pr.: a-u-] Auto 2 +
mac aragiu.
AUTOMA GAZIN, autornagazine, s.n. Magazin instalat intr-un autovehicul. [Pr.: a-u-] Auto 2- +

tuagazin.
AUTOMAT s.n. (In sintagma) Automat de scard =
dispozitiv care asigurd iluminarea temporizatd a
holurilor i scdrilor interioare din blocuri.
AUTOMATIST, -A, automatifti, -ste, s.m. i f.

Specialist In automaticd. [Pr.: a-u-] -- Din fr. auto-

matiste.
AUT 011IATURAT OARE, automdturiitori, s.f. Autovehicul pentru mdturatul strdzilor. [Pr.: a-u-]
Auto 2- + mAturAtoare.
AUTOMEDICATIE, autornedicatii, s.f. Medicatie

stabilitd de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-]

Din fr.

automdication.
AUTONOMIST, -A, autonom4ti, -ste, adj., s.m.

i f. (Persoand) care sustine autonomia. [Pr.: a-u-]


Din fr. autonomiste.
AUTONOMIZA, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni
autonom. [Pr.: a-u-] Din fr. autonomiser. autonomizire s.f. ; autonomizit, -A adj.

12

AUTOORSERVA, autoobsrv, vb. I. Refl. A-si.


i viatd (psihica). [Pr.:
Auto 1- + observa.
a-u-to-ob-]
AUTOOBSERVATIE, autoobservagi, s.f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-ob-] Auto 1- + observatie.

analiza propria persoand

AUTOPASTISARE, autopastisdri, s.f. Actiunea de


V. autopastisa.
AUTOPASTISA, autopastise, s.f. Pastisd a propriilor
creatii. [Pr.: a-u-] Auto 1- + pastisl.
AUTOPERFECTIONA,
autoperfectionez, vb. I.
Refl. A se perfectiona prin eforturi proprii. [Pr.:
a-u-to-per-fec-It-o-]
autoAuto 1- + perfectiona.
perfectionfire s.f.
AUTOPERIE, autoperii, s.f. Autovehicul prevdzut
cu peril, pentru curatatul strdzilor. [Pr.: a-u-]

a se autopastisa. [Pr.: a-u-]

Auto 2 -

+ perie.

AUTOPERSIFLA, autopersiflez, vb. I. Refl. A se


supune propriei persiflari. [Pr.: a-u-] Auto 1- +

autopersitlfire s.f.
AUTOPILOT, autopilofi, s.m. Pilot automat. [Pr.:
a-u-]
Din fr. autopilote, germ. Autopilot.

persifla.

AUTOPOLENIZARE,

autopolenithri,

s.f.

(Bo t.)

Polenizare a florilor Inchise cu propriul Mr polen ;


autofecundare, autofecundatie, cleistogamie. [Pr.: a-u-)
Autol- + polenizare.
AUTOPORNIRE, autoporniri, s.f. Reluare automata

a functiondrii normale a unui motor asincron. [Pr.:

a-u-] Auto 2. + pornire.


AUTOPROPULS OR, autopropulsoare,

adj., s.n.
(Dispozitiv) care asigura autopropulsia. [Pr.: a-u-]
Din fr. autopropulseur.
AUTOPROTEJA, autoprotejez, vb. I. Refl. A se
proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] Auto 1- +
proteja. autoprotejfire s.f. ; autoprotejit, -A adj.
AUTOPSIA., autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie.

[Pr.: a-u-top-si-a] Din fr. autopsief.


AUTOPSIER, autopsieri, s.m. Specialist in autopsie.
[Pr.: a-u-top-si-er] Autopsie + suf. -ier.
AUTORECLAMA, autoreclame, s.f. Reclamd a
propriilor realizdri. [Pr.: a-u-] Din fr. autorclame.
AUTORELAXARE, autorelaxdri, s.f. Relaxare nor-

mald fdr administrare de calmante. [Pr.:- a-u-]

+ relaxare.
AUTORITARISM, autoritarisme, s.n. 1. Caracter,
atitudine autoritard. 2. Sistem politic autoritar. [Pr.:
a-u-] Din fr. autoritarlsme.
AUTORITARIST, -A, autoritaristi, -ste, adj. Care
denota autoritarism. [Pr.: a-u-] Autoritar + suf.

Auto 1-

-ist.

AUTORUTIER, -A, autorutieri, -e, adj. Relativ la


transportul auto. [Pr.: a-u-to-ru-ti-er] Din fr. autoroutier.
AUTOSALVARE, autosalvdri, s.f. Autosanitard.
[Pr.: a-u-] Auto I- + salvare.
AUTOSCARA, autoscari, s.f. Autovehicul prevAzut
Auto 2.

cu o scard pentru Inlimi mari. [Pr.: a-u-]

+ scarA.

AUTOSCREPER, autoscrepere, s.n. Autovehicul


prevazut cu un screper. [Pr.: a-u-] Auto 2. + scraper.
AUTOSERVICE s.n. Service pentru autovehicule.
[Pr.: a-u-to-ser-vis] Din engl. auto-service.
AUTOSIF6N, autosifoane, s.n. Dispozitiv atasat

la un recipient metalic pentru prepararea sifonului


la domiciliu. [Pr.: a-u-]

Din fr. autosipbon.

AUTOSPECIALA, autospeciale, s.f. Autovehicul cu

caroseria adaptata unor transporturi, operatii sau


servicii speciale. [Pr.: a-u-to-spe-ci-a-]
special, cf. it. autospeciale.

Auto

AUTOSTATIE, autostatii, s.f. Statie de autobuze.


[Pr.: a-u-] Auto 2- + statie.
AUTOSTIVUITOR, autostivuitoare, s.n. Masind de
stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] Auto 2- + stivuitor.

www.dacoromanica.ro

AUTO STOPI ST

AUTOSTOPIST, -A, autostopisti, -ste, s.m. i f.


PersoanA care face autostopul. [Pr. : a- u-] Autostop

+ suf. -ist (dupd fr. auto-stoppeur).

AU T OSTROP1TOARE, a utostropitori,

s.f.

Au to-

vehicul pentru stropitul (si spalatul) strazilor. [Pr.:


a-u-]
Auto L + stropitoare.
AUT 0 SUPRAVE GREA, autosupraveghez, vb. I.
Refl. A se autocontrola. [Pr.: a-u-] Auto L
supraveghea.
AUTO$ASIU, autosasiuri, s.n. 1. asiu pentru

autovehicule. 2. *asiu lipsit de caroserie. [Pr.: a-u-]


Auto 2.. + sasiu.
ATJTOTAXARE, autotaxdri, s.f. Compostarea, de
cdtre caldtori, a biletelor de ctltorie in autovehicule.
[Pr.: a-u-] Auto L + taxare.
AUTOTELIC, -A, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care

confine in sine scopul; 'cu finalitate Muntricd. [Pr.:


a-u-]
Din fr. autotelique.
AUTOTRAILER, autotrailere, s.n.. Autovehicul
pentru transportul pieselor grate. [Pr.: a-u-] Auto L
+ trailer.
AUTOTRANSP ORT, autotransporturi, s.n. Transport cu autovehicule. [Pr.: a-u-] Din rus. avtotransport.

AUTOTRANSPORT Olt, autotransportoare, s.n. Auto-

vehicul militar blindat pentru transportul de trupe.


[Pr.: a-u-] Auto 2- + transportor.
AUTOTREN, autotrenuri, s.n. Autovehicul cu una
sau mai multe rernorci. [Pr.: a-u-] Auto 2.. + tren.
AUTOTRENIST, autotrenisti, s.m. *ofer de autoAutotren + suf. -ist.
AUTO' UN, autotunuri, s.n. 1. Tun de calibru

tren. [Pr.: a-u-]

mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de

luptd echipat cu tun. [Pr.:

a-u-)

Auto 2- -1- tun

(dup fr. autocanon).


AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila
cu mijloace prOprii. [Pr.: a-u-to-u-] Auto L + utila.
autoutilire s.f. ; autoutilt, -A adj.

AZURA

AUTOVACCINA, autovaccinez, vb. 1. 1. Tranz.


A.supune autovaccindrii. 2. Refl. A se vaccina spontan,

fdr interven0e externa. [Pr.: a-u-]


vaceiner. autovaceinit, -A adj.

Din fr. auto-

AUTOZ OM, autozomi, s.m. (Biol.) Cromozom din


a-u-]
Din fr. autosome.
AUZ s.n. (Yu sintagma) Auz muzical = aptitudinea

celulete somatice. [Pr.:

de a distinge, memora si reproduce corect sunete


muzicale.

AUZIT s.n. Faptul de a auzi; auz (2), auzire.


[Pr.: a-u-] V. auzi.
AVTASAN s.n. Aviaie sanitard [Pr.: -vi-a-]

Avia[tie]+ san[itard].
AVIATIE s.f. ( In sintagma) Aviatie sanitard =
formafie sanitard dotatd cu avioane in vederea acorddrii asistenfei medicate de urgenfd; aviasan.
AVIZIER, aviziere, s.n. Afisier. [Pr.: -zi-er] Aviz
-I-- suf. -ier.

AV OCATIAL, -A, avocatiali, -e, adj. (Rar) AvocaAvocdt[esc] + suf. -ial.


AX1OMATIZA.RE, axiomatizdri, s.f. Acfiunea de
a axiornatiza. [Pr.: -xi-o-] V . axiomatiza.
AXIOMETRU, axiometre, s.n. (Nav.) Dispozitiv

fesc. [Pr.: -fi-al]

care indicd unghiul de cirmd al navei. [Pr.: -xi-o-]


Din fr. axiomtre.
AYATOLAH s.m.

[Pr.: a-ia-]

ef al religiei mahomedane Mite.

Din fr. ayatollah.

AZBE ST OZA s.f. (Med.) Boald. profesionaM provocatd de inhalarea particulelor de azbest. Din fr.

asbestose.

AZ OIC, -A, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu)


Care este lipsit de viafa. animald. [Pr.: -zo-ic] Din
fr. asolque.
AZ ONAL, -A, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu
formeazd zone (compacte).
Din fr. azonal.
AZURA, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albastri
usor produsele textile albe. Din fr. azurer. azurare s. f. ; azurfit, -A adj.

www.dacoromanica.ro

B.A13.AICA,

babaice,

s.f.

(Reg.) VIsld 1 scurtd ;

p. gener. lopatd. [Var.: babfilcd B.f.] Din ucr., rus.


babaika.
BABPTE, babeji, s.n. (/ht.) Zglavoacd (1) (bottus
Et. nec.
gobio ).
BACCELIT, -A, baccelifi, -te, adj. (Fam. ; despre
oameni i despre obrazul lor) Gras, Itibdrtat ; zbircit.
V. bacceli.
BACILEMIE, bacilemii, s.f. (Med.) Infectie gene-

ralizatd datoritd ptrunderii bacililor In vasele de


singe.

Din fr. bacillmie.

BACKGROUND, backgrounduri,

s.n. 1. (Engle-

zism) Fundal. 2. Fond sonor al unei partituri solistice

in jaz. 3. Tehnica de filmare la care fundalul esste obtinut


prin retroproiectie. [Pr.: becgraund] Din engl.
background.
BADINERIE, badinerii, s.f. (Muz.) Pies& vioaie,

cu caracter glumet (din suitele franceze 0 germane

din secolul al XVIII-lea).


Din fr. badinerie.
BA1AN, baiani, s.m., baiane, s.n. 1. S.m. Ontret
rus sau ucrainean de balade. 2. S.n. Armonicd de mind
folosit de baiani (1). [Pr.: ba-ian] Din rus. baian.
BAIT, baiji, s.m. (Inform.) Ansamblu de bill
(de obicei 8) folosit pentru exprimarea capacittil
Din engl. byte.
de memorie (3).
BALADESC, -ESCA, baladefti, adj. (Livr.) De
baladd ; (rar) baladier.
Baladd + suf. -esc.
BALADIER, -A, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc.
[Pr.: -di-er] Balad -I- suf. -ier.
BALANS s.n. In sintagmele) Balans al culorilor =

reglare a semnalelor video ale unui sistem de tele-

viziune in culori, pentru obtinerea reproducerii fidele


a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem
stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.

BALANSAT, -A., balansag, -te, adj. 1. Legdnat 1 (1).


2. (Tehn. ; despre dispozitive) Care este astfel reglat
incit nu dep4ete limitele de balans (1).
V. balansa.
BALCANIST, -A, balcan411,-ste, s.m. i f. Balcanolog.
Din germ. Balkanist.
BALCANOLOGiE s.f. Balcanisticti.
Din fr. balkanologic.
BALIC, -A, balici, -ce, s.m. i f. (Arg.) Student in
primul an ; boboc.
Din big. ban purcelur.
BALISTICIAN, -A, balisticieni, -e, s.m. i f. Specialist in balisticd. (Pr.: -ci-an]
Din fr. balisticien.
BAL1Z 6R, balizori, s.m. Persoand care instaleazd
sau supravegheazd balize. Din fr. baliseur.

BALOTA, balotez, vb. I. Tranz. A stringe in bale-

turi.
Din balot.
balotdre s.f.; balotit s.n.
BALZACIAN, -A, balzacieni, -e, adj. De Balzac,

al lui Balzac ; in maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an]


Balzac (n. pr.) + suf. -ian.
BALZAC1ANISM s.n. Ceea ce este specific operei

balzaciene ; tendinta de a prelua i cultiva teme,


motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] Balzacian

suf. -ism.
BANANIER, bananiere, s.n. Navd care servete la
transportul bananelor. .

14

BANCA

s.f. (Inform.; in sintagmele) Bancd de

date sau bancd de informajii = set (mare) de informatii

stocate 0 re date prin intermediul calculatorului.


BANCHETA s.f. (In echitatie) Obstacol natural
format dintr-o movilit acoperitd cu iarbd.

BANDA s.f. (In sintagmele) Bandd etalon = bandd


magneticd cu inregistrari speciale pentru reglarea sau
verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bancld de frecvente = a) interval de frecventa
in care un aparat electronic Ii mentine caracteristicile
specificate ; b) ansamblu de frecventh radioelectrice
atribuite diferitelor servicii de radiocomunicatii prin
reglementri nationale i internationale. Bandd X =
band& de frecvente cuprinse in domeniul microundeloi:
BANG SONIC s.n. (Fiz.) Zgomot puterpic produs
in momentul cind un corp in micare depdete viteza
sunetului. Din engl. sonic bang.
BANTUSTAN, bantustane, s.n. Regiune, teritoriu
etc. rezervat negrilor, sub regimul rasist din Republica
Sud-Africand.
Din engl. bantustan.
BANTIISTANIZARE, bantustanizdri, s.f. Politic&

mist& In Republica Sud-Africand care urmdrete


izolarea negrilor in bantustane. De la bantustan.
BARAJ s.n. (Psih. ; in sintagma) Baraj psihic
simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca
.1 nemotivatd a unui act.
BARBIAN, -A, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu,

al lui Ion Barbu ; In mamera lui Ion Barbu. [Pr.:


bi-an]
Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

BARIERA. s.f. (In sintagma) Barierd luminoasd =


fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu,
in scopul semnalizrii prezentei corpurilor strdine

intr-o anumitd zond.


BARMANITA, barmanife, s.f. Femeie care servete
la bar. Barman + suf. j
BASIC s.n. (Inform.) Limbaj simbolic uor accesibil, universal. [Pr.: bizic] Din engl. basic.
BATAJ, bataje, s.n. (Text.) Operatie constind in
lovirea repetat cu bdtAtoarea 2 (2) a masei de material
fibros desMcnt in prealabil in procesul fildrii. Din
fr. battage.
BATE vb. III (Fam. ; in loc.) A bate *la mafind =
a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1).
BATERIE s.f. (In sintagma) Baterie solard = sursd

de energie formatd dintr-un grup de generatoare


fotoelectrice cu semiconductori, care transform& ener-

gia radiatiei solare in energie electricd.


BATERIST, baterivi, s.m. Persoand care asigurd
acompaniamentul ritmic la instrumente de percutie.
Baterie + suf. -i.st.
BATAREZ, -A, baparezi, -e, s.m. i f., adj. 1, S.m.
gi f. Persoand nscutd i crescutd In Bavaria. 2. Adj.,
s.m. i f. (Locuitor) din Bavaria. Bavar[ia] (n. pr.)
+ suf. -ez.
BAZA s.f. 1. Distanth Intro difuzoarele (externe)
ale unui sistem de redare stereofonicd. 2. (Electron.)
Electrod corespunzdtor zonei cuprinse intre cele cloud

jonctiuni ale unui tranzistor. 8. (Electron. in sintagrna) Bazd de limp = unitate functionali a unor

www.dacoromanica.ro

BAZINA1

aparate electronice, care genereazd impulsuri la inter-

vale de tirnp precise.

BAZIN4, bazina,se, s.n. Diminutiv al lui bazin.


Bazin + suf. -at.
BAZOOKA subst. Aruncdtor de grenade antitanc.
[Pr.: bazdcaj Cuv. am.
BABAICA. s.f. v. babaic.
BACAUAN, -A, bdctivani, -e, s.m., adj. 1. S.m.
Persoand ndscutd i crescutd in municipiul sau judetul

Bacdu. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau


judeful Baal]. [Pr.: -cd-uan] Baal' (n.pr.)+ suf. -an.

BACAUANCI, bdcduance, s.f. Femeie nascutd


crescutd In municipiul sau judetul Bacdu.
Locuitoare din municipiul sau judeful Bacdu. [Pr.: -cd-uan-]
Met Ulan + suf. -ed.

BAIETEL s.m. (La pl.) Plantd erbacee cu frunze

proase i flori albastre grupate, care creste prin


finete i pdsuni (Veronica spicata ).
BAIETI, bdielesc, vb. IV. Refl. (Rar ; despre fete)

BIHOREAN

BENINPZ, -.1, beninezi, -e, s.m. i f., adj. 1. S.m.


f. Persoand ndscutd i crescutd in Republica Populard
Benin. 2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din Republica
Populard Benin. Benin (n. pr.) + suf. -ez.

BENTONIT s.n. Boc sedimentard argiloasd cu


proprietdti absorbante, utilizat ca decolorant sau
dezodorizant. [Var.: bentonita s.f.] Din fr. bentonite.
BENTON/TA s.f. v. bentonit.

BENZEDRINA s.f. (Farm.) Excitant cerebral care


inldturd temporar somnul i foamea ; amfetamind.
Din engl. benzedrine.
BE STIAR, bestiare, s.n. Antologie medievald de

fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.:

Din fr. bestiaire.


BETEALA s.f. (Bot.) Orzoaicd-de-baltd. (Vallisneria spiralis ).
BET6N s.n. (In sintagma) Beton vibrat = beton
-ti-ar]

Din Mkt.

de ciment a cdrui compactitate este sporitd dupd


turnarea in cofraje prin imprimarea unor oscilatii
rapide cu ajutorul unor aparate speciale.

BAIMA_REANCI, biamdrence, s.f. Femeie ndscutd


Locuitoare
si crescutd In municipiul Baia Mare.
din municipiul Baia Mare. BAimarean + suf. -cd.

BEZMETICI, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar)


A umbla ca un bezmetic. Din bezmetic.
BIBLIOFILISTIC, -A, bibliofilistici, -ce, adj., adv.
1. Adj. (Rar) De bibliofil. 2. Adv. Ca bibliofilii. [Pr.:
Bibliofil + suf. -istic.
-bli-o-]
BIBLIOF OB, bibliofobi, s.m. Duman al cdrtilor.

A se comporta bdieteste. [Pr.:

BAIMAREAN, -A, bdirntireni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Persoand ndscutd. i crescutd. In municipiul Baia
Mare. 2. Adj. s.m. (Locuitor) din municipiul Baia
Mare.

Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

MITA, bialez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi In

variate (si nearmonizate) ; a tdrca. Din


balfat (der. regr.).
BARB/ITN, brbdjoi, s.m. (Depr. sau glumet)
Augmentativ al lui bArbat (1). Femeie cu apucdturi
de bdrbat (1). Birbat + suf. -oi.
BARBUSOARA, brbufoare, s.f. 1. (Rar) Diminutiv
culori

al lui barbd; brbut. 2. Planta erbacee din familia

cruciferelor, cu flori galbene pldcut mirositoare ;


micsandrd-slbaticA (Erysimumrepandum ). ni Compus:
bdrbu,soard-de-munte = plantd erbacee din familia cru-

ciferelor, cu frunzele bazale dispuse In rozetd, cu flori


mici, albe sau
; tunicea (Arabis turrita ). 8.
(Reg.) Crusdtea (Barbarea vulgaris ). Barbi + suf.
-upard.
BASCALIOS, -0ASA,
-oase, adj. (Fam.;
despre oameni) Care Ij bate joc de cineva sau ia in As
pe cineva ; (despre manifestdri ale oamenilor) care
denotd. luarea In ris a cuiva sau a ceva. Bird& +
suf. -os.
BATAIE s.f. 1. (Sport) Izbire a pdmintului cu
piciorul inainte de desprinderea de pe sol, la o saritura.

2. (In expr. i loc. adv.) (A antdri) u bdtaie = (a


cintdri) cu putin peste greutatea exactd.
BATATOR s.n. Suport folosit pentru bdtutul

covoarelor, cuverturilor etc.


BATATORNITA, beittitornije, s.f. Plant erbacee din
familia compozitelor, cu flori galben deschis, dispuse
in capitule (Senecio erucifolius ).
Btitor + suf.
-nit&

BATUT 2, -A, adj. (Despre tesdturi, tricotaje) Care

este tesut sau tricotat foarte strins ; des 2 (I 1).


BAVBE, -A, bdubili, -e, adj. Care poate fi Mut ;
(franfuzism) buvabil.
Bea + suf. -bil.
BEAT adj. invar. 1. Care apartine beatnicilor,
specific beatnicilor. 2. Care apartine unui stil distinct
In rocul modern (si In jaz). [Pr.: bit] Cuv. enj

BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (ame,. ( a- )


care practica o filozofie contestatard si are o tinutd n ngrijit ; p. gener. tIndr (din occident) en plete i tinul
nelngrijit. V. hipp y. [Pr.: bit-]
Din engi.
beatnic.
BEETHOVENIAN, -A, beethovenieni, -e, adj. De
Beethoven, al lui Beethoven ; In maniera lui Beethoven.
Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.
[Pr.: be-to-ve-ni-an]

BEM s.f. (In sintagma) Belie alba= toxicomanie.

Din germ. Bibliophobe, engl. bibliophob.


[Pr.: -bli-o-]
BIBLIOFOBIE s.f. Urd fata de cdrti. [Pr. -bli-o-]
Din germ. Bibliophobie, engl. bibliophobia.
BIBLIOL O G, -.A., bibliologi, -ge, s.m. i f. Specialist
Din fr. bibliologue.
in bibliologie. [Pr.: -bli-o-]
BIBLIOL 6 GIC, -A, bibliologici, -ce, adj. Care apartine bibliologiei, privitor la bibliologie. [Pr.: -bli-o-]
Din fr. bibliologique.
BIBLIOTECONOMIC, -A, bibiioteconomici, -ce, adj.

Care apartine biblioteconomiei, privitor la biblioteconomie. [Pr.: -bli-o-] Din fr. bibliothkonomique.
BICICLIC, -A, biciclici, -ce, adj. Cu cloud cicluri.

Bi- + ciclk.

BID ONVIL, bidoniluri, s.n. Cartier sdrd.cdcios cu


locuinte improvizate, la periferia marilor orase.
[Scris ai: bidonville] Din fr. bidonville.

BIE s.n. Linie, directie ob1i.. o Loc. adj. si adv.


In bie = oblic.
(Concr.) Fisie de material textil
Din fr. biais.
tdiatd. oblic, utilizatd In croitorie.
BIENALA. s.f. (Intrunire, consfdtuire etc.) care se

tine o data la doi ani.

BIFARE, biftiri, s.f. Actiunea de a bifa.


V. bifa.
BIFAZAT, -A, bifazati, -te, adj. (Elt.) Difazat.
Din fr. biphas.
BIND, -A, bifizi, -de, adj. (Anat. ; despre vase de
singe, canale etc.) Care este despartit In cloud. Din
fr. bifide, lat. bifidus.
BIFILAR, bifilare, adj. (Tehn.; despre cabluri
electrice) Format din doi conductori separati. Din
engl. biphilar.
BIFL OR, -A, biflori, -e, adj. (Bot. ; despre plante)
Cu cloud flori. Din fr. billor.
BIFOCAL, -A, bifocali, -e, adj. (Despre lentile)
Cu cloud distante focale diferite ; (despre ochelari)
Din fr. bifocal.
cu lentile bifocale.
BIG, biguri, s.n. Unitate comerciald complexd.
Din initialele B[dcanie] + I[ndustriale] + G[ospodina].
BIG BANG s.n. (Astron.) Marea explozie (ipoteticd)
ce a initiat expansiunea universului observabil. [Pr.:
beng]

Din engl. big bang [theory].

BIHOREAN, -A, bihoreni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Persoana nAscut i crescut In judetul Bihor. 2. Adj.,
s.-n. (Locuitor) din judetul Bihor. Bihor (n.pr.) + suf.
-ean.

www.dacoromanica.ro

15

BItiOREANCA

BIOINGINER14

13111 OREANCA, bihoretzce, s.f. Femeie ntitrong SI


creseutti In judetul Bihor.
Locuitoare th judetul
Bihorean + suf. -cd.
Bihor.
PIRINIAN, -A, bikinieni, de, 8,111. i f., adj. 1. S.m.

f. remand nscutd i trescutd In atolul Bikini.


P. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din atolul Bikini. [Pr,.;
-r2i-on]
Din engl. bikinian.
RILANTIER, -A, bilanjieri, -e, adj,., sm. 1. Adj.
De bilant. 2. S.D. Registru In care sint instrise bilanBi taut + suf. -fen
turi. [Pr.:
MLBUNGSROMAN, Joittlungsromane,

s.n.

(Lit.)

EcrDnn care prezintil procesul de formare a unui

earrexter (2).
Din germ. IIIIdungsroman.
BILDUNGSROMANESC, -A, bildungsromanefti, adj.
Bildungsroman
(Lit. ; rar) De bildungsroman.

suf. -esc.
BIMILfNIU, bimilenii, s.n. (Rar) Perioadd de cloud
nih de ani. Bi- + mileniu.
'BIMOLECULAR, -A, bimoleculari, -e, adj. (Fiz.,
Chim.) Cu cloud molecule. Din fr. bimolculaire.

B1NAHITATE s.f. (Mat.) Insusirea de a se diviza


Binar + suf. -Rate.
BINE adv. (Adjectival; despre oameni) Armonios

in (Iona unitati sau elemente.

dezvoltat, phicut la vedere.

BINTA, binte, s.f. (Mar.) Baba.


Din it. binda.
BIOAC USTIC, -A, bioacustici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.

Domeniu interdisciplinar care se ocupd cu studiul

producerii, structurii i functiei semnalelor acustice


la organismele vii. 2. Adj. De bioacustice (1). [Pr.:
bi-o-a-]
Din germ. Bioakustik, engl. bloacusties.
PIOAMPLIFICAT OR, bioamplificatoare, s.n. (Med.)
Aparat electronic folosit pentru amplificarea biopotentialelor musculare. [Pr.: bi-o-] Din fr. bio-

amplineateur.
BIOASTRONACTIC, -A, bioastronautici, -ce, s.f.,
adj. 1. S.f. Ramurd a biologiei care studiazd conditiile

vietii In cosmos. 2. Adj. De bioastronauticti (1). [Pr.:


bi-o-as-tro-na-u-3
Din germ. Bioastronautik, fr. Moastronautlque.
BI CATALIZAT OR, biocatalizatori, s.m. Substantd
care provoaca sau grabeste o reactie chirnicd. In orgagisrnele vii. [Pr.: bi-o-] Bio- + eatalizator (dupa fr.
biocatalyseur).

BIOCEN6TIC, -A, biocenotici, -ce, adj. (Biol.) De

biocenozd. [Pr.: bi-o-J


Din fr. biocnotique.
BIOCENOZA, biocenoze, s.f. (Biol.) Asociatie biologied de plante i animale care se and Intr-un echilibru

dinamic dependent de mediu. [Pr.: bi-o-]

Din fr.

bloc &nose.

BIOCIBERNfTIC, -A, biocibernetici, -ce, s.f., adj.


1. S.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe

transferul de principii teoretice si metodologice Intro


cibernetica i biologie. 2. Adj. De biociberneticd, (1).
[Pr.: bi-o-] Din fr. biocyberntique.

BIOCINETIC, -A, biocinetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.


Studiul miscdrii organismelor vii. 2. Adj. De biocinetied (1). [Pr.: bi-o-j Din fr. biocyntique.

BIOCLIMATIC, -A, bioclimatici, -ce, adj. De bioclimatologie. -- Din fr. bioclimatique.

BIOCLIMATOLOG, -A., bioclimatologi, -ge, s.m. i f.


Specialist In bioclimatologie. [Pr.: bi-o-]
Din fr.
bioelimatologue.
BIOCOMBUSTIBIL, biocombustibili, s.m. Combustibil de naturd biologicd. [Pr.: bi-o-] Bio- combustibiL
MOCOMPATIBIL, -1, biccompotibili, -e, adj.
Compatibil en materia vie. [Pr.: bi-od Din fr.
biecompatible.
BIOCOMPLEX, biocomplexe, s.n. Ansamblu de
specii de organisme vegetale i animale instalate

Intr-o nava spa(iald pentru cerceldri In cosmos sau

16

Pentru asigorarea mut sista ri 3331c)gic ii borcitil


acesteia. [Pr.:,
- Blo oRnPleZ).
BIOCONMINTA, pioeo.y,?iiih0; sJ. Foittia (16
.

constiinte atribuita hlma1elor, .nai ales celor superioore: [PP.: 1i4J-COR-ed-1711-1


Bio- -t- oast/Intl.
IlLOCR OM s.n. Pigment de nature vegetald sau
animald. [Pr.: bi-o-] Din fr. biochrome.
BI ODE GRADABIL, -A., biodegradabili, -e, a ij.
(Despre materiale, produse chimice etc.) Care poate fi

degradat de factori biologici, [Pr, ;

bi-o-]

Din fr,

biodegradable, engi. biodegradable,


BIODETECTO14 biOdeteethare, 11: (BIA) Organ de
simt simhal erganisineitkvii. tPt.: bi-o71 + Blot -1- detector.

IOTATERIORARti biocietrioniri; sj: begradaro


sub uttititia fatturilor bielogici. [Pr, i bi-o-de4e4'i-oz]
I31o

dqteriorarg.

tIOWNAMIC, -A, biodinamici, -ce, s.f., adj. 1. Si,


Disuiplina care studiazd dinamica funcOilor organice.

2. Adj. De biudinamice, [Pr,[

Din fr. bio.

biq3-]

dynarnique.

1310ELECTI% A, biodeetriti,

=et,

adj: Do bio-

electrititatt: 1P1, .:
Din engi. bloelectrle.
IIIOELECTRICITATE sj. Ahstirriblu de fenornehe
electrice care insetest uncle nianifestdri biologice,
= Din ehgl. bloeleetrielty.
[Pr::

13IOELEMENT, bioelemente, s.n. Element chimic dill

compozitia celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-]

element.
BIOENERGETIC, -A, bzoenergeiici

Din fr, bio-

ce, s.f., adj.


1. S.f. Ramurd a biofizicii care studiazd sursele energetice I transformdrile de energie la nivelul materiel
vii. 2. Adj. De bioenergetica (1). [Pr.: bbo-el Din
'fr. bloinergtique, engl. bioenergetles.
BIOENERG1E s.f. Energie de naturd organica. [Pr.:
Din engl. bioenergy.
bi-o-e-]
BIOF1LTRU, biofiltre, s.n. Filtru 1 (1) biologic
pentru curdtarea apei poluate a canalelor cu ajutorul
bacteriilor aerobe. [Pr.: bi-o-] Din fr. biofiltre.
BIOF1ZIC, -A, biofizici, -ce, adj. De biofizicd.
[Pr.: bi-o-] Din fr. blophysique.
BIOFIZICIAN, -A, biofizicieni, -e, s.m. i f. Specialist In biofizice. [Pr.: bi-o-fi-zi-ci-an]
Din fr.

biophysicien.
IJIOFOTON, biofotoni, s.m. Radiatie luminoasA

emisd de unele substante aflate In organismele vii,


(Pr.:
Din engl. biophoton.
BIOGAZ s.n. Gaz rezultat in procesul de fermentare
a materiei organice i folosit drept combustibil; biometan. [Pr.: bi-o-] Din germ. Biogas.

BIOGN adj. (Despre elemente chimice) Care a


contribuit la aparitia vietii pe pdmint.
BIO GENERAT OR, biogeneratori, s.m. Generator

(III 1) de biogaz. [Pr. ; bi-o-]

Bio- + generator.

BIOGEOCHIMIC, -A, biogeochimici, -ce, adj. De


biogeochimie. [Pr.: bi-o-ge-o-]
Din biogeochimie.

BIOGEOCITIMIE s.f. Ramurd a geochimiei care


studiazd compozitia chimicd a biosferei. [Pr.: bi-o-

Din fr. blogochimie.


BIOGEOGRAF, -A, biogeografi, -e, s.m. si f. Specialist In biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] Din fr.
blogographe.

ge-o-]

BIO GE 0 GRAFIC, -A, biogeografici, -ce, adj. De


biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] Din fr. biogographique.
BIOINGINtR, -A, bioingineri, -e, s.m. I f. Specialist
in bioinginerie. [Pr.: bi-o-ind Din bioinginerie (dupd
engl. bioengineer).

BIOINGINER1E s.f. 1. Domeniu interdisciplinar


fundamentat pe transferul de- principii teoretice si

metodologice Intre biologie si stiintele tehnice. 2. Ingi-

nerie genetia. [Pr.: bi-o-ind


engl. bioengineering).

www.dacoromanica.ro

Bio-

ifighertrk (pp&

BIOLO GIZANT

BIOL GIZANT, -A, biologizanti, -te, adj. Care


extinde principiile teoretice Si metodologice ale biologiei in alte domenii. [Pr.: bi-o-]
Din biologic,.
BIOLUMINESCENT, -3,, bioluminescenti, -te, adj.
(Despre organisme) Care produce lumina prin oxiddri
interne. [Pr.: bi-o-] Din fr., engl. bioluminescent.
BIOLUMINESCtNTA s.f. Proprietate a unor fiinte
vii de a fi bioluminescente ; lumind produs de organisme vii. [Pr.: bi-o-. Var.: bioluminiscentA s.f.]
Din fr., engl. bioluminescence.
BIOLUMINISCENTA s.f. v. biolumineseentA.
BI OMA SA, biomase, s.f. Masti de substantd organica

raportata la o anumita unitate de suprafat si de timp.


[ Pr.: bi-o-]
Din engl. biomass, fr. biomasse.
BIOMATEMATIC, -A, biomatematici, -ce, s.f, adj.
1. S.f.

Domeniu

interdisciplinar fundamenta pe

transferul de 'principii teoretice i metodologice intre


biologie i matematicd. 2. Adj. De biomatematica. (1).
[Pr.: bi-o-] Din fr. biomathematique, engl. biomathematics.

BI OMATEMATICIAN, -A, biomatematicieni, -e,


s.m. si f. Specialist In biomatematicd. [Pr.: bi-o-mate-ma-ti-ci-an]
Din fr. blomathematicien.
BIOMEDICAL, -A, biomedicali, -e, adj. De biomedicind. [Pr.: bi-o-]
Din fr. biomedical, engl.
biomedical.
BIOMEDICINA. s.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice i rnetodologice intre biologie i medicind. [Pr.: bi-o-]
Din
engl. biomedicine.
BIOMETAN s.n. Biogaz. [Pr.: bi-o-] Bio- +
metan.
BIOMETEOROL G, -A, biometeorologi, -ge, s.m.
f. Specialist in biometeorologie. [Pr.: bi-o-]
Din
fr. blomtorologue.
BIOMETE OROL 6 GIC, -A, biometeorologici, -ce, adj.
De biometeorologie. [Pr.: bi-o-me-te-o-]
Din fr.
biom torologiqu e.

BIOMETEOROLO G/E s.f. Studiu al influentei fac-

torilor meteorologici asupra organismelor vii. [Pr. :


bi-o-me-te-o-]

Din fr. Mom torologle,

engl. bio-

meteorology.

BIONIC, -A, bionici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. (In sin-

tagma) Bionicd informationald

ramurd a bionicii care

studiazd mecanismele de receptie, stocare, prelucrare


si transmitere a informatiei la sistemele biologice
In irederea transpunerii lor in tehnica informational.

2. Adj. De bionicd (1).

BIONIST, -A, bionisti, -ste, s.m. i f. Specialist


BionicA + suf. -ist.

in bionicd. [Pr.: bi-o-]

BIOPLA SMA s.f. (Biol.) Substanta organicd vie

aflat In constitutia organismului oricdrei vietuitoare.


[Pr.: bi-o-] Din fr. bioplasme.

BIOPOTENTIAL, biopotentiale, s.n. (Biol.) Dife-

rent de potential (II 1) datoratd concentratiei diferite


de ioni existente in interiorul si in afara celulei (1).
[Pr. : bi-o-po-ten-14-al]
Din engl. biopotential.
BI OPSIC, -A, biopsici, -ce, adj. (Med.) (Care tine)
de biopsie. [Pr.: bi-o-] Biopsie + suf. -ic.
BIORITM, bioritmuri, s.n. (Biol.) Ritrn (2) al
activintii organismului datorat particularintilor biologice individuale. [Pr.: bi-o-] Din engl. biorythm.
BIORITMO GRAMA, bioritmograme, s.f. (Biol.) Gra-

fic al evolutiei bioritmului. [Pr.: bi-o-] De la bioritm


(dupd diagramd, cardiogramd).
BIORITMOL GIE s.f. ?tudiu al bioritmului. [Pr.:
bi-o-]
De la bioritm. (
BI SATELIT, biosateliti, s.m. Satelit cu viquitoare
la bord. [Pr.: bi-o-] Din engl., fr. blosatellite.

BISTRITEAN

BIOSINTEZA, biosinteze, s.f. (Biol.) Sintezd a unui

compus chimic care se produce in organism sau In


contract cu celulele vii. [Pr.: bi-o-] Din fr. biosyn-

these, engl. biosynthesis.


BIOSISTEM, biosisteme, s.n. (Biol.) Grup de indivizi din specii diferite care convietuiesc. [Pr.: bi-o-]
Din fr. biosysOrne.
BIOSOCIOLOGIC, -X, biosociologici, -ce,

adj. De

Din fr. biosociolobiosociologie. [Pr.: bi-o-so-ci-o-]


gigue.
I3I OSPE OL G, -A, biospeologi, -ge, s.m. i f. Specialist in biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-]

Din bio-

speologie (der. regr.).


BI 0 SPE OL GIC, -A, biospeologici, -ce, adj. De
biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-] Biospeologie +suf. -ic.
BIO STATISTIC, -A, biostatistici, -ce, s.f., adj. 1.
S.f. Domeniu interdisciplinar fundamen tat pe transferul
de principii teoretice si metodologice Intro biologie

statisticd. 2. Adj. De biostatisticd (1). [Pr.: bi-o-]


Din germ. Biostatistik, engl. biostatistics.

BIO STAZIE s.f. (Geol.) Fazd de stabilitate in evelutia reliefului datoratd absentei eroziunii, In conclitiile

existentei unei paturi permanente de vegetatie. [Pr.:


bi-o-]
Din fr. biostasie.

BIOSTIMULA, biostimulez, vb. I. Tranz. A stimula


cresterea i rezistenta organismului prin biostimulatori.
[Pr.: bi-o-] Din fr. biostimuler. biostimultire s.f.
BIOSTIMULAT OR, -DARE, biostimulatori, -oare,
adj., s.m. (Substantd.) care stimuleazd asimilatia,
dezvoltarea i sporeste imunitatea organism ului ; biostimulent.[Pr.: bi-o-. Var.: biostimulateriu, -le adj.]
Din fr. biostimulateur.

BI STIMULAT ORIU, -IE, adj. v. biostimulator.


BIOSTIMULENT, -A, biostimulenti, -te, adj., s.m.
Biostimulator. [Pr.: bi-o-] Din fr. biostimulant.
BI 6T, bioti, s.m. (Fiz.) Unitate de mdsurd tolerat

pentru intensitatea curentului electric, egald cu 10


Din fr. blot.
amperi. [Pr. : bi-ot]
BIOTEHNIC, -A, biotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.

Bionica. 2. Adj. De biotehnica. (1). [Pr.: bi-o-] Din


engl. blotechnics.
BIOTELEMETRIC, -A, biotelemetrici, -ce, adj. De
biotelemetrie. [Pr.: bi-o-] Din fr. blotlm trique.
BIOTELEMETRIE s.f. Ramur d. a biologiei moderne
care studiazd organismele vii de la distantd cu ajutorul
unor instrumente adecvate. [Pr.: bi-o-] Din fr.
biot Rem trie, engl. biotelemetry.
BIOTLP, biotipuri, s.n. (Biol.) Grup de plante
sau animale cu structurd geneticd identicd. [Pr.:

Din fr., engl. biotype.


BIOTIPOL GIE s.f. Ramurd a biologiei care studiazd biotipurile. [Pr.; bi-o-] Din fr. biotypologie,
bi-o-]

engl. biotypology.
BIOT OP, biotopuri s.n. (Biol.) Mediu geografic In

care trdieste un grup de plante i animale in conditii


omogene. [Pr.: bi-o-] Din engl. biotope.
BIREACT OR, bireactoare, adj., s.n. (Avion) cu
cloud reactoare. [Pr.: -re-ac-]
Din fr. bireacteur.
BIS, bisuri, s,n. Numdr (II 2) prezentat la cererea
publicului a doua ()ail sau ca supliment de program.
BISECULAR, -A, biseculari, -e, adj. (Rar) Cu
vechime de doll& secole.
Din fr. bisculaire.
BISIMETRIC, -A, bisimetrici -ce, adj. Cu (loud

planuri de simetrie. Din fr. bisymCtrique.


BISTRITEAN, -A, bistriteni, -e, s.m., adj. 1. S.m.
Persoand ndscutd i crescutd in rnunicipiul Bistrita
sau in judetul Bistrita-Ndsaud. 2. Adj., s.m. (Locuitor)

din municipiul Bistrita sau din judetul Bistrita-Ndsaud. Bistrita (n. pr.) + suf. -ean.

www.dacoromanica.ro

17

BISTBITEANCA

BRAMBUREALA

BISTRITEANCA, bistrifence, s.f. Femeie nascuta

crescuta in municipiul Bistrita sau In judetul

pi

Bistrita-Nasaud.

Locuitoare din municipiul I3istrita


Bistritean + suf.

sau din judetul Bistrita-Nasaud.


-cd.

BISTRO s.n. v. bistrou.


BISTROU, bistrouri, s.n. (Frantuzism) Mic restaurant. [Var.: bistr s.n.] Din fr. bistro.
BIT, bii, s.m. (Inform.) Unitate de masura pbritru
cantitatea de informatie (3) dintr-un semnal, coresDin engl., fr. bit.
punzind logaritmului In baza 2.
BIZ OTA, bizotez, vb. I. Tranz A slefui oldie muchitle

la o oglinda, piatra pretioasa etc.


bizotfire s.f.

Din fr. biseauter.

BINTUI vb. IV. Intranz. i tranz. (Fam.) A cutre-

lera ( 1 ).

BIRLADEAN, -A, birlddeni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Persoana nascuta i crescutA In municipiul BIrlad.
Q. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Birlad.
Birlad (n. pr.) + suf. -ean.
B IRLADEANCA, birlddence, s.f. Femeie nascuta
si crescuta in municipiul Birlad.
Locuitoare din
municipiul Birlad.
BirMdean + suf. -cd.
BIT, -A, Uri, bite, adj., s.m. i f. (Reg.) 1. Adj.
Batrin. 2. S.m. si f. Bunic. Cf. b tr I n.
BLA GIAN, -A, blagieni, -e, adj. De Blaga, al lui
Blaga ; In rnaniera lui Blaga. [Pr. : -gi-an]
Blaga
(n. pr.) -I- suf. -ion.
BLA SFF.MA T OB . -0 ARE, blasfematori, -oare, adj.,
s.m. i f. (Livr.) (Persoana) care defaimeazd (cele
sfinte).
Din fr blasph matoire.

BLASTOMfR, blastornere, s.n. (Biol.) Celula for-

meta in urma diviziunii primare a zigotului.

Din

fr. blastom ere.


BLAT 1 blaturi, s[n. Foaie din aluat special pre-

parata pentru tort.

Din germ. Blatt.


BLAT 2 s.n. (Arg. ; In expr.) A cdldtori (sau a

merge ) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva

care calatoreste fAr bilet sau abonament Intr-un


mijloc de transport Et. nec.
BLAZER, blazere, s.n. Jacheta barbateasca din
stofa, catifea etc. (cu buzunare aplicate), [Pr.: blazdr]
Din env]. fr. blazer.
BLENDA, s.n. (Gin.) SuprafatA rnetalizat folositd
pentru reflectarea i difuzia luminii.
BI IMP s.n. (Cin.) Carcasa insonora In care se
introduce aparatul de filmat, In cazul filmdrilor cu
priza directa de sunet.
Din engl. blimp.
BLIT s.n. (In sintagma) Blif secundar = blit
comandat pe cale optica de lumina blitului principal,
asigurindu-se o sincronizare perfecta. [Scris si: blitz].
BL OC- START, bloc-starturi, s.n. (Sport) Dispozitiv

care serveste alergatorilor pentru luarea startului in


cursele de viteza. Dupa engl. starting-block.
Bloc cu multe
Bloc + turn.
BL ONZI, blonzesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Fern.)
Din blond.
A(-si) decolora parul pina la blond.
BLUZA, pers. 3 bluzeazd, vb. I. Tranz. si refl.
Din bluzat
A face sa deving sau a deveni bluzat.

BL 0C-TURN, bloc-turnuri, s.n.

etaje In forma de turn.


.

(der. regr.).
BLUM TA, bluz ife, s.f. Bluzulita.Bluzd+suf.
BOALA s.f. (In sintagmele) Boala somnului =-

boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura


mustei tete. Boala papa galilor = psitacoza.
BOB s.m. (In loc. adv.) Bob cu bob = cu grija
ni

rabdare ; arnanuntit.
BOGATIB, bogattri, s.m. Personaj masculin cu

insusiri ideale din folclorul rus. Din rus, bogatir.


BOODAPROSTE interj. (Fam. ; In expr.) A umple
de bogdaproste == a ocari (2).

18

BOGLARI, boglari, s.m. Planta erbacee otravitoare,


cu flori mici, galbene, care creste In locuri mocirloase
(Ranunculus sceleratus ). Din magh. boglar.
BOIT, -A., boifi, -te, adj. (Reg.) Vopsit 2 ; (fam.)
fardat. [Pr.: bo-it] V. boi 1.
BOLD s.n. (Reg.) Element de constructie In arhi-

tectura popuIara, In forma de stilp sculptat, cu virf

ascutit.
BOL (METRIC, -A, bolometrici, -ce, adj. De bolometru ; obtinut cu ajutorul bolometrului.
Din fr.
bolomtrique.

BOMBARDIER, bombardieri, s.m. Aviator care


Ianseaza bombele dintr-un avion de bombardament.
BONCINIT, boncdnituri, s.n. Boncaluit al cerbilor

si al altor erbivore mari.

Din boncdni a rage".

B6NGOS, bongosuri, s.n. Instrument de percutie


de forma conica sau cilindrica. Din sp. bongos.
BORDEI s.n. P. ext. Locuinta rustica mica, rudimentard, saracacioasa.

BORNA, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1).


Din fr. borner. bornfire s.f. ; bormit, -A adj.
BORNAJ, bornaje, s.n. Bornare.
Din fr. bornage.
BORSTA, borsete, s.f. Gentuta barbateascd pentru
acte, documente etc. Din it. borsetta.
BORSISOR, borsisori, s.m. Planta erbacee cu frunze

cArnoase i flori roz, raspindita pe stIncile calcaroase

Bora + suf. -isor.


BOSA, bose, s.f. 1. (Anat.) Proeminenta pe supra-

(Sempervivum schlehani ).

feta unui organ. 2. (Frantuzism) Aptitudine.

Din

fr. bosse.
BOSCORODI vb. I. Tranz. (Pop.) A descinta,
a vrtiji.
BOSSA-NOVA s.f. Dans modern In ritm de rumba,
Din port. bossa-nova.
de origine brazilianA.
B 0 STANOASA., bostdnoase, s.f. (Bot.)..Cucurbitacee.

Bostan + suf. -oas.


BOTEZ s.n. (Mar.) Ceremonial de lansare la apa
a unei nave noi.
B 0 T 0 SANE AN, -A, botosdneni, -e, s.m., adj.
1. S.rn. Persoana nscuta i crescuta in mirnicipiul

sau judetul Botosani. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din


municipiul sau judetul Botosani.
+ suf. -ean.

Botosani (n. pr.)

BOTOSINEANCA., botoseinence, s.f. Femeie nascuta

si crescuta in municipiul sau judetul Botosani.. LocuiBotosittoare din municipiul sau judetul Botosani.
Dean + suf. -ed.
BOVID, bovide, s.n. (La pl.) Familie de mamifere
rumegatoare, cu coarne persistente, din care fac parte
bovinele, ovmele etc:, bovideu ; (si la sg.) animal din
Din fr. bovids.
aceasta familie.
BOWLING s.n. 1. Varianta a jocului de popice.
2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) si alte
jocuri mecanice. [Pr.: bduling]
Din engl. bowliug
[alley].

BOXA s.f. (Fam.). Incinta acusticd.

BRACTEAL, -A, bracteali, -e, adj. (Rot.) De bractee.


[Pr. : -te-al] Din fr. bractal.
BRADICARDW, -A, bradicardthi, -ce, adj. (Med.)

De bradicardie.

Din fr. bradycardie.

BRADICHINEZIE s.f. 1. (Psih.) fncetinire generala

a ritmului activitatii motrice. 2. (Med.) Bradichinezie


(1) a astronautilor In timpul zborului cosmic datorata
imponderabilitdtii. [Scris si: bradikinezie] Din fr.
bradykinsie.
BRAISVANT s.n. Blana matasoasa de calitate

superioara obtinutd prin sacrificarea mielului inainte


de nastere. Din germ. Broitschwanz.
BRAMBUREALA, brambureli, s.f. (Fam.) Actiunea

de a (se ) bramburi; dezordine, debandadd ; bramburire.

Bramburl + suf. -eel

www.dacoromanica.ro

BRAMBURI

BRAMBURI, brarnburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz.


A pune In dezordine, de-a valma, a incurca. 2. Intranz.
A umbla JAM rost, de colo-colo.
Din brambura.
bramburire s.f.
BRAMBURIT, -A, bramburiti, -te, adj. (Fam.)
1. (Despre oameni) ZAp kit. 2. (Despre obiecte) Aflat
In dezordine. V. bramburi.
BRANDY s.n. Coniac. [Pr.: brndi] Cuv. engl.
BRANBIAL, -A, branhiali, -e, adj. (Biol.) De

branhie. [Pr.: -hi-al]

Din fr. branchial.

BRASOVEAN, -A, brasoveni, -e, s.m., adj. 1. S.m.

Persoand nscutd i crescutd In municipiul sau judetul

Brasov. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau


judetul Brasov.

BRASOVEANCA s.f. 1. Femeie ndscutd i crescutd


4 Locuitoare din

In rnunicipiul sau judetul Brasov.

municipiul sau judetul Brasov. 2. Ladd de zestre.

BRAWN, brdbini, s.m. Plant erbacee din familia


cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis ).

Et. nec.

BRAILEAN, -A, brdileni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Pe rsoand ndscutd t i crescutd In municipiul sau judetul

Braila. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau


judetul BrAila. [Pr.: bra-i-] Braila (n. pr.) + suf.

,-ean.
BRAILEANCA, brdilence, s.f. Femeie nscutd si

crescutd In municipiul sau judetul Braila.* Locuitoare

din municipiul sau judetul Braila.


BRAZDA vb. I. Tranz. (Despre ape curgAtoare,
forme de relief etc.) A strdbate dintr-o parte In alta,
de la u n capdt la altul o regiune, o tard.
BRANCUSIAN,-A., brdncusieni,-e, adj. De Brancusi,

al lui Brncusi; In maniera lui Brncusi. [Pr.: -si-an]


Brineusi (n. pr.) + suf. -ian.
BREVILOCVENT adj. (Livr.) Scurt in expunere.
Din it. breviloquente.

BREVILOCVENTA s.f. (Livr.) /nsusirea de a fi


brevilocvent.
Din it. breviloquenza.
BRIANTA s.f. (Frantuzism) Stralucire. [Pr.: bri-an-]

Din fr. brillance.


BRIC 2 adj. invar., s.n. (Fraittuzism) 1. Adj. invar.

Cdrmiziu.
brique.

2.

S.n.

Culoare cdrmizie.

Din

fr.

BRID GIST, -A, bridgisti, -ste, s.m. i f. Juditor


de bridge. [Pr, -igist] Bridge + suf. -ist.
BRINDCJA s.f. ( tn sintagma) Brindusa galbena =
plantd erbacee perend cu florile galbene-aurii, ocrotit
de lege (Crocus moesiacus ).
BR OMOCtT s.n. Dezinfectant puternic pentru
piele, instrumente chirurgicale etc. Brom[urd de]
eet[rimoniu].
BRONZ AJ, bronzaje, s.n. (Rar) Bronzare.
Din
fr. bronzage.
BRUIAT, -A, bruiati, -te, adj. (Despre posturi de
radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat]
V . bruia.
BRUIERE s.f. Actiunea de a bruia. [Pr.: bru-le-]
V . bruia.
BRUM s.n. Perturbatie care poate s apard Intr-un

sistem de transmisie audio, manifestindu-se ca un


zgomot de frecventa joasd, suprapus semnalului util.

Din germ. Brummen.

BRUSTAN, brustani, s.m. Plant erbacee din familia

compozeelor, cu flori galbene dispuse In capitule la


virful tulpinii i cu miros caracteristic pldcut (Telekia
speciosa ).

Cf. brustur e.

BRUTALIZARE, brutalizdri, s.f. Actiunea de a


brutaliza. V. brutalize.
BUCELARE, bucelari, s.f. Actiunea de a bucela.
V. bucela.

BUR

BUCHT s.n. Micd plantd erbacee cu flori violet


deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum ).
BUCLARE, bucldri, s.f. Actiunea de a (se ) bucla.
V . buela.

BUCLA s.f. (LI sintagma) Buda digitala = aparat

electronic folosit pentru redarea infinit a unei secvente


sonore Inregistrate.

BUCL, bucleuri, adj. invar., s.n. 1. Adj. invar.

(Despre fibre si tesdturi) Cu firul cret sau cu noduri.


2. S.n. Fir cret ; tesdturd din acest fir. Din fr.
boue16.
BUCOLISM s.n. Caractcr bucolic.

Bucol[ic] +
suf.'-ism.
BUCRANIU, bucranii, s.n. (Arhit.) Motiv ornamental

reprezentind un cap de bou impodobit cu ghirlande


Din fr. bucrane.
de flori, panglici etc.
BUCURESTEAN, -A, bucuresteni, -e, s.m., adj. I.
S.m. Persoand ndscutd i crescutd In municipiul Bucuresti. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Bucuresti.

Bueuresti (n. pr.) + suf. -ean.

BUCURESTEANCA., bucurestence, s.f. Femeie nds-

cut i crescutd in municipiul Bucuresti. Locuitoare


din municipiul Bucuresti.
Bucurestean + suf. -cd.
BUDA, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A tine la distantd,

exprima nemultumirea (fata de cineva) printr-o


atitudine indiferentd sau morocdnoas.
Din fr.

bouder.

BUDANA., budane, s.f. (Reg.) Butoi cu capacitate


Budal + suf. -and.
B VDA, bude i buzi, s.f. (Reg.) 1. Constructie de
lemn, In pddure, In care locuiesc tdietorii de arbori.
2. Prvlioard. 3. Closet (rudimentar). Din rus.,
pol., ung. buda.
BUHAI s.m. Planta erbacee cu cloud sau trei frunze
mari, ovale i flori verzi-gdibui dispuse intr-un spic
(Listera ovata ).
mare ; zdcdtoare (II 1).

BUHAD vb. IV. Intranz. (Fam.) A tusi.


BULBAR, -A., bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor

la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul (2) rahidian.


Din fr. bulpaire.

BULBUC s.m. (La pl.) Plantd erbacee din familia

campanulaceelor, viguroasd i Inaltd pind la un metru,

cu flori mari, albastre, care creste prin pdduri (Campanula trachelium ).


BULEVARDISM s.n. Atitudine bulevardierd.
Bulevard + suf. -ism.
BULIMIC, -A, bulimici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)
Din fr. boulimique.
(Bolnav) de bulimie.
BULONAJ, bulonaje, s.n. Bulonare. Din fr.
boulonnage.
V.
BUL GNAT, -A, bulonali, -te, adj. Cu buloane.
bulona.
BULVERSARE, bulversari, s.f. (Frantuzism) Actiunea de a bulversa. V. bulversa.
BULVERSIT, -A, buleersati, -te, adj. (Frantu-

zism) 1. (Despre lucruri) Care se afld In dezordine.


2. (Despre oameni) ZdpAcit, nducit ; dezorientat.

V. bulversa.
BUMBURET, bumburezi, s.m. (Reg.) 1. Grdunte ;

bob de mazre, de fasole etc. 2. Plantd erbacee cu


spice brun Inchis ; bumbusor (II 2) (Schoenus nigricans ).

Cf. bumb, buburuza.

BUMBUS OR, bumbusori, s.m. I. (Pop.) Ndsturas.

II. (Bot. ; reg.) 1. Banut (2) (Bellis perennis ). 2. BumBumb + suf.


(Schoenus
nigricans ).
burez (2)
-1.1,50T .

BUNDITA s.f. (Bot. ; In compusul) Bundita-vintului

= plant erbacee cu flori violete-purpurii, care creste

prin finete, pe cImpuri, pe dealuri (Pholomis pungens ).


BUR, -A, buri, -e, s.m. i f. (La pl.) Populatie In
Africa de Sud constituitd din urmasii colonistilor euro-

19

www.dacoromanica.ro

BURETIERA

BYRONIAN

peni, in special olandezi, stabiliti aici In secolul al


XVI I-lea ; (la sg.) persoand care face parte din aceastd
populatie.
Din pronuntarea bur a cuv. engl. boor.
BURETIERA, buretiere, s.f. Cutiut care contine
un burete (ud). Burete + suf. -ierd.
BURG tND, -A, burgunzi, -de, s.m. i f., adj.
1. S.m. i f. Persoand nscutd i crescutd In Burgundia.
2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din Burgundia. De
la Burgundia (n. pr.).
BUSCULA, busculez, vb. I. Refl. (Frantuzism) A
se Inghesui ; a se Invalmdsi.
Din fr. bouseuler.
BUSINESS, businessuri, s.n. (Englezism) 1. Afacere.
2. Ocupatie, muncd. [Pr.: btznis]
Din engl. business.
BUTAF OR, butafori, s.m. Decorator specializat In
butaforie.
Din butaforie (der. regr.).
I3UTANONA, butanone, s.f. (Chim.) Lichid inflam abil cu miros de acetond, utilizat In industria chimicd
Din
si farmaceutica ; metilacetond, metiletilcetond.
fr. butanone.
BUTASIP s.n. ButAsire. V. butiltd.

BUTASIT2, -A, but4ili, -te, adj. (Despre plante)


Care este Inmultit prin butasi. V. butfisi.

BUTIC, buticuri, s.n. (Frantuzism) Magazin mic si

luxos, cu mArfuri, in general, de senie micd. [Var.:


butiel s.f.] Din fr. boutique.
BUTICA s.f. v. butte.
BUVABIL, -A, buvabili, -e, adj. (Frantuzism)
Bdubil.

Din fr. buvable.

BUZOIAN, -A, buzoieni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persound ndscutd i crescutd In municipiul sau judetul
Buzdu. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau
judetul Buzau. [Pr.: -zo-ian] Buzlin (n. pr.) +
suf. - an.
BUZOISNCA, buzoience, s.f. Femeie ndscutd si
crescutd In municipiul sau judetul Buzdu.* Locuitoare

din municipiul sau judetul Buzau. [Pr.: -zo-ian-]


Busolan + suf. -ca.
BYRONIAN, -A, byronieni, -e, adj. De Byron,
al lui Byron ; in maniera lui Byron. [Pr.: bai-ro-ni-an]
Byron (n. pr.) + suf. -ian.

www.dacoromanica.ro

CABIN 1E11, -A, cabinieri, -e, s.m. i f. Persoand


care are In grijd o cabind la teatru, la opera. etc. [Pr.:
-ni-er]
Din fr. cabinier.
CABLAJ s.n. (Electron. ; In sintagma) Cablaj
imprimat = cablaj prefabricat in care conexiunile
dintre piesele componente ale unui aparat electronic
sint realizate sub formd de benzi conducto@re Inguste,
pe un svport izolant ; (impr.) circuit imprimat.
CABLARE, cabldri, s.f. Actiunea de a cabla si rezultatul ei. V. cabla.
CABLAT, -A, cablati, -te, adj. (Despre blocuri, case
etc.) Care este conectat la o retea electrica, telefonica
V. cabla.
etc.
CABLIER, cabliere, s.n. Nava care transporta i
instaleazd cablurile submarine. [Pr.: -li-er] Din fr.

caller.

CABL OR, cablori, s.m. Muncitor care cableaza.


Din fr. efibleur.
CABOSON, cabosoane, s.n. 1. taietura sferoidala,
ovald, elipsoidald etc. a unei pietre (semi)pretioase.

2. (Arhit.) Ornament mic de piatra Incrustat intr-o

fatadd.
Din fr. cabochon.
CABOTINESC, -EASCA, cabotinesti, adj. De caboCabotin + suf. -esc..
tin.
CACOGENEZA, cacogeneze, s.f. (Med.) Dezvoltare
anormald a unui organ.
Din fr. cacogense.
CACOSMIE, cacosmii, s.f. (Med.) Deficient In

perceperea mirosurilor placute ca fiind nepldcute.

Din fr. cacosmie.


CADENTMETRU, cadenlmetre, s.n. (Fiz.) Instrument

pentru rndsurarea radioactivitAlii.


denzmeter.

Din germ. Ka-

CADMIE, cadmii, s.f. Oxid de zinc impur care se

depune pe peretii cuptoarelor de zinc. Din fr. cadmie.


CADMIFER, -A, cadmiferi, -e, adj. (Despre roci)
Care contine cadmiu. Din fr. cadmifre.
CADR1LAJ, cadrilaje, s.n. (Tehn.) Caroiaj.
Din
fr. quadrillage.
CADRIST, -A, cadristi, -ste, s.m. i f. (Fam. ; astazi
rar) Functionar din serviciul de cadre al unei institutli
sau Intreprinderi.
Cadre + suf. -ist.
CADRIJ s.n. (Astdzi rar ; la pl.) Subdiviziune In

administratia internd a unei institutii, Intreprinderi


etd. care se ocupd cu angajarea personalului (11 1),

cu evidenta lui etc. ; serviciul personal.


CAFE-BAR, cafe-baruri, s.n. Local In care se servesc cafele i bauturi aleoolice.
Cafe[nea] + bar.
CAFE-CONCERT s.n. Muzicd instrumentald de
larga. accesibilitate (executat intr-un restaurant).
[Pr. 0: -conserl Din fr. caf-concert.
CAFE-FRAPPEE s.f. Cafea (2) rece cu tnghetatd,
frird (si alcool). [Pr.: -pe] Cuv. fr.
Din
CAFER, caferi, s.m. Bivol negru din Africa.
germ. Kaffer.
CAIT s.n. (In sintagmele) Caiet de sarcini=docu-

ment care cuprinde conditiile tehnice, de calitate,

termenele i programele de hicru etc. privitoare la


executarea unei lucrdri. Caiet program = program
(de spectacol) sub formd de caiet (1). Caiet catalog =
catalog de expozitie sub forma de caiet (1).

CALAMBURGIU, -IE, calamburgii, s.m. i f. (Fam.)


Calam-

Autor de calambururi ; (rar) calamburist.


bur + suf. -giu.

CALAMBURIST, -A, calamburisti, -ste, s.m. i f.


(Bar) Calamburgiu.
Din fr. calambouriste.
CALAMITAT, -A, calamitati, -te, adj. Care a suferit
o calamitate. Din calamito4e (der. regr.).
CALANDRAT, -A, calandrati, -te, adj. Care este
supus calandrrii. V. calandra.
CA LAMM OR, -OARE, calandrori, -oare, s.m. i f.
Muncitor care lucreazd la calandru. Din fr. calandreur.
CALA 0 s.m. Pasdre din Asia 0 Africa, al card cioc
are un apendice Incovoiat (Buceros rhinoceros ). [Pr.:
Din fr. calao.
-la-o]
CALARE, caldri, s.f. Actiune de a (se) cola.
V.
cala.
CALATIDIU, calatidii, s.n. (Bot.) Inflorescentil cu

'axul ldtit, pe care shit fixate florile sesile. [Pr.: -di-u]

Probabil din lat.

CALCEM1E, calcemii, s.f. (Fiziol.) Prezentd a cal-

ciului In singe ; cantitate de calciu prezenta In singe.


Din fr. calcemie.
CALCIC, -A, calcici, -ce, adj. (Geol.) De calciu.
Din fr. calcique.
Depozit calcic.
CALCICOL, -A, calcicoli, -e, adj. (Bot. ; despre plan-

te) Care crete pe un sol bogat In calcar ; calcifil.


Din fr. calcicole.
CALCIFER, -A, calciferi, -e, adj. (Despre roci)

Care contine caleiu.


Din fr. calcifre.
CALCIFIL, -A, calcifili, -e, adj. (Bot.; despre plante)
Din fr. calciphile.
Calcicol.

CALCIFUG, -A, calcifugi, -ge, adj. (Bot.; despre

plante) Care nu suportd solul calcaros.


calcifuge.

Din fr.

CALCIMETRU, calcimetre, s.n. 4arat de laborator


care determind bioxidul de carbon din carbonati.
Din fr. calcimtre.
CALCINA, calcine, s.f. Pulbere galbend obtinutd

din cositor 0 plumb, folosit la prepararea unor emailuri


si

ca abraziv.

Din fr. cacti'.

CALCIPENIE, calcipenii, s.f. (Med.) Lipsd de calciu


In tesuturi sau umori. Din fr. calcipnie.
CALCIPEXIE, calcipexii, s.f. (Med.) Fixare a calciuDin fr. calcipexie.
lui In tesuturi.
CALCIURIE, calciurii, s.f. (Med.) Prezentd anormald
a calciului in urind ; cantitate de calciu prezent anormal in urind. [Pr.: -ci-u-] Din fr. calciurle.
CALCOGRAFIA, calcografiez, vb. I. Tranz. A re-

produce prin calcografiere. [Pr.: -[i-a] Din fr. chalcographier.


calcografire s.f. ; calcograflat, -A adj.

CALCOGRAFIC, -A, calcografici, -ce, adj. De calcoDin fr. chatcographique.


grafie.
CALCOTIPIE, calcotipii, s.f. (Poligr.) Procedeu grafic

de reproducere de artd a unui desen, a semdndtor cu


acvaforte ; stampd obtinutd prin acest procedeu.
Din fr. chalcotypie.

CALCOZINA, calcozine, s.f. Sulfurd naturald de


Din fr. chaleosine.
cupru.

21

www.dacoromanica.ro

CALCUL

CANABIS

CALORIZATOR, calorizatoare, s.n. Schimbdtor de


cdldur folosit la IncAlzirea zemii de difuzie in fabricile
de zahdr. Din fr. calorisateur.

CALCUL s.n. (In sintagmele) Calcul grafic (Mat.)


rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor constructii
geometrice. Calcul logic = ansamblu de operatii prin

CAL OZA s.f. (Biol.) Substantd care se depune pe


plcile capilarelor sau pe membranele vaselor liberiene,

care anumite expresii logice shit derivate din alte


expresii logice.

formind calusul (2).


Din fr. callose.
CALUS s,n. (Med.; in sintagma) Calus vicios =
sudare defectuoasd a unei fracturi.
CALTJSARE, calusdri, s.f. (Biol.) Formare a calusului.
De la calus.
CALVAD OS s.n. Rachiu distilat din cidru.
Din
fr. calvados.
CALIPSO s.n. Dans modern in doi timpi, originar
din Jamaica. Din engl. calypso.
CAMAIEU, camaieuri, s.n. 1. (Pict.) Grisai. 2. Gravurd (In lemn) realizat pe tonurile aceleiasi culori.
Din fr. camaTen.
CAMAROT, camaroji, s.m. (Mar.) Ospatar pe o
navd.
Din sp. camarotero.
CAMBRE, cambreuri, s.n. Exercitiu gimnastic (de
balet), lent, cu flexiuni Mainte, inapoi i laterale ale
corpului.
Din fr. cambr.

CALCULATOR s.n. (In sintagma) Calculator de


buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de
probleme matematice limitate ; (impr.) minicalculator.
CALD adj. 1. (Despre zone, regiuni, tan etc.) Cu
temperaturd constant ridicatd In tot cursul anului.
2. Fig. (Despre vesti, tiri, informatii etc.) De ultimd
ora, recent.
CALDEEIN, -A, caldeeni, -e, adj., s.m. i f. (Persoand) din Caldeea. [Pr.: -de-eanl Din fr. Chalden.
CALDEIRA, caldeire, s.f. (Geol.) 1. Depresiune in
formd de aldare (de origine vuloanicd). 2. Circ (3).
Din fr., port. caldeira.
CALEFACTIE, calefacjii, s.f. (Fiz.) Vaporizare intensd la suprafata de separatie a unui lichid cu un corp
solid incins, care le impiedica contactul direct. Din
fr. calfaction.

CALEID 0 SC OPIC, -A, caleidoscopici, -ce, adj.


(Despre imagini ; adesea fig.) Ca de caleidoscop.

CAMELEONIC, -A, camel.eonici, -ce, adj. (Livr.)


Care Ii schimbd culoarea. 4 (Despre oameni) Versatil.
[Pr.: -le-o-] Cameleon + suf. -ic.
CAMELID, camelide, s.n. (La pl.) Familia de erbivore rumegAtoare cuprinzind cdmila, dromaderul si
lama; (la sg.) animal din aceastd familie. Din fr.
camlids.
CAMERALISM s.n. Doctrina cu caracter economic,
financiar, administrativ etc. despre conducerea statului,

Caleidoscop -I- suf. -ic.

CALFAT.eiRE, calfatdri, s.f. (Rar) Actiunea de a


V. calfata.
CALICIU s.n. (Anat.) Zond a rinichiului prin care
urine se scurge In bazinet.
CALICO s.n. Pinza care imitd pielea, folosit In.
legatoria de carti. Din engl. calico, fr. calicot.
calfata.

CALIFICADIL, -A, calificabili, -e, adj. Care poate fi


calificat.
Callfica + suf. -biz. Cf. fr. qualif

apdrutd in Germania in secolul al XVI I-lea.


germ. Kammeralismus.

a b 1 e.

CAMERAMAN, cameramani, s.m. Asistent al operatorului de imagine ; p. gener. operator (secund) de ima-

CALIGRAMA, caligrame, s.f. Mod special de dis-

punere a versurilor, care are ca scop reprezentarea

grafica a simbolurilor sau sugestiilor dintr-o poezie.


Din fr. calligramme.
CALIPTRA, caliptre, s.f. (Bet.) 1. Tesut protector
care acoperd virful unei radicele ; piloriz. 2. Portiune

Din

gine care minuieste aparatul de filmat. [Var.: camerman s.m.] Din fr., engl. cameraman.
CAMERA s.f. I. 1. (In sintagma) Camera de chibzuire = incapere in care se retrage un complet de jude-

mai umflatd a arhegonului la briofite, care inchide

cat/ pentru a lua hotarin. 2. (Tehn.; in .sintagma)

CALISTENIE, calistenii, s.f. Program de exercitii


fizice de intretinere executate rapid (in ritmul muzicii).
Din fr. calisthenic.
CALM s.n. (In sintagmele) Calm ecuatorial = zona
ingusta, de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune
atmosfericd scdzsatd, vinturi slabe i ploi abundente.

latd termic, in care se mentine o temperaturd mai


joas cleat, a mediului ambiant. 8. (In sintagmele)
Camera de transpunere = aparat pentru inregistrarea
optica a sunetelor pe film in cinematografie. Camera

sporogonul.

Din fr. calyptre.

Calm tropical = zond aflat intro zona alizeelor


cea a vinturilor dominante de vest. Calm plat = stare
a mdrii in care aceasta nu are ondulatii.
CALOFIL, -A., calofili, -e, adj., s.m. i f. (Lit.)

Camera frigorificd (sau refrigerentd) = IncApere izo-

de televiziune sau camera videocaptoare = aparat complex cu ajutorul cdruia se realizeazd captarea imaginii
si transpunerea ei in semnale video. H. (Zool. ; in sintagmele) Camera paleald sau camera mantalei =
spatiu cuprins intro peretii mantalei i corpul molus-

1. Adj. (Despre stil) Care denot calofilie, caracterizat


prin calofilie ; calofilic. 2. S.m. i f. Adept al calofiliei.

tei. ifi. (In unele tan) Unul dintre cele cloud organe
legislative supreme ; organ suprem al puterii de stat.
Adunare legislativd.

Calofil + suf. -ic.


CALOFILIE s.f. (Lit.) Tendintd de a da expresiei

Cuv. it.
CAMPA, campez, vb, I. Intranz. (Rar ; despre militari sau turisti) A sta un timp in corturi. Din fr.

Din gr. kallos frumos" i phllos iubitor".


CALOFILIC, -A, calofilici, -ce, adj. (Lit.) Calofil

(1).

literare o atentie deosebita sau excesivd; expresie

(extrem sau excesiv de) cizelatd intr-o opera literara;


Calofil + suf. -ie.
CALOFILISM s.n. (Lit.) Calofilie.Calofil+suf.-ism.
CALORICITATE, caloricitdji, s.f. (Biol.) Proprietate a corpurilor de a genera si 'Astra caldura. Din
calofilism.

fr. caloricit.

CALORIE s.f. (Fiz. ; in sintagma) Calorie mare =

kilocalorie.

CALORIFERIST, caloriferifti, s.m. Muncitor care


repard i intretine calorifere. Caloriter -I- suf. -1st.
CALORIZA, calorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A aluminiza.
calorizAre s.f. ; cal.
Din fr. caloriser.
riziit, -A adj.

22

CAMORRA s.f.

Mafia

siciliand.

[Pr.: - md-]

campfire s.f. ; campfit, -A adj.


CAMPUS, campusuri, s.n. (In unele tari) Complex
universitar cuprinzind constructii i dotdri pentru
invdtdmint, cercetare, locuit, agrement etc. Din
engl. campus.
CANABICULTOR, canabicultori, s.m. Cultivator de
Canabi[s] + [agri]cultor.
cinepa indiand.
camper.

CANABINACEE, canabinacee, s.f. (La pl.) Familia de

plante erbacee dicotiledonate, avind ca tip cinepa;


(si la sg.) plant din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] Din
fr. cannabinaces.
CANABIS s.n. 1. (Livr.) Cinepd indiand (Cannabis
indica ). 2. Stupefiant extras din canabis (1), Din
fr., engl. cannabis.

www.dacoromanica.ro

CANARISME

CA.NARISIRE, canarlsiri, s.f. (Mar.) ,Actiunea de

a (se ) canarisi. V. canarisi.


CANARISIT, -A, canarisili, -te, adj. (Despre nave)
Inclinat transversal din cauza unei spdrturi, a repartitiei neuniforme a inearcAturii sau in vederea curdtirii
ori a reparatiei. V. canarisi.
CANCANIER, -A, canaanieri, -e, adj. (Frantuzism)
Billiton
-ni-er]
Din fr. cancanier.
CANCELAR s.m. (in sintagma) Cancelar federal =
s eful guvernului in Austria si In R. F. a Germaniei.
CANCELLING s.n. (Mar.) Clauzd Inscrisd intr-un
contract de transport potrivit cdreia se poate anula
contractul dacd vasul nu a sosit n portul de inedrcare
pind la termenul conveni t. LYr.: chnsdling] Cuv.
engl.

CANCER s.n. (Fig.) Flagel.


CANCERIZARE, cancerizdri, s.f. Actiunea de a (se )

canceriza

i rezultatul ei.

V. canceriza.

CANCERIZAT, -A, cancerizafi, -te, aaj. (Despre

tesuturi, organe etc.) Afectat de cancer..

V. can-

ceriza.
CANCEROFOBIE, cancerofobii, s.f. (Med.) Teamd
morbidd de cancer.
Din fr. cancrophobie.
CANCER 0 GENEZA,
cancerogeneze, s.f. (Med.)
Carcinogenezd.
Cancer + genezd.
CANCEROL OG, -A, cancerologi, -ge, s.m. i f.
(Med.) Oncolog.
Cf. fr. cancrologist e.
CANCEROL OGIC, -A, cancerologici, -ce, adj. (Med.)
Oncologic.
Din fr. cancerologique.
CANCIONEIRO s.n. Culegere de poezii lirice portu-

gheze din sec. XII-- XIV. [Pr.: can-siu-nd-i-ru]


Cuv. port.

CANCIONERO s.n. Culegere de poezii lirice spaniole

din secolul al XV-lea. [Pr.: cansionro]

Cuv. sp.

CANDELITA, candelife, s.f. (Mar.) Nod care serveste


la prinderea unui obiect. Candelii + suf. -ifd.
CANDIDOZA, candidoze, s.f. (Med.) Infectie a

mu coaselor si a pielii provocatd de unele ciuperci din


genul Candida. Din fr. candidose.

CANGRENARE, cangrendri, s.f. Faptul de a se


cangrena. [Var.: ,gangrenfire s.f.] V. cangrena.
CANONIC2, -A, adj. (in sintagma) Drept canonic
= drept bisericesc.
CANTANDO adv. (Muz.) Cantabile. [Pr.: -tcin-]
Cuv. it.
CANTARIDINA, cantaridine, s.f. (Farm.) Substantd
Din fr. cantharidine.
toxied extrasd din cantaridd.
CANTARIDISM s.n. (Med.) Intoxicatie cu cantaDin engl. cantharidism.
ridind.
CANTATA s.f. (In compusul) Cantatd-oratoriu =
compozitie vocal-instrumentald pe un libret cu temd
dramatied.
CANTAUTOR, -OIRE, cantautori, -oare, s.m. si
I. Cintdret care tsi compune singur textele. [Pr.:
Din it. cantautore.
-a-u-]
CANTONA Vb. I. 1. Intranz. A rdmine pe loc.
2. Refl. (Fig.) A se hmita. cantonAre s.f.; cantonit,
-A adj.
CAOLINIZARE, caolinizdri, s.f. Proces chimic de
transformare a unor roci in clitolin. [Pr.: ca-o-] Dupd
fr., engL kaolinisation.
CAOLINOS, -CASA, caolinosi, -oase adj. Cu (aspect
-os.
de) caolin. [Pr.: ca-o-] Caolin +
CAP s.n. 1.1. (La fotbal) Lovire a mingii cu capul

2. (In sintaGma) Cap de expresie = portret in care


artistul face un studiu amdnuntit al expresiei unui
sentiment pe trAsaturile chipuiui omenesc. II. (in
sintagma) Cap de familie = brbatul care repre-

zintd puterea familiald i pdrinteascd; p. gener. mice


persoand care procurd mijloacele necesare traiului unei
familii i o reprezintd juridic. M. (In sintagma) Cap

CARACTERIZABIL

magnetic = transductor electromagnetic care trans-

form& variatiile unui semnal electric in variatii de


flux magnetic sau Myers, folosit pentru operatii de

inregistrare, redare i stergere la magnetofoane.


CAPACITIV, -A, capacitivi, -e, adj. (Tehn.) Referitor la capacitatea electrica ; care se comportA ca un
condensator electric.
Din engl. capacitive.

CAPA s.f. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a


rezista unui timp neprielnic, cu vint foarte puternic.
CAPELARE, capeldri, s.f. (Mar.) Actiunea de a

capela; capelaturd. V. capela.


CAPELAT, -A, capelafi, -te, adj. (Mar.; despre cabluri, parime) Legat de un catarg. V. capela.
CAPELAT URA, capelaturi, s.f. (Mar.) Capelare.
Capela + suf. -turd.
CAPELINA, capeline, s.f. (Med.) Boneta sau bandd
circulard (elasticd sau ghipsatd) folositA pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor i protezelor
chirurgicale etc.
Din fr. capeline.
CANA s.m. invar. Ardei (rosu) lung. <> (Adjectival)
Ardei capia.
Din bg. kapis.
CAPILARITA, capilarite, s.f. (Med.) Inflamatie a
vaselor capilare. Din fr. capilarite.
CAPITALIZARE, capitalizdri, s.f. Actiunea de a
capitaliza. V. capitaliza.
CAPITALIZAT, -A, capitalizali, -te, adj. (Despre
sume de bani) Transformat in capital 1. V. capitaliza.
CAPONIERA, caponiere, s.f. Tunel de legdturd in
lucrdrile de fortificatie. [Pr.: -ni-e-] Din fr. caponDike.
CAPRIFOLIACEE, caprifoliacee, s.f. (La pl.) Familia de plante dicotiledonate gamopetale, avind ca
tip caprifoiul; (si la sg.) planta din aceastd familia.
[Pr.: -li-a-] Din fr. caprifollaces.
CAPSARE, capsdri, s.f. Actiunea de a capsa.

V . capsa.

CAPSAT1 s.n. Faptul de a copsa. V. capsa.


CAPSIT2, -A, capsafi, -te, adj. Prins in capse, cu
V. capsa.
capse.
CAPSA s.f. (Elt.) Rondeld metalied izolatd de soclul
becului, care face legdtura cu unul dintre capetele
filamentului.
CAPSULA s.f. (In sintagma) Capsuld cosmicd =
compartiment etanseizat al navei spatiale capabil sd
se desprindt de restul vehiculului i sd coboare pe un
corp cosmic.
CAPSULIF2R, -A, capsuliferi, -e, adj. (Bot.; despre

plante) Cu fructul In forma de capsuld.

Din fr.

capsulifere.
CAPTARE s.f. (In sintagma) Captare a sunetului =-

ansamblu de operatii care asigurd transformarea informatillor sonore in semnale electrice.


CAPTAT, -A, captafi, -te, adj. (Despre lichide, gaze)
Adunat, colectat Intr-un rezervor, intr-un bazin etc.
V. capta.
CAPTAT6R s.n. 1. (In sintagma) Captator solar =-instalatie pentru captarea i transformarea energiei
solare in energie termicd sau electricd. 2. Dispozitiv
montat pe vehieule cu tractiune electricd pentru a realiza un contact aluneedtor cu firul aerian de contact.

CAPTIVA vb. I. Tranz. A face captiv. Fig. A

preocupa in mod intens ; a absorbi.


CARAB, carabi, s.m. Coleopterd cu corpul alungit
ai picioare lungi, distrugAtoare de (larva de) insecte
(Carabus auratus ). Din fr. carabe.
CARABA s.f. 1. Tubul cimpoiului asemAndtor cu
fluierul, la care se executd melodia. 2. (Arg.) Palma (2).
CARACTERTAL, -A, caracteriali, -e, adj. (Livr.)
Referitor la caracter, al caracterului. [Pr.: -ri-al]

Din fr. caractriel.

CARACTERIZABIL, -A,

Care Ate fi caracterizat.

www.dacoromanica.ro

caracterizabili, -e, adj.


Caracteriza 4 suf. -bil.

-23

CARAGTERIZANT

CAROTIDIAN

CARACTERIZ ANT, -A, caracterizanfi, -te, adj.


Caracterizator ; caracteristic.
Din fr. caractdrisant.
CARACTEROGRAF, caracterografe, s.n. Aparat

CARDIOFOBIE, cardiofobii, s.f.. (Med.) Tea ma


patologica de a se Imbolnavi de inirna. [Pr.: -di-o-]
Din fr. cardiophobie.
CARDIOMALACIE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu
grasimi. [Pr.: -di-o-] Din fr. cardiomalacie.
CARDIOMEGALIE, cardiomegalii, s.f. (Med.) Marire exagerata a volumului inimii. [Pr.: -di-o-] Din

electronic care permite vizualizarea pe ecranul unui


tub catodic a caracteristicilor dispozitivelor semicon-

duct oare.
Din engl. cbaracterographe.
CARACTR ON, caractroane, s.n. (Electron.) Tub

catodic utilizat In afisarea rapida a literelor sau cifrelor


pe ecranul su.
Din fr., engl. caractron.
CARAGIALESC, -EsA, caragialesti, adj. De Ca-

fr. cardiomdgalie.
CARDIOMIOPATIE,

tied asupra stornacului i esofagului pentru largirea


cardiei. [Pr.: -di-o-]
Din fr. cardioplastie.
CARDIOPLEGIE, cardioplegii, s.f. (Med.) Paralizie
a muschilor inimii. [Pr.: -di-o-] Din fr. cardioplgie.
CARDIOTOMIE, cardiotomii, s.f. (Med.) Intervenfie
chirurgicala pe inima. [Pr.: -di-o-] Din fr. cardio-

CARBAMAT, carbamafi, s.m. (Chim.) Sare a aciduDin fr. carbamat.


hii carbamic ; uretan.
CARBAMIC adj. (Chim.; In sintagma) Acid car-

tomie.

bamic = acid instabil, cunoscut sub forma de saruri


sau de esteri. Din fr. carbamique.

CARDIOVASCULAR, -A, adj. (In sintagma)


Sistem (sau aparat) cardiovascular = aparat circulator.

CARBOGAZOASA, carbogazoase, adj. (2n sintagma)

CARDIUM s.n. Gen de moluste cu cochilia ovala,

A pd carbogazoas = spa minerala care confine o cantitate de bioxid de carbon dizolvat ; apa gazoasa.

subfire, mult boltita (Cardium ); molusca din acest


gen. [Pr.: -di-um] Din lat. Cardium, numele stiin-

gazoasit.

fific al molustei.
CARENAL, -A., carenali, -e, adj. Al carenei florilor.

CARBOHIDRAT, carbohidrafi, s.m. (Chim.) Hidrocarbonat. Din engl. carbohydrate.


CARBOID, carboide, s.f. (Chim.) Nume dat unor
compusi organici din asfalturile naturale, din reziduurile
de la cracare etc. [Pr.: -bo-id] Din fr. carboldes.
CARBONADO s.n. Diamant impur, negru i foarte

dur, folosit la utilajele pentru foraj.

nado.

Din fr. cardnal.

CARENARE, carendri, s.f. (Rar) Carenaj. V.


carena.
CARENA s.f. (Bot.) Structura In corola leguminoa-

selor alcatuita din doua petale inferioare care erase

Din fr. carbo-

unite.

CARENT, -A, carenfi, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri.

De la carentil.

CARBONILIC, -A, carbonilici, -ce, adj. (Chim.;

despre substanfe) Care confine, In molecula, gruparea


functional& carbonil. o Compusi carbonilici denumire
generied pentru aldehide i cetone. Din engl. car-

CARENTIAL, -A., carenfiali, -e, adj. (Rar) Care este

produs de o carenfa. [Pr.: -ti-al]

Din fr. carcinogime.

CARCINOGENZA, carcinogeneze, s.f. (Med.) Proces de formare a tumorilor canceroase ; cancerogeneza.


Din fr. careinogenese, engl. carcinogenesis.
CARCINOL GIC, -A, carcinologici, -ce, adj. (Med.)
Din fr. earcinologique.
De carcinologie.
CARCINOLOGIE s.f. Ramura a oricologiei care studiaza carcinoamele. Din fr. carcinologie.
CARCINOMATOZA, carcinomatoze, s.f. (Med.) Pro-

2. S.n. Ulei cu miros placut extras din cardamom


Din fr. cardamome.
CARDIGAN, cardigane, s.n. (Rar) Jacheta (barbateasca) tricotata, cu mineci largi, Incheiata cu nasturi
in fafa. Din fr., engl. cardigan.
(1).

CARDIOCtL, cardiocele, s.n. (Med.) Hernie conga-

nitala a inimii In abdomen. [Pr.: -di-o-]


cardiocele.

24

Din fr.

(Med.)

Referitor la carfologie.
Din fr. carphologique.
CARGABAS, cargabase, s.n. (Mar.) Manevra curenta de stringere a unei vele. Din fr. cargue basse.
CARICATURISTIC, -A, caricaturistici, -ce, adj.
1. Care exagereaza unele trasaturi, indeosebi negative,
ale unei persoane, ale unei situafii, cu intenfie satirica
sau umoristica. 2. Propriu caricaturii,
Caricaturist
+ suf. -ic.
CARMANGERIE, carmangerii, s.f. 1. (2nv.) Macelarie (1). 2. Restaurant in care se prepara si se servesc specialita0 din came.
Carmangiu + suf. -erie.
CARMANGIU, carmangii, s.m. Persoana care lucreaza In carmangerie. Din tc. dial. karmanct.

CARBOXIL, carboxili, s.m. (Chim.) Grupare funcfionala monovalenta, caracteristica acizilor organici,
Din fr. carboxyle.
CARBORA s.f. (Chim. ; In sintagma) Carburd de
calciu = carbid.
CARCINO GEN, -A, carcinogeni, -e, adj. (Med.)

ces de extindere a carcinoarnelor la mai multe organe ;


Din fr. carcinomatose.
carcinoza.
CARCINOTRON, carcinotroane, s.n. Tub electronic
Cu vid Inaintat, folosit In domeniul frecvenfelor foarte
Inalte.
Din fr. carcinotron.
CARCINOZA, carcinoze, s.f. (Med.) Carcinomatoza.
Din fr. carcinose.
CARDAMOM s.m., s.n. 1. S.m. Planta tropicala ale
cdrei seminfe au gust piperat (Elettaria cardamomum ).

Din fr. carentiel.

CARFOL 6 GIC, -A., carfologice, -ce, adj.

bonylic.

Cancerigen.

(Med.)

Din engl. cardiomiopathy.


CARDIOPLASTIE, cardioplastii, s.f. Operafie plas-

animalelor de povara Intr-o caravand. [Pr.: -ni-er]


Din fr. caravanier.

s.f.

-di-o-mi-o-]

caragialian.
Caragiale (n. pr.) + suf. -esc.
CARAGIALIAN, -A, caragialieni, -e, adj. Caragialesc. [Pr.: -li-on] Caragiale (n. pr.) -I- suf. -ian.
CARAVANIER, caravanieri, s.rn. Conducator al

Carbo[n]

cardiomiopatii,

Denumire generica pentru bolile miocardului. [Pr.:

ragiale, al lui Caragiale ; In maniera lui Caragiale;

CARNAT, carnate, adj. (Despre regimuri alirnentare)


Cu came.
Din came.
CARNOTIT s.n. Mineral de uraniu i vanadiu, puternic radioactiv. Din fr. carnotite.
CAROIA, caroiez, vb. I. Tranz. A aplica tin caroiaj
pe o hart& topografica, pe un plan etc. [Pr.: -ro-ia]
Din fr. carroyer. caroidre s.f.; caroit, -A, adj.
CAR6LA, carole, s.f. Dans medieval francez executat In cerc sau In brit. Din fr. carole.
CARONADA, caronade, s.f. (Mar.) Vechi tun naval

scurt, fdcut din fonta.

Din fr. caronade.

CAROTENEMIE s.f. v. carotinemie.


CAROTENOIDA, carotenoide, s.f. Substanfa cOlorant& naturala galbena, portocalie sau rosie. [Pr.:
Var.: carotinold s.n., carotinoichl s.f.]
-no-i-.
Din fr. carotnoide.
CAROTIDIAN, -A, carotidieni, -e, adj. (Anat.) Al
carotidei. [Pr.: -di-an] Din fr. carotidien.

www.dacoromanica.ro

CAROTINEMIE

CAUSTICIZA

CAOCTIC, -A, casectici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)


(Persoand) care suferd de casexie. Din fr. cachectique.
CASERAT, -A, caserati, -te, s.n., adj. 1. S.n. (Tip ogr. )

CAROTINEMIE, carotinemii, s.f. (Fiziol.) Prezenta


a carotenului in singe ; cantitate de caroten prezent
in singe. [Var.: carotenemle s.f.]
Din fr. carotinernie.
CAROTINOID s.n. v. citrotenoidi:
CAROT1NOIDA s.f. v. carotenoidi.
CART 2, carturi, s.n. Automobil de curse mic, cu
caroseria i partea mecanicd simplificate i viteza
redusd ; automobil de acest tip folosit de copii In
unele jocuri sportive. [Scris ni) kart] Din engl.,

Lipirea unui strat de hirtie, a unui celuloid etc. pe un


carton pentru a-i da aspect mai frumos. 2. Adj. (Despre
confect,n) Cu un strat de spurad poliuretanied fixat
!titre tricot si captuseald, Dupd fr. cacher.
CA$EU, caseuri, s.n. (Cin.) Mascd folosit in filma-

fr. kart.

rea combinata, pentru a se acoperi partea din cadru


care nu trebuie sd. apard. Din fr. cachet.

CARTELAT 2, -A, cartelali, -te, adj. (Despre produse)


V.
cartela 2.
CARTELA s.f. (Inform. ; in sintagma) Carteld

Din fr. catadioptre.


CATAFAZIE, catafazii, s.f. (Med.) Tulburare a
vorbirii, constind in repetarea mecanicd a acelorasi
fraze sau cuvinte. Din fr. cataphasie.
CATALAZA, catalaze, s.f. (Chim.)' Enzimd care
catalizeazd descompunerea peroxidului de hidrogen in
apa i oxigen.
Din fr. catalase.
CATAMENIAL, -A, catameniali, -e, adj. (Med.)
Care se produce in timpul sau imediat lnaintea mentruatiei. [Pr.: -ni-al] Din fr. catamnial.

CARTAT OR, -OARE, cartatori, -oare, s.m. i f.


Persoand care carteazd (1) corespondenta. Carta IL
suf. -tor.
CARTELAT 1 -A, cartelaii, -te, adj. Reunit intr-un
cartel. V. cartela1.

CATAP1OPTRU, catadioptri, s.m. Ochi-de-pisica


(pentru semnalizare la vehicule). [Pr.: -di-o p-]

Distribuit pe Lund de carteld (1), rationalizat.

perforate', = suport de informatie imprimat special,


folosit in sistemele de prelucrare automata a datelor
si reprezentat printr-un carton dreptunghiular de
dimensiuni standardizate, pe care datele sint trecute
cu ajutorul unui cod de perforatii.

CARTEL1ZARE, cartelizdri, s.f. (Rar) Cartelare.


De la cartelii.
CARTIER s.n. 2n sintagmele) Cartier oras = cartier
foarte mare. Cartier satelit = cartier mic, anexat
altuia mai mare.
CARTODROM, cartodromuri, s.n. Teren amenajat
pentru carting. Cart + [velo]drom.
CARTOMETRIE, cartometrii, s.f. (Top.) Studiu al
metodelor i instrumentelor cu care se determind
precizia unei hdrti. Din fr. cartomtrie.
CARURA, caruri, s.f. Formd a umerilor si a spateluI
cuiva ; spec. siluetd.
Fig. Anvergurd. [Pr.: -rib]
Din fr. carrure.
CASA 2 s.f. ( fn sintagmele) Casa, de filme = institutie producdtoare de filme cinematografice. Casci de

institu(ie culturald in care au toe diverse


manifestri culturale, educative etc.
culturd

CASCADORICE SC, -EASCA., cascadoricesti, adj.


(Rar) De cascador.
Cascador + suf. -icesc.
CASCAPORIE, cascadorii, s.f. 1. Saritura primejdioasa, situatie dificila etc. realizatti de cascador.

2. Art sau meserie a cascadorului. Cascador+ suf. -ie.


CASCADORISM, cascadorisme, s.n. (Rar) Faptd de
Cascador + suf. -ism.
cascador.
CASETA s.f. 1. Constructie standardizat compacta

din material plastic, in care se afld montata banda

magneticd (sub(ire i ingusta). o Caseta video = video-

casetd. 2. (Med.) Partea metalica a puntii protetice

den tare.
CASETOF ON, casetofoane, s.n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse in casete. Din
malt (dupd ma gneto(on, microfon, gramofon etc.).
CASETOTECA, casetoteci, s.f. Raft sau dulap

special pentru depozitarea casetelor (de casetofon).


Din fr. cassettotheque.
CASIOPEIU s.n. (Chim.) Lutetiu. [Pr.: -si-o-pe-iu]
Din fr. cassiopium.
CASTING s.n. Concurs sportiv In care participantii
an dreptul la un numar de aruncari la tint, cu lanseta,
intr-un timp limitat. Din engl. casting:
CASTRARE s.f. (Bot. ; in sintagma) Castrarea plantelor =inliiturare a staminelor, a inflorescenki mascule

sau a indivizilor masculi.

CASTRAT, -A, castrati, -te, adj. (Despre masculi)


Cdruia i-au fost extirpate glandele genitale ; (pop.)
jugdnit.
V. castra.
CACAVAL s.n. (Mar.) Pand metalled folositd la
fixarea arborelui gabier pe gabie.

CATAMORFISM, catamorfisme, s.n. (Geol.) To talitatea proceselor care se produc in partea superioard a
scoartei terestre. Din engl. catamorphisme.
CATAPLEXIE, cataplexii, si. (Med.) t nce tare

brusca si de scurt durat a oricdrei miscdri (fail


.

pierderea constiintei). Din fr. cataplexie.


CATARIN, catarini, s.m. (Zool.) Catarinian.
Din
engl. catarrhine.
CATATDI1E, catatimii, s.f. (Psih.) Schimbare
subit a stdrilor afective. Probabil din fr.
CATE GOREMATIC, -A, categorematici, -ce, adj.
(Log. ;

despre termeni) Care are o semnificatie prin


Din fr. categorematique.

el insusi.

CATE GOREMA,

categorenze,

s.f. (Log.) No tiune

universald, in sistemul lui Aristotel, care serveste la


stabilirea unor relatii intre lucruri. Din fr. eat&
gorime.

CATE GORfE s.f. ( In sintagma) Categorie de greutate

= categorie de concurs sportiv stabilit in raport

cu greutatea corporald a concurentului.


CATHARSIS s.n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului
cu ajutorul artei prin participare intens la fenomenul
artistic. 2. (In psihanaliz) Efect terapeutic obtinut
prin descrcarea unei trairi refulate. [Scris 1io catarsis.
Pr. -ta-]
Din fr. catharsis.
CATHARTIC, -A., cathartici, -ce, adj. (Lit.) Purificator. [Scris 5i: catartic.
Pr.: -tar-]
Din fr. cathar-

tique.
CATIFELIN, -A, catifelini, -e, adj. (Rar) Cu
Din catifelat.
aspect de catifea.
CATIONIC, -A, cationici, -ce, adj. (Chim.) De

cation. [Pr.: -ti-o-]

Din fr. cationique.

CATOGENEZA, catogeneze, s.f. (Geol.) Proces de

formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au


deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei.
Dia fr. catogenese.

CATOLICIZARE, catolicizdri, s.f. Actiunea de a (se )


V. catoliciza.
catoliciza.
CATOLICIZAT, -A., catolicizati, -te, adj. Care a
trecut sau a fost facut s treadi la catolicism.

V. catoliciza.

CAUDILLO s.m. Nume dat dictatorilor din tdrile


de limba spaniold ; persoand careia i se dd acest nume.
[Pr.: ca-u-di-lio] Cuv. sp.
CAULEFLORIE, cdutiflorii, s.f. (Bot.) Aparitie a
florilor direct pe tulpina, proprie unor arbori tropicali.
[Pr.: ca-u-] Din fr. cauliflorie.
CAUSTICIZA, causticizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A
caustifica. [Pr.: ca-us-] Caustic + suf. -iza.
causticizire s.f. ; causticizit, -A adj.

www.dacoromanica.ro

25

CAUSTIFICA

CEFALOCORDAT

CAUSTIFICA, caustific, vb. I. Tranz. A transforma


carbonatii alcalini In alcalii caustice ; a causticiza.
[Pr.: ca-us-] Cf. fr. caustification. canstificare s.f. caustificit, -A adj.
CAUZALIS111 s.n. Conceptie filozofica bazata pe
cauzalitate. [Pr.: ca-u-] Din fr. causalisme.
CAUZALIST, -A, cauzalisti, -ste, adj., s.m. i f.
Din fr. causa(Adept) al cauzalismului. [Pr.: ca-u-]
liste.

CAUZALITATE s.f. (In sintagma) Cauzalitate inelard = feedback.

CAUZARE, cauzdri, s.f. Faptul de a cauza. [Pr.:

ca-u-]
V. cauza.
CATICORN, -A, cavicorni, -e,

adj., s.m. 1. Adj.

(Despre cornute) Cu coarnele goale In interior. 2. S.m.


Animal cavicorn (1).
Din fr. cavicornes.
CAV1TAR, -A, cavitari, -e, adj. (Despre corpuri)
Gol in interior.
Din fr. cavitaire.
CAZEINAT s.n. (In sintagma) Cazeinat de sodiu =

produs alimentar obtinut din lapte smintinit. [Pr.:

Din fr. casdinate.


CADERE s.f. (Med. ; In sintagma) Cddere de tensiune = coborltre a tensiunii arteriale sub limita

-ze-i-]

normal&

CAM s.f. (Pop.) 1. Membrana care Inveleste


3 Expr. Nascut

capul unor copii nou-nascuti ; tichie.

cu cdi (pe cap) = se spune despre un om norocos.


2. Placenta (1).
CAL.A.R4EAN, -A, cdldrdseni, -e, s.m., adj. 1. S.m.

Persoana nscut i crescutd In municipiul Caldrasi.


2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Cdlarasi.
Caldrasi (n. pr.) + suf. -ean.

CALAR.OEANCA, cdldrdsence, s.f. Femeie nascuta


crescutd In municipiul Calarasi. * Locuitoare din
municipiul Caldrasi.
Caldrisean + suf. -ed.
CALCII s.n. Strat format intre sapun si testae
de glicerina la fabricarea sapunului.
CALDAR4 cdlddrasi, s.m. (Omit.) Botros.
*Cirdel (inv. sticlete" < lat. *cardillus) suf. -as,
prin etimologie popular&
CALDCRA s.f. (Fiz. ; tn sintagma) Cdldurd specified

= caldurd necesard ridicdrii cu un grad Celsius a


temperaturii unui gram dintr-un corp.
CAL1NDAR s.f. v. calendar.

CALINESCIAN, -A, cdlinescieni, -e, adj. De Calinescu, al lui Calinescu ; in maniera lui Calinescu.
[Pr.: -ci-an] Cdlinescu (n. pr.) + suf. -ian.
CAL
-IE, cdlii adj. (Reg.) 1. (Despre lemne)
Verde, neuscat. 4 (Despre fructe) Necopt. 2. Caldut.
Et. nec.
CAMASA s.f. (Pop.) Placenta (1).
CAMMUI, cdmdsuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi

un element de constructie cu beton, metal etc.


Camasa 4- suf. -ui.

camasuire s.f. ; camfiquit, - adj.

CAMILA s.f. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate.
CAMIN s.n. (In sintagmele) Gamin scoald = camin
(5) pentru copiii orfani, In care se afld i scoala. Gamin
spital = camin (de batrfni) In care se acorda asistenta

.medicala.

CAPI5S, - OA SA, cdposi, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu


capul mare. 2. Destept. 3. Fig. Incapatinat. Cap 1 +

pi

CAPSIINA. s.f. Planta erbacee cu flori albe-galbui


fructul rosu, comestibil (Fragaria viridis ).

CAPFJNiCA, cdpsunele, s.f. 1. Diminutiv al lui


capsund. 2. Varietate de struguri nealtoiti. 3. Vin

rezultat din capsunica (2).

Capsuni 4- suf. -icd.

CARAMIZI, cardmizesc, vb. IV. Refl.

(Rar) A

deveni caramiziu. Din cardmida.


CARBUNE s.m. 1. (In sintagmele) Cdrbune brun =

carbune de culoare bruna inchisa, compact, sticlos,


casant. Cdrbune activ = cdrbune cu structura poroasa
si cu mare capacitate de retinere prin adsorbtie a
gazelor, a vaporilor etc. 2. (Bot. ; reg. ; la pl.) Planta
erbacee cu frunze ovale la baza, lanceolate mai sus
si flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma ); spinu-0 (1).

CARMACCT, cdrmdcule, s.n. Cirlig mic pentru


Carmac + suf. -14.
prins cega.
CARTURARIME s.f. (Rar) Multime de carturari.
Carturar + suf. -ime.
CASUTA s.f. (In sintagma) Cdsuld tipograficd =-spatiu destinat colofoniului.

CAti* s.n. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru

ambarcatiuni
CEABARE s.f. v. cebare.
CEACLIE ceaclii, s.f. (Reg.) Patina ' (1).

Cf.

ceagl a.

CEAGLA, ceagle, s.f. (Reg.) Tirnacop pentru spart


Din magh. csiklya.
gheata.
CEAPP, ceapeuri, s.n. Organizatie a muncii In

agricultura socialista din Romania bazatd pe o form

de proprietate In grup. [Var.: ceapdu s.n.]

Din

pronuntarea initialelor: c[ooperativa] a[gricold] de


p[roductie).

CEAPEU s.n. v. ceape.

CEAPIST, -A, cApisti, -ste, adj., s.m. i f. (Membru)


al unui ceape. Ceape + suf. -ist.
CEAPRAZUI, ceaprdzuiesc, vb. IV. Tranz. A

Incovoia dintii ferastraului (1) pentru a realiza ceaprazul (2).


Ceapraz + suf. -at.
ceaprazuit, -II adj.

ceaprAzufre s.f. ;

CEAS s.n. (In sintagmele) Ceas electronic = ceas


a carui functionare s bazeaza pe folosirea circuitelor
integrate specializate. Ceas digital = coas (electronic)
la care ora este indicatd prin cifre afisate pe un ecran.
Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este
anuntata verbal; b) magnetofon pentru redarea hiregistrarilor de semnal orar si a unor informatii vorbite
asociate, folosit pentru anuntarea orei exacta In
reteaua telefonica.

a unei

CEASOFICARE, ceasoficdri, s.f. Creare

retele de ceasuri publice a cdror functionare este asigurata prin transmiterea unor impulsuri electrice de
Din ceas (dupd radioficare).
la un centru de control.
CEASORNIC s.n. (Bot.) Planta agdtatoare cu flori
alba, trandafirii i albdstrii (Passiflora coerulea ).
CEBARE, cebdri, s.f. Planta erbacee cu flori care
la inceput shit verzi, iar mai tfrziu roOetice (Sanguisorba minor ). [Var.: ceabfire s.f.] Cf. magh. c s a-

baire.

CEBOCEFAL, -A., cebocefali, -e, adj., s.m.

(Med.) (Persoand) care prezinta cebocefalie.

1.

Din fr.

cboephale.
CEBOCEFALIE, cebocefalii, s.f. (Med.) Malformatie

suf. -os.

congenitala caracterizata prin nas turtit i ochi foarte


apropiati.
Din fr. cbocphalle.
CEFALALGIC, -A, cefalalgici, -ce, adj. (Med.) De
cefalalgie.
Din fr. aphalalgique.

-isor.

gaturd de animale marine cu scheletul corpului format

CAPRARIE s.f. Fig. Categorie, grup.


CAPRIS OR, cdprisori, s.m. Numele a cloua plante
erbacee, una cu flori galbui (Cyperus flavescens ) i
alta cu flori brune (Cyperus fuscus ). Capra + suf.
CAPRITA s.f. Planta erbacee alburie, cu flori
verzi (Atriplex litoralis ).

26

CEFALOCORDAT, cefalocordate, s.n. (La pl.) Incren-

din coarda dorsald;

..- increngaturd.

www.dacoromanica.ro

(si

la sg.) animal din aceasta

Din fr. cphalocordates.

OETOGENEZA.

CEFALOMETRIC

CEFALOMETRIC, -A, cefalometrici -ce, adj. (Med.)


De cefalometrie.
Din fr. cephalomtrique.
CEFALOMETRIE, cefalometrii, s.f. (Med.) Mdsurare
Din fr. cphalomtrie.
a dimensiunilor capului.
CEFALOTOMIE, cefalotomii, s.f. (Med.) CranioDin fr. cephalotomie.
tomie.

CEFERE s.n. Intreprinderea de cdi ferate ale

Romniei. [Var.: (pop%) ceferu cheferd, cheferu a.n.]


Din pronuntarea mitialelor : C[dile]-F[erate] R[omdne].

CEFEREU s.n. v. cefere.

.CELIOVIAN, -A, cehovieni, -e, adj. De Cehov, al

lui Cehov; in maniera lui Cehov. [Pr.: -vi-an]


Cellar (n. pr.) + suf. -ian.
(Rar) Persoand care celebreaza. (2).

telebra + suf.

-tor.

CELIAc, -A, celiaci, -ce, adj. (Anat.) Al cavittii


abdominale. [Pr.: -li-ac] Din fr. coeliaque.
CELIOTOMIE, celiotomii, s.f. (Med.) Laparotomie.
[Pr.: -li-o-] Din fr. coeliotomie.
CEL OFANA, celofanez, vb. I. Tranz. (Rar) A imbrdca
In celofan.
Din celolan. celolandre s.f., celofandt,

- adj.

CEL OMIC, -A, celomici, -ce, adj. (Anat.) Care


apartine celomului, referitor la celom. Din fr.
coelomique,

CE-LTIU s.n. (Chim.) Hafniu. Din fr. celtiuna.


CEMENT s.n. (Med.; in sintagma) Cement dentar=
material folosit in obturatia provizorie a cariilor si la
fixarea unor proteze.
CEMENTA vb. I. Tranz. (Med.) 1. A obtura canalul
unui dinte cu cement. 2. A fixa cu cement protezele

pe dinti.
cementit, -A adj.
CEMENTATIE, cementalii, s.f. 1. (Chim.) Cementare.
2. Intruire i pierdere a elasticitacii suprafetei lemnului.
8. (Geol.; in sintagma) Zon de cementafie
zorid

din scoarta pdmintului In care se produce Imbogdfirea

In sulfuri secundare a unui zdcamint de sulfuri pri-

mate. Din fr. cementation.


VEMENTOS, -oAsA, cementosi, -oase, adj. De

natura cementului.

Din fr. cementeux.

CENACLIST, -A, cenaclisti, -ste, s.m. i I. Membru


al unui cenaclu. Cenaclu suf. -ist.
CENESTEZIC, -A, cenestezici, -ce, adj. (Psih.)
De cenestezie. ---,pin fr. cnestbesique.
CENOBITIC, -A, cenobitici, -ce, adj. Al cenobitilor,

de cenobiti. Din fr. cnobitique.


CENOBIU, cenobii, s.n. (Biol.) Colonie imobil& de
organisme unicelulare. Din it. cenobio.
CENOGENETIC,
cenogenetici, -ce,' adj. (Biol.;
despre caractere) 1. Care dispare in perioada adultd.
2. De origine recent. Din fr. cnogntique.
CENOGENEZA., cenogeneze, s.f. (Biol.) Aparitie a
unor caractere in cursul dezvoltarii, datorita adaptarii
la conditiile de mediu. Din fr. cenogenese.
CENOTIP, cenotipuri, s.n. (Biol.) Tip primitiv din
care au derivat alte tipuri. Din fr. cnotype.
CENOZ OIC subst., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.:
-zo-ic]
Din fr. cnozoique.
CENS s.n. Grupare a unor cetateni sau a tuturor
locuitorilor unei ni dup. diverse'criterii.
CENT s.m. (Muz.) Subdiviziune pentru mdsurarea

intervalelor muzicale, egald cu o sutime dintr-un

semiton.
CENTIL s.n. v. centild.

CENTILA, centile, s.f. A suta parte dintr, uiultime


de date clasate intr-o anumit& ordine statisticd.

[Var.: centil s.n.]

Din fr. centile.

CENTRALIST 21 -A, centralisti, -ste, s.m.

Persoand care lucreaz& intr-o central& (telefonicd).


Central fr suf. -ist.

centriole.
CENTROMER, centromere, s.n. (Biol.) Rogiune din -

cromozom unde se insereaz& bratele cromakidelor.


Din fr. centromre.
CENTROPLASMA, ,centroplasme, s.f. (Biol ) Matricea fundamental& a cromozomului.
Din fr. centroplasme.
CENTROSFERA s.f. (Biol.) Regiune care incenjurd
centriolul si are rel activ In diviziunea celulard.
CENTUM adj. (Lingv.; in sintagma) Limbd centum

= limb& indo-europeand care a pastrat in evonitia

CELEBRAT OR, - OARE, celebratori, -oare, s.m. i f.

CENTRIOL, centrioli, s.m. (Biol.) particuld coinponent a centrozomului. [Pr.: -tri-ol] Din fr.

f.

ei sunetele velare g i k nealterate Inaintea vocalslor


e i i.
Cf. lat. c en tum o sutd".
CENTORA s.f. (Constr.) Brill de beton pe care se
fixeazd planseul clddirilor.
CENI711, cenuri, s.m. (Med.) Forma larvard

teniei care se dezvolt parazitat in organism.


Din fA.
cnure.
CEPUIRE, cepuiri, s.f. Cepuit. [Pr.: -pu-i-]
Din cep.
CERCETIOSC, -EASCA, cercetsesti, adj. De cerCercetas + suf. -esc.
cetas,
CERCOPITECID, cercopitecide, s.n. (La pl.) Familie

de xnairnute din care fac parte cercopitecul, pavianul


ri tnagotul; (si la sg.) maimutd din aceastd familie.
Din fr. eercopithcids.
CEREALICULT ERA s.f. Ramurd a agriculturii
care studiazd cultura cerealelor. [Pr.: -re-a-] Din

fr. craliculture.

CEREBELAR, -A., cerebelari,


Cerebelos.
Din engl. cerebellar.

-e,

adj.

(Anat.)

CEREBRALISM s.n. (Livr.) Rationalism exacerbat.


Din engl. cerebralism.
CEREBRASTEME, cerebrastenii, s.f. (Med.) Form&

de astenie a creierului datorat traumatismelor craniene i cerebrale.


Cerebr[a.1]-+ astenie.
CEREBROMALACLE, cerebromalacii, s.f.
.

(Med.)

Din fr. crbromalacie.


CEREBROSCLEROZA, cerebroscleroze, s.f. (Med.)
Sclerozare a arterelor cerebrale. Din fr. cerbroRamolisment cerebral.
sclrose.

CERIFER, -A, ceriferi, -e, adj. (Despre glandele


albinelor sau despre celulele vegetate) Care produce
ceard.
Dupd fr. crifre.
CERIFICARE, oerificdri, s.f. Impregnare cu ceard.
Dupd fr. crification.
CERLMETRIE s.f. v. cerometrie.
CERIT sm. Mineral care contine pruninturi rare.,
In special oxid do ceriu. Din fr. crite.
CERMETRIE, cerometrii, s.f. Metodd de analiza
chimicti cantitativd. [Var.: cerimetrie s.f.] Din fr.
cromtrie.
CERTJMIN Os, -oAsA, ceruminosi, -oase adj. (Med.)

De natura cerumenului.

Din fr. cerumineux.

CERVICOTOMIE, cervicotomii, s.f. (Med.) Incizie

chirurgicald la nivelul colului uterin.

Din fr. cervi-

cotomie.
CERVID, cervide, sat. (La pL) Familie de mamifere

rumegatoare ai cdrei masculi au coarne osoase, ramificate; (si la sg.) animal din aceastd familie.
Din fr.
cervids.
CETATEANCA, cetdlence, s.f. Cetaleana.

Ceti-

lean suf. -cd.


CETOGEN, -A, cetogeni, -e, adj. (Despre alimente
sau despre regimul de hrand) Care favorizeazd produ-

cerea de cetone In organism.

Din fr. ctogne.

CET 0 GENEZA., cetogeneze, s.f. (Biochim.) Formarea

cetonei in organism.

www.dacoromanica.ro

Din fr. ctogense.

27

CETONEM1E CHM OZINA


CET ONEM1E, cctonernii, s.f. (Fiziol.) Prezentd a
corpilor cetonici In singe; cantitate de corpi cetonici
prezent In singe. Din fr. ctonrnie.

CET 6N1C, -A, ceto nici, -ce, adj. De natura cetonei.

o Corpi ceto nici = prochisi intermediari ai metabolismului lipid elor, rezultati prin oxidarea acizilor
grasi. ,Din fr. ctonique.
CEZARO-CRAIE se, 4ksA., cezaro-erdiesti, adj.
(Inv.) Al imperiului austro-ungar, privitor la acesta.
[Pr.: crd-iesc. Var.: chezaro-criiiesc, -Wei adj.]
13 up 6. germ. Kaiserlich-Koniglich.

s.n. Dans modern cu ritm vioi,


e
inspirat din folclorul afro-cubanez. [Pr.: cea-cea-cea]
Din sp. cha-cha-cha.

CHARTER, chartere, s.n. 1. Tip de contract de

transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate,

organizat in funclie de necesitati. 2. Avion sau nava


rare circuld conform unui charter (1). [Pr.: ceartdr]
Din engl. charter.
CHASSE s.n. Pas mare de dans sau gimnastica cu
un picior alunecind inainte [Pr.: sr:Ise] Cuv. fr.
CHATEAUBRIAND s.n. Specialitate culinara, preparata din muschi (gros) de vaca. [Pr.: .a-to-bri-dri]
Guy. .

fr.

CHEFERE s.n. v. cefere.


CHEFEREU s.n. v. cefere.
CHEIE s.f. (In loc. adj. si adv.) La cheie =- (despre
locuinte, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun
pentru a Li dat in folosintd.
CHE1L OPLASTIE, cheiloplastii, s.f. (Med.) Reco nstitu ire a buzei prin interventie chirurgicala. [Pr.:

the-id

Din fr. chiloplastie.

CHEIROME GAUT, cheiromegalii, s.f. (Med.) Hipertrofie a miinii. [Pr.: che-i- Var.: chiromegalie s.f.]

Din fr. chiromgalie.


CHEL10ERAT, -A, chelicerati, -te, adj., s.f. 1. Adj.
De chelicere. 2. S.f. (La pl.) Subincrengatura de
artropode cars au chelicere ; (si la sg.) animal din
aceast subincrengatura, Din fr. chlicrates.
CHEWER, cheliferi, s.m. (Zool.) Scorpionul de
arti. Din fr. chlifbre.
CHE11T1P1E, chemitipii, s.f. (Poligr.) Chemigrafie.
Din fr. chmitypie.
CHEM OREZISTENTA, chemorezistente, s.f. (Med.)

Chimiorezistega.

Din germ. Chemoresistenz.

CHEM 0 SINTEZA, chemosinteze, s.f. Fenomen prin

care organismele vii folosesc, in sintezele organice,


energia chimica rezultata prin oxidarea unor substage

CilEitAlroe 6N, cheratocoane, 8.n. (Med.) Deforniatse

conica a corneei, insotita de scaderea accentuata a


Din fr. kratocne.

vederii.

CHERAT OC ONJUNCTIVITA,

cheratoconjunctivite,

s.f. (Med.) Inflamatie simultana a corneei i conjuncDin fr. kratoconjonctivite.


tivei.
CHERATODERMIE, cheratodermii, s.f. (Med.) Denu

mire generica pentru hiperplazii -ale,stratului cornos.


Din fr. kratodermie.
CHERATOL1TIC, -A, cheratolitici, -ce, adj., s.n.
Din fr. k ratolytique.
(Med.) (Substan(a) decapantd.
CHERAT OM; cheratoame, s.n. (Med.) Denumire
Din fr. kratome.
CHERATOMETRU, cheratometre, s.n. (Med.). Instru .

genericd pentru cheratodermii.

ment pentru msurarea curburii corneei.

CHERAT (VA, cheratoze, s.f. 1. Produs al hidro-

lizei cheratinelor folosit in tdbacarie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuata a stratului cornos ai epidermei.
Din fr. kratose.
CHERNAR, cherndre, s.n. 1. (Tehn.) Punctator.
2. VW de centrare la o masina-unealta. Din germ.
Kerner.
CHEW&G- GUM s.n. 1. Gumd special preparata
pentru a fi mestecan. 2. Lama, pastild de chewinggum (1). [Pr.: cidingam] Cuv. engl.

CHEZAR 0-CRAIE SC adj. v. cezaro-cr6iese.


CHIA SMATIC, -A, chiasmatici, -ce, adj. (Lit.) be
chiasm.
Din fr. chiasmatique.
C1HLIASM s.n. (Fil.) Milenarism. [Pr.: -li-asm]
Din fr. chiliasme.
CH1L OP OD, chilopode, s.n. (La pl.) Ordin de artroposte cu mune picioare ; (si la sg.) animal din acest
Din engl. chilopodes.
ordin.
Chiloti +
CHILOTAS, chilotasi, s.m. Chiloel.
suf. -as.
CHIL OTEL, chilotei, s.m. Diminutiv al lui chilot;
Chilot + suf. -el.
chilotas.
CHIMI OPR OFILAX1E, chimioprofilaxii, s.f. Profi-

laxia bolilor infectioase cu substage chimioterapice.


[Pr.: -mi-o-] Din fr. chimioprophylaxie.

CHDII OREZISTENTA., chimiorezistente, s:f. (Biol.)

Rezistent, a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substage chimioterapice ; chernorezistenta. [Pr.: -mi-o-] Din fr. chimiorbsistance.

CHDII S1NTEZA, chimiosinteze, s.f. (Biol.) Chemd-.

sinteza. [Pr.: -mi-od

Din fr. chimiosynthese.

CHIMIOSTER1L1ZA, chimiosterilizez, vb. I. Tranz.

minerale ; chimiosinteza.

A steriliza cu substante chimice. [Pr.:

substante pe suprafaia untii corp in urma unei cornbingii chimice nitre substanta i corpul respectiv..
Din fr. chmosorption.

sterilizt, -A adj.

Din germ. Chemosynthese.


CHEM 0 S 6RBTIE, chemosorbtii, s.f. Fixare a unei

CHEMOTACT1SM, chemotactisme, s.n. (Biol.) Depla-

sere a unui organism liber spre un excitant de natura


chimica ; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie.
Din germ. Chemotaktismus.
CHEM OTAXIE, chernotaxii, s.f. (I3iol.) ChemoDin germ. Chemotaxis.
tactism.
CHEM OTROPI SM, chemotropisme, s.n. (Bot.) ChiDin germ. Chemotropismus.
mictropism.

CHENAF, chenafi, s.m. Planta erbacee cu flori


galbene, din tulpina careia se extrag fibre textile

Et. nec.
(Hibiscus cannabinus ).
CHENARUIRE, chendruiri, s.f. (Rar) Actiunea de
V. chemlrui.
a chendrui i rezultatul ei.
CHENARUIT, -A, -chendruiti, -te, adj. (Rar) Cu
chenar. V. chemlrui.

28

Din fr.

kratomtre.
CHERATOSC OP, cheratoscoape, s.n. (Med.) Astig-.
mometru. Din fr. kratoscope.

Chimio-

steriliza.

chimiosterilizire

-mi-o-]
s.f. ; chimio-

CH1MIOTACTISM, chimiotactisme, s.n. (Biol.) Chemo-

Din fr. chimiotactisme.


CHDHOTAXIE, chimiotaxii, s.f. (Biol.) Chemotactism. [Pr,: -ini-od Din fr. chimiotaxie.
CH1MI OTERA PIC, -A, chimioterapici, -ce, adj.

tactism. [Pr.: -mi-o-]

(Med. ; despre substage de sintezd chimica) Cu actiune toxica fall de organisme parazitare, fdra sd fie
toxica pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-od Din
fr. chimiotrapique.

CHM OTR OPISM, chimiotropisrpe, s.n. (I3ot.) Orien-

tare a raclacinii, grauncioarelor de polen etc. spre


substantele minerale; chemotropism. [Pr.: -mi-o-]

Din fr. chimiotropisme.


CHIM GRAMA, chimograme, s.f. Diagrarna a
Din fr. kymooscilaiilor inregistrate la chimograf.
gramme.
CHIMOZINA, chimozine, s.f. (Biochim.) Cheag.
Din fr. chymosine.

www.dacoromanica.ro

CHINEZARIE

C HINEZARIE, chinezdrii, s.f. (Fam.) Obiect (de


arta.) chinezesc sau migalos lucrat Chinez + suf. -drie.
CHINEZITERAPE "CT, chineziterapeuli, s.m. Specialist in chineziterapie. Din fr. kin sith rapeute.
CHINEZITERAPIE, chineziterapii, s.f. Terapeutied prin miscare.
Din fr. kin sith rapie.
CHIPROVICENI s.m. p 1. Nume dat unor mestesu-

CIANURA, cianurez, vb. I. Tranz. A supune mine-

reurile operafiei de cianurare. [Pr.: ci-a-]

chitara fdra cutie de rezonanfd, prevazut a. cu un


transductor care transforma vibraiile coardelor.. in

tensiuni alternative de audiofrecvenfd amplificate


prin mijloace electronice.
CHITINIZATA, chitiniz'ali, -te, adj. Din chi tind ;
cu chitina. Din chitind.
CITITUIRE, chituiri, s.f. Acfiunea de a chitui.
V . chitui.
CHITUIT, -A, chituiti, -te, adj. Care este lipit,
fixat, astupat cu chit, a. V. chitui.
CHITIBUSAR s.m. Persoana care dd. importanfa
fleacurilor ; persoana care cautd nod In pa purd.
CHORUS, chorusuri, s.n. (Jaz) ImproVizafie solistick legata de o temd principald.
Improvizafie
colectiva, care urmeaza dupa. improvizafille solistilor.
[Pr.: co-] Din fr., engl. chorus.

CIATIU, ciajii, s.n. (Bot.) Inflorescenfd reprezen-

tind o grupare de mai multe flori barbatesti fara

invelia, cu o singurd floare femeiasca. [Pr.: ci-a-]


Din lat. ciatium.
CIBERNETIZA, cibernetizez, vb. I. Tranz. A dota
cu echipament cibernetic. -- Din fr. cyberntiser.
cibernetizire s.f. ; cibernetizfit, -A, adj.
CICADEE, cicadee, s.f. (La pl.) Familie de plante
gimnosperme, cu tulpina lard ramuri si cu frunze
foarte mari ; (si la sg.) planta din aceasta familie.
.

Din fr. cycades.

CICATRICIAL, -.A., cicatriciali, -e,

cicatrice. [Pr.: -ci-al]

drisation.
CIANINA. s.f. (Fot.) Colorant, folosit ca sensibilizator

fotografic pentru
Din fr. cyanine.

adiaiile infrarosii. [Pr.: ci-a-]

CIANOFICEE, cianoficee, s.f. (La pl.) Clasd de


alge albastre, microscopice ; (si la sg.) alga din aceastd
Din fr. cyanophyc des.
clasd. [Pr.: ci-a-]
CIANOPSIE, cianopsii, s.f. (Med.) Defect de vedere

datorita caruia obiectele apar colorate in albastru.


[Pr. : ci-a-]

Din fr. cyanopsie.

CIAN OTIC, -A, cianotici,-ce, adj. (Despre mucoase,


piele) De culoare albastra-vinefie ; p. ext. (despre

oameni) predispus la cianoza ; care prezintd cianoza.


[Pr.: ci-a-] 7- Din fr. cyanotique.
CIANOTIPIE, cianotipii, s.f. ProCedeu de reproducere prin copiere fotografica, utilizat in special
pentru desenele tehnice al caror original a fost executat

pe hirtie de calc, obfinindu-se o imagine negativ

pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-]


Din germ. Zianotypie.
CIANOZA, cianozez, vb. I. Refl. si tranz. A deveni
sau a face sa devina cianotic. [Pr.: ci-a-] Din fr.
cyanoser. cianotht, -A adj.

adj. (Rar) De

Din fr. cicatriciel.

CICATRIZANT, -A., cicatrizanti, -te, s.n., adj.


(Medicament) care favorizeazd cicatrizarea unei rani.
Din fr. cicatrisant.
CICATRIZAT, -A, cicatrizati, -te, adj. (Despre
rani) Vindecat, inchis. V. cicatriza.
CICERO 1 s.m. invar. (Tip ogr.) Albitura avind

baza un pdtrat cu dimensiunile unui cicero 1 (1).

CICLAMI s.n., adj. (In forma ciclamen) (Culoare)


roz-mov. [Pr.: siclamen].
CICLARE, cicldri, s.f. (Rar) Integrare intr-un ciclu
de invafamint.
Din ciclu.
CICLIC, -A adj. (Bot. ; despre flori) La care toate

elementele shit dispuse in verticil.


CICLICITA TE, ciclicitdli, s.f.

Ciclic + suf. -itate.

CICL OALCAN, ctcloalcani,

[Pr.: -clo-al-]

Caracter ciclic.

s.m. (Chim.)

Din fr. cycloalcane.

Ciclan.

CICL OALCHENA, cicloalchene, s.f. (Chim.) Hidro-

carburd ciclic nesaturata cu o dubld legatura in

moleculd. [Pr. -clo-al-] Din fr. cycloalline.


CICLOCEFAL, -A, ciclocefali, -e, adj., s.m. i f.
(Med.) (Individ) care prezint ciclocefalie.
Din fr.
cycloc phale.

CICL OCEFALIE, ciclocefalii, s.f. (Med.) Monstruo-

()HULO s.m. Toreador care lupta pe jos si are

misiunea de-a intarita taurul cu ajutorul unei pelerine


rosii. [Pr.: cidlo] Cuv. sp.
CIANAT, cianati, s.m. (Chirn.) Derivat al acidului
cianhidric. [Pr.: ci-a-] Din fr. cyanate.
CIANHIDRIZ ARE, cianhidrizdri, s.f. Tratare cu
acid cianhidric a rasadurilor sau a puiefilor pentru a
combate parazifii. [Pr.:, ci-an-] Dup. fr. cyanhy-

Din fr.

cyanurer.

gari bulgari stabi1ii in a doua jumatate a secolului al


XVII-lea
In
T ara
Romdneascd.
Chiprovit
(n. pr.) + suf. -ean.
CAIRO GRAFAR, zi, chirografari, -e, adj. (Jur. ;
Ti substantivat) (Perso and) care define un drept
personal de creditor pe baza unui act sub semnatura
privatd.
Din fr. chirographaire.

CHIROMANTIC,. -A, chiromantici, -ce, adj. De


chiromanfie.
Din engl. chiromantic.
CHIROME GALIE s.f. v. cheiromegalie.
CHIRURGIE s.f. (In sintagmele) Mica chirurgie =parte a chirurgiei consacrata intervenfillor chirurgicale
mai .usoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie
genettcd = transplant de gene.
CHISTECTOMIE, chistectomii, s.f. (Med.) Extirpare chirurgicala a unui chist. Din fr. kystectomie.
CHITARA s.f. (In sintagma) Chitard electricd =

CICONIIDA.

zitate constind in lipsa totald sau parfiald a nasului


Din
II situarea ochilor, unii, intr-o singurd orbita.
fr. cycloc phalle.

CICL ODR OM, ciclodromuri, s.n.


Velodrom.
EOM- + [velo]drom.
CICL OM ORF OZA., ciclomorfaze, s.f. (B iol. ),, T o tali -

tatea modificarilor pe care le suferd un organism in


cursul dezvoltarii ontogenetice.
Din engl. cyclomorphosis.
CICL ONAL, -A, ciclonali, -e, adj. (Met.) Ciclonic.

'

Din fr.. cyclonal.'

CICLONIC, -A, ciclonici, -ce, adj. (Met.) Al ciclonului,

de ciclon ; ciclonaL

Din fr. cyclonique.

CICL OPARAFINA, ciclopara fine, s.f. (Chim.) Ciclan.

Din fr. cycloparafine.


CICLOPROPAN s.n. Gaz incolor inflamabil
exploziv.
Din fr. cyclopropane.
CICLORAMA, ticlorame, s.f. Fundal de scend

curbat, confecfionat in general din pinzd de culoare


neutra ; orizont (3). Din engl.,. fr. cyclorama.
CICL OTIMIC, -I, ciclotimici -ce, adj., s.m. ai f.
(Med.) (Bolnav) de ciclotimie.
Din fr. cyclothymique.
CICL OZA, cicloze, s.f. (Biol.) Miscare a protoplasmei in interiorul celulei. Din fr. cyclose.

CICLU s.n. 1. (i in sintagma ciclu menstrual)


Menstruafie. 2. (Fiz. ; iesit din uz la noi; in construcfia)
Cicli pe secundd = hertzi.
CICO s.n. 1. Bduturd racoritoare: 2. (Eliptic)
Sticla, pahar etc. cu cico (1). Ei[trice] + copal

CICONIIDA, ciconiide, s.f. (Omit.) Ciconiforma.

[Pr.: -ni-i-]

www.dacoromanica.ro

Din fr. ciconiid s.

29

CIFOSCOLIOZA

CISTALGIE

CIF 0 SC OLI OZA., cifoscolioze, s.f. (Med.) Curb are

in setts anteroposterior si lateral a coloanei vertebrale.


[Pr.: -li-o-] Din fr. cyphoscoliose.
CIFOTIC, -A, cifotici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)
(Bolnav) de cifoza. Dupd fr. cypheux.
CIGA., cige, s.f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochi-

lie de gasteropod. Din magh. esiga.


CILINDREE s.f. Cantitate de gaze introdusd in

cilindrul unui motor cu ardere interna in timpul

cursei de admisiune.
CILINDRICITATE, cilindricitati, s.f. (Tehn.) Pro-

prietate a unei portiuni din trunchiul unui arbore de


a se apropia de forma cilindrica. Din fr. cylindricit.
CILINDROID, -A., cilindroizi, -de, adj., s.n. (Corp)

care are forma unui cilindru. [Pr.: -dro-id] . Din fr.


cylindroide.
CILINDROM, cilindroame, s.n. (Med.) Tumoare

benigna a tesuturilor epiteliale cu celule cilindroide.


Din fr. cylindrom.
CDILZA, cimaze, s.f. (Arh.) Chenar ornamental,
Din it. cimasa.
de-a lungul unei fatade.
CIMBALIST, -A, cimbalivi, -ste, s.m. i I. Persoana
care acompaniaza la cimbal. Din fr. cymbaliste.
CDIEN s.n. Lichid cu miros aromatic, care se
gseste in uleiurile eterice izolate din diferite plante,
din rasina coniferelor si din unele petroluri. Din
fr. eymime.
CIMENTIST, -A., cimentifti, -ste, s.m. i f. Muncitor
intr-o fabricd de ciment. Ciment + suf. -ist.
CIMENTOMETRU, cimentometre, s.n. Aparat pentru

determinarea modului de distribuire a cimentului in

spatiul dintre coloana unei sonde si ,teren.,


metru (dupd. apometru, gazornetru etc.).
CINE-ADETAR s.n. (Rar) Cin-verita.

Ciment

Dupd fr.

cin-verit .
CINEA.MAT oR, - GAME, cineamatori, -care, s.m.
ci f. Cineast amator. [Pr.: -ne-a-]
Cine[ast] + amator.
CINEAMATORISM s.n. Activitate a cineamatorilor.

rPr.: -ne-a-] Cineamator + suf. -ism.


CINEANIMATIE s.f. Cinematografie de animatie.
[Pr.: -ne-a-] Cine[matografie] + animatie.

CINECENACLU, cinecenacluri, s.n. Atelier de creatie


al cineastilor amatori. Cine[ast] + cenaclu.
C1NECLUBIST, -A, cineclubifti, -ste, s.m. i f.
Membru al unui cineclub. Cineclub + suf. -ist.
CINEFILLE, cinefilii s.f. Pasiune pentru filme de
cinema.
Din fr. cinphilie.

CINEGET1CA s.f. Arta vinatorii.

CINEL a, cinele, s.n. (Muz.) Gimbal.


Din it.
einelli.
C1NEMATOGRAFIERE, cinematografieri, s.f. Acti-

V. elobi.
CIOBIRE, ciobiri, s.f. tirbire.
CIOBIT, -A, ciobiti, -te, adj. Stirbit. V. clobi.
CIOC 2 s.n. (Anat.; in compusul) Cioc-de-papagal
formatie osoasa in zona marginald a vertebrelor.
CIOCOLATIER, ciocolatieri, s.xn. Muncitor intr-o
fabrica de ciocolata. [Pr.: -ti-er] Din fr. ehocolatier.
CI OC OLATIU, -IE, ciocolatii, adj. (Fam.) De
culoarea ciocolatei.
Cipeolati -I- suf. -itz.
CIORAP s.n. (In compusul) Ciorap-chilot sau
ciorap-pantalon ciorap lung, cohtinuat cu chilot ;
dres 3 (1) .

CIP, cipuri, s.n. (Electron.) Bucata mica de mate-

rial semiconductor pe care se formeaza simultan


componentele unui circuit integrat. Din engl. chip.
CIPIIICA., cipilici, s.f. (Fam.) Un fel de caciulita,

de base mic care se poartd pe crestetul capului.


Et. nec.

CIPOLIN s.n. 1. Marmur alba care contine mica


sau altp minerale colorate, in straturi ce traverseaza
roca. 2. Motiv decorativ oriental pentru portelanuri,
compus din frunze, fructe i flori. Din it. cipollino.
CIPRINICULTURA s.f. Ramurd a pisciculturii care
Din
fr. cypriniculture.

se ocupd cu cresterea crapului; carpiculturd.

CIRC s.n. (In sintagma) Circ lunar = crater lunar.


CIRCADIAN adj. (Med.; in sintagma) Ritm circa-

dian = ritm biologic intern pe o duratti de aproximativ 24 de ore al unui organism (aflat in imposibili-

tatea de a sesiza alternanta dintre zi

*1 noapte),

Din fr. ciroadien.


CIRCAR, circari, s.m. Artist de circ. Ore +
suf. -ar.
CIRCUIT s.n. (Electron.; in. sintagma) Circuit
imprimat = circuit prefabricat in care conductoarele

do legtiturd si unele componente sint realizate sub


found de benzi inguste sau suprafete conduotoare
pe un suport izolant; (impr.) cablaj imprimat.

CLINUMD-CCTIE, eircumduclii s.f. (Med.) Miscare

cl-culara a membrelor sau a glAilor oculari.

fr. oiroumduotion.

Din

CIRCUMFLtX adj. 1. (Anat.; despre Otero, vene,

nervi) Care are un traiect rasucit. 2. (Bot.; despre


plante) Cu ramurile curbate In jos.

CIRCUMLUNAR, -A, circumlunari, -e, adj. Care


se did sau se petrece in jurul lunii circurnselenar.
Din fr. oireumlunalre, engl. cireailunar.
CIRCUMORAL, -A, circunwrali, -e, adj. (Anat.)
Care este situat in jurul gurii ; perioral. Din fr.
()immoral.

CIRCUMORBITAL,

circurnorbitali, -e,

adj.

(Astron.) Care se afld sau se petrece pe o orbit.

unea de a cinematografia i rezultatul et; filmare.


[Pr.: -fi-e-] V. cinematografia.
CINERADIOGRAFIE, cineradiografii, s.f. Tehnica
radiograficd permitind efectuarea de imagmi in miscare.
[Pr.: -di-o-] Cine[matografie] + radiografie.
CINEROMIN, cineromane, s.n. Roman 1 scr?s in
vederea transpunerii lui cinematografice. Din fr.
elnroman.
CINE-ITERITE s.n. (Cin.) Gen de cinematografie

Din fr. oircumorbital.

propune sa surprincia realitatea In toatd. spontaneitatea


ei ; (rar) cine-adevar. [Pr.: sineverit]
Cuv. fr.
CINQUECENTIST, cinquecentisti, s.m. (Livr.) Scrii-

a perimetrului toracic. Din fr. cyrtomtrie.


CIRTOMETRU, cirtometre, s.n. (Med.) Instrument
pentru mdsurarea perimetrului toracic. Din fr.
cyrtromtre.
CISO/DA., cisoide, s.f. (Geom.) Curbaoplana cu un

c are acordd mare importantd improvizatiei

a hi

tor sau creator de arta din cinquecento. [Pr.: -cue-]


Din it. cinquecentista.
CLOACA. s.f.

(Arg.) Baliverna. o Expr. (Fam.)

A se fine de cioace = a se tine de glume, de smecherii.


CIOARA s.f. (In sintagma) dioard pucioasei
dumbraveancd (Coracias garrulus ).

30

CIRCUMSELENAR, -A, circumselenari, -e, adj.


Circumlunar.
Ciroum[terestru] + selenar.
CIRCUMSOLAR, -A, circumsolari, -e, adj. Care se
afla sau se petrece in jurul soarelui.
Cireum[terestru]

+ solar.

CIRCUMVOLUT, -A, circumvoluli, -te, adj. Cu


circumvolutii Din fr. oireumvolut.
CIRTOMETRIE, cirtornetrii, s.f. (Med.) Masurare

punct de intoarcere, a carei ecuatie este de gradul


trei. [Pr.: -so-i-] Din fr. oissoide.

CISTALGIE, cistalgii, s.f. (Med.) Tulburare fu.netionala dureroas a vezicti urinare. Din fr. oystalgie.

www.dacoromanica.ro

CISTECTOMIE

CISTECTOM/E, cistectomii, s.f. (Med.) Extirpare

totala sau partial a vezicii urinare.

Din fr. cys-

tectomie.
CISTIC, -A. adj. (Anat. ; in sintagma) Canal cistic

canal care conduce secretia biliard din vezica biliara


in canalul coledoc.

CISTICITA, cisticite, s.f. (Med.) Inflarnatie a canalului cistic.


Din fr. cysticite.
A

bISTOCEL, cistocele, s.n. (Med.) Hernie a vezicii


urinare.
Din fr. cystocele.
;
CISTOPATIE,

cistopatii,

s.f.

(Med.)

generica pentru afectiunile vezicii urinare.

Denumire

Din fr.

cystopathie.
CISTOPLEGIE, cistoplegii, s.f. (Med.) Paralizie a
vezicii urinare.
Din fr. cystoplgie.
CISTOSARC6M, cistosarcoame, s.n. (Med.) Sarcorn
al vezicii urinare. Din fr. cystosarcome.
CISTOSC6PIC, -A, cistoscopici, -ce, adj. (Med.)
De cistoscopie. Din fr. cystoscopique.
CISTOTOIVI/E, cistotomii, ..s.f. (Med.) Deschidere
operatorie de scurta durata a vezicii urinare. Din
fr. cystotomie.
CI$MEGIU, cismegii, s.m. Slujhas tnsarcinat In
trecut cu supravegherea rgelei de cismele In Bucuresti.

Cismea + suf. -giu.


CITADINIZA, citadinizez, vb. I. Trans. si refl.
(Rar) A (se) urbaniza. Citadht + suf. -iza. citedinizre s.f. ; citadinizat, -A adj.
CITITOR s.n. (Inform. ; in sintagma) Cititor de
cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea

informatiei dupa o cartela perforata tntr-un sistem


de prelucrare automata a datelor ; lector.

VITOBIOLOGIC, -A, citobiologici, -ce, adj. De


citobiologle. [Pr.: -bi-o-] Din fr. cytoblologique.
CITOBIOLOGIE s.f. Biologie celu1ar6. [Pr.: -bi-o-]
Din fr. cytobiologie.
CITOBLAST, citoblaste, s.n. (Biol.) Nucleu al unei

Din fr. cytoblaste. CITOCHNIC, -A., citochimici, -ce, adj. De citoDin fr. cytochlmhpie.
chimie.
CITOCHIMIE s.f. Studiul constitutiel chimice a
celulelor si al proceselor biochimice din ele. --- Din fr.
celtile.

cytoehimie.

CITOCHDIISM x.n. Totalitatea proceselor blochimice din celule. Din fr. cytochimisme.
CITOCROMIE, citocromii, s.f. Procedeu rapid de
tipar in patru culori suprapuse, la care forma partiala
de negru serveste la redarea efectelor de tonuri
Inchise.
Din fr. cytochromie.
CITODIAGNOSTIC s.n. (Med.) Diagnosticare bazat

pe examinerea microscopicti a celulelor extrase din

organism ; citoscopie. [Pr.: -di-ag-]


Din fr. cytodiagnostic.
CITOEAGIE s.f. (Biol.) Inglobare a unel celule
sau portiuni de celull do catre alth celuld.
Din engl.
oytophagy.
CITOFIZIOLOGIC, -A, eitofiziologici, -ce, adj. De
citefiziologie. [Fr.: -st-o-] Din fr. cytophysiologique.
CITOFIZIOLOGIE, citofiziologii, s.f. Ramur a
fiziologiei care studiaztt functiile celulei vii. [Pr.:
-si-o-]
Din fr. cytophyelologie.
CITOGAMIE, eitogamii, s.f. (Biol.) Fuzionare a
gametilor in cadrul fecundatiei. Din engl. eytogamy.
CITOGENETIC, -A, citogenetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.

Hamur a geneticii care studiazil componentil celulari


ai ereditii, precum l consecintele medicale i evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (Ij, de citogenetictl. Din fr. cytogndtique.
CITOGENETICIAN, -A, eitogenesicieni, -e, s.m. i f.
Specialist In citogenetica (1). [Pr.: -ci-an] -- ,Din fr.
eytog6mStIole n.

cir4

CITOGENtZA, citogeneze, s.f. (Biol.) Proces de

formare a celulei.

Din fr. cytogenese.

CIT OLA, citole, s.f. Instrument medieval cu coarde,


de forma migdalei f i cu gitul scurt.
Din fr. citole.
CITOLITIC, -A, citolitici, -ce, adj., s.n. (Biol.) (Ser)

care distruge celulele. Din fr. cytolityque.


CITOLIZA, citolize, s.f. (Biol.) Proces de distrugere
a integritaiii celulei. Din fr. cytolyse.
CITOL 0 G, -A, citologi, -ge, s.m. i f. Specialist In
Din citologie (der. 'regr.).
citologie.
CITOLOGIC, -A., citologici, -ce, adj. De citologie,
al citologiei.
Din fr. cytologique.

CITOMORF (VA, citomorfoze, s.f. (Biol.) Modificare ,

a formei 1 structurii celulelor in timpul vietii for;


Din engl. cytomortotalitatea acestor modificari.
plied&

CITOPATOLOGIE s.f. Ramur a patologiei care


studiaza modificdrile din interiorul celulei.
Din fr.
cytopathologie.
CITOPLASMATIC, -A, cimplasmatici, -ce, adj.
Citoplasmic.
Din fr. cytoplasmatique, engl. cytoplasmatic.
CITOPLASMIC, -A, citoplasmici, -,ce, adj. De
natura citoplasmei, al citoplasmei ; citopIasinatic.

Din fr. -eytoplasnilqtte, engl. cytoplasmic.


CITOPOIEZA s.f. (Biol.) Proces de formara
dezvoltare a celulei. Din fr. cytopolse.
CITOSCOPIE, citoscopii, 0'. (Med.) Citadiagnostic,
Din fr. cytoscople.
CITOTOXIC, -A, citotoxici, -ce, adj. (Despre sub.
stage) Care are efect toxic asupra celulelor. Din fr.
cytotoxique.
CITOTOXW., citotoxine, s.f. Substantg. citotoxicl.

Din fr. cytotoxine.


CLTRIN s.n. Varietate de cuart de culoare galbena.
Din fr. citrine.

CITRO s.n. 1. BAutur racoritoare pe bath de citrice.


2. (Eliptic) Sticla, pahar etc. cu citro (1).
Din
citrice.

CIVMA. s.f. (In sintagma) Ciumd brund 1= n azism;


fascism.

CIUNISM s.n. Curent Iatinist extremist In lingvisAron


tica i filologia romaneasca, legat de numele
Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor

romanice acelorasi transformri fonetice suferite de


cuvintele mostenite din latina ; pumnism.
Din termingia lexicalizata -chine + suf. -ism.
CIIINIST, -A, ciuni.ti, -ste, s.m. i f. Adept al
ciunismului ; pumnist. 0. (Adjectival) Curent ctunist.
De la clunism, cu schimbarea sufixului.

CIUPERCARIE, ciupercdrii, s.f. 1. Cultura de


ciuperci. 2. Incapere amenajata pentru ciupercarie
Ciu_pereit + suf. -drie.
(1).
s.m. (Rar) Specialist In studiul
CiVILIST,
Din fr. civiliste.
dreptului civil.
CfNEPA. s.f. (In sintagma) Cinepd indiand = varie-

tate de clnepd cultivata Indeosebi In anumite regiuni


din India, Iran, Africa de nord i cele doug Americi,
din care se extrag stupefiante (Cannabis indica ).
ChNITEC s.n. (In sintagma) Cfntecul planetelor
muzica sferelor.

CIRCUIT, -A, ctrcaliji,

alimente)

V. cfrcali.

Fript numai pe

-te, adj.

(Pop.; despre

deasupra ; ptrplit.

CIRLIGIOARA, cirligioare, s.f. (Bot. ; reg.) Iarba-ro-

Mfg.+ suf. -ioard.


clitPugra, cfrpulife, s.f. Cirpusoara. Chita +

sie (Bidens cernuus ).

suf. -ulifd.
Ci$ A., cfsi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care

este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung.

www.dacoromanica.ro

31

CLADOCER

CLUJEAN

2. Adj. si adv. (Fam.) (Care este) strimb.

Din ci0

(pl. lui *cgs- < bg. kus ,,scurt").


CLAD OCER, cladoceri, s.m. (La pl.) Qrdin de crus-

tacee foarte mici adaptate la !not; (0 la sg.) animal


din acest ordin. Din fr. cladocres.
akmonOs, -0AsA, clamorosi, -oase, adj. (Livr.)
Zgomotos; rdsundtor; deznkljduit. Din it. claMorose.

CLASPM, claseme, s.n. (Lingv.) Ansamblu 1 &Asaturilor semantice minimale ale unei unitati lexicale.
Din fr. classme.
CLASICIZA, clasicizez, vb. I. Tranz. 0 refl. A da
sau a dobindi caracter clasic. Clasio + suf. -iza.
clasicizire s.f.; clasicizfit, -A adj.
CLASTOCARST, clastocarsturi, s.n. (Geol.), Com-

plex de fenomene 0 forme de relief dezvoltate pe roci


cu o solubilitate redusd. Din rus. klastokarst.
CLASTOMANIE, clastomanii, s.f. (Med.) Nell-nape
morbida de a distruge sistematic toate obiectele
Intilnite.
Din fr. clastomanie.
CLAUDICATIE, claudicatii, s.f. (Med.; rar) Schio-

Ware.
(Med.) Tulburare trectitoare a functki unor
organe. [Pr.: cla-u-] Dia lat. claudicatio, fr. claudication.
CLAUSTROF OM, claustrofobii, s.f. (Med.) Teamd
patologicd de spatii inchise. [Pr.: cla-us-]
claustrophobic.

Din fr.

CLAVUS, clavusuri, s.n. (Med.) Baatura. Din


fr., lat. clavus.
CLAXONAT s.n. Claxonare.
V. claxona.
CLAPAR, cldpari, s.m. Incaltaminte pentru schi,
inalta pind deasupra gleznei, Inchisd in fat cu clape.
Clapit + suf. -ar.
CLEIST 0 GAM, -A., cleistogami, -e, adj. (Bot. ;
despre flori) Care prezinta cleistogamie. [Pr.: clp-is-]
Din fr. elistogame.
CLEISTOGA.MIE, cleistogamii, s.f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr,: cle-i.s-] Din fr. cl6istogamie.
CLEMATITA, clematite, s.f. (Bot.) Clocotel (Clematis integrifolia ). Din fr. elmatite.
CLEPTOFOBIE, cleptofobii, s.f. (Med.) Teama patologica de a nu fi victima unui furt sau de a nu comite
un furt. Din fr. cleptophohie.
CLERICIST, -A, ciericiti, -ste, adj. (Rar) Clerical.
Cleric + suf. -ist.
CLIMATISM s.n. Totalitatea conditiilor de igiend,

terapeutice, urbanistice, sociale etc. pe care trebuie


sd le indeplineascd 1ocahitile climaterice. Din fr.
climatisme.

CLIMATIZA, climatizez, vb. I. Tranz. A asigura

climatizarea. Din fr. climatiser.. climatizat, -A adj.


CLIMATIZAT 45R, climatizatoare, s.n. Climatizor.

Climatiza + suf. -tor.

CLIMATIZ OR, climatizoare, s.n. Aparat pentru

efectuarea climatizarii; climatizator. Din fr. dimstiseur.


CLIMATOGRAFIC, -A, climatografici, -ce, adj. De
Din fr. climatographique.
climatografie.
CUMATOGRAFIE, climatografii, s.f. Descriere a
climatelor.
Din fr. climatographie.
CLIMATOGRAMA, climatograme, s.f. Reprezentare

graficd a principalelor date meteorologice pentru o


regiune.
Din climat. Cf. fr. climogramm e.
CLIMATOLOGIC, -A, climatologici, -ce, adj. De

climatologne.
Din fr. climatologique.
CLIMATOPATOLOGIE, climatopatologii, s.f. Stu-

diul actiunii patogene a climatului asupra organismului.


Din fr. climatopathologie.
CLEHATOTERAPIC, -A, climatoterapici, -ce, adj.
De climatoterapie. Din fr. climatothrapique.

32

CLIMATOTERAPIE, climatoterapii, s.f. Utilizare

terapeutica a factorilor climatici.

Din fr. climato-

thrapie.
CLIMOSTAT, climostate, s.n. Instrument cu care se

mascara efectul termic al factorilor climatici In interiorul cldirilor. Din fr. climostat.
CLINCI, clinciuri, s.n. Incle0are reciprocd a partenerilog la box. [Var.: diming s.n.J Din engl. clinching.
CLINCING s.n. v. clinci.
CLINOTERAPIC, -A, clinoterapici, -ce, adj. De
clinoterapie.
Din fr. clinothrapique.
CLLNOTERAP/E, clinoterapii, s.f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. Din fr. clinoth-

rapie.

CLIgIZA, cliseizez, vb. I. Tranz. 0 refl. (Rar)


A (se) transforma in sablon. [Pr.: -se-i-J Cliru +
suf. -iza. clirizAre s.f.; c1ieizt, -A adj.

CLOACAL, -A, cloacali, -e, adj. (Zool.) De cloaca.


Orificiu cloacal.
CIoacA4 suf. -al.
CLON s.n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici

proveniti dintr-un singur organism, pe cale asexuatd


Din engl. clone.
CLONA., clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din
don indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi
Din don. clonfire s.f., clonit, -A adj.
generatii.

Din fr., engl.


CLONAJ, clonaje, s.n. Clonare.
clonage.
CLORINARE, blorindri, s.f. (Med.) Clorizare.

De la clor.
CL ORIT 6Sr
- 014, cloritosi, -oase, adj. (D esp re
roci) Cu clorit.
Clorit + suf. -os.
CLORMETAN s.n. (Chim.) Gaz incolor, inflamabil,

folosit ca agent frigorific, dizolvant, anestezic local


etc.
Din fr. chlormthane.
'CLOROFORMISM s.n. (Med.) Intoxicatie cu cloroform.
Din fr. cloroformisme.
CLOROFORMIZARE, cloroformithri, s.f. Actiunea
de a cloroformiza i rezultatul ei. V. cloroformiza.
CLOROPENIE, cloropenii, s.f. (Med.) Hipocloremie.

Din fr. chloropnie.


CLORONCRINA s.f! 1. Substantd toxica de lupta
cu efect sufocant i lacrimogen. 2. Lichid toxic cu

miros intepator folosit pentru deratizare.

Din fr.

chloropicrine.
CLOROPR1N s.n. (Chim.) Derivat al butadienei

folosit ca materie prima pentru cauciucul sintetic.


Din fr. chloroprne,gernr. Chloropren.
CLOROSODIC, -A, clorosodici, -ce, adj. Cu dor 0

sodiu; obtinut pe baza tratdrii chimice a sdrii.


Clor[os]

sodic.

CLORURAT, -A, clOrurati, -te, adj. (Despre substante) Supus actiunii de clorurare. V. clorura.
CLORURATIE, claruralii, s.f. Clorurare.
Din fr.
chloruration.
CLORURIE, clorurii, s.f. (Fiziol.) Prezenta a cloru-

lui in urina; cantitate de clor prezentd in urind.

Din fr. chlorurie.


CLOSAT, -A, closali, -te, adj. (Despre- fuste) Croit

cu falduri, evazat, cu firele tesaturii arzate oblic;

Cf. fr. cloche r.


do
CLOVNESC, -EASCA, clovnesti, adj. De clovn.
Clovn + suf. -esc.

CLU, cluuri, s.n. (Frantuzism) Punct de atractie,


de interes al unui spectacol, al unei actiuni etc. [Scris
0: elm] Din fr. don.
CLUJEAN, -A, clujeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoan nascuta i crescutd in municipiul Cluj-Napoca sau

judetul Cluj. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul ClujCluj (n. pr.) + suf. -ean.
Na poca sau judetul Cluj.

www.dacoromanica.ro

CLCTEANCA.

CLUJEANa, clujence, s.f. Femeie n sou ta i


crescuta In municipiul Cluj.Napoca sau judetul Cluj.
Locuitoare din municipiul,Clid-Napoca sau judetul
Cluj.
Clujean + suf. -di.
CLUPA, clupez, vb. I. Tranz. A masura diametrele
arbvilor cu clupa (1). Cf. germ. 'lc luppiere n.
elupire s.f.
CLUPAJ, clupaje, s.n. Clupare. Clupit + suf. -aj.
' CNEAGIIINA, cneaghine, s.f. (Inv.) Sotic sau filed
de cneaz sau de tar. Din rus., ucr. kneaghina.

CNEMIDA, cnemide, s.f. Un fel de jambiere metalice


folosite In antichitate de soldalii greci.
Din fr.
enmide..
CMD OBLA ST,

cnidoblaste,

s.n.

(Zool.)

jrzicatoare In ectodermul unor celenterate.

Celula

Din fr.

,nidoblaste.
COABITANT, -A, coabitanti, -te, adj. s.m. si f.

(Jur.) (Persoana) care locuieste impreund cu a1ii In


aceeasi casa. [Pr.: co-a-] Din fr. cohabitant.

COAB1TAT1E, coabitatii, s.f. (Jur.) Coabitare.


[Pr.: co-a-] Din fr. cohabitation.
COACERVIT, coacervate, s.n. (La pl.) Forme de
yield microscopice considerate ca facInd trecerea
intre substantele organice i primele organisme ; (si

la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.:


Din fr. coacervat.
co-a-]

COACERTATIE s.f. (Chim.; Fiz.) Stare instabila a


unei solutii coloidale intre starea de dizolvare i cea de
precipitare. [Pr.: co-a-L Din engl. coacervation.
COACTIONA.R, '-A,

coactionari

-e,

s.m.

f.

Persoana care posecla actiuni (II) Impreuna cu alt-

cineva. f Pr.: co-ac-ti-o-] Co- + actionar.


C OA GUL GRAki, coagulograme, s.f. (Med.) Test
care permite diagnosticarea unei coagulopatii ; (concr.)

buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de test.


[Pr.: co-a-]

Din fr. coagulogramme.

C OA GUL OPATIE, coagulopatii, s.f. (Med.) Denu-

mire generica pentr u sindroamele hemoragice datorate

tulburarilor de coagulare a sIngelui. [Pr.: co-a-]

Din fr. coagulopathie.


COALA s.f. (In sintagma) Coald de autor = coala
editoriala egala ell 40 000 de semne tipografice sau
cu 3 000 cm2 de desen.
COAPTATIE, coaptagi', s.f. 1. (Biol.) Stare de interactiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevra
chirurgicalA sau ortopedica de a pune la loc-fragmentele

oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-]


Din fr. coaptation.

COARDA s.f. (Zool. ; In sintagma) Coardd dorsald=


schelet intern situat In 'partea dorsala la cefalocordate.
COARTICULATIE, coarticulctlii, s.f. (Fon.) Ince-

COLAGOG

mare de came. 2. Gaina din rasa rochinchina (1).

Din engl. Cochinchina.


COCOSPSC, -EASCA, cocw0i, adj. De coeos (I),
al cocosului. Cocos + suf. -esc.
COCSARE, cocsdri, s.f. Cracare terniica aplicata
reziduurilor petroliere. De la eoes.
COCSIFICABIL, -A, cocsificabili, -e, adj. (Desjire
carbuni) Care se poate cocsifica. Coesifica + suf.
C OCTI VNE, coctiuni, s.f. (Farm.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale In scopul
extragerii principiilor active pe care le contin ; medi-

cament astfel obtinut. Din fr. coction.


COD 2 s.n. (In sintagmele) Cod poftal = numar
atribujt unei localitati sau strazi. Cod de culori = sis-

tern de notare prin culori a cifrelor care reprezinta paremetrii principali ai rezistorilor i condensatoarelor.
CODICOL GIE s.f. *Uinta' speciala a istoriei care
studiaza manuscrisele din punctul de vedere al obiectului In sine si nu al textului. Din fr. codicologie.

CODINIT s.n. Tundere a Hull din jurul ugerului


si de pe coada oii la fdtare si In perioada alaptarii.
De la coding.
COD OSENIE, codo,senii, s.f.
codofi; comportare de codos.

(Peior.) Faptul de a
Codos + suf. -enie.

COEDUCATLE s.f. Educatie a bdietilor la un lee


cu fetele In scoli mixte. [Pr.: co-e-]
Din fr. co du-

cation.
COENZIMA, coenzime, s.f. (Biochim.) Componenta
activa i termostabila a unei enzime ; coferment.
[Pr.: co-en-] Din fr. coenzyme.
COFERMENT, cofermenti, s.m. (Biochim.) CoenDin fr. coferment.
zima.
C OF OCILIRUR GIE s.f. (Med.) Chirurgie pentru

Inlaturarea surditatii.

Din fr. cophochirurgie.

C OF (VA, cofoze, s.f. (Med.) Anacuzie.


cophose.

Din fr.

COFRA, cofrez, vb. I. Tranz. A, turna un material


de constructie fluid Intr-un cofraj. Din fr. eoffrer.
cofrfire s.f.

coil*, -I adj.

CO GENERATIONAL,

-A,

cogenerationali,

-e,

adj. (Rar) Din aceeasi generatie. [Pr.: -1i-o-] Co- +


generatie + suf. -onal.
GESTICNE, cogestiuni, s.f. Gestiune tinuta. In
comun de mai multe persoane. [Pr.: -sti-u-] Co- +
gestiune (dup fr. cogestion).
COINCULP.A.T,
coinculpag, -te, s.m. i I. Inculpat
Impreund cu a1ii In aceea si i nfractiune penala. [Pr.:

Din fr. coinculp.


COINSTIGAT OR, - OARE, oinstigatori, -oare, s.m.

co-in-]

si I. Instigator Impreuna cu altii la svirsirea unei

putul articularii unui sunet Inainte ca articularea

infractiuni. [Pr.: co-in-] Co- + instigator.


COIOT, coiofi, s.m. Mamifer carnivor din America,
asemanator cu lupul i cu sacalul (Canis latrans ).
[Pr.: co-iot] Din fr. coyote.

tana a mai multor persoane In limita sumei depuse


In prealabil. [Pr.: co-a-] Dupd fr. coassuranee.

extract de cola 1. 2. (Eliptic) Sticla, pahar etc. cu


cola (1).
Din engl. [coca] cola.

celui precedent sa fi luat sfirsit. [Pr.: co-ar-] Din fr.


co-articulation.
COASIGURARE, coasigusrdri, s.f. Asigurare simul'C OBALTA, cobaltei, vb. I. Tranz. A acoperi cu un

strat de cobalt suprafata unui obiect metalic. Din


cobalt.
cobalttire s.f. ; cobaltit, -A adj.
COMA s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit in
programarea automath, orientat pe probleme de gestiune economica.
Din engl., fr. cobol.
C CAINISM s.n, (Med.) Intoxicatie acuta cu cocaina.
Din fr. cocalnisme.
C OCCIGIAN, .-A, coccigieni, -e, adj. "(Anat.) De
coeds, al coccisului. Regiune coccigiami. [Pr. --gi-an]

gr.: -ca-i-]

Din fr. coccygien.

COCHINCHINA s.f.

1. Rasa de gaini originara

din China, cu penaj bogat, crescuta pentru productia

C OLA 2 s.f.

(2) cole.

1. Bauturd racoritoare cu

COL A 3, colez, vb.., I. Tranz. si refl. -(Frantuzism)


1. Tranz. si refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl.
A trai In concubinaj. 3. Refl. (Despre Imbracaminte)

A se lipi de corp.
Mat, -A adj.

Din fr. culler.

colre s.f. ;

COLAC s.m. (In sintagma) Colaci domnesti = damn


obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova.
C OLA GEN OZA, colagenoze, s.f. Boald caracterizeta prin proliferarea colagenului In tesutul conjunctiv.
Din fr. collagnose.
C ()LAG 6 G, -A, colagogi, -ge, adj., s.n. (Med.)
(Substanta) care favorizeaza, evacuarea bilei in duoden.
Din fr. cholagogue.

www.dacoromanica.ro

33

COLANT mummy
COLANT, -A, olanfi, -te,

adj., s.m. pl. 1. Adj.

(Despre imbracarninte) Strins lipit de corp. 2. S.m.


pl. Dress (1). Din fr. collant.
COLAPSOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament al
anumitor forme de tuberculoza prin presarea unui
plamin pentru a-I pune in repaus.
Din fr. collapsotb rapie.

COLATITI/DINE, colatitudini, s.f. (Astron.) Com-

plementul latitudinii unui punct de pe sfera terestra


sau cereasca.

Co- + latitudine (dupa fr. collatitude).

C OLE CISTECT OMR, colecistectomii, s.f. (Med.)


Extirpare chirurgicala a vezicii biliare. Din fr.
choleystectomie.
COLECISTOPATIE, colecistopatii, s.f. (Med.) Denu-

mire generica pentru bolile cailor biliare.

Din fr.

cholcystopathie.
COLECTAZIE, colectazii, s.f. (Med.) Dilatare a
colonului.
Din fr. colectasie.
COLECTOMIE, colectomii, s.f. (Med.) Extirpare
operatorie (totala) a intestinului gros.
Din fr.
olectom ie.

COLECTIONARE, colectiondri, s.f. Actiunea de

a colectiona. [Pr.: -ji-o-]

V. colectiona.

COLECTIONAT, -A., colectionali, -te, adj. (Despre


o serie de obiecte de acelasi fel sau de aceeasi categorie) Care face parte dintr-o colectie (1). [Pr.; -fi-o-]

V. colectiona.
COLEDOCITA, coledocite, s.f. (Med.) Infiamatie a
canalului coledoc. Din fr. choldocite.

COLIGARE, coligri, s.f. 1. (Log.) Actiunea de a


sintetiza mai multe observatii. 2. (Chim.) Formarea
unei legaturi covalente prin unirea a doi atomi san
radicali liberi. Din it. colligare a lega impreuna".
COLIMATOR s.n. (In expr.) A lua (pe cineva)
in colimator = a urmari, a observe comportamentul
cuiva ; a persecute (pe nedrept) pe cineva.
COLINAR, -A, colinari, -e, adj. Cu coline ; caracteristic pentru coline, de coline. Zona colinard.
Colln + suf. -ar.
COLIN1ARITATE s.f. (Mat.) Calitatea mai multor

puncte de a fi coliniare. [Pr.: -ni-a-] Cf. it. c o 11 i-

nearita.

COLMATA, colniatez, vb. I. Tranz. A produce o


colmatare.
Din fr. colmater.
COLMATAJ, colmataje, s.n. Colmatare.
Din fr.
colmatage.
COLMATARE s.f. Depunere a particulelor de oxid

de pe baada magnetica pe suprafata frontala a cape-

telor magnetice.
COLOOAZIE, colocazii, s.f. Planta tropicala cu
frunze foarte mari, cu rizomul bogat In fecula, cultivata

la noi ca planta ornamentala de interior (Colocasia

Din lat. Colocasia [antiquorum], numele


stiintific al c2locaziei.
COLOCVIAL, -A, colocviali, -e, adj. De conversatie
Din engl. colloquial.
(familiara). [Pa,:
antiquorum ):

coLOCInu s.n. Simpozion.

COL ONIZ ARIL, -A, coloniiabili, -e, adj. Care


poate fi colonizat. -.- Din fr. colonisable.
COLONLINIE,\ colonlinii, s.f. (Tipogr.) Linie care

marcheaza IncepUtul textului de sub colontitlu.

Din germ. Rolumnelinie.


COLOPATIE, colopatii, s.f. (Med.) Denumire generica pentru afectiunile colonului. Din fr. colopathie.
COLOR adj. invar. (Despre filme, fotografii etc.)
Tehnicolor.
Din engl. color.
COLORABIL, -A, olorabili, -e, adj. Care poate fi
colorat.

Colora

+ suf% -bil.

COLORISM s.n. Tendinta In pictura de a da o

importanta deosebit coloritului.

emus.
34

Din germ. Holo-

COLORISTIC, -A, colori.tii, -ce, adj. s.f. 1. Adj.


De culori, al culorilor. 2. S.f. Studiu al culorilor.

Din fr. colorlstique.


COLPORAFIE, colporafii, s.f. (Med.) Sutura chirur-.

gicala a vaginului.. Din fr. colporaphie.


COLUMBARIE, columbdrii, s.f.
porumbei. Columba 4- suf. -drie.

Crescatoriea de

COMMIE ORM, -1, columbiformi, -e, adj., s.f.


1. Adj. (Despre pasari) Care se aseamana cu porumbelul. 2. S.f. (la pl.) Ordin de pasari bune zburatoare,
care Ii hranesc puii, in primele zile, cu un fel de lapte
secretat de mucoasa gusii printilor; (si la sg.) pasare
din acest ordin. Din fr. colombiforme..
COLUMEOFILIE, columbofilii, s.f. Pasiune de a
Din fr. colombophilie.
COLUMBOGRAMA, columbograme, s.f. Mesaj dus
la destinatie de porumbei. Columb[a]-1- [aero]grama.

creste porumbei (calatori).


,

COLURIE, colurii, s.f. (Fiziol.) Prezenta a pigmen-

Tor biliari in urina; cantitate de pigmenti biliari


prezenta In urina.

Din fr. cholurie.

COLUVIAL, -A, coluciali, -e, adj. (Geol.) Decoluvii;

care forrneaza coluvii. [Pr.: -vi-al] Din fr. colluvial.


COMANDAT, -A, comandati, -te, adj. 1. (Despre
miscari, actiuni) Executat printr-o comanda (3).

2. (Despre carnerele unei locuinte) Care comunica

intre ele; (despre apartamente) cu camere comandate.


V. comanda.
COMANDITARE, comanditdri, s.f. Actiunea de a
V. comandita.
cornandita.
COMATI s.m. pl. Nume dat (de romani) geto-da-

cilor de rind.

Din lat. comati.

COMATOGEN, -A, comatogeni, -e, adj. (Med.)


Care produce coma. 1. Factor comatogen. Din fr.
comatoeme.

MUT/SS, -OSSA, comat*, -oase, adj., s.m. i f.


1. Adj. De coma 1. Stare comatoasd. 2. Adj., s.m. i f.
Din fr. comateux.
(Bolnav)2Care este in coma 1.
COMA

a.f. (Arg.; in loc adj. ai adv.) .De coma.

extraordinar, nemaipomenit.
COMB! s.n. invar. Autoturism cu portbagajul

plasat in interiorul mainii, la spate. <> (Adjectival)


Din germ. Rombi[wagen].
Trabant combi.
COMBINABIL, -A., combinabili, -e, adj. Care se

poate combine. Combina + suf. -ba.


COMBINAM, combinagii, s.m. (Felon.) Persoana

care face tot felul de combinatii (2) (necinstite).

Combine + suf. -giu.


COMBINATIT, -A, comb inativi, -e, adj. De combinare (1). Din engl. combinative.
COMBINA s.f. (Si In sintagma combind muzicald)
Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, aMplificator
de putere) montate intr-un corp comun; sistern audio.
COMBO s.n. Formatie orchestrald de jaz compusa
din trei pina la opt instrumentisti. Cf. engl. c o m-

bine ty.

COMBURANT, comburanli, s.m. Substanta care


Intrephe arderea carburantului (In motorul-racheta).
Din fr. comburant.
COMER/1J s.n. (Frantuzism) Flecareala; WM.
Din fr. cominrage.
COMERCIABIL, -A,, comerciabili, -e, adj. Care
indeplineste conditiile pentru a fi comercializat (usor);
vandabil; de comercializat. [Pr.: -ci-a-] Din it.

commerciabile.

CONERCIALISM s,n. Spirit comercial (exagerat).


[Pr.: -ci-a-] Din engl. commercialism.
Comic
COMICITATE s.f. (Rar) Caracter comic.
1- suf. -itate.
COMINUTIV, -A, cominutivi, -e, adj. (Med. despre
Din fr. comMinutif.
fracturi) In fragmente mici.

www.dacoromanica.ro

COMISERATIV

COMISERATIT, -A, comiseratia, -e, adj. (Rar)


CompAtimitor. [Pr. pi: -ze-] Din it. commiserativo.
COMISIE s.f. (In sintagma) Comisie de judecatd =

organ obstesc de influentare i jurisdictie.

COINISURAL, -A, comisurali -e, .adj. (Anat.) Al


comisurii, de comisura. Din Ir. commissural.
COI1UTIA s.f. Sistem de adunAri ale poporului in

perioada republicii din Roma anticd, cu atributii

politico, legislative, judecatoresti i religioase. [Pr.:


Cuv. lat.
COMMODO adv. (Muz.; india modul de executie)
Prin atenuarea miscerii rapide. [Pr.: cet-] Cuy, it.
COMPACTA vb. I. Tranz. A indesa cu ajutorul
compactit, -A adj.
compactorului.
COMPACTABIL, -A adj. v. compactibil.
COMPACTIBIL, -A, compactibili, -e, adj. Care
poate fi compactat. [Var.: compaotibil, -A adj.] ,
'COMPACTIBILITATE s.f. Proprietatea de a putea
fi compactat.
Din fr. compactibilit.

COMPACTITATE, compactiteici, s.f. Insusire de a fi


compact ; compacitate. Compact + suf. -itate (dupA
germ. liernpaktheit).
COMPACTIZARE, compactizdri, s.f. Condesare.
Din compact.
COMPARATISM s.n, MetodA de cercetare (in

literaturA, muzicA etc.) bazatA pe iclentificarea pi


compararea motivelor (3) comune din culturile dife(Lingv.) Cercetare bazat pe metoda
ritelor tari.
Din fr. lompacomparativ-istoricA; comparativism.

ratisme.
COMPARATIViSM s.n. (Lingv.) Comparati.:m.
Din germ. Remparativismus.

COMPARS s.m. (Livr.) Personaj mut sau cu rol

minor intr-un spectacol; figurant. Din fr. comparse,


it. comparsa.
COMPARTMENTAL, -A, compartimentali, -e, adj.

Care tine de un compartiment, referitor la un corn-

partiment. Din fr. compartimental.


COMPATIBILITATE s.f. (Tel. ; in sin tagma) Compatibilitate inversd retrocompatibilitate.
COMPENSAT, -A, compensati, -te, adj. In stare de
compensare; echilibrat. 4 (Med.) Care a revenit la o
stare de functionare norman.. V. compensa.
COMPENSAT/V, -A, compensativi, -e, adj. Care
stabileste o compensatie, care compenseazd. Din fr.
compensativ.
competilionali, -e, adj. De
CO3erriTIONA-16,
competitie. Activitate compettlional. [Pr.: -fi-o-]
Din competitie.

COMPILATOR, compilatoare, s.n. (Cib.) Program

utilitar de transformer* a unui ]imbaj algoritmic in

codul
COMPLEMENTARISM s.n. (Fil.) Tez fundamen-

tall a empirismului logic constind in asocierea empirismului cu logicismul. Din fr. compldmentarisme.
COMPLEMINIARIZA, complernentarizez, vb. I.

Refl. (Rar) A deveni complementar la ceva ; a se


complete, a se intregi. Complementar kuf. -iza.
CO1UPLETAT, -A, completali, -te, adj. Care a

V. complete.
s.f. (Log.) Proprietate a

devenit complet ; intregit.


COMPLETIT1CIDINE

unui sistem ipotetic-deductiv in care orice propozitie


supusl regulilor de deductie poate fi demonstratA.

Cf: fr.) completude.

COMPLETIVITATE s.f. (Rar)


complet.
Din fr. compltivit.

Insusirea de a fi

COMPLEX s.n. (Psih.; in sintagma) Complexul lui


Oedip = atasarnent erotic al copilului fate. de pdrintele
de sex opus.

COMUNITARISM

COMPLEXIFICA, complexific, vb. I. Tranz. i refl.


(Rar) A face se, devinA sau a deveni (mai) complex.
Complex + suf. -ifica. ,complexifleare s.f.; complexificet, -A adj.
COMPLEXUAL, -A, cornplexuali, -e, adj. (Psih.)
Referitor la complex (3), la natura emotional a. a

acestuia. [Pr.: -xu-al]

Din fr. complexuel.

COMPLDIENTARE, complimentdri, s.f. Actiunea de

a complirnenta i rezultatul ei. V. complimenta.


COMPLOTISM s.n. (Rar) Tactia de complotist.
Complot + suf. -ism.
COMPONENT s.n. pl. (Electron.; in sintagmele)
denumire generica pentru diode,
Componente actiue
tranzistoare, circuite integrate. Componente pasioe
denumire genericA pentru rezistoare, capacitoare etc.
COMPORTAMENTAL, -A, comportamentali, -e, adj.
Din fr. comportemental.
De comportament.
COMPORTAMENTISM s.n. (Livr.) Behaviorism.
Comportament + suf. -ism.
COMPORTAMENTIST, -A, comportamentisti, -ste,

pi f. (Adept) al comportamentisrnului.
De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.

adj. s.m.

COMPOSTA vb. I. Tranz. A marca cu compostorul

biletul de cAlatorie.-- compostire s.f.; compostit, -A

adj.
COMPOSTOR s.n. Aparat pentru perforat biletele

in vehiculele de transport In comun cu autotaxare.

COMPOUNDA, compoundez, vb. I. Tranz. (Elt.)


Din
engl. compound.
COMPOZITE s.n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc

A face operatia de compoundare. [Pr.: -paun-]

intr-un singur produs unele elemente care, de obicei,


nu se asociazA In mod natural.

COMPREBENSIBILITATE s.f. (Livr.) Insusirea de


a fi comprehensibil. Din fr. comprhensibilit.
COMPRfSIE s.f. v. compresiune.
COMPRESIV, -A., compresivi -e, adj. (Livr.) Care

serveste pentru a lega strins. 4 Fig. Care restringe,


Din fr. Compressif, engl. compressive.
comprimA.
COMPRESOR s.n. (In sintagma) Compresor de
dinamica = aparat electronic care realizeazA compresia dinamicii semnalelor electritA.

COMPROMIS ORM -1E, compromisorii, adj! (Livr.)


to Judecatd
compromisorie = judecatA pronuntate de arbitri. Clauzet

Care este in legAturA cu un compromis.


compromisorie

-- clauzd a unui contract prin care se

mentioneazA c dificultAtile survenite in executarea

lui vor fi rezolvate de arbitri. Din fr. compromissoire.


COMPUTA, comptaez, vb. I. Tranz. (Jur.) A saclea

preventia din timpul unei condamnri.

Din fr.

computer. computet, -it adj.


COMPVTER s.n. (In sintagma) Computer familial
= microcalculator pentru prelucrarea i vizualizarea

informatiilor provenite de la o serie de periferice,

specific aplicatiilor familiale (utilitare, educationale,


distractive etc.) microordinator familial. [Pn.: -piu-J.
COMPUTERIZA, computerizez, vb. I. Tranz. 1. A

prelucra cu ajutorul computerului. 2. A introduce

folosirea computerului in diverse domenii de activitate. [Pr.: -piu-] -- Din engl. computerize. compute-

dare s.f.

COMPUTERIZAT, -A, computerizali, -te, adj. Cu

activitate aflatd sub controlul computerului. [Pr.!


-piu-] V. computerize.
COMUNICABLLITATE s.f.

Calitatea sau starea a

Din fr. communicabilit.


COMUNICANT, -A, comunicang, -te, s.m. i f.
PersoanA care comunicA ceva ; spec. persoanA care dd
raspunsul la o anchetA lingyistice. V. comunlea.
COMUNITARISM s.n. Caracter comunitar.
Din
fr. communitarisme.
ceea ce este comunicabil.

www.dacoromanica.ro

35

CON BRIO

CONFUZIONIST

(1) de ap& In combinatie cu unele specii de ciuperci


in peretii locuintelor. Din condensare (der. regr.).

CON BRIO loc. adv. (Muz. ; indica modul de execulie) Cu verva, cu insufletire. [Pr.: brt-oI Loc. it.
CONCATENATIE, concatchalii,

s.f.

1.

(Lingv.)

liuinuire a elementelor vecine, in plan sintagmatic.


2. (Lit.) Inlantuire retorica de anadiploze succesive ;
epiploca.
Din fr. concatkation.
CONCENTRAT 2, -A adj. (Despre stil, limbaj)
Concis.
CONCENTRATIONAR, -X, concentrationaril -e, adj.

(Rar) Privitor la lagarele de concentrare. [Pr.: -ti-o-]


Din fr. concentrationnaire.
CONCEPTIBIL, -A, conceptibili, -e, adj. (Rar) De
conceput.
Concept + suf. -ibil.
CONCEPTUALIST, -A, conceptualisti, -ste, adj.,
s.m. si f. (Adept) al conceptualismului. [Pr.: -tu-a-]
Din fr. eonceptualiste.
CONCEPTUALIZA, conceptilalizez, vb. I. Tranz. A
transpune o teorie In concepte (1). [Pr.: -tu-a-] Din
conceptualizAre s.f. ; conceptuafr. conceptualiser.
lizit, -A adj.
CONCEPTIONAL, -A, conceptionali, -e, adj. Al
conceptiei, de conceptie. [Pr.: -ti-o-]
Din engl.
conceptional.
CONCERTA vb., I. Intranz. (Mai ales despre sefi

de state, diplomati etc.) A se consulta, a schimba


puncte de vedere pentru a cadea de acord asupra
unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o
masurd (politica) comund.
CONCERTISTIC, -A, concertistici, -ce., adj. De
concert, al concertului.
Concert + suf. -istic.
CONCESIONAL, -A, concesionali, -e, adj. (Jur.) De
concesiune, al concesiunii. [Pr.: -si-o-] Din fr. concessionale.
CONCITADIN, -A, concitadini, -e, s.m. i f. Persoand

considerata in raport cu alta care locuieste in acelasi


oras cu ea ; (rar) conorasean. Din it. concitadino.
CONCLUZIONA, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A

trage concluzii. 2. (Fam.) A inchia discutia. [Pr.:

Din concluzie. concluzionfire s.f.; concluzionfit, -A adj.


CONCOIDAL, -A, concoidali, -e, adj. (Mat.) De concoida. [Pr.: -co-i-] Din fr. conchoide,
CONCOMITENTA, concomitente, s.f. Simultaneitate
-zi-o-]

a doua sau mai multe lucruri ; coexistenta.

Din fr.

concomitance.
CONCORDATAR, -A, concordatari, -e, adj., s-.m.

si f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S.m. i f. (Astazi


iesit din uz) Comerciant insolvabil care a obtinut un
concordat (2).
Din fr. concordataire.
CONCORDIST, -A, concordisti, -ste, adj. s.m. gi f.
(Rar) (Persoana) care practica concordismuf.
Din fr.
concordiste.
CONCRESCENT, -A; concrescenti, -te, adj. 1. (Bot.)
Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med. ; despre
organe) Afectat de concrescenta ; cu concrescenta.
Din fr. concrescent.
CONCRET, -A adj. (In sintagma) Muzicd concretd

= muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparaturd electronicd.
CONCRETITUDINE s.f. (Rar) Concretete.
De la

coneret.
CONCRETIZAT, -A, concretizati, -te, adj. Care este

realizat in mod practic ; materializat. V. concretiza.


CONCRETIZAT OR, -OARE, concretizatori, -oare,
adj. (Rar) Care concretizeazd.
Concretiza + suf. -tor.
CONCURNTA s.f. (Geom.) Proprietate a dreptelor
concurente. 0 Punct de concurentd = punct de inter-

sectie a dreptelor concurente.

CONDENS, condensuri, s.n. 1. Rezultat al condensarii vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului

36

'

CONDIT), condili, s.m. (Anat. ; adesea cu determiari

care indica locul de articulare) Proerninenta rotunda


ta extremitatea unor oase. Din fr. candyle.

CONDITIONALISM s.n. (Fil.) Tendiniti gresit& de a


identifica i inlocui cauza cu conditiile In care apar

sau exista fenomenele. [Pr.:

Din fr. condi-

tionnalisme.
CONDRINA s.f. (Biol.) SubstantA fundamental& a

tesutului cartilaginos. Din fr. chondrine.


cONDROBLAST, condroblaste, s.n. (Biol.) Celula
care formeazd cartilaj. Din fr. chondroblaste, engl.
chondroblast.
CONDROCIT, condrocite, s.n. (Biol.) Celul& carti-

laginoasa maturd.

Din engl. chondrocyte.

C ONDR SARC OM, condrosarcoame,

s.n.

(Med :)

Tumoare malign& a tesutului cartilaginos. Din fr.


chondrosarcome, engl. chondrosarcoma.
CONECTIV, -A s.n. (Gram.) Cuvint de relatie Ii

propozitie sau in fraza.

CONEXIENE s,f. (In sintagma) Conexiune inversd


= feedback.
CONFECTIONER, -A, confectioneri, -e, s.m. i f.
Muncitor care lucreazd confectii. [Pr.: -1i-o-] Din
fr. donfectionneur.
CONFESIONALISM sn. Conceptie teologicd care
consideM obligatorie apartenenta la o anumit& confesiune. [Pr.: -si-o-] Din germ. Konfessionalismus,
it. confessionalismo.
CONFESIV, -A, confesivi, -e, adj. (Livr.) De confesiune.
Din confess.
CONFIAT, -A, confiali, -te, adj. (Despre fructe)
Conservat prin fierbere in sirop de zahar i uscare ;

glasat. [Pr.: -fi-at]

Cf.

fr.

confi t.

CONFIGURARF, configurdri, s.f. Actiunea de a se


configura i rezultatul ei. V. configura.
CONFIGURAT, -A, configurag, -te, adj. Care a
fost intocmit intr-un anumit fel; care a luat o anumit&
forma. V. configura.
CONFIGURATIV, -A, configurativi, -e, 'adj. De
configurgie ; configurational.
Din fr. configuratif,
engl. configurative.
CONFIGURATIONAL, -A, configuragonali, -e, adj.

(Livr.) Configurativ. [Pr.:

gurktional.

Din engl. confi-

CONFIGURATIONISM 's.n. (Fil.) Gestaltism. [Pr.:

Din engl. configurationism.


CONFIGURATIONIST, -A, configurationioi,
adj., s.m. i f. (Adept) al configurationismului. [Pr.:
-ti-o-] Din engl. configurationist.
CONFISCABIL, -A, confiscabili, -e, adj. Care poate
fi confiscat.
Confisca + suf. -bil.
CONFLICTUAL, -X, conflictuali, -e, adj. Referitor
la conflict, al conflictului. [Pr.: -tu-al] Din fr.
-ti-o-]

conflictuel.
CONFRATERNITATE, confrateritiaili, s.f. (Fran-

tuzism) Confrerie.

Din fr. confraternit.

CONFRUNTA vb. I. Refl. A fi in situatia de a


face fall unei situatii, probleme etc. (deosebit de)
dificile.

CONFUZIONANT;',1, confuzionanli, -te, adj. (Rar)


Care provoacd confuzie, derutant. [Pr.: -zi-o-]
De la
confuzie.
CONFUZIONISM, confuzi onisme, s.n. (Rar) .Tendint& de a crea confuzie, dezorientare. [Pr.: -zt-o-]
Din fr. confusionnisme.
CONFUZIONIST, -A, confuzionisti, -ste, . adj., s.m.

(Persoand) care creeazd confuzii. [Pr.: -zi-o-]


Din fr. confusionniste.

di f.

www.dacoromanica.ro

CONGA

CONGA s.f. 1. Dans cu ritm sincopat, inspirat din


folclorul afro-cubanez. 2. Tobd de forma lunga, subtiatd la extremitatea inferioard, actionata cu degetele
ai cu podul palrnei.
Din fr. conga.
CONGELANT, -A, congelanti, -te, adj., s.n. (Sub-,
stantd) care congeleazd. Congela + suf. -ant.
CONGREGATIONAL, -A, congregationali, -e, adj.
De congregape, al congregapei. [Pr.: -ti-o-]
Din engl.
congregational.
CONIOZA, conioze, s.f. (Med.) Boa Id provocatd de
patrunderea i fixarea pulberilor in organism. [Pr.:

-ni-o-]. Din fr. coniose.

CONJUNCTIVAL, -A, conjunctieali, -e, adj. (Anat.)

De conjunctiva,

l conjunctivei.

tivaL

Din fr. conjonc-

CONJUNCTURAL, -A, conjuncturali, -e, adj. De

conjunctura, al conjuncturii. Din fr. conjoncturel.


CONJUNCTURALISM s.n. Tendinta de a utiliza

diverse imprejurari favorabile (pentru satisfacerea


unor interese). ConjuncturA + suf. -(al)ism.
CONJUNCTURIST, -A, conjuncturisti, -ste, adj.

(Rar) De conjuncturd. Din fr. conjuncturiste.


CONOID, -A, conoizi, -de, adj., s.n. (Mat.) 1. Adj.
Conoidal. 2. S.n. Suprafata generatd de o dreapta
care se mentine paraleld cu un plan dat si se sprijind
pe o dreaptd fixd i pe o curbd fixa. [Pr.: -no-id]
Din fr. conolde.
CONOIDAL, -A., conoidali, -e, adj. (Mat.) De
form conica; conoid (1). [Pr.: -no-i-] Din fr.
conoldal.

CONOR4EAN, -A, conordseni, -e, s.m. i I. (Rar)


Concitadin.
Con 1- + orilsean.
CONOTATIV, -A, conotativi, -e, adj. (Despre sensul
cuvintelor) Suplimentar feta de denotatia cuvintului;

care este rezultat din experienta personald, din context ; figurat.


(Despre stil) Care este dominat de
conotatii.
Din fr. connotatif.
CONOTATIE, conotatii, s.f. (Lingv.) Sens suplimentar (feta de denotatie) al unui cuvint, adesea
figurat, rezultat din experienta personala, din context.
Semnificatie.
Din fr. connotation.
CONSEMNABIL, -A, consemnabili, -e, adj. De
consemnat.
Cf. it. conseg abil e.
' CONSILIERE, consilieri, s.f. (Livr.) Actiunea de

a consilia i rezultatul ei; sfatuire. [Pr.: -li-e-]

V.

consilia.
CONSOLIDABIL, -A, consolidabili, le adj. Care

poate fi consolidat. 7 Din fr. consolidable.


CONSTANT, -A adj. (tn sintagma) Capital constant = parte a capitalului investit in mijloacele de
productie care nu-si schimbd marimea valorii in procesul de productie.
CONSTATABIL, -A, constatabili, -e, adj. Usor de
constatat. Din fr. constatable.
-

CONSTATATIV, -A, constatativi, -e, adj. Care

constata, care inregistreaza ceva ca atare.

constatatif.
CONSTANTEAN, -A, constnteni,

-e,

Din fr.

s.m., adj.

1. S.m. Persoand nascut i crescutd in municipiul


sau judetul Constanta. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din
municipiul sau judetul Constanta.
+ suf. -ean.

Constanta (n,pr.)

CONSTANTEANCA, constlintence, s.f. Femeie rids-

cuta i crescuta in municipiul sau judetul Constanta.


Locuitoare din municipiul sau judetul Constanta.
ConstAntean + suf. -cd,
CONSTERNANT, -A, consternanli, -te, adj. Care

provoaca consternare.
CONSTRUCT,

Din fr. consternant.

constructe,

s.n.

(Livr.)

Concept

abstract realizat pe baza activitAtii practice intuitive;


sistern teoretic ipotetic. Din engl. construct.

CONTRAARGUMENT

CONSTRUCTIVIST, -A, constructivisti, -ste, adj.,


s.m. i f. (Adept), al constructivismului
Din fr.

construetiviste, germ. Konstruktivist.


CONSTRUIBIL, -A, construibili, -e, adj. (Despre
terenuri) Pe care se poate construi. Construi +
suf. -bil.
CONSUMAT 1, -A, consumati, -te, adj. (Despre
1

materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentrn

satisfacerea unor trebuinte proprii san pentru a obtine


alte produse.
(Despre alimente) Care a fost Intrebuintat ca hrana. V. consuma 1.
CONSUMAT 2, -A, consumati, -te, adj. (Despre
dameni) Care este epuizat, sleit de puteri in urma,unei
vieti_dezorganizate, desfrinate etc. 4 (Despre fapte)
Care s-au petrecut (de mult). -L. V. consuma 2.
CONSTIENTIZ A, constientizez, vb. I. Tranz. si

refl. A face sa devina sau a deveni constient. [Pr.:


constientiztire s.f. ;
eti en ] Nnstient + suf. -iza.

constientiztit, -rt adj.


CON5TIENTIZAIBIL, -A, constientizabili, -e, adj.
Care poate fi constientizat. [Pr.: -sti-en-] ConOientiza + suf. -bil.
CONTACTA, contactez, vb. I. Tranz. A stabili
legatura cu cineva, a lua dontact cu cineva. Din fr.
contacter.
CONTAGIOZITATE, contagiozitati, s.f. Caracter
molipsitor al unei boli. [Pr.: -gi-o-] Din fr. contagiositd.

CONTAINERIZA, containerizez, vb. I. Tranz. A

introduce in container. 4 A introduce folosirea containerelor In transporturi.


Container + suf. -iza
(dupa engl. containerize). containerivire s.f. ; containerizfit, -I adj.
CONTAMINAT, -A, contaminati, -te, adj. , Care a
suferit actiunea de contaminare; molipsit. V. contamina.
CONTEMPLA vb. I. Intranz, A medita, a reflecta.
CONTEMPLATIVITATE s.f. Caracter contemplativ.
CONTENTIV, -A, contentici, -e, adj. (Med.) Care
mentine pozitia corecta a unui organ. Din fr.
contentif.
CONTESTATAR, -A, contestatari, -e, adj. Care

contesta, care face obiectil sau protesteaza in fata


unei situatii, fata de un sistern social-politic etc.
Din fr. contestataire.

CONTEXTUAL, -A, contextuali, -e; adj. De context,


al contextului. [Pr.: -tu-al]
Din fr. contoxtuel.
CONTEXTUALITATE s.f. (Rar) Ansarnblu de

imprejurari, de circumstante intr-un anumit moment.


[Pr.: -tu-a-] Contextual + suf. -itate.
CONTINENT 2, -A, continenti, -te, adj. (Rar) Care
traieste in continenta; abstinent, cast.
Din fr.
continent.

CONTINUATIV, -A., continuativi, -e, adj. (Adesea


adverbial) (Care se petrece) in mod cantinuu. [Pr.:
-nu-a-]
Din fr. continuatif.
CONTORIZA, contorizez, vb. J. Tranz. A numara
prin intermediul- unor aparate specializate; a hire-

gistra prin contor.


Contor + suf. -iza. contorizire
s.f. ; contorizit, -A adj.
CONTORSIOMST, contorsionisti, s.m. Gimnast de

circ cu foarte mare mobilitate. [Pr.:


torsions + suf. -ist.

-si-o-1

Con-

CONTRAANCHETA, contraanchete, s.f. (Jur.) Repe-

tare a anchetei pentru verificarea ei. [Pr.: -tra-an-]


Din fr. contre-enqute.

CONTRAARGUMENT, contraargumente, s.n. Argu-

ment care se olmne altuia. [Pr.: -tra-ar-]


contre-argument.

www.dacoromanica.ro

Din fr.
37

CONTRAARGIIIIIENTA

CONT OCABIL

CONTRAARGUMENTA, contraargumentes, vb. L

Tranz. A respinge ceva prin contraargumente. [Pr.:


-tra-ar-]
Din contraargutnent. contraargumentiire
s.f.

CONTRABSTATOR, contrabdtatoare, s.n. Piesa de


lucru a batozei, care constituie, impreund cu bdtdtorul,
mecanismul de batere pentru treierat. Contra- 1 +
Datator.
'
CONTRACINIP, contractmpuri, s.n. (Cin.) Filmare
efectuatd dintr-un unghi opus celui precedent si
simetric cu acesta. Dupd fr. contre-ehamp.
CONTRACTAT, -A, contractati, -te, adj. Strips:
zercit (II 2). V. contracts.
CONTRACTIL, -A, contractili, -e, adj. (Med.) Contractabil.
Din fr. contractile.
CONTRACTILITATE, contractilit fi, s.f.
Contractibilitate.
Din fr. contractilit.

(Med.)

CONTRACTUAL/SM s.n. Doctrind sociald, politicd

juridicd, apdrut in secolul al. XVII-lea, fundatd

pe principiul contractului social ; teoria contractualistd.

[Pr.: -tu-a-] . Contractual + suf. -ism.

CONTRACTUALIST, -A, contractualisti, -ste, adj.,

s.m. si f. (Adept) al contractualismului. 0 Teoria


contractualistd = contractualism. [Pr.: -tu-a-] De la
contractualism, cu schimbarea sufixului.
CONTRADIG, contradiguri, s.n. Dig de couselidare
a digului principal.
Din fr. contre-digue.
CONTRAEXTENSIE,

contraextensii,

s.f,

(Med.)

Aplicare a unei forte egale, dar opuse fortei extensiei


asupra membrelor sau a unor pdrti ale corpului.
[Pr.: -tra-ex-] Din fr. contre-extension.

CONTRAGABIER, contragabieri, s.m. Mar.) A


treia vela pAtrata incepind de -jos a unui gabier.
[Pr.: -bi-er] Din fr. contre-gabier.
CONTRAINFORMATIE, contrainformatii, s.f. Ser-

viciu de stet instrcinat cu urindrirea i combaterea

spionajului ; contraspionaj (2). [Pr.: 4ra-in-I Contra%


tj- intormatti.
contrainterogatorii,
C ONTRAINTER 0 GAT ORM,
s.n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un
interogatoriu anterior. [Pr.: -tra-in-] Din fr. contreInterrogatoire.
CONTRAMISORA, contramdsuri, s.f. Msurd luatd

pentru a contracara efectele altei masuri. Contra 1masuri.


CONTRAOFRTA, contraoferte, s.f. Ofertd. (1)
diferit sau opusd altei oferte. [Pr.: -tra-o-] Contra 141- oferta (dupd fr. contre-offre).
CONTRAPLAN, contraplanuri, s.n. (Cin.) Procedeu

de montaj constind in alternarea cadrelor filmate cu


aparatul asezat in unghiuri de filmare opuse. Din
fr. contra-plan.
CONTRAPLONJEU, contraplonjeuri,

s.n.

(Cin.)

Filmare dirijatd de jos In sus, care dd impresia de


fortd, de inAltare. Din fr. contre-plong6ep
CONTRAPRESIUNE, contrapresiuni, s.f. Presiune

care se opune actiunii normale a aburului asupra

pistonului unei masini. [Pr.: -si-u-] Contra 1- -1presiune.


CONTRAPUNCTA, contrapunctez, vb. I.11. Intranz.
(Muz. ; rar) A folosi tehnica contrapunctultn. 2. Tranz.

Fig. A construi pe mai multe planuri paralele indi-

vidualizate situatii, imagini corespondente etc. Din


contrapunct. contrapunctire s.f. ; contrapunctat, -A
adj.
CONTRAPUNCTIC, -A, contrapunctici, -ce, adj. Care
este 'scris dupd regulile contrapunctului. Contrapunot + suf. -CC.
114CONTRAPME0 contrapiLzOtt IN. /Drat& (Rar)
Al opt ne. H. Contra .11= H- pan1.6-9sonfraptinere s.f.;
tiviannri.g. 5.111!
contrapils, -A adj.
1

38

CONTRAR prep. Contra, Impotriva cuiva sau a

ceva.

,CONTRARIANT, -A, contrarianti, -te, adj. Care


Contraria -1- suf. -ant.
CONTRASEMNATAR, -A, contrasemnatari, -e, s.m.
f. Persoand care contrasemneazd.
Contra 1- +
semnatar (dupd fr. eontresignataire).
VONTRASERVI, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar)
Contra 1- -1- servi.
A deservi 1.
CONTRASERTICIU, contraservicii, s.ii. 1. Serviciu
facut tn schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu.
Contra 1- + servIciu.
CONTRASTIV, -.X adj. 1. (Lingv.; in sintagmele)
Analizd contrastivd = metodd de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferentelor existente

contrariaza. [Pr.: -ri-ant]

!Entre sistemele a doud limbi sau intre cloud stadii


evolutive ale aceleiasi limbi. Gramaticd contrastivd =

gramaticd bazatd pe analiza contrastivd. 2. De gra-

matica. contrastivd (1).


CONTRATIPAR, contratipare, s.n. (Poligr.) Text
tipdrit pe versoul unei pagini tiprite. Contra 1- +
tipar.
CONTRATIPARE, contratipdri, s.f. (Cin.) Obtinere
de contratipuri. De la contratip.
CONTRATREAPTI, contratrepte, s.f. (Constr.)Supra-

fatd verticald care formeazd partea din fat4 a unei

trepte (1). Contra 1- + treapta.


CONTRATURA, contrature, s.f. Turd 1 inyers.
Contra 1- + tura.
COTRAVENTIONAL, -A, contravenfionali, -e adj.
De contraventie, privitor la contraventie. [Pr.: -1i-o-]
Din fr. contraventionnel.
CONTROLARE, controlitri, s.f. Actiunea de a ( se)
controla.
V. controla.
CONTROLIT, -A, controlati, -te, adj: Care se aflA
sub control. V. controla.
C ONTR OLER, controkre, s.n. (Inform.). Circuit
complex si logica aferentd operdrii in condith optime
a unui echipament periferic. [Scris ti. controller]
Din engl. controller.
CONTROTERSABIL, -A, controversabili, -e, adj.
Care poate fi controversat. Din fr. controversable.
CONTURANTA s.f. (Tel.) Marime ce caracterizeaza
calitatea reproducerii contururilor Intr-o imagine de
televiziune.
De la contura.
CONTURBARE, conturbdri, s.f. Actiunea de a conturba }i rezultatul ei.
V. conturba.
CONTURNARE, conturnri, s.f. Descarcarea elec&Ica ce se produce tn stratul gazos care inconjoard

un izolator electric. V. conturna.


CONTINUTISM sm. 1. Teorie estetica ce acorda
mare importanta continutului operei de arta. 2. Preponderent a continutului Intr-o opera de 1 arta fata
de mijloacele formale. Continut + suf. -ism.

CONTINUTIST, -A, continuttfti, -ste, adj. (Rar) De


continutism. Continut 4- suf. -tst.
CONTINUTISTIC, -A, confinutistici, -ce, adj. (Rar)
De continut. Continutist -I- suf. -ic.
CONVECTIT, -A, convectivi, -e, adj. (Fiz.) De convectie, al convectiei ; produs prin convectie.
Din
germ. konvektiv.
CONVENTIONALITATE s.f. Conventionalism. [Pr.:
-ti-o-]
Conventional + suf. -itate.
CONVENTIONALIZAT, -A, conventionalizati,. -te,-

adj. (Rar) Care a devenit conventional, [Pr.:


De la conventional.

CONVERSATIONAL, -A, conversafionali, -e, adj. De


conversatie ; (rar) conversativ. [Pr.: qi-o-]
Din fr.
conversationnel.
CONVOCABIL, -I, convocabili, -e, adj. Care poate
fi convocat.
Din fr. convocable.

www.dacoromanica.ro

C ONVOCAT OR

CONVOCAT OR, -OARE, convocatori, -oare, adj.,

6.n. 1. Adj. 'Care convoacd. 2. S.n. Lista cu cei convocati la o actiune i semndturile lor. Convoca +

suf. -tor.
CONVULSIOTERAPIE, conaulsioterapii, s.f. (Med.)

Motoda terapeuticd 'de soc constind in provocarea

intentionata a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] Convulsie ;17


terapie.
COOCUPANT, -A, coocupang, -te, s.m. i f. Persoan e.

care omit:4 un Ice, imprpunk cu alteineva.

[Pr.: co-o-] Din fr. cooccupant:


COOL s.n. Maniera retinuta, interiorizata. de
interpretare in jazul modern. [Pr.: cid] Guy. engl.
GOOPERATISM s.n. Sistem economic care atribuie un rol important cooperatiei.
Curent in economie care preconizeazd inlocuirea pp 'cale pasnica

a capitalismului cu un nou regim social-economic,


prin generalizarea treptata a cooperatiei de consom;

(rar) cooperativism [Pr.: co-o-] Din fr. coop6ratisme.


COOPERATIV, -A, cooperatici, -e, adj. Care coopereazd; binevoitor. [Pr.: co-o-] -- Din fr. coop6ratif.
COOPERATITISM s.n. (Rar) Cooperatism. [Pr.:
Cooperativ -I- suf. -ism.
co-o-]
COOPERATIVIST, -A, cooperatiaiti, -ste, adj., s.m.
De la
pi I. (Adept) al cooperativismului. [Pr.: co-o-]

cooperativism, cu schimbarea sufixului.


COOPERIT s.n.

Sulfura naturald de platind.

[Pr.: co-o-] Din engl. cooperite.


COORDONATA s.f. (Fig.) Data (II). Coordonatele
planului de muncd.
(La pl.; In sintagma) Coordonate
ecliptice = latitudinea i longitudinea astrilor pe sfera
cereased, raportate la eclipticd.
COPEPOD, copepode, s.n. (La pl.) Subclasd de

crustacee mid care formeaza planctonul din apele


dulci sau marine ; (si la sg.) crukaceu din aceasta
subclasa. .Din fr. copSpodes.

COPIATIVA, copiative, adj, (In sintagma) Htrtie


= plombagind. [Pr.: -pi-a-] Din it, copia-

copiatiod

the.

COPILOT, copitoti, s.m. Pilot secund.

copilote.

COPOLINIER, copolimeri, s.m.

Din fr.

(Chim.) Polimer

mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compusi


direr*. Din fr. copolymere.

COPROFAGIE, coprofagii, s.f. 1. (Med.) Ingerare a

materillor fecale de catre bolnavii psihici In stadiu

gray; scatofagie. 2. /nsusire a insectelor de a fi coproDin fr. coprophagie.


COPROFIL, -A, coprofili, -e, adj. (Despre insecte)

f age.

Care traieste pe excremente.

Din fr. coprophile.

COPROFILIE, coprofilii, s.f. (Med.) Stare rnorbida

in care bolnavul se complace in murdrie de excre-

mente. Din fr. coprophille.


COPROLALIE, coprolalii, s.f. (Med.) Scatologic.
Din fr. coprolalie.
COPROSCOPIE, coproscopii, s.f. (Med.) Examen
(microscopic) al materiilor fecale.
scople.

Din fr. copro-

COPYRIGHT S.D. Drept rezervat numai autorului

san editorului de a reproduce si de a vinde operele


literare, artistice i tuntifice In alte -IAA; drepturi
legale de autor. [Pr.: cepirait] Cuv. engl.

CORACOID, -4, coracoizi, -de, adj. (*i substantivat, f.) .(Formatie anatomicd) care se aseamaria eu
un doe de corb. c> Apofizci coracoidd = apofizd a
omoplatului. [Pr.: -co-id] Din fr. coraeolde.
CORALIU, -1E, coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. Coral + suf. -iu.
CORDST 2; cordate, s.n. (La- pL) Increngatura de
animale cu corpul sustinut de o coarda dorsald sau de

CORTICOID

coloana vertebrala; (si la sg.) animal din aceasta


De la coardd (dupd fr. corder).
increngaturd.
CORDITA, cordite, s.f. (Med.; in sintagma) Cordit
=-. afectiune a coardelor vocale care determina
o disfonie manifestata prin scdderea potentialului de
efort vocal. Din fr. chordite.

troficd

COREALITATE s.f. Concept estetic i filozofic care

implied., in general,

ideea simultaneitatii a cloud


Co- + realitate.

moduri de existentd. [Pr.: -re-a-]

CORECLAMANT, -A, coreclamanti, -te, s.m.

f.

Persoand care face o reclamatie Impreund cu alt-

Co- 4- reclamant.
CORECTURA s.f. Fiecare dintre modificrile ope-

cineva.

rate pe un text corectat.

COREDACTOR, coredactori, s.m. Persoand care

este redactor Impreund cu altii la aceeasi lucrare.

Co- -I- redactor.


COREGENTA, coregente, s.f. Functie, demnitate

de coregent; perioadd eft dureaza aceast functie.


Din fr. corgence.
COREGRAFIA, coregrafiez, vb. I. Tranz. (Rar) A
crea, aranja i regiza dansuri, balete.
A face
coregrafia unui spectacol. [Pr.: -[i-a]
De la eoregraf.
COREIC, -A s.m. i f. (Med.) Bolnav de coree.
CORELATIVITATE s.f. Caracter corelativ. Cf.

it, correlatilvith.

CORELATIONAL, -A, corelagonali, -e, adj. Care


este bazat pe corelatii. [Pr.: -If-a-I Din corelatie.
COREPETITIE, corepetiiii, s.f. Repetitie Muth di

Din germ. Rorrepetition.


CORIAL, -A., coriali, -e, adj. (Biol.) Care tine de

corepetitorul.

corion, al corionului. [Pr.: -ri-al]

Din fr. corial.


CORIAMBIC, -A, coriambici, -ce, adj. (Despre
prozodie) Care este obtinut din coriambi. [Pr.: -ri-am-]
Coriamb + suf. -ic.
CORMOFITA, corrnofite, s.f. (La pl.) Grup de plante

evoluate care au corm; (0 la sg.) plantd din acest

grup. c> (Adjectival) Planta' corrnofitd. Din fr.


cormophytes.
CORNEAN, -A, corneeni, -e, adj. (Anat.) De cornee,

Din fr. cornen.


cornete, s.n. Loc unde cresc corni

al corneei. [Pr.: -ne-an]


CORNET 3,

Corn 2 + suf. -et.

CORNETEL 1, cornejele, s.n.


Cornet 1 + suf. -el.
cornet 1.
CORNEOL 2, cornejele, s.n.

Diminutiv al

lui

Diminutiv al lui
cornet 3. - Cornet I+ suf. -el.
COROANA s.f. (Muz.) Semn pus deasupra unei
note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea;
fermata.
C OR ODANT, -A, corodanfi, -te, adj., s.m. (Substanta )

care produce corodare; corosiv.

Din fr. corrodant .

COROLDIAN, -A, coroidieni, -e, adj. (Anat.) De


coroidd, al coroidei. [Pr.: -ro-i-di-an] Din fr. choroldien.

COROLAR1, -A, corolari, -e, adj. (Pot.) Al corolei.


Din fr. corollaire.
CORONAMENT s.n. Coroana (5).
CORP s.n, (In sintagmele) 1. Corp de iluminat

dispozitiv In care se pot monta una sau mai multe


lampi de iluminat, permitind, la nevoie, reorientarea

fluxului luminos; luminar. 2. Corp de balet = ansamblu


de balet.
CORRIGENDA s.f. (Livr.) Eratd. [Pr.: -gen-1
..
Cuy. lat.

CORSO s.n. Strada din centrul unui oras care


serveste ca loc de promenadd [Pr.: ar-] Guy. it.
CORTICOID, corticoizi, s.m. (Biol.) Hormon secretat de corticosuprarenald; corticosteroid. [Pr.: -co-id]
--Din fr. corticolde.

www.dacoromanica.ro

39

CORTICOSTER011)

CREION

CORTICOSTEROID, corticosteroizi,

Corticoid. [Pr.: -ro-id]

5.m.

(Biol.)

Din fr. corticostroide.


CORTICOTOMIE, corticotomii, s.f. (Med.) Incizie
a scoartei cerebrate. Din fr. corticotomie.
COSCENARIST, -A, coscenaristi, -ste, s.m. i f.
Coautor de scenariut. Co- + scenarist.
COSCENARIU, coscparii, s.m. Scenariu fcut de
mai multi autori.
Co- + scenariu.
COSEMNI, cosemnez, vb. I. Tranz. A semna impreund cu altcineva un act, o lucrare etc. Co- +
semna. cosemmire s.f.
COSEMNATAR, -A., cosemnatari, -e, s.m.

Persoand care cosemneazd.

f.

Co- + semnatar (dup

COVISNEAN, -A., covdsneni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Persoand nascut sit crescutd in municipiul sau judetul
Covasna. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din muni6ipiul sau
judetul Covasna. Covasna (n. pr.) + suf. -ean.
COVASNEANCA, covasnence, s.f. Femeie nascutd.
ri crescutd in municipiul sau judetul Covasna. 4 Locuitoare din municipiul sau judetul Covasna. Covlsnean
+ suf. -cd.
COXARTR zA, co xartroze, s.f. (Med.) Artrozd
coxofemurald (degvnerativd).
Din fr. coxarthrose.
COXITA., coxite, s.f. (Med.) Infectie a osului coxal;
spec. coxalgie (1). Din fr. coxite.
COXOFEMURAL, -A, coxofemurali, -e, adj. (Anat. ;

fr. cosignataire).
COSIRE, cosiri, s.f. Actiunea de a cosi si rezultatul
ei.
V. cost.
COSITORIT 1, cositorituri, s.n. Faptul de a cositori.1
V. cositorl.
COSMETOL G, -A, cometologi, -ge, s.m. i f. Specialist in cosmetologie. Din cosmetologie (der. regr.).
COSMIC, -A ad). (In sintagma) Radiatie cosmicd
radiatie corpusculara i electromagnetic& provenind
din cosmos.
COSMOEIZIOLOGIE s.f. Sfudiu al actiunii factorilor cosmici asppra fiziologiei organimelor vii. [Pr.:
-zi-o-]
Din fr. cosmophysiologie.
COSMOPATOLOGIC, -A, cosmopatologici, -ce, adj.
De cosmopatologie.
Din fr. cosmopathologique.
COSMOPATOLOGIE s.f. Stifdiu al actiunii nocive
a factorilor cpsmici asupra organismelor vii. Din fr.
cosmopathologie.

despre articulatii) Care face legdtura intre femur si

C 0 SM OTR ON, cosmotroane, s.n. (Fiz.) Sincrofazo-

din aceasta subincrengaturd. [Pr.: -ni-at] Din epgl.

tron. Din fr. cosmotron.


COSGHETER, cosgheteri, s.m. Jucdtor de baschet
Intr-o etapd,
care inscrie cele mai multe cosuri
intr-un campionat. Din cos (chip& golgheter).
CO MARE SC, -iscA, cosmaresti, adj. (Livr.) De
cosmar.
Din fr. cauchemardesque.
COFEOROABA, costoroabe, s.f. (Reg.) Cocioabd.

Contaminare intro costereata i cocioabl.


COTIDALA, cotidale, adj. (Geogr. ; in sintagma)

Linie cotidald = curbd care uneste punctele de pe

suprafata mdrilor i oceanelor in care mareele au loc


la aceeasi ord. Din engl. cotidal.
COTIL 0 SAURIAN, cotilosaurieni, sm. (La pl.)

Ordin de reptile fosile inrudite cu stegocefalii ;

(st

la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -sa-u-ri-an] Din


germ. Kotilosaurier.
V. coti.
COTIRE, cotiri s.f. Actiunea de a coti.
COTIZANT, -A, cotizanti, -te, adj., a.m. i f. (Persoand) care cotizeazd (1). Din fr. cotisant.
C OTIZAT 6R, -DARE, cotizatoare, s.n., cotizatori,
-oare, s.m. i f. 1. S.n. Foaie, registru etc. in care se
inscriu cotizatiile. 2. S.m. i f. Cotizant. Cotiza +

suf. -tor.

COTOR s.n. Cocean

(3).

COTRODAIT, cotrobdituri, s.n. Cotrobdiald. [Pr.:


V. cotrobill,

COUNTRY adj. (In sintagma) Muzicd country =muzica din folclorul american, devenitd stil in muzica
usoard contemporand. [Pr.: cdntril Cuv. am.
COVALENT, -A., covalenti, -te, adj. (Despre elernente chimice) Care prezintd covalentd.
Din germ.
kovalent.
COVARIANTA, covariante, s.f. Covariatie. [Pr.:
-ri-an-] Din engl. co-variance.
COVARIATIE, covariatii, s.f. Variatie simultand,
reciproc conditionatd; covariarqd. [Pr.: -ri-a-] Din
engl. co-variation.

40

old
Din fr. coxo-fmeral.
COXOPATIE, coxopatii, s. f.

(Med. )

Denumire

Din fr. coxopathie.


genericd pentru bolile o1du1ui.
CRAIOVEAN, -A, craioveni, -e, s.m., adj. 1. S.m
Persoand ndscutd 4 crescutt in municipiul Craiova
2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Craiova.
Craiova (n. pr.) + suf. -ean.
CRAIOTEANCLI craiovence, s.f. Ameie nascutd
Locuitcare din
ri crescut in municipiul Craiova:
Craiovean + suf. -cd.
municipiul Craiova.
CRAMPA s.f. (Med. ; in sintagma) Crampa scriitoru-

lui = crampd a musculaturii antebratului si a mlinii


care intervine in timpul scrierii; grafospasm.

CRAMPONAJ, cramponaje, s.n. Utilizare a crampoanelor (2); fixare cu crampoanele (2) Din fr
eramponnage.

CRANIAT, craniate, s.n. (La pl.) Subincrengdturd


de animale vertebrate care au craniu ; (si la so.b.) animal
craniata.
CRANIOL 6G, -A, craniologi, -ge, s.m. i I. (Med.)
Specialist in craniologie. [Pr.: -ni-o-]
Din fr. crilnio-

logue.
CRANIOL 6 GIC, -A, craniologici, -ce, adj. (Mea.)

De craniologie, al craniologiei. [Pr.: -ni-o-]


criniologique.

Din fr.

CRANIOMETRIC, -X, craniometrici, -ce, adj. (Med.)


Din

Do crayometrie, al craniometriei. [Pr.: -ni.o-]

fr. crmomdtrique.
CRATERIE6RM, -A, crateriformi, -e, adj. (Livr.)
Care are forma craterului unui vulcan. Din fr.
cratdriforme.
CRAULIST, -A, craulisti, -ste, s.rn. i f. Sportiv
care inoatd. In stil craul. Craul + suf. -ist. CRAIELICI, cniielici, s.m. (Bot. ; reg.) Verigel
(Orobanche caryophyllacea ). [Pr.: erd-ie-] Din scr.

krajli crdisor".

CREASTA s.f. (Anat.) Proeminentd. osoasd.


CREATINEMIE, creatinemii, s.f. (Fiziol.) Prezentd
a creatinei fn singe ; cantitate de creatind prezent
in singe. [Pr.: cre-a-] Din fr. cratinmie.
CREATLNURIE, creatinurii, s.f. (Fiziol.) Prezenta
a creatinei in urind ; cantitate de creatind prezenta.
in mind: [Pr.: cre-a-] Din fr. cratinurie.
CREAM, -A, creativi, -e, adj. (Livr.) Creator (I).
[Pr.: cre-a-] Din fr. .crdatif.
CREATIVITATE, creativitdti, s.f. Insusirea de a fi
creator ; putere creatoare. [Pr.: cre-a-] Din fr.
crativit.
CREATIONIST, -A, creationisti, -ste, adj., s.m. i f.
(Adept) al creationismului. [Pr.: cre-a-ti-o-] Din fr.
crationiste.
CREDENT, credenturi, s.n.
germ. Kredenz.

(Reg.) Bufet.

Din

CREION s.n. (In sintagma) Creion luminos


dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor
ri informatiilor In minicalculatoare.

www.dacoromanica.ro

CItEI014ABE

Citti

CULOAtE

creiondri, s.f. Actiunea de a creiona.


V. creiona.
CREMOS, -0ASA, cremosi, -oase, adj. Cu aspect
de crema, ca o crema. Cremis + suf. -os.
CREMSMT, cremsnituri, s.n. Prajitura preparata

CRISTALIZAT OR, cristalizatoare, s.n. Vas de


laborator pentru cristalizarea solutiilor ; cristalizor.
Cristaliza + suf. -tor.
CROMATIDA, cromatide, s.f. (Biol.) Portiune rezul-

CRENELARE, creneldri, s.f. Actiunea de a crenela.


V. crenela.
CRENOBIOLOGIE s.f. Ramurd a limnologiei care
studiaza organismele vii din izvoare (minerale). [Pr,:
Din fr. crnohiologie.
-bi-o-]
CRENOLOGIE s.f. Studiu al apelor minerale tera-_
Din fr. crnologie.
peutice.
CRENOTERAPECT, crenoterapeuti, s.m. Medic
Din fr.
specialist In crenoterapie. [Pr.: -pe-ut]
crenotherapeute.
CREOZOTA, creozotez, vb. I. Tranz. A impregna

Crom + suf. -ism.

[Pr.: cre-io.7]

din foi de altrat coapte intro care se pune crema de


Din germ. Kremschnitte.
vanille.

lemnul cu creozot pentru a-i mari rezistenta. [Pr.;

Din fr. creosoter.


creozotire s.f.; creo.
zotit, -A adj.
CREPDESIN s.n. (Text.) Crep (2). [Var.: crepdeDin fr. crepe de Chine.
sinA s.f.]
CREPDESINA s.f. v. crepdesin.
CRESTAT 2, -I adj. (Despre tarmuri) Cu parti care
tnainteazd in apa, neregulat.
cre-o-]

tata din despicarea longitudinala a unui cromozom


Inaintea mitozei. Din engl. chromatid.
CROMISM s.n. (Med.) Intaxicatie cu crom.

CROMIZA, cromizez, vb. I. Tranz. A supune


operatiei de croinizare.
Din fr. chromiser. cromizare s.f.; cromizt, -A adj.
CR OM OZ OMIAL, -A, crornozomiali; -e , adj. (Biol.)

De cromozom, al cromozomului. [Pr.: -mi-al] Dupa


engl. chromosomal.
CRONICHETA, cronichete, s.f. (Fran tuzism) Minicronica.
Din fr. chroniquette.
CRONICIZA, pers. 3 cronicizeazd, vb. I. Refl.
(Despre boli) A deveni cronic.
Cronic + strf. -iza.
cronicizfire s.f.; cronicizat, -A adj.
CRONOGRAMA s.f. Reprezentare granca a variatiilor unuiyarametru in functie de timp ; historiograma.
CRUTON, cruloane, s.n. Bucata mica de pline
prajita (In grasime) care se serveste in sup. Din fr.
crouton.

CRUZEIRO s.m. Unitate monetara de baza In

Brazilia [Pr.: -ze-i-]

Din port. cruzeiro.

1. TilhareA
(Lactuca sagittata ). 2. Salata-iepurelui ( Prenanthes

CUADR OF 6NIC, -A., cuadrofonici, -ce, adj. De


cuadrofonie. [ Scris si: quadrofonic] Din fr. quadro-

cryergie.

a sunetului pe patru canale, care ofera posibilitatea


unei perceptli in relief ; tetrafonie. [Scris
quadroDin fr. quadrophonie.
fonie]
CUADRUPLEX s.n. v. cvadruplex.

ORE STATEA, cresttele, s.f.

( Bot.)

purpurea ). Crestat + suf. -ea.


CRIANT, -A., crianti, -te, adj. (Frantuzism) Tipator
Din fr. criant.
(1). Culori criante. [Pr.: cri-ant]
CRIERGIE s.f. (Geol.) Actiune a Inghetului asupra
solului i rocilor de suprafata. [Pr.: crt-er-]
Din fr.
CRDIINO GEN, -A, criminogeni, -e, adj. (Rar) Care

genereaza o crima sau favorizeaza producerea ei.


Din fr. criminogene.
CRDIINOL G, -A., criminologi, -ge, s.m. i f.

Din fr. criminologue.


Specialist in criminolocrie.
CRIMINOLOGIC, -A, criminologici, -ce, adj. De
crimipologie, al criminologiei.
Din criminologie.
CRIOBIOL GIE s.f. Disciplina care studiaza
efectele lemperaturilor joase asupra organismelor
vii. [Pr.: cri-o-bi-o-] Din engl. cryobiology.
CRIOGENIC, -A, criogenici; -ce, adj. 1. De criogenie, al criogeniei. 2. (Despre substage) Care produce

scaderea temperaturii. [Pr.: cri-o-]

gnique.
CRIOFITA, criofite, s.f.

(17,1

Din fr. cryo-

pl.) Grup de plante

format din alge, muschi, ciuperci i bacterii ad-aptate


la temperaturi joase; (si la sg.) planta din acest grup.
Din fr. cryophites.
[Pr.: cri-o-]
CRIOMCA s.f. (Fiz.) Criologie. [Pr.: cri-o-]
Din
engl. cryonics.
CRIO0C, criosocuri, s.n". (Med.) F-,; tic (2) la frig.
[Pr.: cri-o-] Crio[terapie] + soc.
CRIPTOGAMIC, -A., criptogamici, -ce, adj. (Bk.)

Din fr. cryptogamique.


De criptogama.
CRISTAL s.n. (In sintagma) Cristale lichide .-=substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare.
CRISTALN, -A adj. 1. (Despre roci, mun(i etc.)
Care este. format din sisturi cristaline. 2. Care se prezinta sub forma de cristale (2):
CRISTALINITATE s.f. (Geol.) Grad de cristalizare
a unei roci eruptive. Cristalin + suf. -itate.
CRISTALIZABIL. -A, cristalizabili, -e, adj. Care
se cristalizeaza.
Din fr. cristallisable.
CRISTALIZAT, -A, cristalizati, -te, adj. Care se
preziuta sub forma de cristale_ (2). V. cristaliza.

phonique.

CUADROFONIE s.f. Tehnica de captare si redare

CUCAI vb. IV. Intranz. (Reg.) A motai. Cf. magh.

kukkadoz.

CUIBARIREy cuibdriri, s.f. Actitmea de a (se )


cuibdri si rezultatul ei. V. cuibAri.
CUIBARIT 1 s.n. Faptul de a (se ) cuibdri; perioada
cind (se) cuibaresc pasarile. V. cuibAri.
CUIBARIT 2, -A, cuihdrifi, -te, adj. (Dcspre pasari)

Care si-a facut cuib (1) undeva ; care si-a facut loc
in cuibar. + Fig. (Despre oamerii i animate) Care s-a

asezat cit, mai bine intr-un loc; care s-a ghemuit


Intr-un loc.
Fig. Care s-a aciuit, s-a pripasit undeva,
pe ling% cineva. V. cuibAri.
CUIRASARE, cuirasdri, s.f. Actiunea de a cuirasa.

V. cuirasa.
CUIRASAT, -A, cuirasati, -te, adj. (Despre nave
de razboi) Protejat de o cuirasa i inarmat cu artilerie

grea.

CuLANTA s.f: Insusirea de a fi culant; atitudine,


comportare culanta. Cf. germ. K u 1 a n z.
CULBUTA, culbutez, vb. I. Tranz. A descarca

vagonetul prin rasturnare cu ajutorul culbutorului.


Din fr. culbuter. culbutare s.f.
CULCAT 2, -A, culcati, -te, adj. Asezat in pozitie

V. cubes.
CULEGATOARE s.f. Masina de cules.
CULES 2, -EASA, culesi, -se, adj. (Despre plante,

orizontal.

fructe, flori etc.) Care este Mat, desprins din locul


unde creste ;. recoltat. V. culege.
CULOAR s.n. Spatiu delimitat pe o sosea pentru
un anumit tip de circulatie.

CULOARE s.f. (/n sintagmele) Culoare caldd


culoare aflata In prima jumatate a domeniului radia-

tiilor luminoase (spre infrarosu). Culoare rece = culoare

aflata In cea de a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentold = fiecare dintre culorile (rosu, galben ti albastru)

www.dacoromanica.ro

41

CULPABILIZA

CYBORG

care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori,


dar care amestecate Intro ele dau toate celelalte

nuante i culori.
CULPABILIZA, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face
Din fr. culpabiliser.
pe cineva s se simtd vinovat.
culpabilizAre s.f.

CULT 2, -A adj. 1. (Despre manifestdri ale oamenilor) De care d dovadd omul cult (1); care are caracter
savant, cdrturdresc. 2. (/n opozitie cu popular; despre' .

muzia, poezie, literaturA etc.) Creat de un autor


instruit.
CULTIC, -A, cultici, -cei. adj. (Rar) De cult 1.

Cult + suf. -ic.

CULTIST, -A, cultioi, -Ste, adj. Care adoptd cultismul ; de cultism.


Din fr. cultiste.
CULTURIST, -A, culturifti, -ste, s.m. i f. Persoand
care practicd culturismul. Din fr. milturiste, engl.
culturist.
CULTUROL 6G, -A, culture: sri. -ge, s.m. i f.
Specialist In culturologie.
Di culturologie (der.

regr.).
CULTUROLO GIE s.f. Stiintd generald despre
Din engl. culturology.
culturd i civi1izaie.
CUPLAT OR, cupldtori, s.m. LucrAtor miner Insdrcinat cu cuplarea vagonetelor. Cupla -I- suf. -tor.

CUPL OR, cuploare, s.n. (Elt. ; in sintagma) Cuplor

optic = dispozitiv format dintr-un emitAtor i un


receptor de lumind izolate electric, folosit pentru
transmisia unor semnale prin intermediul luminii ;
optoizolator, optocuplor.
CUPRINS 1

Din engl. coupler.

s.n. Sumar (II 2).

CUPR 6S, o AsA, cuprcqi, -oase, adj. (Chim.) Cu


cupru (monovalent). Cupru + suf. -os.
CURENTARE, curentdri, s.f. Actiunea de a (se )
curenta i efectul ei. V. curenta.
CURENTAT, -A, curentali, -te, adj. (Despre Mute)

CURVA., curve s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o


viatd desfrInatd.
Prostituatd. 2. Fig. Om ipocrit,
josnic; cutrd. Din v. sl. kurAva.
CURVASIRI, curvdsdresc, vb. IV. Intranz. (Pop.)
A duce o yield desfrInatd; a curvi. De la curvAsArle.

curvAsArire s.f.

CURVASARIE, curvdsdrii, s.f. (Pop.) Curvie.


De la curvil.
CURVASARIT s.n. (Pop.) Faptul de a curvdsdri. --

V. eurviisAri.

CURTI, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce o


viatd desfrinatd; (pop.) a curvdsdri.
De la curvit.
cur-vire s.f.

CURVE, curvii, s.f. (lily. si pop.) Viat desfrInatd,


desfrIu ; (pop.) curvasdrie.
Curvi suf. -ie.
CURVIT s.n. (Pop.) Faptul de a curvi. V. curvl.
CUSIJT s.n. (In sintagma) Mafind de cusut --

masind folositd pentru coaserea confectiilor, Incdltdmintei etc.


CUTANEIC, -A., cutaneici, -ce, adj. De piele. [Pr.:
-ne-ic]
Cutaneu + suf. -ic.
CU-VINT s.n. 1. (Lingv.: In compusul) Cuvint-titlu = cuvIntul definit In articolul de dictionar respectiv. 2..(Inform.) Format standard In care se lnscriu
datele gi mstructiunile la (mini)calculatoare.
CVADRIDIMENSIONAL, -A, cvadridimensionali,' -e,
-si-o-j
Din it.
quadridimensionale.

adj. Cu patru dimensiuni. [Pr.:

CVADRUPLET, cvadrupleji, s.m. Until din patru

gemeni.
Din fr. quadruplets.
CVADRUPL2X s,n. Sistem de transmisie telegraficd

care asigurd transmiterea simultand a patru mesaje

Care a suferit un soc (usor) atinglnd un conductor

diferite. [Var.: euadruplx s.n.] Din fr., lat. quadruplea.


CVASISTELAR, -A, cvasistelari, -e, adj. (Astron.;
despre corpuri ceresti) A cArui structur este asemACvasi- + stelar.
nAtoare stelelor.

mAsurarea intensitAtii curentilor apei. [Var.: curentmtru s.n.] + Din fr. courantom4tre.
CURIERAT, curierate, s.n, Activitate a curierului.
[Pr.: -ri-e-] Curler + suf. -at.
CURVA.R, curvari, s.m. (Pop.) BArbat care duce o
viatA desfrinatti; adulterin. CurvA + suf. -ar. Cf.

omenesc. [Pr.: -si-u-] Cvasi- + uman.


CVINTA s.f. (In forma chintd) Acces prelungit de
tuse violentd. [Var.: chintA s.f.].
CYBORG s.n. Personaj din literatura de anticipgie

electric. V. curenta.
CURENTMETRU s.n. v. curentometru.
CUILENTOMETRU, curentometre, s.n. Aparat pentru

v. sl. kurfivarf.

CVASIUMAN, -.A., cvasiumani, -e, adj. Aproape

sub forma unui hibrid creier-masinl-microprocesor;


robot 1. [Pr.: si-]
Cuv. engl.

www.dacoromanica.ro

DACIADA, daciade, s.f. Competitie sportiva romd-

neasca, cu caracter de masa, organizat din doi tn


doi ani, cu etape finale pe tard. [Pr.: -ci-a-] Dac
suf. -iadd.
DACISM s.n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor.

Dae + suf. -ism.


2. Element lexical din limba dacilor.
Din fr.
DACTILOFAZIE s.f. (Psih.) Dactilologie.
dactylophasie.
DACTIL OL 6 GIC, -A, dactilologici, -ce, adj. Referitor
De la dactiologie.
la dactilologie.

DACTILOLOGIE s.f. Mijloc de comunicare intre


surdomuti prin semne conventionale Mute cu degetele ; dactilofazie.
Din fr. dactylologie.
DACTIL OME GALIE,

dactilornegalii, s.f.

(Med.)

Hipertrofie a degetelor. Din fr. dactylomgalie.


DAIAC, daiaci, s.m. (La pl.) Populatie a insulei
Kalimantan; (la sg.) persoana din aceasta populacm.
Din fr. dayak.
DALAI, dalaje, s.n. Ansamblu de dale care alcdtuiesc o pardoseala sau un pavaj. Din fr. dalage.
DALMAT, -A, dalmai, -te, s.m. i f., adj. 1. S.rn. i f.

Persoand raiscuta i crescuta in Dalmatia. 2. Adj


s.m. i f. (Locuitor) din Dalmatia.
(Substantivat, I.)
Limba romanica ce s-a vorbit in Dalmatia. Din fr.

dalmate.
DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s.m. i f. Specie de

cline de talie mijlocie cu pdrul scurt de culoare alba


(Adcu numeroase pete mid negre sau mare Inchis.
jectival) Cline dalmalian. [Pr.: -fi-anj Din fr, dal.
matien.
DAMNARE, damndri, s.f. Actiunea de a damna.
V . damna.

DANTELORA s.f. P. gener. Margine dintata.

DANTOL 6G, -A, dantologi, -ge, s.m. i f. Specialist

hi dantologie. + Din it. dantologo.


DANTOLOGIE s.f. Studiu al vietii i operei lui
Dante.
Din fr. dantologie, it. dantologia.
DATABIL,- -X, databili, -e, adj. Care poate fi datat.
Un document databil. Din fr. datable.
DEBALASTA, debalastez, vb. I. Tranz. A descArca
o nava de balast. Des 1- + balast. debalasthre s.f. ;
debalestit, -A adj.
DEBABASARE, debaraseiri, s.f. Actiunea de
a debarasa. V. debarasa.
DEBARASAT, -A, debarasati, -te, adj. (Despre
suprafete) Degajat. V. debarasa.
DEBARASOR, -0.1RE, debarasort, -oare, s.m. i f.
Persoana care degajeaza mesele Intr-un local de consurn
de tacimurile folosite, de resturile alimentare etc.
Din fr. dbarasseur.
DEBIT 1 s.n. (In sintagma) Debit instalat =valoare

maxima a debitnlui de arr care poate fi utilizat in


scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice.
DEBORDARE, debordeiri, s.f. Actiunea de a deborda.

V. deborda.
DEBITS OLA, debuSolez, vb. I. Tranz. (Frantuzism)
A dezorienta.
Din fr. deboussoler. debusoldre s.f.;

debusolit, -a adj.

DEBOARE s.f. Actiunea de a debu,sa.

V. debusa.

DEBYE s.m. (Fiz.) Unitate de mdsurd a momentului


electric. [Pr.: debcii.
Abr.: D]
Din engl., fr. debye.
DECADAL, -A, decadali, -e, adj. Care se referd la o
perioada de zece zile. Decada + suf. -a/.

DECALCOMANIE, decalcomanii, s.f. Procedeu de

transpunere a unor irnagini colorate pe portelan,


sticla etc. Din fr. dcaleomanie.
DECANAL, -A, decanali, -e, adj., s.f. 1. Adj. De

decanat ; de decan. 2. S.f. Lucrare scrisa la facultdtile


tehniee, echivalind cu un examen partial. Din fr.
dcanal.
DECAPAT OR, decapatori, s.m. (Chim.) Decapant.

Decapa + suf. -tor.


DECAPOTARE, decapotdri, s.f. Actiunea de a
V. decapota.
decapota.
DECEPTIONANT, -A, deceplionanti, -te, adj. Care
Deceptions
deceptioneaza ; dezamdgitor. [Pr.:
+ suf. -ant.
DECIGRAD, decigrade, s.n. Unitate subdivizionard
de masura, egald cu a zecea parte dintr-un grad (1).
Din fr. dcigrade.
DECDLITRIC, -A, decimetrici, -ce, adj. De ordinul
Din fr. dcimtrique.
decimetrului.
DECIZIONAL, -A, decizionali, -e, adj. Care ia
decizii; de decizie. [Pr.: -side] Din engl. decisional.
DECK, deckuri, s.n. Magnetofon, casetofon etc.
fara amplificator de putere. Din engl. deck.
DECLAMATIV, -A., declamatioi, -e, adj. (Rar)
Din fr. dclamatif.
Declamator ; emfatic.
DECLAMATITISM s.n. (Rar) Caracter declamativ.
Declamativ -1. suf. -ism.
DECLARAB1L, -A, deolarabili, -e, adj. Care trebuie

sau poate FA fie declarat. Din fr. declarable.


DECLARATIVIST, -A, declaratio4ti, -ste, adj. (Rar)
Declarativ (exagerat). Declarativ + suf. -ist.
DECLIMATARE, declimatdri, s.f: (Livr.) Actiunea

de a declimata.

V.

declimata.

DECLINAT, -A, declinati, -te, adj. (Gram. ; despre


parti de vorbfre flexibile) Trecut prin toate cazurile.
V. deelina.
DECLORIZA., declorizez, vb. I. Tranz. A curata

apa de clorul ramas dupd dezinfectia ei.

Din fr.

dchloriser.
declorizre s.f.
DECODIFICA, decodific, vb. I. Tranz. A decoda.
De 4.. + oodifica.
decodifierire s.f. ; decodifimit, -A adj.
DECOFRAJ, decofraje, s.n. Decofrare.
Din fr.
dcoffrage.

DECOLMATA, decolmatez, vb. I. Tranz. A curate


canale, bazine etc. de rnaterialul aluvionar depus de
apele curgdtoare. Din fr. dcolmater. decolmatare s.f.; decolmatiit, - adj.

DECOLMATAI, decolmataje, s.n. (Frantuzism)


Decolmatare.
Din fr. dcolmatage.
DECOLONIZAT, -A, decolonizati, -te, adj. (Despre
teritorii, state) Devenit independent.
V. decoloniza.
DECOMANDARE, decomanddri, s.f. Actiunea de
V. decomanda.
a decomanda.
decomandati, -te, adj. (Despre
DECOMANDAT 2,
comenzi, invitatii, ordine) La care s-a renuntat ;
contramandat. V. decomanda.

www.dacoromanica.ro

4,

43

DECONGESTIV

DEMARCAT.

DEC ON GE STIV, -A, decongestivi, -e,

(Medicament) care decongestioneazd.

In tratamentul fibrilaiei atriale sau ventriculare.

adj., s.n.

Din fr dcon-

Din fr. dfibrillateur.


DEFINIBIL, -A, definibW, -e, adj. Care poate fi
Detini + suf. -bil.
definit.
DEFRIOBIL, -A., defri,cab iii, -e, adj. Care poate fi
Defrisa + suf. -bil.
defrisat.

g estif.

DECONSPIRA, deconsptr, vb. I. Tranz. A demasca


o conspiratie; a divulge un secret.
Refl. A se trAda.
Des - + conspire. deconspirdre s.f. ; deeonspirit,
-A adj.
IMCONTRACTA, decontractez, vb. I. Refl. (Despre
muschi) A-si reveni dup6 o contractie.
Fig. (Despre
oameni) A se destinde. Din fr. dcontracter.
decontractitre s.f.; decontractAt, -A adj.
DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface
acoperisul unei constructii.
Spec. A dezveli un

DEFRISATOR, defrifatoari,, s,n. Masind de defriaat.

Darks + suf. -tor.

DEFUL4i, defules, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs


liber ideilor sau tendintelor refulate in subconstient.
(Fam.) Ali descarca sufletul.
Din fr. dfouler.
defulfiri s.f.
DECENERATIV, -A, degenerativi, -e, adj. Care
degenereazd; cu caracter de degenerescentd. Din
fr. dgnratif.
DEGRADE, degradeuri, s.n. Descrestere treptatA a

z6c5mint (care se exploateazd la suprafat). [Var.:


deceperte. vb. I]Des 1- + coperta.decopertfire s.f.;
decopertlit, -A adj.

DECOPERTA., de6operte, s.f. Decopertare. [Var.:


dcscoprtil s.f.] Des - + copertd.
DECORATIVISM s.n. Tendint picture a spre elemente pur decorative; exces de ornamentlare.
Din

r. dkorativisme.

DECORTICAT, -A, decorticag, -te, adj. (Despre


V. decortica.
DECRIPTAI1E, decriptdri, s.f. Actiunea de a
decripta.
V. deeripta.
DECRIPTAT, -A, decriptati, -te, adj. (Despre texte
cifrate) Al cArui inteles este deslusit. V. decripta.
DECRISPARE, decrispdri, s.f. (Rar) Deconectare
(psihicil).
Dup6 fr. dcrispation.
DECROM ARE, decromdri, s.f. Actiunea de a
decroma.
V. decroma.
DECROMAT, -A, decromati, -te, adj. (Despre forme

semi*, frucIe) Descojit 2-

de tipar) De pe care a fost inlturat stratul de crom

depus.
V. decroma.
DECROSAJ s.n. (Frantuzism) Decrosare.
Din fr.
(Hermitage.
DECUPAT OR, decupatoare, s.n. 1VIasin pentru
Decupa 4- suf. -tor.
decupat.
DECUVA, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul

din cada de fermentatie in butoaie. Din fr. (Newer.


deeuvare s.f,; decuvet, -A adj.
DEDENTITIE, dedentifii, s.f. (Med.) Pierdere a
dintilor (la b6trinete). Din fr. dedentition.
DED1CARE, dedicdri, s.f. Actiunea de a (se )

dedica.

V. dediert,

DEDICAT, -A, dedicag, -te, adj. (Despre oameni)


Care se consacra unei indeletniciri. V. dedica.
DEDUCTIBLE, -A, deductibili, -e, adj. Care se
poate deduce.
Din fr. deductible.

DEFAVORIZARE, defavorizdri, s.f. Actiunea de


a defavoriza. V. defavoriza.
DEFAVORIZAT, -A, defavorizali, -te, adj. Dezavantajat. V. defavoriza.
DEFAZARE, defazdri, s.f. (Elt.) Actiunea de a
defaza.
V. defaza.
DEFAZ 6R, defazoare, s.n. (Elt.) Cvadripol care

introduce un defazaj anumit intro semnalul de la


iesire i cel do la intrare.
Din fr. dphaseur.
DEFECTOL 6G, -A, defectologi, -ge, s.m. i f. Spe-

cialist in defectologie.
Din defectologie (der. regr.)1
DEFEMINIZARE, defeminizdri, s.f, Actiunea de
a defeminiza.
V. defeminiza.
DEFEMINIZATI, defeminizate, adj. Care gla
pierdut feminitatea. V. defeminiza.
DEFETISIZA, defetisizez, vb. I. Tranz. A face ca
un obiect, o idee etc. s6-si piarda caracterul fetisist.
De 4. + fetisiza.
defetisizire s.f.; defetiizdt, -A adj,
DEFETISIZANT, -A., defet4izanti, -te, adj. Care
Defetisiza + suf. -ant.
defetisizeazil.
DEFIBRILAT OR, defibrilatoare, s.n. (Med.; si in
sintagma defibri(ator cardiac) Aparat electronic folosit

44

intensitdtii unei culori. 4 (Adjectival) Aid degrade.


[Var.: degradu sm.] Din fr. dgrade.
DEGRADEU sat. T. degrade.
DEJECTA, ciejectez, vb. I. Tranz, (Rar) A evacua
Din (Nettie. dejectire BA.
dejecti.i.
DEJOJARE, dejojari, s.f. Desprindere de apd a

unui hidroavion in cursul decoldrii.


Dupd fr.
djaugeage.
DELABORARE, delabordri, s.f. Actiunea de a
delabora.
V. delabora.
DELASITOR, -OARE, deletseitori, -oare, adj., a.m.

o I. (Persoand) care se delasd.; neglijent, indolent.

Deldsa + suf. -tor.


DELESTARE, cielestri, s.f. Actiunea de a delesta.
V. delesta.
DELEXICALIZA, pars. 3 delexicalizeazd, vb. I.
Tranz. si refl. (Lingv.) A face sd piardd sau a pierde
continutul semantic. Des 1- + lexical + suf. -tza.
delexicalizire s.f.; delealcalizAt, -A, adj.
DELFINARIU, delfinarii, s.n. 1. Bazin amenajat
pentru delfini1 (1). 2. Said sau cladire care addposteste
un delfinariu(1) in care au loc reprezentatii cu delfini1
Delfin + suf. -ariu.
(I).
DEEFINIST, -A, delfinifti, -ste, s.m. i f. InotAtor
In stilul delfin 1 (3).
Din it. delfinista.
DELIBERAT, -A adj. (Adesea adverbial) (Care a
,

fost Mut) in mod intentionat, din proprie vointd.


DELIMITABIE, -A, delirnitabili, -e, adj. Care poate

fi delimitat.

Din fr. dlimitable.

deliricizari, s.f. Pierdere sau


inlaturare a lirismului. Des i + Ilrieizare.
DELTAPLAN, deltapane, s.n. 1. Aparat de zbor
foarte usor (de forma litereii grecesti delta) scare poate
plena in curentul dinamic de pantd sau pluti in
curentul terrine ascensional. 2. Deltaplanism. Din
fr. deltaplan.
DELTAPLANISM s.n. Sport aviatic practicat cu
deltaplanul (I); deltaplan (2). Din fr. deltaplanisme.
DELTAPLANIST, deltaplanisti, s.m. Pilot sportiv
DELERICIZARE,

Din fr. deltaplaniste.


DEMACRIANT, -A, demachiang, -te, ads., s.m.
(Produs cosmetic) care demachiazd. [Pr.: -chi-ant]
Din fr. dmaquillant.
al deltaplanului.

DEMACRIAT 1 s.n. Demachiere. [Pr.: -chi-at]

V. demaehia.

DEMUR/AT A,
2., demachiag, -te, adj. Cu machiajul sau fardul sters de pe obraz, ochi etc. [Pr.: -chi-at]
V. dernachia.

DEMAGNETIZ OR, demagnetizoare, s.n. Dispozitiv

electromagnetic folosit pentru demagnetizare. Din


fr. dmagntiseur.
DEMARAJ s.n. Inceput al unei activitti.
DEMARCAT, -A, demarcag, -te, adj. 1. (Despre
suprafet,e, spatit etc.) Care este delimitat printr-o
lime de demarcatie. 2. (Despre sportivi angajati

www.dacoromanica.ro

DEMARCATIV

tntr-un meci, Intr-o tntrecere) Care a scdpat de sub

urmdrirea adversarului.

V. demarca.

DEMARCATIV, -.A., demarcativi, -e, adj. De demarcatie. Din fr. dmareatif.


DEMASCABIL, -A, demascabili, -e, adj. (Rar)
Care poate fi demascat. Demasca + suf. -bil.
DEMASCULIMZA, demasculinizez, vb. I. Tranz.
si refl. A face sd-si piard sau a-si pierde caracterele
de bdrbat. Din fr. dmasculiniser. demasculini-

zAre s.f. demasculinizfit adj.


DEMA, deme, s.f. Unitate administrativ-teritoriald

In Grecia ended sJ In imperiul bizantin. Din fr. deme.


DEMIMONDA demimonde s.f. (Frantuzism) Demimondend. Din fr. demi-monde.
DEMISIONAR, -A., demisionari, -e, adj. Care demi,

sioneazd sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] Din


fr. dmissionnaire.
DEMISIONARE, demisiondri, s.f. Actiunea de a
demisiona. [Pr._: -so-] V V. demisiona.
DEMISIONAT, al, demisionafi, -te, adj. (Despre
oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o functie, o
activitate etc.; care si-a prezentat demisia. [Pr.:
-si-o-] -- V. demisiona.
DEMISTIFICA, demisttfic, vb. I. Tranz. A face
ca un lucru, o idee sd-si piardd caracterul mistificator.
A demitiza. Dup fr. dmystifier. demistifi-

care s.f.; demistificit, -A, adj.

DEMISTIFICAT OR, -4- OARE, demistificatori, -oare,

adj., s.m. i f. (Persoand) care demistificd. DemisUtica + suf. -tor.


DEMITENTA s.f. Tentd tntre luminos i tntunecat
Intr-o picturd sau gravurd.
Din fr. demi-teinte.
DEMITIZA, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un
lucru, o idee sd-si piardd caracterul mitic. P. gener.

A face sd dispard o afirmatie falsd, o scorneald; a


demistifica. Cf. it. de miti z z ar e. demitizAre
s.f.; demitiat, -A adj.
DEMITIZANT, -A., demitizanli, -te, adj. Care demitizeazd ; demitizator. Demitlza + suf. -ata.
DEMITIZAT OR, OARE, demitizatori, -oare, adj.
Demitizant.
Demitiza + suf. -tor.
DEMITOLEU, demivoleuri, s.n. Loviturd (la tenis)

prin care mingea este expediatd imediat dupd contactul ei cu solul. Din fr. demi-vole.
DEMIXTA, demixtez, vb. I. Tranz. A despdrti In
scoli sau clase diferite fetele de bdieti. Des 1- +

mixt.
demixtdre s.f. demixtit, -A adj.
DEMOCRATIZABIL -A, democratizabili, -e, adj.
Demoeratiza + suf. -bid.
Care poate fi democratizat.
DEMODA vb. I. Refl. (Despre idei, conceptii,

teorii) A tnceta sd mai fie actual., a iesi din uz.


DEMONIE, demonii, s.f. (Rar) Demonism.

Demon

+ suf. -ie.
DEMONSTRABILITATE s.f. (Rar) Insusirea de a

fi demonstrabil.

Din fr. dmonstrabilitb.


DEMULARE, demuldri, s.f. Actiunea de a demula
rezultatul ei. V. demula.
DEMUTIZA, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe
surdomuti spre a tntelege limbajul oral.
De la mut.
demutizare s.f.; demutizit, -A adj.
DENAZIFICA, denazific, vb. I. Tranz. A supune
actiunii de denazificare. Dupd fr. dnazifier, engl.

denazify.

DENDROL6G, -A, dendrologi, -ge, s.m. i f. Specialist In dendrologie.


Din dendrologie (der. regr.).
DENDROMETRIC, -A, dendrometrici, -ce, adj. De
dendrometrie.
Din fr. dendromtrique.
DENDROMETRIST, -A, dendrometrOi, -ste, s.m.
Din fr. dendroi f. Specialist In dendrometrie.
mtriste.
DENIGRANT, -A, denigranti, -te, adj. (har) Denigrator. Din fr. dnigrant.

DELIVA.

DENIVELAT, -A, denivelqi, -te, adj. (Despre

terenuri, drumuri etc.) Care prezintd gropi sau ridi-

V. denivela.
DENOTA vb. I. Tranz. A exprima un anumit

cdturi.
sens.

DENOTAT s.n. Obiect denumit de un nume ;


Din fr. denote.
semnificat.
DENOTATIV, -A, denotativi, -e, adj. (Despre sensill
cuvintelor) Corespunzator denotatiet ; precis; comun,
obinuit.
(Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de
Din fr. dnotatif.
conotatii.

DENSIFICA, densific, vb. I. Tranz si refl. A (se)


Din fr. densifier.
densiiieare s.f.; densi.
neat, -A adj.
condensa.

DrODORANT, -A, deocloranfi, -te, adj., s.n. Dezodorizant. [Pr.: de--]


Din fr. deodorant.
DEPALATALIZA, pers. 3 depalatalizeazd, vb. I.

Refl. (Fon.; despre consoane) A-si pierde caracterul


Din fr. dpalataliser. depalatalizare s.f.;
palatal.
depalataliat, -A adj.
DEPARAIA vb. I v. depareia.
DEPAREIA, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A
descompleta o serie de marci. [Pr.: -re-ia. Var.:
deparaii, vb. I]
Din fr. dpareiller.
depareire s.f.;
depareifit, -A adj.
DEPANATURA, depeindturi, s.f. Ceea ce este
depAnat.
DepAna + suf. -turd.
DEPILANT, -A., depilanfi, -te, adj., s.n. (Substan(d)
care serveste la depilare. Din fr. dpilant.
DEPILAT, -A, depilafi, -te, adj. (Despre suprafete

ate corpului) De pe care a fost indepartat parul.

V. depila.

DEPLIERE, deplieri, s.f. Actiunea de a deplia


rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] V. deplia.

DEPOLIMERIZA, depolimerizez, vb. I. Tranz.


(Chim.) A supune depolimerizdrii. Din fr. dpolymriser.
DEP OLDIERIZARE, depolimerizdri, s.f. (Chi m. )
Reactie In care se produce ruperea unora dintre legaturile covalente dintr-un polimer, formindu-se una sau
mai multe specii de combinatii cu greutati moleculare
mai mici, monomeri sau polirneri inferiori. Dupd
fr. depolymrisation.
DEPOLITIZA, depolitizez, vb, I. Tranz. (Rar) A
face sd-si piarda caracterul politic. Din fr. dCpolltiser. depolitizAre s.f.; depolitizat, -A adj.
DEPOLUANT, -A, depoluanfi, -te, adj., s.m. i f.
(Substantd, bacterie, procedeu) care serveste la depoluare. [Pr.: -Iu-ant] Din fr. dpolluant.
DEPRECIATOR, -OARE, depreciatori, -oare, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care depreciazd. [Pr.: -ci-a-]
Din fr. dprciateur.
DEPRESIV, -A adj. 1. De depresiune (II). 2.
(Despre persoane) Inclinat spre tristate, descurajare.
DEPRESIVITATE s.f. Stare depresivd; depresiune
Din fr. dpressivit.
(II).
DEPR OTEINIZ AT,

-.A.,

deproteinizati,

(Despre alimente) Fdrd proteine. [Pr.: -te-i-]

-te,

adj.

De la

proteinA.

DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce


In functie de erori punctajul unui candiclat sau con-

curent, la o competitie, la un examen.

Des 1- -I-

depuncttire s.f.; depunctit, -A adj.


DERETIC.AT s.n. Faptul de a deretica.

puncta.

V.

deretica.

DERIVA vb. I. Tranz. (Mat.) A calcula derivata

unei functii.
DERIVARE s.f. (Lingv.; in sintagmele) Derivare
regresivd (sau inversd) = derivare prin suprimarea

unor afixe de la cuvinte deja existente.

DERMA s.f. (Tehn.) Abatere Intr-un singur sens


a valorii unei mdrimi fatd de valoarea

www.dacoromanica.ro

45

DERMOPUNCTURA.

DETECTIVISTIC

DERMOPUNCTVRA. s.f. (Med.) Metoda de acupunctura simplificata. Din engl. dermopuncture.


DEROBA, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A
parasi bruse directia impus de calaret in momentul

DESOFISTICARE, desofisticari, s.f. Eliminare a


De 71- sofisticare.
sofisticdrii.

clad nu poate trece de un obstacol ; a se intoarce in


loc.
Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva.
Din fr. drober. derobire s.f.
DEROCA, derochez, vb. I. Tranz. A curata albia
unui riu de mil, de nisip etc. Din fr. derocher.
Veroefire s.f. ; deroeAt, -A adj.
DERUL OR, deruloare, s.n.

DESONOR1ZINT, -A, desonorizarzli, -te, adj. Care


atenueaza sau inlatura zgomotul.
Desonoriza +
suf. -ant.
DESPAGUBIT, -A, despdgubiii, -te, adj. Care a
primit despagubire ; dezdaunat. V. despAgubi.
DESPECIALIZA.RE, despecializdri, s.f. Pierdere a
specializarii. [Pr.: -ci-a-] Dupa fr. dspcialisation.

de derulat

DESPERA.NT, -A., desperanti, 4e, adj. Care provoaca.


desperare ; dezesperant.
Despera + suf. -ant.

Masind

furnire.
Dupd fr. drouleuse.
DESACRALIZA, desacralizez, vb. I. Tranz.
refl. A face sa-0 piarda sau
pierde caracterul sacru.
Din fr. dsecraliser. desacralizre s.f. ; desacralizet, -A adj.
DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un
desant ; a parasuta.
Din desant. desentire s.f.
DE SCENTRALIZAT OR, - 0 ARE, descentralizatori,
-oare, adj. Care descentralizeaza.
Descentraliza
suf. -tor.
DESCENTRARE, descentrdri, s.f. Actiunea de a (se )
descerztra.
V. descentra.
DESCENTRAT, -A, descentrali, -te, adj. (Tehn. ;

despre piesele unui aparat) Care si-a pierdut pozitia


simetrica feta de centru, care s-a deplasat in asa fel,
incit axa piesei nu mai coincide cu axa data. -- V.
descentra.
DESCOJITOR, descojitoare, s.n. Masina pentru

decorticat boabele de cereale inainte de macinare.


Descoji + suf. -tor.
DESCOPERTA. vb. I v. decoperta.
DESCOPARTA s.f. v. decopera.
DESCRESC fND, -A., descresctnzi, -de, adj. Care

V. descreste.
DESCRIPTIVIST, -A, descripti94.ti, -ste, adj., s.m.
pi f. (Adept) al descriptivismului.
Din fr. descrip&tato.
DESCUAMATIE, descuamatii, s.f. (Rar) Descua#
mare. 4, Scuarna. [Pr.: -cu-a-] Din fr. desquamation.
DE SCURAJAM, -A, descurajanii, -te. Descurajator. Desouraja + suf. -ant.
DESENSIBILIZINT, -A, desensibilizanti, -te, adj.
Caro desensibilizeaza. Desensibillza + suf. -ant.
DESERVENT, deservenli, s.m. (Rar) Persoand
Din fr. desservant.
ears deserveste.
DESERVICIU, deservicii, s.n. Faptd neconvenabila,
dezavantajoask ; contraserviciu (2). Des 1-+ serviciu.
descreste.

DESFIA., desfiez vb. I. Tranz. A anula o infiere.


[Pr.; -fi-a] Des 1- [in]fia. desfire s.f. ; desfifit,

-A adj.
DESHIDRATANT, -A, deshidratang, -te, adj., s.m.

Din fr. clshydra(Substantit) care deshidrateaza.


tont.
DESIUDROGENARt, deshidrogenttri, s.f. Actiunea
de a deshidrogena. V . deshidrogena.
DESIGN s.n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat
de ansamblul factorilor (soclal-economici, functional),
tehnice, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la
aspeetul i calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect
exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct

de vedere estetic). [Pr.: dizdin] Din engl., fr. design.


DESIGNARE, designdri, s.f. (Frantuzism) Actiunea

de a designa. V . designa.
DESIGNER, designeri, sm. Specialist in design.

[Pr.: dizdiner] Din engl., fr. designer.


DES1NCRONIZA, desincronizez, vb. I. Tranz. si
refl. A face sa-si piarda sau a i pierde sincronismul.
Des + sincroniza.
desincroniztire s.f. ; desincroadmit, -A adj.
DESINENTIAL, -A, desinentidli, -e, adj. (Lingv.)

De desinenta. [Pr.: -ii-al]

46

Din fr. dsinentiel.

.DESTAI3ILIZA., destabilizes, vb. I. Tranz. si refl.

A face sa-si piarda sau


Din engl. destabilize.
-A adj.

n.h

pierde stabilitatea.

destabilidire s.f. ; destabilizit,

DE STABILIZAT OR, - ()ARE, destabilizatori, -oare,

adj. Care destabilizeaza. Destabilize + suf. -tor.


DESTRUCTIBIL, A, destructibili, -e, adj. Care
poate fi distrus. Din fr. destructible.
DESTRUCTURA, destructurez, vb. I. Tranz. A
desfiinta structura a ceva. Des 1- + structUra.
destructurtire s.f. ; destructurtit, -A adj.
DESUBLE11.1., desublimez, vb. I. Intranz. i tranz.
(Fiz. ; despre substante) A trece sau a face ad treaca
direct din stare gazoasa in stare solida.Din fr. dsu-

desublinuire s.f. ; desublimit, -A adj.


DESULFITA, desulfitez, vb. I. Tranz. A indeparta
.hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri.
Din fr dsulfiter. desulfitire s.f.; desullitAt, -A adj.
DESULFURA, desulfurez, vb. I. Tranz. A elimina
blimer.

sulful sau compusii sulfului din unele substante.

Din fr. dsulfurer. desulfurfire s.f.; desulfunit, -A adj.


DESABLONIZA, dwthlonizez, vb. I. Tranz. (Rar)
A elibera de sabloane (2) ; a desfiinta sabloanele (2).
Des 1- + sabloniza.
deprtici, -ce, adj. De desert.
DESERTIC,

Desert + suf. -ic (dup fr. desertique),


DESERTIFICARE, defertificdri s.f. Transformare
a unei regiuni in desert. De fa desert (chip& fr.
desertificatron).

DEMABIL, .A., deirabils, -e, adj. Care se poets

Desire + suf. -bil.


DESOCA, defochez, vb. I. Tranz. (Med,) A scoate
pe cineva din starea de soc (2). Des 1- + soca.
desocire s.f. desocht, -A adj.
DESOCANT, -A, depcanti, -te, adj. (Rar) Care
Desoca + suf. -ant.
desocheaza.
DESOSA, pers. 3 depseazd, vb. I. Tranz i refl.
1. (Despre din3i) A(-si) dezveli partea inferioara prin
desira.

retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-si) dezveli


radacina. Din fr. dchausser. desosire s.f.; dep.
sit, -A adj.
DETALIERE, detalieri, s.f. Actiunea de a (se)
detalia i rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] V . detalia.
DETARTRA, detartrez vb. I. Tranz. A curate de
tartru. Din fr. dtartrer. detartrAre s.f. ; detar,

tat, -A adj.

DETARTRAJ, detartraje, s.n. (Frantuzism) Detar-

true.

Din fr. dtartrage.

DETARTRANT, -A, detartrant,i, 4e, adj., s.n.


( Substanta) care detartreaza.
Din fr. dtartrant.
DETECTABIL, -A, detectabili, -e, adj. Care poate fi

detectat. Din fr. detectable.


DETECTITISM s.n. Aptitudine sau atitudine,
maniera de detectiv. Detectiv --I- suf. -ism.
DETECTIVIST, -A, detectivivi, -ste, adj. Caracteristic detectivului, de detectiv ; detectivistic.
Detectiv + suf. -ist.
DETECTITISTIC, -A., detectivistici, -ce, adj. DetecDin germ. detektivistisch.
tivist.

www.dacoromanica.ro

DEZORBTARE

DETECTOR

DETECTOR, s.n. (In sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentratiei
gazelor toxice In aer. Detector de metale = aparat
electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse
vederii. Detector de proximitate = aparat electronic

care detecteazd apropierea unei persoane sau a unui


obiect de o zond controlatd.
DETENSIONA., detensionez, vb. I. Tranz. A elimina
sau a reduce tensiunea. [Pr.: -si-o-] Des 1- + tenstone. detensionfire s.f. ; detensionfit, -A adj.
DETENT OR, detentori, s.m. (Jur.) Det,indtor.

Din fr. detenteur.

DETESTARE, detestdri, s.f. (Rar) Actiunea de


a (se ) detesta. V . detesta.

DETONABIL, -A, detonabili, -e, adj. Detonant.


Din it. detonabile.
DET ORSIONA, detorsionez, vb. I. Tranz. A Inldtura
o torsiune (1). [Pr.: -si-o-] Din torsiune. detorsionfire s.f. , detorsionat, -it adj.
DET ORSI ENE, detorsiuni, s.f. Detorsionare. [Pr.:
-si-u-]
Din fr. detorsion.
DETOXIFICA, detoxific, vb. I. Tranz. A neutraliza

actiunea produselor toxice din organism, din spatiu


Din fr. dtoxifier. detoxificire s.f. ; detoxifietc.
cat, -A adj.
DETRACTARE, detractdri, s.f. Actiunea de a
V. detracta.
DEUX-PIECES s.n. Imbrdcdminte feminind corn-

detracta.

pus din fustd

jachetd. [Pr.: d-pis]

Cuv. fr.

DEVANS, devansuri, s.n. Devansare.


Din devansa
(der. regr.).
DEVELOPANT, developanji, s.n. (Fot.) Developator.

Din fr. developpente.


DEVERBAL, deverbale, adj., s.n. (Lingv.) (Cu-Alt)
derivat de la verb. Din fr. deverbal.
DEVIATIONISM s.n. Atitudine de deviationist.
[Pr.: -Pi-a-ti-o-] Din fr. deviationnisme.
DEVITALIZA, deoitalizez, vb. I. Tranz. (Med.) A

face sd inceteie functiile vitale ale unui tesut, organ


etc. A devitaliza un dinte. Din fr. ddvitaliser.
devitalizAre s.f. ; devitalizat, -A adj.

DEVOLTOR, devoltoare, s.n. Masind sau transformator electric folosit pentru reducerea tensiunii -elec-

trice alternative intr-o retea, prin producerea unei


tensiuni in opozitie de fazd cu tensiunea retelei.

Din fr. dvolteur.

DEVOLUTIENE, devoluliuni, s.f. (In sintagma)


Devolugune succesorald = transmitere a unei averi la
mostenitori.
Din fr. devolution.
DEXTER, -A, dexteri, -e, adj. (Latinism) Abil,
Indemlnatic.
Din lat. dexter.
DEXTRINIZARE, dextrinizdri, s.f. Transformare a
amidonului In dextrind. Cf. engl. dextriniz at i o n.
DEXTROGIR, -A, dextrogiri, -e, adj. (Fiz. ; despre
substante) Care roteste planul de polarizare al luminii
spre dreapta. Glucoza este dextrogird.
Din fr. dextrogym.
DEZABIE, dezabieuri, s.n. (Frantuzism) Imbrdcd-

minte ward (elegantd), purtatd de femei in casd.


Din fr. deshabille.

DEZABONA, dezabonez, vb. I. Tranz. si refl.

A(-si) anula un abonament. Din fr. desabonner.


dezabonare s.f.
DEZABURf, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A inldtura
aburul de pe geamuri. Dez- + aburi. dezaburire
s.f.-; dezaburit, -A adj.
DEZABURIT OR, dezaburitoare, s.n. Instalatie ImpoDezaburi

triva aburirii geamurilor la autoturisme.


+ suf. -tor.

DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. i refl. A


face sd devind sau a deveni blazat, dezamdgit. Din
fr. dsabuser. dezabuzare s.f.; dezabuzat, -A adj.
DEZACTUALIZA, dezactualizez, vb. I. Refl. Ali
pierde actualitatea. [Pr.: -tu-a-] Dez- + actualize.
dezactualizAre s.f. dezactualizat, -A adj.
DEZAGLOMERA, dezaglomerez, vb.

I. Trans. si

refl. (Despre un loc, un spatiu) A (se) elibera de (o

parte din) multimea Inghesuitd de oameni, de vehicule


dezaglomerare s.f.
etc.
Dez- + aglomera.
DEZAGREGABIL, -A, dezagregabili, -e, adj. Care
se poate dezagrega. Dezagrega -I- suf. -bil.
DEZAMBALA, dezambalez, vb. I. Tranz. 1. A

scoate din ambalaj. 2. A face ca un motor ambalat


s revind la viteza nominald. # Refl. Fig. A se elibera
de griji ; a se retrage dintr-o actiune, a renunta la
ceva.
Din fr. dsemballer. dezambalare s.f. ; dezambalat, -A adj.
DEZAMBREIA, dezambreiez,

vb. I. Tranz, A

scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] Dez- + ambreia.


dezambrelere s.f. ; dezambreiat, -A adj.
DEZANAMORFOZA. s.f. (Cin.) Operatie pria care
se restabilesc proportiile normale ale imaginilor proiectate pe ecran. Din fr. dsanamorphose.
DEZANEXA, dezanexez, vb. I. Tranz. A retroceda
un teritoriu.
Din fr. dsannexer. dezanexfire s.f. ;
dezenexat, -A adj.
DEZA.NGAJA, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face
s inceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un
angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare
etc.
Din fr. desengager.
dezangajtire s.f. ; dez-

angajt, -A adj.

DEZANGRENA, dezangrenez, vb. I. Tranz. A


Din fr. desengrener. dezangrenare s.f. ; dezangrenat, -A atlj.
DEZARBORA, dezarborez, vb. I. Tranz. A demonta
arborada unei nave. Des- + arbora[dd]. dezarbo-

scoate din angrenaj.

rat, -A adj.
DEZARIMA, dezarimez, vb. I. Tranz. (Mar.) A
goli magazia unei nave de mdrfuri. Din fr. desarrimer.
dezarimfire s.f.; dezarimat, -A adj.

DEZASAMBLA, dezasamblez, vb. I. Tranz. A


desface un asamblaj de piese. Din fr. desessembler.
dezasamblare s.f. ; dezasemblit, -A adj.
DEZASDIILAT OR, - OARE, dezasimilatori, -oare,
adj. Care contribuie la dezasimilatie. Din fr. defiessimilateur.
DEZASORTA, dezasortez, vb. I. Tranz. 1. A face
ca magazinele sd rdmind lipsite de sortimente variate
de mdrfuri. 2. A desperechea (2). Dupd fr. dsassortir. dezasortAre s.f. ; dezasortat, -A adj.
DEZAVUABIL, -A, dezacuabili, -e, adj. Care poate

sau trebui sd fie dezavuat. [Pr.: -eu-a-]


dsavouable.
DEZBAL OTARE,

dezbalotdri,

s.f.

Din fr.

Desfacere

baloturilor de paie. Dez- + balotare.


DEZEMULSIONA, dezemulsionez, vb. I. Tranz.
A separa lichidele dintr-o emulsie. [Pr.: -si-o-] Dezemulsiona dezemulsionire s.f. ; dezemulsionat, -A adj.
DEZEMULSIONANT, -A, dezemulsionang, -te, adj.,

s.n. (Substantd) care dezemulsioneazd. [Pr.: -si-e-j


Dez-

+ emulsionant.

DEZEROIZA, dezeroizez, vb. I. Tranz. A hillture


idealizarea unor fapte, personaje etc. [Pr.: -ro-i-1
Des- + erou + suf. -iza.
dezeroizfire s.f. ; dezereizit,
-A adj.

DEZESUS, dezesuez, vb. I. Tranz. A repune In


stare de piutire o navd esuata. [Pr.: -p-a] Din fr.
descheuer. dezesufire s.f.; dezesuAt, -A adj.
DEZGHETARE, dezgheldri, s.f. Actiunea
V. dezgheta.
dezghera.

www.dacoromanica.ro

de a

47

DEZINCRIMINA

DICTEU

DEZ INCRIMIN A , dezincriminez,

vb.

I.

Tranz.

(Jur.) A sroate de sub incriminare ; a disrulpa.

Dez-

bicrirnina.

nit, -A adj.

dezincriminfire s.f.; dezincrirni-

DEZINDIVIDUALIZA, dezindividualizez, vb. I.


Tranz. (Rar) A face sd-si piardd individualitatea ;
a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] Dez- + Individualiza.
dezindividualizare s.f.; dezindividualizet, -A adj.

DEZINFESTA, dezinfestez, vb. I. Tranz. A curdta


de paraziti o culturd, o rash etc. Din fr. dsiniester.
dezinfestare s.f. ; dezinfestat, -A adj.
DEZINFE STA NT, dezinfestante, s.n. (Rar) Pesticid.

Din fr. dsinfestant.


DEZINFLAMA, dezinflamez, vb. Tranz. si refl.
(Med.) A (se) dezumfla (1).
Dez- + inflama.
dezInflamare s.f.; dezinflamat, -a adj.
DEZINHIBA, dezinhib, vb. I. Tranz. si refl. A
face sd iasd sau a iesi din starea de inhibitie.
DezInbiba. - deziaahibare s.f. ; dezinhibat, -A adj.
DEZINRIBITIE s.f. Iesire din starea de inhibitie,
inlAturare a inhibitiei ; dezinhibare. Din fr. dsinhibition.
DEZINSECTIZA, dezinsectizez, vb. I. Tranz. A

curdta de insecte ddundtoare o locuinth, un spital

etc.
Din fr. dsinsectiser.
dezinsectizare s.f.; dezInseetizat, -A adj.
DEZINTOXICAT, -A, dezintoxicali, -te, adj. Care

a scilpat sau s-a vindecat de o intoxicatie.

V. dezintoxiea.
DEZINTOXICATIE, dezi ntoxicalii, s.f. Dezintoxicare. Din fr. dsintoxication.
DEZIOTACIZARE, deziotacizdri, s.f. (Fon.) Eliminare a iotacizdrii. Dez- totacizare.
DEZIRABIL, -A, dezirabili, -e, adj. (Frantuzism)

Care corespunde dorintei, care stirneste dorinta.

Din fr. desirable.


DEZLEGAT, -A adj. (Despre probleme) Rezolvat.
DEZLOCUI, pers. 3 dezlocuieste, vb. IV. Tranz.
(Fiz. ; despre corpuri) A scoate o parte egald cu volumul Om din fluidul in care a fost introdus; a disloca.
Dez- + [in]locui.
dezloeuire s.f.

DEZMEMBRABIL, -A, dezrnernbrabili, -e, adj. Care


poate fi desMcut in partite componente. Dezmembra + suf. -bd.
DEZNISIPA, deznisipez, vb. I," Tranz. A curdta
obiectele aflate in ap de nisipul depus prin decantare;
a decolmata. Dez- + nisip. deznisipare s.f.; dezntsipat, -A adj.
DEZONGULARE, dezonguldri, s.f. (Med. vet.) Desprindere i cadere a cornului copitei la animale.
Dupd fr. dsongler.
DEZ OR GANIZAT 6R,

-oare, adj., s.m.

- OARE,

dezorganizatori,

f. (Persoand) care dezorganizeazd.

Din fr. dsorganisateur.


DEZOSA, dezosez, vb. I. Tranz. A desprinde carnea
de pe oase. Din fr. dCsosser. dezosare s.f.; dezo sat, -ii ad j.
DEZVERGA, dezverg, vb. I. Tranz. (Mar.) 1. A

desprinde o veld de pe vergd sau de pe strai 2. 2. A

cacti

vergile.

dezvergat, - adj.

De

la verga.

dezvergare

s.f.;

IABET 0 GEN, -A, diabetogeni, -e, adj. (Med.)


Care produce diabet. [Pr.: di-a-] Din fr. diabtogene.
MAC 2 diace, s.n. Diodd semiconductoare care
permite trecerea curentului electric in ambele sensuri
de conductie, sub actiunea unei tensiuni de comandd

aplicate Ia bornele ei. [Pr.: di-ac] Din fr. diac.


DIAFONIE s.f. Trecere nedorit a semnalelor de
pe un canal pe altul la sisteme audio cu cloud sau
znai multe canale. [Pr.: cli-a-] Din fr. diaphonie.
48

DIAFORA, diafore, s.f. Figurd de stil care const


In repetarea unui cuvint, dar cu o and semnificatie.
[Pr.: di-a-] Din germ. Diaphora, fr. diaphore.
DIAFOTIE s.f. (Tel.) Influentd perturbatoare intre
semnalele de imagine corespunzdtoare unor canale
diferite de transmisie. [Pr.: di-a-] Din fr. diaphotie.
DIAFRAGMA, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita
deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei
diafragme. [Pr.: di-a-] Din fr. diaphragmer. diafragrnire s.f.; diafragmfit, -a adj.
DIAFRAGMATIC, -A, diafragmatici, -ce, adj. (Fot.)
Referitor la diafragmd (3). [Pr.: di-a-] Din fr.
diaphragmatique.
DIAFRAGMA s.f. (Constr.) Element de constructie

alcdtuit dintr-o placd pland sau dintr-un planseu.

DIAGENETIC, -A, diagenetici, -ce, adj. (Geol.) Cu


caracter de diagenezd. [Pr.: di-a-] Din fr. dtagn-

tique.
DIALECTALISM, dialectalisme, s.n. Particularitate
dialectald. [Pr.: di-ct-] Din fr. dialectalisme.
DIALLNGVISTICA. s.f. Ramura
a lingvisticii

care studiazd elementele lingvistice ce, aparent, nu


pot fi sistematizate dupa principii formale. [Pr.:

Din engl. dialinguistics.


DIALOGARE, dialogdri, s.f. Actiunea de a dialoga
si rezultatul ei. [Pr. di-a-] V. dialoga.
DIAMANTAT, -A, diamantati, -te, adj. 1. (Rar)
Impodobit cu diamante. 2. (In sintagma) Piatrd
diamantatd = instrument abraziv fabricat din granule

di-a-]

de diamant incorporate intr-un liant, folosit pentru


slefuirea dintilor i. a lucrdrilor protetice dentare.
[Pr.: di-a-] Din fr. diamant.

DIAMANTIFER, -A, diamantiferi, -e, adj. (Despre

roci)

Care contine diamant. [Pr.: di-a-]

diamantifre.

Din fr.'

DIAPROIECT OR, diaproiectoare, s.n. Proiector


pentru diapozitive. [Pr.: di-a-pro-iec-] Dia[pozitiv]
protector.
DIASCOPIC, -A., diascopici, -ce, adj. Referitor la

diascop si la proiectiile fdcute cu acest aparat. [Pr.:


di-a-]
Din fr. diascopique.

DIA SISTEM, diasisteme, s.n. (Lingv.) Sistem lin-

gvistic desprins din analiza a doud sisteme (graiuri,


dialecte) cu similitudini partiale ; supersistem. [Pr.:
Din engl. dtasystem, fr. diasystme.
DIASTAZIC," -A, diastazici, -ce, adj. 1. (Biol.)

di-a-]

Enzimatic. 2. (Med.) De diastazd; care se datoreste


diastazei. [Pr.: di-a-] Din fr. diastasique.
DIAST/L s.n. (Arh.) Intercolonament larg de
dimensiunea a trei diametre de coloand; p. ext. edificiu cu astfel de intercolonament. [Pr.: di-a-] Din

fr. diastyle.
DIATECA, diateci, s.f. Colectie de diapozitive si de
diafilme. [Pr.: di-a-] Dia[film] + suf. -tecd.
DIB OE s.n. (Inform.) Limbaj formalizat specializat
In prelucrarea datelor din domeniul economic cu ajutorul calculatorului electronic.
Din engl. dibol.
DICARB OXILIC, dicarbo xilici, adj. (Chim:; In
sintagma) Acid dicarboxilic = combinatie chimicd In a
cdrei moleculd existd doud grupdri carboxil. Din
engl. dicarboxylic.
DICROMATIC, -A, dicromatici, -ce,' adj. Cu doua
culori.
Din fr. dichromatique.
DICTAFON s.n. Magnetofon special cu dispozitiv

de telecomandh, care permite ascultarea repetatd a

unei secvente sonore, utilizat in cercetarea stiinfifict,

in lucrdri de secretariat etc. ,


DICTEU, dicteuri, s.n. (Rar) Dictare. c Dicteu
Muzical = notare a unei linii melodice dupa auz.
Din fr. dicte.

www.dacoromanica.ro

DIFERENTIAT

DIFERENTIAT, -A, diferentiali, -te, adj. Care se


deosebeste, se distinge intre doud sau mai multe
fiinte sau lucruri ; deosebit prin caracterele sale specifice. [Pr.: -si-at] V . diferentia.

DIGIT, digii, s.m. (Inform., Electron.) Cifrd.

Din engt. digit.

DIGITAL, -A adj. (E/ectron. ; despre aparate,

dispozitive, instrumente, sisteme) Care genereazd,


mascara, prelucreazd sau stocheazd semnale digitate (2).

DIGITALIZA, digitalizez, vb. I. Tranz. (Inform.,


Electron.) A transforma semnalele analogice in semnate digitate.
Digital + suf. -iza. digitalizire s.f. ;
digitalinit, -A adj.
DIGITRON s.n. (Electron.) Tub cu descdreare
luminescentd, cu mai multi catozi, folosit pentru
indicatii alfanumerice in aparatura digitald de mdsuDin fr. digitron.
rare.
DILEMATIC, -X, dilematici, -ce, adj. (Rar) Cu
caracter de dilemd ; care prezintd o dilem.
Din fr.
dil6mmatique.

DDIINUTITA, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.)


A face s devind diminutiv, a forma diminutive.
Din fr. diminutiver.

vat, -A adj.

diminutiviire s.f. ; diminuti-

DINAMICA s.f. (Tehn.) Report intre valorile maxime

minime ale unui semnal.


DINATRON s.n. (Electron.) Efect care se manifest& prin mic,.sorarea curentului anodic ca urmare a
emisici secundare la tetrode. Din engl., fr. dynatron.
DINTURA, dinjuri, s.f. Plead erbacee cu flori
rosii sau albe dispuse In spice, care creste prin semdndturi sau ierburi (Odontites rubra ). Dinte + suf.

si

-urd.

DIODA s.f. (In sintagmele) Diodd tunel = diodd de


constructie speciald folositd ca amplificator si generator de oscilatii. Diodd stabilizatoare de tensiune
diodd folositd ca element de referintd in stabilizatoarele
de tensiune si de curent. Diodd (electro ) luminescentd

diodd cu proprietatea de a emite lumin atunci

chid este polarizata direct ; led.


DIOXID, dioxizi, s.m. (Chim.) Bioxid. Din fr.
dioxyde, engl. dioxide.
DIPLOCEFAL, -A., diplocefali, -e, adj. s.m. si f.

(Med.) (Fat monstruos) care este caracterizat prin

existenta a cloud capete unite.

Din fr. diplocphal.


DIPLOCEFALIE, diplocefalii, s.f. (Med.) Monstruo-

zitate caracterizatd prm existenta a cloud. capete pe


un trunchi.
Din fr. diplocphalie.
DIPLOGRAF s.n. Masind de scris care functioneazd simultan cu cloud feluri de Caractere. Din fr.
diplographe.

DIPLOID, -A adj. (I3iol. , despre celule organice


sau organism:0 Cu numar dublu de cromozomi.
DIPLOME s.f. (Biol.) Caracter al celulelor sau
organismelor diploide. [Pr.:. -plo-i-]
Din fr. diploide.
DIP OD, -A. adj. (Lit. ; despre versuri) Care este
format din cloud picioare metrice. Din fr. dipode.
DIPODIE s.f. (Lit.) Vers format din cloud picioare
metrice.
Din fr. dipodie.
DIPSOMAN, -A, dipsomani, -e, s.m. i I. (Med.)
Bolnav de dipsomanie ; alcoolic.
Din fr. dipsomane.
DIPSOMANIE,

dipsornanii,

s.f.

(Med.)

Nevoie

patologicd irezistibild de a bea alcool ; alcoolism cooDin fr. dipsomanie.


nic.
DIRECTIV, -A adj. (Tehn.) Care are directie
fixd.

DLRECTIVITATE s.f. Proprietate a unui emitator

sau receptor de a radia, respectiv de -a capta unde


(acustice sau electromagnetice) preferential in sau din

anumite direcii.

Din fr. directivit.

DISFONIE

DIRECTOR 1 s.n. (Elt.) Element constructiv al


unei antene (2), folosit pentru mdrirea directivitatii.

DIRECTIONA, directionez, vb. I. Tranz. A orienta ,


a indruma intr-un anumit sens. [Pr.: -Ii-o-] Din fr.
directionner.

directionire s.f. ; directionat, -A adj.

DIRIJAB IL, -A adj. Care poate fi dirijat.

DISARTRIE, disartrii, s.f. (Med.) Articulare defectuoasd a cuvintelor. Din fr. dysarthrie.
DISC 1 s.n. 1. (In sintagma) Disc de frecoentd
disc' (4) cu Inregistrri speciale, folosit la verificarea
si mdsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 2. Muzicd. inregistrat pe un disc t (4).
DISCERNERE s.f. Actamea de a discerne.
V.

discerne.

DISCIPLINABIL, -A, disciplinabili, -e, adj. Care


poate fi disciplinat. Disciplina + suf. -bil.
DISC-JOCKEY s.m. invar. Prezentator de muzicd
_usoard si de dans inregistrata. [Pr.: -gichei]
Cuv. am.
DISCO adj. invar. (Despre muzicd) De facturd
Din
modernd ; dupd care se danseazd in discoteci.

engl., fr. disco.


DISCOFILIE s.f. Pasiune de a colectiona discuri
(4).
Din fr. discophile.

DISCO GRAFIC, -A, discografici, -ce, adj. 1. De


disc 1 (4). 2. De discografie (1).
Din fr. discographique.
DISCOGRAFIE, discografii, s.f. 1. Totalitatea
discurilor 1 (4) inregistrate de un clntdret, de o formatie etc. 2. (Med.) Radiografie a unui disc (5)
intervertebral.
Din fr. discographie, engl. discography.
DISCONF ORT s.n. Lipsd de confort. 4 Stare

neplacutd de nesigurantd, de insatisfactie.

Din engl.
discomfort.
DISCOPATIE s.f. (Med.) Denumire genericd pentru
afectiunile discurilor 1 (5) intervertebrale.
Din fr.
discopathie.

DISCOTECA s.f. Local In care se ascultd muzica


modernd Inregistrata si se danseazd.

DISCRAZIC, -A, discrazici, -ce, adj. (Med.) Cu

caracter de discrazie.

Din fr. dyscrasique.

DISCREDITAT, -A, discreditali, -te, adj. Care si-a

pierdut creditul, consideratia, bunul renume ; corn-

V. discredita.
promis.
DISCRET, -A adj. 1. (Mat. ; despre marimi) Format
din unitAti distincte, obtinute numai prin salturi

unitare. 2. (Fiz. ; despre semnale) A cdrui mdrime

este reprezentatd printr-un numilr finit de valori.


DISCROMAT OP, -A, discromatopi, -e, s.m.

(Med.)

Suferind de discromatopsie.

f.

Din fr. dys-

chromatope.
DISCROMATOPSIC, -A, discromatopsici, -ce, adj.
(Med.) De discromatopsie. -- Din fr. dyschromatopsique.
DISCROMATOPSIE s.f. (Med.) Incapacitate de a
distinge Culorile.
Din fr. dysehromatopsie.
DISCROMIE, discromii, s.f. (Med.) Tulburare de
duratd in pigment area pielii. Din fr. dyschromie.

DISCURSIV, -A adj. Care nu se supune unei continuitdti riguroase.


DISEMINAT, -A,. diseminati, -te, adj. (Livr.) Raspindit ; imprdstiat (in toate 13:agile), risipit.
V.
disemina.

DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A tine o

disertatie.
Din fr. disserter.
DISFAGIE, disfagii, s.f. (Med.) Dificultate Sn Inghitirea alimentelor. Din fr. dysphagie.
INSEAM s.f. (Med.) Afazie. Din fr. dysphasie.
DISFONIE, disfonii, s.f. (Med.) Alterare a vocii

datorit unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor

www.dacoromanica.ro

49

DISFORIE

DOLBY

laringienl sau ale unor centri nervosi superior!. Din


fr. dysphonie.
DISFORIE s.f. (Med.) Tulburare a dispozitiei (8)

manifestatd printr-o stare (penibild) de tristete m


fried, Insotitd uneori de iritabilitate extrem si de
Din fr. dysphorie.

agresivitate.

DISFUNCTIE, disfuncjii, s.f. 1. (Med.) Tulburare

a functiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.)


Reducere a adaptdrii sau integrdrii unui subsistem
1 a sistemul din care face parte. Din germ. Dig-

funktion, it. disfunzione.


DISGRAFIE s.f. (Med.) Perturbare patologicd a
scrisului, care se deformeazd devenind necitet.
Din
fr. dysgraphie.
DISDIULAT OR, - OARE, disimulatori, -oare, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care disimuleazd.
dissimulateur.

Din fr.

DISDFULATIE, disimulalii, s.f. (Rar) Disimulare.


Din fr. dissimulation.

DISIPA, pers. 3 distpd, vb. I. Tranz. (Tehn.) A


risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formd

Din fr. dissiper. disipAre s.f.; disipat,


de cdldurd.
-A adj.
DISIPATIV, -A, disipativi, -e, adj. (Tehn.'; despre
corpuri, sisteme tehnice, instalatii) Care disipa energie
sau caldura. Din fr. dissipatif.
DISIPATOR, disipatoare, s.n, (Tehn.) Corp, sistem
tehnic sau instalatie care disip& energie sau edldurd.
Din fr. dissipateur,
DISLALIE s.f. (Med.) Greutate In pronuntarea
cuvintelor.
Din fr. dyslalie.
DISLtNIC, -A, dislexici, -ce, adj., 8.111. i f. (Med.)
(Bolnav) de dislexie.
Din fr. dyslerique.

DISLEXIE, dislexii, s.f. (Med.) Tulburare la citit


manifestatd prin modificarea cuvintelor, prim greseli
de lecturd etc. Din fr. dyslexie.
DISMENOREIC, -A, dismenoreici, -ce, adj. (Med.)

Cu

caracter de dismenoree. [Pr.:

-re-ic]

Din fr.

dysm 6norrb que.


DIS3ENEZIE, dismnezii, s.f. (Med.) Sldbire a memoDin fr. dysmngsie.
riei.
DISOCIABILITATE s.f. fususirea de a fi diso-

ciabil. [Pr.: -ci-a-]

Din fr. dissoeiabilit6.

DISOLUTIT, -A, disolutivi, -e, adj. (Frantuzism)


Care descompune, dezagregd sau degradeazd.
fr. dissolutif.
DISOL
disolulii, s.f. (Frantuzism) Descompunere, dezagregare ; deeddere, degradare.
Din fr.
dissolution.
DISPERSIONAL, -A, dispersionali, -e, adj. (Rar)
Do dispersie. [Pr.: -si-o-] Din engl. dispersional.
DISPLAY, displayuri, s.n. (Inform., Electron.)

1. Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la

calculatoare. 2. Afisaj optoeleetronic care contine un


grup de cifre, folosit la intrumentele de m&surii.
8. Caracter tipografic sau liter& tipograficd aldinA
cursivd. [Pr.: -pli] Din engl. display.
DISPNfIC, -A, dispneici, -ce, adj., s.m. ,si f. (Med.)
(Suferind) de dispnee. [Pr.: -ne.ic] Din fr. dyspnique.

DISPOZITIV s.n. (Electron.; In sintagma) Dispozitio optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea
de a transforma un semnal luminos fntr-unul electric
sau invers.
DISPOZITIONAL, -A, dispozifionali, -e, adj. (Cu
caracter) de dispozitie. [Pr.: -le-o-] Din fr. disposi.
tionnel.
DISPRETUIT, -A, dispreluifi, -te, adj. Care este

tratat cu dispret ; desconsiderat. V. dispretui.


DISPROPORTIONAL, 4, disproporgonali, -e, adj,
Disproportionat. [Pr.: -ji-o-] Din fr. disproportionnel.

50

DISPROPORpONALITATE, disproportionalitelli,
s.f. Insusirea de a fi disproportional. [Pr.: -1i-o-]

Din germ. Disproportionalitiit.


DISPROTEINEMIE, disproteinemii, s.f. (Med.) Dere-

glare a echilibrului proteinic. [Pr.: -te-i-]

Din fr.

dysprotoSinmie.

DISPUTABIL, -A, disputabili, -e, adj. Care poate fi


Din fr. disputable.
disputat.
DISRITMICITATE s.f. (Rar) Lipsd de ritmicitate.
Dis- + ritmieitate.
DISTANTAT, -A, distantag, -te, adj. Care este
separat unul de altul; care se afla la distant& unul de
V. distanta.
altul.
DISTILABIL, -A, distilabili, -e, adj. Care poate fi
Din fr. distilable.
distilat.
DISTILATIE, disti1atii, s.f. Distilare.
Din fr.
distillation.
DISTOM, distomi, s.m. (Biol.) Denumire veche a

unui gen de viermi paraziti de tipul g&lbezei


Din fr. distome.

p. restr. gMbeazd (1).


DIST OMAT OZ A.,

distomatoze, s.f.

(Med.)

(1) ;

Boald

determinatd de infestarea omului cu diferiti distomi ;


p. restr. gdlbeazd (2). Din fr. distomatose.
DISTONARE, distondri, s.f. Actiunea de a distona
rezultatul ei. V. distona.
DISTORSIOM.ETRU, distorsiometre, s.n. (Electron.)

Aparat pentru mdsurarea distorsiunilor arm:mice.


[Pr.: -si-o-] Din fr. distorsiometre.
DISTORSIONA, distorsionez, vb. L Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-]
De la distorsiune. distorsionfire s.f.; distorsiomit, -A
adj.

DISTRIBUIT, -A, distribuig, -te, adj. Impartit,


repartizat. V. distribui.
DISTRIBUTIE s.f. (Lingv.) Proprietate a until

element de a apdrea sau nu In diferite contexte;


totalitate a vecindtdtilor unui element.

DISTRIBUTIONAL, -A, distribugonali, -e, adj, De


distributie. o Analiza distribufionale
metod de
analizd specified lingvisticii structurafe bazatd pe
priedpiul descrierii distributiei elementelor lingvistice.
[Pr.: -fi-o-] Din fr. distributionnel.
DIME s n (Muz.) Dixieland. [Pr.: dicsi] Din fr.

dale, engl. Dixie.


DIXIELAND s.n. Stil ritmat, bazat pe aldmuri,
In jazul american ,,manierd de interpretare In acest
Din engl. dixieland.
stil. Pr. . dicsilendl

DDEBOVITEAN, -A, dimbovileni, -e, s.m. adj.


L S.m. Persoand .ndscutd. i crescutd In judetuf Dimbovita. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judetul Dimbovita.

Dimbovita (n. pr.) + suf. -ean.

DIMBOTITEANCA., dimbovifence, s.f. Femeie ns-

cut si crescutd In judetul Dfmbovita.


Locuitoare
din judetul Dfrobovita. Dimbovitean + suf. -cll.

DOCTOR s.m. (Dot. ; reg. ; In forma doftor) Arbust

mediteranean si tropical din care se extrage saburul

(Aloe vent).
000T1WENTARISTIC, -A, documentaristici, -ce. De
documentarist ; de documentare. Doeumentar -1- suf.
-istic.

DOGMATICIAN, dogmaticieni, s.m. Specialist In

dogmatica. [Pr.: -ci-an]

dogmatician.

De la dogmaticA, cf. engl.

DO GMATIZARE, dogmatizdri, s.f. Actiunea' de


a dogmatiza.
V. dogmatiza.

DOLBY s.n. Denumire comerciald a unui sistem


electronic cu care skit echipate magnetofoanele
casetofoanele de fnaltd fidelitate, In scopul reducerii
zgomotului
[system].

www.dacoromanica.ro

benzii

magnetice.

Din

engl.

Dolby

DOLCE DUROFLEX

DOLCE adv. (Muz. indica modul de executie)


Delicat, cu blindete. [Pr.: d61-] Cuv. it.
DOLJEAN, -A, doljeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoan nscut i crescuta in judetul Dolj. 2. Adj.,

s.m. (Locuitor) din judetul Dolj.

Doll (n. pr.) +

suf. -ean.
DOLIPANCA, doljence, s.f. Femeie nAscut5.

crescuta in judetul Dolj.


Locuitoare din judetul
Doljean + suf. -di.
Dolj.
DOLLY s.n. (Cin.) Macara mica de constructie
speciala, folosita pe platourile de filthare. Din fr.,
engl. dolly.
DOLOALITIZARE s.f. Transformare a rocilor cal-

caroase in dolomitti.

Dupa fr. dolomitisation.

D OMBRA, dombre, s.f. Veche luta populara


ruseasca.
Din rus. dombra.
DOMINANTA, dominance, s f. Insusirea de a fi
dominant ; preponderenta.
Din fr. dominance.
DONCIIIHOTt SC,-EASCA,donchihotefti, adj. Caracterizat prin donchihotism [Var.: donchijotse, .exiset,

donchisotsc, -eisei adj.] Din fr. donquichottesque


(dup. pr. sp. a n. pr. Don Quijote).
DONCIEIHOTISM s.n. = donchisotism.

DONCHIJOTESC, -EASCA adj. v. donchihotesc.


DONCIII$OTESC, -EASCA adj. v. donchihotesc.
PONJTJANESC, -A, donjuanefti, adj. (Livr.) De
donjuan. [Pr.: -ju-a-] Don Juan (n. pr.) + suf. -esc.
DONJTJANISM s.n. (Livr.) Atitudine, caracter,
fapt de donjuan. [Pr.: -ju-a-] Don Juan (n. pr.) +
suf. -ism.
DONOR, donori, s.m. 1. (Fiz.) Atom pentavalent
care, introdus intr-un semiconductor, cedeazd electroni
acceptorului. 2. (Biol.)- Individ care cedeaza celule,
Din fr. donneur, engl. donor.
cromozomi etc.

DOP s.n. Cerumen adunat in canalul auditiv


extern al urechii, care impiedica auzul.
DORSALA s.f. (Geogr.) Forma complexa de relief

care se intinde pe distant foarte mare pe fundul


oceanelor, separind dou bazine.
DORSALGIE, dorsalgii, s.f. (Med.) Durere in regiunea dorsala.
Din fr. dorsalgie.

D ORS OTENTRAL, -A, dorsoventrali, -e, adj. (Anat.;

adesea adverbial) In partea dorsald

Dors[al] + ventral.

ventrala.

DOSTOIEVSK/AN, -A, dostoievskieni, -e, adj. De


Dostoievski, al lui Dostoievski ; in maniera lui Dostoievski. [Pr.: dos-to-iev-ski-an] Dostoievski (n. pr.) +
suf. -ian.
DOTATIE s.f. Capacitate Inndscuta care condi-

tioneaza performante in activitati de diverse tipuri.


DOZATOR, dozatoare, s.n. Aparat sau dispozitiv

care dozeazd. Doze + suf. -tor (dupti fr. doseur)7


DOZA s.f. (Fot.) Tanc.
DOZIMETRIE s.f. Capitol al fizicii care studiazd
tehnica masurarii dozelor de radiatie Din fr. dosimetric.
DOZIM1TRU, dozimetre, s.n. (Fiz.) Instrument
pentru masurarea dozelor de radiatie.
Din fr.
dosimetre.
DRA GOMANLiC s.n. Functia indeplinit de dragoman In trecut in frile romne. Dragoman +
suf. -/tc.

DRAJEFIAT, -A, drajefiali,

-te, aCij.

(Rar) Care

este prezentat sub forma de drajeu. [Pr.: -fi-at],1

Cf. fr. drageifier.

DRAJONA vb. I. Intranz. (Bot.; despre plante)


Din fr. drageonner. drajomire s.f.
DRAJONAJ, drajonaje, s.n. (Bot.) Drajonare.
Din fr. drageonnage.
DRAMOLtTA, drarnotete, s.f. Drama scurta si,

A produce drajoni.

mai ales, de valoare neinsemnata; melodrama siropoasa.

Din germ. Dramolett.

DRAPAJ, drapaje, s.n. (Rar) Drapare.

drapage.

Din fr.

DRAPERIE s.f. Vesmtnt larg cu falduri care


imbrac o statuie, un personaj antic etc.

DREPTACI, -CE, dreptaci, -ce, s.m. i f. Persoana


predispus, din nastere, s scrie, sa lucreze etc. numai
cu dreapta. Drept + suf. -aci.
DRES 3, dresuri, s.n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport,
balet) Echipament. Din engl. dress.

DRnE s.f. Planta erbacee tiritoare din familia

primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosita in


medicine populara (Lysimachia nummularia ).
DRIVER, driveri, s.m. Conductor de atelaj intr-o
cursti de trap. [Pr.: drdivar] Din engl., fr. driver.
DROG1 s.n. (Fam.) Medicament.

DROG2 subst. Numele a doua plante: a) arbust

cu flori galbui solitare, care creste prin locuri pietroase


aride (Genista aibida ); b) planta tiritoare din familia
leguminoaselor, care creste prin pasuni montane

,(Genista oligosperma ).
Et. nec.
DROMOFOBIE s.f. (Med.) Teamd patologica de
calatorie.
Din fr. dromophobie.
DROMOMANIE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom

la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls


irezistibil de a vagabonda ; manie ambulatorie.
Din fr. dromomanie.
DROPIC6S, -CIASA, dropicofi, -oase, s.m. i f.
(Pop.) Hidropic.
Dropiel + suf. -os.
DRUMAR, drurnari, s.m. 1. (Reg.) Drumet. 2. (Rar)
Lucrator la amenajarea drumurilor. Drum + suf. -ar.
DRUMMER s.m. Baterist. [Pr.: drdmdr]
Cuv.

engl.

DUBLAJ s.n. Inlocuire a dialogului din coloana


sonora originala a unui film cu o versiuno tradusti
oral.

DUBLIT, -A, dublaci, -te, adj. 1. (Aproximativ)


de cloud oH mai mare sau mai mult ; indoit (M. 2.
(Despre obiecte de imbraCaminte, de incaltaminte)
Captusit cu alt material. 8. (Despre actori) Inlocuit
in unele scene de alt actor.
(Despre filme) Cu dialogul din coloana sonora originald inlocuit cu o versiune tradus oral. V. dubla.
DUCARET, -EAU, duccireli, -e, adj. (Fam.) Umblaret. Duce + suf. -drej.
DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub.
Din lat. ductus.
D INTER, dumpere, s.n. Basculanta la care scaunnl
se roteste permitind conducerea inainte i inapoi.
Din fr. dumper.
XINGU, dunghez, vb. I. Tranz. si refl. A face ca un
obiect sa aiba dungi. A insemna cu dungi. Din
dungtl.
dungire s.f.
DUOTRIODA, duotriode, s.f. Tub electronic care
contine doua triode. [Pr.: du-o-tri-o-] Din fr. duotriode.
DUPLEX s.n. Apartament construit pe doua
nivele.
DUPLICA, ddplic i duplichez, vb. I. Tranz. (Rar)

A face un duplicat. Din fr. dupliquer.


DURACRYL s.n. (Med.) Material acrilic dur, alb
sau roz, folosit in stomatologie. Din fr. duracryl.
DURHAN, duriloane, s.n. (Frantuzism) Batatura
(2).
Din fr. durillon.
DUROFLVX s.n. Material flexibil i dur folosit in
industria incaltamintei. Dur + flex[ibil].

www.dacoromanica.ro

51

Din
EBENISTICA s.f. Timplrie de mare fin*.
ebenist, cf. fr. ebnisteri e.
EBULIOSC OP, ebulioscoape, s.n. (Tehn.) Ebulio-

metru. [Pr.: -li-o-] Din fr. bullioseope.


ECHILIBRARE s.f. (Tehn.) 1. Anulare a fortelor
dinamice asimetrice care se exereitd asupra pieselor
unui sistem tehnic, datorit miscdrii accelerate a
acestora ; contrabalansare. 2. Atenuare a cuplajelor
nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicatii.
ECHILIBRIST, -A, adj., s.m. i f. Fig. (Persoand)
care se strecoard cu indeminare printre dificultdti.
ECHILIBRISTICA s.f. Fig. Capacitatea de a se
strecura cu indeminare printre situatii dificile ; to talitatea eforturilor i mijloacelor intrebuintate pentru
a iesi dintr-o situatie dificild.
ECHISCALAR, -A, echiscalari,

-e,

adj.

(Mat.)

Calitate a unei linii, a unei suprafete sau a unei portiuni din spatiu de a fi locul geometric al punctelor
in care un scalar de amp are aceeasi valoare. Din
fr. quiscalaire.
ECHISTICA s.f. Disciplin care studiazd sistematizarea i arhitectura asezdrilor rurale si urbane in
perspectivd istoricA. Din engl. ekistics.
ECHIUNGHIULAR, -A, echiunghiulari, -e, adj.
(Mat.) Calitate a unui fascicul de directii sau de plane

concurente de a forma unghiuri egale intre oricare


cloud directii sau plane vecine. [Pr.: -chi-un-] Din

engl. equiangular.
ECHIUMTAR, -A, echiunitari, -e, adj. (Mat.) Egal
cu unitatea. [Pr.: -,chi-u-] Din fr. quiunitaire.
ECHIVALENTA s.f. (Mat.) Relatie simetricd,
reflexiv si tranzitivd intre elementele unei multimi.
ECITIVOCITATE s.f. (Rar) Caracter, stare echivocd (1).
Din it. equivocita.
ECLAMPSIE s.f. (Med. ; in sintagma) Eciampsie
puerild = boalA de copii datoratd tulburdrilor de
functionare a glandei tiroide.
ECLAMPTIC, -A, eclamptici, -ce, adj. (Med.) Cu
caracter de eclampsie, de eclampsie.
Din fr. clamptique.
ECLER, ecleruri, s.n. Prdjiturd fAcutd dintr-un

fatd de diversele influente din mediul ambiant. [Pr.:

Cuv. engl.
EC 0 GRAFIC, -A, ecografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la ecografie, de ecografie.
Din fr. chographique.
EC 0 GRAFIE s.f. (Med.) Metodd de diagnosticare
-ftdbec]

prin ultrasunete ; ultrasonografie. Din fr. khographie.


EC 0 GRAMA, ecograme, s.f. (Med.) Diagramd obti-

nutd la ecograf. Din fr. chogramme, engl. echogram.


EC OL OCATIE s.f. Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. Din fr. .cholocation.
EC OL OT, ecoloturi, s.n. Sonda. (5) (electronicA)

care emite impulsuri sonore in vederea ecolocatiei.


Din germ. Echolot.

EC OMETRIC, -A, ecometrici, -ce, adj. De ecometrie.

-- Din fr. chom trique.


ECONOMETRIC, -1,, econometrici, -ce, adj. (Tim.)
De econometrie. Din fr. conomtrique.
EC ONOMIZAT OR, economizatoare, s.n. Economi-

Probabil din economizer, cu schimbare de suf.


ECOPRAXIE s.f. (Med.) Reactie patologicd de
imitare automata a gesturilor i actiunilor cuiva.
Din fr. chopraxie.
ECOSC 6P, ecoscoape, s.n. (Med.) Aparat care,
utilizind ultrasunetele, vizualizeazd pe un ecran capul
Din fr. choscope.
copilului inainte de nastere.
zor.

EC OSC OPIE, ecoscopii, s.f. (Med.) Imagine oblinut

cu ecoscopul.
Din fr. choseople.
ECOSPCIE, ecospecii, s.f. (Biol.) Grup de plante
sap animale format din unul sau mai multe ecotipuri,
ai cdrui. membri se pot reproduce intre ei fArd ca descendentii s degenereze.
Din engl. ecospecies.
EC OSTABILITATE s.f. (Biol.) Stabilitate a genotipului specified soiurilor sau hibrizilor ameliorati.
Din fr. chostabilit.
ECTOPLASMA s.f. Substant vizibila, cu proprie-

tati fizice, pe care spiritistii (2) pretind c o emend


mediile in timpul transei.
ECUAD ORLIN, -A., ecuadorieni, -e, s.m.

adj. 1. S.m.

i f.,

Din, fr. clair.


ECLOZIUNE s.f. (Med. ; in forma ecluziune) Inter-

f. Persoand ndscuta i crescutd In


Ecuador. 2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din Ecuador.
[Pr.: -cu-a-] Din fr. quadorien.
EDITIE s.f. 1. (In sintagmele) Edijie criticd
editie a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin cornJararea variantelor i insotit de comentarii si de

organ, fdrd a fi extirpatd, este scoasd din circuitul

text a fost Want de autor i considerat ca definitiv.

fel de gogosi de aluat alungite, umplute cu cremd si


acoperite cu glazurd de serbet, ciocolatd etc. [Pl. 0:
eclere]

ventie chirurgicald prin , care o portiune dintr-un

aparatul critic necesar. Edijie definitivd = editie al cArei

fiziologic. [Var.: ecluzidne s.f.]


ECLUZ ARE s.f. Actiunea de a ecluza i rezultatul
V. ecluza.
ei.
ECLUZIST, -A, ecluzisti, -ste, s.m. si f. Lucrdtor
hi ecluzd. Ecluzd + suf. -ist.
ECLUZIUNE s.f. v. ecloziune.

2. Versiune.
EDUCAT, -A, educati, -te, adj. Care a primit edu-

ECOENCEFALO GRAM,

ecoencefalograf

s.f.

(Med.) Metodd de investigare a integritdtii sistemului


nervos central prin folosirea ultrasunetelor. [Pr.:
-co-en-]
Din fr. cho-encpbalographie.
EC OFEEDBACK s.n. (Biol.) Retroactiune ecologicd
de naturd sd men( ind stabilitatea ecosistemelor naturale

52

catie ; manierat, politicos, civilizat.

EDUCATIONAL, -A, educationali,

V. educe.
-e,

adj. Care

apartine educatiei, invdtdmintului, care contribuie la


educatia cuiva ; educafiv. [Pr.: -fi-o-] Din engl.
educational, fr. ducationnel.
EDULCORAT, -A, edzilcorag, -te, adj. (Livr.)
Atenuat, indulcit. Din fr. dulcor.
EFECT s.n. (In sintagma) Efect sonor = efect
produs prin mijloace electroacustice sau electronice
sugerind ascultatorului senzatia unui sunet real sau
oferindu-i sonoritdti inedite.

www.dacoromanica.ro

MOTOR ELECTROMIOGRW
EFECT OR, efectori, s.m. (Biol. ; adesea adjectival)

1. Organ care actioneazd sub comanda sistanului


nervos central la stimuli externi sau in lerni primiti
de organele receptoare. 2. Substanld care modified
activitatea unor enzime. Din fr. effecteur, lat.
effector.

EFECTUAT, -A, efectuati, -te, adj. Care este realizat, Infdptuit, Indeplinit, executat. [Pr.: -tu-at]
V. efectu a.
EFEMERIZ A, efemerizez, vb. I. Tranz. si refl.

(Livr.) A face s devind sau a deveni efemer.

Efemer + suf. -iza. efemerizfire s.f.


EFEMINA vb. I. Tranz. si refl. (Livr.) A face sd
devind sau a deveni asemAndtor psihologic sau fizic
cu o femeie. efemimire s.f.
EFILA., efilez, vb. I. Tranz. si refl. (Tehn.) A (se)
subtia.
Din fr. effiler. efilfire s.f. ; etilt, .rt adj.
EFLORESCENTA s.f. (Med.) Eruptie usoara pe
piele ; (pop.) spuzeald.
EFLUENT, -A, efluenti, -te, adj. (Tehn. ; despre
lichide) Care iese dintr-o instalatie. [Pr.: -flu-ent]
Din fr. effluent.
EFORAT, eforate, s.n. Colegiu din Sparta antied
alcdtuit din cinci efori (2) ; functie sau instant:le
repr ezentatd de acest colegiu. Din fr. phorat.
E GALIZATOR s.m. (Tehn.) Dispozitiv care regleazd

presiunea apei, a aburilor etc.

E GALIZ OR, egalizoare, s.n. (Tehn.) Corector al


caracteristicii de frecventa a unui sistem electroacustic.
Din fr. galiseur, engl. equalizer.
EGIDA s.f. In loc. prep.) Sub egida... = sub
auspiciile...
EIDETIC, -A, adj. (Psih.) Care provine din imaginatie.
FIR OF OR, .eido foare, s.n. Instalatie pentru pro-

iectia imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. [Pr.; e-i-]


Din fr. eidophore, engl. eidofor.
EJECTOR s.n. Dispozitiv folosit In casetofoane
pentru scoaterea casetei din locasul ei.

ELECTORAT s.n. Totalitatea alegnorilor In cadrul


unor alegeri generale.

Metodd de aeupuncturd In care acul primeste impulsuri electrice ;


ELECTROACUPUNCT VILA. s.f.

Electra- + acupunctur.
ELECTROACUSTIC, -A. adj. Referitor la electroacustick de electroacustied.
ELECTROANESTEZIE, electroanestezii, s.f. Anestezie bazatd pe folosirea curentilor electrici. [Pr.:
Din fr. lectro-anesth
-tro-a-]
ELECTROAPRINDERE, electroaprinderi, s.f. Aprindere (2) printr-o scfnteie electricd. [Pr. : -tro-a-]
Electro- + aprindere.
.
,ELECTROBIOL GIC, -A, electrobiologici, -ce, adj.
Referitor la electrobiologie, de electrobiologie. [Pr.:
-bi-o-]
Din fr. lectrobiologique.
electropuncturd [Pr. : -tro-a-]

ELECTROBIOL GIE s.f. Studiu al aparitiei si al


efectelor fenomenelor electrice In organismele vii, In

special asupra sistemului nervos si a contracctilor


Din fr. dlectrobiologie.
ELECTROCARDIO GRAFIC, -A,
electrocardiografici, -ce, adj. De electrocardiografie, referi tor la
Din fr. dlectroelectrocardiografie. [Pr.: -di-o-]
musculare. [Pr.: -bi-o-]

cardiographique, engl. electrocardiographic.


ELECTR CARDI 0 SC OP,

electrocardioscoape,

s.n.

(Med.) Aparat care permite proiectarea electrocardio-

gramei pe un ecran. [Pr. : -di-o-]

Din fr. &etre-

cardioscope.
ELECTR OCARDI 0 SC ONE, electrocardioscopii, s.f.

(Med.) Examinare cu electrocardioscopul. [Pr.: -di-o-]


Din fr. dlectrocardioscopie.
ELECTROCARIST, electrocaristi, s.m. Lucriltor pe
Electrocar + suf. -ist.
electrocar.

ELF CTR OCASNIC,

-A,

electrocasnici,

-cc,

adj.

(Despre aparate) Care este folosit In gospoddrie

ai

este actionat electric ; electromenajer. .Electro- +


casnic.
ELECTR OCHIM GRAF,
electrochirnografe, s.n.

(Med.) Aparat pentru inregistr.area curentilor electrici


emisi de contractia organelor, vaselor de singe etc.
Din engl. electrokyrnograph.
ELECTROC}ITMO GR AMA., electrochimograme, s.f.
(Med.) Inregistrare graficd a conturului unui organ
In activitate (inima, vasele mari etc.). [Scris electro-

Din eng]. eleetrokymogram.


himogramal
ELECTROC ONCENTRABE, electroconcentrairi,

s.f.

(Fiz.) Concentrare a unei solutii coloidale prin deplasarea particulelor In suspensie cdtre anod sau catod,
sub actiunea curentului continuu. Dupd fr. dlectrocone entration.
ELECTROCONDUCT OR, - CARE, electroconductori,

-oare, adj. (Despre corpuri sau materiale) Care pre-

zinth conductibilitate electricd. Electra- + conductor.


ELECTRODIAGNOZA, electrodiagnoze, s.f. (Rar)
Electrodiagnostic. [Pr.: -di-ag-] Din fr. dlectrodiagnose.
ELECTROENERGETIC, -A, electroenergetici, -ce,
adj. De energie electricd, referitor la energia electricd.
[Pr.: -tro-e-] Din fr. dlectro-dnergdtique.
ELECTROFILTRU, electrofiltre, s.n. Filtru electric.

Din fr. lectrofiltre.


ELECTROFIZIOTERAPIE s.f. Tratament medical
prin procedee fizice actionate electric. [Pr.: -zi-o-]
Din fr. lectrophysiothdrapie.
ELECTROFON, -A, adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizeazd prin transformarea osci-

latiilor electrice In sunete.

ELECTR OF ORE GRAMA,

electroforegrame,

s.f.

Diagramd electroforeticd a continutului pro teic din


plasma sIngelui.
Din fr. 1ectrophor6gramme.

ELECTROFORPTIC, -A, electroforetici, -ce, adj.

Referitor la transmisia particulelor in medii


lichide sub influenta unui cimp electric. Din fr.
(Fiz.)

lectrophortique, engl. electrophoretic.


ELECTROFOREZA s.f. (Med.) Analizd a diferitelor
fractiuni proteice din lichidele biologice pe baza
electroforezei (1).
ELECTROFOTOGRAFIE s.f. Tehnied de copiere
(directd sau indirectd) a materialelor tipdrite, In scopul
multiplicarii rapide.
ELECTR 0 GE OTtRMIC, -A, electrogeotermici, -ce,

adj, Care produce electricitate pe baza energiei calorice


a apelor termale. [Pr.: -ge-o-] Electra- + geotermic.
ELECTRO GLOTO GRAF,

electroglotografe,

s.n.

Aparat electronic care permite vizualizarea si inregisDin fr. dlectroglottographe.


trarea vibratiilor glotale.
ELECTRO GL OT 0 GRAMA,

electroglotograme,

s.f.

Diagramd a curbelor ce reprezintd forma de undd a

impulsurilor glotale inregistrate de electroglotograf.


Din fr. dlectroglottogramme.
ELE CTR GL OT SPECTR GRAFIE s.f. M eto d
de stabilire a compozitiei armonice a semnalelor vorbirii
prin analiza impulsurilor obtinute eu electroglotograful.
Din fr. lectroglottospectrographie.
ELECTJIO GRAAF, electrografii, s.f. . Metod mo-

dernd de investigare a organismelor vii cu ajutorul

Din engl. electrography.


ELECTRO GRAV 'URA s.f. Gravurd pe cale electroliticd.
Din fr. lectrogravure.
ELECTROMENAJER, -A, electroinenajeri, -e, adj.

curentului electric.

(Despre aparate) Care este folosit In gospoddrie si

este actionat electric ; electrocasnic.


mdnager.

Din fr. lectro-

ELE CTR OMI 0 GRAMA,


electromiograme,
,f.
(Med.) Diagramd care reprezintd enrentii electrici

www.dacoromanica.ro

53

ELEMOMOBIL ENANTIONORFISM
generati de activitatea musculard. [Pr.; -mi-o-]
Din fr. lectromyogramme.
ELECTROM 0131 L, electromobile, s.n. Automobil cu

motor electrit.
mobile.

Din germ. Elektromobil, fr. &echo-

ELECTRONEGATIVITATE s.f. Proprietate a ele-

mentelor chimice de a fi electronegative.

Din fr.

lectrongativit, engl. electronegativity.


ELECTRONIZA, electronizez, vb. I. Tranz. A dota
cu mijloace electronice.
De la electronic&
electronizare s.f. ; electronizlit, -A adj.
ELE CTR ON 0 GRAF, electronografe, s.n. (Med.) Ap a-

rat pentru electronografii.

Din fr. lectronographe.

ELECTR ON 0 GRAFIC, -A, electronografici, -ce, adj.

(Med.) De electronografie, referitor la electronografie.


Din engl. electronographic.
ELECTRON 0 GRAM, electronografii, s.f. (Med.)

1. Metodd de invesligare a cimpurilor electrice din


corpul uman, precum si a modificdrilor acestora, in
condltii de boald. 2. (Goner.) Imagine a cimpurilor

ELIOF6B, -A adj. s.m. l I. v. heliolob.

ELIPTIOITATE s.f. (Livr.) Caracterul a ceea ce


este eliptic. Din fr. ellipticit.
ELITAR, -A, elitari, -e, adj. 1. Care apartine
elitei (sociale), referitor la elitd. (sociald.), de elitd.

(sociald). 2. (Despre unele teorii, doctrine) Care atribuie elitei rolul conducdtor in viata sociald. Din fr.
litaire.

ELITISM s.n. Conceptie, doctrind care sustine


rolul determinant al elitei in societate.
Din fr.

litisme engl. elitism.


ELITIST, -A, elitisti, -ste, adj. De elitd; care favo-

rizeazd elita.
Din fr. litiste, engl. elitist.
ELITROTOMIE, elitrotomii, s.f. (Med.) Incizie a
peretelui vaginal.
Din fr. dlytrotomie.
ELOXAT, -A, eloxati, -te, adj. (Despre aluminiu,
piese din aluminiu) Tratat contra oxiddrii.
Din fr.
lox&

ELUCIIBRANT, -A, elucubranti, -te adj. (Livr.)

electrice din corpul uman ; cliseu cu aceastd. imagine.


Din engl. electronography.
ELECTRONOFUNCTURA s.f. Metodd terapeutica

Aberant, absurd. Din fr. lucubrani.


EMAILAJ s.n. Emailare. Din fr. 6maillage.
EMBOLIT s.n. Minereu bogat in argint. Din

atingere cu un electrod care primeste impulsuri elec-

EMERGE, pers. 3 emerge, vb. III. Intranz. (Fiz.;


despre corpuri, radiatii etc.) A iesi diatr-un mediu

de stimulare a punctelor active ale corpului prin

trice.
Electron[icd] + [acu]puncturd.
ELECTROOSMOTIC, -A, electroosmotici, -ce, adj.
Privitor la electroosmozd. [Pr.: -tro-os-] Din fr.
lectro-osmotique.

ELECTROPATOLO GtE s.f. (Med.) Studiu al leziunilor i bolilor provocate de electricitatea industriala
si de cea atmosfericd.
Din fr. lectropathologie.

ELECTROFORTELAN s.n. Varietate de portelan


folosit la confectionarea izolatoarelor pentru liniile de
distributie a curentului electric si de telecomunicatii.
Electro- + portclan.
ELECTROPOZITITITATE s.f. (Fiz.) Proprietate a
elementelor chimice de a fi electropozitive.
Din fr.

lectropositivit4.
ELECTROPUNCT URA s.f. Metodd de acupuncturd
in care acul primeste impulsuri electrice; electroacupuncturd.
Din fr. lectroponcture.
ELECTROSECURITATE s.f. Protectie impotriva
electrocutdrii.
Electro- + securitate.
ELECTROSTIMULARE s.f. Stimulare a tesuturilor
vii prin impulsuri electrice.
Electro- + stimulare,

cf. fr. lectrostimulation.

ELECTROTERAPIC, -A, electroterapici, -ce, adj.

De electroterapie, referitor la electroterapie.


fr. lectrothrapique.

Din

ELECTROTRAUMATISM, electrotraumatisme, s.n.


(Med.) Electrocutare.
Electro- + traumatism.
ELEFANTIAZA. s.f. v. elefantiazis.
oi

ELEKTRON s.n. Aliaj dur i usor de aluminiu


Probabil din germ.

magneziu.

ELEMENT s.m. Spec. Fiecare dintre piesele cornponente ale unui radiator de calorifer.
ELEMENTARITATE s.f. (Livr.) Caracter elementar. Elementar + suf. -itate.

ELEVATOR 1 s.n. (Med.) Instrument folosit pentru

indeprtarea unor elemente dure din tesuturit


ELEVATORIST, eleeatoristi, s.m. Muncitor care
1ucreaz4 la elevator 1 (1). -- Elevator 1 + suf. -ist.

ELICOPTERIST, elicopteristi, s.m. Pilot de elicopter.


Elicopter + suf. -ist.

ELIDARE, elidri,

s.f.

Actiunea de a elida

oi

rezultatul ei. V. elida.


ELIDATA, elidate, adj. (Lingv.; despre vocala
finald a unui cuvint) Care a dispdrut inaintea vocalei
initiate a cuvintului urmator. V. elide.
ELIMINA vb. I. Tranz. A indepArta din plmtni
aerul (in procesul respiratiei) ; a expira (1).

54

germ. Embolit.

dupd ce I-a traversat.


Din fr. merger.
EMINENTA s.f. (in sintagma) Eminengt cenusie =
persoand influentd care, din umbra., manevreazd un
personaj oficial, un partid etc.
EMINESCIANISM s.n. Ceea ce este specific gtndirii
oi operei eminesciene. -49 Tendiata de a prelua 0
cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-]
Eminescian + suf. -ism.
EMINESCOL6G, -A, eminescologi, ge, s.m. i f.
Specialist in eminescologie.
Din eminescologie (der.
regr.).
EMINESCOLOGIE s.f. Studiul vietii i operei lui
Eminescu.
De la Eminescu (dupd dantologie).
EMIT OR, anitori, s.m. (Electron.) Electrod al

unui tranzistor. Din engl. emitter.


EMONDAJ s.n. (Med.) Interventie chirurgicald
constind in inlturarea exostozelor i osteofitelor
epifizelor.

EMOTIVISM s.n. *Goan. etic neopozitivistd care


considerd cd fundamentul notiunilor si al judecdtilor
morale este pur emotiv. Din fr. 6motivisme.
EMPATIE s.f. 1.- (Fil.) Form de intuire a realittii prin identificare afectivd. 2. Tendint a recaptorului de a trdi afectiv, prin transpunere simpateticd,
viata eroilor din opere literare, filme etc. Din fr.
empathie, engl. empathy.
EMPERIOSIMBOLISM s.n. (Fil.) Variant a ernpiriocriticismului, care considerd reprezentdrile i notiunite ca simboluri ale senzatiilor noastre. [Pr.: -ri-o-]
Din fr. empiriosymbolisme.
EMPIRISM s.n. (tn sintagma) Empirism logic =
variant a neopozitivismului care ad mite numai
enunturile logice verificabile In mod nemijlocit prin

perceptiile fiecdrui subject in parte.

EMULSIONABIL, -A, emulsionabili, -e, adj. (Chim.)

Care poate deveni emulsie. [Pr.: -si-o-]

Din fr.

mulsionnable.
ENANTIOMORFIE s.f. (Fiz.) Propriatate a unor

substante de a cristaliza in dou5. forme, dintre care

una este imaginea simetric a celeilalte in raport


cu un plan ; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] Din fr.

nantiomorphie.
ENANTIOMORFISM s.n. (Fiz.) Enantiomorfie.
[Pr.: -ti-o-]
Din fr. nantiomorphisme, engl. enantiomorphism.

www.dacoromanica.ro

ENANTIOTRong ERIJAT
ENANTIOTROPiE s.f. (Chim.) Proprietate a unor
substante de a trece in cloud sisteme de cristalizare
diferite, pdstrind aceeasi stare de agregare, in conditii
fizice ce variazd adecvat. [Pr.: -ti-o-] Din fr. enantiotropie, engl. enantiotropy.
ENARGIT s.n. Mineral intilnit in zdcdminte hidrotermale de oqpru. Din germ. Enargit.
ENCEFALINA s.f. (Biol.) Proteind din creier cu
actiune ealmant asupra durerilor. Din fr. encephaline.

ENCEFALOGRAFIE s.f. (Concr.) Radiografie a

ericefahilui.
ENCEFAL 45ZA, encefaloze, s.f. (Med.) Denumire

genericd pentru o afectiune cerebrald degenerativa.


Din fr. encphalose.
ENDEMICITATE s.f. (Biol.) Caracter endemic;
endemism.
Din fr. endmicit, engl. endemicity.
ENDEMISM s.n. (Biol.) Particularitate a unor
specii biologice de a trai pe o anumitd arie geografied.
410 Caracter endemic; endemicitate.
Din fr. endmisme, engl. endemism.
ENDOBLAST s.n. (Biol.) Endoderm. Din fr.
endoblaste, engl. endoblast.
ENDOCARDIC, -A, endocardici, -ce adj. (Med.)
De endocard. Cf. fr. endocard i t i q u e.
END OFAZIE s.f. (Psih.) 'Praire interioart a actului
Din fr. endophasie.
vorbirii ; limbaj interior.
ENDOGAMfE s.f. (Biol.) Unire a doi gameti for-

mati in acelasi organism.

END OMETRITA, endometrite, s.f. (Med.) Inflamatie

a mucoasei uterine.

Din fr. endomtrite.

ENDOMETRU s.n. (Anat.) Mucoasd uterind.


Din fr. endometre engl. endometrium.
END OMIT OZA: endomitoze, s.f. (Biol.) Duplicare

a cromozomior farA diviziune nucleard (si celulard).


Din engl. endoinitosis.
ENDONAZIL, -A, endonazali, -e, adj. (Anat.)

Al mucoasei nazale; referitor la interiorul nasului.

Din fr. endonatial.


ENDOPLASMATIC, -A, endoplasmatici, -ce, adj.
(Biol.) De endoplasmd, referitor la endoplasma.
Din
fr. endoplasmatique.
ENDOSCHELET s.n. (Biol.) Schelet osos intern.

Cf. engl. endoskeleton.

ENDOSCOPIC, -A, endoscopici, -ce, adj. (Med.)


Referitor la endoscopie. Din fr. endoscopique,
engl. endoseopic.
ENERGETIST, -A, energetisti, -ste, adj., s.m.
Din fr. energetiste.
(Adept) al energetismului.
XNERGIZANT, -A, energizang, -te, adj. Care da
Din fr. nergisant.
energie.
ENERGOINTENSIT, -A, energointensivi, -e, adj.

(Despre process tehnologice) Mare consumator de

Energ[ie] + intensiv.
energie.
ENERGODUTRU, energometre s.n. (Med.) Aparat

Din fr. nergometre.


pentru anatiza pulsului arterial.
ENESCIAN, -A, enescieni, -e, adj. De Enescu, al

lur Enescu; In maniera lui Enescu. [Pr.: -ci-an]


Eneseu (n. pr.) + suf. -um.

ENGRAMI, engrame, s.f. (Psih.) Urind ldsatd de


un excitant asupra sistemului nervos. Din fr.
engramme, germ. Ensramme.

ENIGMISTIC, -A adj. Cu caracter de enigma;

de enigmisticd.

ENOLAZI s.f. (Chim.) Enzirnd cu rol catalizator


in fermentatia alcoolicd. Din fr. &whole.
ENTALPIE s.f. (Fiz.) Potential termodinamic.
Din fr. entbalpie, engl. enthalpy.
ENTEROC6C, enterococi, s.m. (Biol.) Microb prezent in intestin. Din fr. entrocoque.
ENTERO GASTR 0-N s.n v. enterogastronii.

ENTEROLO GIE s.f. Ramurd a medicinii ca're se


Din fr. entroocupd cu studiul tractului intestinal.
logie.

ENTEROMORE, -A, enteromorfi, -e, adj. (Anat.)

Care are formd de intestin.

Din fr. entroniorphe.


ENTROPIC, -A, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor
la entropie. Din fr. entropique.
ENTROPIE s.f. P. gener. Mdsurd care indica

gradul de organizare a unui sistem.


ENZEMATIC,

-A, enzimatici, -ce, adj.

( C him.

Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei

enzime.
Din fr. enzymatique, engl. enzymatic.
ENZOOTIC, -A, enzootici, -ce, adj. (Med. vet.)

Care are caracter de enzootie. [Pr.: -zo-o-]

Din fr.
enzootique, engL enzootic.
EPAN6DA, epanode, s.f. Procedeu retoric constind

in reluarea detaliatd a fiecdrui cuvint sau grup de


cuvinte dintr-un vers. Din fr. panode.
EPICITATE s.f. (Rar) Caracter epic.
suf. -itate.

Epic +

EPICONTINENTAL, -A adj. (Geol.; in sintagma)


Deposit epicontinental = depozit constituit din roci
depuse pe prispa continentald.
EPIDEMIOL 6G, -A, epidemiologi, -ge, s.m. i I.
Medic specialist in epidemiologie. [Pr.: -mi-o-] Din
epidemiologie (der. regr.).
EPIDEMIOL ("WIC, -I, epidemiologici, -ce, adj.
Referitor la epidemiologie, de epidemiologie. 0 Avis
epidemiologic = aviz care atestd absenta sau prezenta
contaminarii cu o boald contagioasd. [Pr.: -rni-o-]
Din fr. kidmiologique.
EPIG ONIC, -A, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor,
caracteristic epigonismului. Epigon + suf. -ic.
EPIGONISM s.n. Atitudine, manifestare a epigonilor.
Din fr. dpigonisme.
EPIL 0 GAL, -A, epilogali, -e, adj. (Rar) Cu
caracter de epilog. Epilog + suf. -al.
EPIMONA, epimone, s.f. (Lit.) Comoratie (2).
Din fr. pimone.
EPIPL6CA, epiploce, s.f. (Lit.) Concatenatie.
Din fr. piploque.
EPIZEUXIS s.n. (Lit.) Reluare a unui cuvint,
MIA o topic4 specified. [Pr.: -ze-u-] Din fr. plzenxis.

ERBICIDA, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren


Din erbicid. erbicidre s.f.;

agricol cu erbicide.
erbicidat, -A adj.

ERBORIZA, erborizez, vb. I. Tranz. A culege


plante (pentra studiu). [Scris el: herboriza] Din fr.
herboriser.

erborizre s.f.

EREDOBIOLOGIE s.f. Ramurd a biologiei care


studiazd problemele ereditatii. [Pr.: -bi-o-] Din fr.

hrdobiolegie.
ERED OPATIE, eredopatii, s.f. Afectiune mostenitd
sau transmisibild ereditar.
Din fr. hrdopathie.
ERSASTOPLASMX s.f. (Biol.) Formatiune cito-

plasmaticd In care circuld substantele metabolice.


Din fr. ergastoplasme.
ERGONOMIC, -A, ergonomici, -ce, adj. De ergonomic.
Din fr. ergonomique.

ERGONOMIST, -A, ergonomisti, -ste, s.m. i f.


Specialist In ergonomic.
Din fr. ergonomiste, engl.
ergonomist.
ERGOSTERINA s.f. (Farm.) Ergosterol.
Din
fr. ergostrine.
ERGOTAMINA s.f. (Farm.) Alcaloid extras din
secara cornutd. Din fr., engl. ergotamine.
ERIJARE s.f. Actiunea de a (se ) erija i rezul-

tatul ei. V. erija.


ERIJAT, -A, erijati, -te, adj. (Despre oarneni ;
urmat de determindri introduse prin prep. In")

www.dacoromanica.ro

55

ERISTIC

EUR OID ()LAU

Isi alriluuie fdrd nici un drept o situaiie,


un rol care conferd autoritate, care se dd drept...,
care vrea sd treacd drept... V. erija.

Care

ERISTIC s.m. Adept al eristicii.

ERITROCITOZA. s.f. (Med.) Poliglobulie.

Din

fr. hythrocytose.
ERITROMICINA s.f. (Farm.) Antibiotic activ mai
ales In infectiile stafilococice puternice.

Din fr.

6rythromycine.

ERMENEUTIC, -A, s.f., adj. v. hermeneutic.


ERMETIZA, ermetizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face
ermetic, de neinteles. Din fr. hermtiser.
EROS s.n. (Livr.) Ansamblul dorintelor sexuale,
considerate. din punct de vedere psihanalitic ; libido.

Din fr. ems.

ESENTIAL1TATE s.f.

(Livr.)

Parte esentiald;

caracter esential. [Pr.: -1i-a-] Din fr. essentialit.


EStU s.n. Probd preliminard de mdrci postale pe
hirtie i in culori diferite In vederea alegerii prototipului delinitiv al intregului tiraj.
ES 0 FA G OPLA STIE, esofagoplastii, s.f. (Med.) Res-

tabilire a continuildtii esofagului printr-o operatie


reparatorie in care se folosesc tegumente. Din fr.

oesophagoplastie.
ESOFAGOSC OP, esofagoscoape, s.n. (Med.) Aparat

pentru examenul endoscopic al esofagului.

Din fr.

oesopbagoscope.
ESOFAG 0 SC OFIE, esofagoscopii, s.f. (Med.) Explorare endoscopica a esofagului.
Din fr. oesophagosc opie.

ESTERIFICA, estertfic, vb. I. Tranz. A produce o

esterificare.
adj.

Cf. engl. est erif y.

esterificait, -a

ESTEZIOL GM s.f. (Psih.) Studiu al fenomenelor


senzoriale. [Pr.: -zi-o-1-- Din fr. esthsiologie.
E STRAD' STIC, -A., estradistici, -ce, adj. Care

apartine estradei (2), referitor la estradd (2), de


Estrada + suf. -istic.
estradd.
ESANTION s.n. (Rad.) Impuls foarte scurt care
defineste semnalul din care provine la un moment dat.
ESANTIONA, esantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.)
A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal,

in vederea unor procesari ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmeazd a fi
anchetate intr-o investigatie (sociologicd). [Pr.: -ti-o-]

Din fr. chantillonner. esantionare s.f. ; esantionfit, -A adj.


ESANT1ONAJ, esantionaje, s.n. (Rar) Esantionare.
[Pr.: -ti-o-] Din fr. chantillonnage.
ETAJAT, -A, etajali, -te, adj. (Despre clddiri)
Cu etaje. V. etaja.
ETALONA vb. I. Tranz. A uniformiza planurile

secventele dintr-un film din punctul de vedere al


densiIiiii optice i. al culorii.
ETALON OR, etalonori, s.m. Tehnician specialist
in operatii de etalonare. Din fr. kalonneur.
ETAPIZ A, etapizez, vb. I. Tranz. A imprirli in
mai nmlte etape.
Etapit + suf. -iza. etapizare s.f. ;
etapizAt, -A adj.
ETERNIT s.n. (Constr.) Azbociment.

Din germ.
Eternit, fr. ternit.
ETERMZ ARE s.f. Actiunea de a face sd fie e tern
V. eterniza.
si rezultatul ei.
ETER NIZ AT. -A, eternizati, -te, adj. Care a devenit
etern. V. eterniza.
ETEROGREEA s.f. v. het erogrefA.
ETER OPR OTEIDA s.f. v. herteroproteidA.

ETER SFERA s.f. v. heterosferA.


ETNARR, etnarhi, s.m. Comandant al unei etnarhii.

.=

Din fr. ethuarque.

56

ETNARHIE, etnarhii, s.f. Provincie a imperiului


roman, bizantin sau otoman. Din fr. ethnarchie.
ETNICISM s.n. Tendintd a unor grupdri literare
romdnesti de la inceputul secolului al XX-lea de a

subordona aspectele etice i estetice celor etnice.


Etnic + suf. -ism.
ETNICITA.TE s.f. Ansamblul particularitiltilor etnice specifice unui popor, unei culturi, Din engl,
ethnicity.

ETNIE, etnii, s.f. Comunitate etnicd.

Din fr.

ethnie.
ETN 013 OTANIC, -A, etnobotanici, -ce, s.f., adj.

1.- SI. Studiu al denumirilor populare ale plantelor.

2. Adj. De etnobotanicd (1), referitor la etnobotanicd (1).

Din fr. ethnobotanique.


ETNOCENTRISM s.n. Tendintd de a judeca valorile
altor culturi in raport cu propria culturd, consideratd

unic criteriu de apreciere a adevdratelor valori.

Din fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism.


ETNOCULTURAL, -A, etnoculturali, -e, adj. De
etnoculturd. EtnoculturA + suf. -al.

ETNOCULT URA., etnoculturi, s.f. Culturd populard


traditionald.
Din fr. ethnoculture.
ETN OF OLCL ORIC, -A., etnofolclorici, -ce, adj.
Privitor la folclorul unui popor. Etno[grafic] +
folcloric.

ETNOGENEZA s.f. Proces de nastere, de formare


a unui popor.
ETNOMUZICOL 6 G, -A, etnomuzicologi, -ge, s.m. i f .

Specialist in etnomuzicologie.
Din fr. ethnomusicologne.
ETNOMUZICOL OGlE s.f. Ramurd a muzicologiei
care cerceteazd culturile muzicale ale popoarelor
sau culturile muzicale de tip arhaic. Din engl.
ethnomusicology, fr. ethnomusicologie.
ETNOPEDA G GIC, -A, etnopedagogici, -ce, adj. De
Din etnopedagogie.
etnopedagogie.
ETNOPEDA GO G1E s.f. Orientare In pedagogia

de la inceputul secolului al XX-lea care are In vedere


educatia Intregului .popor. Etno[logie] + pedagogie.
ETOLOG, etologt, s.m. Specialist In etologie.
Din fr. thologue.
ETRUSCOL 6 G, etruscologi, s.m. Specialist In
etruscologie.
Din fr. truscologue.
ETRUSCOLOGIE s.f. Studiul culturii i civiliza-

tiei etrusce.

Din fr. truscologie.

(Biol.) Plantd sau


animal evoluat care are nucleu tipic, separat prin

EUCARI &TA, eucariote s.f.

membrand. [Pr.: e-u-ca-ri-o-] Din engl. eucaryote.


EUFORIZANT,
euforizang, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] Din fr. euphorisant.
EUFUISM s.n. (Livr.) Variant englezd, din epoca
elizabetand, a manierismului etfropean. [Pr.: e-u-fuism]
Din engl. euphuism.
EUFUISTIC, -A, eufuistici, -ce, adj. (Livr. ; despre
stil) PreVios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-]
Din engl. euphuistic.
EUGNIC, -A, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor
la eugenie. [Pr.: e-u-] Din engl. eugenic.
EUPLOID, euploide, s.n. (Biol.) Organism ale
cdrui celule somatice contin un numrir de cromozomi

egal cu numdrul de bazd al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id]


engl. euploid.

Din fr. Auploide,

EURITMIE s.f. 1. Functionare regulatA a unei


activitdti organice ritmice. 2. (Med.) Ritm regulat

al pulsului.
EUR OD OLAR, eurodolari, s.m. Dolar american
depozitat in bAnci comerciale care au sediul In afara
S.U.A. [Pr.: e-u-] Din engt, fr. eurodollar.

www.dacoromanica.ro

EVALUAT
EVALUAT, -A, evaluati, -te,, adj. A carui valoare,
cantitate etc. a fost stabilitd. [Pr.: -Iu-at] V. evalua.
EVAPORATIE s.f. (Fiz.) Evaporare. Din fr.

evaporation.
EVENIMENTIAL, -A, evenirnentiali, -e, adj. 1. Care
se mdrgineste la descrierea evenimentelor (1). 2. Care
se referd la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -li-al]

Din fr. evnementiel.


EVOLOTA s.f. (Mat.) Locul geometric al centrelor

de curburd ale unei curbe date.

EXA- v. hex a-.


EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o data, brusc,
pe nepregtite. [Pr.: ecsabrripto] Loc. lat.

EX AEQUO loc. adv. La egalitate. [Pr.: ecscvo]


Loc. lat.
EX-CAMPION, -0ANI, ex-campioni -oane, s.m.
I. Fost campion. [Pr.: -pi-on] Ex- campion.

EXCITRON, excitroane, s.n. (Fiz.) Ignitron.


Din
fr., engl. excitron.
EXCIZARE s.f. Actiunea de a exciza i rezultatul
ei.
V. exciza.
EXECUTIE s.f. (Jur.) 1. /ncasare (fortatd) a unei
datorii pe cale judeatoreascd sau 13rin mijloace fiscale.
2. Ducere la indeplinie a unei hotariri judecdtoresti
referitoare la evacuarea unei locuinte, la atribuirea
copiilor In caz de divert etc.
EXHIBITIONISM s.n. (Med.) Perversiune sexuald
constind din expunerea in public a organelor genitale.
EXINA, exine, s.f. (Bot.) Membrand protectoare
externd a grduntelui de polen. Din fr. exine.
EXINSCRIE, extnscriu, vb. III. Tranz. A construi
o figura geometrica In afara alteia astfel incit unele

puncte ale celei dintii sti fie tangente la a doua.

exinscriere s.f. ; exinscris, -A adj.


EX-LIBRIS, ex-librisuri, s.n. Viniet aplicatd pe o

Ex- -I- fnscrie.

carte, purtind numele unei biblioteci, al bibliofilului


sau o devizd. Din fr. ex-libris lat. ex libris. .
EX-MINISTRU, ex-min4tri, s.m. Fost ministru.
Ex- + ministru.
EXOFTALMIC, -A, exoftalmici, -ce, adj. (Med. ;

despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de


Din fr. exophtalmique.
exoftalmie.
EXOGAM, -A, exogami, -e, adj. (Despre oameni)

Care practicd exogamia; (despre organisme) care prezint exogamie. Din fr. exogame, engl. exogamy4
EXOGAMIE s.f. 1. Cdsdtorie intre parteneri care
nu apartin aceluiasi grup social. 2. (Biol.) Fuzionare a
gametilor in afara organismului.
EXORTATIV, -A, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care
infldcareazii, Indeamnd (prin cuvinte) o persoand sau o
Din fr. exhortatif.
colectivitate.
EXOSCHEL ET, exoschelete, s.n. (Biol. ; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. Din fr. exosquelette,
engl. exoskeleton.
EXOSFERIC, -A, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De
exosferd, al exosferei.
Din fr. exosphrique.
EXOTERM, -A, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic.
Din fr. exotherme.
EXPANDAT, -A, expandag, -te, adj. (Despre unele
alimente, materiale etc.) Cu structurd spongioasd.

Cf. engl. expande d.

EXPERIMENTALISM s.n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoastere,


de creatie. Din engl. experimentalism.
EXPERT adj. (Inform. ; in sintagma) Sistern
expert = program, de exploatare inteligenta a unei baze

de date caracteristice unui domeniu particular de


aplicatie.

EXPERTIZA, expertizez, vb. I. Tranz. A supune


Expertize + suf. -iza. expertizare s.f. ;
expertizfit, - adj.

expertizei.

EXTRAGALACTIC

EXPL ODOR, explodo are, s,n. Explozor.


Din
engl. exploder.
EXPLORAT, -A, explorali, -te, adj. (Despre tdri

sau regiuni necunoscute sau mai putin cunoscute)

Care este cercetat cu scopul de a cunoaste.


(Despre
zdctiminte) Cdruia i se cerceteazd posibilittile de
exploatare.
V. explora.
EXPLOZIMETRU, explozimetiv, s.n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie in
medii cu gaze si vapori inflamabili. Din engl.
explosimeter.
EXPLOZITITATE s.f. Insusirea de a fi exploziv.
Exploziv + suf. -itate.
EXPOZITIONAL, -A, expozijionali, -e, adj. AI
expozitiei (1); cu caracter de expozitie (1). [Pr.:
-li-o-]
Din engl. expositional.
EVAN GVIN OTRANSF EZIE,
exsangvinotransfuzii, s.r. (Med.) /nlocuire aproape total a singelui

prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfzle s.f. Pr.:


-gu-i-].
Din fr. exsanguino-transfusion.
EXSANGUU, -UA, exsangui, -ue, adj. (Livr. ; despre

tesuturi) Care este lipsit de singe; (despre obraji,


atd) RAM, cadaveric. Din fr. exsangue, lat.
exsanguis.
EXSANGUINOTRANSFEZIE s.f. v.
transfuzie.

exsangvino-

EXTEMPORANEU -PE, extemporanei, -ee, adj.


(Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.;

despre medicamente) Care este preparat sau administrat


MI% intirziere.
porane.

Din lat. extemporaneus, fr. extem-

EXTERIOR, -OARA, adj. ( /n sintagma) Corner;


exterior = totalitatea importurilor i exporturilor unei
taxi.

EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din

Din extern. exterspital un bolnav (insdnAtosit).


nere s.f ; extermit, -it adj.
EXTERNAT s.n. Faptul de a externa. V. externa.
EXTEROCEPTIV, -A, exteroceptivi, -e, adj. (Anat. ;
despre &dile sensibilitAtii) Care transmite centrilor

nervosi stimuli din mediul extern.

Din fr. extero-

ceptif.
EXTEROCEPT OR, exteroceptori, s.m. (Anat.) Organ

din sistemul nervos central care recepteazd stimuli


din mediul extern. Din fr. exterocepteur.
EXTIRPABIL, -A, extirpabili, -e, adj. (Med.)
Care poate fi extirpat. Din fr. extirpable.
EXTRAATMOSFERIC, -A, extraatnwsferici, -ce, adj.

De dincolo de atmosfera terestrd. [Pr.: -tra-at-]


Din fr. extra-atmosphrique.
EXTRACONJUGAL, -A, extraconjugali,

-e,

adj.

Referitor la relatiile din afara cdsatoriei ; adulterin ;


extramarital. Din fr. extraconjugal.

EXTRACONSTITUTIONAL, -A, extraconstitufionali, -e, adj. /n afara prevederilor constitutiei. [Pr.:

Din fr. extraconstitutionnel.


EXTRACURENT s.n. (Fiz.) Curent electric datorat
Din fr. extra-courant.
autoinductlei.
EXTRADER, -A, extraduri, -e, adj. Foarte dur.

Extra- + dur.

EXTRAESTETIC, -A, extraestetici, -ce, adj. Aflat


sau considerat in afara esteticului. [Pr.: -tra-es-]
Extra- + estetic.

EXTRAF OR s.n. Panglica (foarte) rezistenta foieDin fr. extra-fort.

sad in croitorie.

EXTRAGALACTIC, -A, extragalactici, -ce, adj. Care


se

afla In afara galaxiei noastre.

lactique, engl. extragalactic.

www.dacoromanica.ro

Din fr. extraga-

57

EXTRAMARITAL

EXTROSPECTIE

EXTRAMARITAL, -A, extramaritali, -e, adj.


(Livr.) Extraconjugal. Din engl. extramarital.
EXTRANUCLEAR, -A, extranucleari, -e, adj.
(Biol.) Care este localizat In afara nucleului, in
citoplasma. [Pr.: -cle-ar] Din fr. extranuclaire,
engl. extranuelear.
EXTRAPLAT, -A, extraplati, -te, adj. (Despre
obiecte) Foarte plat.
Din fr. extra-plat.
EXTRAPROFESIONAL, -A, extraprofesionali, -e,

adj. Care nu apartine domeniului profesiunii unei


persoane. [Pr.: -si-o-] Din fr. extraprolessionnel,

engl. extraprolessional.
EXTRARETINIAN, -A, extraretinieni, -e, ad j.
(Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] Din fr.
extrartinien.
EXtRASENSIBIL, -A, extrasensibili, -e, adj. (Des-

pre oarneni) Extrem de sensibil (1).

(Desprefiprga-

nism) Care reactioneazd instantaneu la cea mai usoard


excitatie exterioara.
Din fr. extra-sensible.
EXTRA SENZ ORIAL, -A, extrasenzoriali, -e,

ad j .

Care este perceput pe alte cdi decit cele senzoriale


normale. [Pr.: -ri-al] Din fr., engl. extra-sensoriel.
EXTRASEZ ON s.n. Timpul din afara sezonului
(de referintd). Extra- + sezon.
EXTRINSEC, -A adj. (Anat.; despre organe)
Originar din afara locului unde se gaseste sau actioneazd.
EXTROSPECTIV, -A, extrospectivi, -e, adj. (Psih.;

despre oameni) Care observ trairile psihice ale altora.


Din engl. extrospective.
EXTROSPECTIE, extrospeclii, s.f. (Psih.) Observare
a fenomenelor din afara eului, a trAirilor psihice ale
Din fr., engl. extrospection.
altuia.

www.dacoromanica.ro

FABIAN, -A, fabieni, -e, 8.m. si f. Adept al fabia.


nismului. [Pr.: -bi-an] Din engl. Fabian [Society].
FABIANISM s.n. Doctrind care preconiza trecerea
lentd, pe calea reformelor de stat, de la capitalism
la socialism. [Pr.!
Din engl. fabianism,
fr. fabianisme.
FABRICITATE s.f. (Livr.) Capacitate a omulni
de a crea, de a produce bunuri. Fabrics + suf.
-itate.

FABULA., fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte,


Intimplari etc. prezentindu-le drept reale sau posibile;
p. ext. a minti. Din fr. fabuler. fabulfire s.f.
FABULATIE s.f. Prezentare a unei fapte imaginare
ca reald; p ext. minciund.
FABULISTIC, -A, fabulistici, -ce, adj. De fabuld;
de fabulist. Fabulist suf. -ic.
FABULOS, -0ASA adj. (Adesea substantivat, n.)
Imaginar, ireal.
FACETIE, faceti, s.f. (Frantuzism) Snoavd.
Din
fr. factie.
FACETIOS, Aida, facetioA -oase, adj. (Frantuzism) Glumet, poznas. [Pr.i -sees]
Din fr. factieux.
FACHIRISM s.n. Ansamblu de fapte aparent

extraordinare savIrsite de fachiri; arta de a sdvirsi


asemenea fapte ; p. ext. scanaatorie.

Din fr. fakirisme.

FACONDI s.f. (Frantuzism) Usurint de a vorbi;

FARADMETRIJ, faradmetre, s.n. Instrument pentru

msurarea capacittii electrice a condensatoarelor cu


scara gradatd In submultipli ai faradului. Din fr.
faradmtre, engl. faradmeter.
FARBA., fdrburi, s.f. (Reg.) Vopsea; culoare.
Din germ. Farbe.
FARFURIE s.f. (Fam.; In sintagma) Farfurie

zbureitoare = ozene.
FARINACEU, -FE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca
Mina.
Din fr. farinae, lat. farinaceus.

FARINGISM s.n. (Med.) IritaVie a faringehii.


Din fr. pharyngisme.
FARMACOVIGILENTA. s.f. Vigilenta fat. de
efectele nocive ale medicamentelor (luate In exces)
Farmaco[terapie] + vigilenta.
asupra organismului.
FATIGABILITATE s.f. ( Fran tuzis m) (Tendinta
spre) oboseald; coeficient de oboseal.
fatigabilit.

Din fr.

FATETA, fatetez, vb. I. Tranz. A slefui, a Ilia In

fatete.
Din fr. facetter. fatetare s.f. ; fatetat s.n.
FAUNISTIC, -A, faunistici, -ce, adj. De fauna.
[Pr.: fa-u-] Fauna + suf. -istic.
FAVORIZANT, -A, favorizanti, -te, adj. Care favoDin fr. favorisant.
rizeazd.
FAZAN s.m. (Arg.) Naiv, fraier. o Expr. (Fam.)

A pica.de fazan = a fi Ocala (din naivitate).

Din fr. faconde. Cf. lat. f acundi a.


elocintd.
FACTORITA., factorite, s.f. Postdritd. [Acc. sir
factorild] Factor + suf. -0.
FACTORIZA, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A

FAZA s.f, (In expr.; fam.) A fi pe fazd = (a fi


atent ' si) a actiona prompt, la mornentul potrivit.
FAG ARMEAN-A, fdgrd,seni, -e, s.m., adj. 1. S.m.

bricd. Din fr. factoriser.


fiat,. -a adj.

FIGARASEANCI, fdgdrd,Fence, s.f. Femeie ndscutd


crescutd In municipiul Fagara.s.
Locuitoare din
municipiul Fdgdras Fitgarasean suf. -cd.
FATUCA., fdtuci, s.f. (Pop. si fam.) Fetill. Fatit
+ suf. -ucd.
Fati +
FATUTA, fdtute, s.f. (Reg.) Fetitd.
suf. -uld.
FIZANITA, fazdnite, s.f. Pamela fazanului.

descompune In factori un numdr sau o expresie algefactorizare s.f. t facto-

FACTURARE s.f. Aetiunea de a factura i rezultatul ei. V. factura.


FACTIONAR, -A, factionari, -e, adj. De factiune.
[Pr.: lt-o-] Din fr. factionnaire.
FAIANTAR, faiantari, s.m. Muncitor specializat
in faiantare. [Pr.: fa-ian-] Faianta suf. -ar.
FALIERE, falieri, s.f. (Geol.) Creare de falii. in
scoarta pdmintului. [Pr.: -li-e-] De la Yale.
FALT s.n. (Poligr.) Bentitii de pinzd sau de hirtie

rezistentd de care se lipesc plansele intercalate Intr-un


volum.

FAN, fani, s.m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei miscdri artistica; simpaDin engl., fr. fan.
tizant.
FANERIT s.n. Material constituit din foi de placaj
de lemn impregnate cu rdsind de bachelita i presate,
folosit pentru confectionarea carcaselor de aparate
electrotehnice, de radio si televizoare; Iignofoliu.
Din engl. phanerite.
FANTAZA, fantazez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A.
plasmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate.
De la fantezie. fantazire s.f.
FIRADIZARE, faradizdri, s.f. (Med.) Tratament

prin curenti de inductie.

Dupd fr. faradisation.

Persoand ndscutd ai crescutd In municipiul Fdgra.s.


2. Adj., s.m..(Locuitor) din municipiul Flgaras.
FgAra (n. pr.) + suf. -ean.

Fazan + suf. -itd.


FEBRICITATE s.f. Tendinta de a face febrd.
Din fr. fbricit.
FECAL 6M, fecaloame,

s.n.

(Med.)

Aglomerara

patologia de fecale condensate In colon sau rect.


pin fr. fcalome.
FECIORNIE s.f. (Rar) Caracter feciorelnic.
Feeloard + suf. -enie.
FECIORI, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-si
trdi perioada de flacdu sau de fatd. De la factor..
FEEDBACK s.n. (Cib., Psih.) Retroactiune

(1)

care se manifest la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) In scopul mentinerii stabilitatii
echilibrului lor fatd de influente exterioare; retroactiune inversd, conexiune inversd, cauzalitate inelard, lant cauzal inchis. [Pr.: ftdbec] Cuv. engl.
FELDSPATOID, feldspatoizi, s.m. Mineral cu compozitie asemndtoare feldspatului.
Din fr. feldspathoide.

www.dacoromanica.ro

59

FELIDA

FILMARE

FELIDA, felide, s.f. (La pl.) Familie de mamifere


carnivore cu corpul mladios, cu coada lung i gheare

de obicei retractile;

(si

la sg.) animal din aceasta

Din fr. f elides.


familie; felina.
FEICAZ ONA, fenazone, s.f. (Farm.) Antipirina.

Din fr. phnazone.


Din
FEN OBARBITAL s.n. (Farm.) Lumina].
fr. phenobarbital.
FEN OM, -A, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli;
Din fr. phnolique.
care ()online fenoli.
FENOLOGIC, -A, fenologici, -ce, adj. De fenologie.
Din fr. phnologique.
FENOPLASTA s.f. (Chirn.) Masa plastica produsd
pe baza de fenol. -- Din fr. phnoplaste.
FENOTIPIC, -A, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De
Din fr. phnotypique.
fenotip.
FENTA, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta

pe adversar prin fente 1 p. ext. a pacali, a minti,


a insela.

Din fr. feider.

FERALUMINIU s.n. v. feroaluminlu.


FERIMAGNETIC, -A, ferimagnetici, -ce, adj. De
ferimagnetism. Din germ. ferrimagnetiseh, engl. ferrimagnetie.
FERIMAGNETISM S.11. (Fiz.) Magnetism al feriDin engl. ferrimagnetism.
telor.
FERMATA s.f. (Muz.) Coroana. [Pr.: -mri-] Orly.
it.

FERMENTATIV, -A, fermentativi, -e, adj.- Care


poate fermenta sau produce o fermeniatie. Din fr:
fermentatif.

FEROAIUMINW s.n. Aliaj de fier i aluminiu.


[Var.: feraluminiu s.n.] Din fr. ferro-aluminium.

Din
FEROCR OM s.n. Aliaj de Tier i crom.
germ. Ferroehrom, engl. ferrochrome.
FEROMON, feromoni, s.m. (Biol.) Rormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare.
Din engl. pheromone, fr. pheromone.
FERTILITATE s.f. Capacitate de a procrea.
FERTILIZAT, -A, fertilizafi, -te, adj. A carui
fertilitale a fost marita. V. fertillza.
FERVID, -A, fervizi, -e, adj. (Latinism) Arziltor;
Din lat. fervidus.
stralucitor.
FESTIVALIER, -A, festivalieri, -e, adj. De festival.
[Pr.: -li-er] Din fr. festivalier.
FESTIVALIST, -A, festivalisti, -ste, s.m. i f. (Rar)
Participant la un festival. Festival + suf. -ist.
FE STIVIEM s.n. Caracter exagerat festiv.

Festiv --I- suf. -ism.

FESTIVIST, -A, festivisti, -ste, adj. Care denota


Festiv.+ suf. -ist.
FETAL, -A, fctali, -e, cdj. (Anat.) Referitor la
fetus; de Mt (1). Din fr. Icetal.
festivism.

FETWIZ ANT, -X, fetisizanfi, -te, adj. Care fetisiFetisiza + suf. -ant.
zeaza.
FET OMA TER N, -A, fetomaterni, -e, adj. (Med.)
Privitor la fetus si la mama. Fet[us] + matern.
FEUDALIZ A, feudalizez, vb. f. Tranz. si refl. (Rat)

A face O. devina sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-]


Feudal + suf. -iza. feudalizere s.f. ; feudalizfit, -A
ad j.

FEZABIL, -A, fezabili, -e, adj. (Frantuzism) Care


Din fr. faisable.
se po ate face ; realizabil, posibil.
FEZABILITATE s.f. (Frantuzism) tnsusirea de a
Din fr.
fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru.
faisabilite.

FIABIL, -A, fiabili, -e, adj. (Despre componente,


a parate, instalatii, echipamente) Care prezinta siguranla In functionare (in conditii daLe i intr-un tjwp
dat). [Pr.: [i-a-] Din fr. liable.

60

FIABILIUTE s.f. tususirea de a fi fiabil; sign-

ranta in exploatare. [Pr.: fi-a-1 Din fr. ROAM.

FIBRA s.f. (Tehn.; in sintagma) .Fibrd opiicd =


fibrd de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru
transmiterea informatulor.
FIBRILA, pers. 3 fibrileazd, vb. I. Intraz. (Med.) A
prezenta fibrilaie. Din fr. fibriller. TibnilAre s.f.
FIBROCARTILA GIN 6s, -oAsA, fibrocartilaginosi,
-oase, adj. (Anat.) Cu structura de fibrocartilaj.
Din fr. fibrocartilagineux.
FIBROCARTILAJ, fibrocartilaie, s.n. (Anat.) Tesut
cartilaginos de tip fibrilar. Din fr. fibroeartilage.
FIBROLEMNOS, - ()ASA, fibrolemnosi, -oase, adj.
Fibro[s] +
lemnos.
FIBROMAT S, -OA SA., fibromatosi, -oase, adj.
(Med.; despre tesuturi) Care prezinta. fibre (3) dure.
Din fibromatozil.
FIBROMAT (VA s.f.. (Med.) Dezvoltare de fibroa-

Care este constituit din fibre de lemn.

me in diverse tesuturi spu organe.

Din fr. fibro-

pentru studierea cavitatilor interne.

Din fr. fibro-

matose.
FIBRO SC OP, fibroscoape, s.n. (Med.) Instrument
scope.

b'fl3ULA s:f. (Anat.) Peroneu.


FICTIONALISM

s.n.

(Fil.)

Conceptie

idealist-

subiectiva dupd care cunoasterea se bazeaza pe fictiune. [Pr.: -fi-o-] Din fr. fietionalisme.
FIDELIT.ATE s.f. (Tehn.; in sintagma) Thalia
fidelitate calitate a unor aparate electroacustice de a
reda cit mai fidel semnale sonore (inregistrate); hi-fi.
FIERARIT s.n. Mestesugul fierarului. Fierar +
suf. -it.
FIERE s.f. (Bot.; in compusul) Fiere-de-urs =
numele a doi arbusti tropicali i mediteraneeni din

care se extrage saburul: a) arbust Malt de 3-4 m,


cu frunze man i flori violacee dispuse intr-un spic
(Aloe ferox ); b) arbust Snail, de 1 m, ramificat, cu
frunze dispuse In rozetd (Aloe succotrina).
FIESTA, fieste, s.f. Serbare, sarbatoare,(populara)

in Wile de limba spaniola. [Pr.: fi-es-]

Din sp.

fiesta.

FIINTARE, fiinfdri, s.f. Existent, viata, fiinta (2).


[Pr.: [i-in-] V. flinta.
FilenFILANTROPSM s.n. (Rar) Filantropie.
trople + suf. -ism.
FILER, fileri, s.m. Moneda divizionara in R. P.
Ungara valorind a suta parte dintr-un forint. Din
magh. filer.
FILIGRANIST, filigranisti, s.m. Specialist in filiFiligran + ruf. -ist.
grane (1).
FILIGRANOL G, -A, filigranologi, -ge, S.M. i f.
Specialist in filigranologie. Din filigranologie (der.

regr.).
FILIGRANOLOGIE s.f. Cercetare a filigranelor
(2).

Din it. filigranologia.

FILIGRANO SC OP, filigranoscoape, s.n. Baie mica


de sticla in care se umezesc timbrele pentru a le studia
Din fr. filigranoseope.
filigranuL
FILIPINEZ, -A, filipinezi, -e, adj. s.m. pi f. (PerFilipine (n. pr.) + suf. -ez.
soand) din Filipine.

FILM s.n. (Fig.) Desfasurare; prezentare.


FILMARE s.f. (tn sintagmele) Filmdri combinate
procedee cinematografice bazate pe folosirea unor
aparate de filrnat t i procese de prelucrare speciale,
In seopul obtinerii celor mai diverse efecte. Filmare
inversil = procedeu de filmare combinata constind
In inversarea ordinii cronologice a tuturor eveni mentelor din secventd.

www.dacoromanica.ro

FILMFONOGRAF

FILMFONOGRAY, filmfonografe, s.n. Magnetofon


de constructie speciald care foloseste bknd magneticd
de dimensiunile peliculei cinematografice.
Din engl.
film _phonagraphe.
FILMIC, -A, famici, -ce, adj. De film ; cinematografic.
Din fr. filmique, engl. filmic.
FILMOGRAFIE s.f. Totalitatea filmelor realizate

de un produchtor, interpre4 regizor e'.c.

filmographie.

Din fr.

F1LMOL6G1C, -A, filmologici, -ce, adj. De filmoDin fr. filmologique.


FILOGENIST, -A, filogenisti, -ste, s.m. j f. Specialist Sn filogenie (2).
Din fr. phylogniste.
FILTRATIE, filtraii, s.f. Filtrare.
Din fr. filtration.'
FINALIZAT, -A, finalizali, -te, adj. (Despre lucrari)
Terminat, dus pink la capdt. V. finalize.
FINIT1SM s.n. Concep tie metafizica care sustine
ca universul este marginit. Din fr. finitisme.
FIREZAR, firezari, s.m. (Entom.) Prunar 1 ( fibynchiles cupreus.) Firez + suf. -ar.
FIRISCA s.f. v. Musa.
FIFIAGSCA s.f. (Bot.; reg.; In compusul) Firusca-sopirlelor = mica plantd erbacee, cu flori brune-vilogic.

olete dispuse in spice, care creste In pasuni alpine


(Poa alpina ). [Var.: firiscit s.f.] Fir + suf. -used.
FISA s.f. (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cddea)
cuiva fisa = a intelege repede despre ce este vorba.
MILL fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga
pe cineva. De la fitil.
FITILIST, -A, fitilisti, -ste, adj., s.m. i f. (Fam.)

Fitili + suf. -ist.


(Om) intrigant.
FITOBIOLOGIC, -A, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologic. [Pr,: -bi-o-]
Din fr. phytobiologique.
F1TOBIOLOGIE s.f. Biologie vegetahl. [Pr.: -bi-o-]
Din fr. phytobiologie.
FITOCEN(STIC, -A, fitocenotici, -cc, adj. De fitoDin fr. phytocnose.
cenoza.
-MOO), -A, fitocizi, -de, adj., s.n. (Substan(.a)

FLEBOLOGIE

FITOPLANCTON, fitoplanctonuri, s.n. Plancton for.

mat din plante acvatice inferioare.

Din fr. phyto-

plancton.
FITOSANITAR, -A, fitosanitari, -e, adj. Referitor

Ia sdnatatea plantelor ; care contribuie la sdnatatea


plantelor.
Din fr. phytosanitaire.
FITOTERAPIC, -A, fitoterapici, -ce, adj. (Med.)
Care este folosit In fitoterapie ; de fitoterapie.
Din fr.
phytothrapique.
FITOTERAPEET, -A, fitoterapettli, -te, s.m. ti f.
Specialist In fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] Din fr. phyto.
thrapeute.
FITOTERAPIE s.f. (Med.) Tratarnent cu preparate
din plante medicinale.
IITOTOXINA, fitotoxine, s.f. (Bot.) Toxina vegeDin germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
tald.

FIXABIL, -A, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa.


Din fr. fixable.
FIZICALISM s.n. Conceptie neopozitivista dupd
care limbajul fizicii ar trebui sa fie limbajul tuturor
Din fr. physicalisme.
stiiatelor.
FIZICALIST, -A, fizicalii, -ste, adj., s.m. i I.
Din fr. phy;icaliste.
(Adept) al fizicalismului.
FIZIOCRATISM s.n. Fiziocratie. [Pr.: -zi-o-]

Din fr. physiocratisme.


FIZIOGNOM()NIC, -A, fiziognomonici, -ce adj.
Din fr. physio(Livr.) De fiziognomonie. [Pr.: -zi-6-]
gnomonique.
FIZIONOMIC, -A, fizionomici, -ce, ad j. ( Li vr.)
Din fr. physic,Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-]
nomique.
FIZIOPATOLOG, -A, fiziopatologi, -ge, s.m. i f.
Specialist In fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] Din fiziopatologie (der. regr.).
FIZIOTERAPEUT,. fizioterapeuli, s.m. Specialist
in fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] Din fiziotera-

care produce moartea plantelor sau a organelor ler.

peutiel (der. regr.).


FIZIOTERAPIC, -.X, fizioterapici, -ce, adj. De
fizioterapie. [Pr.: -zi-o-] Din fr. physlothrapique.
FIRTAI, firtaie, s.n. (Reg.) Sfert. Din magh.

care se ocupa cu prepararea produselor destinate


protejdrii plantelor Impotriva parazitilor. 2. Stiinta
prePararii medicamentelor pe baza plantelor medi-

FISTICIT, -A, fisttciti, -te, adj. Tulburat, zapticit;


intimidat. V. fistici.
FLAGELAT6R, -OARE, flagelatori, -oare, adj.
(Rar) Care flageleaza. Din fr. flagellateur.
Din sp.
FLAMENCO s.n. Dans popular andaluz.
flamenco.
FLANGE% flangere, s.n. Aparat electronic realizat

Din fr. phytocide.


FITOFARMACEETIC, -A, fitofarmaceutici, -ce, adj.
Care apartine fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie.
[Pr.: -ce-u-] Din fr. phytopharmaceutique.
FITOFARMACIE s.f. 1. Domeniu al farmaciei

cinale.
Din fr. pbytopharmacie.
FIT OFIZIOL0GIE s.f. Fiziologie a

[Pr.: -zi-o-]

Din fr. phytophysiologie.

plantelor.

FITO GEN, -A, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci)


De origine vegetald. Din fr. phytogne.
F1TOGEOGRAFIC, -A, fitogeografici, -ce, adj. De
fitageografie. [Pr.: -ge-o-]
Din fr. pbytogographique.

IMO GE0GRAFIE s.f. Studiul raspindirii pfantelor


pe glob. [Pr.: -ge-o-] Din fr. phytogographie.
F1TOHO1MON, fitohormoni, s.m. Hormon vegetal.

Din fr. pbytohonnone.


ITTOPARAZIT, fitoparazili, s.m. Parazit al unei
plante.
Din fr. phytoparasite.
F1TOPATOGEN, -A, fitopcttogeni, -e, adj., s.m.
(Agent fizic, chimic etc.) care provoack imbolndvirea
plantelor.
Din fr. phytopathogne.
FITOPATOLOG, -A, fito-patologi, -ge, s.m. i f.
Din fitopatologie (der.
regr.).
FITOPATOLOGIC, -A, fitopatologici, -ce, adj. De
fitopatologie.
Din fr. phytopathologique.

Specialist in fitopatologie.

fertAly.

cu linii de intirziere, folosit pentru obtinerea unor


efecte sonore speciale In muzica modernd. [Pr.: -jer]
Din erigl. Hanger.
FLASHBACK, flashbacicuri, s.n. (Cin.) Insertie

care Infatiseazd o scurta actiune secundard plasat


In trecut.
Secventa. retrospectiva intercalatd Intr-o
opera literara. [Pr.: flsbec] Din engl. flashback.
FLATULA, flatulez, vb. I. Tranz. (Med,) A elimina
Din fr. flatuler.
FLATULENT, -A, flatulenti, -te, adj. De flatulent.d.
Din fr. flatulent.

gazele din intestine prin anus.

FLATULENT& s.f. (Med.) 1. Acumulare de gaze


in stomac si intestine; meteorism. 2. Evacuare abundenta i necontrolatd a gazelor din intestine ; (fam.
si pop.) pirt. Din fr. flatulence.
}MAUS s.n. Tesatura de HMI cir suprafata foarte
Din germ. Flausch.
scamosatd.
FLAUSA, flausez, vb. I. Tranz. A face ca o tesaturd
sa fie paroasa, scamosata. [Pr.; fla-u-] Din Haus.
flausiire s.f. ; flaustit, -A adj.

FLEBOLOGIE s.f. (Med.) Studiul bolilor sistemului


venos si al tratamentului lor.
Din fr. plilebologie.

www.dacoromanica.ro

61

PLENDURIT

F ORSPAN

FLENDUBIT, -A, flenduriji, -te, adj. (Fam.; despra


Imbracamintel Zdrenfuit. FleandurA + suf. -it.
FLFT, -EATA, fleji, -e adj., s.m. si f. (Fam.) (Om)
naiv, bleg, nedescurcaref. Et. nen.
FLEXIBILIZA, flexibilizez, vb. I. Tranz. A face
flexibil.
Flexibil + suf. -iza. flexibilizfire
s.f. ;
flexibilizfit, -A adj.
FLEXURA s.f. ForMalie anatomicd curbata.
FLIC-FLAC s.n. (Gimnastica) Rasturnare prin

saritura Inainte sau inapoi. Din fr. engl. flic-flac.

FLOG s.m. (Spec. ; de obicei la pi.) Fir de par din'


regiunea pubisului.
FLOCOSI, flocofesc, vb. IV. Tranz si refl. (Fam.)
A (se) samosa. Din !locos. flocosire s.f.; flocosit, -A adj.

FLOCOSICA s.f. (La pl.) Planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase i flori mari rosii-purpurii
(Lychius coronaria ).

FLOREAL s.n. A opta lima a calendarului repu-

blican francez (20 aprilie 20 mai). [Pr.: -re-al]


Din fr.
floral.
FLORICULT OR, -OARE, floricuVori, -oare, s.m.
zi

f. -Specialist in floricultura.

agricultor, horticultor).

De la floare (dupa

FLU adj. invar., s.n. 1. Adj. invar. (Despre imbracaminte) Vaporos. 2. Adj. invar. (Despre imagini) Cu
contururi imprecise, estompate. 3. S.n. Efect fotografic care da evanescenfd contururilor. [Scris flou]
Din fr. flou.
FLUIDAL, -A, fluidali, -e, adj. (Geol.; lespre roci)
Cu aspect de fluid. [Pr.: flu-i-] Din germ. fluidal.
FLUIDIC, -A, fluidici, -ce, adj. (Rar) Caracteristic
unui fluid sau unei miscari fluide. [Pr.: [lu-i-] Din fr.
fluidique.

FLUIDIZANT, fluidizang, s.m. Fluidifiant. [Pr.:


Fluidiza suf. -ant.
.FLUIDIZAT, -A, fluidizafi, -te, adj. Care a devenit
fluid (1). [Pr. flu-i-] V. fluidiza.
flu-i-]

FLUIDIZO.R, fluidizoare, s.n. Aparat folosit pentru


fluidizare. [Pr.: [lu-i-] Fluidiza + suf. -or.
FLUORURAT, -A, fluorurag, -te, adj. (Chim.)
Care confine fluor. iPr.: [lu-o-] Din fluorurfi.

FLUTUREL s.m. (La pl.) Planta erbacee ornamentala, cu flori reunite in capitule mari, galbene
in partea superioara, purpurii la baza (Gaillardia
aristata ).
FLUVIATIL, -A, fluoiatili, -e, adj. (Bot.; despre

plante) De apd curgatoare. [Pr.:

-vi-a-]

Din fr.

fluviatile lat. fluviatilis.


FLU1;IOMETRIC, -A., fluviometrici, -ce, adj. Referitor la masurarea variafiei debitului i nivelului unei
ape curgatoare. [Pat -vi-o-] Din fr. fluviometrique.
FOARFECE s.f. (Bot. ; in compusul) Foarfeca-btdlii ..planta acvatica (submersa), cu frunze rigide
dinfate, cu flori albe, deschise la suprafafa apei
(Stratiotes aloides ).
FOCOMELIE s.f. (Med.) Anomalie congenitala
constind in atasarea direct& a labelor mlinilor gi

picioarelor la trunchi.

Din fr. phocomlie.


F C OMETRIC, -A., focometrici, -ce, adj. (Fiz.) De
focometrie.
Din fr. focomtrique.
FOCOMETRIE s.f. (Fiz.) Capitol al opticii care se
ocupa cu determinarea distanfei focale a sistemelor

Din fr. focomtrie.


FOCSANEAN, -A, focFdneni, -e, s.m., adj. 1, S.m.
Persoan& nascuta i crescuta in municipiul Focsani.
2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Focsani.
Focsani. (n. pr.) + suf. -ean.
FOCSANEANCA, focfdnence, s.f. Femeie nascuta
gi crescuta in municipiul Focsani.
Locuitoare din
municipiul Focsani. Focsanean + suf. -cd.

optice.

62

VOILETONISTIC, -A, adj., s.f. 1. Adj. De foileton.

2. S.f. Arta de a scrie foiletoane. 3. S.f. Totalitatea

foiletoanelor unui autor. [Pr". : fo-i-]


suf. -ic.
FOJGAIALA,

fojgdieli,

s.f.

Foiletonist

(Reg.)

Fojgdire.

Fojgal + suf. -eald.


FOJGAIRE s.f. (Reg.) Foire (cu zgomot); fojga.V. fojgdi.
iala.
FOLK an., adj. invar. 1. S.n. Stil in muzica usoara
contemporana care utilizeaza motive din muzica

populara. 2. Adj. invar. Care aparfine folkului (1).

Din engl. folk.


FOLICIST, -A, folkiiti, -ste, s.m. i f. (Fam.) Chitaref de muzic& folk. Folk + suf. -ist.
FOLOSIT, -A, folosili -te, adj. Care a fost infra:
buinfat ; care s-a degradal, deteriorat (prin intrebuinfare indelungatd); intrebuinfat, uzat. V. folosit.
FONDAT, -A, adj. v. fundat.
FOND r, fonduuri, s.n. Procedeu cinematografic
constind din intunecarea continua a imaginii la stirsitul unui cadru sau din aparifia continua a imaginii
din intuneric. [Pr.: -did Din fr. fondu.
FONEMIC, -A, fonemici, -ce, adj. (Lingv.) Privitor
la fonem. Din fr. phonemique.
FONOABSORBANT, -A, fonoabsorbanji, -te, adj.
(Despre materiale) Care are proprietatea de a absorbi
sunetele. [Pr.: -no-ab-] Din engl. phonoabsorhant.
FONOGRAFIC, -A, fonografici, -ce, adj. Referitor
la fonograf. Din fr. phonographique.
FONOIZOLANT, -A., fonoizolanfi, -te, adj. Care

izoleaza fonic. [Pr.: -no-i-]

Fon[ic] -17 izolant.

FONOIZOLARE, fonoizoldri, s.f. Izolare fonica.


(Pr.: -no-i-] Fon[ic] + izolare.
FONOMiTRIC, -A, fonometrici, -ce, adj. De fono,
metrie. =. Din fr. phonomtrique.
FONOMIMIC, -A., fonomimici, -ce, adj. (in sin-

tagma) Metodd fonornimicd = metoda de predare a


alfabetului prin descrierea repetata a sunetului cu
ajutorul gesturilor, a mimicii etc. Din it. fonomimico.

FONOMDIIE s.f. Descriere a sunetelor vorbirii


prin gesturi (la surdomufi).
Din it. fonomimia.
FONOSPECTRAL, -A, fonospectrali, -e, adj. Raferitor la spectrul semnalelor vorbirii. Din engl.
phonospectral.
FOREZA, foreze, s.f. Masina de forat.
Din fr..
foreuse.
FORMANT, formanfi, s.m. (Fon.) Zona de maxima

relevant& a unui spectru acustic. + (Fon.) Zona de


armonice amplificate prin rezonanfa cavitftilr supraglotice, definitorii pentru formarea timbruiui vocalic..
Din fr. formante.
FORMATIY, -A., formatioi, -e, adj-. Care formeaza

aptitudini, deprinderi prin educafie.


m atif .

Din fr.

fur.-

FORMOLIZA, formolizez, vb. I. Tranz. 1. A dezinfecta cu formol. 2. A fixa fesuturile animale cu formol.
Din formol.
FORMULARISTIC, -A, formularistici, -ce, adj.,
s.f. 1. Adj. Cu formular (1) ; de formular (I). 2. S.f.
Activitate legatd de realizarea i folosirea formularelor.
Formular + suf. -istic.
FORSITIA, forsilii, s.f. Arbust ornamental cu flori
galbene etc. grupate cite 1-3, care apar inaintea
frunzelor (Forsythia ). [Pr.: -ji-a. Var.: forzitia el]
Din lat. Forsythia, numele stiinfific al arbustului.
FORSPAN, forfpanuri, s.n. (Cin.) Bobina de
reclamd pentru prezentarea unui film. [Pl. gi: fowane]l
Din -germ. Vorepan.

www.dacoromanica.ro

FORTRAN

FORTRAN s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit


tn programarea automatd, orientat spre probleme
tehnico-stiintifice, Din engl., fr. fortran.
F ORUM, forumuri, s.n. Adunare, intrunire (de
mare amploare i importantd). Din lat., fr. forum.
FORZITIA s.f. v. f orsitia.
FOSETA, fosete, s.f. (Anat.) Gropitd (2).
Din
fr. fossette.
F SFATIC, -A, fosfatici, -ce, adj. (Chim. ) Cu
fosfat.
Din fr. phosphatique.
F SILIFPR, -.1, fosilifer,- -e, adj. ,,(Geol. ; despre
Din fr. fossillike.
foci) Cu fosile (1).

FRANCATURA

FOT OEMISIE s.f. (Fiz.) Emisie de fotoelectroni.


[Pr.: -to-e-. Var.: fotoemisitine s.f.] Din fr. photoemission, engl. photoemission.
FOTOEMISI CNE s.f. v. fotoemisle.
FOTOF OB, -A., fotofobi, -e, adj., s.m. si f. (Med.)
(Bolnav) de fotofobie. Din Jotofoble (der. regr.).
FOTOGRAFIE s.f. (CM. ; In sintagma) Fotografie

de platou =-- fotografie executatd In timpul realizdrii

unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre


secvente, pentru publicitate etc.
FOTOGRAMI s.f. Portiune a unei pelicule eine-

FOTOAILERGIE, fotoalergii, s.f. (Med.) Sensibilitate alergica la lumind. [Pr.: -to-a-] Din engl.
photoallergy.
FOTOAMAT OR, fotoamatori, s.m. Fotograf amator.

matografice care contine o imagine (stalled) completd.


FOTO GRAMMETRIST, -A, fotogrammetristi, -ste,
s m. i f. Specialist In fotogrammetrie. 7 Din engl.
Photogrammetrist.
FOTOHARTA, fotohdrti, s.f. Hart d. realizatd pe
baza fotogramelor. Foto- + harti (dupd fr. photo-

FOTOAUTOTR OF, -A, fotoautotrofi, -e, adj., s.f.


(Bot.) (Plana) care se hrdneste prin fotosintezd. ;

carte).
F OT 0 INTRERUPAT OR,

trophie.

FOTOLUMLNESCtNT, -A, fotoluminescenji, -te, adj.


Cu fotoluminescentd. Din fr. photoluminescent.
FOTOMETAL 0 GRAFIST, -A, fotometalografisti, -ste
s.m . i f. Specialist In fotometalografie.
Fotometalo-

[Pr.: -to-a-]

Foto- + amator.

fotosintetizant. [Pr.: -to-a-u-]

Din engl. photoauto-

FOTOBIOL GIE s.f. Ramurd a biologiei care


studiazd efectele luminii asupra organismelor vii.
[Pr.: -bi-o-] Din fr. photobiologie.
FOTOCARTO GRAFIRE, fotocartografieri, s.f. I tntocmire de hdrti cu ajutorul fotogramelor. [Pr.: -[i-e-]
De la fotocartograf.
fotocatalizatori,
FOTOCATALIZAT OR, - OARE,
-oare, adj. Care Inlesneste fotocataliza.
Foto- +

catalizator.
FOTOCLUB, fotocluburi, s.n. Club de fotoarnatori.

Foto- + club.

FOTOCOAGULARE,

fotocoaguldri,

s.f.

(Med.)

Coagulare a singelui prin raze laser. [Pr.: -co-a-] Foto+ coagulare (dupd engl. photocoagulation).
FOTOCOAGULAT OR, fotocoagulatoare, s.n. (Med.)

(Elt.) Fotoreleu.

fotointrerupaloare,

s.n.

Foto- + intrerupAtor.

gra fie + suf. -ist.

F OTOMETE OR, fotometeori, s.m. Efect luminos


care apare In atmosferd In anumite conditii datoritd.
reflexiei, refractiei, difractiei i difuziei luminii. [Pr.:

Din engl. photometeor.


FOTOMICR0GRAFIC, -A, fotornicrografici,

-te-or-]

-ce,

Din fr.

adj. De microfotografie; microfotografic.

photomicrographique.
FOTONIC, -A, fotonici, -ce, adj. (Fiz.) De foton.

Din fr. photonique.

F OT OPILA., fotopile, s.f.

Din fr. photopile.

(Elt.) Fotoelement.

Dispozitiv laser pentru determinarea coaguldrii singelui. [Pr.: -co-a-] Din engl. photocoagulator.

FOTOREA.CTIE, fotoreaclii, s.f. Reactie chimicd


efectuata sub actiunea luminii. [Pr.: -re-ac-] Din fr.
photoreaction.

electrocardiograf).

cu pigmenti fotosensibili.
Din fr. photorecepteur.
FOTORELVU, fotorelee, s.n. -Dispozitiv electronic
care Inchide un circuit sub actiunea luminii ; fotointreruptor. Foto- + releu.

F OT OC OA GUL 0 GRAF,
fotocoagulografe,
s.n.
(Med.) Aparat pentru mdsurarea automata a coaguldrii
stngelui. [Pr.: -co-a-]
Din fotocoagulare (dup A

FOTOCOL OR s.n. Sistem de fotografiere In culori.


Foto- + color[a].
FOTOCOMPOZITIE, fotocompoziiii, s.f. Compozitie
(8) in fotografie. Foto- + compozitie.
FOTOC ONDUCTIVITATE s.f. (Fiz.) Fotoconductibilitate. Din fr. photoconductivite.
FOTOCOND I/CT OR, -,OARE, fotoconductori, -oare,

adj. (Fiz.) Care prezinta conductibilitate suplimentard


sub actiunea luminii. Din fr. photoconducteur,
engl. photoconductor.

FOTORECEPT OR, fotoreceptori, s.m. (Biol.) Celula

FOT OREZIST OR, fotorezistoare, s.n. Material a


cdrui conductie variazd In raport cu iluminarea.

Din engl. photoresistor.


FOTO SINTtTIC, -A, fotosintetici, -ce, adj. (Bot.)
De fotosintezd. Din fr. photosynthetique.
FOTOSINTETIZANT, -A, fotosintetizanti, -te, adj.,
s.f. (Bot.) Fotoautotrof.
De la fotosintea.
F OT 0 SINTETIZATOR, - OARE,

fotosintetizatori,

F T OCR OM, -A, fotocromi, -e, adj. Care tsi schimbd


culoarea sub actiunea luminii ; fotocromatic. Din

-oare, adj. (Bot.) Care contribuie la fotosintezd.

F OT OCR OMATIC, -A, fotocromatici, -ce, adj. Fotocrom.


Fotocrom + suf. -atic.
F OT OCR ONICA, fotogronici, s.f. Cronicd fotograficd.
Foto + cronicA.
FOTOCUPL OR, fotocuploare, s.n. (Electron.) Optocuplor.
Din fr. photocoupleur.
F OTOIELASTICIMETRIE s.f. (Fiz.) Metodd de

De fototerapie.

Tiristor comandat prin intermediul unui impuls luminos.


Din engl. photothyristor.

[Pr.:

tiv semiconductor sensibil la lumind.

fotocromic (der. regr.).

mdsurare opticd a tensiunilor din masa unui corp.


-to-e-]
Din fr. photolasticim Ode.
FOT OELASTICIMETRU,

fotoelasticirnetre,

s.n.

(Fiz.) Aparat folosit In fotoelasticimetrie. [Pr. : -to-e-]


Din fr. photolasticimetre.
FOTOELASTICITATE s.f. (Fix.) Proprietate a unor

materiale transparente de ai modifica indicele de


refractie sub actiunea deformatiilor elastice. [Pr.:
DM fr. photolasticit,

De la fotoslintezA.
FOTOTELE GRAFIC, -A, fototelegrafici, -ce, adj.
De fototelegrafie. Din fr. phototlgraphique.
FOTOTERAPIC, -A, fototerapici, -ce, adj. (Med.)

Din fr. phototherapique.

FOTOTIRISTOR, fototiristoare,

s.n.

(Electron.)

FOTOTRANZIST OR, fototranzi.stoare, s.n. Dispozi-

phototransistor.
FOTOTROFIC, -A, fototrofici,

-ce,

Din engl.

adj.

(Biol. ;

despre organisme) Care Ii realizeazd nutritia cu ajutorul luminii solare. Din engl. phototrophie.
FRANCAT (MA, francaturi, s.f. Ansamblul mdrcilor
postale si stampidelor aplicate pe o corespondentd.
Francs + suf. -turd.

www.dacoromanica.ro

63

FRANCOF ON

FUTUROL GIE

FRANCOFON, -A, francofoni, -e, adj., s.m. i f.


(Vorbitor) de limba francezd.
Din fr. francophone.
FRANJURAT, -A, franjurafi, -te, adj. Cu franjuri ;
In forma de franjuri. Franjuri (pl. al lui franj) +
suf. -at.
FRAPAT, -X, frapali, -te, adj. (Despre bduturi)
Ricit cu gheatd. V. Traps.
PRATE s.m. (Bot. ; in compusul) Fratele-priboiului
= plant& erbacee din familia geraniaceelor, cu flori
purpurii-violacee, care creste prin p&duri sau locuri
pietroase, umede i umbroase (Gerranium silvaticum).
FRAUDARE, frauddri, s.f. Actiunea de a frauda.
[Pr.: fra-u-] -- V. frauds.
FRECVENTAT OR, -DARE, frecventatori -oare, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care frecventeazd ceva sau pe
Frecventa + suf. -tor.
cineva.

FRECVENTA s.f. (Fon.; in sintagma) Frecvenfd


fundamentald = prim& armonica a unui semnal complex ; fundamentald.
FREON, freoni, s.m. (Chim.) Compus organic al
fluorului utilizat in special ca agent frigorific. [Pr.:
fre-on]
Din fr. freen.
"FRE,5 adj. (Fam. ; despre oameni) Care nu este
obosit, vioi ; p. restr. (despre Infdtisarea lor) care
exprim prospethne, sandtate, tinerete ; vioi. Din fr.
fraiche.
FREZIE, frezii, s.f. Plantd ornamentald cu flori
plAcut mirositoare, colorate in diverse nuante (pale)
(Freesia).
Din lat. Freesia, numele stiintific al
freziei.
FRICTIONARE, fricfiondri, s.f.

Actiunea de a

fricliona. [Pr.: -fi-o-] V. frictions.


FRIGARE s.f. (Bot. la pl.) Planta erbacee din
familia geraniaceelor, cu tulpina ramificatd de la baztt
si acoperit cu peri lungi i aspri, cu flori mari violetepurpurii, folositd in medicina popular& (Gerranium
palustre).
FRIGOTERNIST, frigotehnifti, s.rn. Specialist in
frigotehnica.
Frigotehni[ca] + suf. -ist.
FRIPTURISM s.n. (Fam.) Goan& dupd posturi si
avantaje materiale. Fripturil + suf. -ism.
FRIZA. 9 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge
ridicolul, nebunia etc. Din fr. !riser.
FRIZER 2, frizere, s.n. (Englezism) Congelator ;
frigider.
Din engl. freezer.

FRONT s.n. (Met.; in sintagma) Front atmosferic

zond de contact intro cloud mese de aer cu gradient


termic ridicat.
FRONTOLIZA, frontolize, s.f. (Met.) Proces de destrdmare a fronturilor atmosferice.
Din fr. frontolyse.

FROTIR s.n. Tesaturd special& de bumbac, care


absoarbe apa usor, folositd pentru prosoaue, halate
de baie etc. Cf. fr. frotte.
FROTfU s.n. (Pict.) Strat subtire de cuioare; care
I asd sd se vadd In transparenta firele pinzei.

FRUSTfTE s.f. (Rar) tnsusirea de a fi frust (2).


Frust + suf. -ele.
FRUSTRATIE, frustrafii, s.f. (Rar) Frustrare.

Din

fr. frustration.
FTIZIOL OGIC, -A, ftiziologici, -ce, adj. De ftiziologic. ,[Pr.: -zi-o-]

Din fr. phtisiologique.

FULGER s.n. ( In sintagmele) 1. (Met.) Fulger


globular = forrnd de fulger rar in Ulna, cu aspectal
unui glob de foc de culoare albil-alb&struie sau rosiaticd, care produce un bizlit in timp ce se deplaseaza
relativ Meet. 2. Fulger electronic = blit.
FUMAT 2, -A, fumati, -te, adj. (Fain.; despre informa(ii, stiri) Rdsuflat, stiut ; perimat.
V. turns.
FUNCIARMENTE adv. (Rar) In mod funciar.

[Pr.: -ci-ar-] Din fr. foncierement (dupd funciar).


FUNCTIONAL, -A, adj. Util, practic.. Care hideplineste conditiile pentru a fi folosit.
FUNCTIONALITATE s.f. Calitatea de a fi functional. [Pr.: -g-o-) Din fr. fonctionnalit (dupd funcfional).

FUNDA vb. 1. Tranz. A intemeia afirmatli, idei,


teorii etc. pe argumente, pe probe.
FUNDAMENTAL, -A, adj. (Fon.; substantivat, f.)
Frecventa fundamentald.
,

FUNDAT, -A, fundali, -te, adj. Bazat (pe ceva),

intemeiat (1). [Var.: fondfit, -A adj.] V. funds.


FUNICULARIST, -A, funicularisti, -ste, s.m. i f.

Muncitor care asigura functionarea funicularului.


Funicular + suf. -ist.
FURAJA, furajez, vb. I. Tranz. 1. A prepara
furaje. 2. A hrdni animalele cu furaj.
De la furaj.
furajaire s.f. ; furajt, -A adj.

FURAT 2, -A, furati, -te, adj. Prdat (de bunuri

de pret).
FURGONfTA, furgonete, s.f. Automobil cu caroserie deschisti sau cu o platform& .(acoperitri) folosit
pentru transportul obiectelor voluminoase grele.
Din fr. fourgonnette.
FURNIRUIT, -A, furniruifi, -Se, adj. (Despre piese
de lemn) Acoperit cu furnir. [Pr.: -ru-it] V. furnirui.
FUSTANGIU, fustangii, s.m., adj. (Fam.) (Brbat)
afemeiat.
FustA + suf. -angiu.
FUSERAI s.n. 1. (Arg.) fnselare, furt. 2. (Fam.)
Lucru de inintuiald.

Phuscher.

Cf.

FU$EREALI, fusereli
Fused + suf. -eald.

fuseri.

germ.

Fuschele

(Fain.) Faptul de a

FUSERS, fuseresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A

rdscoli (1). 2. A face un lucru de mintuiald; a rasoli.

Cf. fusaldu.

FUTUROLOG, -A, futurologi, -ge, s.m.

Viitorolog.
Din fr. futurologue.
FUTUROLOGIE s.f. (Rar) Viitorologie.
futurologle.

www.dacoromanica.ro

i f.

(Rar)

Din fr.

GABARITIC, -A, gabaritici, -ce, adj. Referitor la


gabarit ; de gabarit. Gabarit + suf. -ic.
GABLtiNZ, gablonzuri, s.n. Cristal (1) special cu
irisatii, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabd
ieftine ; p. ext. obiect de podoabd care are asemenea
cristale. [Pr.: gablonj] Din n. pr. Gablonz.
GABONEZ, -A., gabonezi, -e, s.m. i f., adj. 11 Adj.
s.m. i f. (PersoanA) ndseuta i crescutO In Gabon
2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din Gabon.
Din fr

gabonais.
GABRO s.n. Roca eruptivA cu structurd granuloasa

folosit In constructii. [Serfs ei: gabbro] Din germ.


Gabbro, fr., it. gabbro.
GADGET, gadgeturi, s.n. (Englezism) Obiect mic,
ingenios construit, de valoare si utilitate neInsemnatd.
Din engl. gadget.
[Pr.: gheget]
GAD OUNIT s.n. Mineral anhidru sau usor hidratat
continInd paminturi rare. Din fr. gadOlinite.
GAFA, gafez, vb. I. Intranz. (Frantuzism) A face
o gafa (3). Din fr. gaffer. gafire s.f.
GAFEUR, gafeuri, s.m. (Frantuzism) Gafist. [Pr.:
-fdr]
Din fr. gaffeur.
GAFIST, -A, gafisti, -ste, s.m. i f. Persoanl care
face gafe (3) ; (frantuzism) gafeur.
Gafli + suf. -1st.
GAGAR1NIT s.n. Mineral care contine elemente
din familia pOminturilor rare. Din rus. gagarinit.
GAGAT s.n. (Min.) Jais. Din germ. Gagat.
GAIAC s.m. v. gualae.
GAIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase 0
usoare, constituite din irmnule de cuart si din orgaDin fr. gaize.
nism e silicioase.
GALACTOMETRU, galactometre, s.n. (Tehn.) Lacto-

metru. Din fr. galaetometre.


GALACTORn, galactoree, s.f. (Med.) Secretie
continua de lapte In timpul sau dupa Incetarea al5ptOrii. [Pr.: -re-e] Din fr. galaetorrhe.
GALB, (1) galburi s.n. (Arhit.) 1. Curburd a unui
capitel, a unei consche etc. ; p. ext. Sim t u r gratios al
unui element de arhitectura sau de sculptura. 2. Parte
a fusului unei coloane arcuite spre exterior, pentru a
evita iluzia de strangulare. [Var.: gfilbit s.f.] Din fr.
galbe.
GALBA. s.f. v. galb.
GALBEN s.n. (In sintagmele) Galben de cadmiu

sulfurd de cadmiu Intrebuintat ca pigment galben-oranj In pictura. Galben de crom = pigment galben

Inchis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc =


cofbrant galben deschis folosit pentru obtinerea ver-

delui.
GALEOPITEC, galeopiteci, s.m. Mamifer insectivor

din sud-estul Asiei, care poate plane (Galeopithecus ).


[Pr.: -le-o-] Din fr. galopithque.

GALET 1 s.m. 1. (Text.) Piesd de la masina de


filat mdtase artificialA care intinde firul la iesirea
din baia de filare. 2. (Tehn.) Bobinti inelara. 3. (Tehn.)

Sectiune a unui comutator rotativ.

GALIARD s.n. (Mar.) Fiecare (Mitre extremittile


puntii superioare ale unei nave. [Pr.: -Ward] Din fr.
gaillard.

GALIARDA, galiarde, s.f. Vechi dans francez cu


ritm vioi.
Parte dintr-o suita instrumentald care
urmeaza dupd pavand. Din fr. gaillarde.
GALIF ORMA, galiforme, s.f. (La pl.) Ordin de
pasAri tericole sau arboricole ; (si la sg.) pasare din
acest ordin.
Din Ir. galliformes.
GALO$ARE, galosdri, s.f. Operatic,- de Imbrdeare

fn piele sau In cauciuc a partii de jos a unui obieCt


de Inealtdminte ; p. ext. intaritura de piele sau cauciuc

cu care se executd aceastd operatie.

Din gales.

GALVANOCAUTERIZARE, galvanocauterizdri, s.f.

(Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.:

Dup fr. galvanocautrisatIon.


-ca-u-]
GALVANONARCIOZA, galvanonarcoze,

s.f. (Med.)

Electronarcozd.
Din fr. yalvanonarcose.
GALVANOSTEREOTIPIE s.f. Totalitatea proce-

deelor de reproducere a formelor de tipar Malt prin


galvanoplastie. [pr.: -re-o-]

Din fr. ga1vano-stro-

typte.
GALTANOTIEOPISM, galvanotropisme, s.n. (Biol.)
Din fr. galvanotropisme.
Electrotropism.
GAMBET, gambete, s.n. Piesa metaliea de legrttura

In unele organe ale utilajului de manevrd la exploatrile


Din fr. gambette.
GAMBIR s.m. Numele a (lona plante agAptoare
subtropicale, din ale cAror frunze se obtine un extract
folosit ca astringent (Ourouparia i Uncaria gambir ).
Din lat. [Ourouparia i Uncaria] gambir, numele
stiintific -al plantelor.
GAMETANGIU, gametangii, s.m. (Bot.) Structur
vegetald in care shit produsi gameti.
Cf. fr. g a m 6-

tange.

GAMETOGENEZI, gametogeneze, s.f. (Biol.) Proces


Din fr. gamtitogense.

de formare a gametflor.

GANAS s.n. v. gam*

GANASA., ganase, s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele


(foul ramuri ale mandibulei la animale. [Var.: geniis
s.n.]
Din fr. ganache.
GANGRENA.RE s.f. v. cangrenare.

GANGSTERESC, -A, gangsteresti, adj. De gangster.


Gangster + suf. -esc.
GARAJIST, garajisti, s.m. Lucrritor Intr-un garalj,
care se ocupl cu Intretinerea i repararea automobilelor.
Din fr. yaragiste.
GARGARA s.f. Fig. (Peior.) Relatare nedeslusita
sau fr ir, fOr logica, lipsitd de continut.
GARGARISM, gargarisme, s.n. Medicament lichid
folosit pentru gargard. Din fr. gargarisme.
GARGCSA, garguse, s.f. (Mil.) Sdcule t. de plinza

cu Incarcdtura de praf de puscd folositd la tunurile


de calibru mare. Dupa fr. gargousse.
GAMIN, garline, s.n. (Mar.) Parlind sau cablu de
sirma, folosite pentru maluevrare In port.
Cf. fr.

grelin.

GARN2TA, gamete, s.f. (Text.) Masind de destrdmat

deseurile de fire de lind cardatd. Din engl. garnett.


GAROFITA s.f. (In sintagma) Garofila Pietrei

Craiului = plantd erbacee a curei tulpind de 10-20

www.dacoromanica.ro

65

GASTRINA

poarta

cm

GENULIERA
o

singura

floare

purpurie brazdata

radial de dungi mai Inchise (Dianthus callizorus ).


GASTRIlq, gastrine, s.f. (Biochim.) Substant
secretatd de mucoasa gastrica din regiunea piloricd.
Din fr. gastrine.

GA STR OENTEROL6 G, -A, gastroenterologi,

-ge,

s.m. i I. Specialigt In gastroenterolngie. [Pr.: -tro-en-)

GEAC, geacuri, s.n. (Mar.) Pavilion national ridicat

la prora navelor militare. [Var.: jack s.n.]


engl. jack:
GEACA s.f. v. glaci.

Din

GECKO s.m. Familie de sopirle din tarile calde

(Gecko ) ; sopIrld din aceastd familie.

Din fr., engl.

gecko.

Din fr. gastro-entrologue.


GASTRULATIE s.f. (Biol.) Proces de transformara
a blastulei in gastruld. Din fr. gastrulation.
GASA, gape, s.f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari,

GELATIE s.f. Variatia limitei de curgere reala a


gelului din noroaiele de foraj in functie de timp.
Din fr. ghlation, engl. _gelation.

GAUCHO s.m. Pzitor de vite in pampasul argentinian. [Pr.: gdu-cio] Cuv. sp.
GAULEITER, gauleiteri, s.m. Conducdtor al unui

raturd. Din fr. glivation.


GELIVITATE s.f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub actiunea

executat la capdtul unei parime.

Din fr. Oche.

district din Germania nazista sau al unui teritoriu


ocupat de Germania nazistd. [Pr.: -lai-tdr] Din
germ. Gauleiter.
GAURA s.f. (Astron. ; in sintagma) Gaurd neagrit .---

relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive,


formatd prin prabusire gravitationald, caracterizatd
prin densitate foarte mare si fortd de atractie uriasa
si absorbanta.

GAVAJ, gavaje, s.n. (Med.) Hranire eu ajutorul


sondei gastrice.
Din fr. gavage.
GAZ s.n. (In sintagrna) Gaz solid = combinatie
solida de molecule de gaz metan i de api, care se
&este In special in zonele uncle pamintul este inghetat

'Ana la mari adincimi.

GAZ OANALIZAT 6R, gazoanalizatoare, s.n. (Tehn.)

Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-]


analizator.

Gaz

GAZ OD ECT, gazoducte, s.n. Conductd p en tru


transportul gazelor la distante (marl). Din fr.
gazodue (dupd apeduct).
GAZOSCOP, gazoscoape, s.n. Aparat pentru detectarea prezentei gazelor inflamabile in galeriile subterane din mine.
Din fr. gazoscope.

GAZOTRON, gazotroane, s.n. Tub electronic cu

gaz, cu descdrcare in arc, folosit ca diodd redresoare


pentru terisiuni mari. Din rus. gazotron.
GAINUSA s.f. Planta din familia rozaceelor cu
tulpina scurt ei cu flori albe ( Pothentilla microWha ).
GALATEAN, -A, gljeni, -e, s.m., s.f., adj. 1. S.m.
Persoana ndscutd i crescuta in municipiul sau judetul
Galati. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau

judetul Galati. 3. S.f. (La pl.) Planta ornamentald


din familia primulaceelor, cu flori roi sau purpurit;
Galati (n. pr.) +
primuld ( Primula obconica ).
suf. -ean.

GALATEANCA, glWlfcnce, s.f. Femeie nscuta


crescutd in municipiul sau judetul Galati. . Locui-

Galatean +
toare din municipiul sau judetul Galati.
suf. -cd.
GALBEAZA s.f. Numele a patru specii de "plante
parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii ;
b) tortel (Guscuta campestris ); c) tortel (cuscuta
epithyrnum ); d) tortel (Cuscuta europea ).
GALBENEA s.f. (La pl.) 1. Nunciele a trei 15lante

erbacee din familia primulaceelor: ay plantd cu tulpina dreaptd, cu frunzele ovale acoperite cu peri
ru flori galbene (Lysimachia punctata ); b) planta cu
tulpina dreapta, cu frunze ovale-lunguiete 1 cu flori
galbene dispuse in panicule terminale (Lysimachia
vulgaris ) ; c) dr ete (Lysirnachia nummularia ).

GALBENCSA, gdlbenupe, s.f. (La pl.) Planta din


familia rozaceelor, cu tulpina ascendenta, paniculat

ramificata in partea superioara ( Potentilla chrysantha ) .


GALBINta, gatbinije, s.f. Planta erbacee "din
familia labiatelor, cu frunzele petiolate si flori galbeneGalben + suf. -ild.
aurii (Galeobdolon luteum ).

66

GELIVATIE s.f. (Geol.) Degradare a rocilor de la

suprafata pamintului datorita variatiilor de tempoalternativd a inghetului si a dezghetului.

Din fr.

glivit.
GELITERA, gelicuri, _s.f. CrApdtura adinca in

lungimea tulpinii arborilor provocatd de inghet.


Din fr. glivure.

GEL (WA s.f. (Biol.) Agar-agar.


Din fr. glose.
GEMANARE s.f. (La car) FurculitA (2).
De la
geaman.
GEMANARITA., gemanarite, s.f. (Bot.) Bujorel (2)
(Orchis papilionacea ).
Geaman + suf. -arild.
GEMEL.AR, -A, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni.
Sarcind gemelard.
Din fr. gmellaire.
GEM CIA, _gemule, s.f. (Bat.) Parte a embrionului

vegetal, rudiment de tulpind. 4. (Zool.) Organ prin

care se Inmultesc spongierii. Din fr. gemmule.


GENAT, genati, adj. m. (Rar ; despre ochi) Cu gene
fungi.
De la geana.
GENERALIST, -A, generalipti, -ste, s.m. i f. Medic
specialist in medicind generala.
Medic internist.
Din fr. gnraliste.
GENERATIV, -A, generativi, -e, adj.. Care genereaza.
Gramaticii generativd
gramaticd ce tinde sd sta-

bileascd regulile de formare a frazelor corecte intr-o


Din engl. generative, fr. gnratif.
limb&
GENERATIVISM s.n. Curent lingvistic avind ca
bazd teoria generativd._ Din engl. generativism:
GENERATIVIST, -A, generativipti, -ste, adj., s.m.
si f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism.
2. S.m. si I. Specialist in generativism. Din engl.

generativist.
GENERATOR s.n. (In sintagmele) Generator cuan-

tic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de

emisie stimulatd a radiatiilor. Generator de zgomot


dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in msurdtori.
Generator de aeroioni
aeroionizator.
GENIC, -A, genici -ce, adj. (Biol.) Referitor la
gene, al genelor.
dena + suf. -ic.
GENIST, genipti, s.m. Militar din trupele de geniu
Geniu + suf. -ist.
(HI).
GENITOR, genitori, s.m. (Biol.) Planta sau anilTial
din care ia nastere un hibgid. Din fr. gniteur.
GEN6M, genomi, s.m. (Biol.) Grup de cromozemi,
diferiti genetic, care formeaz o unitate. [Pl. si: (n.)
genoame]
Din fr. gnome.
GENTIANACEE, genlianacee, s.f. (La pl.) Familie
de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse i flori

solitare sau in buchet, rdspindite mai ales in zona


muntoasd (alpina); (si la sg.) plantd din aceasta
farnilie. [Pr.: -si-a-]

Din fr. gentianaces.

GENULIERS s.f. (Mil.) 1. Difereng de nivel Intro

planul de asezare al unui tragator i nivelul liniei de


achire. 2. Diferent de nivel intre nivelul platformei
de tragere i partea inferioar a crenelului, in lucrdrile
de fortificatii. [Pr.: -li-e-] Din fr. genouilike.

www.dacoromanica.ro

GEOBOTANIC GHEIZEIRIT

GEOBOTANIC, -A, geobotanici, -ce, adj. Referitor


la geobotanicd, de geobotanica.
GEOBOTANIST, -A, geobotanisti, -ste, s.m. si

Specialist in geobotanied. [Pr.: ge-o-]


botaniste.

f.

Din fr. go-

GEOCANCEROLOGIE s.f. Disciplind care studiazd

evolutia cancerului In interdependentd cu alimentatia


clima (2). [Pr.: ge-o-] Din fr. gocancerologie.
p-1
GEOCHINLIC, -A, geochimici, -ce, adj. Referitor

la geochimie, de geochimie. [Pr.:

ge-o-]

gochimique.

Din fr.

GEOCRIOLO GtE s.f. Ramurd a geografiei fizice


care studiazd zonele de inghet ale scoartei terestre.
Din fr. gocryologie.
[Pr.: ge-o-cri-o-]
GEODA s.f. (Med.) Cavitate patologicd In diverse
tesuturi.
GEODEPRESIUNE, geodepresiuni, s.f. (Geol.) De-

presiune tectonicd primard, rezultatd din miscdrile


scoartei terestre. [Pr.: ge-o-de-pre-si-u-ne]

Geo[logic]

*F. depresiune.

GEODIMETRU, geodimetre, s.n. Instrument pentru

raport cu un reper de pe Pdmint. [Pr.: ge-o-] Din fr.


gostationnaire, engl. geostationary.
GEOTACTISM, geotactisme, s.n. (Biol.) Ansamblul
fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele
anumitor plante, sub influenta gravitatiei ; geotaxie.
[Pr.: ge-o-] Din fr. gotactisme.
GEOTAXIE, geotaxii, s.f. (Biol.) Geotactism. [Pr.:
ge-o-]
Din fr. gotaxie.
GEOTEHNIC, -A, geotehnici, -ce, adj. Referitor la
geotehnicd. [Pr.: ge-o-] Din fr. gotechnique.
GEOTERMOMETRU, geotermometre, s.n. Termo-

metru pentru mdsurarea temperaturii solului. [Pr.:


ge-o-]

Din fr. gothermometre.

GE OTR OPIC, -A, geotropici, =ce, ad j. (Biol.) Refe-

ritor la geotropism. [Pr.: ge-o-]

Din fr. gotropique.

GERANIOL s.n. Alcool component principal al


uleiului de trandafir. [Pr.: -ni-ol] Din fr. graniol.
GERANRJ s.n. v. geranium.
GERANIUM s.n. (In sintagma) Ulei de geranium ==

ulei eteric cu miros de trandafir, obtinut din unele


Var.: geriniu s.n.]

mdsurarea pe cale electroopticd a distantelor In geodezie. [Pr.: ge-o-] Din fr. godimetre.

specii de plante. [PrT: -ni-um.


Din fr. geranium.

GEODINAMIC, -A, geoclinamici, -cc, s.f., adj. 1.


S.f. Disciplind care studiazd modificdrile scoartei

familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera.


Jamesonii )i [Ace. i: &beret] Din lat. Gerbera
Jam esonii], numele stiintific al gerberei.
GEROIGIENA s.f. Igiend (2) a modului de viatd
Gero[ntologie] igienA.
al bdtrinilor. [Pr.: -ro-i-gi-e-]

terestre sub actiunea diferitilor agenti. 2. Adj. De

Din fr. godynamique.


GEOFON, geofoane, s.n. 1. Aparat electroacustic
folosit in prospectarea geofizicrt (seismicd). 2. Aparat
geodinamicA (1). [Pr.: ge-o-]

acustic folosit la detectarea pierderilor de apd din

conductele ingropate. [Pr.: ge-o-]


Din fr. geophone.
GEOFOTOGRAMMETRIE s.f. Ramurd a fotogrammetriei care se ocupd cu mdsurarea, determinarea si
reprezentarea suprafetei terestre. [Pr.: ge-o-] Din fr.
gophotogrammtrie.
GEOMECANICA. s.f. Studiul legilor mecanice dupd

care se produc modificrile scoartei terestre. [Pr.:


ge=o-]
Din fr. gonikanique.

GEOMETRIZA, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o

formd geometricd, a aranja in formd geometricd; a

raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] Din fr. gomkriser.


geometrizire s.f.; geometrizat, -A adj.
GEOMETROGRAFIE s.f. (Mat.) Studiul gsirii
solutiei celei mai simple a unei probleme de geometria
elementard. [Pr.: ge-o-] Din fr. gomtrographie.
GEOMORFO GENIE s.f. Studiul originii formelor

reliefului terestru [Pr.: ge-o-]

Din fr. gomorpho-

g6n1e.

GEOMORFOL6G, -A, geomorfologi, -ge, s.m. i f.


Specialist in geomorfologie. [Pr.: ge-o-] Din fr.
gomorphologue.
GEON6M1C, -A, geonomici, -ce, adj. De geonomie.

[Pr.: ge-o-] Din fr. gonomique.


GEONOMIE s.f. Totalitatea disciplinelor care studiazd legile fizice In legdturd cu Pdmintul. [Pr.: ge-o-]
Din fr. gonomie.
GEOPOTENTIAL s.n. Poten(ialul fortei de atractie a masei PdmIntului potential terestru. [Pr.: ge-o-]
Din engl. geopotential.
GEORAMA georarne, s.f.

Incapere sfericd pe a

cdrei fata interioard este reprezentatd. In relief scoarta


terestrd in scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] Din fr.
gorama, engl. georama.
GEOSFERIC, -A, geosferici, -ce, adj. Referitor la
geosferd, .de geosferd. [Pr.: ge-o-] Din fr. gosphrique.
GEOSTATIONAR, -A, geostationari, -e, adj. (Despre
sateliti artificiali) Care graviteazd pe o traiectorie
astfel calculat incit deplasarea sd se -facd cu viteza

de rotatie a Pdmintului, rdmiaind In pozitie fixd. In

GERBERA, gerbere, s.f. Planta ornamentald din

.
GERONTOCRATIE, gerontocrafii, s.f. Sistem de
guvernare In care puterea politica sau conducerea
apartine Wringer. Din fr. gkontocratie.

GERONTOLOG, -A, gerontologi, -ge, s.m.


Specialist In gerontologie i geriatrie.
Din

f.

fr.

gkontologue.
GERONTOLOGIC, -A, gerontologici, -ce, adj. Refe-

ritor la gerontologie si geriatrie, de gerontologie

Din fr. gerontologique.


GEROTITAL s.n. (Farm.) Solutie pe bazd de
procaind destinatd folosirii ca medicament. pentru
intirzierea proceselor de Imbdtrinire la oameni.
Gero[ntologie] + vital.
GESTALTISM s.n. Teorie filozoficd a formei
geriatrie.

potrivit cdreia un tot fiind constituit din structuri


perfect integrate are caracteristici proprii care nu
rezultd din elementele lui constitutive, iar Intregul
nu poate fi considerat simpla Insumare a acestor
elemente; configurationism. [Pr.: gheltal-]

Din fr.

gestaltisme.
GESTALTIST, -A., gestaltisti, -ste, adj., s.m. pi f.
(Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-stal-]
Din fr.
gestaltiste.
GESTIONA, gestionez, vb. I. Tranz. A avea In

gestiune bunurile, fondurile unei intreprinderi, institutii etc. [Pr.: -ti-o-] Din gestiune. gestionire s.f.
GESTUAL, -A, gestuali, -e, adj. Care se exprimA
prin gesturi ; referitor la gesturi. [Pr.: -twal] Din
fr. gestuel.
GETINAX s.n. Material izolant constituit din
foi de hIrtie impregnate cu bachelit i presate, utilizat
In electrotehnicd.
Denumire comerciald.
GETTER s.n. (Tehn.) Substanta folositd pentru
mentinerea vidului In tuburile electronice. [Pr.: ghetr]
Din engl., fr. getter.
GREATA s.f. Plantd erbacee cu tulpina cdrnoasd,
ramificatd, cu frunze ovale-rotunde i cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau rosii ( Begonia semperflorens ).

GREIZERIT s.n. (Geol.) Depozit silicos provenit


din precipitarea apei gheizerelor. Din fr. geysrite.

www.dacoromanica.ro

67

GHID

GLIPT 0 GE NEZI

GHID s.n. ( tn sintagma) Chid de uncle = mediu


In care are loc propagarea ghidatd a unui fascicul de
unde electrom agne Lice.

GRIDROPA, ghidrope, s.f. Fringhie legatd de


nacela unui balon i Wad sa se tirasca pe sol pentru
a rnentine balonul la o anumitd indltime constantd.
Din fr. guiderope.
GHIPS OTECA, ghipsoteci, s.f: 1. Colectie de statuete

si de plci ornamentale din ghips. 2. Loc special amenajat pentru pastrarea ghipsotecii (1). [Var.: gipsoWit s.f.] Din fr. gypsotheque.
GIHRIN s.m. Plant erbacee cu fructe pedunculate,
care creste prin locurile sdrate si In regiunea maritirnd
( Halimane pedunculata ). [Ace. nec.]
Et. nec.
GIHUL, ghiuluri, s.n. Inel (brbtesc) masiv din aur
Din tc. kill.
(cu pietre pretioase).
GIACA, giace, s.f. Jacbetd scurt& plInd in talie.
[Var.: geicd s.f.] Din gloat (prommtarea cuv. engl.
jacket).
GIARDIA s.f. (Zool.) Lamblie (Giardia intestinalis ).

[Pr.: giar-di-a] Din lat. Giardia [intestinalis], numele


stiintific al _giardiei.
GIARDIA.ZA. s.f. (Med.) Lambliaai. [Pr.: -di-a-]
Din fr. giardiase.
GIBERELiNA, gibereline, s.f. Substantd vegetal&
eu actiune stimulatoare asupra cresterii plantelor
folosit pentru a facilita aclimatizarea i dezvoltarea
unor plante de cu1tur6. Din fr. gibb

GI GACAL ORM, gigacalorii, s.f. (Fiz.) Unitate de


calorii.
Din fr.
gigacalorie.

msurd egald cu un miliard do

GI GANTIZ A, gigantizez, yb. I. Tranz. (Rar) A da


Din gigant. gigantizdre s.f.
GI GANT 0 GRAM, gigantografii, s.f. (Poligr.). Procedeu de reproducere in format mare, prin prorectie,
a unui cliseu initial mai mic.
Din fr. gigantographie.
GILBERT, gilberfi, s.m. (Fiz.) Unitate de mdsurd
(toleratii) a tensiunii magnetice i magnetomotoare.
[Pr.: jilber Abr.: Gb] Din engl., fr. gilbert.
GILB OX s.n. (Text.) Tren de laminare folosit In

proportii de gigant.

filatura de lInd pieptanatd. [Scris gi: gill-box]

Din

engl. gill-box.
GIL OTAJ s.n. (Poligr.) Acoperirea cu un strat
protector a cliseelor zincografice.
Din fr. gillotage.
GINANDRIE s.f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii
datorit lipsei hormonilor estrogeni i dominatiei

celor androgeni. 2. (Bat.) Formd sub care se prezinta,


la unele flori, androceul i gineceul, datorit concresterii staminelor i pistilului.
Din fr. gynandrie.

GINPSTRA, ginestre, s.f. Mic arbust cu frunze

lanceolate si cu Boni galbene (Genista. ovata ).. Din


it. ginestra.
GINSENG s.m. Plantd din familia araliaceelor
originard din China, folosit pentru proprietdtile ei
terapeutice deosebite ( Panax ); raddcina-vietii.
Din fr, , engl. ginseng.

GIOCOSO adv. (Muz.; ca indicatie de executie)

Cuv. it.
Vesel, cu veselie. [Pr.: gioczo]
GIPS OTE CA s.f. v. ghipsoteci.
G IR 0 CLAN OMETRU, giroclinometre,

s.n.

Clino-

Din fr. gyroclinometre.


CUR OC OMPAS, girocompase, s.n. Girodirectional
Din fr. gyrocompas.
GIRODIRECTIONAL, girodireclionale, s.n. Instrument de bord care indicA, in grade, directia avionului;
girocompas. [Pr.: -/i-o-] Giro[scop] + directional.

metru giroscopic.

GIROORIZ ONT, giroorizonturi,

s.n.

Aparat de

bord giroscopic, care indic inclinarea longitudinal


Din fr. gyrosi laterale a avionului. [Pr.: -ro-o-]
horizon.

68

GIROPIL OT, giropiloli, s.m. (Nay.) Pilot automat.


Din fr. ,gyropilote.
GIROVERTICAL, giroverticale, s.n. Giroseop cu

axa de rotatie verticald. Din fr. gyrovertical.


GUILTS, girusuri s.h. (Anat. ; in sintagma) Girus
cerebral = circumy'ofutie. -- Din lat. gyrus.
GISM.VNT, gismente, s.n. Unghi format de axa
unui ayion cu directia care un post de emisie terestru.
Din fr. gisement.
GIURGIUVEAN,

el,

giurgiuveni, -e, s.m., adj.

1. S.m. Persoand ndscutd

k crescutd in municipiu)
sau judetul Giurgiu. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judetul Giurgiu. Giurgiu (n. pr.) + suf.

-ean.

GIURGIUVEANCA, giurgiuvence, s.f. Femeie rids-

cutd sau crescutd in municipiul sau judetul Giurgiu.


Locuitoare din municipiul sau judetul Giurgiu.
Giurgiuvean + suf. -cd.

GIUVAIERGEREA SA, giuvaiergerese, s.f. Negus-

toreasd de giuvaieruri. [pr.: -va-ier-] Giuyaierger[ie]


+ suf. -easd.
GINDIRE s.f. (In sintagma) Gtndire laterald =

v. lateral.

GYSCARITA s.f. Plana din familia cruciferelor cu


frunzele spatulate sau oblongi (Arabidiopsis thaliana ).
GLACIS, glacisuri, s.n. (Geol.) Teren neted In

pant& ward.

Din fr. glacis.

GLAND,, glanduri, s.n. (Anat.) Portiunea terminald


a penisului.
Din fr. gland.
GLAUCONIT s.n. Silicat complex de fier i aluDin fr. glauconite.
miniu.
GLEI, gleiuri, s.n. (Geol.) Strat de nmol de culoare

cenusie sau vin&td-verzuie, format sub unele soluri


Din engl. gley.
mlbstinoase.
GLEIZARE, gleizri, s.f. Proces de reducere a
oxizilor de fier din sol In conditii de .anaerobioze,
create de un exces de urniditate. [Pr.: gle-i-] Dupd

fr. gleiser.
GLIADINA s.f. Protein& vegetald. [Pr.: gli-a-]
Din it. gliadina fr. gliadine.
GLICEROFOSFAT, glicerofosfafi, s.m. (Farm.) Sare
a acidului glicerofosforie, folosit ea medicament.
Din fr. glyerophosphate.
GLICER OF 0 SF ORIC adj. (In sintagma) Acid
glicerofosforic = combinatie a acidului fosforic cu
pin fr. glicerphosphorique.
glicerinA.
GLICEROL s.n. (Chim.) Glicerm. Din fr. glycerol.
GLICO GENETIC, -A, glicogenetici, -ce, adj. (Bio,

chim.) Referitor la glicogenezd.


tique.

Din fr. glycogdne-

GLICO GENEZA., glicogeneze, s.f. (Thochim.) Glicogenogeneza.


Din fr. Klycogenese.
GLICO GENO GENEZA, glicogenogeneze, s.f. (Biochim.) Proces de formare a glicogenului In ficat ;
Din fr. glycogenogenese.
glicogenezd.
GLIC 0 GEN OLIZA, glicogenolize, s.f. (Biochim.)
Transformare a glicogenului In glucozd.
Din fr.
glyeognolyse, engl. glycogenolysis.
GLICOLIZA, glicolize, s.f. (Biochim.) Proces de

descompunere a glucozei, In cadrul me tabolismului


Din fr. glycolyse.
general.
GLIC OPR ()TEMA, glicoproteide, s.f.

Protein& care contine in moleculd glucide.

glycoprot Ades.
GLICOZIDA, glicozide, s.f.

(Biochim.)

Din fr.

Substantd de naturd

vegetalk care contine in structura ei hidrati de carbon.


Din fr. glycoside.
GLIPTO GENEZA s.f. (Geol.) Proces de nivelare a
scoartei Pamintului sub actiunea agentilor externi.
Din fr. glyptoggiese.

www.dacoromanica.ro

GLISOR

GLIS OR, glisoare, s.n. (Tehn.) Cursor.

Din fr.

glissoir.
GLOBAL1TATE s.f. (Livr.) Caracter global, de
ansamblu.
Global + suf. -itate (dupa engl. globality).
GL OBINA, globine, s.f. (13iol.) Substanta organica,

care, impreuna cu hemul, formeaza hemoglobina.


Din fr. globine.
GLOCKENSPIEL s.n. Instrument de percutie
alcatuit din lame metalice asezate pe un suport, care,
lovite cu ciocanele de lemn, scot sunete asemanatoare
cu clinchetul de clopotel; joc de clopotei. [Pr.: glcdnfpin Cuv. germ.
.GLODAS, glodafi, s.m. Lucrator care executa
transportul i depozitarea sarii din salina la suprafatd.

Glod -I- suf. -cq.


GLODURARITA, glodurarife, s.f. Planta perena

asemanatoare arbustilor, cu flori minuscule (Camphorosma monspeliaca).


Glodur[os] + suf. -aril&
GLOSi,M, gloseme, s.n. (Lingv.) Nume dat In
teoria glosematicd unitatii minimale a limbii. Din
fr. glosseme.
GL OS OFAIUNGIAN, -A, glosofaringieni, -e, adj.
(Anat.). Care apartine limbii
faringelui, referitor la
limba i faringe. [Pr. : -gi-an]--Din fr. glosso-pharynglen.
GLOSOLALIE s.f. (Med.) Limbaj neinteligibil al
unor bolnavi, alcatuit din silabe i cuvinte fara sens.
Din fr. glossolalie.
GLUC OCORTICOID,

glucocorticoizi,

s.m.

(Biol. )

Hormon secretat de glanda corticosuprarenala, Cu

rol In reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor oi


protidelor, precum i in cel al apei si al electrolitilor.
Din fr. glueoeortieolde."

GLUCOMETRIE s.f. Dozarea glucozei In mustul


strugurilor sau In derivatele lui. Din fr. glueometrIe.
GLUCOZIDA, glucozide, s.f. Nume generic pentru
compusii glucozei din plante.
Din fr. glucoside.
GLUMELA, glumele, s.f. (Bot.) Frunzisoara verde
care acopera fiecare floare a unui spiculet de gramiDin fr. glumelle.
nee.
GLUTAMINA, glutamine, s.f. (Chirn.) Substanta
care se gaseste In unele plante, se formeazd in tesuturi
si fn singe si are rol important in metabolismul celulelor
din tesuturi. Din fr. glutamine.
GLUTEINA, gluteine, s.f. Proteind constituenta a
glutenului.
Din fr. glutlne.
GNAT 0 ST OM, gnatostomi, s.m. (La pl.) Subincrengatura de vertebrate care au gura cu fdlci mobile ;
(si la sg.) animal din aceasta subincrengatura.

Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoma.


GNOZIE s.f. (Psih.) Recunoastere a obiectelor cu
ajutorul organelor de simt. Din fr. gnosie, engl. gnosis.
GODAVIL s.n. v. godevil.
GODEVIL, godeviluri, s.n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat in interiorul
tevilor de extractie sau in interiorul unor conducte la
exploatarile petroliere. [Var.: godavil s.n.] Din engl.
go-devil.

GODIA, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A visli cu


ajutorul unei rame asezate la pupa, facind ca barca
sd inainteze In zigzag. [Pr.: -di-a] Din fr. godiller.
godire s.f.

GODIE, godii, s.f. (Mar.) .Rama lunga care


serveste la godiere. [Pr.: -clt-e) Din fr. goalie.

GODRON, godroane, s.n. Ornament in relief format


din proeminente ovale alungite, dispuse pe un element
de arhitecturd, pe un vas etc. Din fr. godron.
GODRONAT, -A, godronati, -te, adj. (Despre elemente de arhitecturd, vase etc.) Care are godroane.
Din fr. godronn.
GOETHEAN, -A., goetheeni, -e, adj. De Goethe, al
lui Goethe; In marnera lui Goethe. [Pr.: gd-te-an]
Goethe (n.pr.)/ + suf. -an.

GRAF OMAN

GOFRft, gofreuri, s.n. (Arhit.) Ornament constituit din adincituri cu con turul patrat, alaturate si
Din fr. gaufrd.
dispuse In iruri paralele.
GOGREN s.n. v. grogrend.
GOGRENA s.f. V. grogrend.

GOLIARD, goliarzi, s.m. Poet medieval de limba

Mina, ratacitor, care cinta bucuria de a UAL V.


vag an t. [Pr.: -li-ard] Din fr. goliard.

GOLIARDIC, -A, goliardici, -ce, adj. Caracteristic


Gollard +
de goliard. [Pr.: -li-ar-]
suf. -ic.
GOLICICA, golicele, s.f. Planta glabra cu frunzele
sinuos dintate (Myagrum perfoliatum ).
Gol + suf.
goliarzilor,

-icicd.

GOMAJ s.n. (Tehn.) Blocare a segmentilor In


canalele din piston, ca urmare a depunerii reziduurilor
de ardere. Din fr. gommage.
GONAD OTR OP, gonadotropi, s.m. (Biol.) Hormon

secretat de hipofizd cu actiune stimulatoare asupra

Din fr. gonadotrope.


glandelor sexuate,
GONDOLA 1, rndolez, vb. I. Tranz. A bomba
(o tabla, un placaj etc.). Din fr. gondoler. gondohire s.f. ; gondola, -A adj.
gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se
GONDOLA.
misca unduindu-se.
Din gondola. gondoldre s.f. ;

gondola, -A adj.
GONDOLA s.f. Raft, suport in form de gondola

(1) pe care este asezata marfa Intr-un magazin cli


a u toservire.

GONFAL 6N, gonfaloane, s.n. Steag de razboi In

evul mediu, cu partea libera despicatd In trei san


patru cozi. Din fr. gonfalon.
GONFLA, gonflez, vb. I. Tranz. si refl. A (se)

Refl. (Despre cavitati anatomice) A-si


umfla (1).
Din
mad volumul prin Imbibare cu un lichid organic,
fr. gonfler. gonflae s.f. ; gorilla, -A adj. '
GONFLABIL, -A, gonflabili, -e, adj. (D esp re

obiecte cu pereti elastici sau plianti) Care se poate

Gonfla + suf. -bil.


umfla (1).
GONFLANT s.n. Substanta care poate fi absorbit
de un material coloidal provoclnd umflarea acestuia.
Din fr. gonflant.
GONOCIT, gonocite, s.n. (Biol.) Celuld germinala.
Din engl. gonoeyte.
GORJEAN, -A, gorjeni, -e, s.m., adj. 1. S.m.
Persoand nascuta si crescutd in judetul Gorj. 2. Adj.,
s.m. (Locuitor) din judetul Gorj. Gorj (n. pr.) -Isuf. -ean.
GORJEANCI, -gorjence, s.f. Femeie nascuta si

crescutd in judetul Gorj.

Locuitoare din judetul


Gorjean + suf. -cd.
GRADIeR, gradiere, s.n. Constructie folositd la
racirea apei necesare instalatiilor energetice. [Pr.:
-di-er]
Din germ. Gradier[werk].
GRADUAL, graduale, s.n. (Muz.) Cint gregorian
In liturghia catolica.
Carte de cintece pentru liturghie la catolici. [Pr.: -du-al] Din it., lat. graduale.
Gorj.

GRAF 2, grafe

i grafuri, s.n. (Mat.) Ansamblu a

(lona multimi disjuncte, intre care s-a stabilit o corespondenta. .(> Teoria grafelor = disciplina care studiaza
proprietatile topologice ale structurii grafelor. Din
fr. graphe, engL graph.
GRAFFITO, graffiti, s.m. (Arheol.) Inscriptie sau
desen executat prin zglriere pe monumentele antice.
(Sens curent) lnscriptii zglriate pe pereti. Din it.
graffito.
GRAFITIZA, grafitizez, vb. I. Tranz. A purifica
fonta prin separarea grafituld.
Gralit + suf. -iza.

Cf. germ. graphitieren. grafitizae s.f. ;

gra-

Misfit, -A adj.
GRAFOMAN, grafornani s.m. Maniac al scrisului.
Reclamagiu
Din grraomanle (der. regr.).

www.dacoromanica.ro

69

GRAFOMANIE

GUZLAR

GRAFOMANIE s.f. Tending patologicd de a scrie


Din fr. graphomanie.
mult i fr rost.

aratd dud procentul de metan din atmosfera unei

GRAF 0 SPA SM, grafospasme, s.n. (Med.) Cramp a


scriitorului.
Din engl. graphospasm.
GRAF-PL OTTER, grafplotiere, s.n. (Electron.,

exploatari subterane a atins limita periculoasa.


grisou scope.

se poate genera o imagine graficd pe un suport material;


Din engl. graph-plotter.
GRAMIERA, granziere, s.f. Balang speciald In
f orma. de sfert de cerc folosit In industria hirtiei si a

GROB, -A, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. Din germ. grob.
GROGRENA, grogrene, s.f. Panglicd textild folosita
In croitorie pentru intdrituri, finisaje etc. [Var.: gogran
Din fr. gros-grain.
s.n., gogranit s.f.]
GROHAITOR sm. (Pop.) Batozd (de pdioase).

Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul cdruia


plotter. [Pr.: plotdr]

celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-]


Gram + suf. zierd.
GRAMOLA, granzole, s.f. Dispozitiv pentru frdmintarea i omogenizarea mecanizatd a aluatului.
Din it. gramola.
GRANITIZARE granitizdri, s.f. Proce-s natural de
formare a rocilor gyanitice. Dupd fr. granitisation.
GRANIVOR, -A, granivori, -e, adj., s.m. i f.
(PasAre) care se hrdneste cu seminte.
Din fr. grantYore.

GRANULOCIT OZA, granulocitoze, s.f. (Med.) Cres-

tere a numArului de granulocite sangvine peste valoarea. normald. Din fr. granulocytose.
GRATEN s.n. (Frantuzism) Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt in cuptor. Din fr. gratin.
GRATINAT, -A, gratinali, -te, adj. (Despre preparate culinare) (Acoperit cu pesmet) copt.
V. gratina.
GRAVE adv. (Muz. ; indicd modul de executie)
Rar, largo.
(Substantivat, n.) Compozitie sau parte
dintr-o compozitie muzicald creatd, In acest tempo.

[Pr.: grd-] Cuv. it.

GRAVELIT s.n. (Constr.) Granulit (2).


Dupd
engl. gravel.
GRAVIDIE s.f. Starea femeii gravide ; graviditate.
Din fr. gravidie.
GRAVIMETRU, gravirnetre, s.n. (Fiz.) Instrument
pentru mdsurarea acceleratiei gravitatiei. Din fr.
gravimtre.
GRAVITON, gravitoni, s.m. (Fiz.) Particuld ipo-

teticd, considerag a fi cuanta clmpului de gravitatie.


Din engl. graviton.

GRAZIOSO adv. (Muz. ; indicd modul de executie)


i gratie. [Pr.. -fi-zo] Guy. it.
GRAMADA s.f. Spec. Ingrdmddire ...organizat de

Cu uurint

jucdtori la rugbi ; meleu.

GREA, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navd


cu greementul necesar.
Din fr. grer. grare s.f. ;
great, -A adj.
GRE GARISM s.n. (Rar) Stare a animalelor care
trdiesc in turma ; (fig.) instinct, spirit gregar. Din
fr. grgarisme.
GREN,,grenuri, s,n.., (Met.) Inkrisificare bruscd si

temporal% a vintului insntit,d. unebri de ploaie.


Din fr. grain [de vent].
GRIDDIPMETRU, griddipmetre, s.n. (Elt.) Aparat
campus dintr-un undametru cu absorbtie i cu oscilater calibrat in frecveng. Din engl. grid-dip meter.
GRILL grifez, vb. I. Tranz. A marca cu ajutorul
,

grifei arborii care urmeazd sd fie scosi din pddure. Din


fr. griller.
grilare s.f. ; grifit, -A adj.
GRIL s.n. (Englezism) Grdtar (pentru fripturi).

Din engl. grill, fr. gril.


GRILA s.f. Prdjiturd In form de grild (2), preparata din aluat i unsd cu sirop de zahdr sau miere.

GRIND% grindisuri, s.n. Totalitatea grinzilor unui

acoperis, ale unui tavan etc.

GrindA + suf. -is.


GRINOTA. grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o

tabld cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat).


Din fr. grignoter.

grinotfire s.f. ; grinotat, -A adj.

GRIZUMETRIE s.f. Procedeu prin care se determinA continutul de metan din grizuul dintr-o mind.
Din fr. grisoumtrie.

70

GRIZUSC6P, grizuscoape, s.n. (Min.) Aparat care


Din fr.

GRIZUTINA s.f. (Min.) Exploziv antignizutosje


Din fr. grisoutme.
de amoniu.

bazd de azotat

GROS 2, grosi, s.m. Mdsurd folositd In comert


pentru mdrfuri sub forma de obiecte mici de acelasi
Mic
fel, egald cu 12 duzini, adicd 144 de bucdti.
gros = depozit care livreazd mdrfuri In cantitti
comerciale.
Din germ. Gros.
GROS-PLAN, gros-planuri, s.n. (Cin.) Mod de

Incadrare In tehnica filmrii, In care fotograma cuprinde

numai un detaliu sau fata personajului. [Pr.: gropldn]


Din fr. gros-plan.
GROSULAR s.n. (Min.) Varietate de granat.
Din fr. grossulaire.
GRUP s.n. (in sintagma) Grup sanitar = Incdpere
prevdzutd cu closet, chiuvetd (si, -uneori, cu cadd de
baie).

GRUPAT, -A, grupaii -lc,. adj. Care formeazd


grupe ; strins (la un loc), adunat. V. grupa.
GRUS s.n. (Constr.) Varietate de criblurd. LDin
germ. Grus.
GUAIIC, guataci, s.m. Arbore exotic important
pentru lemnul i extractale lui, folosite In medicind
(Guaiacum officznale ). [Var.: gaiac s.m.] Din engl.
guayaco.

GUANINA. s.f. (Chim., Biol.) Bazd azotatd purlnicd, prezent In tesuturi animale si derivate organice.
Din fr. guanine.
GUARANA s.f. 1. Liand care oreste In Brazilia
( Paullinia cupana ). 2. Pasta. preparatd din seminte

de guarana (1) Intrebuintat ca antinevralgic i ca


astringent in tratamentul dizenteriei. Din fr. gua-

rana.

GUARIPAMAN, guardamane, s.n. (Mar.) Apard-

toare de mind folositd de velari la cusutul velelor,


fdcutd din piele i avind intre degetul mare si podul
palmei un disc metalic cu care se Impinge acul. [Pr.:
Din it. guardamano.
guar-]
GUJON, gujoane, s.n. (Constr.) Bard de otel ase-

zeta paralel cu axa drumului, la rosturile transversale


de dilatatie ale planselor unei imbrcdininte de beton
vibrat. Din fr. gonjon.
GIIRA s.f. (Tehn. ; In sintagma) Curd artificiald
= aparat compus, In general, dintr-bn'difuzor montat
intr-o incintd acusticd, de formd i dimensiuni astfel
alese, twit caracteristicile acustice sd fie asemdndtoare
cu acelea ale gurii umane.
GURNA, gurne, s.f. (Mar.) Parte curb a carenei
care leagd fundul cu peretii verticali ai unei nave.

Cf. engl. gurne y.

GtJRU s.m. invar. (Livr.) intelept, filozof, mentor


spiritual ; p. restr. preot al diverselor secte hinduse.
Din engl. guru, fr. gourou.
GUSECI, guseuri, s.n. (Constr.) Plec de otel care
serveste la prinderea barelor ce se unesc intr-un nod
al unei grinzi. Din fr. gousset.
GUTATIE, gutalii, s.f. (Bot.) Eliminare a apei
dirt plante prin frunze, in cursul noptii. Din fr.
.

guttation.
GUZLAR, guzlari, s.m. Persoand care data la
guzla.
Guzlit + suf. -ar.

www.dacoromanica.ro

IIABAX, -1, habani, -e, s.m. i f. Membru al unei


secte baptiste ai cdrei adepti au emigrat i in Transitvania in secolul al XVI-lea. Din germ. Habaner.
HABEAS CORPUS s.n. ( In legislatia unor pH)
Drept care garanteazd libertatea individuald si protejeazd impotriva arestdrii arbitrare, permitind arestatului sS ceard prin avocatul sdu s compard in fat a
unui magistrat care urmeazd s decidd asupra legalitatii arestdrii. [Pr.:. ha-be-as cdr-pus] Expr. lat
HABITUAL, -A, izabituali, -e, adj. (Rar) Obisnuit,
frecvent. [Pr.: -tit:al] Din fr. habituel.
HABSB UR GIC,

-A,

habsburgici,

-ce,

adj. Al

dinastiei Habsburg sau al imperiului austro-ungar


.condus de impdratii din dinastia Habsburg, privitor
la aceastd dinastie sau la acest imperiu. Habsburg
(n. pr.) + suf. -ic.

HADR ON, hadroni, s.m. (Fiz.) Particuld cu masa

superioard sau egald cu protonul supusd unei interactiuni electromagnetice i gravitationale foarte slabe.
Din engl., fr. hadron.
HADROZAUR, hadrozauri, s.m. Specie de dinozaur care a trait in urmd cu 70-75 de milioane de ani.
[Scris i.: hadrosaul Din engl. hadrosaur.
HA GIONIM, hagionime, s.n. (Livr.) Nume de dint.

[Pr.: -gi-o-]

Din fr. hagionyme.

HAI s.n. (Fara. i arg.) Harmdlaie ; scandal. 0 Expr.

A face (un) hai = a face scandal in. semn de protest,


de repros etc.

HAIKU, haikuuri, s.n. (Livr.) Poezie japonezd alcd-

tuitd din 17 silabe dispuse in trei grupe. Din fr.


haiku engl. haikku.
HAIOS, -0A.SA, haioi, -oase, adj. (Farn.) Plin
de haz, amuzant, simpatic, nostim. [Pr.: ha-los]
Rai + suf. -os.
HALF-TIME s.n. Reprizd sportivd. [Pr.: haftdim]

Cuv. engl.
HALIE CTIC, -A, halieutici, -ce, adj. De halieuticd;

pescdresc. [Pr.: -li-e-u-]

Din fr. halieutique.

HALOCROM/E s.f. (Chim.) Fenomen de colorare

a unor compusi organici cind se transformd in sdruri.


Din fr. halochromie.
HALOFIL, -A, halofili, -e, adj. (Biol. ; despre unele
organisme) Care se dezvoltd. in mediu sdrat. Din
fr. halophile.
HALO GENA, halogenez, vb. I. Trans. A supune o
substantd reactiei de halogenare. Din fr. haloolner.
HA.LOGRAFIE s.f. (Chim.) Descriere a sdrurilor.
Din fr. halographie.
HALOID, -A., haloizi, -de, adj. (Chim.; despre
sdruri) Care este compus dintr-un halogen si un metal.
[Pr.: -lo-id] Din fr. haloile.
HAL OMETRU, halometre, s.n. (Ind.) Areometru
folosit la stabilirea concentratiei de sdruri anorganice
soluble a substantelor zaharate. Din fr. halomtre.
HAL OM ORF, -A, halomorfi, -e, adj. (Geol. ; despre
sol) Bogat in care. Din fr. halomorphe.
HAL 6N s.n. Gaz incolor, inodor i rSu conducdtor
de Eelectricitate, folosit in extinctoare.
Din fr. halon.

HAL OPLANCT ON, haloplanctonuri, s.n. Plancton

care trdieste si se dezvoltd in ape sdrate de diferite

Din engl. haloplancton.


concentratii.
HAL OR, halori, s.m. (Mar.) Muncitor care lucreazd

la halajul navelor.

Din fr. haleur.

1{ALTEROE1LIE s.f. Sportul ridicSrii halterelor.

Din fr. halterophilie.


HALUCINAT ORM, -1E, halucinatorii, adj. 1. Care
provoacd halucinatii ; halucinant. 2. Care fine de halucinatie.
Din fr. halluclnatoire.
HALUCIN6ZA, halucinoze s.f. (Med.) Stare patologicd caracterizatd. prin halucinatii recunoscute de
bolnav ca stari anormale. Din fr. hallucinoso.
HAMBURGER, hamburgeri, s.m. Chiftea plat& care
se serveste friptd i pusd. intr-o child. [Pr.: hamburgdr]

Din fr., engl. am. hamburger.

HAMLETIZ A, hamletizez, vb. I. Tranz. (Livr.)

A face din orice lucru o dilemd. C (Absol.) ./Vu mai


Hamlet (n. pr.) + suf. -iza. hamhamletiza atita.
letithre s.f.
HAMSTER, hamsteri, s.m. Mamifer din familia
rozdtoarelor, de talia unui sobolan, cu blana de diferite
culori ; hirciog (Cricetus cricetus ). -4 Din germ. Hamster, engl. hamster.

HANAP s.n. Cupd din lernn, metal etc. bogat


ornanientatd, folositd in evul mediu pentru Mut.
Din fr. hanap.
HANDICAP s.n. Deficienfd senzoriald, motorie,

mintald sau orice altd infirmitate a unei persoane.


HANDICAPARE, handicapdri, s.f. Actiunea de a

handicapa i rezultatul ei. V. handicaps.


HANDICAPAT, -A., handicapati, -te, adj., S.M.
si f.

1. (Persoand) care are o infirmitate. 2. (Stat,

colectivitate etc.) care se afld Intr-o stare de inferioritate, de obicei, economicd. 3. (Persoand, echipd etc.)
care este dezavantajat intr-o intrecere (sportivd).
V. handicapa.
HANTELI, hantele, s.f. Greutate din metal de
1-5 kg, compusd din cloud sfere unite intro ele prin-

tr-un miner, folositgi In gimnasticd. Din germ. Hantel.


HAPLOIDIE s.f. (Biol.) Stare a organismelor

haploide. [Pr.: -plo-i-] Din fr. haploidie.


HAPPENING s.n. Spectacol spontan, improvizat.
[Pr.: hip(d)ning] Cuv. engl.
HAPPY-END, happy-enduri, s.n. Sfirsit, epilog

fericit al (actiunii) unei opera dramatice, cinemato-

grafice etc. [Pr.: hpiend]


Din engl. happy-end[ing].
HARD subst. (Farn.) Hardware. Prescurtat din
hard[ware].
HARD ROCK, (2) hard rockuri, s.n. 1. Stil in muzica

ward si de jaz bogat in intensitgi sonore puternice,

obsedante. 2. Cintec In stil hard rock (1). Din


engl. hard rock.
HARDWARE subst. (Cib.) Structura fizicd a until
cistern de calcul si diverse periferice ; echipamentul
propriu-zis; (fam.) hard. [Pr.: hdrduedr] Guy. engl.
HARES s.n. Hirtie presatd impregnata cu rdsini
fenolice, folositd ca material electroizolant.
Din
germ. Harex.

www.dacoromanica.ro

71

HA It

SM

HELIPORT

HARETISM s.n. Conceptie sociologicd in care se


preeoniza ridicarea stdrii materiale i culturale a satului prin activitatea ex trascolard a invatatorilor.

[Spire] Haret (n. pr.) + suf. -ism.

HARGHITEAN, -A, harghiteni, -e, s.m., adj.


1. S.m. Persoand nscut i crescutA in judettil Liarghita. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judetel flarghita.
Harghita (a. pr.) + suf. -ean.
HARGHITEANCX, harghitence, s.f. Femeie nscut

si

crescutil in judetul Ilarghita.

Locuitoare din
Harghitean + suf. -cei.
HARNASARE s.f. (Rar) Actiunea de a harnasa
rezultatul ei. V. harnasa.

judetul Harghita.

HARPOMER, harponieri, s.m. l'escar care foloharponul. [I'r.: -ni-er]


Harpon + suf. -ier.

sesle

HARPSICORD s.n. (Livr.) Clavecin. [Scris si:


harpsichord]
Din mgt. harpsichord.
IIARTA s.f. (In sinlagmele) Harta fusurilor orare .---

harld care indica' limitele reale ale fusurilor orare.


Hartei geologicd = hartil pe care este reprezentatd

rdspindirea diferitelor formatii geolegice. Hartcl hidrologicd = harld pe care shit reprezentate reparti[ia
proprietritilor fizice i chimice i conditiile de zdcdmint
ale apelor subterane. Hartd lingvisticd = hartd rezultal din carLografierea faptelor de limbd. Hartet sinop-

tied = harid facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu

principalele elemente meteorologice. Hartei de anomalii=


harld care indicd abaterile (actuate) ale unor ele-

menle meteorelogice, LAVA de valorile medii multitamale.

HASTATI s.m. pl. Numele soldatilor veterani,

inarmati en lance, care formau prima linie dintr-o


legiune romand. Din lat. hastati.

HATIE, hatii, s.f. (Reg.) Ingrdmddire de nuiele,


pietre, bolovani etc. executatd pentru a anienaja
cursul unei ape sau pentru a stdvili revArsarea ei.
Hat + suf. -ie.
HAVAJ, luwaje, s.n. (Min.) Havare-r Din fr.
havage.

FEEL/JUN s.f. TesAturd sinteticd supraelasticA;

object confectionat dintr-o astfel de tesdturd.

Din fr., it. helanca.


HELCOLOGIE s.f. (Med.) Studiu al ulceratiilor.
Din fr. heleologie.
HELCOMETRU, helcotnetre,

s.n. Aparat de gim-

nasticA folosit pentru dezvoltarea fortei musculare,


care functioneazd pe principiul invingerii rezistentel
unei greutdti reglabile, ridicatd i coborit cu ajutorul
unor scripeli. Din fr. helcomtre.
HELIAC, -A, heliaci, -ce, adj. (Livr.; despre astri)

Care rdsare sau apune o data cu soarele. [Pr.: -li-ac]


Din fr. hliaque.
RELIANT, helianli, s.m. (Livr.) Floarea-soarelui
( Helianthus annuus ). [Pr.: -li-ant] Din fr. hellantbe.
HELIOCENTRALX, heliocentrale, s.f. Centirald elec-

tried solard. [Pr.- -li-o-]

Din fr. hliocentrale.

HELIOCROMIE s.f. (Poligr.) Tipar adinc polierom.


[Pr.: -1i-o-]
Din fr. hbliochromle.
HELIOFIL, -A, heliofili, -e, adj. (Despre plante)

Iubitor de lumind, care se indreapt cdtre lumind ;


care creste in regiuni puternic insorite. [Pr.: -li-o-]
f
Din fr. hliophile.
HELIOFIZIOTERXPIC, -A, heliofizioterapici, -ce,
adj. Care se referd la fizioterapia solard. [Pr.: -li-olizi-o-]

Hello-

+ fizioterapie.

IIELIOFGB, -X, heliofobi, -e, adj., s.m. i f. 1.


(Med.) Adj. s.m. si f. (Persoand) care suferd de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suporta lumina

solard, care creste In regiuni umbrae. [Pr.: -Ii-oVar.: eliofb, -A adj., s.m. i f.] Din hellotoble

(der. regr.).
RELIOFOBIE, heliofobii, s.f. (Med.) Fobie de lumind
solard.
Din fr. hatophobie.
HELIOGRAVOR, heliogravori, s.m. Lu'crdtor specialist in heliograverd. [Pr.: -Ii-o-] Din fr. hellograveur.
HELIOLITOGRAFIE, heliolitografii, s.f. Procedeu

HAVAT s.n. (In sintagma). /1/(qind de havat =--V. hava.

litografic in care formele de tipar sint obtinute prin


reproducere fotograficd. [Pr.: -li-o-] Din fr. hello-

HAZARDARE s.f. Actiunea de a se hazarda.


Vi hazards.
HEBEFRENIC, -A, hebefrenici, -ce, adj., s.m. i f.
(Med.) (Persoand) care suferd do hebefrenie. Din fr.
hAphrnique.

tratamente medicate) Care utilizeazd actiunea simultang a razelor solare si a aerului de mare. [Pr.: -li-o-]
Din fr. hliomarin.
HELIOMETRIC, -X, heliometrici, -ce, adj. De
lieliometru ; Idea cu heliometrul. [Pr.: -1i-o-]
Din
fr. hliombtrique.
HELIOTACTISM s.n. (Biol.) Heliotropism. [Pr.:
-li-o-]
Din fr. hliotactiame.
HELIOTEHNIC, -X, heliotehnici, -ce, s.f., adj.

havezA.

HAVAT OR, havatori, s.m. Miner care practicd


havajul. Hava + suf. -tor.

HEBELOGIE s.f. Psihologia adolescentei.


hbblogie.

Din fr.

.11EBOID, -A, heboizi, -de, adj. (Despre bolnavi)


Care se manifestd in special prin tendinta de e,omifere
a unor acte antisociale. [Pr.: -bo-id] Din fr. hboide.
HECTOLITRIC, -A, hectolitrici, -ce, adj. Mdsurat
In hectolitri.
HECTOMETRIC, -X, hectometrici, --ce, adj. Care se

referd la hectometre ; mdsurat in hectornetri.

Din

fr. hectombtrique.
HEDONISTIC, -A, hedonistici, -ce, adj. Hedonist.
Din fr. hdonistique.
HEGEMONIC, -A, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemnie,
-I adj.] Din, germ. hegemonisch.
HEGEMONISM s.n. Suprematie politicd a unui
stat asupra altor state ; tendintd de hegemonie. [Var.:
heghemonism s.n.] Hegemon + suf. -ism.
HEGHEMONIC, -X adj. v. hegemonle.
REGHEMONISM s.n. v. hegemonism.
HEIMATL 6s, heimadosi, s.n. (Jur.) Apatrid.
[Pr.: hai-] Din germ. Heimatlos.

72

lithographic.
HELIOMARIN, -X, heliomarini, -e, adj. (Despre

S.f. Tehnicd de utilizare a energiei solare prin


transformarea luminii naturale in curent electric cu
ajutorel fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnicd (1).
[Pr.: -li-o-] Din fr. hliotechnique.
1.

HELIOTEHNICIAN, -A, heliotehnicieni, -e, s.m.


Specialist in heliotehnicd (1). [Pr.: -li-o-teh-ni-ci-an]
Hello- -I- tehniciau.
HELIOTERAPIC, -X, helioterapici, -ce, adj. Refe-

ritor la helioterapie; care tine de helioterapie. [Pr.:

Din fr. hbllothrapique.


HELIOTERM, -A, heliotermi, -ce, adj. Heliotermic.
[er.: -Ii-o-] Din heliotermie (der. regr.).
HELIOTROPIC, -X, heliotropici, -ce, atlj. (Bia)
Referitor la heliotropism; . de heliotropism. [Pr.:
-Ii-o-]
Din fr. hbliotropique.
HELIOZX, helioze, s.f. (Livr.) Insolatie. [Pr.;
Din fr. hllose.
-li-o-]
HELIPORT s.n. v. eliport.
-Ii-o-]

www.dacoromanica.ro

HEPAT GRIME

HEMP 0 T

II ELM OT, helipoturi, s.n. (Elt.) 'Potentiometru


de precizie, la care variatia totald a yalorii se obtine
printr-un Jiumar mare de rotatii. Din fr. h lipot.
HELMINT, helming, s.m. (Med.) Nume generic al
viermilor paraziti. Din fr. helminthe.

HELMINTIC, -X, helmintici, -ce, adj. (Med.) Referilor la helminti, de helminti. Din fr. helmintlque.
HEMATIMETR 1E, hematimetrii, s.f. (Med.) N um -

HEMIPARE STEM, hemiparestezii, s.f.

Parestezie

a unei jumatati a corpului.

h dmiparesth este.

HEMISTIH s.h. v. emistih.


HEM OCIT, hemocite, s.n. (Biol.) Denumire generica

pentru celula sangvina.


HEM OCIT OME TRU,

Din fr. hmatithtrie.

eytom etre.

tenoid al unor alge.

Din engl. h(a)ematoehrome.

singelui. [Pr.: -di-a-]

HEMATOPERMIE, hcmatodermii, s.f. (Med.) Nume

generic al afectiunilor sistemului hematopoietic Insolite de leziuni cutanate. Din fr. hmatodermie.
HEMATOFA GIE, hernatofagii, s.f. 1. (Med.) Fagocitozd a hematiilor. 2. Faptul de a se hrani cu singe.
Din fr. b niatophagie.
HEMAT OMETRIE, hematornetrii, s.f. Examinare
a singelni in vederea determindrii tipurilor i proportiei
diferilelor elemente constitutive, precum si a cantitatii
de hemoglobina. Din fr. hmatomtrie.
HEMATO SCOPIE, hematoscoopii, s.f. (Med.) Examinare a sIngelui la microscop.
Din fr. hmatoseople.
HEMATO SPECTRO SC OPIE,

hematospectroscopii,

s.f. (Med.) Examinare a singelui en ajutorul spectro-

scopultd.
Din fr. hmatospeetroseopie.
EMAT 0 SUR MIE, hematospermii, s.f. (Med.) Prezenta a singelui in sperma ; hemospermie. Din fr.
hmatospermie.
HEMAT OTERAPIE, hematoterapii, s.f. (Med.) HemoDin fr. h matoth era*.
terapie.
11E11ATOX1L1NA s.f. Substanta incolord, solubild
In alcalii i insolubili in apa, alcool i eter.
Din fr.
hmatoxyline.
HEMAT URIC, -A, hematurici, -ce, adj. (Med.)

Din fr. hmaturique.


HEMERAL OP, -X, hemeralopi, -e, adj., s.m. i f.

Cu caracter de hematurie.

(Med.) (Persoand) care sufera de hemeralopie ; nictalop.


Din fr. hmralope.
HEMER CLOG, hemerologi, s.rn. Autor de eaten-

Din fr. hmoeyte.

hernocitometre,

Dispozitiv de masurare a hematiilor.

ratoare a hematiilor.

HEMATOCR OM s.n. (Biol.) Pigment rosu caro-

(Med.)

Din fr.

s.n.

(Med.)

Din fr. hmo-

HEMODIALIZA, hemoclialize, s.f. (Med.) Dializil a

Din fr. hmodialyse.

HEM ODIALIZ OR, hernodializori, s.m. (Med.) Rinicbi


artificial. [Pr.: -di-a-]
Din fr. hmodialyseur.
HEM 01)1NAMOMRTRU, hemodinamometre, s.n.

(Med.) Instrument pentru masurarea presiunii singeDin fr. hmodynamometre.


lui.
HEMOFIG, -A, hemo4a_gi, -ge, adj. (Biol.) 1.
(Despre animale) Care se hraneste cu singe. 2. (Despre
celule) Care distruge globulele rosii din singe:
Din
fr. hmophage.

HEM 0 GENIC, -X, hemogeneci, -ce, adj., s.m.

f.

1. (Med.) Adj., s.m. si f. (Persoand) care sufera de


hemogenie. 2. Adj. Relativ la hemogenie. Din fr.

hmognique.
HEMOGL 013INEMIE s.f. (Med.) Prezentat a hemo-

globinei in singe datorita distrugerii globulelor rosii ;


cantitate de hemoglobind prezenta in singe datoritd
distrugerii globulelor roii.
Din fr. h moglobinmie.
REMO GLOBINOMETRIE,

hemoglobinornetrii, s.f.

(Med.) Determinare a cantitatii de hemoglobina din

Din fr. h moglobinomtrie.


singe.
HEMOGLOB1NOPATIE,
hemoglobinopatii, s.f.
(Med.) Nume gereric al bolilor ereditare datorite

hemoglobinei anormale.
Din fr. hmoglobinopathie .
HEMOLITIC, -A, hemolilici, -ce, adj. (Med.) Care
Din fr. hmolytique.
produce hemoliza.
HEMOPATIC, -A, hemopatici, -ce, adj. (Med.)

persoand care studiaza probleme legate de

Referitor la hemopatie. Din fr. hmopathique.


HEMOPOIEZA s.f. (Med.) Ilematopoieza. [Pr.:
Din fr. hmopofese.
-po-ie-]
HEMOPTIZIC, -A, hemoptizici, -ce, adj., s.m. i f.

HEMER OL GIC. -X, hemerologici, -ce, adj. (Rar)


De hemerologie.
Din fr. himrologique.

(Bolnav) de hemoptizie.
Din fr. hmopthysique.
HEM ORA GIC, -A, hernoragici, -ce, adj. Cu caracter
do hemoragie; provocat de hemoragie. Din fr.

dare ;

calendare. -- Din fr. hmerologue.

HEMER OTECA, hemeroteci, s.f, (Rar) I3iblioteca

de publicatii periodice; sectie de periodice a unei

Din fr. hmrotheque.


biblioteci.
IIEMIAL GiE, heniialgii, s.f. (Med.) Durere limitatd

la o singura parte a corpului. [Pr.: -mi-al-]

Din fr.
hemialgie.
HEMIATROFIE, hemiatrofii, s.f. (Med.) A trofie

limitata la o jumatate a corpului sau a unui organ.

[ Pr.: -mi-a-]

Din fr. herniatraphie.

s.f. Polizaharid
complex, larg raspindit la plantele- superioare. Din
fr. hmicellulose.
HEMICELUL OZA, hemiceluloze,

HEMIELITR X, hernielitre, s.f. (Entom.) Aripd a


unor insecte jumMate chitinoasd, jumatate membranoasa. [Pr.: -mi-e-] Din fr. h mielytre.
HEMIMtL, -A, hemimeli, -e, s.m. i f. (Med.)

Monstru care prezinta. hemimelie.


Din fr. hmimele.
HENIMELIE, bun imelii, s.f.. (Med.) Malformatie

congenitald caracterizata prin absenta (extremitatilor)


unui membru.
Din fr. hmimilie.
HEMIMETABOLX, hemimetabole, adj. f. (Entom.;
despre insecte) Cu metamorfoza incompleta (fard
stadiul de nimfa). Din fr. hmimitabole.
HEMIOPIE, hcrniopii, s.f. (Med.) Afectiune a
vederii datoritd careia bolnavul percepe numai o
parte a obiectelor pe care le priveste. [Pr.: -mi-o-]
Din fr. hmiopie.

hmorragique.
HEMORAGIE s.f. 1. (In sintagmele) Hemoragie
intestinald = enterohemoragie. Hemoragie nazald =
epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital.
HEMOSPERMIE, heniospermii, s.f. (Med.) Ilematospermie.
Din fr. h mospermie.
HEMOTORAX s.n. (Med.) Acumulare de singe in
cavitatea pleurala. Din fr. hmothorax.
HEMOTOXINA, hemotoxine, s.f. (Med.) Substanta
care exercita o actiune nocivd asupra globulelor rosii.
Din fr. hmotoxine.
HEMOTR OP, -A, hemotropi, -e, adj. (Biol. ; despre
virusuri) Care se fixeaza de predilectie pe celulele
Din fr. hmotrope.
sangvine.
HEPARINURIE, heparinurii, s.f. (Med.) Prezenta

heparinei in urina ; cantitate de heparind prezent


in uriva.

Din fr. h parinurie.

HEPATALGIE, hepatalgii, s.f. (Med.) Durere de


ficat.
Din fr. hpatalgie.
IIEPATICEE, hepaticee, s.f. (La pl.) Familie de

plante criptogarne cu frunze numai de o parte a tulpinii sau fara frunze; (si la sg.) plantd din aceasta
familie.
Din lat. bepaticeae.

HEPAT 0 GfIN, -X, hepatogeni, -e, adj. (Med.) Care

este produs de ficat. Din fr. hpatogene.


HEPA.T GRAM, hepatografii, s.f. (Med.) Radiografie a ficatului. Din fr. hpatographie.

www.dacoromanica.ro

73

HEPATOL 0

HIBERNACUL

HEPATOL 6 G, -A, hepatologi, -ge, a.m. i f. speciaIist


In hepatologie.
Din hepatologie (der. regr.).
'HEPATOL GIC, -A, hepatologici, -ce, adj. (Med.)

Referitor la hepatologie, de hepatologie.

Din fr.

h patologi qn e.

HEPAT OM, hepatoame, s.n. (Med.) Tumoare hepa-

tica (maligna).

Din fr. hpatome.

HEPATOPANCREAS, hepatopancrease, sm. Glanda

digestiva la unele nevertebrate care cumuleaza func-

tiile ficatului si ale pancreasului. [Pr.: -cre- as]


Din fr .
h patopancras.
HEPATOPATIE, hepatopatii, s.f. (Med.) Nume
generic al bolilor ficatului. Din fr. hpatopathie.
HEPAT OPT OZ A, hepatoptoze, s.f. (Med.) Cddere a
ficatului.
Din fr. hpatopt6se.
HEPAT ORA GM. hepatoragii, s.f. (Med.) Hemoragie hepatica. Din fr. hepatorragle.
HEPATOTOXINA, hepatotoxine, s.f. (Med.) Toxind
exogen sau endogenA cu efect nociv asupra ficatului.

Din fr. hpatotoxine.


HEPTAEDRIC, -A, heptaedrici, -ce, adj. In formA
de heptaedru. [Pr.: -ta-e-] Din fr. heptadrique.
HEPTAGONAL, -A, heptagonali, -e, adj. In forma
de heptagon. Din fr. heptagonal.
HEPTATL6N, heptatloane, s.n. Complex de sapte
probe atletice selectionate din alergdri, sdrituri di
Hepta[edru] + [pent]atlon.
aruncAri.
HERALDIST, heraldipi, s.m. Specialist In heraldicd
Din fr. hrahlIste.
HERMENEUTIC, -A, hermeneutici, -ce, adj. Cu

caracter de hermeneuticd; de hermeneuticd. [Var.:


ermenntle -A adj.] Din fr. hermneutique.
HEROINOMAN, -A, heroinomani, -e, s.m. i f.
Persoand care se drogheazd cu heroind. [Pr.: -ro-i-]
Din fr. hrolnomane.
HEROINOMANIE, heroinomanii, s.f. (Med.) Drogare cu heroind. [Pr.: -ro-i-] Din fr. hroInomanie.
HERPETOL GIE s.f. Ramurd a zoologiei care se
ocup6 cu studiul reptilelor. Din fr. herptologie.
HERSA, herse, s.f. Grdtar metalic care Inchidea
intrarea cetiltilor medievale, servind ea barierd auxi-

hard a portii.

Din fr. herse.

HETEROCICLIC, -A, heterociclici, -ce, adj. (Chim.;

despre compusi organici) Care are In ciclu, pe linga


atomi de carbon, si atomi ai altor elemente. Din fr.
h troeyelique.
HETEROCROMIE, heterocromii, s.f. (Med.) Ano-

malie congenitald caracterizatd prin colorarea diferitti


a irisurilor. Din fr. htrochromie.
HETEROCROMOZ 6M, heterocromozomi, s.m. (Biol.)

HETtli OM 01111E, heteromorfii, 8.1. t." Heterd-

morfism. 2. (Bot.) Sterilitate a florilor generata da

existenta deosebirilor de lungime Intre stil i stamina.


Din fr. htromorphie.
HETEROMORFISM s.n. Calitatea a ceea ce este
Din fr. h tromorheteromorf ; heteromorfie (1).
phisme:

HETER PLASTIC, -A, heteroplastici, -ce, adj.


Care se referd la heterdplastie. Din fr.
htroplastique.
HETEROPLASTIE, heteroplastii, s.f. (Med.) Heterogrefd.
Din fr. htroplastle.
HETEROPROTEIDA, heteroproteide, s.f. (Biol.)
(Med.)

Substanta organica compus dintr-o proteind i o


substanta neproteicd. [Var.: eteroproteidi s.f.] Din
fr. htroprotide.
HETEROSEXUAL, -A, heterosexuali, -e, adj.
(Med.) Cu caracter de heterosexualitate ; atras de
sexul opus. [Pr.: -xu-al]
Din fr. hetrosexuel.
HETEROSEXUALITATE s.f. (Med.) Sexualitate
Din
normald; atractie spre sexul opus. [Pr.: -xu-a-]
fr. htrosexualit.
HETEROSFERA s.f. (Geogr.) Strat al atmosferei
situat deasupra homosferei, In care predomind gazele
usoare. [Var.: eterostril s.f.] Din fr. htrosphere.
HETEROTAXIE, heterotaxii, s.f. (Med.) POZitie

anormald sau modificare a pozitiei unui organ anaDin fr:htrotaxie.


tomic.
HETEROTERAPIE, heteroterapii, s.f. (Med.) Tra-

tament al unei boli cu mijloace specifice alteia.


Din fr. htrothrapie.

HETEROTERM, -A, heterotemi, -e, adj. (Biol.),

despre animale) Care se caracterizeath prin heteroDin fr. htrotherme.


termie.
HETEROTOPIC, -A, heterotopici, -ce, adj. (Med.)
Din fr. heterotopique.
De heterotopie.
HETEROTOPIE, heterotopii, s.f. (Med.) Ectopie.

Din fr. htrotopie.

HETEROTRANSPLANT, heterotransplanturi, s.n.


(Med.) Transplant recoltat de la un alt individ. Din
fr. htrotransplant.
HETEROZIG OT, -A., heterozigoli, -te, adj., s.m. (BioL)

(Organism diploid) cu doud gene diferite, una normald


una transformatti prin mutatie. Din fr. h trozygote.
HETEROZ 611I, heterozomi, s.m. (Biol.) HeteroDin fr. htrosome.
cromozom.

HEX- v. hexa-._
HEXADRIC, -A, hexaedrici, -ce, adj. De hexaedru:
Din fr. hexahlrique.
HEXAGONAL adj. ( In sintagma) Sistem hexagonal=

Din fr. htroehro-

sistem de cristalizare cu un ax de simetrie de gradul

HETERODINARE s.f. (Rad.) Operatie de amestec,


Intr-un element neliniar, a unor semnale cu frecvente
diferite, in scopul obtinerii unei translatii de frecventa.

HEXAMOT6R, hexamotoare, adj., s.n. (Avion) cu


Din fr. hexamoteur.
vase motoare.
HEXAREACT OR, hexareactoare, adj., s.n. (Avion)
propulsat de sase turboreactoare. [Pr.; -re-ac-] Din
fr. hexaractour.
HIACINT 2 S.M. V. iacint.
MARL hiade, s.f. (Mitol.) Nimfd a norilor incdrcati
de ploaie. [Pr.: hi-a-] Din n. pr. Hyades.
MAL Offi, -A, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care
are aspect sticlos. 2. (Anat. ; In sintagmele) Umoare
hialoidd = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrand hialoidd = membrand subtire
care Inveleste corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] Din fr.

Cromozom sexual; heterozom.


mosome.

Cf. engl. heterodyne.

HETERO GONIE s.f. (Biol.) 1. Formare pe acelasi

individ a cloud san trei tipuri de flori diferite din


punctul de vedere al androceului. 2. /nsusire a unor
specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri
partogenetice urmate de una sexuatd. Din fr.
het rogonie.
HETERO GRfFA., heterogrefe, s.f. (Med.) Operatie

de refacere a unui tesut sau a unui organ in care grefonul provine de la o altd specie ; heteroplastie. [Var.:
Din fr. htrogreffe.
eterogrelit s.f.]
HETEROMER, -A, heteromeri, -e, adj. (Biol.;
despre organisme) Care este format din diferiti constituenti morfologici, anatomici etc. Din fr. h tromere.

74

vase.

-hyaleide.
HIBERNACUL, hibernaculi, s.m. (Bot.) Mugure
metamorfozat i caduc, care constituie partea de

rezistentd In timpul iernii a unor plante acvatice.


Din fr. hibernaele.

www.dacoromanica.ro

HIBISCUS, BIGROSCOPIE
HIBISCUS, hibiscufi, s.m. Arbore tropical din
familia rnalvaceelor. Din fr. hibiscus.
HIBRIDATIE s.f. (Rar) Hibridare.
Din fr.
hybridation.
HIDATIDA s.f. (Biol.) Formd larvard a teniei
echinococ.
Din fr. hydatide.
HIDRADEN 6M, hidra4enoame, s.n. (Med.) Adenom
sudoripar.
Din fr. hydradnome.
HIDRATABIL, -A, hidratabili, -e, adj. Care se poate
hidrata. Din fr. hydratable.
HIDRATANT, -A., hidratang, -te, adj. Care hidraDin fr. hydratant.
teazd.
IDEDROACUSTIC, -A, hidroacustici, -ce, s.f., adj.
1. S.f. Ramurd a acusticii care se ocupd cu producerea
ai propagarea sunetelor in al:id. 2. Adj. De hidroacusticd.
[Pr.: -dro-a-] Din fr. hydroacoustique,
IHDROAMBLIORARE, hidcoameliordri, s.f. Tota-

litatea lucrdrilor de imbundtAtiri funciare care au

scopul sd mentind in sol un raport favorabil Intre apd


ai ceilalii factori ai fertilitii solului pe terenurile -

cu exces sau cu deficit de apd. ; hidroamelioratie.

[Pr.': -dro-a-rne-li-o-]
hydroamlioration).

+ ameliorare (dup fr.

Hldro-

EIDROAMELIORATIV, -A, hidroameliorativi, -e,

adj. Referitor la ansamblul de lucrdri hidrotehnice de


amehorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] Miro+ ameliorativ.
HIDROAMELIORAT OR, - OARE, hidroamelioratori,

Specialist in hidroamelioratii. [Pr.:


-dro-a-me-li-o-]
Din fr. hydroamdliorateur.
HIDROBIOL G, -A, hidrobiologi, -ge, s.m. i 1.
Specialist in hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] Din hidro-oare, s.m.

i f.

biologie (der. regr.)

MDR OBI OL 0 GIC,

-A,

hidrobiologici,

Care se referd la hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-]

hydrobiological.

-ce,

adj.

Cf. engl.

BLIDROCfNTRU4 hidrocentre, s.n. Regiune geografica bogatd in ape si energie hidraulica. Din fr.

hydrocentre.

MDROCHNIC, -A, hidrochimici, -cc, adj. De


Din fr. hydrochimique.
hidrochimie.
IIIDROCIIIMIE s.f. Disciplind care studiazd propEetatile chimice ale apelor.

111DROIZOICIPSA, hidrotzoltipse, s.f. (Geol.) Curbd

oblinutd prin unirea punctelor cu acelasi nivel hidro-

static subteran la straturile acvifere cu nivel liber.


[Pr.: -dro-i-]

Din fr. hydroisohypse.

HIDROIZ OLA, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola

pentru a Impiedica sau reduce infiltrarea sau orice

and actiune a apei asupra unei constructii. [Pr.:


-dro-i-]

Hidro-

Izolfit, - adj.

+ izola.

hidroizolre s.f. ;

hldro-

HID R OL 0 CAT OR, hidrolocatoare, s.n. (Mar.) Aparat

hidroacustic care determind directia i distanta unui


obiect aflat sub apd, prin intermediul ultrasunetelor ;
sonar.
Din engl. hydrolocator.
HIDROMANIE, hidrornanii, s.f. (Med.) Tulburare
psihic caracterizatd prin tendinta de sinucidere prin
Din fr. hydromanie.
HIDROMASAJ, hidromasaje, s.n. Masaj fdcut cu
ajutorul apei In miscare. Din fr. hydromassage.
HIDR OMETE OR OL 6 GIC,

-A, hidrometeorologtci,

-ce, adj. De hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-]

Din fr.

hydromtdorologique.
HIDROMINERAL, -A, hidrominerali, -e, adj. Rela-

tiv la apele minerale.

Din fr. hydrominral.

HIDRONEFR 6TIC, -A, hidronefrotici, -ce, adj.


(Med.) De hidronefrozA.
Din fr. hydronephrotique.
HIDROPLANA, pers. 3 hidroplaneazd, vb. I.

Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind

la suprafata apei.

Din fr. hydroplaner.


hidroplankre s.f.
MDR OPNEUMATIC, -A, hidropneumatici, -ce,

adj., s.n. (Aparat) care functioneazd cu ajutorul apei


sau al unui lichid ori gaz comprimat.4Pr.: -pne-u-]
Din fr. hydropneumatique.
HIDROPNEUMOTORIX s.n. (Med.) Pneumotorax

spontan caracterizat prin prezenta de lichid In cavitatea pleurald. [Pr.: -pne-u-] Din fr. hydropneumo-

thorax.
HIDROPONIC, -A, hidroponici, -ce, adj. Referitor
la hidroponicA, de hidroponica.
IHDROSONICITATE s.f. Ramurd a fizicii care

studiazd transmiterea energiei prin unde elastice in


medii lichicle.
Hidro- + sonicitate.
IIIDROSTATICIAiN, -A, hidrostaticieni, -e, s.m.

Din fr. hydrochimie.


IIIDROCHIMIST, -A, hidrochimifti, -ste, s.m. i I.
Specialist in hidrochimie. Din _fr. hydrochimiste.
HIDROCORTIZON s.n. Hormon secretat de glan&le suprarenale, care, preparat sintetic, are actiune
antiinflamatorie i antialergicd; cortizon. Din fr.

hydrostaticien.
HIDROSTATINIETRU, hidrostatimetre, s.n. Aparat

mpRocosMETICA s.f. Ramurd a cosmeticii care


foloseste cu predilectie apa i preparatele cosmetice
hidratante. Din fr. hydrocosmtique.
HIDROCULTURA s.f. Culturd a plantelor (industriale) prin mentinerea rAddcinilor in solutii nutritive
sau In apd, renuntindu-se la folosirea pmintului ;
hidroponicd.
Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

etapd a consoliddrii magmatice.

hydrocortisone.

IDDROCrw, hidrocugi,

s.f.

(Med.)

Sincopd

survenitd ca urmare a contactului brusc cu apa rece.


Din fr. hydrocution.
ICIDROENERGIE s.f. Energie produsA de ap in
miscare ; energie hidraulicd. [Pr.: -dro-e-]
Din fr.
hydro dnergie.

HIDROFILIZA, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A tra


un material pentru a deveni hidrofil. Din fr. hydro.
philiser, engl. hydrophilize. hidrofilizire s.f. ; hidroRUM, -A adj.
IIIDROFOBIZAT, -A, hidrofobizati, -te, adj. (Rar)
Imperrneabilizat. -- De la hidrofob.
HIDRO GE OL 6 G, -A, hidrogeologi, -ge, s.m i f.
Specialist In hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] Din fr.
hydrogologue.

f.

Specialist in hidrostaticd. [Pr.: -ci-an]

care mdsoard nivelul unei ape.

Din fr.

Din fr. hydrostati-

metre.
HIDROTERAPE CT, hidroterapeug, s.m. Specialist
in hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] Din fr. hydrothdrapeute.
HIDROTERMAL, -A adj. (Geol. ; in sintagmele)
Proces hidrotermal sau f azd hidrotermald
ultima
HIDROTERMOTERAPIE, hidrotermoterapii, s.f.
Din fr. hydrothermothrapie.
HIDROTIMETRIE, hidrotimetrii, s.f. Mdsurare a
densitAtii unei ape.
Din fr. hydrotimtrie.
HIDRCRA s.f. (Chim. ; in sintagma) Hidrurd de
bor
boran.
BIENIDA, hienide, s.f. (La pl.) Famirie de mamifere
carnivore din care face parte hiena ; (si la sg.) animal

Tratament cu ape termale.

din aceastd familie. [Pr.: hi-e-] Din fr. hynidds.


HI-FI s.f. invar., adj. invar. 1. S.f. invar. !nand

fldelitate. 2. Adj. invar. De inalta fidelitate. [Pr.:


haift, hift] Cuv. engl.
HIGROSCOPICITATE s.f. Proprietate a unui corp
de a fi higroscopic. Higroscopic + suf. -itate.

HIGRO SC OPIE s.f. (Rar) Higrometrie. .7 Din fr.


hygroscopie.

www.dacoromanica.ro

75

HIMERAHIPOPROTEINEMIE
HIMERA s.f. (Biol.) Organism produs prin fuziunea

a doi sau mai multi zigoti distincti.


IIIPERALGZIC, -A, hiperalgezici, -ce, adj., s.m..

f. (Med.) (Persoand) care suferk de hiperalgezie.


Din fr. hyperalgesique.
HIPERAL GEM, hiperalgezii, s.f. (Med.) Sensibilitate exagerata la durere ; hiperalgie.
Din fr.
hyperalgsie.
HIPERAL GIE, hiperalgii, s.f. (Med.) Hiperalgezie.

Din fr. hyperalgie.


HIPERBA.TA s.f. Adaos pe care 11 face scriitorul

sau vorbitorul dupd incheierea unui enunt.


HIPERBOLIZA, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A da
dirnensiuni exagera te mArimii, importantei etc. unui
lucru, unui fapt etc. Hiperboll suf. -iza.
hiperbolizare s.f.; hiperbolizfit, -A adj.
HIPERBOREU, -EE, hiperborei, -ee, adj., s.m. i f.
(Persoand) din regiunea extremului nordic ; p. gener.
(persoand) de la nord ; hiperborean. Din fr. hyperbore.

H1PERCALCEMIE, hipercalcemii, s.f. (Med.) Crestore anormald a cantitAtii de calciu In singe ; cantitate
de calciu anormal de mare prezentd In singe. Din fr.
hypercaleemie.
HIPERCARACTERIZARE, hipercaracterizitri, s.f.

Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidentierea ;mei singure valori lexicale sau gramaticale.
Riper- + caracterizare.
HIPERFRECTENTA, hiperfrecvente, s.f. (Fiz.) Freeyenta corespunzktoare microundelor. Din fr. hypertrquence.
HIPERFVNCTIE, hiperfunclii, s.f. (Med.) Activitate

exagerata a unui organ. [Var.! hiperfunctidne s.f.]


Din fr. hyperfonction.

HIPERFUNCTUGNE s.f. v. hiperfunclie.


HIPERNEFROM s.f. (Med. ; in sintagma) Ripernefrom medular = tumoare localizatd. In glanda medulosuprarenalk. Din fr. hypernphrome.

HIPER6N, hiperoni, s.m. (Fiz.) Particuld elementar cu masa mai mare decit masa protonului.

Din fr. hyperon.


RIPER ONIC, -A, hiperonici,
hiperon.
Hiperon + suf. -ic.

-ce,

adj. (Fiz.) De

RIPER 0 ST OZA, hiperostoze, s.f. (Med.) Dezvol-

tare anormald a unei zone osoase.

Din fr. hyper-

ostose.`,

HIPERPROSEXIE s.f. (Psih.) Concentrare exaDin engl. hyperprosexia.

gerata a atentiei.

HIPERPROTEINEMIE, hiperproteinemii, s.f. (Med).

Crestere a cantitatii de proteine din singe peste concentratia normald ; cantitate de proteine care depdseste concentratia normald in singe. [Pr.: -te-i-] Din
fr. hyperprotinmle.
IHPERSENSIBILIZA, hipersensibilizez, vb. I. Tranz.
si refl. A (se) sensibiliza foarte mult. Din fr. hypersensibiliser. hipersensibilizire s.f. ; hipersensibiliztit, -A
adj.
HIPERSOMME, hipersomnii, s.f. (Med.) Tendintd
de swim prelungit ; somnolenp. Din fr. hypersomnie.

HIPERSONIC, -A, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre


viteze) Care depdseste viteza supersonicd. 2. (Despre
aparate de zbor) Care atinge o vitezk hipersonica (1).
Avion hipersonic. Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

HIPERS UNET, hipersunete, s.n. (Fiz.) Ultrasunet

de frecventd foarte Malta.

Riper- 4 sunet (dupa

engl. hypersound).
HIPERTERMAL, -A, hipertermali, -e, adj. (Despre
ape minerale) Cu temperaturd foarte ridicatd.

Riper. + termal.

76

'11IPERTIMIE, hipertimii, s.f. (Med.) Crestere exagerat a bunei dispozitii caracteristicA starilor maniaDin fr. hyperthymle.
cale.
HIPERTIROIDIAN, -A, hipertiroidieni, -e, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care suferd de hipertiroidie. [Pr.:
Din fr. hypertyroidien.
HIPERTONICITATE s.f. 1. Stare a unei soIuii
hipertonice ; hipertonie (1). 2. (Med.) Crestere a presiunii osmotice a umorilor din organism. Din fr.
bypertonicite.

HIPERTR6FIC, -A, hipertrofici, -ce, adj. (Med.)


Din fr. hypertrophique.
Care prezintA hipertrofie.
HIPERTROFIERE s.f. (Med.) Actiunea de a (se )
hipertrofia i rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] V. hipertrolia.
HIPLATRIC, -A, hipiatrici, -ce, adj. Referitor la
bolile cailor, de hipiatrie. [Pr.: -pi-a-]
Din fr.
hippiatrique.,
HIPNONARCOZA, hipnonarcoze, s.f. (Med.) Narcoza

obtinutd prin hipnozd profunda. Din germ. Hypnonarkose.


HIPNOTERAPIE s.L (Med,) Tratarnent prin hipnoza.
Din engl. blpnotherapy.
HIPOACVZIC, -A, hipoacuzici, -ce, s.m. i f. (Med.)

Persoand care suferd de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-]

Din fr. hypoacousique.


HIPOALGEZIE, hipoalgezii, s.f. (Med.) ScAdere a
sensibilitAtii la durere. [Pr. 3 -po-al-]
Din fr. hypoalgsie.

HIPOBARIC, -A, hipobarici, -ce, adj. (Fiz.) Cu


presiune sedzutd. Din engl. hypobaric.
HIPOCALCEMIE, hipocalcemii, s.f. (Med.) &Here
anormala a calciului din singe. Din fr. hypocalcmie.
HIPOCILINEZIE, hipochinezii, s.f. (Med.) &Mere

a capacintii de miscare. [Scris

Cf. germ. Hypokinese.

i: hipohinezie]

HIPOCLOREMIE, hipocloremii, s.f. (Med.) Scadere


anormald a cantitdcii de dor din singe ; cloropenie.
Din fr. hypochlormie.
HIPOCLORHIDRIE, hipoclorhidrii, s.f. (Med.) Seadere a aciditatii sucului gastric. Din fr. hypachlorhydrie.
HIPOCROMIE, hipocrornii, s.f. (Med.) &Mere a
pigmentatiei pielii. Din fr. hypochromie.
HIPOERGIE, hipoergii, s.f. (Med.) Reducere a
capacitdtii organisrnului de a reactiona la diveri
antigeni. [Pr.: -po-er-] Din fr. hypoergie.
HIPOFOLICULINISM s.n. (Med.) Disfunctie hormonald cu sedderea foliculinei. Din fr. hypofolliculinisme.
HIPOGALACTIE, hipogalactii, s.f. (Med.) Scadere
a secrePei _glandei mamare. Din fr. hypogalactie.
H1POGEN, -A, hipogeni, -e, adj. (Despre roci,
procese geologice etc.) Care Ii are originea in interiorul
pAmintului.
Din fr. hypogne.
HIPOHIDMIZA, hipohidroze, s.f. (Med.) Diminuare

importantd a secretiei sudorifice ; absentd a transpiraliei.


Din fr. huohidrose.

ILIPOL OGIC, -A, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De


hipologie.
Din fr. hippologique.
HIPOMETR
-A, hipometropi, -e, adj., s.m. i f.

(Med.) (Persoana) care suferd de hipometropie ; miop.


Din fr. hypomtrope.
HIPOMETROPIE, hipometropii, s.f. (Med.) Miopie.
Din fr. hypomtropie.
HIPOMNEZIE, hipomnezii, s.f. (Med.) Slfibire a
memoriei.
Din fr. hypomnsie.
IHPOPEPSIE, hipopepsii, s.L (Med.) Digestie gastric insuficientd.
Din fr. hypopepsie.
IIIPOPROTEINEMIE, hipoproteinemii, s.f. (Biol.)

Diminuare a cantitatii de proteine din singe. [Pr.:


-te-i-]

Din fr. hypoproteinmie.

www.dacoromanica.ro

111130gENSillitranItOMOSFERA
taPOSENSIBILITATE, hiposensibilitji, s.f. (Med.)
Sensibilitate scazutA.
Din fr. hyposensibilit.
HIPOTAXA s.f. (Lingv.) Subordonare sintactica.
Din fr. hypotaxe..
HIPOTEHNIE s.f. Cresterea i dresarea calului.
Din fr. hippotechnie.
H1POTERMIE, hipotermii, s.f. (Med.) Scadere sub
normal a temperaturii corpului. Din fr. hypothermie.
HIPOTDIIE, hipotimi s.f. (Med.) Diminuare a
tonusului afectiv (in stArile dcpresive).
Din fr.
bypothymie.

IIISTOCIIIMIC, -A, histochimici, -ce, adj. De histochimie.


Din fr. histochimique.

HISTOGEN, -A, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care cla


nastere la tesuturi noi. Din fr. histogne.
HISTOID, -A, histoizi, -de, adj. (Med.) Care sealand cu un tesut. [Pr.: -to-id] Din fr. histolde.
RISTOLIZA, histolize, s.f. (Med.) Distrugere a
tesuturilor. Din fr. histolyse.
HISTOLOG, -A, histologi, -ge, s.m. i f. Specialist
In histologie. Din histologie (der. regr.).
HIST OPAT OL O GIC, -A, histopatologici, -ce, adj. De

HIPOTIPOZA, hipotipoze, s.f. Figura de stil care


sugereaza imagini vizuale foarte vii, [Var.: 1potip6z1
s.f.]
Din fr. hypotypose.
HIPOTIROIDIAN, -A, hipotiroidieni, -e, adj., s.m.

Din fr. histopathologique.


histopatologie.
HISTORIO GRAMA., historiograme, s.f. Grafic care
consemneazd evolutia In timp a unui fenomen; crono-

care tsi manifest& ostilitatea feta de societatea de


consum prin imbracaminte neglijenta i uneori prin

HISTOTIVIC, -A, histotoxici, -ce, adj. s.n. (Substanta) care distruge tesuturile. Din fr. histotoxique.
HIT, hituri, s.n. (Englezism) lag.r. Din engl.
hit.
HITLERISM s.n. Doctrina imperialistA, rasistA ei
dictatoriald elaborat de Hitler. Din fr. hitlrisme.

f. (Med.) (Bolnav) de hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-di-an]


Din fr. hypotyroIdien.
HIPDXEMIE, hipoxemii, s.f. (Med.) Scadere a
presiunii si a cantitatli de oxigen din singele arterial.
Din fr. hypoxemie.
HIPPY s.m. (Adesea adjectival) Tinar nonconformist

gramd. [Pr.: -ri-o-]

consumare de droguri sau inclinare spre promiscuitate


etc.
Epitet dat unui finar cu parul lung si Imbracat
neglijent. V. beatni c. [Suns i: hipi. Pr.: hi-]
Cuv. engl.
HIPPYSM s.n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris el,
Pr.: -pizm] Cuv. engL
hipism.
HIPS OCR OM, -A, hipsocromi, -e, adj. (Med. ;

HITLER/ST, -A, hi1leriti, -ste, adj., s.m. i f.


(Adept) al hitlerismului. Hitler (n. pr.) + suf. -ist.
HOBBY, hobbyuri, s.n. (Englezism) Ocupatie favo-

despre anemie) In care scade cantitatea de hem o-

Din fr. hypsochrome.


HIPSOCROMIE, hipsocromii, s.f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentatiei pielii. 2. Proces de deschidere a
globina.

culorii ca rezultat al modificarii structurii unei sub-.


stante prin introducerea unui substituent in molecule
corpului colorant. [Var.: ipsocromie, s.f.] Din fr.
bypsochromie.

HIPSOGRAFIE s.f. Ramura a geomorfologiei care

se ocupa cu descrierea reliefului dupa altitudine.

Din fr. hypsographie.


HIPSOTERAPIE, hipsoterapii, s.f. (Med.) Tratarea

unor boll prin folosirea climatului de altitudine.

Din fr. hypsothrapie.


HISPAN/STICA s.f. Disciplina bare studiaza limba
Din germ. Hispanistick.
ei culturile spaniole.
HISTAIMENEMiE, histaminemii, s.f. (Fiziol.) PrezentA a histaminei in singe ; cantitate de histamin&
prezenta in singe. Din fr. histaminmie.
HISTAMINIC, -A, histanzinici, -ce, adj. (Biol.)
Referitor la histamina, de histamina. Din fr. histaminique.
HISTA1IIINURIE, histaminurii, s.f. (Med.) Prezenta
a histaminei in urina, cantitate de histamina prezentA
ifl urina. Din fr. histaminurie.
HISTERALGIE, histeralgii, s.f. (Med.) Durere uterina. Din fr. hysteralgie.
HISTEROGRAFIE, histerografii, s.f. (Med.) Radiografie a uterului. Din fr. hystrographie.
HISTEROLOGIE s.f. (Med.) Disciplind care se
ocupa cu borne uterine. Din fr. hystrologie.
HISTEROMETRU, histerornetre, s.n. (Med.) Instrument folosit pentru a sonda, a mAsura sau a redresa
Din fr. hystromtre.
uterul.
HISTEROPTOZA, histeroptoze, s.f. (Med.) Cadere a
uferului.
Din fr. hystroptose.
IIISTERORAGIE, histeroragii, s.f. (Med.) Hemo-

ragie uterina.

Din fr. hystrorrhagie.

ICISTEROSCOPIE, histeroscopii, s.f. (Med.) Exami-

nare vizuala a cavitatii uterine cu ajutorul unui


instrument special.

Din fr. hystroscopie.

Din fr. historiogramme.

rita a cuiva in afara profesiunii. [Scris si; hoby]


Din engl., fr. hobby.

HOBBYIST, hobbyioi, s.m. Persoana care are un


Din engl. hobbyist.
HOLD-UP sit. Jaf asupra unei bAnci, a unui tren
care transportd bani etc., efectuat sub amenintarea
cu arma ; tilhrie. [Pr.: hduld-dp] Cuv. engl.
HOLOCAUST s.n. Ucidere (prin ardere) a unui
foarte mare numr de oameni.
HOLOGAMIE, hologamii, s.f. (Biol.) Fuzionare a
doi indivizi unicelulari nediferentiati sexual. Din
engl. hologamy.
HOLOGRA.FIC, -A, holografici, -ce, adj. De holoDin fr. holographique.
grafie.
HOMEOMORFISM s.n. 1. (Mat.) Functie care
hobby.

aped unul pe altul dou& spatil. 2. (Fiz.) Fenomen


referitor la analogiile formelor cristaline ale unor
compusi. [Pr.: -me-o-. Var.: omeomorfism s.a.]
Din fr. homomorphisme.
HOMEOSTAT, homeostate, s.n. Sistem cibernetic

cu autoorganizare pe principiul cautarii statistice a


regimului de functionare stabila. [Pr.: -me-o-] Din
fr. homostat.
HOMESPUN s.n. (Tip de) tesatura de Una obtinuta
la razboiul de tesut manual. [Pr.: h6mspun, hduwpan]
Cuv. engl.

HOMINIZARE s.f. Proces de transformare psihofiziologica a hominidelor superioare in Homo sapiens.


Dupa fr. hominisation.
HOMOCENTRIC, -A adj. (Mat.; despre cercuri)

Care au acela0 centru.

HOMOCENTRU, hornocentre, s.n. (Mat.) Centru

comun mai multor cercuri. [Var.: omocntru s.n.]


Din fr. homocentre.
HOMOCROM, -A, homocromi, -e, adj. Care manifest homocromie. Din fr. homochrome.
HOMOMORFISM s.n. (Mat.) Corespondenta univoca

intre cloud multimi dotate cu aceeasi structurd algebrica. [Var.: omomorfism s.n.] Din fr. homomorphisme.

HOMOSFERA s.f. (Geogr.) Strat al atmosferei


care se intinde de la suprafata pdmintului pin& la

aproximativ 100 km indltime, caracterizat prin omogenitatea componentei sale. [Var.: omosfrA s.f.]
Din fr. homosplAre.

www.dacoromanica.ro

77

HONORIS C.A.USA

HYBRIS

HONORIS CAUSA loc. adj. (Despre titlul stiintific


(1). [Pr.: ho-n6-ris cd-u-zaj

de doctor) Onorific
Loc. lat.

HORMONOGENEZ.A. s.f. (Biol.) Sintezd a hormonilor In organism ; hormonopoieza.


Din fr. hormonogo/the.
HORMONOPOIEZI s.f. (Med.) Hormonogenezd.
[Pr.: -po-ie-3 Din fr. hormonopolese.
HORMONURIE s.f. (Med.) Prezent a hormonilor

In urind ; cantitate de hormoni prezentd In. urind.


Din fr. hormonurie.
HORN s.n. (Alpinism) Spatiu ingust dintre doi
pereti de stilled paraleli 11 inalti.
HORNPIPE s.n. 1. (Muz.) Carabd. 2. Dans popular

scotian dansat dupd o melodie cintatd la cimpoi,

[Pr.: hrnpaip] Cuv. engl.


ORMITIC OL, -A, hortiviticoli,
hertiviticulturd. Horti[col] + viticol.

-e,

adj.

De

HORTIVITICULT URA. s.f. Domeniu\ al agronomiei


onsacrat studiului cultivdrii pomilor fructiferi si
vitei de vie. Horti[culturd] + viticulturd.

HOT s.n. Curent in muzica de jaz caracterizat

printr-o sonoritate ampld. [Pr.: hat]

Cuv. engl.

HOT DOG s.m. Cirnat sau crenvurst cald, servit


cu muster, intr-o chifld (lunguiatd.). [Pr.: dog] Cuv.
engl.

78

IITONIC, -A, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian.


[Scris i: chtonic]
Din germ. chtonisch, engl. ohtonio.

HULVB, -A. s.m. i f. (In sintagma) Hulub de


stepd = pasdre din ordinul columbiformelor, de mar--

mea unui porumbel, de culoare galbend-brund, cu

pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus ).


Hen[C, -A adj. (Despre sol) Bogat in humus.
Din fr. humique.
HUMIFICARE s.f. Transformare In humus a materialului organic din sol.
Dup fr. humilication.
HUNEDOREAN, -A, hunedoreni, -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoand ndscut i crescut in municipiul
sau judetul Hunedoara. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din
municipiul sau judetul Hunedoara.

+ suf. -ean.

5i

Hunedoara (n.pr.)

HUNEDOREANCA, huneolorence, s.f. Femeie nascutd


Lo-

crescuta in municipiul sau judetul Hunedoara.

cuitoare din municipiul sau judetul Hunedoara.


Hunedorean + suf. -cd.

HURDLER s.m. Alergdtor In proba de garduri.

[Pr.: hdrdldr] Cuv. engl.


HYBRIS s.n. (Lit.) Mindnie nemdsuratd a unui
individ, supraapreciere a fortelor i libertdtii sale In
confruntare cu destinul (considerate ca surse ale tragicului in teatrul antic grec). [Pr.: hdbris] Cuv. gr.

www.dacoromanica.ro

IAC/NT, iacinfi, s.m. (Livr.) Zambild (Hyacinthus


Din fr. jacinthe.

IDEALISM s.n. (Fil.; in sintagma) Idealism absolut

orientalis ). [Var.: hiacint s.m.]

ISHTING s.n. Sport nautic practicat cu ambarcatiuni cu vele. [Scris si: yachttng, iachting] Din
engL, fr. yachting.
IA.HTMAN, iahtmani, s.m. Sportiv care practicd
iahtingul. [Scris ai: yachtman. Var.: hihtmen]
Din fr. yachtman, engl. yachtsman.
IAHTMEN s.m. v. iahtman.
IALOMITEAN, -A, ialomifeni, -e, s.m., adj. 1. S.m.

Persoana nscuta i crescutd in judetul lelomita.


2. Adj., s.m. (Locuitor) din judetul Ialomita.
Ialomita (n. pr.) + suf. -ean.
IALOMITEANCLI, ialornifence, s.f. Femeie nascuta

idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva.


---

IDEALISTIC, -A, idealistici, -ce, adj. (Rar) 1. (Fil.)


Propriu doctrinei idealiste. 2. Care aspira spre un ideal;

p. ext. lipsit de simtul realitdpi, de spirit practic.

[Pr.: -de-a-] Idealist + suf. -ic.


IDEATIV, -A, ideativi, -e, adj. (Rar) 1. Care genereaza idei. 2. Ideatic. [Pr.: -de-a-] Din engl. ideative.
IDENTIFICAT, -A., identificafi, -te, adj. Carnia i
s-a constatat, stabilit identitatea ; recunosCut.
V. identifica.
IDIOBLAST, idioblaste, s.n. (Bot.) Celula vegetala,

Mra clorofila, care apare izolata printre celule de alt


tip. [Pr.: -di-o-] Din fr. idioblaste, engl. idioblast.

crescutd in judetul Ialomita.


Locuitoare din
judetul Ialomita. Ialomitean + suf. -cit.
IARBA s.f. (In compusul) Iarbd-ro,Fie = plantd
erblicee cu tulpina rosiatica, cu frunze nedivizate,
anceolate i cu flori galbene dispuse in capitule;

IDIOBLASTIC, -A., idioblastici, -ce, adj. (Geol.;

despre rooi) Cu formd de cristalizare proprie. [Pr.:


-di-o-]

(pop.) cirligioard (Bidens cernuua ).

despre minerale) Cu idiocromatism. [Pr. r -di-o-]


Din fr. idiochromatique, germ. idiochromatisch.

IATROCHDIIE s.f. Parte a alchimiei care aplica


chimia in medicind, considerind procesele fiziologicel
numai ca fenomene chimice. Din fr. iatrochimie.

IDIOCROMOZ OM, idiocromozomi, s.m. (Biol. ; rar)


Din
engl. idlochromosome.

Nume dat cromozomilor de sex. [Pr.: -do-]

IATROFIZICA. s.f. (Med.) Conceptie materialist-mecanicistd care explica toate procesele fiziologice
numai prin legi ale fizicii.
Din fr. iatrophysique, engl.
iatrophysics.
IATROGPN, -A., iatrogeni, -e, adj. (Med.) De
iatrogenie, produs prin iatrogenie. Din fr. iatrogene.

IDIOGLOSIE, idioglosii, s.f. (Med.) Tulburare de


vorbire manifestata prin substituirea cuvintelor prin
sunete fat% sens. [Pr.: -di-o-] Din fr. idioglossie.
IDIOGRAMI, idiograme, s.f. (Biol.) Reprezentare grafted a morfologiel individuale a cromozomilor
unui individ. [Pr.: -di-o-] Din fr. idiogramme,

IATROGENIE, iatrogenii, s.f. (Med.) Stare psihicd

produsa sau agravatd pe cale psihogen de cdtre

engl. idlogram.
IDIOLALIE, idiolalii, s.f. (Med.) Tulburare de

medic, de tratament sau de conditiile spitalizrii.


Din fr. iatrogenie.

vorbire constind in pronuntarea neinteligibild a unor


cuvinte, incit acestea par s fie inventie proprie.
[Pr.: -do-] Din engl. idiolalia.
IDIOUCT, idiolecte s.n. (Lingv.) Ansamblu al
particularittilor verbale ale unui vorbitor. [Pr.:

OEMS, iberii, s.m. Plantd erbacee ornamentald


din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori,

dispuse III racem la virful ramificatiilor ; (pop.) limbuoar ( Iberis umbIllata). Din fr. ibris.
IBEX, ibecsi, s.m. Varietate de caprd slbatica
cu coarne man i curbate (Capra ibex ).
Din lat.

Din engl. idiolect.


IDIOMATISM, idiomatisme, s.n. (Rar) Idiotism.

-di-o-]

[Capra] ibex numele stiintific al ibexului.


ICONIC, 4, iconici, -ce-, adj. Referitor la imagine,
care apartine imaginii.
Care are caracter de reproducere figurativd.
(Despre semne) Asemandtor cu
realitatea pe care o indica. Din fr. iconique, engl.

[Pr.: -di-o-]

Din fr. idiomatisme.

IDIOPLASMA s.f. (Biol.) Material genetic prezent in


celulele germinative. [Pr. -di-o-]
Din engl. idioplasm.

IDIOSTIL, idiostiluri, s.n. (Lingv.) Stil individual


[Pr.: -di-o-] Din fr. idiostyle.
IDIOTIP, idiotipuri, s.n. (Biol.) 1. Totalitate a
materialului genetic din celula. 2. Genotip. 3. Constituent determinant antigenic situat in regiunea variabild a moleculei de imunoglobulina. [Pr.: -di-o-]
Din engl. idiotipe.
IDIOTROFIC, -A., idiotrofici, -ce, adj. (Biol.) Care
se caracterizeaz prin idiotrofism. [Pr.: -di-o-] Din
fr. idiotrophique.
IDIOTROFISM, idiotrofisme, s.n. (Biol.) Proprie-

iconic.

ICONOCLASM s.f. Caracter iconoclast ; conditie,


atitudine de iconoclast.
Din fr. iconoclastle.
ICONOL 6G, -A, iconologi, -ge, s.m. i f. Specialist
in iconologie.
Din iconologie (der. regr.).
ICONOLOGIE s.f. Ramurd a paleontologiei care
studiaza urmele (de locomotie) lasate de vertebrate
pe unele sedimente.
ICONOMETRU s.n. (Med.) Aparat pentru masurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi.
ICTERIGtN, -A, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care
provoacd sau raspindeste icterul. Din fr. ict6rigene.

IDEA, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a


concepe scheme, planuri etc. care urmeaza. O. fie
aplicate. [Pr.: -de-a] Din it. ideare, idefire s.f.;
ideit, -0 adj.

Din engl. idioblastic.

WIOCROMATIC, -.A., idiocromatici, -ce, adj. (Geol. ;

tate pe care o au unele organisme de a-si asigura


propria nutritie. [Pr.: -di-o-]

Din fr. idiotrophisme.

IDOLATRIC, -A, idolatrici, -ce, adj. Cu caracter

de idolatrie.
Din fr. idolatrique.
IDONEISM s.n. Curent filozolic episternologic
relativist si neorationalist care Ii confrunt permanent
principiile cu experienta. Din fr. idoneisme.

79
www.dacoromanica.ro

ItDERIIMATERIALIST
IEDERA s.f. ( tn sintagma) Iedera, alba = arbust
Cu tulpina tntins pe pdmInt, cu frunze pieloase i cu
flori albe-gAlbui, aglomerate In capitule (Daphne
blagayana).

IEFURiN, iepurani, s.m. Augmentativ al lui


Iepure + suf. -an.
rEpuRARra s.f. (Med. vet.) Tumord osoasd care

iepure.

se forrneaz d. la marginea exterioard a jaretului calului.


Iepure + suf. -arild.
lESEAN, -A, ieseni, -e, sail., adj. 1. S.m. Persoand
nseutd i crescut in municipiul sau judetul Iagi.
4

2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judetul


Iai (n. pr.) + suf. -ean.

IE5EANCI, iesence, s.f. Femeie ndscutd si crescutd

in municipiul sau judetul Iasi.


Locuitoare din
municipiul sau judetul Iai. Iesean + suf. -a.
IES1RE s.f. 1. (Electron.) Punct al unui sistem
sau aparat prin care un semnal este transferat spre

exterior ; output (1). 2. (Inform.) Transferul informatiei


din memoria calculatorului spre exterior ; output (2).
IFOSARD, -A, ifosarzi, -de, adj., s.m. f i f. (Fam.)
(Persoand) care Ii d ifose. lbs + suf. -ard.
IGIENIZA, igienizez, vb. I. Tranz. A face sd devind
igienic. [Pr.: -gi-e-] 1gfen + suf. -iza. igienithre
s.f. , igienizt, -A adj.
IGNAMA, ignanze, s.f. PlantA exoticd cu tuberculi
foarte man, bogati In amidon i comestibili (Cardum

gairdneri sau Discorea balatas ). [Var.: ignam s.rn.]


Din fr. !grime.
IGNAM s.m. v. ignaml.
IGNIPUNCTURA. s.f. Aplicare a unor puncte de
foe pe un tesut cu ajutorul cauterului. Din fr.
gnipnncture.
IGNITOR, ignitoare, s.n. (Elt.) Electrod de aprindere

la un ignitron.

Din fr. igniteur, engl. ignitor.

IGNITRON, ignitroane, s.n. (Elt.) Tub redresor cu

un singur anod, cu descArcare In vapori de mercur


0i cu Ufl electrod auxiliar de aprindere ; excitron.
Din engl. fr. ignitron.
IGNITUBULAR, -A., ignitubulari, -e, adj. (Tehn. ;
despre cazane) PrevAzut cu un cilindru prin care tree
mai multe tuburi strAbdtute de flacdrd pentru vaporizarea apei. Din fr. Ignitubulaire.
IGNITIE s.f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin
intermediul unui ignitor ; (impr.) aprindere (la auto-

Din fr. ignition.


IHTIOCOL s.n. Clei de peste folosit la limpezirea
vinurilor. [Pr. 1 -ti-o-] Din fr. ichtyocolle.
mobil).

IRTIOFAGIE s.f. Faptul de a se hrani cu peste.


[Pr.: -ti-o-] Din fr. ichtyophagie.
IHTIOGRAFIE s.f. Ramur a zoologiei care descrie
pestii ; ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] Din fr. ichtyographie.

IHTIOL s.n. Produs obtinut prin distilarea sistu-

rilor bituminoase i folosit in medicind ca antiseptic, .


antipruriginos etc. [Pr.: -ti-ol] Din fr. ichtyol.
IHTIOLIT, ihtiolig, s.m. Peste fosil, pietrificat.
Din fr. ichtyolithe.
[Pr.: -ti-o-]
IRTIOMORF, -A, ihtiomorfi, -e, adj. Cu formd
sau aspect de peste. [Pr.: -ti-e-]
Din fr. ichtyomorphe.
IRTIOPATOLOGIE s.f. Ramurd a ihtiologiei care
studiazd bolile pestilor. [Pr.: -ti-o-] Din fr. ichtyopathologie.
IRTIOZIC, -A, ihtiozici, -ce, adj., s.m. i f. (Med.)
(Persoand) care suferd de ihtiozd. [Pr.: -ti-o-]
Din fr.
Ichtyosique.

IHEBANA, ikebane, s.f. Tehnicd artisticd de aranjars a florilor (In vase) dupd anumite principii ; p. ext.

aranjament al florilor dupd aceastd tehnia.

Din

fr. ik6bana, engl. ikebana.


.
ILATIV, -A, ilativi, -e, adj., s.n. (Frantuzism)
Din fr. Mali!.
Conclusiv.

80

ILEGITLMITATE s.f. (Rar) Lipsd de legitimitate ;


Din fr. illgitimit.
caracter nelegitim.
ILEITA, ileite, s.f. (Med.) Afectiune inflamatorie
a ileonului. Din fr. nate.
REOCOLITA, ileocolite, s.f. (Med.) Inflamatie a
ileonului si a colonului. [Pr.: -le-o-]
Din fr. ilo-colite.
ILEOSTOMIE, ileostomii, s.f. (Med.) Operatie prin

care se realizeazd un anus contra naturii la nivelul


ileonului. [Pr.: -le-o-) Din fr. ilostomie.

ILFOTEAN, -A, ilfoveni, -e, s.m., adj. 1. S.m.


Persoand ndscutd i crescutd in Ilfov. 2. Adj., s.m.
(Locuitor) din Ilfov. flfov (n. pr.) + suf. -ean.
ILFOVEINCA, ilfovence, s.f. Femeie nAscutd gi
crescutd In Ilfov.
Locuitoare din Ilfov. Illovean
+ suf. -ed.
ILICITATE s.f. Caracter ilicit ; faptA, actiune ilicitd;
Ilicit + suf. -itate.
ilegalitate.
ILIZ1BILITATE s.f. (Livr.) Caracter iliztbil al
Din fr. illisibilite;
scrisului.
ILLIUM s.n. Aliaj continInd niche" crom, fier,

cupru, anticorosiv, rezistent la temperaturi Inalte,


folosit In construirea aparatelor chimice. Din fr.
Bliss

ILOGICITATE s.f. (Rar) Lipsd de .logied, caracter


Din fr. illogicit6.
ILOTISM s.n. (Livr. ; in antichitate) Conditie,

ilogic.

stare a unui ilot.

Fig. Stare de asuprire, de igno-

rantd.
Din fr. ilotisme.
ILUMINAT 1 s.n. (Tehn. ; In sintagmele) liuminat
de avertizare = luminA intermitentp. care se declanseazd automat pentru a atrage atentia asupra functio-

'Aril defectuoase a unor sisteme, instalatii, aparate.


Ruminat de sigurangi = sistem de lampi electrice, cu
generator propriu, care asigurd iluminarea In cazul
intreruperii alimentdrii prin reteaua electricd publicd.
RUMINATOR, -OARE, iluminatori, -oare, adj.,
s.m.

f. 1. Adj. Care ilumineazd (1). 2. S.m. i f.

(Rar) Iluminist (1). Ilumina + suf. -tor.


ILUSTRATIVISM s.n. 1. Calitatea a ceea ce este
ilustrativ ; caracter ilustrativ. 2. Tendintd. (exageratd)
Din fr. illustrativisme.
de a folosi exemplificdrile.
ILUZIONABIL, -A, iluzionabili, -e, adj. (Rar)
care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] Iluziona + suf.
-bil.

muz6RIt, -A, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu.

Duzoriu + suf. -ic. _


im 2- v. in 1_
IMAGISM s.n. Tendinta In poezia i proza modernd
de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive)
si nu discursiv. Ansamblu de imagini existent Intr-o
creatie literard imagisticd.
Din engl. imagism,
fr. imagisme.
IMAGIST, -A, imagisti, -ste, adj., s.m. i I. (Adept)
al imagismului.
Din engl. imagist.
IMAGOLO GIE s.f. Ramurd. a sociopsihologiei care
cerceteazd sistematic reprezentdrile pe care le au
popoarele sau clasele sociale despre ele Insele.
Din fr.
imagologie.
DIANENTISM s.n. (Fil.) Doctrind idealist-subiec-

tivd care sustine cd existenta, realitatea reprezintd


exclusiv proiectia constiintei. Din fr. immanentisme.
IMANENTIST, -A, imanentisti, -ste, adj., s.m. i I.

(Adept) al imanentismului. -e Din fr. immanentiste.


DIATERIALISM s n (Fil.) Conceptie filozeficd
idealistd dupd. care realitatea existd numai ca perceptii
sau idei. [Pr.: -ri-a-] Din fr. immatrialisme.
'MATERIALIST, -A, inzaterialisti, -ste, adj., s.m.
si I. (Fil.) (Adept) al imaterialismului. [Pr.: -ri-a-]
Din fr. immatrialiste.

www.dacoromanica.ro

D1ATERIALIZAIMPROBABILITATE
IMATERIALIZA., imaterializez, vb. I. Tranz si

refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.:


imaterializdre s.f.;
-ri-a-] Din fr. immatrialiser.
imaterializdt, -A adj.
D1ATURITATE s.f. Stare a ceea ce este imatur.

Din fr. immaturit.

DLBIBITIE, imbibilii, s.f. 1. (Livr.) Imbibare cu


un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pdtrundere
a apei In cel ulele vegetale, In tesuturi etc.
Din fr.
imbibition.

D1BRICA, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune

partial, asemenea solzilor de peste, tiglele sau Ondrilele


de pe un acoperis. Din fr. imbriquer. imbriefire s.f.

DIBRICATIE, imbricaA, s.f. Ornament sculptat


In relief, pictat sau traforat, care imitA solzii de
peste sau tiglele de pe un acoperis. Din fr. imbrication.

IMEDIATETE s.f. (Rar) Caracter imediat al unei


actiuni, al unui fapt.
UrgentA. [Pr.: -di-a-] Imediet + suf. -ele (dup fr. immediatete).

IMERGE, imrg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda


partial sau total un corp intr-un mediu fluid ; a imersa.
Din fr. immerger, engl. immerge. imergere s.f.;
!niters -A adj.
IlliERGIBIL, -A, imergibili, -e, adj. (Tehn.) Care
poate fi imers. Imerge -I- suf. -bil.
D1ERSA, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) A imerge.
Din liners. imersire s.f.; imermit, -A adj.
.
DEESCII31L, -A, imiscibili, -e, adj. (Livr.) Care nu
poate fi amestecat. Din fr. immiscible.
IMISCIBILITATE s.f. (Livr.) Calitatea de a fi
imiscibil.
Din fr. immiscibilit.

IMNIC, -A, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn,


de natura imnului ; festiv. Din fr. hymnique.
IMOBILIST, -A, imobilisti, -ste, adj., s.m. i f.
(Adept) al imobilismului. Din fr. immobiliste.
DIORALIST,
imoralisti, -ste, adj., s.m. i f.

al imoralismului.
Din fr. immoraliste.
IMPACIENTARE, impacientdri, s.f. (Rar) Stare a
celui impacientat; nerAbdare, neliniste, impacient,A.
[Pr.: -ci-en-] V. impacienta.
IMPACIENTAT, -A, impacientali, -te, adj. (Livr.)
NerAbdAtor ; nelinistit, ingrijorat. [Pr.: -ci-en-]
V.
impacienta.
IMPACT s.n. 1. InfluentA, inriurire a unei idei,
a unei lucrAri etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 2. Fig. soc ; surpria
IMPACTARE, impactdri, s.f. (Med.) Mentinere in
contact strins a doll& suprafete, a cloud fragmente de
oase fracturate. Impactare dentard. Impactare osoasd.
Dup fr. impaction.
IMPACTOR, impactoare, s.n. (Med.) Aparat folosit
pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea
in suruburi. Din fr. hnpacteur.
DIPALUDARE, impaluddri, s.f. Aparitia i inmul(Adept)

tirea cazurilor de malarie intr-un teritoriu anumit.


Dup fr., engl. impaludation.

IMPARD ON AWL, -A, impardonabili, -e, adj.


(Frantuzism) De neiertat. Din fr. impardonnable.
DIPARTAJABIL, -A, impartajabili, -e, adj. (Rar)
Care nu poate fi impartit, partajat. Din fr. impartageable.

IMPENETRANT, -A, impenetrang, -te, adj. (Rar)


Din fr. impntrante.
IMPENITENT, -A, impeoiteng, -te, adj. (Rar)
Care nu se cdieste, care nu are remuscAri. Din fr.
impenitent.

Care nu este penetrant.

IMPENITENT.A. s.f. Lips5. de cAintA, de remuscAri.

Din fr. impenitence.


IMPERFORAT, -A, imperforati, -te, adj. (Anat.;
despre unele organe) Care are orificiile Inchise, obturate. Din fr. imperfore.

D1PERFORATIE s.f. (Anat.) Lipsd a orificiului

natural al unui organ.

Din fr. imperforation.

IMPERIOZITATE s.f. (Livr.) Caracter imperios ;


urgentd [Pr.: -ri-o-] Dupd it. imperiosith.
D1PERMUTABIL, -A., impermutabili, -e, adj. Care
nu poate fi permutat, transferat. Din fr. impermutable.
D1PERSONALIZA, impersonalizez, . vb. I. Tranz.
(Lit.) A face ca stilul s devind impersonal, obiectiv.
impersonalizfire s.f. ;
Din engl. impersonalize.
iinpersonalizfit, -A adj.
DIPETIGINOS, -OASA, impetiginosi, -oase, adj.,
s.m. si f. (Med.) (Bolnav) de impetigo.
imp tigineux.

Din fr.

IMPETRATIE s.f. (Livr.) Actiune, interventie prin


care cineva obtine o favoare, un beneficiu. Din lat.
impetratio fr. impetration.

DIM; -YE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de

evlavie (religioasd) sau de afectiune plind de'respect.

Din lat. impius, fr. impie.

D1PLANTATIE s.f. Implantare.


Din fr. implantation.
IMPLANTOLOGIE 1s.f. Disciplind medicaid care
studiazd implantele i transplantele de organe In
chirurgia generald, stomatologie etc.
Din fr. implantologie.

DIPLEMENTA, implementez, vb. I. Tranz. A pune

In practicd, In functiune, a aplica ; a integra; a Mdcplini, a realize.


Dupd engl. implement. implementdre s.f. implementdt, -A adj.
IMPLICAT, -A, implicati, -te, adj. Care este amestecat Intr-o actiune (nepldcutd). V. implica.
DIPOSTATIE s.f. (Muz.) PregAtire, antrenare a
vocii (Inainte de a cinta); vocalizare.
Din it. impostazione.

IMPOZITA, impozitez, vb. I. Tranz. (Rar) A


impune (3).
A prevedea perceperea unui impozit.
Din impozit. impozitiire s.f.
IMPRACTICABILITATE s.f. (Rar) Caracterul a
Din fr. impraticabilit.
ceea ce este impracticabil.
DIPREGNABIL, -A, impregnabili, -e, adj. Care
poate fi impregnat. Din fr. Impregnable.
IMPREGNABILITATE s.f. Calitatea de a fi impregDin fr. imnregnabilit.
nabil.
IMPREGNANT, -A, impregnang, -te, adj., s.n.
(Produs chimic) care impregneazd. Din impregna.
DIPREGNATIE, impregnatii, s.f. (Geol.) Distri-

butie neregulatd a unor substante minerale In masa


Din fr. impregnation.
DIPRESARIAL, -.1, impresariali, -e, adj. (Rar) De
impresar sau de impresariat. [Pr.: -ri-al] Din engl.
impressarial.
IMPRESIE s.f. (fn forma impresiune) UrrnA,
amprentA a desenului papilar al degetelor, palmelor
ni tlpilor picioarelor.
IMPRESSUM s.n. (Rar) Numele, firma tipografiei
(care apare imprimatd) pe o carte tipdritd. [Pr.: -pre-]
Cuv. lat.
D1PREVIZIBILITATE s.f. Caracterul a ceea ce
este imprevizibil. Din fr. imprvisibilit.
IMPREILABIL, -A, imprimabili, -e, adj. De impriDin fr. imprimable.
mat ; care se poate imprima.
DIPRDIANTA, imprimante, s.f. (Inform.) Dispo-

rocilor.

zitiv periferic prin intermediul cdruia sInt extrase


datele din calculatoare prin Inscrierea automata a

caracterelor alfanumerice sau grafice pe hirtie. Din


fr. impritnante.
DIPRIMATUR s.n. Autorizatie indicind bunul de
tipar pe o corecturd. [Pr.: -mci-] Cuv. lat.
IMPROBABILITATE, improbabilitdg, s.f. Caracterul a ceea ce este improbabil.
Din fr. improbabilit.

www.dacoromanica.ro

81

IMPRO13ITATE

INANITATE

IMPROBITATE, improbitati, s.f. (Livr.) Lipsa de


probitate. Din fr. improbit.

IMPROVIZAT I s.n. Faptul de a improviza.


V. improviza.
IMPROTIZATORIC, -A, improvizatorici, -cc, adj.
(Rar) Care tine de improvizatie. Improvizator +
suf. -ic.
IMPULSOR, impulsoare, s.n. (Tehn.) Rotor al
pompei centrifuge.
Din fr. impulseur.
IMPUPARE s.f. (Biol.) Trecere din stadiul de larva

fn stadiul de pupa 2. - Im2- + pupa2.


IMPURIFICA, impurific, vb. I. Tranz. (Rar) A

murdri; a polua.

Im2-

+ purifica.

impurificire

s.f. ; impurificat, -A adj.


impusi, -se, adj. Care trebuie urmat
IMPES,
intocmai; care trebuie Mut, indeplinit; obligatoriu.
V. impune.
DIPUTABILITATE s.f. (Jur.) Situatie in care se

gaseste o persoand careia i se atribuie savirsirea cu


intentie a unei fapte pedepsite de legea penala.
Din fr. imputabilit.

IMPUTRE SCIBIL, -A, imputrescibili, -e, adj. (Tehn. ;

despre materiale) Care nu putrezeste.

Din fr. impu-

trescible.
DIPTJTRESCIBILITATE s.f. (Tehn.) Calitatea unui

material de a fi imputrescibil.

Din fr. hnputresci-

bilit .

DIPUTRESCIBILIZA, imputrescibilizez, vb. I. Tranz.

A trata materiale textile cu substante de protectie


impotriva microorganismelor care pot produce degra-

dan biochimice atit fibrelor textile naturale, cit si


celor artificiale.
Imputrescibil + suf. -iza. impu-

treseibilizare s.f. ; imputrescibilizat, -1 adj.


IMUNDICITATE s.f. (Livr.; adesea fig.) Murclarie
foarte mare; imunditie. Din fr immondicit.

IMUNDITIE s.f. (Livr.; adesea fig.) Imundicitate.


Din it. immondizia.
IMUNITAR,

-A, imunitari,

-e,

adj. (Biol.) Cu

caracter de imunitate.
Din fr. immunitaire.
IMUNITATE s.f. (tn sintagmele) Imunitate parlamentard = drept pe care II au membrii unei adunari
legiuitoare de a nu putea fi urmdriti sau arestati fr

aprobarea organului din care fac parte. Imunitate

= inviolabilitate juridicd de care se bucura


reprezentatii diplomatici i familiile acestora.
1MUNIZANT, -A, imunizanti, -te, adj.-Care imuniDin fr. immunisant.
zeaza.
IMUNIZAT, -A, imunizati, -te, adj. Care prezintd
imunitate ; imun. V. imuniza.
DIUNOCHNIC, -A., imunochimici, -ce, adj. Privitor
la imunochimie, de imunochimie.
Din engl. immunochemical.
DIUNOCHIMIE s.f. Domeniu interdisciplinar care
diplomatica

studiaza din punct de vedere chimic componentele

celulelor microbiene ale plantelor i animalelor capabile


s participe la procesele imunitare.
Din fr. immuno-

chimte, cf. engl, immunochemistry.

IMUNODEPRESIV, -A, imunodepresivi, -e, adj.


(Med.) Imunosupresiv.
Din fr. immunodpressif.
IMUNOELECTROFOREZA s.f. (Med.) Adaptare a

tehnicii electroforetice la studiile irnunochimice. [Pr.:


-no-e-]
Din engl. immunoelectrophoresis.
IMUNOGEN, -A, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre

substante) Care are proprietatea de a da imunitate

Din fr. immunogene.


IMUNOGENETIC, -A, imunogenetici, -ce, s.f., adj.
1. S.f. Ramura a geneticii care studiaza complexitatea
proceselor de imunitate (11. 2. Adj. Care tine de imunoDin fr. immunogntique, engl. imgeneticd (1).
munogenetic(s).
(1).

82

IMUNO GLOM:UNA, imunoglobuline, s.f. (Biol.)


Din engl.
Glicoproteind care are functie de anticorp.
immunoglobulin.
DIUNOLOGIC, -A, imunologici, -ce, adj. (Biol.)

Care apartine imunologiei, de imunologie.

Din fr.

immunologique, engl. immunologic.


DIUNOPATOL 6G, -A, imunopatologi, -ge, s.m. l f.
Specialist in imunopatologie. Din imunopatologie
(der. regr.).

D1UNOPATOLOGIE s.f. Ramurd a imunologiei


care studiazd imunitatea organismului in relatie cu

Din engl. immunopathology.


boala.
IMUNOPROF1LAXIE, imunoprofilaxii, s.f. Preve-

nire a unel boli contagioase prin imunizare cu vaccinuri, seruri specifice etc.
Din fr immunoprophylaxie.
1MUNOSUPEESIE s.f. (Med.) Scadere sau dimi-

nuare a imunitatii organismului dupa iradiere, droguri,


toxine microbiene.
Din engl. immunosuppression.
IMUNOSUPRESIV, -.A., imunosupresivi, -e, adj.
(Med.; despre substante, tratamente etc.) Care inhiba
procesele imunogenetice; imunodepresiv. -- Din engl.
immunosuppressive.
IMUNOTRANSECZIE, imunotransfuzii, s.f. (Med.)

Transfuzie de singe recoltat de la donatori vaccinati


in prealabil contra unor boli infecVioase. Din fr.

immunotransfusion.
INABILITATE s.f. (Livr.) Lipsd de abilitate ;
Din fr. inhabilet.
stingdcie.
INACCEPTARE s.f. Refuz de a accepta; neacDuna fr. inaceeptation.
ceptare, respingere.
INACCESIBILITATE s.f. Insusirea sau starea de a
fi inaccesibil. Din fr. inaccessibilit.
INACORDABIL, -A, inacordabili, -e, adj. Care nu

se poate acorda sau atribui. Din fr. inaccordable.


1NACTIVA, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face sa
devind inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A
face sd nu reactioneze; a neutraliza. Din fr. inactiver.
inactivare s.f.; inactivit, -a adj.
INACTIVISM s.n. (Rar) Accentuare a atitudinii
inactive ; mod de viata care evitd contactul cu lumea
Din germ. Inaktivismus.
INACTUALITATE s.f. Lipsa de actualitate; Insu-

exterioara.

sirea sau starea de a fi inactual. [Pr.: -tu-a-]


fr. Inactualit.

Din

INACUZABIL, -.A., inacuzabili, -e, adj. Care nu


poate fi acuzat; nevinovat.
Din fr. inaccusable.
INADAPTARE, inadaptdri, s.f. Neputintd de adapDupd fr. inadaptation.
tare ; neadaptare.
INADAPTAT, -A, inadaptati, -te, adj. Care nu s-a

adaptat; neadaptat.

Din fr. inadapt.

INADECVARE s.f. Lipsa. de adecvare ; nepotrivire.


Dui:id fr. inadquation.
INADMISIBILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este
Din fr. inadmissibilit.
inadmisibil.
INADVERTENT, -A, inadvertenti, -te, adj. Lipsit

de atentie; neatent, distrat. + Care nu se potriveste,


nu corespunde; gresa. Din fr. inadvertant.
INALIENARE, inaliendri, s.f.

( Jur.)

Situ atia,

starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de

alienare. [Pr.: -li-e-] Dup fr. inalination.


INALTERABILITATE s.f. Calitatea de a fi inalterabil. Din fr. 1naltrabilit6.
INAMISIBIL, -A, inamisibiU, -e, adj . (Livr.)
Care nu se poate pierde; care ramlne.
Care nu ti
se poate lua. Din lat. inamissibilisj, fr. inamissible.
VANALIZABIL, -A, inanalizabili, -e, adj. Care
nu poate fi analizat; neanalizabil,
Din fr. inanelysable.

INANITATE s.f. (Rar) Desertaciune


zadarnicie.
Din fr. inanite.

www.dacoromanica.ro

vanitate,

INAPELAI3IL INC ONSTATABIL

INAPELABIL, -A, inapelabili, -e, adj. (Jur.) Care


nu poate fi schimbat, modificat ; cu caracter definitiv.
Din it. inappellabile.
INAPLICABILITATE s.f. Imposibilitate de a fi
pus In practica.; neaplicabilitate.
Din fr. inappli-

INCLEMENT, -A, inclernenji, -te, adj. (Livr.)


Din fr. inclement.
Neiertdtor.
INCLEMENTA. s.f. (Livr.) Netridurare.
Din fr.
inclmence.
INCLINO GRAM/A, inclinograme, s.f. Grafic In care

Din fr.

axei unei sonde, incluzind variatia Inclindrii sondei cu


adincimea i variatia azimutului corespunzator.
Din
engl. inclinogram.
INCLINOMETRIE s.f. Operatie de mdsurare si
tnregistrare a pozitiei In spatiu a unei gduri de sondd.
Din fr. Inclinomtrie.

cabIlit6.
INARMONIE s.f. (Rar) Lipsd de armonie.

inharmonie.
INARTICULABIL, -A, inarticulabili, -e, adj. Care

nu poate fi articulat; care nu poate fi exprimat clar,


usor,
Din fr. inartieulable.

INASIMILABIL, ,A, inasimilabili, -e, adj. Care nu


poate fi asimilat, care nu se asimileazd (usor); neasiDin fr. inassimilable.
milabil.
INASORTABIL, -A, inasortabili, -e, adj. Care nu
poate fi asortat (la culoare, mdrime etc.). Din fr.
inassortable.
INAUDIBIL, -A., inaudibili, -e, adj. Care nu se

poate auzi (usor), p. ext. imperceptibil.

aude cu mare dificultate. [Pr.:

Care se

fr.
inaudible.
INAUGURAT OR, OARE, inauguratori, -oare, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care inaugureazd o expozitie,

un local etc.

-a-u-]

Din fr. inaugurateur.

INAUTENTIC, -A., inautentici, -ce,

Din

adj. Care nu

Din fr. thanthentique.


INAUTENTICITATE s.f. Lipsd de autenticitate.

este autentic; neautentic. [Pr.: -a-u-]

[Pr.: -a-u-]

Din fr. inauthenticit.

INCANTATORIU, -TE, incantatorii, adj. (Livr.) Cu

caracter de incantatie. Din fr. incantatoire.


INCARBONIZARE s.f. v. incarbonizare.

INCARCERATIE s.f. 1. (Livr.) Incarcerare. 2. (Med.)

Strangulare a unei hernii.

Din fr. incarceration.


INCASTELURA s.f. v. Incastelurd.
INCATATIE, incavagi, s.f. (Rar) Adinciturd.

Din engl. ineavation.


INCESIBIL, -A, incesibili,

-e,

adj. (Jur.; despre

bunuri) Care nu poate fi cedat. Din fr. incessible.


INCESIBILITA.TE s.f. (Jur.) Calitate a unui bun
de a fi incesibil. Din fr. incessibilite.
INCH s.m. Unitate de mdsurd pentru lungime,

egald cu 2,54 cm, folosit In Anglia si In Statele Unite


ale Americii.
inci] Cuv. engl.
INCHIETUDINE s.f. (Livr.) Neliniste. [Pr.:
-chi-e-]

Din fr. inquietude, lat. inquietudo, -inis.

INCIDENTA. s.f. (Med.) Totalitatea cazurilor de


tmbolndvire provocate de o anumit boald infeccioas
pe o perioadd data, raportata la populatia totald.
INCINTA s.f. (In sintagma) Incintd acusticd =

casetd de lemn de constructie specialift In care strit


fixate unul sau mai multe difuzoare In scopul ameliordrii caracteristicilor acustice ale acestora; boxd.
INCIPIT s.n. Formula introductiv dintr-o carte
tipdrita sau dintr-un manuscris antic sau medieval,
care cuprindea titlul lucrdrii i numele autorului.
Din lat. [hie] incipit aici Incepe".
INCITABIL, -A, incitabiU, -e, adj. Care poate fi
incitat.
Din fr. imitable.
INCITABILITATE s.f. Stare de incitare ; tnsusirea
a ceea ce este incitabil.
Din fr. incitabilit.
INCITANT,
incitanhi, -te, Care incitd, incitator ;
(rar) incitativ.
Din fr. incitant.
INCITATIT, -A., incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant.
Din fr. ineitatif.
INCIZARE, incizdri, s.f. Actiunea .de a- inciza;
(concr.) incizie (3). V. inciza.
INCIZURA, incizuri, s.f. 1. (Anat.) Adtncitura pe
suprafata unei structuri anatomice. 2. (Med.) Incizie
(1). -, 8. (Tehn.) Crdpatura, crestaturd. Din fr. Weisure.

se reprezint proiectia pe plan orizontal a pozitief

INCLINOMETRU, inclinometre, s.n. 1. Aparat pentru

msurarea i Inregistrarea pozitiei unei gduri de sondd.


2. Instrument care serveste la masurarea unghiurilor
de triclinare a unei nave In raport cu orizontul. 8. Insstrument care indic d. directia magnetismului PdminDin fr. inclinometre, engl. inclinometer.
tului.
INCUCS, -A, inclusi, -se, adj. Care este cuprins,
continut, Inglobat. V. include.
INCOAGULABIL, -A, incoagulabili, -e, adj. Care
nu se coaguleazd sau nu poate fi coagulat. [Pr.: -co-a-]
Din fr. incoagulable.
INCOAGULABILITATE s.f. (Med.) Lipsa de coagulare. [Pr.: -co-a
Din fr. incoagulabiliti.
INCOERCIBILITATE s.f. (Livr.) Imposibilitate de a
constrInge, de a sta.pini. [Pr.: -co-er-] Din fr. incoercibilit .

INC 0 GNOSCIBILITATE s.f. (Fil.) thsusirea sau

starea de a fi incognoscibil.
Din fr. incognoscibilit.
INCOLINISM, incolinisme, s.n. (Biol.) Forma de

convietuire a doud organisme In care unul foloseste


gazda numai ca adapost Din fr. incolinisme.
INCOMENSURABILITATE s.f. 1. Insusirea de a fi
incomensurabil (1) din cauza dimensiunilor foarte mari.

Imposibilitate de evaluare din cauza valorii prea


mari. 2. (Mat.) Caracteristicd a unor mdrimi de a fi

incomensurabile (2).
Din fr. incommensurabilit.
INCOMPREHENSItTNE s.f. (Livr.) Incapacitate de

a tutelage sau de a fi In-tales. [Pr.: -si-u-]

Din fr.

incomprehension.
INC OMPREHENSIY, -.A., incomprehensivi, -e, adj.
(Livr.) Care nu poate tntelege; netntelegator. Din
fr. ineomprehensif.
INComuNICABIL, -A, incomunicabili, -e, adj.

I. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat ; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil.


Din fr. incommunicable.
INCOMUNICABILITATE s.f. tnsusirea sau starea

de a fi incomunicabil.

Din fr. incommunicabilit.

INCOMUTABILITATE s.f. (Mat.) tnsusirea de a fi


incomutabil.
Din fr. incommutabilit.
INCONCEPTIBIL, -A, inconceptibili, -e, adj. (Livr.)
Care este de neconceput ; imposibil. Din it. Inconcettibile.

INCONEL s.m. Aliaj pe bazd de nichel, rezistent la


Din fr., engl.
temperaturi Inane i coroziune.
Inconel.
INCONFORMISM s.n. (Rar) Nonconformism.
In 1- + conformism.
INCONFORT s.n. Lipsa de confort.
Din fr.
inconfort.
INCONFORTABIL, -A, inconfortabili, -e, adj.
Neconfortabil.
Din fr. Inconfortable.
INCONFUNDABIL, -A, inconfundabili, -e, adj.

Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. In 1- + confundabil.

INCONGELABIL, -A., incongelabili, -e, adj. Care nu

poate fi congelat, care nu ingheatd.


getable.

Din fr. 'neon-

INCONSTATABIL, -A, inconstatabili,- e, adj. Care


Din fr. inconstatable.

nu poate fi constatat, stabilit.

www.dacoromanica.ro

83

INC ONSUMABIL

CHIVAL VA

INCONSUMABIL,
inconsumabili, -e, adj. Care
nu poate sau nu trebuie s fie consumat ; de nernincat, necomestibil.
Din fr. inconsommable.

INCONTENTABIL, -A, incontentabili, -e, adj. (Livr.)

Vesnic nemultumit. Din fr. incontentable.


INCONTESTABILITATE s.f. insusirea sau starea a
ceea ce este incontestabil. Din fr. incontestabilit.
INCOORDONARE s.f. 1. Lips de coordonare (1) ;
necoordonare. 2. (Med.) Lipsd de coOrdonare a miscdrilor, cauzatd de leziuni ale sistemului nervos sau de
stdri patologice ale aparatului locomotor ; necoordonare. [Pr.: -co-or-] Dupd fr., engl. incoordination.
INCORIGIBILITATE s.f. (Rar) Neputintd de a se
corija, de a se indrepta ; insusirea sau starea a ceea
ce este incorigibil.
Din fr. ineorrigibilitd.
INCREAT s.n. (Livr.) Ceea ce preexistd formei tn

care urmeazd sd se constituie la un moment dat.

Ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] Din fr. iner66.


INCUBA, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra
un agent patogen In organism, pentru a urnadri reactia
organismului la acesta. Din fr. incuber. ineuluire
s.f. ; incubit, -A adj.

INCURABILITATE s.f. Insusirea sau starea a ceea


ce este incurabil.
Din fr. ineurabilit.
INCUABA, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba,
a indoi. Din fr. ineurver (dupd curba). ineurbare
s.f.; incurbitt, -A adj.
INCVS.A, incuse, adj., s.f. (Medalie, monedd veche)
care are o fatd In relief, iar cealaltd scobitd. Din fr.
ineuse.

INDAMINA, indamine, s.f. (Chim.) Colorant organic


albastru sau albastru-verzui.
Din fr., engl. indamine.

INDAN, indani, s.n. (Chim.) Hidrocarburd obt,inut din gudroane, insolubild In apd, solubild In dizolvanti organici.
Din engl. indan.
INDANTREN s.n. (Chim.) Colorant sintetic albastru,

folosit In imprimeria textild. [Var.: indantriinti at]


Din fr. indanthrbne, engl. indanthrone.
INDANTRONA. s.f. v. indantren.
INDEFINISABIL, -A, indefinisabili, -e, adj. (Rar)

Din fr. inddfinissable.


INDEFORMABIL, -A, indeformabili, -e, adj. (Rar)
Din fr. indformable.
Nedeformabil.
INDEFRISABIL, -A, indefr4abili, -e, adj. (Rar)
Nedefrisabil.
Din fr. indbfriehable.
INDELEBILITATE s.f. (Livr.) Insusirea de a fi
indelebil.
Din fr. indlbilit.
INDELICAT, -A, indelicaJi, -te, adj. (Rar) Nedelicat.
Din fr. indlieat.
Nedefinibil.

INDEMN, -A, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a

suferit pagube,
etc.
Din
INDEMONSTRABIL, -A, indemonstrabili, -e, adj.
(Rar) Nedemonstrabil. Din fr. indmontrable.
INDEMONSTRABILITATE s.f. (Rar) Insusirea a
ceea ce este indemonstrabil. Din fr. indbmontrap ierderi

fr. indemne.

bilit .

INDENTATIE, indentatii, s.f. (Geogr.) Adinciturd,


crestAturd (a coastei marine) cu aspect de muscdturd.
Din fr. indentation. INDEROGABIL, -A, inderogabili, -e, adj. (Jur.;
despre legi, regulamente etc.) Care nu permite derogari.
In 1- 4- derogabil.
INDESIRABIL, -A, indeirabili, -e, adj. (Despre
tesdturi, tricotaje etc.) Care nu se poate desire. (usor);
Din fr. indchirable.
nedesirabil.
INDETERMINARE, indetermindri, s.f. Lipsd de
determinare ; nedeterminare.
Dupd fr. indbtermination.
INDETERMINIST, -A, indeterministi, -ste, adj., s.m.
Din fr. indterdi f. (Adept) al indeterminismului.
ministe.

84

INDEXA, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A Intocmi

un index (1). 2. A introduce tin cuvint, un autor etc.


tritr-un index (1). Din fr. indexer. indexare s.f.;
indextit, -tt adj.
INDICANEMtE, indicanemii, s.f. (Med.) Prezent
a indicanului In singe ; cantitate de indican prezentd.
In singe. Din fr. indicanmie.
INDICANURIE, indicanurii, s.f. (Fiziol.) Prezent
a indicanului in urind; eantitate de indican prezent
in urind.
Din fr. indicanurie.
INDICATIV s.n. Semnal de identificare la Inceputul

sau sfirsitul programului (de radio si de televiziune).


(> Indicativ de apel = apelativ conventional format din
litere sau cifr6 al unei statii de radioemisie care permite

ca aceasta sd fie distinsd de alte statii sau s fie


chematd.

INDICAT6R s.m. (In sintagma) Indicator de plan


= expresie numericti a sarcinilor care trebuie Indepli-

nite in cadrul unui plan.

INDIGOFERA, indigofere, s.f. (La pl.) Gen de


plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii
rdspindite In tdrile calde, din care se extrage indigoul
(3) (Indigofera ) ; (i la sg.) plantd din acest gen.
Din lat. Indisofera, numele stiintific al indigoferei.

INDIGO S OL, indigosoli,

s.m.

(Chim.)

Colorant

pe bazd de indigo (3) cu care se imprimd sau se coloreazd. orice fibrd in solutie neutrd. Din fr., engl.
indigosol.

INDISCIPLINABIL, -A, indisciplinabili, -e, adj.

(Rar) Care nu poate fi disciplinat.

plinable.

Din fr. indisci-

INDISCIPLINIT, -A, indisciplinati, -te, adj. Nedisciplinat.


Din fr. indiseiplin.
INDISPENSABILITATE s.f. Insusirea sau starea a

ceea ce este indispensabil.


Din fr. indispensabilit.
INDISPUNERE, indispuneri, s.f. Faptul de a (se )
indispune. V. indispune.
INDISPCS, -A adj. (Fam. ; despre femei) Care
este In perioada de menstruatie.
INDIVIDUALIZANT, -A, individualizanfi, -te, adj.
(Rar) Individualizator. [Pr.: -du-a-]
Individualize
+ suf. -ant.
INDIVIDUALIZAT OR, - OARE, indioidualizatori,
-oare, adj. Care individualizeazd; (rar) individualizant.
[Pr.: -du-a-] Individualize + suf. -tor.
IND OE, indoli, s.m. 1. (Chim.) Compus cbinaic
oblinut din indigo i gudroanele cdrbunilor de pamint,
de culoare alM, cristalizat i folosit In industria cos-

meticd, In chimie ca reactiv etc. 2. (Med.) Produs

reznitat-prin degradarea triptofanului din alimente sub


actiunea bacteriilor intestinale, eliminat prin materiile
fecale fi contribuind impreund cu scatolul la mirosul
specific al acestora.
Din germ. Indol, fr., engl.
indole.
IND OLINA, indoline, s.f. (Chim.) Substanta albastr

obtinuta prin hidrogenarea indolului (1), folosit In


industria colorantilor.
Din germ. Indolin, fr., engl.
ndoline.

INDOOR adj. invar. (Despre competitiile sportive)

Care se desfdsoard in said, pe teren acoperit. [Pr.:

Cuv. engl.
INDUCTOMETRU, inductometre, s.n. (Elt.) Aparat

indor]

pentru mdsurarea curentilor de inductie.

Din fr.

inductoni6tre.
INDCCTIE s.f. (In sintagma) Inductie electrostaticd

= separare a sarcinilor electrice i redistribuire a lor


pe suprafata unui conductor, datorit actiunii unui
cimp electric ; electrizare prin influentA 1 (2).
INECHIVALVA, inechivalve, adj. (Zool. ; in sintagma) Cochilie inechivalod = cochilie formatd din cloud
valve megale.
Din fr. inquivalve, engl. inequivalve.

www.dacoromanica.ro

INEFABILITATE
INEFAI3LLITATE s.f. (Rar) Caracter inefabil.
Din fr. ineffabilit.
INEFICIENT, -A, ineficienti, -te, adj. Neeficient.
[Pr.: -ci-ent] In 1- + eficient.
INEFICIENTA. s.f. Lipsd de eficient; neeficient.
[Pr.: -ci-en-] In 1- + eficienta.
INEGALIZA, inegalizez, vb. I. Tranz. [(Rar) A
face inegal.
Illegal + suf. -iza.

INESENTI.A.Li -A, inesentiali, -e, adj., s.n. (Rar)

Neesential. [Pr.: -li-al] Din fr. inessentiel.


INEVALUABIL, -A, inevaluabili, -e, adj. (Livr.)
De nepretuit; inestimabil. [Pr.: -lu-a-] Din fr.
in valuable.

INEXCITABIL, -A, inexcitabili, -e, adj. (Rar)


Neexcitabil.
Din fr. inexcitable.
INEXCITABILITATE- s.f. (Rar) Neexcitabilitate.

Din fr. inexcitabilit.


INEXIGIBILITATE s.f. (Livr.) Insusireata ceea ce
este inexigibil. Din fr., inexigibilit.
INEXPLOATAT, -A, inexploatali, -te, adj. (Rar)
Neexploatat.
Din fr. inexploit.
INEXPUGNABILITATE s.f. (Rar) Insusirea sau

starea a ceea ce este inexpugnabil.

Din fr. inex-

pugnabilit.
INEXTENSIBILITATE s.f. (Rar) Calitatea a ceea
ce este inextensibil.
Din fr. inextensibilit.
INFAMA, infamez, 'vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza
pe nedrept ; a defdima. Din lat., it. infamare.

infamire s.f.
INFECTAT, -A, infectali,

-te, adj. Care prezintd


infectie (1); care este contaminat cu substage sau

V. infects.
INFERTIL, -A, infertili, -e, adj. 1. (Rar) Nefertil.
2. (Med.) Steril, sterp. Din fr. infertile.
INFERTILITATE s.f. 1. (Rar) Insusirea sau starea
a ceea ce este infertil (1). 2. (Med.) Imposibilitate a
germeni vdtdmdtori.

femeii de a concepe un fat viu sau viabil; (impr.)

sterilitate.
Din fr. infertilit.
INFLUENTARE, influentdri, s.f. Actiunea de a
influenta i rezultatul ei. [Pr.: -flu-en-]
V. influenta.
INFORMAL, -A, informali, -e, adj. 1. (In sociologie ;

despre relatii sociale) Care se desfdsoard In absenta


determindrilor

cadrelor

institutionale,

oficiale,

formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre


pictura abstractionist) Caracterizat prin lipsa oricArei organizdri a materiei picturale; abstract.
(Despre pictori) Care practicd arta informala sau abstractd.
Din engl. informal, fr. informel.
INFORMATICIAN, -A, informaticieni, -e, s.m. i f.
Specialist in informaticA. [Pr.: -ci-an] Din fr.

informaticien.
INFORMATIE s.f. (Biol. ; In sintagma) Informatie
geneticd = totalitate a materialului genetic dintr-o
eeluld capabild sti creeze secvente de aminoacizi care,

la rindul lor, formeazd proteine active.


INFRA adv. (In notatia bibliografica) Dedesubt,
mai jos, mai departe. [Pr.: in-] Cuv. lat.
INFRAACUSTIC, -A, infraacustici, -ce, adj. (Fiz. ;

despre vibratii acustice) A cdrei frecvent se afld


sub limita inferioara a domeniului de audibilitate.
[Pr.: -fra-a-]

Din fr. infra-acoustique.


INFRACTIONALITATE s.f. Totalitatea infrac-;
tiunilor sAvirsite pe un anumit teritoriu Intr-o anumit
perioada de timp ; criminalitate. [Pr.: -fi- o-] Infractional suf. -itate.
INFRAMICROBIOL O G, -A, inframicrobiologi, -ge,
s.m. i f. Specialist in inframicrobiologie. [Pr,. : -bi-o-]

Din inframicrobiologie (der. regr.).


INFRASTRUCTURAL, -A, infrastructurali, -e, adj.

De infrastructurd, al infrastructurii.
suf. -al (dupa it. infrastrutturale).

Infrastructuri

INSONDABILITATE

INFRASTRUCTORA s.f. Sistem de relatii Intro


elementele fundamentale ale unui macrosistem (social).
INFRANIRAL, -A, infravirali, -e, adj. (Biol.) De
De la infravirus.
infravirus.
INFRATIRUS, infravirusi, s.n. (Biol.) Nume dat
unor acizi nucleici deveniti autonomi i presupusi a fi
capabili sd determine anumite afectiuni Din fr.
infravirus.
INFUZARE, infuzdri, s.f. Actiunea de a infuza i
rezultatul ei ; infuzie. V. infuza.
INGERABIL, -A, ingerabili, -e, adj. Care poate fi

ingerat, Inghiit.

Din fr. ingrable.

INGERARE, ingerdri, s.f. Actiunea de a ingera


ft rezultatul ei; ingestie. V. ingera.
INGINERIE s.f. (In sintagma) Inginerie geneticd

modificare a structurii genetice a unui organism prin


introducerea de gene noi, apartinInd unor organisme
din aceeasi specie sau din specii diferite, prin inserarea
de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea
materialului genetic propriu.
INGURGITARE, ingurgitdri, s.f. . Faptul de a
ingurgita ; (rar) ingurgitatie. [Var.: ingurgittire s.f.]

V. ingurgita.
INGURGITATIE, ingurgitatii, s.f. (Rar) Ingurgitare.
Din fr. ingurgitation.
INHIBANT, -A, inhibanti, -te, adj. Care inhibd;
inhibitor.
Inhiba + suf. -ant.
INHIBARE, inhibdri, s.f. Faptul de a (se ) inhiba;
V. inhiba.
INHIBAT, -A, inhibati, -te, adj. 1. (D espre actiuni,
procese fiziologice, reactii chimice etc.) Care este frinat,
Impiedicat, Incetinit In desfasurare. 2. (Despre oameni)

Care nu se manifestd spontan, care se abtine; retinut.


V. inhiba.
INITIATIC, -A, iniliatici, -ce, adj. (Livr.) 1. De
initiere. 2. Care poate fi Igeles numai de cei
;
ezoteric. [Pr.: -ti-a-] Diu fr. initiatique, it. iniziatico.
INJURIA, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o
injurie; a insulta, a jigni. Din fr.. injurier. injuriiit, -ii adj.
IN MEMORIAM adv. In memoria (cuiva), In amintirea (cuiva sau a ceva). [Pr.: -m6-] Expr. lat.

INOCULABIL, -A, inoculabili, -e, adj. Care se poate


inocula.
Din fr. inoculable.
INOFENSIVITATE s.f. (Rar) Insusirea de a fi
inofensiv.
Inofensiv + suf. -itatse.

INOPORTUNA, inoportunez, vb. I. Tranz i intranz.


Din inoportun. inoportumire s.f. ; inoportunfit, -A adj.

(Fam.) A importuna.

INOX s.n. Metal, aliaj cu proprietdti inoxidabile ;


p. ext. obiect din acest material.
Din fr. inox.

INPUT s.n. 1. (Electron.) Intrare A. 2. (Inform.)


Intrare (2): [Pr.: input] Cuv. engl.
INSATIABILITATE s.f. (Rar) Insatie tate. [Pr.:

ti-a-]
Din fr. insatiabilit.
INSATIETATE s.f. (Rar) LAcomie; (fig.) aviditate,
nesat ; (rar) insatiabilitate. [Pr.: -ti-e-] In 1- +
satietate.

INSERABIf, -A, inserabili, -e, adj. Care se poate


insera; de inserat. Din fr. insrable.

INSERAT, -A, inserati, -te, adj. Care este introdus,


adaugat Intr-un text, Intr-o serie. V. insera.
INSERT, inserte, s.n. Insertie (1).
Spec. Cadru
fix sau scurtd scend animat inclusa. In actiunea unui
film.
Din engl., fr. insert, it. inserto.
INSOLUBILIZA, insolubilizez, vb. I. Tranz. A face
ca o substantd sd devind insolubild.
Din fr. insolubiliser.
insolubiliztire s.f.; insolubilizat, -2 adj.
INSONDABILITATE s.f. Insusirea sau starea a
ceea ce este insondabil. Din fr. insondabilit.

www.dacoromanica.ro

85

INS ON ORINTERFERON

INSONOR, -A., insonori, -e, adj. (Tehn.) 1. Lipsit


de sonoritate. 2. (Despre materiale) Care amortizeazd
sunetele ; fonoizolant.
Din fr. insonore.

INSONORITATE s.f. (Tehn.) 1. Lips d. de sonoritate.


Din fr. insonorite.
INS ON ORIZA, insonorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.)
A izola fonic ; a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un
Din fr. insonoriser.
spatiu inchis.
LNSONORIZANT, -A, insonorizanti, -te, adj. (Tehn.)
Care nu transmite unde sonore.
(Despre materiale)
Din fr. insonorisant.
Fonoizolant.
2. Izolare fonied.

INSTANT adj. invar. Instantaneu, rapid:. (Despre


mincdruri sau bduturi) Care se prepard repede, Mid
fierbere, prin dizolvare. [Pr.: -stdnt] GUT. engl.
INSTAURAT 6R, - ARE, instauratori, -oare, s.m.

f. Interneietor, fondator, ctitor. [Pr.: -sta-u-]


Din fr. Instaurateur.
INSTAURATIE s.f. (Rar) Instaurare ; intemeiere.
[Pr.: -sta-u-] Din fr. Instauration.
INSTILARE, instilri, s.f. (Med.) Actiunea de
a instila; insti1aie. V. instils.

INSTINCTITITATE s.f. Caracter instinctiv ; guver-

nare de cdtre instincte.

Din fr. instinctivit.


INSTITUTIONAL, -A, institutionali, -e, adj. Care
apartine unei institutii, privitor la o institutie (sociald);
care se face in cadrul unei institutii ; organizat oficial.
[Pr.; -ti-o-] Din fr. institutionnel.
INSTITUTIONALIZA, institurionalizez, vb. I. Tranz.
A face sd dobindeascd un caracter institutional, oficial;

a oficializa. [Pr.: -ti-o-] Din fr. institutionnaliser.


institutionalizere s.f. ; institutionalizat, -A adj.
INTEGRAT, -A., integrag, -te, adj. s.n. 1. Adj.

Inclus, inglobat intr-un tot. 2. S.,n. (Electron.; -Si in


sintagma circuit integrat) Microcircuit In care un numr

de elemente de circuit sint asociate inseparabil si

interconectate electlic astfel Inctt, pentru specificare,


testare, intretinere I vinzare, formeazd un tot Mdivizibil.
V. Integra.
INTEGRATOR, -OARE s.n. Circuit electric caracterizat printr-o constant de timp ce determind viteza
cu care acest circuit rdspunde la semnalele aplicate.
INTELIGENTA s.f. (In sintagma) Inteligeng artificiald = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a
obtine performante cvasiumane.
INTEMPESTIVITATE s.f. (Livr.) Caracter intempestiv.
Din fr. intempestivit.
INTENSIFICAT, -A., intnsifica.ti, -te, adj. Mara,
Intdrit. V. intensifica.
INTENSIFICATOR, -OARE, intensificatori, -oare,
adj. Care intensified. Intensifica + suf. -tor.
INTENSIENE s.f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor
pe care trebuie sd le aibd un lucru pentru a fi definit
intr-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] Din engl. intension.
INTENTIONALITATE s.f. Caracterul a ceea ce
este intentionat, deliberat. [Pr.: -1i-o-]
Din fr.
Intentionnalit.

INTERACTIONA, interaclionez, vb. I. Intranz. si


refl. A fi in raport de interactiune ; a se conditiona
reciproc. [Pr.: -ji-o-] Din interactiune. interacti-

onfire s.f.
INTERARTICULAR, -A, interarticulari, -e, .adj.
(Med.) Dintre articiiIaii. Din fr. interarticulaire.
INTERASISTENTA, interasistente, s.f. 1. Asisfenta.
reciprocd (in co1i, universitdti). 2. (Rar) Intrajutorare.

Inter 1- + asistentd.
INTERATRACTIE s.f. (Biol.) Atractie reciprocd.
Din fr. interattraction.
INTERCAPILAR, -A, intercapilari, -e, adj. (Anat.)
Care este situat Intre vasele capilare. Din fr. inter-

capillaire.
INTERCARDINAL, intercardinale, adj. (In sin-

tagma) Punct intercardinal = fiecare dintre cele patru

86

direct!! aflate Intro punctele cardinale principale,


care servesc la determinarea mai precis a unui punct
de pe glob. Din engl. intercardinal.
INTERCEDA vb. I v. intercede.
INTERCEDE, intercd, vb. III. Intranz. (Rar) A
interveni, a stdrui pe lingl cineva in favoarea cuiva.
[Var.: intercede vb. I] Din fr. Interceder. inter-

Were s.f.

INTERCOM s.n.
intercom.

(Tehn.)

Interfon.

Din engl.

INTERCOMUNAL, -A., intercomunali, -e, adj.


Referitor la mai multe cornune ; dintre mai multe
comune.
Din fr. intercommunal.

INTERCOMUNICATIE s.f. Cornunicatie !litre cloud


Conversatie
intro doi sau mai multi interlocutori.
Din fr.
Intercommunication.
INTERCONDITIONA, pers. 3 intercondifioneazd, vb.
I. Refl. si intranz. (Despre fenomene, procese, elernente

sau mai multe puncte ; conexiune.

ale unui sistem etc.) A fi intr-un raport de interdependenta. [Pr.: -ti-o-] Inter 1- + conditiona.
.

INTERCONDITIONARE,
intercondiliondri,
5.1.
LegAturd i conditionare reciprocd intre lucruri,
fenomene, procese etc. ; interdependentd. [Pr.: -ti-o-]
Inter 1conditionare.
INTERCONECT AT, -A, interconectafi, -te, adj.

Care stabileste conexiuni intro mai multe elemente


care functionau inainte independent unele de altele.
V. interconecta.

INTERC ONFE SI ONAL, -A, interconfesionali, -e, adj.

Care se referd la elaia dintre mai- multe confesiuni


sau religii ; care are loc intro diferite confesiuni sau
religii. rPr.: -si-o-1 Din fr. interconfessionnel.
INTERCONSONANTIC, -A, interconsonantici, -ce,

adj. (Eon.) Care este plasat intre doud consoane.

Din fr. interconsonnantique.


INTERCO OPERATIST, -A, intercooperatifti, -ste,
adj. Care are loc Intre cooperative ; care se referd la
cloud sau mai multe cooperative. [Pr.: -co-o-] Inter 1-

+ cooperatist.

INTERDISCIPLINAR, -A, interdisciplinari, -e, adj.


Care apartine mai multor discipline, care stabileste relatii intro ele. (Despre dornenii ale stiintei) Care este
fundamentat pe transferul de concepte i metodologii
Din fr. interintre dou sau mai multe discipline.

disciplinaire.
INTERDISCIPLINARITATE s.f. 1. Caracterul a

ceea ce este interdisciplinar. 2. Transfer de concepte


metodologie dintr-o disciplind (2) In alta pentru a
permite abordarea mai adecvat a problemelor cercetate. Din fr. interdisciplinarit.
INTERFATARE, interfaldri, s.f. (Electron.) Interconectare a pdrtilor unui sistem sau a unor aparate
astfel incit ele s Ii poatd Indeplini functia In mod
corect coordonat.
De la interfatii 2.
INTERFATA 2, interfele, s.f. (Electron.) Dispozitiv
care converteste semnalele electronics in asa fel,

Melt cloud aparate sau sisteme sd poat comunica


Intro ele
Din alp., fr. interface (dupd faft1).
INTERFAZIC, -A, interfazici, -ce, adj. Dintre faze.
Din fr. interphasique, engl. interphasic.

INTERFERENT, -A, interfereng, -te, adj. 1. (Despre


fenomene, Inttmplari, fapte etc.) Care se incruciseazd,
se suprapune. 2. (Fiz. ; despre miscdri vibratorii)
Care prezintd fenomenul de interferentd (2). Din fr.
interfrent.
INTERFERENTIAL, -A., interferentiali -e, adj. De
interferentd. [Pr.:
Din fr. interfrentiel.
INTERFEROMETRIC, -A., interferometrici, -ce, adj.
De interferometrie.
Din fr. interfromtrique.
INTERFERON, interf eroni, s.m. (Biochim.) Glicoproteind sintetizat In celulele animale dupd o infectie

www.dacoromanica.ro

INTERFoLicuLA.R

virala, avind proprietati antivirale.


Din engl.
interferon fr. interferon.
INTERFOLICULAR, -A, interfoliculari, -e, adj.
Intre (dintre) foliculi.
Inter 1- + folicular.
INTERFOLIERE, interfolieri, s.f. Actiunea de a

interfolia. [Pr.: -li-e-] V. interfolia.


INTERFON, interfoane, s.n. Aparat de comunicare
folosit in interiorul unui grup de cladiri, al unei cladiri
sau a unui apartament. Din fr. interphone.
INTERGALACTIC, -I, intergalactici, .-ce, adj.
Intre (dintre) galaxiL Din engl. intergalactic, fr.
intergalactique.
4
1NTERINDIVIDUAL, -A, interindividuali, - e , adj.
Referitor la raporturile dintre indivizi. [Pr.: -du-al]
Din fr. interindividuel.
INTERIORITATE, interiorittig, s.f. Caracterul a
ceea ce este interior.
Subiectivitate. [Pr.: -ri-o-]
Din fr. intriorit.
INTERIORIZA, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A
reflecta in constiintd, prin prisma propriei sensibili-

tap, fenomene ale realitdtii exterioare. 2. Refl. Ali

inabusi manifestarile exterioare ; a se refugia in trairi


interioare. [Pr.: -ri-o-] Din fr. intrioriser. intoriorizAre s.f. interiorizit, -A adj.
INTERL OCR s.n. 1. Masina de tricotat cu doua
rinduri de ace pe un singur cilindru. Tricot indesirabil. 2. (Cin.) Sistem de inregistrare sincrond a imaginii i sunetului aferent prin antrenarea cu aceeasi
vitezd la inregistrare i redare a peliculei de imagine
si a benzii magnetice.audio.
Din engl., fr. interlock.
INTERLOCUTIE s.f. v. interlocutiune:

INTERLOCUTIUNE, interloculiuni, s.f. (Jur.) Rotarire judecdtoreasc care preceda sentinta finala a unui
proces. [Var.: interloaltie s.f.] Din fr. interlocution.
INTERMETALIC, -A, interm etalici, -ce, adj. (In
sintagma) Compus intermetalic = metal lipit prin
sudur sau alt procedeu. Din fr. intermtallique.
INTERMODULATIE s.f. (F iz.) Distorsiune a unui
semnal electric in cursul tra.nsferarii lui printr-un
circuit, caracterizata prin aparitia unor frecvente
rezultate din combinatia diverselor componente ale
semnalului. ,-.. Din fr. intermodulation.
INTERMUSCULAR, -A, intermusculari, -e, adj.
(Anat.) Situat intre inuschi.
Din fr. intermusculaire.

INTERNATIONALIZA, internagonalizez, vb. I.


Tranz. A face s dobindeascd un caracter international
[Pr.: fin ] Din fr. hiternationaliser. internationaMire s.f. ; internationalizfit, -A adj.
INTEROCEPTIV, -A, interoceptivi, -e, adj. (Biol. ;
despre senzatii) Care ia nastere in urma actiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne. Din fr.
interoceptif.
INTER 0 CEPT OR,

interoceptori, s.m. (Biol.) Ter-

minatie nervoasa a unui analizator intern care culege


ft transmite impulsuri primite de la organele interne.
Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
INTEROGATIE s.f. (In sintagma) Interogalie
retoria = procedeu retoric constind In adresarea unor

intrebdri, nu pentru a obtine raspuns, ci pentru a


comunica o idee, o atitudine.
INTERORGANIC, -A, interorganici, -ce, adj. Privitor la mai multe organe ; dintre organe.
Din fr.
interorganique.
INTER S 6s, -OA sA, interososi, -oase, adj. ../knat.)
Situat intro oase. Din fr. interosseux.
INTERPRETAT OIl, -OARE, interpretatori, -oare
s.m. i f. (Rar) Persoand care interpreteazd, explicd
Din fr. interprtateur.
comentator ; exeget.
INTERPROFESIONAL, -A, interprofesionali, -e,

Care se
adj. Care intereseazd mai multe profesiuni.
bazeaz pe transferul de tehnici i metode intro doud

INTRAmAGMATIC

-si-o-]
Inter t. +
profesional (dupd fr. interprofessionnel).
INTERPSIHOL GIE s.f. Domeniu al psihologiei
sociale care studiaz relaiile dintre indivizi in conditiile imitatiei considerate ca lege a vietii psihice.
Din fr. interpsychologie.

sau mai multe profesiuni. [Pr.:

INTERSCHIMBAMLITATE s.f. Calitatea de a fi


interschimbabil ; (frantuzism) intersanjabilitate.
Inter 1- + schimbabilitate (dupd fr. interchangeabilite.)
INTERSECTARE, intersectdri, s.f. Actiunea de
a (se ) intersecta.
Din fr. intersecter.
INTERS/STOLA, intersistole, s.f. (Med.) Timpul

dintre sistola auriculelor i cea a ventriculelor inimii.


Din fr. intersystole.
INTERSTADIAL, -A, interstadiale, s.n., adj. (Geol.)
1. S.n: Interval de clima mai caldd de duratd relativd
in cadrul unei glaciatii, in timpul regresiunii ghetarilor ;
interstadiu. 2. Adj. Referitor la interstadial (1). [Pr.:
Din germ. Interstadial, engl. interstadial.
-di-al]
INTERSTADIU, interstadii, s.n. (Geol.) InterstaDix fr. interstade.
dial (1).
1NTER$ANJABIL, -A, intersanjabili, -e, adj,
(Frantuzism) Interschimbabil.
Din fr. interchangeable.

INTERSANJABILITITE s.f. (Frantuzism) Interschimbabilftate.


Din fr. interchangeabilit.
1NTERUMAN, -A, interumani, -e, adj. Intro (dintre
Din engl. interhuman.
oameni.
INTERVALOMETRU, intervalometre, s.n. Dispozitiv

mecanid atasat la un aparat fotografic automat care

regleaza timpul dintre doud expuneri succesive. Din


engl. intervalometer.
INTERVERSICNE, interversiuni, s.f. Intervertire ;
rAsturnare (a unei ordini). [Pr.: -si-u-]
Din fr.
interversion.
INTERVERTEBRAL, -A, intervertebrali, -e, adj.
(Anat.) Care este situat intre vertebre.
Din fr.
intervertebral.
INTERVIEVARE, intervievdri, s.f. Actiunea de
a intervieva.
-vi-e-]
V. intervieva.
INTERVIZIUNE s.f. Sistem de transmitere a pro-

grainelor de televiziune intro tdrile socialiste. [Pr.:

Din fr. intervision.


INTIMARE, intimdri, s.f. (Jur.) Actiunea de a
intima i rezultatul ei ; avertizare.
V. intima.
INTDIIDABIL, -A, intimidabili, -e, adj. Care poate
fi intimidat (usor). Din fr. intimidable.
intimizez, vb. I. Tranz. A crea o ambianta intima. Intim suf. -iza. intimizAre s.f.
INTRACOLINAR, -A., intracolinari, -e, adj. Care
-zi-u-]

este situat !litre coline ; dominat de jur imprejur de

Intra t- + colinar.
coline.
INTRACONTINENTAL, -A, intracontinentali, -e, adj.
Situat in interiorul unui continent. Din fr., engl.
intracontinental.

INTRACRANIAN, zok, intracranieni, -e, adj. (Anat.)


In craniu. [Pr.: -ni-an] Din fr. intracrinien.
INTRADA, intrade, s.f. Introducere In ritm de
mars a 'unei compozith niuzicale in sec. XVI XVII;

p. gener. scurtd uverturd.


Intrade, engl. intrada.

Din it., entrata, germ.

INTRADERMIC, -A., intradermici, -ce, adj. (Anat.)

Situat in derma.

Din fr. intradermique.

INTRADUCTIBILITATE s.f. Caracter intraductibil.

7L

Intraductibil + suf. -itate.


INTRA GEOSINCLINAL,

intrageosinclinale,

s.n.

(Geol.) Fosa alungit i adincita a unui geosinclinal

in care se acumuleaza sedimente. [Pr.: -ge-o-]


Infra 1+ geosinclinal.
INTRAMAGMATIC, -A, intramagmatici, -ce, adj.

(Geol.) Din interiorul magmei ; care s-a consolidat in


Intra t- + magmatic.
terestre.

adincimea scoartei

www.dacoromanica.ro

87

INTRANUCLEAR

IPSOCROMIE

INTECTIVARE, invectiodri, s.f. Actiunea de a


V. invectiva.
incectiva i rezultatul ei.
1NVEyNTICA s.f. Disciplind care studiazd sistematic

INTRANUCLEAR, -A, intranucleari, -e, adj. (Fiz.)

Din interiorul nucleului. [Pr.: -cle-ar]

Din engl..

intranuclear.
INTRAPELVIAN, -A, intrapelvieni, -e, adj. (Anat.)
Din interiorul bazinului (3). [Pr.: -vi-an] Din fr.
intrapelvien.
INTRARE s.f. 1. (Electron.) Punct al unui sistem

procesul inventiei i conditiile ,stimularii creativitatii.

Din inventa (dupd didacticd).


INVENTIE s.f. (Muz. ; in forma ineentiune) Mica
piesd muzicald in stil contrapunctic, imitativ, speci-

sau al unui aparat prin care un semnal este introdus


in acestea ; input (1). 2. (Inform.) Ansamblul influentelor, informatillor care parvin unui sistem (organism,
mecanism) i raspunsul unui element sau al intregului
sistem la acestea ; input (2).
INTRATORACIC, -A, intratoracici, -cc, adj. (Anat.)
Din fr.- intrathoracique.
Din cavitatea toracied.
INTRAVASCULAR, -A,, intravasculari, -e, adj.

fied barocului.
INVERSIE s.f. v. inversiune.

INVERSIENE s.f. 1. Procedeu de transformare


direct& a unui negativ fotografic in pozitiv. 2. (In

sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transfor-

mare a zaharozei in glucozd prin hidrolizil. [Var.:


invrsie s.f.]
INVERTINA s.f. (Biol.) Invertazd.
Din fr. lavertine.
INVERTIT, invertig, s.m. (Livr.) Homosexual.

(Anat.) In (sau din) interiorul vaselor sangvme.

Din fr. intravaseulaire.


INTRAZONAL, -A, intrazonali,

-e,

adj. Care se

afl d. ori se formeazd in Cadrul aceleiasi zone.

Din fr. inverti.

Din engl.

intrazonal.
INTRO GRESIENE, introgresiuni, s.f. (Biol.) Formare de noi specii prin hibridare. [Pr.: -si-u-] Din
engl. introgression.
INTROIECTIE, introiectii, s.f. (Psih.) Act psihic

de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu,

rnanifestat prin imitarea inconstientd a comporta-

mentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. Var.: introlectifine s.f.] Din fr. introjection, it. introiezione.
INTROIECTIENE s.f. v. introiectie.
INTROMISIE s.f. v. intromisiune.
INTROMISIENE s.f. (Rar) Actiunea de a introduce
in ..., de a pune In ... [Var.: intromisie s.f.] Din fr.
intromission.
INTROSPECTA, introspectez, vb. I. Refl. A-si
observa propriile trdiri psihice. Din fr. introspeeter.
introspectfire s.f.
INTROVERSIENE s.f. (Psih.) Orientare a con-

tiintei cdtre propriul eu ; tendinta de a se, inchide in


sine, neglijind lumea exterioard. [Pr.: -si-u-] Din fr.
Introversion.

INTUBA, intubez vb. I. Tranz. (Med.) A supune


un bolnav actiunii de intubatie. Din fr. intuber.

intubdre s.f.
INTUBATIE, intubatii, s.f. (Med.) Introducere a

INVERT OR, invertoare, s.n. (Elt.) Mutator care


transformd curentul electric continuu in curent electric
Din rus. invertor.
alternativ.
INTESTIGARE, investigdri, s.f. Actiunea de a
investiga i rezultatul ei; investiggie.
V. investiga.
INVESTIGATIV, -A., investigativi, -e, adj. (Livr.)
Cu caracter de investigare. Din engl. investigative.
INVESTIT, -A, investig, -te, adj. (Despre valori
bAneti) Plasat, folosit intr-o afacere, intr-o intreprindere etc. V. investi.

INVIDIERE, invidieri, s.f. Faptul de a invidia.

[Pr.: -di-e-] V. invidia.


INVOCATOR, -OARE, invocatori,i-oare, adj., s.m.
oi I. (Persoand) care face o invocatie, care invoca.
Invoca + suf. -tor (dupd fr. invocatoire, invocateur).
INVOLUA, involuez, vb. I. Intranz. A se intoarce

de la o stare sau o forma superioard de dezvoltare


la una inferioard; a regresa, a decadea. [Pr.: -lu-a]
Din involutie.

involuAre s.f.; involuAt, -A adj.


INVOL ET, -A, involug, -te, adj. (Bot.; despre un
organ) Rdsucit spire interior. Din lat. involutus.
INVOLUTIV, -.1, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu
caracter de involutie. Din fr. involutif.
IODEMIE, iodemii, s.f. (Fiziol.) Prezent a iodului
in singe ; cantitate de iod prezenta In singe. Din fr.

iodmie.

unei sonde intr-un organ tubular in scopul aplicanii


unor substage medicamentoase, anestezice sau in

IODOMETRIC, -A, iodometrici, -ce, adj. Referitor


la iodometrie. Din fr. lodomtrique.
IODOMETRIE s.f. (Chim.) Totalitatea metodelor

-ste, adj., s.m. i f.

reactioneazd cu o solgie de iod. Din fr. iodomtrie.


IODURARE, iodurdri, s.f. (Chim.) Introducere a
iodului in molecule unei substage organice. Dupd
fr. ioduration.
IODURIE, iodurii, s.f. (Med.) Prezentd a iodulni
in urind; cantitate de iod prezenta in urind. Din fr.

scopul golirii de continutul patologic ; intubare.


fr. intubation.
INTUITIONIST, -A,

Din

(Adept) al' intuitionismului, [Pr.:


Din fr.
intuitioniste.
INTUMESCENT, -A, intumescenti, -te, adj. (Med.)
(Despre tesuturi) Care incepe sd se umfle, care prezintd
o tumefactie ; umflat. Din fr. intumescent.
INTUMESCENTA, intumescente, s.f. (Med.) Organ
Din fr. intumescence.
sau portiune de organ umflatd.
INVAGINA, pers. 3 ineagineazd, vb. I. Refl. (Med.;

despre portiuni ale organelor, tesuturi) A se Intoarce


spre interior prin invaginatie. Din fr. invaginer.
INVAGINATIE, ineaginatii, s.f. (Med.) Intoarcere

a unei portium de organ sau de tesut spre interior,


asemenea degetului unei mdnusi, sau ptrundere

Intr-o cutd proprie. Din fr. invagination.


INVALIDABIL, -A, invalidabili, -e, adj. Care
poate sau trebuie sd fie invalidat. Din fr. invalidable.
INVAZIE s.f. (Med.) - Stadiu in evolutia ciclicd a
unei boll infectioase, care dureazd de la aparitia primelor semne de boald pina la instalarea fenomenelor
clinice caracteristice.
INTAZIV, -A, Meanie], -e, adj. (Med.) Cu caracter
Din engl. invasive.
de invazie.
88

de dozare cantitativd a diferitelor substage care

iodurie.

IONIZATOR, ionizatoare, s.n. Generator de ioni.


[Pr.: i-o-] Din fr. ionisateur.
IONIZATIE, ionizaii, s.f. (Rar) Ionizare. [Pr.:
i-o-]
Din fr. ionisation.

I ONOF ON, ionofoane, s.n. Tr ad uctor electroacustic

care transformd direct energia electricd in energie


acusticd. [Pr.: i-a-]

Din fr. ionophone.


s.n. (Fiz.) Instrument

IONOMETRU, ionometre,

pentru determinarea intensi tdtii unei radiatii radio-

active. [Pr.: i-o-] Din fr. ionomtre.

IONOSFERIC, -A, ionosferici, -ce, adj. Referitor la


ionosferd, din ionosfe rd. [Pr.; i-o-] Din fr. iono-

splirique.

IPOHONDRIC, -A., ipohondrici, -ce, adj. Referitor


la ipohondrie ; ipohondru. D upd fr. hypocondriaque.
IPSOCROMIE s.f. v. hipsocromie.

www.dacoromanica.ro

IPOTIPOZA. mina
IREZISTIBILITATE s.f. Insusirea de a fi irezis-

IPOTIP6Z.X. s.f. v. hipotipozA.


IRADIATIITNE s.f. v. iradiatie.

Din fr. irrsistibilit.


tibil.
IREZOLVABIL, -A, irezolvabili, -e, adj. Care nu
poate fi rezolvat; de nerezolvat.
De la rezolvabil
(dupd fr. irresoluble).
IRIDECTOMIE, iridectomii, s.f. (Med.) Sectionare

IRANIST, -A, iraniti, -ste, a.m. i f., adj. 1. S.m


f. Specialist In iranisticd; iranolog. 2. Adj. (Rar)
Iranistic. (2).
Din germ. Iranist.
IRANISTIC, -A, iranistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.
Disciplind care studiazd comparativ limbile i literaturile iraniene. 2. Adj. De iranisticd (1); (rar) iranist.
Din germ. Iranistick.
IRANOL 6 G, -A, iranologi, -ge, s.m. i f. Iranist
si

(1).

a unei portiuni din iris.

Din fr. iridectomie.


IRIDOSCOP, iridoscoape, s.n. (Med.) Instrument
folosit pentru examinarea irisului. Din fr. iridoscopie.
IRIDOSCOPIE, iridoscopii, s.f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. Din fr. iridoscopie.
IRIGAT, -A, irigali, -te, adj. (Despre terenuri

Din fr. iranologue.

MASER s.n. Generator cuantic 'care produce

agricole) Pe care s-au amenajat lucrdri de irigatie.


(Despre organe, tesuturi) Prin care circuld singe.

radiatii electromagnetice in domeniul infrarosu. [Pr.:


irizdr]
Din engl. eraser.

IRATIONALITATE s.f. Insusirea a ceea ce este


irational. [Pr.: -fi-o-] Din fr. irrationalit.
IRECUPERABIL, -A, irecuperabili, -e, adj. Care
(Despre fiinte) Care suferd
nu este recuperabil.
de o boald nevindecabild, p. ext. de un defect moral
ce nu (mai) poate fi vindecat ; nerecuperabil, incurabil.
Din fr. irrecuperable.
IREFUTABILITATE s.f. (Livr.) Insusirea a ceea
ce este irefutabil. Din fr. irrfutabilite.
IREMISIBIL, -A, iremisibili, -e, adj. (Frantuzism )
De neiertat. Din fr. Irremissible.
IREAHSIBILITATE s.f. (Frantuzism) Insusirea a
Din fr. irrmissibilit.
ceea ce este iremisibil.
IRENISM s.n. Numele unei orientdri teologice care
sustine unificarea diferitelor confesiuni crestine pe baza
Din fr. irenisme.
a ceea ce au ele comun.
IRENIST, -A; ireniti, -ste, adj., s.m. i f.. (Adept)
al irenismului.
Din fr. irniste.
IRENOLOGIE s.f. Domeniu al politologiei care se
ocupd cu studierea msurilor pentru mentinerea Odd
sau pentru restabilirea ei. Din fr. irnologie.
IREPROABILITATE s.f. Insusirea a ceea ce este
ireprosabil. Din fr. ireprochabilit.
IREVOCABILITATE s.f. Insusirea a ceea ce este
irevocabil.
Din fr. irrvocabilit.

V. iriga.
IRIGOSCOPIE, irigoscopii, s.f. (Med.) Examen

radiologic al colonului dug introducerea unei sub-

stante de contrast pe cale rectald.Din fr. irrigoscopie.


IRONIST, -A, ironicti, -ste, s.m. i f., adj. 1. S.m.
M f., adj. (Persoand, scriitor) care cultiv ironia,
stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denota. ironie. Din
fr. ironiste.
IRONIZAT OR, -OARE, ironizatori, -oare, adj.,
a.m. i f. (Rar) (Persoand) care ironizeazd.
Din fr.
ironisateur.
ISCHEMIC, -A, isclzemici, -ce, adj. (Med.) Referitor
la ischemie.; provocat de ischemie.
Din fr. ischmIque.
ISCHIAL GIE, ischialgii, s.f. (Med.) Nevralgie

sciatica. [Pr.: -schi-al-]


Din fr. ischialgie.
ISCHIATIC, -A, ischiatici, -ce, adj. (Med.) Al
ischionului. [Pr.: -chi-a-] Din fr. ischiatique.
ISLAMIZ A, islamizez, vb. I. Tranz. si refl. A trees

sau a face sd treac la islamism; a da sau a capata


caracter islartiic.
Din fr.. islamiser.
s.f.; islamizfit, - adj.

islamizare

ISMAILIT, ismailiti, s.m. Membru al unei secte


de musulmani iii caracterizate printr-un fanatism
extrem. [Pr.: -ma-i-] Din fr. Ismallite.

www.dacoromanica.ro

ITMBARBATAT, -A, tmbdrbdtati, -te, adj. Cdruia


i s-a insuflat curaj, barbatie ; incurajat, sprijinit,

stimulat. V. imbarbAta.
IMBARBATAT OR, - 0 ARE, tmbdrbdtdtori, -oare,
adj. Care imbarbdteazd.
ImbArbAta + suf. -tor.
Th113ATOA, tmbdtosez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni
inflexibil, rigid, aspru.
In + bAtos. imbAtosire

imbAtosit, -A adj.

s.f.

'IMBLINZIT, -A,
-te, adj. (Despre animale)
Deprins Bd se supund omului i s trdiascd in apropierea
lui ; domesticit. V. imblinzi.
IMI3ROBODIT 1 s.n. Imbrobodire. V. imbrobodi.
IMBUCITATIT, -A., tmbucdtdliti, -te, adj. Care este
divizat in bucdtii fractionat. V. fmkucAtAti.
IMBULZIT, -A, Inzbulzifi, -te, adj. Care se ingramddeste, se inghesuie ; invAlmdsit. V. imbulzi.

IMBUNATATIT, -A, Imbundtaliti, te, adj. Care a


dobindit o calitate superioard ; ameliorat, indreptat.
V. imbunAtAti.
IMBUSONA, trnbusonez, vb. I. Tranz. (Rar) A
In + buson. imbuastupa o sticld cu un buson.
sonfire s.f. ; imbusonit, -A adj.
IIIIIINGAT OR, Impingtitoare, s.n. Accesoriu la

armele de foc care serveste la impinsul proiectilului


In teavd.
Impinge + suf. -tor.

IMP BLIT-0RA, trnpislituri, s.f..Tesdtura cu aspect

de pisl.
Impisli --I- suf. -turd.
IMPR4TIAT, -A. adj. (Despre /ucruri) Aflat in
dezordine, risipit.
IMPRESURAT, -A, Impresurati, -te, adj. Cuprins
din toate ptirtile ; Invluit, napaclit. V. impresura.
IMPU*CA vb. I. 1. Intranz. (pers. 3) (Despre
vopsele, tencuieli i despre peretii pe care sint aplicate).

A se degrade (la suprafatd) prin umflare, cojire etc.;

a se coscovi, a se scoroji, a se coji. 2. Tranz. A introduce,

cu un aparat special, cuie intr-o suprafata betonatd.


IMPUCAT, -A adj. 1. (Despre vopsele, tencuieli

si d espre peretii pe care shit aplicate) Care s-a degradat

(la suprafatd) prin umflare, cojire etc. ; coscovit,


scorojit, cojit. 2. (Despre pereti de beton) In care
s-au introdus, cu un aparat special, cuie.
INALT, -A adj. (In sintagma) lnaltd fidelitate =--

calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice


de a reda eft mai fidel semnalele sonore (inregistrate) ;
hi-fi.

INAPOIERE s.f. (In sintagma) Inapoiere mintald=

dezvoltare mintald inferioard la un individ, fata de


virsta pe care o are; insuficient dezvoltare psihica
intelectuald a unui individ.
INCADRABIL, -A, tncadrabili, -e, adj. Care poate
fi incadrat.
Incadra + suf. -bil.
INCADRATVRA, tncadraturi, s.f. (Livr.) Ramd.
Din it. inquadratura.
INCARBONIZARE s.f. Proces biochimic lent de
transformare a substantelor organice din plante in
In + carbonizare.
INCASABIL, -A, incasabili, -e, adj. Care poate fi
Ineasa + suf. -bit (dupd fr. encaissable).
Incasat.
carbuni.

90

/NCASTELURI, tncasteluri, s.f. (Med. vet.) Defor -

mare a copitei la animale. [Var.: incasteldrA s.f.]


Din fr. encastelure.
INCALZIRE s.f. 1. Ansamblu al procedeelor de
incdlzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate Inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru
adaptarea organismului la potential maxim.
INCHINA vb. I. Tranz. (In expr.) A trichina o
nidndstire = a subordona o mdridstire altei mAndstiri

strdine sau unei patriarhii.

INCHIOND ORA, tnchiondorez, vb. I. Refl. (Reg.)


In + chiondorf(s).
inchiondothre s.f. ; inchiondordt, -A adj.
INCHITUIRE, mnchituiri, s.f. Operatie de imbinare

A se uita urit, incruntat, crucis.

a doud obiecte cu ajutorul chitului. In + ckituire.


INCIFRA, incifrez, vb. I. Tranz. A reda o idee,
un sentiment etc. in mod indirect, simbolic, meta-

foric ; a exprima o idee, un sentiment etc. intr-un


limbaj criptic, care cere o initiere pentru a fi inteles.
In +. cifru. incifritre s.f. ; incifrAt, -A adj.
INCLICHETA, inclichetez, vb. I. Tranz. (Tehn.)

A imobiliza un mecanism intr-o anumitd pozitie.

Din fr. encliqueter. InclichetAre s.f. ; inclichetit, -A adj.


INCLICHETAJ, tnclichetaje, s.n. (Tehn.) Dispozitiv

care nu permite miscarea de rotatie a unei roti cleat

intr-un singur sens.


Din fr. encliquetage.
INCOACE adv. (in loc. adv.) Incoace pi tncolo =
dintr-o parte in alta.. (Pop. si f am. ; substantivat, n. ;

in expr.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a

fi cuceritor, atrdgdtor.
INDOCA, Indochez, vb. I. Tranz. A efectua operatiile de ridicare a unbi nave pe un doc plutitor. [Var.:
andoci vb. I] Din germ. eindocken. indocire s.f. ;
indocit, -A adj.
INDREA s.m. (Inv. i reg.) Decembrie. Din n.
pr. Andrei.
tnfdptuili, -te, adj. Care este dus
INFAPTUIT,
V. InfAptui.
la indeplinire.; realizat, indeplinit.
INGHETARE s.f. (in sintagma) Inghelarea salariilor = masurd economica., in capitalism, de mentinere
neschimbatd a salariilor intr-o perioadd de urcare a
costului vietii.
INGLOBAT,

tnglobali, -te, adj. Care este cuprins

intr-un tot. V. ingloba.


INGRAM, -A, Ingradii, -te, adj. 1. Care a fost
inconjurat cu gard pentru a izola.
Fig. Care se afld
la addpost, apdrat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig.
Cdruia i s-au impus limite de actMne ; stdvilit.

V. ingrAdi.
INGRA.MADIT, -A, tngranzaditi, te, adj. 1. Care

este adunat laolalt in numr prea mare ; inghesuit,


indesat, invdlindsit. 2. (Fam. ; despre oameni) Prost
(1) nepriceput.
V. ingrAmAdi.
INGURGITARE s.f. v. ingurgitare.

INJUN GIBTET OR, - ARE, tnjunghietori, -oare,


adj., subst. 1. Adj. Care injunghie, ucide, omoard,

sacrificd. ; (pop.) junghietor. Care produce junghiuri.


2. S.m. Persoand care injunghie animale ; (pop.)

junghietor. 8. S.n. Altar pe care se face sacrificarea ;


(pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] Injunghia + suf. -tor.

www.dacoromanica.ro

INNAVETARE

INNAVETARE s.f. Operatia de a Inctirca si de a


transporta cu navetele. Din navet t.
/NNEGR1T, -A adj. (Despre oameni) Bronzat.

INZ1DI1

INTOVARASIRE s.f. (Iesit din uz; In sintagina)

Pntoedrasire agricold = forma simplti a cooperatiei

INNODAT, -A, Ennodati. -te, adj. (Despre fire)

agricole de productie In care munca era socializath,


mijloacele de produclie apart,Meau tranilor, iar
veniturile erau impArtite proportional dup muncd si
dupd mijloacele de productie.
INTOVARASIT, -A, Entovdr4ili, -te, adj., s.m. i f.
(Iesit din uz) (Persoand) care Mee parte dintr-e

De la sac.
INSANAT 0 SIT OR, -DARE, inscineitositori, -oare,
adj. (Rar) Care insandtaseste.
InsiinAtovi + suf. -tor.

magneticd a unei laturi de circuit magnetic mrginit


de fetele apropiate ale unor portiuni feromagnetice
Intro 2 + fier (dupd fr. entrefer).
ale laturii.
INTREPCNTE, Entrepunli, s.f. (Mar.) Punte situatd

VVNISIPA, pers. 3 Ennisipeazd, vb. I. Refl. (Despre


ciii de comunicatie) A se acoperi cu un strat, de nisip ;

(despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip.


In + nisip. innisipdre, s.f.; InnisipAt, -A adj.

Care este legat, unit printr-un nod. * Care a Pdcut


V. fnnoda.
nod ; care are multe noduri.
INSACUIT, -A., insdcuiti, -te, adj. Care este pus
in _saci.

INSERIA, inseriez, vb. I. Tranz. A aseza in serie,


In +'
serie.
Inseridre s.f. ; Inserhit, -A adj.

In ordine; a da numdr de serie. [Pr.: -ri-a]

INSTRAINARE S.f. (Fil.) Categorie a materialismu-

lui istoric care desemneazd transformarea activitAtii


omenesti si a rezultatelor acesteia in forte strdine si
ostile omului ;_alienare.

INSTRUNARE, instrundri, s.f. Actiunea de a

V. Instruna.
instruna i rezultatul ei.
INSESIT, -A, nesiJi, -te, adj. De sase ori Mai mare ;
sextupiu.
In + vase + suf. -it.
,

INSEUARE s.f. Actiunea de a tnseua si rezultatul


'ei. [yr.: -,9e-ua] V. inveua.
INSTIINTAT, -A, instiincaii, -te, adj. Care a luat
cunostintd de ceva ; avertizat, avizat, somat. [Pr.:
V. Instiinta.
INTINDERE s.f.1. (Med. si in sintagma Entindere
. museulard) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei
de la membre) peste posibiIitiIe lor de intindere,
ajungind pind la ruptura. 2. (Muz.) Ambitus.
INT1NSCRA, tntinsuri, s.f. Limita de jos, de
adincime mica, a unei ape, in prelungirea malului.
Intins 2 + suf. -urd.
INTIRZIAT, -A, inttrziai, -te, adj. Care a apilrut,
s-a ivit dupd termenul prevazut sau fixat. [Pr.: -zi-at]
V. fntirzia.
INTOARCE vb. I. Tranz. si refl. (In expr.) A (se)
Entoarce pe dos = a) a (se) nemultund profund ; a (se)
supra foarte tare, a (se) tulbura ; b) a(-si) strica
buna dispozitie, a (se) bosumfla.
INTORS 2, -OARSA. adj. (Fam. ; i in loc. adj.

Intors pe dos) Profund nemultumit, foarte supdrat,

tulburat ; bosumflat.
'
INTORTOCHEAT, -A adj. (Despre drurnuri) Greu
de gdsit ; incurcat 2 (1 2).

intovdrdsire agricold. V. intovarAvi.


INTREF1ER, Intrefieruri, s.n. Portiune nefero-

sub puntea superioard; p. ext. spatiul dintre punti.


Intre 2 + punte (dupa fr. entrepont).

INTRE G 6L, intregoluri, s.n. (Constr.) P or tiune de

perete care se &este intre cloud usi, cloud ferestre

Intre 2 + gol.
INTREVORBIRE, intrevorbiri, s.f. (Inv. si reg.)
Convorbire.
Intro + vorbire.
INTREZARIRE. s.f. Actiunea de a Entreidri
rezultatul ei. V. IntrezAri.
INTUNECARE s.f. (Cin.) Fondu.
INVERGA, tn0rg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa
pInza pe o vergd.
Din it. invergare. invorgire s.f.
etc.

INVIGORA, ineigorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se)

face viguros; a

(se) insdnittosi.
Invigortire s.f. ; invigorAt, -A adj.

In + vigoirs.

INVILTORI, pers. 3 incEltoreste, vb. IV. Refl.


(Reg.) A se ridica in virtejuri ; a se involbura.
In +
vfltoare.
Inviltorfre s.f.
INVIRTEJIT, -A, t,wirtejiji, -te, adj. Care este
luat de virtej, invirtit In cerc ; Involburat. V.
fuvirteji.
/NV/RTI vb. I. Tranz. A da unui obiect o mivears

de rotatie; a intoarce (II I), a suci (2).


IN-MD-BIT, -A, Earrafbili, -Se adj. Care este In
vrajbd, certat cu cineva ; infuriat, miniat, intdritat.
V. InvrAjbi.
INZAVORI, tnzeivorese, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A

impiedica intentionat miscarea unei piese fat& de aka

cu ajutorul unor mecanisme de inchidere.

In +

inzAvorire if.; InzAvorft, -A adj.


INZIDIT, -A, Enzidili, -lei- adj. Fixat intr-un masiv

zAvori.

de ziddrie.

V. fnzidi.

www.dacoromanica.ro

J
JABIR t, jabiruri, s.n. Pasdre din regiunile calde,
asemanatoare cu barza. Din fr. jabiru.
JAC 1 s.n. Dispozitiv de interconectare electric

JOB, joburi, s.n. (Englezism) Slujba, serviciu.


Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob]
Din engl. job.
JOG s.n. (Muz. ; in sintagma) Joc de clopofei =

a unor magnetofoane i casetofoane. [Scris 0: jack.


Pr. si: geac]
JACK s.n. v. geac.
JAINIST, -A, jainisti, -ste, adj. s.m i f. (Adept)
al jainismului. [Pr.: ja-i-] Din fr. jainisto.
JAL WIER, jaloneri, s.m. Persoand care face jaloDin fr. jalonneur.
nari.
JAMAICAN, -A, jamaicani, -e, s.m. i f., adj. 1. S.m.
si f. Persoand nascuta i crescutd in Jamaica. 2. Adj.,
s.m. i f. (Locuitor) din Jamaica.
Din fr. jamaiquain.
JAPANOL 6 G, -A, japanologi, -ge, s.m. si f. Specialist in japanologie. [Var.: japonokig, - s.m. i f.]
Din germ. Japanolog.
JAPANOLOGIE s.f. Studiu al culturii i civilizatiei
japoneze. [Var.: japonologie s.f.] Din germ. Jape-

glockenspiel.
J OFR A, jofre, s.f. Prajitura de formd cilindricd
din cremd de ciocolata acoperita cu glazura. Din
fr. jotire.

JO GGING s.n. Alergare usoara practicatd penfru


intretinerea sanatAtii. [Pr.: gighing]
Guy. engl.
JONCTIUNE s.f. (Electron.) Zond de contact intro
cloud regiuni cu mecanisme diferite de conductie ale
unui semiconductor, intre doi semiconductori sau intre
un metal si un semiconductor.
JOTA, jote, s.f. Dans popular spaniol cu miscare
repede i cu .acompaniament de castaniete, la care

perechile danseaza fata in fata pe loc. [Pr.: ho-]


Din sp. jota.
JUBILARE, jubildri, s.f. Satisfactie insotitd de
veselie mare ; (rar) jubilatie. V. jubila.

nologie.
JAPONOL 6 G, -A, s.m. i f. v. japanolog.
JAP ON OL OGlE s.f. v. japanologie.

JUBILATIV, -A, jubilativi, -e, adj. (Rar) TriumfdDin jubila.


tor, vesel.
JUBILATIE, jubilaii, s.f. (Rar) Jubilare.
Din
fr. jubilation.

JASMIN s.m. (Frantuzism) I asomie (Jasminum


officinale ).
Din fr. jasmin.
JAVELIZ javelizez, vb. I. Tranz. A sup'une (apa)
procesului de javelizare.

Cf.

fr.

j.a vele r.

.TUCABIL, -A, jucabili, -e, adj. (Rar) Usor de jucat ;

javelizat, -it adj.


JAZISTIC, -A, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor
la jaz. [Scris 0: jazzistic] -Jaz + suf. -istic.
JEJUNAL, -A, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului.
Din fr. jjun4l.
JEJUNOST 0311E, jejunostomii, s.f. (Med.) Deschi-

Juca -I- suf. -bil.


care se preteaza reprezentarii (3).
JUDEC, judeci, s.m. Taran care devenea liber dupd
Din lat. judex.
rdscumpArarea din rumnie.
JUICE s.n. Suc de grepfrut, portocale etc.; p. gener.
bduturd racoritoare. [Pr.: gius] Cuv. engl.

dere operatorie a unei anse jejunale la piele.


fr. j6junostomie.

J1IIIiE-B OX, juke-boxuri, s.n. (Englezism) Tonomat..


[Pr.: giu (k )-box]
Din engl., fr. juke-box. i
JULEP, julepuri, s.n. (Farm.) Solutle de guind

Din

arabica in apa, care se adaugd in potiuni.

JET2, jeturi, s.n. Avion cu reactie. [Pr.: get]


Din engl. jet [plane].
JETPU, jeteuri, s.n. (In tricotaj) Odd' (II 4) obtinu
prin infasiirarea firului o singurd data pe andrea, apuDin fr. jet.
cindu-1 din fata spre spate.
JIGHER, jigheruri, s.n. 1. (Text.) Masind pentru

julep.

JUMPING s.n. Concurs hipic de sdrituri cu obsta-

Cuy. engl.
cole. [Pr.: geeirnping]
JUNCT VRA., juncturi, s.f. (Livr.) Jonctlune; (spec.)
locul de unire a cloud formatiuni anatomice. Din

lat. junctura, fr. joncture.

vopsit pinza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Pl. si: jighere.
0: jigger] Din engl., jigger.

Scris

JIRAVIRE, jiroiri, s.f. (Pop.) Tehnica de ornamentare a ceranricii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaitei (3). Et.

nec.

JITTER adj. invar. (Despre semnale) Care este


curacterizat prin incertitudinea frecventei In timp.
[Pr.: gt-tdr) Cuv. engl.

92

Din fr.

JURISPRUDENTIAL, -A, jurisprudenliali, -e, adj.


(Livr.) Care apartine jurisprudentei, de jurisprudenta.
[Pr.: -fi-al] Din fr. jurisprudentiel.
JURNADA, jurnade, s.f. Haind cu mineci lungi
purtatri sub armurd In secolul al XV-lea. Din fr.

journade.
JUSTITIAL, -A, justifiali, -e, adj. (Livr.) De jus-'
title, al justitiei. [Pr.: -fi-al] Din fr. justiciel.
JTJVENILITATE s.f. (Ear) Caracter juvenil.
Din fr. juvnilit.

www.dacoromanica.ro

KABUKI s.n. Gen de teatru traditional japonez


In care dialogurile alterneazd cu parti psalmodiate
sau cintate i balet. <> (Adjectival) Teatru kabuki.
Din engl., fr. kabuki.

KAMIKAZE s.m. invar. s.n. 1. S.m. invar. Luptdtor (japonez) care se sacrificd intr-O actiune de atac.
2. S.n. Avion de lupta incarcat cu exploziv, pilotat
de.un kamikaze (1), care cadea asupra tintei, folosit
de japonezi in al II-lea razboi mondial. Din fr.
kamikaze.
HAMPUCIHAN, -A, kampuchieni, -e, adj., s.m.
f. (Persoand) din Karnpuchia ; (iesit din uz) cambodgian.

[Pr.: -ci-] Kampuchia (n. pr.) + suf. -an.


KARATE s.n. Metoda japoneza de luptd care foloseste in atac sau aparare miscari rapide i violente,
fara a apela la vreo arrnd. [Acc. 0: kardte] Din fr.
karat&

KARLING, karlinguri, s.n. (Geol.) Creastd de munte


stincoasa, ascutita ; custurd (2).
Din germ. Karling.
KARMA s.f. (In sistemul filozofic brahmanic)
Notiune care desemneaza o lege universald in virtutea
careia soarta oamenilor ar fi determinatd de actiunile
lor din incarnarile anterioare; fatalitate, destin.
Din engl., fr. karma.
KASIDA, kaside, s.f. Specie a liricii clasice turce
persane, asemanatoare cu oda. Din fr. kasside.
KASOLIT s.n. (Min.) Silicat de plumb si de uraniu
hidratat. --. Din fr. kasolite.
KELVIN s.m. (Fiz.) Unitate fundamentald pentru
masurarea temperaturd in Sistemul international.
[Abr.: K] Din engl., fr. kelvin.
KETCHUP s.n. Sos picant preparat din sue de
rosii, otet i mirodenii. [Pr.: chcidp]
Cuy. engl.
KEVLAR s.n. Material compezit foarte usor,

foarte rezistent la soc si la coroziune, neinflamabil,


care nu permite propagarea fisurilor i amortizeazd

vibrati ile , folosit in aeronautica. D en umire comerciala.


KIBBUTZ, kibbutzuri, s.n. Gospodarie colectiVa

agrara in Israel. [Pr.: chibui] Din fr. kibboutz.


KIDNAPPING s.n. (Rar) Rapire de persoane, facuta pentru a extorca bani sau a teroriza Din engl.

kidnapping.

KIESERIT s.n. (Min.) Sulfat natural hidratat de


magneziu, utilizat la prepararea sarii amare. [Pr.:
Din _germ. Kieserit, fr. kiesrite.
KIL DAMPER, kiloamperi, s.m. (Fiz.)

chi-ze-]

Unitate

(derivata) de masura pentru intensitatea curentului

electric, egala cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. Abr.:


Din fr. kiloampre.
KILOAMPERMETRU, kiloampermetre, s.n. (Fiz.)
Instrument folosit pentru mdsurarea curentilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] Din fr.
kiloainperemetie.
KIL CUV INT, kilocuvinte, s.n. (Inform.) Multiplu
al cuvintului egal cu 1 024 de cuvinte. [Abr.: kw.]
Kilo-2 + cuvint.
kA]

KILOELECTR ()NV OLT, kiloelectronvolii, s.m. (Fiz.)

Unitate (tolerata) de masurd pentru energie, egald cu


o mie de electronvolti. [Pr.: -Io-e-.
Abr.: kell

Din fr. kilobleetronvolt.

KILOGRAM s.n. (Fiz.; in compusul) Kilogram-forgl-metru = kilogrammetru. [Abr.: kgf.m].

KILOJOULE, kilojouli, s.m. (Fiz.) Unitate (derivata) de mdsurd pentru energie, egald cu o mie de
jouli. [Pr.: -giAl fi -jkl. 7 Abr.: kJ] Din fr., engl.
kilojoule.
KELOMOL, kilomoli, s.m. (China.) Cantitate de

substanta a carei masa, exprimata In kilograme, este

numeric egald cu masa moleculard. [Scris ft chilomol.


mol.
Abr.: kmol] Kilo 2 KILOOIIM, kiloohmi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivata)

de masurd pentru rezistenta electrica, egald cu o mie


Abr.: kg] Din germ.
de ohmi. [Pr.: -o-om.
Kiloohm.

KILOTONA, kilotone, s.f. (Piz.) Unitate de masura


pentru mask egald cu o mie de tone. [Abr.: Ict] Din
fr. kilotonne.
KILOVAR, kilovari, s.m. (Fiz.) Unitate (derivata)

de mdsura pentru puterea reactivd, egald cu o mie

Din fr., engl. kilovar.


.
KINORAMA, linorame, s.f. Procedeu de filmare
si de proiectie pentili ecran panoramic. Din germ.
de vari. [Abr.:_kVAR]

Kinorama.
KIRGHIZ, A kirghizi, -e, s.m. i f., adj. 1. S.m. si

f. Pervand nascut i crescutd in R.S.S. Kirghiza.


2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din R.S.S. Kirghizd.
Din fr. Kirghize.
KIGlitIli s.n. Soi de vita de vie originar din Asia,
cu ciorchinr rasfirati i boabe alungite, albe sau negre,
fard seminte, folosit la producerea stafidelor.
Cuv. rus.

KITSCH, kitschuri, s.n. Termen folosit pentru a


desemna un obiect decorativ de prost gust. 4 Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere de
arta, multiplicate i valorificate comercial. [Pr.:
chici]
Din germ. Kitsch.
KITSCHIZARE, kitschizdri, s.f. (Rar) Falsificare,
denaturare a artei. [Pr.: chicizare] De la kitsch.
KNESSET s.n. Parlament unicameral al statului
Israel. [Scris 0: knesseth]
Din, engl. knesset.
KNOCK-OUT s.n. = cnocaut.
KNOW-HOW s.n. Ansamblu al informaliilor si al
experientei privind un nou proces tehnologic i modul

de exploatare al unor utilaje noi. [Pr.: ndu-hciu]

Cuv. engl.
KOINE s.f. (Lingv.) Varian La lingvistica ce serveste

comunicarii intre vorbitori de dialecte sau graiuri


Din fr. kola&
diferite ; limba comund (b).
IIRENNERIT s.n. (Min.) Minereu aurifer.

engl. krennerit, fr. krennrite.

Din

KUWEITIAN, -A, kuweitieni, -e, s.m. i f., adj.


i f. Persoand nascuta i crescutd In Kuweit.
2. Adj., s.m. i f. (Locuitor) din Kuweit. [Pr.: -vei-ti-an]
Din fr. koweitien.
KYRIE s.f. (Muz.) 1. (Si in sintagma kyrie eleison)
Invocatie a divinitatii adaptata In cultul crestin.
2. Parte a misei (care se deschide prin kyrie 1).
euv. gr.
[Pr.: chi-]
1.. S.m.

93

www.dacoromanica.ro

LA 1 prep. (In leggtura cu verbal a impar(i") Intre2

inceput de yin!.

LACTOFRECT, lactofructe, s.n. Produs alimentar


dietetic, fabricat pe baza de lapte amestecat cu sucuri
de fructe, zahar etc.
Lacto- + ?met.
LACTOGPN, -A, lactogeni, -e, adj., s.n. (Biol.)
(Mormon) care stimuleazd lactatia.
Din fr. laqogene.

(1).

Referitor la lactogentzd, de lactogenezd.

Din fr.

lap te, ramasa dupd inldturarea eheagului.

Din fr.

(6).

LABA s.f. (Mar. ; In compusul) Laba-de-pisicd

incretiturd abia vizibila a apei mdrii, sernn al unui


LABFERMENT, labferrnenli, s.m. (I3iochim.) Cbeag
Din fr. htbferment.

LAME, labii, s.f. 1. (not.) Formatie caracterisLicd


florilor unor plante Lalcatuita din petale dispuse sub

forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al


vulvei. [Pr.: -bi-e] -- Din lat. labium.
LABIOLECT PRA s.f. Aptitudine de a Intelege
vorbirea dupa miscarile buzelor. [Pr.: -bi-o-]

Labi[al] + lectura.
LABIRINTOD ANT, labirintodong, s.m. (La pl.)

Grup de amfibieni fosili din triasic, ai cdror dinti an

incretituri sinuoase ; (si la sg.) animal din acest grup.

Din fr. labyrinthodontes engl. labirynthodonta.


LABORIOZITATE, taboriozitdri, s.f. (Rar) Faptul,
calitatea de a fi laborios ; hdrnicie. [Pr.:
Laborios + suf. -itate.
LABRU, labri, s.m. Peste marin comestibil care
traieste pe linga tdrmuri stincoase (Labrus ). Din
fr. labre.
LABRUM s.n. (Anat.) Structurd anatomied in
forma de buza.. Buza superioard la insecte i la
mamifere.
Din lat. labrum.
LAC 1 s.n. ( In sintagma) Lac de acumulare t= lac

(artificial) situat in amonte de o hidrocentral, care

constituie rezerva de apa necesard producerii energiei.


LACERA, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfisia,
a rape in bucati, Din fr. lacerer. lacerare s.f. ;

lacerkt, - adj.

LACERTILIA-N, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin


de reptile ovipare, cu corpul alungit i acoperit cu solzi
cornosi ; (si

la sg.) reptila din acest subordin. [Pr.:

liEn] Din fr. lacertiliens.


LACRIMAR, lacrimare, s.n. (Arh.) Proeminenta
in partea inferioara a unei cornise, fdcuta pentru ca apa
de ploaie sa se scurga depute de zid ; piesd de lemn
sau de metal profilata i fixata In acelasf scop, pe fata
exterioard-a tocului unei ferestresau usi . Lacrirna
suf. -ar.

LACTARIU, lactarii, s.n. (Med.) Centru de colectare


distribuire a lap telui de mama. Din fr., lat.
lactarium.
LACTAT 1 s.m. (Farm. ; in sintagrna) Lactat de calciu
sare de calciu a acidului lactic folositd in tratamentul
spasmofiliei, tetaniei, rahitismului etc.
si

LACTAT 2, -A s.f.pl. Produse fabricate pe bath de

lapte.
LACTOBAR, lactobaruri, s.n. Local unde se servesc

produse lactate.

Lacto - + bar.

LACTOB1 (VA., lactobioze, s.f.


[Pr.: -bi-o-] Din fr. lactobiose.

(Chim.) Lactoza.

LACTODENSIMPTRU, lactodensitnetre, s.n. (Tehn.)

Lactometru pentru determinarea densitatii laptelui.


Din fr. lactodensimetre.

Conductb speciala
Din fr. lactodue.

LACT ODPC, lactoducuri, s.n.

pentru transportul laptelui.

94

LACT 0 GENETIC, -A, lactogenetici, -ce, adj. (Biol.)

lactogntique.
LACT GENEZA, lactogeneze, s.f. (Biol.) Fenomen
de producere naturald a laptelui. Din fr. laetogenese.
LACTOSER, lactoseruri, s.n. Partea lichida din

laetosrum.

LACTOZURIE,

lactozurii,

s.f.

(Med.)

Prezent,a

a lactozei in urind ; cantitate de lactoza prezenta In


urina.
Din fr. lactosurie.
LAICISM, s.n. Atitudine, manifestare laicd ; caracter laic. 'Pr.: la-i-] Din fr. laleisme.
IAMA2, lamez, vb. I, Tranz. (Tehn.) A prelucra
suprafata frontald, circulara, a unei gauri cu ajutorul
Din
unei lame speciale, cind strunjirea este dificild.
fr. lamer. lamtire s.f. ; lama, -A adj.
LAMARCKIST, -A, lamarckisti, -ste, adj., s.m. si
I. (Adept) al lamarckismului. Din fr. lamarekiste.
LAMARTINIAN, -A, lamartinieni, -e, adj. De
Lamartine, al lui Lamartine ; in maniera lui Lamartine ;
lamartinist (2). [Pr.: -ni-an] Din fr. lamartinien.
LAMARTINIST, -A, larnartinisti, -ste, s.m., adj.
1. S.m. Poet care cultiva motivele iiricii lui Lamartine.
2. Adj. Lamartinian.
Lamartine ( n. pr.) + suf.
-is/.

LAMBPRT, lamber( s.m. (Fiz.) Unitate (toleratd)


de masura a luminantei..[Abr.: L] Din fr. lambert,

germ. Lambert.
LAMBRECHIN, lambrechine, s.n., lambrechini,.g.m.

1.. S.n. Draperie asezata in partea superioard a unei


deschideri (usd, fereastrZi etc.). 2. S.n. Element decorativ de constructie al corniselor, al balustradelor etc.
3. S.m. Ornament in forma de panglicd pe care este
scrisd o devizb, care impodobeste an scut san o atemd.

Din fr. lambrequin.

LAMBRISARE. lambrisdri, s.f. Operatic de execuV. lambrisa.


LAMBRISAT, -A, larnbrisag, -te, adj. (Despre pereti) Care este acoperit cu lambriuri. V. lambrisa.

tare a unui lambriu.

LAMP, larneuri, s.n. Material textil din matase,


bumbac sau lin en fire metaliee. Din fr. lam.
LAMELA, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra
Din lamela. lamehire s.f. ;

un material in 4ainele.
lamelit, -a adj.

LAMENTO, lurnentouri,'s.n. Piesa muzicald populard


san cultd, preponderent vocal, cu caracter de -Linguine.

Din it. lamento.

LAMINAT1E, lam inaf ii, s.f. (Anat.) Asezare a unor

elemente anatomice in straturi suprapuse san concentrice.

Cf. lat. lam in a.

LAMINA, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat


subtire care face parte din structura unei formatiuni
anatomice. 3. (Tehn.) Corp in forma de lama sau de
fir.
Din lat., engl. lamina.

www.dacoromanica.ro

LAMPA. LEPTOMENINGITA

LAMPA s.f. (In sintagmele) Lampii fulger = blitz.


Lampd cu halogen = lamp' cu incandescenfd in balonnl careia se introduce un amestec de gaze inerte care
confine halogeni, in seopul maririi duratei de funetionare si a stralucirii.
LAMPROFIR, lamp rof ire, s.n. (Min.) Roca' eruptivd

cu structura porfirica, bogata in fier si magneziu.


Din fr. lamprophyre.
LANCA STERIA.N, -A, lancasterieni, -e, adj., s.m.
f. 1. Adj. (Iesit din uz ; in sintagmai Sistem lancasterian = sistem de invatamint bazat pe ajutorul elevilor .mai avansafi, folosifi ca monitori. 2. Adj., 8.111.
si f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.:
-ri-an]
Din engl. Lancasterian.
LANCINANT, -A, lancinanti, -le, adj. (Livr. ;

despre dureri) Care se manifesta prin junghiuri

si

zvicnituri.
Din fr. lancinant.
LANPGRAF, landgrafi, s.m. Tillu dat unui principe

german in evul mediu.

Din fr. laudgraye.

LAND GRAFIA T, landgraf iate, s.n. Domenin condus

de un landgraf. [Pr.: -fi-at] Din fr. landgraviat.


LANDRAS s.m. Rasa, de porci de culoare alba si
cu corpul foarLe lung, crescuti pentru came ; pore din
Din engl. landrace.
aceasta rasa.
LANSA vb.. I. Tranz. A arunca, a indrepta spre
finta un anumit fel de armament.
LANSAT OR, lansatoare, s.n. Dispozitiv folosit
pentru lansarea bombelor, a r6chetelor san a torpilelor.
Lansa + suf. -tor.
LANT s.n. (In sintagma) Lanf cauzal tnchis =
feedback.

LANUGO s.n. 1. (Biol.) Par fin care acopera .unele

regiuni ale corpulni la fat.. Fire de par din alte re-

giuni decit din cele obishuite.-2. Puf (la plante, fructe


etc.).
Din lat., fr. lanugo.
LAPAROSCOP, laparoscoape, s.n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavitalii abdominale ; periDin fr. laparoscope.
toneoscop.
LAPIDARE, lapiddri, s.f. (Livr.) Actiunea de a
lapida i rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobiu.
V. lapida.
LAPIDARITATE s.f. (Rar) Caracter lapidar.
Lapidar + suf. -itate.
LAPOVITA, pers. 3 lapoviteazd, vb. I. Intranz.
impers. A cadea ploaie amestecata en zapada. Din
lapoyitd:

LARAR1U, lararii, s.n. (Livr.) Incapere In casele

romane uncle se pastrau statuetele larilor i penafilor.

Din lat. lararium.

LARIF (IRMA, lariforme, s.f. (La pl.) Ordin de


pasri acvatice palmipede, din care fac parte pescarusii ;
(si la sg.) pasare din acest ordin.
Din fr. lariformes.
LARINGECTOMIE, laringectomii, s.f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui.
Din fr. laryngectomie.
. LARINGOL OGle, -A, laringologici, -cc, adj. (Med.)
Referitor la laringologie.
Din fr. laryngologique.
LARINGOPATIE, laringopatii, s.f. (Med.) Denumire
generica pentru bolile laringelui.
Din fr. laryngopathie.
LARIN G 0 SC OPIC, -A, laringoscopici,

Referitor la laringoscop, de laringoscop.

-ce,

ad j.

Din fr.

laryngoscopique.
LARINGOSPASM, laringospasme, s.n. (Med.) Spasm
al muschilor glotici.
Din fr. laryngospasme.
LARIN G 0 STROB 0 SC OP, laringostroboscoape, s.n.

(Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor


vocale In timpul fonafiei.
Din fr. larynsostroboscope.
LARIN GO STR OBO SC 014E, laringostroboscopii, s.f.

(Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostrobosDin_ fr. laryngostrohoscopie.


copul.

LATERAL, -A adj. (1n sintagma) Gindire laterald

proces specific gindirii creatoare, avind ca scop obfinerea a cit mai multor variante posibile ale obiectului
sau fenomenului cercetat.
LATERITIC, -A, lateritici, -cc, adj. (Min.) Referitor
la laterit ; care confine latera. Din fr. latdritIque.
LATERITIZARE, lateritizdri, s.f. (Geol.) Proces de
form-ire a solurilor lateritice.
Dupa fr. latritisation.
LAURACPE, lauraree, s.f. (La pl.) Familie de arbori

arbusti din regiunile calde, cu frunzele persistente,


bogate in uleiuri eterice ; (si la sg.) planta din aceasta
Din fr. lauraces.
familie. [Pr.: la-u-]
LAVABILITATE s.f. Insusire de a fi lavabil.-- Din
fr. lavabilit.
LAVAJ, lavajuri, s.n. (Franfuzism) Spalare ; spaVaunt [p1. ,!: lavaje] Din fr. lavage.

LAVALIERA s.f. Microfon care se ataseaza la never

sau la buzunar.

LAVANDA s.f. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru,

folosit in contratipare.
LAVETA, lavete, s.f. (Franfuzism) Cirpa de spalat
(motoarele, vasele de bucatarie etc.). Din fr. layette.

LAXISM s.n. Sistem, atitudine teologicd, filozofica,


Din fr. laxisme.
politica toleranta.
LAX1ST, -A. laxisti. -ste, adj., s.m. i I. (Adept) al
laxismului.
Din fr. laxiste.
LAXITATE s.f. (Med.) Mobilitate crescuta a unei
Din fr. laxit.
articulatii.

LECTOR s.m. (Inform.) Dispozitiv periferic care


permite introducerea informafiei dupa o cartela perforata intr-un sistem de prelucrare automata a datelor ;
cititor de cartela.
LECTURA, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi.
Din lecturit. lecturire s,f.; lecturit, -A adj.
LED, ledj.tri, s.n. (Electron.) Dioda (electro)lumineseent.
Din engl.
LEGUAN, leguani, s.m. ,$opirla cu creasta din
regiunea tropicald a Americii. [Pr.: -gu-an]
Din engl.
leguan.
LEGUMIERA, legumiere, s.f. Vas adinc de porfelan

en capac In care se servesc legumele. [Pr.: -mi-e-]


Din fr. lgumier.
LEITtiMITE s.f. (In expr.) A-i fi (sau a i se face)
cuiva lehamite (de ceva)
a-i fi (cuiva) sila, a se dezgusto, a se scirbi (de ceva).
LEJERITATE, lejeritd(i, s.f. (Live.) Usurinfa..
Lejer + suf. -itate (du/A fr. lghret4).
Comoditate.

LEMNACEE, lemnacee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate de tipul lintifei ; (si la sg.) plant
Din fr. lemnacdes.
din aceasta familie.
LEMNE s.n. pl. (Muz.). Instrumente de suflat lcute din lemn.
LEMPIRA, lempire, s.f. Unitate monetard de baza
In Honduras.
Din fr. lempira.
LENTIGO s.n. (Med.') Pata pigmentara a pielii cu
aspect de nev.. Pistrui. Din fr., lat. lentigo.
LENTILA s.f. (In sintagmele) Lentild electronicd =
dispozitiv care produce un cimp electric sau m agnetic
de o anumita configurafie i simetrie astfel Inca sa
poata modifica traiectoriile electronilor. Lentild de
contact = lentila fina aplicata direct pe globul ocular

In dreptul irisului, pentru corectarea vederii.

LENTOARE, lentori, s.f. (Franfuzism) 1ncetinealL

Din fr. lenteur.

LEPT OMENIN GE, leptomeninge, s.n. (Med.) De-

numire pentru arahnoid i piamater considerate


impreuna.
Din fr. leptomenInge.
LEPTOMENINGITA,

leptomeningite,

s.f.

(Med.)

Meningita in care se inflameaza mai ales piamaterul.


Din fr. leptomningite.

www.dacoromanica.ro

95

LEpTON

LIIIAL

LEPTON, leptoni, s.m. (Fiz.) Particula elementard


cu masa de repaus mai mica dectt cea a unui nucleon.
Din fr. lepton.
LESIT ARE, lesiva' ri, s.f. (Geol.) Dizolvare si spa-

lare a sarurilor solubile din sol de catre apa din precipitatii.


Dupa fr. lessivage.
LE$ESC, -EASCA s.f.art.Dans popular din Moldova.
LETALITATE s.f. (Med.) Mortalitate.
Din fr.
1 &alit&

LETRASPT, letraseturi, s.n. Set de litere, cifre si


semne de punctuatie de diferite culori i caractere,
aflate pe un suport transparent si care pot fi transferate, prin apasare, pe diferite suprafete. [Pl. : letra-

Denumire comerciala.
LETRINA, letrine, s.f. (Tipogr.) Litera majusculd
(de obicei ornata) folosita la Inceput de capitol In editii
bibliofile.
Din fr. lettrine.
LEUCOBAZA, leucobaze, s.f. (Chim.) Leucoderivat.
[Pr.: le-u-] Din germ. Leukobase, fr. leucobase.
LEUCOCITOGENEZA s.f. (Biol.) Proces de formare
a leucocitelor. [Pr. : le-u-] Din fr. leueocytogenese.
sete]

LEUC OCITOLIZA, leucocitolize, s.f. (Med.) Distru-

gere a leucocitelor din singe. [Pr.: le-u-]

Din fr.

leucocytolyse.
LEUCOCITURIE, leucociturii, s.f. Prezenta a leuco -

citelor In urina ; cantitate de leucocite prezente In urina.


[Pr.: le-u-i Din fr. leucocyturie.
LEUCODERIVAT, leucoderivaii, s.m. (Chim.) Com-

pus obtinut prin reducerea unor coloranti si care prin


oxidare formeaza materia coloranta
; leucobaza. [Pr.: le-u-] Din gerin. Leukoderivat, fr. leucodriv.
LEUCOPLAZIE, leucopiazii, s.f. (Med.) Transfor-

mare patologica a unei mucoase In tesut corms de cu-

Din fr. leueoplasie.


loare albicioasa. iPr.: le-u-]
LEUCOPOIEZA s.f. (Biol.) Proces de formare ti
de maturatie a leucocitelor. [Pr.: le-u-co-po-ie-] Din
fr. leueopoiese.
LEUCORMC, -A, leucoreici, -ce, adj., s.f. (Med.)
(Bolnava) de leucoree. [Pr.: le-u-co-re-ic] Leucoree
suf. -ic.

LETITATIE s.f. Capacitate atribuita unor indivizi


de a face sa se ridice diverse corpuri fara sa le atingd
sail de a se ridica In spatiu fara sprijin material. [Var.:
Din fr. levitation.
levitathiee s.f.]
LEVITATIUNE s.f. v. levitatie.

LEVIZITA s.f. Substanta toxica cii actiune vezi-

LIBIDINISM, libidinisme, s.n. frisusire a unei per soane libidinoase. Comportare, atitudine libidinoas.
Libidin [osi + suf. -ism.

LIBRATIE, libraii, s.f. (Astron.) Miscare aparenta,


de usoard balansare a lunii feta de pozitia sa mijlocie,

care permite observarea de pe pamint a ceva mai


mult de jumatate din suprafata lunard. Din fr.
libration.
LICHEFIABIL, -A, lichefiabili, -e, adj. (Despre
substante gazoase) Care poate fi lichefiat. [Pr.: -fi-a-]

Din fr. liquefiable.


LICHEFIANT, -A, lichefianli, -te, adj. Care poate
produce o lichefiere. [Pr.: -fi-ant] Din fr. liqufiant.
LICHtNIC, -A, lichenici, -ce, adj. (Bot.) Referitor
Din fr. lichnique.
la licheni.
LICHENIFICARE s.f. (Med.) Proces constind din
Ingrosarea exageratd a cutelor naturale ale pielii, care
devine aspr, striata. Dupa fr. liebCnification.
LICHENOLOG, -A, lichenologi, -ge, s.m. i f. Specialist In lichenologie. Din lichenologie (der. regr.).
LICHENOLO GIE s.f. Rarnur a botanicii care se
ocupa cu studiul lichenilor. Din fr. lichnologie,
engl. liehenologie.
LICHIDABIL, -A, lichidabili, -e, adj. Care poate fi
Din fr. liquidable.
lichidat.
LICHIDIAN, -A, lichidieni, -e, adj. (Rar) De naturd
lichidd. [Pr.: di-an] Din fr. liquidien.
LICIUDITATE s.f. 1. tnsusirea de a fi lichid (1).
2. (Fin.) Totalitatea banilor de care dispune o Intreprindere, un patron, pentru a face platile In termen.
Din fr. liquidit.

LICOPODIU sm. Pulbere galbend obtinutd din

sporii unei criptogame, folositd In farmacie, pirotehnie


Din fr. lycopode.
etc.
LIC OR 6s, -ois,k, licorosi, -oase, ad i. (Rar) Ca o
licoare.
Din fr. liquoreux.
LICUATIE s.f. (Metalurgie) Fenomen de separare

a cornpusilor sau a elementelor cu puncte de topire


diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.:
Din fr. liquation.
-cu-a-]
LItN, lienuri, s.n. (Anat.) Splina. [Pr.: li-en]
Din lat. lien.
LIENAL, -A, lienali, -e, adj. (Anat.) Al splinei.

[Pr.: li-e-]

Din lat. Renal.

LIEN 0 GRAFIE,

lienografii, s.f.

Radiografie a

splinei cu ajutorul unei substante de contrast. [Pr.:


li-e-]

Lien + [radflografie.

Din fr., engl. lewisite.


can ta folosita ca gaz de lupta.
LEVRItR, levrieri, s.m. Cline de vinatoare cu
pintecele supt si en picioarele Inalte i puternice, foarte
rapid, specializat In vinarea iepurelui. [Pr.: -vri-el

LIFTA, liftcz, vb. I. 1. Tranz. (La tenis, tenis de


masd etc.) A trimite mingea imprimindu-i anumite
efecte. 2. A scoate la suprafata titeiul acumulat In
sonde.
Din fr. lifter. liftfire s.f.; Ilftt, -A adj.

LEXEMATIC, -A. lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Re-

Procedeu chirurgical de refacere a ligamentelor rupte


Ligament +
sau relaxate ale unei articulatii.

Din fr. Wrier.

feritor la lexem. -- Din fr. lexmatique.

LEXICOTPCA, lexicoteci, s.f. (Rar) Colectie de dieDin germ. Lexikotek.


tionare.
LEZARD s.n. (Frantuzism) Piele de soptrla tabacita.
[Pr.: lezar] Din fr. lzard.
LEZARDA, lezarde, s.f. Un fel de panglica. folosita

In tapiterie, pentru acoperirea locului de prindere al


Din fr. lzarde.
tapiseriei (2).
LIBELA, libelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A redacta
(corect) un act juridic sau administrativ. Din fr.
libeller.

LIBEBABIL, -A, liberabili, -e, adj. (Despre imopoate fi eliberat (imediat). Din fr.11-

bile) Care
b &able.

LIBERALIZA, liberalizez, vb. I. Tranz. A face mai


Din fr.
liberal, mai liber. A liberaliza comertul.
liberallzCre s,f.; liberalizt, -A adj.
libratliser.
LIBERTINISM s.n. Comportare, viata de libertin ;
desfrlu, destribalare, libertinaj. Libertin + suf. -ism.

96

LI GAMENT OPLA STIE, ligamentoplastii, s.f. (Med.)

"plastie.

LIGAMENT 6s, -oAsit, ligamentosi, -oase,

ad j .

Din fr. ligamenteux.


LIGNICOL, -A., lignicoli, -e, adj. (Biol. ; despre
organisme animale sau vegetale) Care trdieste pe lemne
san pe putregaiuri. Din fr. lignicole.
LIGNOFOL s.n. v. lignofoliu.
LI GNOF OLIU s.n. (Tehn.) Fanerit. [Var.: lignofl
s.n.]
Din germ. Lignofol.
LIGNOZA, lignoze, s.f. (Tehn.) Celuloza. -- Din
(Anat.) De natura ligarnentului.

germ. Lignose.

LIGULAT, -A. ligulayi, -te, adj. (Bot. ; despre corola


Din fr. ligul.
compozeelor) Cu liguld; ca o liguld.
LIGULA, ligule, s.f. (Bot.) Apendice situat Intro
Din fr. ligule.
limb si teaca la frunzele gramineelor.
LILIAL, -A, liliali, -e, adj. (Rar) De culoarea crinului alb. [Pr.: -1i-al] Din fr. nal.

www.dacoromanica.ro

1,11KBAI LrrotoGle
'LIMBAJ s.n. Jnforrn.) Sistem de caractere

"simboluri folosit ht programare.

LIMBA s.f. In sintagma) LimM comund = a)


stadiu In evolntia unei limbi, anterior diferentierii

dialectale ; h) koine.
LIMBUSOARA, limbusoare, s.f. (Pop.) Iberia.
LimbA + suf. -usoard.

LIMFADENIE, limfadenii, s.f. (Med.) Hipertrofie


Din fr. lymphadAnie.
a igaraglionilor limfatici.
LIMFADENOM, limfadenoame, s.n. (Med.) Tumoare
Din fr. lymphadnome.
ganglionilor limfatici.
LDIFANGIOM, limfangioame, s.n. (Med.) Tumoare
benignd congenitald a vaselor limfatice. [Pr. : -gi-om]
Din fr. lymphangiome.
LDIFANGIOPLA STIE, lim fangioplastii, s.f. (Meth)

Operatic de refacere a circulatiei limfatice prin drenaj


In tesutul subcuLanat. [Pr.: -gi-o-]
Din fr. lymphan-

gioplastie.
LDIFORLAST, iimfoblaste, s.n. (Biol.) Celuld embriopara., ptecursoare a limfocitelor.
Din fr. lymphoblaste.

LIMFOCITEMIE, limfocitemii, s.f. (Med.) Crestere


a numdrului limfocitelor din singe. Din fr. lympho(cytmie.

LIMFOGRAFIE, limfografii, s.f. (Med.) Radiograffiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substante de
4actakrast.
Din fr. lymphographie.
LIMFOM, iimfoame, s.n. (11,red.) Tumoare cu aspect

de ganglion limfatic, constituitd din limfocite.

Din

fr. lymphome.
LIMFOPATIE, limfopatii, s.f. (Med.) Denumire generici . a bolilor sistemului limfatic.

Din fr. lym-

phopathie.
LIME SARC OM, limfosarcoame, s.f. . (Mad.) Turnoare malignd. a ganglionilor limfatici.
Din fr.
lymphosareome.
LDIFOTROP, -A, limfotropi, -e, adj. (Med.-; despre

virusuri) Care are afinitate pentru tesutul limfatic.

Din fr. lymphotrope.


LDIIER, limieri, s.m. Cline de vindtoare care adul-

nee si abate vinatul in directia doritd de vindlori;


copoi. [Pv.: -mi-er] 7 Din fr. limier.
LIMINAR, -A, liminari, -e, adj. (Livr.) Initial,

Din fr. liminaire..


introductiv.
LIMITARE s.f. (Rad.) Mentinere a nivelplui unui
semnal electric in limite prestabilite.
LIMITATOR s.n. (Rad.) Circuit electronic cu a jutorul cdruia se realizeazd limitarea semnalelor.
LIMMMETRIC, -A, limnimetrici,-ce, adj. Referitor
la limnimetrie.
Din fr. limnimtrique.
LIMNOBIOLOGIE s.f. Dorm, niu al hidrobiologiei

care studiazd organismele din I acuri si condiiile lor


Din fr. limnobiologie.
de viatd. [Pr.: -bi-o-]
LIMOTERAPIE, limoterapii s.f. (Med.) Tratament constind in reducerea substantiald a alimentatiei.
Din fr. limothrapie.
LINEAR, -A adj. (Bot. ; despre frunze si petale)
tngust i alungit.
LINEARITATE s.f. v. liniaritate.
LINGVISTICA s.f. (In sintamele) Lingvisticti generald = domeniu al lingvisticii care studiazd limba
din, punctul de vedere al trsiiturilor ei generale, de

mijloc de comunicare specific omului. Lingvisticd


diacronicd = studiu al faptelor de limn privite In

evolutia lor. Lingoistica, sincronith = studiu al faptelor


--de limbd asa cum se prezint ele la un moment dat.
LINIARITATE, liniaritfi, s.f. Insusirea de a fi
liniar. [Pr.: -ni-a-. Var.: linearittite s.f.] Din fr.
linarlt.
LINIE s.f. ( fri sintagma) Linie de intirziere = dispozitiv folosit pentru Intirzierea semnalelor electrice.

LINIOM.8TRU, liniometre, s.n. (Tipogr.) Rigid de


metal, gradat clupd sistemul corpurilor tipografice,
care serveste pentru mdsurarea liniilor (7). [Pr. t
-ni-o-]
Dupd fr. lignomtre.
LINOLEAT, linoleafi, s.m. (Chim.) Nume dat sd-

rurilor de plumb, de mangan etc., folosite In prepararea


uleinrilor sictive. [Pr.: -le-at] Din engl. linolnte.
LIOFILIE s.f. (Chim.) tnsusirea i starea substantelor liofile. [Pr., li-o-]
Din fr. lyophilie.
LIOFILIZATOR, liofilizatoare, s.n. (Tehn.) Aparat
.folosit pentru liofilizare. [Pr.: li-o-] Din fr. lyophillenteur.

LIOF6B, -A, liofobi, -e, adj. (Despre particuld


coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] Din fr. lyophohe. -

LIPEMIE, lipemii, s.f. 1. (Biol.) Prezentd a lipidelor in singe; cantitate de lipide prezentd In singe.
2. (Med.) Crestere anormald a numdrului lipidelor
din singe.
Din fr. lipmie.
LIPOBLAST, lipoblaste, s.n. (Biol.) Celuld adipoasd.
Din engl. lipoblast.
LIPOCR OM, lipocromi, s.m. (Biol.) Pigment de

culoafe galbend care se gdseste in *tesutul adipos.


Din fr. lipoehrome.

LIPODISTROF1E, lipodistrofii, s.f. (Med.) Distrofie


Din fr. lipodystrophie.
L1POFIBR Om, lipofibroame, s.n. (Med.) Tumoare
mixtd, formatd din tesut adipos i tesut fibros.
Din

a tesutului adipos.

fr. lipolibrome.
LIPOLIZA, lipolize, s.f. (Biol.) Descompunere a
grrisimilor in acizi grasi i tlicerind In procesul digestiei.
Din fr. lipolyse.
LIPOSCLER OZA, liposcleroze, s.f. (Med.) Sclerozd

a unui tesut adipos.

Din fr. liposelrose.

LIPOTR OP, -A, lipotropi, -e, adj. (Biol.; despre


Substante) Care se fixeazd pe grdsimi si faciliteazii

metabolismul; care previne acumularea de grdsimi.


Din fr. lipotrope.
LIPURIE, lipurii, s.f. (Med.) Eliminare de lipide

prin urind; cantitate de lipide prezent in urind.

Din fr. lipurie.


LIRICIZA, liricizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A reflecta
In mod excesiv liric un obiect, un fapt, un sentiment.
Din liric. liricizre s.f. ; lirieizt, - adj.
LISEZA., liseze, s.f. Masind pentru spdlat i netezit
lina dupd laminare. Din fr. lisseuse.
LITERA, literez, vb. I. Tranz. A pronunta cuvinte

(strdine) prin litera initiald a unor cuvinte obisnuite,


de obicei nume proprii. Din Med. litertire s.f.

LITIAZIC, -A, litiazici, -ce, adj., S.m. si f. (Med.)


(Bolnav) de litiazd. [Pr.: -ti-a-] Din fr. lithiasique.
LITISPENDENTA, litispendente, s.f. (Jur.) Situatie
In care acelasi litigiu a fost supus spre solutionare in
fata a cloud organe de jurisdictie de acelasi grad.
Din fr. litispendance.

LITOCERAS s.n. (Zool.) Gen de amoniti fosili


caracterizat prin cochilie larg rdsucit d. i cu deschiDin fr. lithocras.
dere circulard.
LITOCROMIE, litocromii, s.f. Procedeu tipografic
de reproducere a picturii in culori. Din fr. lithochromic.
LITOFIG, -A, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele
anim,ale) Care se hrdnesc cu nisip sau pietris.
Din

fr. lithophage.
LITOFIT, -A, litofili, -te, adj. (Bot.; despre pla nte)

Care creste pe stinci, roei sau

loIovfinipmri.

Din

fr. lithophyte.
LITOL OGIC, -A, litologici, -ce, adj. Referitor la
litologie.
Din fr. lithologique.

www.dacoromanica.ro

97

LITOMETEOR LUMINOSCOP
LITOMETE OR, litotneteori, s.m. (Met.) Particula de

mic in suspensie sau transportata de vint, aflata in


compozitia atmosferei. [Pr.: -te-or] Din engl. littometeor.

LITOPON s.n. Pigment alb mineral, compus din


sulfat de barin i sulfura de zinc, folosit in pictura,

In cosmetica etc.
Din fr. lithopone.
LITOTIPOGRAFIE s.f. Reproducere litografica a
unei planse imprimale en caractere tipografice obisnuif 9.
Din fr. lithotypographie.
LITOTOMIE, litotomii, s.f. (Med.) Operatic chirur-

gicala pentru extragerea calculilor din organul care Ii


confine.
Din fr. lithotomie, engl. lithotomy.
LITOTRITIE, litotritii, s.f. (Med.) Operatie de spargere i extragere a calculilor vezicali, pe cale endoscopica.
Din fr. litbotritie.
LITDTRIT OR, litotritoare, s.n . (Med.) Ins triim en t

care serveste la efectuarea ltotritiei.

thotriteur.

Din fr. li-

LITRAJ, litra je, s.n. Capacitate a unui recipient

naasurata in litri. Capacitate cilindricti a unui motor.


Automobil de mic litraj.
Din fr. litrage.
LIZEUZA, lizeuze, s.f. (Frantuzism) Un fel de bo-

lero purtat de femei poste 'crimasa de noapte. [Pr.:


Din fr. liseuse.
LIZIBILITATE; lizibWldti, s.f. Calitate a ceea ce

LOGOPAT, -A, logopati, -te, adj., s.m. i f. (Med.)


(Bolnav) de logopatie.
Din logopatie (der. regr.).
LOGOPEDIC, -A. logopedici, -ce, adj. Referitor la
logopedie.
Din fr. logopadique.
L 0 GOPLE GIE,

bs.f.

(Med.) Imposibili Late

de a pronunta unele cuvinte san sunete ; afazie, alalie.


Din fr. logoplgIeLOGOREIC, -A, logoreici, -ce, adj. (Livr.) Care

vorbeste mult si uneori incoerent. [Pr.:


Logoree + suf. -ic.

-re-ic]

LOIALISM s.n. Loialitate. [Pr.: lo-ia-.


Var.:
Din fr. loyalisme.
loaialism s.n.]
LOIALIST, -A, loialisti, -ste, s.m. Ai I. -Persoana
loial. [Pr.: lo-ia-. Var.; loaialist, -A s.m. AI 1.]
Din fr. loyaliste.
LOMBALIZARE, lombalizari, s.f. (Med.) Anomalie
a coloanei vertebrale, in care unele vertebre ian forma
unei vertebre lombare. Dupa fr. lombalisation.
LOMBARTRIE, lombartrii, s.f. (Med.) Lombar-

Din fr. lombarthrie.


LOMBOSCIATICA s.f. (Med.) burere lombara cu
iradiere pe traiectul nervului sciatic. [Pr.: -sci-a-]
Din fr. lombo-sciatique.

troz.d.

LOMBOSTAT, lombostate, s.n. Corset medical pentru


Din fr. lombostat.
LOMBOTOMIE, lombotomii s.f. (Med.) Incizie a

-zo-]

imobilizarea. regiunii lombare.

este lizibil.
Din fr. lisibilit.
LOAIALISM s'.n. v. loialism.
LOAIALIST, -A s.m. i f. v. loialist.
LOBECTOMIE, lobectomii, s.f. (Med.) Ablatiune

peretelui lojii lombare. Din fr. lombotomie.


LORAN s.n. (Nay.) Sistem de radionavigatie pentru

chirurgicala a unui lob practicata pe un plamin sou

pe creier. Din fr. lobectomie.


LOBELIE, lobelii, s.f. Planta exotica din familia
campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care
se extrage lobelina (Lobelia inflata ).
Din lat.
Lobelia [inflata], numele stiintific al lobeliei.
LOMA, lobite, s.f. (Med.) Inflamatie a imui lob
pulmonar.
Din fr. lobite.
LOBULAR, -A, lobulari, -e, adj. Care are forma unui
lobul; care este impartit in lobuli ; care apartine unui
lobul.
Din fr. lobulaire.
LOCAL, -A adj. (Mat.) Referitor la un singur punct
sou la un mic domeniu din plan sau din spatiu.
LOCALIZABIL, -A, localizabili, -e, adj. Care poate
fi localizat.
Din fr. localisable.
In

LOCUL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct


care se afla semintele ; lojd (In). [Var.: localii

s.f.]

Din fr. locale.

-e, adj. (Bot.) Care este


impartit In mai multe loji (II1). Din fr. loculaire.

LOCULAR, -A, loculari,

LOC-0LX s.f. v. locul.


LOCUTOR, locutori, s.m. (Lingv.) Vorbitor.

Din fr. locuteur.


LOGARITMARE, logaritmeiri, s.f. (Mat.) Actiunea
de a logaritma i rezultatul ei. V. logaritma.
LOGIC, -A s.f., adj. (Si in sintagmele) Diagrama
(sau schema) logica = reprezentare grafica a unui
algoritm ; organigrama.
LOGICIST, -A, logici,cti, -ste, adj., s.m. i f. (Adept)
al logicismului.
Din fr. logiciste.
LOGISTIC, -A, logistici, -ce, adj. Referitor la logisDin fr. logistique.
tied.
LOGOCLONIE, logoclonii, s.f. (Med.) Defect al

verbirii constind din repetarea unei silabe la mijlocul


sau la finalul unui cuvint.
Din fr. logoclonie.
L 0GONEVR ()TIC, -A, logonevrotici, -ce, adj., s.m.
Ai f. (Med.)
(Bolnav) de logonevrozA.
Din fr. lo-

gonvrotique.
LOGONEVROZA, logonevroze, s.f. (Med.) Boala de

natura nervoasa care se manifesta prin tulburarea

vorbirii.

98

Din fr. logon&vrose.

distante mari, constind in determinarea pozitiei unei


aero(nave) cu ajutorul semnalelor emise de cloua perechi de statii terestre ale caror coordonate shit cunoscute.
Din engl., fr. loran.
LOT s.n. (Inv.) Loz ; cistig obtinut de un loz.
LOTIONA, lotionez, vb. I. Tranz. A spdla, a frictiona cu o lotinne. [Pr.: -fi-o-] Din fr. lotionner.
lotionfire s.f.; lotionat, -I adj.
LozoioDRONic, -A, loxodromici, -ce, adj. (Geogr.)
Referitor la loxodroma. Din fr. loxodromique.
LUCIFERIC, -A, luciferici, -ce, adj. (Livr.) Demonic.
Lucifer (n. pr.) + suf. -ic.
LUDDIT, -A, luddifi, -te, adj., s.m. i f. (Adept)
al luddismului.
Din fr. luddite.
LUDIC, -A, ludici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la joc.
Din ff. ludique.
LUDOTECA, ludoteci, s.f. (Rar) Colectie de jucarii
si de jocuri. Din fr. ludotheque.
LUGOJEAN, -A, lugojeni, -e, s.m. i f., adj. 1. S.rni
I. Persoana nascuta i crescuta in municipiul Lugoj.
2. S.m. i f., adj. (Locuitor) din municipiul Lugoj.
Lugoj (n. pr.) + suf. -ean.
LUGOJEANCA, lugojence, s.f. Femeie nascuta ci
crescutd in municipiul Lugoj. * Locuitoare din municipiul Lugoj. Lugojean + suf. -ca.
LOME s.f. (In sintagma) Lurnea tacerii

adincurilor marine si oceanice.

universul

LUM1NANTM1TRU, luminantmetre, s.n. (Fiz.) Fotometru pentru mdsurarea luminantei. Luminantil +


metru.
LUMINARtiluminare, s.n. (Tehn.) Corp de iluminat.
Din fr. lummaire.
LUMINOBLOC, luminoblocuri, s.n. Instalatie cu

generator propriu pentru iluminatul de siguranta in


cazul in care se intrerupe curentul de la reteaua elec-

Lumina + bloc.
LUMINOFOR, -A adj. (Livr.) Care are un semnal

trica.

luminos.
LUMINOSC OP, luminoscoape, s.n. (Fiz.) Aparat cu

ajutorul caruia se analizeazd luminescenta corpurilor


in intuneric. Din fr. luminoscope.

www.dacoromanica.ro

LUMPEN

L OWEN, lumpeni, s.n. Lumpenproletariat.

germ.. Lunmen.
LUMPENPROLETAR, lumpenprolelari,

S.

soana care face parte din lumpenproletariat.

Din

PerDin

lumpenproletariat (den regr.).


LUNA CT, lanauti, s.m. (Li vr.) Explora tor al
Lunii; selenaut. [Pr.: -na-ut] De la Lunit (dTA
astronaut, cosmonaut).

LUNG, -A adj. (Substantival, f. pl.) [Jude lungi.


LUNGIME s.f. (Inform.; in sin tagma) Lungimea
cuvintului = nurptirul de bill care compun un cuvint.

LU$A.

LUN GMETRAJ, lungmetraje, s.n. Film (care del-A-

ete o mie de ni) [Pl. i: lungmetrajuri]

Lung +

metraj (dupA fr. long-melrage).

LUPOID, -A, lupoizi, -de, adj. (Med.) Asemnnor


cu lupusul. [Pr.: -po-idl Din fr. lupoide.
LUP ON, (2) lupoune, s.n. 1. Tesaturii sintetie4
care imita Liana de lup. 2. Palton, Iiaiii confeqionat din lupon (1). Denumire comercial.
1.110, lusez, vb. I. Intranz. (Frantuzism; despre
oameni) A privi sasiu. Din fr. lonelier.

www.dacoromanica.ro

MACABE s.n. Varietate de struguri albi cu bob

mare si rotund.

<>

(Adjectival) Struguri macabe.

Din fr. maccabiso.


MACAIR OPUS, macairodusi, s.m. Animal carnivor
fosil din familia felidelor, en caninii foarle dezvoltati,
care a trait din pliocen pina la sfirsitul cuaLernarulid
(Maehairodus ). [Pr.: -ca-i-J
Din lat. Maehairodus,
numele stiiiitific al animalului.
MACARONISM s.n. I. Miscare literara din see.
XVIXVII care parodia si satiriza pedantismul
Moravurilor cavaleresti in tr-un stil burlese plin de
cuvinte latine j latinizate ridicol. 2. Ansamblu de
aspecte care caracterizeaza rnacaronismul. 3. AparLenenta la macaronism.
Din fr. mararonisme.
MACERATOR, maceratoare, s.n. Recipient folosit
pen tru macerare.
Din fr. macrateur.
MACH, machi, s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru
viteza miscarii fluidelor, ulilizat In aerodinamica ui

In tehnica rachetelor, egala en 340 m/s. N wn drul


lai Mach = report Intre viteza um; proiectil, avion
etc. Intr-un fluid si aceea a sunetului.'[Pr.: meld
Din engl.. fr. mach.
MACHETA, machetez, vb. I. Tram. A concepe i
executa macheta uniii object, a unui proiect etc.
Din macheta. machetare s.f.; machetat, -a adj.
MA CHETAT OR. - OARE, machetatori, -oare, S.M.

f. Machetist.

Macheta + suf. -tor.

MACHETIST, -A, machetisti, -ste, s.rn. si f. Persoand


care concepe i executa o macheta; machetator.
Din

fr. maquettiste.

MACHISARD, -A, machisarzi, -de, S.M.

tor din machi (2).

f. Lupta.-

Din fr. maquisard.


MACHMETRU, machmetre, s.n. Aparat pentru ma-

surarea vitezei avioanelor cu reactie. [Pr.: mah-]


Din fr. machmetre, engl. machmeter.

MACIOALI, macioale, s.f. (Reg.) 1. Femeie proastb,

mita. 2. Vaca sau oaie slaba.

Et. nec.

MACR OELEMtNT, macroelemente, s.n. (Biol.) Ele-

ment mineral esential aflat In cantitate mare In tesuturile vegetale si animate. [Pr.: -cro-e-] Din engl.

macroelement.

MA CR OF A G,

-A,

macrofage, adj.,

s.n.

aparaLura speciald pen tru obtinerea unor imagini dina-

mice mult marire ale unor obiecte (extrern de) mici,


a caror observare cu ochiul liber este greu de fdcut sau
Maerol. - filmare.
imposibil5.
MACRON., ORA, macroflore, s.f. Totalitatea planelor mari care cresc Intr-o anurnita regiune. Macroi-

+ flora.

MACH 0 OT 0 GRAFIE, macro fologra [ii,

(extrem de) nlici, a caror observare cu ochiul liber este


greu de fkut san imposibila. Din fr. macrophotographic.
MACROGAMP,T, macrogameti, s.m. (Biol.) Garnet
Dia engl. macrogamete.
fernel de mari dimensiuni.
MACRONUCLEU, macronuclee, s.n. (Biol.) Nucleu
mare al celulei care reprezinta. corpul unui infuzor.

Din fr. maeronuclhas.

MACROPOD, -A, macropozi, -de, adj., s.n. 1. Adj.


(Despre animale) Care are labele, picioarele san aripiod-

rele inotatoare lungi. 2. S.n. (La pl.) Specie de pesti


exotici yin colorati ; (si la sg.) peste din aceasta specie.

Din fr. macropode.


MACROPOR, macropori, s.m. Por vizibil cu ochiiil
liber.
Din fr. macropore.
MACROPSIE, macropsii, s.f. (Med.) Tulburare a
vederii constlnd In impresia ca obiectele sint mai mari
decit In realitate ; megalopsie. Din fr. macropsie.
MACROPTER, -A, macropteri, -e, adj. (Rar ; despre

MACR OBI OTIC, -A, macrobiotici, -ce, adj. (Biol.)


De macrobiotica.
(Biol. ; despre organisme) Longeviv. [Pr.: -bi-o-] Din fr. macrobiotique.
MACROBIT, -A, macrobili, -te, adj. -(Biol.) Macro-

tor la macrostructura sociald. [Pr.: -ci-al]

s.n. (Biol.) MegaDin engl. macroblast.


loblast.
MACROCIT, macrocite, S.n. (l3iol.) Megalocit.

Din fr. macrocyte.

MACROCLIMA, macroclime s.f.) Climat al unci re-

giuni intinse.

Din germ. liakroklitha.

MACROCOSMIC, -A, rnacrocosmici, -ce, adj. RefeDin fr. macrocosmique.


ritor la macrocosm.
MACROCRISTALIN. -A, macrocristalini, -e, adj.
(Chim., Geol.; despre substante minerale) Care se pre-

zintd in cristale mari.

100

Din fr. macrocristallin.

Foto-

unor imagini statice mutt marite ale unor obiecte

pasari) Cu aripile foarte lungi.

Man. -- Din fr. macrobite.


MACROBLA ST, macroblaste,

s.f. .

grafie facuLd cu aparatura speciald pentru obtinerea

MACROBIAN, -A. macrobieni, -e, adj. (Biol. ; despre


fiinte) Longeviv; (ray) macrobit. [Pr.: -bi-an] Din
fr. macrobien.

MACROBIE s.f. (Biol.) Longevitate. [Pr.: -bi-e]


Din fr. maerobie.

(Biol. )

(Globtila alba) care distruge bacteriile sau diferite


particule straine din organism.
Din fr. macrofage.
MACH OFILMARE, macrofilmdri, s.f. Filrnare cu

Din fr. macroptore.

MACROSISTEM, macrosisterne, s.n. Sistern social


al unei forme de organizare institutionalizate.
Din
fr. macrosysteme.
MACROSOCIAL, -A, macrosociali, -e, adj. Referi-

Din fr.

macrosocial.
MACROSPORANGE, macrosporangi, s.m. (Bot.)

Sporange in care se formeazd macrosporii.

Din fr.

macrosporange.
MACROSTRUCTORA s.f. (In sintagma) Macrostruc-

turd sociald = totalitatea relatiilor, retelelor i institutiilor dintr-o societate.


MADLENA., madlene, s.f. (Frantuzism) Prajiturd
din coed en ond i Lint; briosa. Din fr. madeleine.
MADREPORIC, -A., rnadreporici, -ce, adj. (Zool.)
Din madrepori, de madrepori.
Din fr. madrporique.
MADRIERA, madriere, s.f. (Mar.) Scindurd groasa

care formeazd suprafata mini ponton de aeostare.


Din fr. madder.

[Pr.: -dri-e-]

MADRIGALPSC, -A., madriowlesti, adj. (Rar) Cu

caracter de madrigal.

www.dacoromanica.ro

Din fr. madrigalesque.

MADRIGALIST MALARIOLOGIR
MADRIGALIST, -A, madrigalisti, -ste, s.m.

(Rar) Autor sau cintdret de madrigale.

MAGNETOTECA, magnetotect, s.f. Colectie de benzi

f.

Din fr.

madrfgaliste.
MAESTOSO adv, (Muz.; indicd model de executie)

Cuv. it.
Cu rndretie; solemn. [Pr.: ma-es-16-zo]
MAESTRU, -A s.m. i f. (In sintagmele) Maestru
de ceremonie sari de ceremonii = persoand indicatd
prin protocol sd organizeze desfrisurarea unei ceremonii.
Din fr. magisme.
MAGISM s.n. (Ray) Magie.
MAGISTRALA s.f. (Inform.) Grup de linii de co-

municatie utilizate pentru transmisia informatiei de


la diferite surse spre unul sari mai multi destinatari.

MAGNA CUM LAUDE subst. (Livr.) Apreciere superlativd acordatil la trecerea unui examen (de obicei
de absolvire) In invdtdmintul universitar. [Pr.: mdgna
cum ltiude] Expr. lat.
MAGNADER s.n. Feritd cc oxid de bariu utilizatd
pentru confectionarea magnetilor permaneuti. Din
germ. Magnadnr.

MAGNALIU s.n. Miaj usor de aluminiu foarte

rezistent la coroziune, intrebuintat in aeronauticd.


Din fr. magnalium.
MAGNETIZA vb. I. Refl. (Fam.) A se ameti de
buturd.

magnetice (thregistrate); p. ext. mobild In care se pastreaza astfel de colectii; incdpere special dotatA pentru
audierea benzilor magnetice lnregistrate. Din fr.
magntothoque.
MAGNETOTEUCRIC, -A, rnagnetotelurici, -ce, adj.
(Despre metode de prospectare geologicd) Care identified zdcdminte pe baza cimpurilor magnetice ale
Din engl. magnetotelluric.
Pamintului.
MA GNETOTERAPIE, magnetoterapii, s.f. (Med.)
Fizioterapie en ajutorul cimpurilor magnetice. Din
fr. magntothCrapie.
MAGNEZIAN, -X, magnezieni, -e, adj. (Chi m. )
Magriezic. [Pr.: -zi-an] Din fr. magnsien.
MAGNICO s.n. Aliaj feromagnetic de fier, magnezit], nichel si cobalt.
Din fr. magnico.

MAGNIFLEX s.n. Aliaj feromagnetic de fier cii


niche! si cum, folosit pentru solicitari mecanice foarte
mari; magnetoflex. Din germ. Magniflex.
MAGNITVDINE s.f. A/Mime care indie gradul de

intensitate al unui cutremur.

MA GNO s.n. Aliaj de nichel i mangan, folosit In


electrotehnicd.
Din germ. Magno.
MAGNOLIACEE, magnoliacee, s.f. (La pl.) Familie

MAGNETIZABIL. -A, magnelizabili, -e, adj. (Tehn.)


Care se poate magnetize.
Din fr. magnbtisable.
MAGNETIZAT, -A, adj. (Fain.) Ametit de bduturd.
MAGNETIZAT OR, - OARE, magnetizatori -oare,
adj., s.m. i f. (Persoand) despre care se crede c poate
transmite magnetism. Magnetize + suf. -tor (dupd

de arbori exotici cu flori mari, decorative, cu frunzele


permanent verzi ; (si la sg.) plantd din aceasta familie.
[Pr.: -li-a-] Din fr. magnoliaces.

MAGNETOFLEX s.n. Aliaj feromagnetic de fier cu

fr. maharani.
MAIIDISM s.n. Doctrin6 religioas4 musulmana
Din fr.
care preconizeaz credinta in mahdiu.

fr. magntiseur).

nichel si cupru, folosit pentru solicitdri foarte mari ;

magniflex.
Din germ. Magnetoflex.
MAGNETO GRAMA, magnetograme, s.f. Diagramd
obtinutd cu magnetograful. Din fr. magnoRogramme.
MA GNET OIRDRODINAMIC, -A, magnetohidrodi-

namici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramurd a fizicii care studiazd legile generale ale comportdrii fluidelor electroconductoare In cimp magnetic. 2. Adj. De magnetohidrodinamicd (1). <> Generator magnetehidrodinarnic -generator electric care transforrnd direct In energie
electricd energia termicd a unui fluid fierbinte ionizat,
supus actiunii unui cimp magnetic. Din fr. mag-

ntohydrodynamique.
MA GNET OMOT 611, magnetomotoare, s.n. Electro-

motor In a cdrui constructie intra un magnet permanent.


Din fr. magntomoteur.

MAGNETOOPTIC, -A, magnetooptici, -ce, s.f., adj.


1. S.f. Capitol al fizicii care studiazd fenomenele produse In interactiunea undelor electromagnetice luminoase cu cimpurile magnetice. 2. Adj. De magnetoopticA (1). [Pr. : -to-dp-t Din fr. magneto-optique.
MAGNETOPAUZA s.f. Regiune a spatiului extraterestru In care nu se manifestd cimpul magnetic al
PrnIntului. [Pr.: -pa-u-] Magnet + pauzA (dup fr.
magnetopause).
MAGNETO SC OP, magnetoscoape, s.n. ApaPat pentru

inregistrarea i redarea magneticd a imaginii i sunetului In scopuri profesionale.


Din fr. magntoscope.
MAGNETOSFERA s.f. Regiune a spatiului extra-

terestru In care se manifestd cImpul magnetic al Pa-

mintului.
Din fr. magn tosphre, engl. 'magnetosphere.
MAGNETOSTATIC, -A, magnetostatici, -ce, s.f,.
adj. 1. S. f. Ramurd a electromagnetismului care

studiazd cimpul magnetic invariabil in timp. 2. Adj.


Din fr. magntostatique.
De magnetostatica (1).
MA GNET STRICTI UNE;

magnetostrictiuni,

s.f.

(Fiz.) Deformare a unui corp sub actiunea unui cimp


magnetic variabil. [Pr.: -ft-u-] Din fr. magnetostriction.

MAHALA GE SC, -EA SCA., mahalagesti, adj. Specific

mahalagiului; de mahala.
Mahalagiu + suf.
MAHARANI s.f. invar. Sotie de maharajah.

-esc.

Din

mahdisme.
MAHDIST, -A., mahdisti, -ste, adj., s.m. i f. (Adept)

al mahdismului.
Din fr. mahdiste.
MAIIDIU s.m. Conducator i profet la musulmani.
Din fr. mahdi.
MATIONARE s.f. DescArcare a incdrcaturii unei
nave intr-o mahond. Din mahonl.
MAIESTUOZITATE, maiestuozitdti, s.f. Insusirea,
caracterul a ceea ce este maiestuos. [Pr.: ma-ies-tu-o-]
Maiestuos + suf. -itate.
MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A cobori o
greutate cc ajutorul unei instalatii de manevra de fort4.
[Pr.: ma4-] Din tc. mayna. mainire s.f.
MAIORESCIAN. -A, maiorescieni, -e, adj. De Titu
Maiorescu, al lui Titu Maiorescu ; in maniera lui 'Tau
Maiorescu. [Pr.: -ci-an]
Maiorescu (n. pr.) -1- suf.
-ian.
MAJORANT, -A, majoranti, -te, adj., s.m. 1. Adj.

Care majoreaza. 2. S.m. (Mat.) Element sau numAr


care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele

Din fr. majorante.


sau numerele unei multimi.
MALACOLOGIC, -A, malacologia -ce, adj. Referitor la moluste; de malacologie.
Din fr. malacologigue.

MALADIE s.f. (In sintagmele) Maladie mitrald =

boala de inim care afecteazA valvula dintre atriul

ventriculul sting. Maladie albastrd = cianozd.


MALADfV, -A adj. (Despre manifestdri ale oamenilor) Care este exagerat, anormal si nu poate fi stapinit.
Sensthilitate maladivd. Fried maladivd.
MALARIOL 6G, -A, malariologi, -ge, s.m. i f.
Din
Medic specializat in malariologie. [Pr.: -ri-o-]
fr. malariologue.
ei

MALARIOLOGIC, -A, rnalariologici,

-ce, adj. De

malariologie. [Pr.: -ri-o-] Din fr. malariologique.


MALARIOLOGIE s.f. Ramurd a medicinii care studiazd prevenirea i tratarea malariei; paludologie (2).

[Pr.: -ri-o-] Din fr. malariologle.

www.dacoromanica.ro

101

MALARIOTERAPIE

MAOIST

MALAWI. OTER A PIE, malarioterapii, s.f. Metoda

de tratarnent care constil in inocularea parazitului


malariei in vederea obtinerii de temperaturi ridicate
la bainav.; paludoterapie. [Pr.: -ri-o-J Din fr. malarioth era pie.

MALAXOR1ST, -A, malaxorti, -ste, s.m. i f..


Mtincitor care lucreazd la malaxor. Malaxor + suf.
MALEIC, -A, maleici, -ce, adj. (Chim.; In sin(aginele) Acid maleic = acid obtimil prin oxidarea benzenulni, folosit in industria textild i chimicil In fabricarea uleiurilor. Anhidrida maleica = anhidrida oblimitei prin incAlzirea acidului maleic, folosild iii indusftia chimied. [Pr.: -le-ic]
Din fr. maNique.
MALEOLAR, -A, maleolari, -e, adj. (Anal.") De
maleold, al naaleolei. [Pr.: -le-o-] Din fr. mallklaire.
MALIAN, -A, maliajil, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si
f. Persoand nscut i crescutd in Mali. 2. Adj., s.m. si
f. (Locuitor) din Mali, [Pr.: -1i-an]
Din fr. malien,
engl. Malian.

MALIC adj. (Chirn.; in sintagma) Acid malic =


acid organic care se gaseste in mere si in numeroase
vegetate.
Din fr. malique.
MAL1GNIZA, pers. 3 malignizeaza, vb. I. Refl.
(Med.; despre celule) A se transforma, a cdpdta caracter malign ; a se canceriza. Malign + suf. -iza.
malignizAre s.f. ; malignizt, -A adj.
MALNUTRITIE, malnutriJii, s.f. (Livr.) I. Stammtrilie (1). 2. Subnutritie (2).
Din fr. malnutrition1
MAL ONIC adj. (Chim.; in sintagma) Acid malonic

--=

acid dicarboxilic folosit Impreund en derivatii sdi in


sinteze organice i farrnaceutice.
Din fr. malonique.
MALPOZITIE, malpoziJii, s.f. (Med.) Pozitie defectuoas (a unui organ).
Din fr. malposition.
MALTHUSIAN, -A, malthusieni, -e, adj., s.m. si
Malthusianist (1, 2). [Pr.: mal-tu-si-an] Din fr.
malthusien.
MALTOZURIE, rnaltozurii, s.f. (Med.) Prezentd a
maltozei In urind; eantitate de maltozil aflatd in urind.
f.

Din fr. maltosurie.

MALTAT, -A, maijali, -te, adj. (Despre alimente)

Cu malt. = Malt 4- suf. -at.

MAMELONAR, -A, mamelonari,

-e,

adj. (Anat.)
Din it.

Referitor la mamelon, al mamelonului.

mammellonare.
MAMOGRAF, mamografe, s.n. (Med.) Aparat cu
care se fac mamografii.
Din engl. mamograph.
MAM GRAFIE, marnografii, s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare; (rar) mastografie. Din fr.
mammographie.

MAMUT adj. invar. (Fig.; despre Intreprinderi,


organizatii etc.) De mari proportii.

MANAGERIAL, -A, manageriali, -e, adj. Referitor


la conducerea (economicd); la organizarea intreprinderilor ; de manager. [Pr.: -ri-al]
Din engl. managerial.
MANCAND adv.-(Muz.; indicd modul de executie)

Prin rdrirea tempoului


intensitatii. [Pr.: -can-]

diminuarea simultand a

Guy. it.

MANCOLISTA, mancoliste, s.f.

Lista pe care un

filatelist o trimite partenerului de schimb, cuprinzind

nikcile postale care ii'lipsesc din colectie. .Din fr.

stancoliste.
MANDIBULAR, -X, mandibulari, -e, adj. Referitor
Din fr. mandibulaire.i
la mandibuld, de mandibul.
MANDOLINIST, -A, mandolinisti, -ste, s.m. i f .

(Rar) Persoand care Wad la .mandolind.


mandoliniste.

Din fr.

MANDRINA vb. I. Tranz. (Tehn.) A lArgi gdurile


pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.
mandrinke s.f.,; mandrinit, -A adj.

102

MANDRINA, s.f. 1. (Tehn.) Priboil (1). 2. Sirm


care se introduce in interiorul instrumentelor inelare
sau tubulare pentru a le destupa.
MANEVRIER, -A., manevrieri, -e, adj., s.m. (Persoand) care executd manevre; (fig.) (persoand) cn
mare abilitate in politicd. [Pr.: -vri-er] Din fr.

manceuvrier.
MANGALIZA, mangalizez vb. I. Traliz. si refl.

A (se) preface In mangal.

Mangal + suf. -iza,

MAN GANEZIT s.n. (Min.) Oxid natural de mangan.

Din fr. mangansite.


MANGAL, mangale, s.n. (Text.) Dispozitiv inecanic care finiseazd tesdturile apretate prin presare.
[Var.: mangel s.n.] Din engl. mangle.
MAN GALUI, mangaluiesc, vb. IV. Tranz. (Text.)
A finisa tesdturile apretate cu ajulorul mangdlului.
mangAluire s.f.; mangfiluit s.n.
MangAl + suf. -ui.
MANGEL s.n. v. mangAl.
MANGLIER, rnanglieri, s.m. Copac rsinos silbtropical sail tropical care creste in apa saratd a mdrii de
la tarm. [Pr: -gli-er] Din fr. manglier.
MANIC ()RD, manicorduri, s.n. Instrument muzical
medieval asemandtor clavicordului.
Din it. manicordo, fr. manicorde.

MAMERIZA., .manierizez, vb. I. Inlranz, (Rar;


despre artisti) A se manifesta ea manierist. [Pr.: -ni-e-]
ManierA + suf. -iza.
manierizare s.f. ; manierizit, -A adj.
MANIHEIST, -A, ma niheist -ste, adj., s.in. si f.
(Adept) al manilieismului. [Pr.: -he-ist]
Din fr.
manichiste.
MANIPULATIE, manipulatii, s.f. 1. Manipulare.
2. Vagon special pentru seful de tren i materialele
necesare drurnului, atasat imediat dupd locomotivd.
[Var.: manipulatitine s.f.] Din fr. manipulation.
MANIPULATHINE s.f. v. manipulatie.
MANITA, pers. 3 maniteazd, vb. I. Refl. (Despre

yin) A se altera sub actiunea unor bacterii specifice


care transform zahdrul in manitd. Din nianitti.
znanitire s.f. ; manitit, -A adj.
MANITA s.f. Substantall organica zaharat continutd in rsina de frasin si in unele ciuperci. Din fr.
mannite.

MANOTERMO GRAF, manoterinografe, s.n. (Fiz.)

Aparat inregistrator pentru presiune si temperaturd.


Din fr: manothermographe.
MANSONA, mansonez, vb. E Tranz. (Tehn.) A
imbina doud tevi, bare etc. printr-un manson (2).
mansomire s.f. ; mansornit, -A
Din fr. manchonner.
adj.
MANTA s.f. (La gasteropode) Rdsfringere a tegumentului care cdptuseste cochilia;--palium.
MANTEL s.n. v. mantelti.
MANTICA s.f. Pretinsd prezicere a viitorului pornind de la semnele ceresti, zborul pdsdrilor, fenomenele
naturale etc.
Din it. mantica, fr. mantique.
MANVBRIU, manubrii, s.n. 1. (Zool.) Formatie
tubulard a Corpului meduzelor, unde se afld orificiul
buco-anal. 2. Structura anatomicd care are formd
de miner.
Din fr., lat. manubrium.
MANUTANTA s.f. Operatie de deplasare (uneori de
cfradrire, mdsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deseurilor etc. in interiorul unei fabrici, al unui
depozit etc. [Var.: manutenthine s.f.]
MANUTENTIVNE s.f. v. manutantl.
MAOISM s.n. Nume dat doctrinei politice i ideolo-

gice a lui Mao Tze-dun. [Pr.:

ma-o-isrn]

Din fr.

maolsme.
MAOIST, -A, maoisti, -ste adj. s.m. i f. (Adept) al
maoismului. [Pr.: ma-o-ist] Din fr. maoiste.

www.dacoromanica.ro

MARACAS

MARACAS, maracase, s.n. Instrument muzical de


percutie sud-american, construit dintr-o nuc de cocos
care confine graunte i nisip..
Din sp. maracas.
MARASCHINO s.n. Dichior de visine san de cirese amare;
Din i I. maraschino.
.MARCAJ s.n. (Iii sin tagm a) Tabcld de rnarcaj =---

tabeld pe care se afiseazi-i scorul intr-o. competifie

(sportiva).
MARCATOR s.m. (Sport) Persoand care marchea-

za (4) puncte san goluri pentru echipa sa.

MARCESCENT, -A, marcescenli, -te, adj. (Bot. ;

despre frunze) Care se usuca, dar ramine pe arbori in


timpul iernii.
Din -fr. marcescent.

MARCIALE adv. (Muz. ; indica modal de executie)


Solemn, gray. [Pr.: -cia-] Cu v. it.
MARCIAVANTI s.n. (Min.) Grindti de sustinere
asezata intre peretele unet galerii de tunel si elementele

de sustinere. Din IL marciavanti.


MAREE s.f. (In sintagma) Maree neagrd = strat
de petrol care pluteste pe suprafala apei i polueazd
plajele, ca urmard a aecidentarii vaselor petroliere.

MARE GRAFIC, -A, rnaregrafici, -ce, adj. De maree.

Zi maregrafica =--- interval de timp in care are loc


un ciclu complet al mareei.
Din fr. margraphique.
MAREIC, -A, mareici, -ce, adj. Referitor la maree.
[Pr.: -re-ic] -- Maree + suf. -ic.
MARGINALISM s.n. Teorie. economica burghezd
care considerd valoarea de schimb a unui produs ca

fiind determinate de ultima unitate disponibila din


acel produs. Din fr. marginalisme.
MARGINALIST, -A, marginalisti, -ste, adj., s.m.

Din fr.. marginaliste,


f. (Adept) al marginal
MARGINALIZA, marginalizez, vb. I. Tranz. 4i

refl. 1. A (se) situa la rnarginea unui obiect, a unui


fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept)

valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a


unei idei prin neglijare In mod voit, prin neluare in

Marginal + suf. -iza.


seama.
marginalizt, -A_ adj.

marginalizire s.f. ;

MARGRAFIAT, margrafiate, s.n. 1. Domeniu al


unui margraf. 2. Demnitatea de margraf. [Pr.: -fi-at.
Var.: margravhit s.n.] Din fr. margraviat. Cf.

marcgraf.

MARGRAVIAT s.n. v. margrafiat.


MARIA, mariez, vb. I. Refl. si tram:. (Frantuzism)
A (se) casatori. Fig. A (se) potrivi; a (se) co.mbina
(bine). [Pr.: -ri-a] Din fr. inarier. marire s.f
AIARICULT CRA, mariculturi, s.f. Cultura (2) a

unor plante t i animale marine bogate in proteine ;


oceanicultura, acvaculturd. Din erigl. mariculture.

MARIMBA, marimbe s.f. (Muz7) Balafon.


Din
sp. marimba.
MARINARIE s.f. Meseria marinarului. 4 Stiin
si tehnica navigafiei ; matelotaj.
Marinar + suf. -ie.
MARINARITA, maqnarite, s.f. Femeie din echipajul
unei nave. Marinar suf. a/d.
MARINISM s.n. Stil bombastic In barocul Italian
din secolul al XV1I-lea ; pretiozitate a stilului, afectare.
Din it. marinisnao, fr. marinisme.
MARINIST, -A, marinisti, -ste, adj., s.m. i f.
(Adept) al marinismului.
Din it.. marinistal fr.
mariniste.
MARIONETIST, -A, rnarionetisti, -ste, s.m. si 1.
(Rar) Ptipusar (2). [Pr.: -ri-o-] . Din fr. marionnet-

Hate.

MARMATIT s.n: (Min.) Varietate de blendd fern-

ginoasa.
Din fr. marmatite.
MAR ON adj. v. mare.

MARONIU, 4E, maronii, adj., s.n. 1. Adj (Despre

culori) Care bate in maro. 2. S.n,Culoare maronie (1).


Maron -I- suf. -iu.

NATOLI

MARSUIN s.n. (Mar.) Impletilura din parting,


fixata la prora si la pupa remorcherelor, folcsi LS ca
aparMoare.

MAR SUPIA LIZ A.RE, marsupializdri,

s.f.

(Med.)

Deschidere a unei coleclii du puroi Ia iiivelub pielii.


[Pr.: -pi-a:] Dupa fr. marsupialisation.
MARSA, marsez, vb. I. Intranz. (Franfuzism) A
cddea de acord, a consimfi ; a se lasa antrenat intr-o
actiune. A se Idsa corupt.
Din fr. marcher.
marsdre s.f.
MARSARIER, marsariere, s.n. Mdrs inapoi al unui
antomobil ; (concr.) dispozitiv al mecanismului de trans-

misie, care permite mersnl inapoi al unui antovehicul.


[Pr.: -ri-er] Din fr. marche arriere.
MARTENSITA s.f. Constituent structural din aliaj
fier-carbon la otelurife ealite. Din fr. martensite.
MARUPLA, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu.
Din fr. maroufler. marufhire s.f. ; warnflat,

adj.

MARUFLA.J, maruflaje, s.n. Lipire cut maruflu a


unei pinze pictate pe un suport ; pinza pictata i Spill
Din fr. marouflage.
astfel.
MAREFLA s.f. v. maruflu.
MARUFLU s.n. Clei special pentru maruflaj.
Din fr. maroufle.
[Var.: mardfik s.f.]
MASA2 s.f. (In sintagma) Masa caldd = un fel de
tejghea metalied inedlzitd pc care sint expuse si menfinute calde preparate alimentare, in localurile de alimentatie publica.
MASELOTIERA, rnaselotiere, s.f. Parte superioarl
a lingo tierei in care se formeaza maselota. [Pr. : -ii-e-]

Din fr. masselottiere.

MASER s.n. (Fiz.) Proces de generare si amplifi-

care a microundelor.
MASICOT s.n. Oxid de plumb galben, in trebuinfat
la obfinerea nnor srnalfuri in industria ceramied,
chimicd etc.
Din fr. massicot.
MASTICA, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mestecal alimente, substante etc. Din fr. mastiquer,
lat. masticare. masticdre s.f.- mastic& s.n.
MASTISOL s.n. Solutie adeziva specials care se

intilreste in contact en aerul si care esle folosita la


lipit mai ales in medicind. Cf. germ. M as ti x.
fie.

MASTOGRAFIE, rnastogra fii, s.f. (Rar) MamograDin fr. mastographie.


MASTOPATIE, mastopatii, s.f. (Med.) Denumire

generica pentru afectiunile mamare.


Din fr. ma-topathie.
MASINIZA, pers. 4 masinizam, vb. I. Tranz. (Rar ;

folosit numai la pers. 4, 5, 6) A mecaniza.


Ma4LnL +
suf. -iza.
maiinizdre s.f.; masinizit,
adj.
Din fr. matelotage.
MATELOTAJ s.n. Marindrie.
MATEMATIZABIL, -A, matematizabili, -e, adj.
Care poate fi matematizat. Matematiza + suf. -bit.

MATERIALIZAT OR, - OA RE, materializatori, -oare,


s.m. i f. (Rar) Persoand care se ocuptt cu aplicarea, cu
punerea in practice, cu materializarea unei idei, a
unui proiect etc. [Pr.: -ri-a-] Materializa + suf. -tor.
MATERNAL, -A, maternali, -e, adj. (Livr.) Matern.

Din fr. maternel.

MATISEALA, matiseli, s.f.- (Mar.) Matisire.


Matisi + suf. -add.
MATISI, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A imbina
capetele a douS parirne sau a cloud cabluri, prin impleUrea suvifelor din care slat facute.
Cf. fr. rn a t i r.
matisit, -A adj.
MATITATE s.f. Aspect mat.
Din fr. matit.
MAT OL, -OALA, matoli, -oale, adj. (Arg.) Beat.

Cf. fig. mato beat".

MATOLI, matolesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A se imbdta.


Din matol. matolire s.f.; matolit, -A adj.

www.dacoromanica.ro

103

MEGAREL1Er

MATRICE

MATHICE s.f. (I3iol.) Partea fundamentald, nediferentiald a citoplasmei, a cromozomilor etc.


MATRICEAL, -A, ntatriceali, -r adj. Care se referd
la matrice, privitor la matrice. (Pr.: -ce-al. Var.:
Din fr. matriciel. matricial, -A adj.]
MATRICIAL, -A, adj. v. matriceal.
MAURITAN, -A, mauritani, -e, s.m. si f., adj. 1.
S.m. i f. Persoand ndscutd i crescutd In Mauritania.

ME DIATECA, mediateci, s.f. Incapere dintr-o biblio-

teed in care sint pdstrale mijloacele audiovizuale folosite mai ales la iavdtarea limhilor strdine. [Pr. : -di-a-]
Din fr. mdiatheque.
MEDIEVALISM s.n. (liar) Medievistica. [Pr.:
Medieval + suf. -ism.
-di-e-]
MEDIEVISM s.n. (Rar) 1. Medievisticd. 2. Interes,

inclinare pentru evul mediu. [Pr.: -di-e-]

Din fr.

(Locuitor) din Mauritania. [Pr.:

mdievisme.
MEDIOCRIZ A, mediocrizez, vb. I. Tranz. si refl.

giniea fustei) Care ajunge pind aproape de gleznti.


2. Subst. Fustd, palton etc. maxi (1). Din fr. maxi.

Mediocru + suf. -iza. mediocrizire s.f.


MEDITAT, -A, meditafi, -te, adj. (Despre elevi)
Care a primit lectii (particulare) in afara orelor de curs ;

2. Adj., s.m.

si f.

Din fr. mauritanien, engl. Mauritanian.


MAXI adj. iavar., subst. 1. Adj. invar. (Despre inn-

ma-u-]

MAXIJ UPA, maxijupe, s.f. Fustd lungd pind aproaDin fr. maxijupe.
pe de gleznd.
MAXIMAFIL, -A, maximafili, -e, adj. Referitor la
maximafilie, de maximafilie. Din fr. maximaphile.
MAXIMAFILIE s.f. Colectionare de carp postale
cu o tem care se regilseste In marcaj i in obliterare.

Din fr. inaximanhille.

MAX1MAFILI ST, -A, maxima

-ste, s.m.

f.

Specialist In maximafilie. Maximafilie + suf. -ist.


MAXIMIZA, maximizez, vb. I. Tranz. (Itar) A da
valoare maxima 2. --- Din fr. maximiser. maximizare s.f. ; maximizat, -A adj.
MAXIT s.n. 001 rapid standardizat, cu fier, molibDin germ.
den, wolfram, crom etc. In compozitie.
Maxit.
MAXI-TAXI, maxi-taxiuri, s.n. Microbuz care func-

tioneaza chap sistemul taximetrelor. Din fr., engl.


maxi-taxi.
MAZDEIST, -A, mazdeisti, -ste, adj., s.m. i f.

Din fr. mazdiste.


(Adept) al mazdeismului.
MACIOCA s.f. (Sport) Aparat de gimnastica, de

formd unei mdciuci (2), cu care se executd exercitii


de mobilitate, de indeminare etc.

MALURARE, mdlurdri, s.f. Faptul de a se nuflura.


[Var. milurire s.f.] V. milura.
MALURIRE s.f. V. milurare.
MAMOS, -0ASA, mdmosi, -oase, adj. (Pam.) 1.
(Despre copii) Care este extrem (sau excesiv de) atasat

de mama. 2. (Despre oameni) Care este extrem (sau

excesiv de) atasat de copiii (sdi) ; ocretitor.


suf. -os.

Marna +

MAMOONIE s.f. (Fam.) Atasament al unei fiinte

manioase.

Mdmos -I- suf. -enie.

MARTURISIT, -A, mdrturisiti, -te, adj. Care este


declarat, relatat ; care este spus deschis, pe fat.d.
V. marturisi.
MAZARAT, -A adj. (Despre precipitatii atmosfe-

rice) Cu pieilturi sau boabe mari.

MEA CULPA (Livr.) Formula prin care cineva Ii


recunoaste o greseald. [Pr.: me-a calpa] Expr. lat.
MECANICIZA, pers. 3 mecanicizeazii, vh. I. Refl
(Rar; despre activitati rationale) A deveni mecanic,
automat. Mecanic + suf. -iza. mecanicizdre s.f. ;
mecaniciat, -d adj.
MECIBOL, meciboluri, s.n. Sil uatie din finalul unei

partide de tenis sau de volei in care ultima lovitura


Din engl.
de minge poate U decide pe cistigdtor.
match ball.
MEDIASTINAL, -A, mediastinali, -e, adj. (Anat.)
Referitor la mediastin, de mediastin. [Pr.: -di-a-]
Din fr. mdiastinal.
MEDIASTINOSOP, mediastinoscoape, s.n. (Med.)

Aparat care serveste examinbrii vizuale a mediasti-

Din fr. mdiastinoseope.


MEDIASTINOSCOPIE, mediastinoscopii, s.f. (Med.)
Metodd chirurgicald pentru explorarea In scop diagnos-

nului. [Pr.: -di-a-]

tic a mediastinului. [Pr.: -di-a-]


noscople.

104

Din fr. mdiasti-

(Rar) A face sau a deveni mediocru. [Pr.: -di-o-]

V. medita.
MEDIU 2, -IE ad j.-(In sintagma) Unde medii (si
substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea Intro
100 si 1 000 m ; domeniu cuprins Intre 186,9 m si
571,4 m destinat posturilor nationale de radiodifuprepara12.

ziune.

MEDULITA., medulite, s.f. (Med.) Inflamatie a IndDin fx. medullae.


. duvei osoase.
MERENT, -A., mefienfi, -te, adj. (Livr.) Neincrezdtor ; bdnuitor. [Pr.: -fi-ent] Dupd fr. mfiant.
MEFIENTA, mefienfe, s.f. 1. (Livr.) Neincredere ;

hanuiald. 2. (Psih.) Suspiciune patologica ; asteptare


anxioasd a rdului. [Pr.: -[i-en-] Din fr. mdfiance.
MEFITISM s.n. (Livr.) Poluare a aerului cu mirosuri
Din fr. mphitisme.
mefitice sau toxice.
ME GACAL OWE, megacalorii, s.f. (Fiz.) Unitate

(derivata) de mdsurd. pentru Caldurd, egala cu un


milion de calorii; terrnie. [Abr. r Meal] Din fr.
megacalorie.
MEGACOSM s.n. v. megacosmos.
MEGACOSMOS s.n. (Livr.) Macrocosm.
megacsm s.n.] Din engl. megacosm.

[Var.:

ME GALINA, megadine, s.f. (Fiz.) Unitate (derivatd) de mdsurd pentrii fortd, egald cu un milion de dine.
[Abr.: Mdyn] Din fr. mgadyne.
ME GAER G, rnegaergi, s.m. (Fiz.) Unitate (deriva-

td) de masurd pentru energie, egald cu un milion de

Din fr. megaerg.


ergi. [Abr.: Merg]
ME GARERTZ, megahertzi, s.m. (Fiz.) Unitate

(derivata) de masurd pentru frecventii, egald cu lin


milion de hertzi. [Pr.: -heti. Abr.: MHz] Din
germ. Megahertz, fr. megahertz.

ME GAL OBLAST, megaloblaste, s.n. (Bior) Globule


rosie cu nucleul anormal mdrit, caracteristied in anemia
Din fr megaloblaste,
pernicioasd ; (rar) macroblast.
engl. megaloblast.

ME GAL 0 CIT OzA, megalocitoze, s.f. (Med.) Anemie

pernicioasd provocatd do megalocite.

Din fr. me-

galocytose.
ME GAL D-POLIS, megalopolisuri, s.n. (In sociologie)

Arie urband foarte Intinsd creatd prin includerea


succesivd a zonelor suburbane si a oraselor invecinate.
Din fr. megalopolis, engl. megalopolis.
MEGALOPSIE, megalopsii, s.f. (Med.) Tulburare de

vedere constind in impresia cd obiedele sint mai mari


decit in realitate ; macropsie. Din fr. mgalopsie.
MEGAPERM s.n. Aliaj de nichel, fier i mangan cu
Malta permeabilitate magneticd. Din germ. Me-

gaperm.
MEGAPIR s.n. Otel aliat din fier, crom si aluminiu,

intrebuintat la confectionarea rezistentelor electrice.


Din germ. Megapir.
ME GARELIEF, rnegareliefuri, s.n. (Geogr.) Forma
de relief (continent, bdzin oceanic etc.) de mare intin-

[Scris i: megapyr]

dere. [Pr.: -li-ef]

www.dacoromanica.ro

Din rus. megarelief.

MEGARIC

MEGARIC, -A, (2) rnegarici, -ce, adj., s.m. 1. Adj.

MEROBLASTIC

MELODISM s.n. (Rae) Melodicitaie.

Din

it.

(In sintagma) .,Scoala megaricel = coal 'filozoficti din

melodismo.

Din fr. imsgarique.


Adept al aces! ei co1i.
MEGASPOR, mcgaspori, s.ni. (Bot.) Macruspor.

matic.* Exprimare do sentimente care se remarea

Grecia anlica intemeiata de Euclid din Megara. 2. S.m.

Din fr. megaspore.

ME GA SP OR 0 GEN fzil, megasporogeneze, s.f. (Bo t.)

Proces de formare si de dezvoltare a megasporilor si


de producere a game tilor la plantele cu flori.

Megaspor + genezti. ME GAT ONA, megatone, s.f. (Fiz.) Unitate (tolera-

ta) de masurd echivalentd cu forta unei explozii produse de un milion de tone de Leinitrotoluen. [Abr.:
Mt]
Din fr. mgatonne, engl. megaton.
MEGATONIC, -A, rnegatonici, -ce, adj. (Rae; despre

explozii) De forta rhegatonelor.


Din fr. tmcgatonnique, engl. megatonic.
MEW:1RM, Inegohmi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivata)
de masurd a rezistentei electrice, egaM cu un milion
de ohmi.[Pr.: gom.. Abr.: M.52] Din fr. sngohm.
ME G 01IMMETRU, rnegohmnietre, S.D. (Fiz.) Aparat

pentru masurarea rezistentmlor electrice de valoare


mare . [Pr.: -gom-] Din -fr. mgohmmetre.

MEISTERGESANG s.n. Totalitatea creatiilor poetice ale meistersangerilor. [Pr.: maistarghezang]


Cuv.
germ.
MEI STER SAN Grit, meistersdngeri, s.m. Trubadur

medieval german. [Pr.: mdistdrzengdr]


Meisterslinger.

Din germ.

MEL, meli, s.m. (Piz.) Unitate de-masura pentru


inaltimea sunetului, egala cit a rnia parte din inaltimea
unui sunet care are o putere de o mie de heel zi. Din
engl. mel.
MELAMINIT, -A, melaminati -te, adj. (Despre

materiale plastice) Fabricat din inelamina.


melaminL
MELANCOLIZA, pers.

De la

vb. I.
Din fr. mlan-

melancolizeazei,

Refl. (Rar) A deveni melancolic.


collser.

MELANJ OR, melanjoare, s.n. (Tehn.) Amestecator.

Din fr. mlangeur.

MELANOZA, melanoze, s.f. 1. (Med.) Denumire generica pentru pigrnenta pa in exces a pielii si mucoaselor

MELODRAMATISM s.11. (Rar) Caracter melodra-

peiti

aelificialit ate, pent exaltare exagerata.

Melo-

dra mat[ic + su f. -ism.


MELODRAMATIZA, melodramatizez, vb. I. Tranz.
A face sd devind melodramatic (2), a da caracter melo-

dramatic (2)...(Depr.) A exagera caracterul melodramatic (2). Din fr. mlodramatiser. melodramatizre s.f.; melodramatizit, -A adj.
MELOFOB, -A, melofobi, -e, adj., s.m. si f. (Live.)
(Persoana) care uraste muzica.
Din fr. mlophobe.
MELOFOBIE s.f. (Live.) Aversiune fata de muzic.

Din fr. mlophobie.

MEL OM ANN s.f. Pasiune, preferinta deosebita


Din fr. mlomanie.
pen Lru muzica.

MELOTERAP1C, -A, meloterapici, -ce, ad j. (Med.)

Referitor la meloterapie, de rneloterapie.

Din fr.

m lethrapique.
MEL OTERAPIE, meloterapii, s.f. (Med.) MuzicoDin fr. mlothrapie.
terapie.

MEMORATIv, -A, memorativi, -e, adj. (Rae) Co-

rnemorativ.
Din fr. mmoxatif.
MEMORIAL s.n. (Live.) Mmument ridicat In amin-

tirea unui eveniment sau a unei personalitati.


MEMORISCOP, memoriscoape, s.n. Aparat electronic de afisare cu posibilitatea de memorare a curbelor
afisate.
Din engl. memoriscope.
MENDELIST, -A, rnendelisti, -ste, adj., s.m. si f.
(Adept) al mendelismului.
Din fr. mendliste.
MENDICITATE s.f. (Rae) Cersetorie.
Din fr.
mendicit, lat. mendicitas, -atis.
MENINGEAL, -A, meningeali, -e, adj. (Anat.)
Meningian. [Pr.: -ge-al]
Din germ., engl. meningeal.
MENINGIAN, -A, meningieni, -e, adj. (Anat.) De
meninge; (ear) meningeal. [Pr.: -gi-an]
Din fr.
mningien.
MENINGOCEL, meningocele, s.n. (Med.) Hernia a

meningelor datorit unui defect al craniulni sun al


coloanei vertebrale. - Din fr. mningocele.

MENIN G PATIE, nieningopatii, s.f. . (Med.) Den u-

datorita acumularii difuze de melantina. 2. (Bet.)


Din l'e.
Boald a vitei de vie cauzatd de ciuperci.

mire generica pen Lai afectiunile meningelor.


fr. mningepathie.

MELASA, melasez, vb. I. Tranz. A arnesteca nutretul cu melasa. Din mehtsii. melasare s.f.;
melastit, -fi "adj.
IVIELtU, meleuri, s.n. (Sport) LupLa corp la corp.
* (Spec.) Grilmada la rugbi. Din fr. mele.
MELIFIC, -A, raelifici, -ce, adj. (Rar) Melifer (I).
Din fr. mellitique.

Cii caracter de menoragie.

mlanose.

MEL1ORATIV, -A, meliorativi, -e, adj. (Dingy.;


despre cuvinte, expresii eLc.) Cu sens laudativ, favorahi]. [Pr.: -li-o-] Din fr. mlioratif.
MELIORIST, -A, ineliorili, -ste, adj., s.m. i f.
(Adept) al rneliorismului. [Pr.; -1 i-o-]
Din fr,
mlioriste.
MELISMATIC, -A, melismatici, -ce s.f., adj. (Muz.)
1. S.f. Totalitatea ornamentelor dintr-o compozitie ;
arta de a compune cu melisme. 2. Adj. (Despre cornpozitii) Cu melisme.
De la melismit.
MELISMA, melisme, s.f. (Muz.) Ornament muzical

rezultat din repartitia unei durate lungi Intr-un grup


de note de valoare scurtd. Din it. melisma, fr.
mlisme.
MELODICITATE, melodicitti, s.f. Calitatea de a
fi ,melodic; (rar) mclodism. Melodic + suf. -itate.

MELODEaTRU; melodimetre, s.n. (Fon.) Aparat


electronic folosit pentru cercetari asupra intonatiei.
Din fr. mlodimtre.

Din

MEN ORA GIC, -A, Jnenoragici, -ce, ad j. (Med.)


Din fr. mnorragique.
MENOREE, menoree, s.f. (Med.) Menstruatie.

Din fr. menorrhe.

MENTIONABIL, -A, mentionabili,


poate fi ment,ionat; citabij. [Pr.: -ii-o-]
suf. -bil.

j. Care
Mentkona +

-e,

MENTIONA.T, -A, menlionati, -te, adj. Care a fast


pomenit, citat. [Pr.: qi-o-] V. menfiona.
MElt, meri, s.m. (Chum.) Unitate elementard constitutiva cu structurd si en masa data invariabile, care
se repeta in mod constant intr-un !ant macromolecular
al unui polimer. Din fr. mere.
MERCALLOY s.n. Aliaj de Lip alpaca din cupru.
nichel, zinc cu adaos de fier si plumb, foarte plastic,
fntrebuintat In constructia aparaturii electrice, medi,
cale etc. Din germ. Mercalloy.
MERCURISM s.n. (Med.) Intoxicatie cu mercur.
Din fr. mercurisme.
MERITALA, meritale, s.f. (Bet.) Interned.
Din
fr. mrithalle.
MEROBLASTIC, -A, meroblastici, -CP, s.f., adj,
1. S.f. (Biel.) Proces de formare a blastomerelor In
regiunea nucleului prin segmentarea oului sau a zigotului animal..2. Adj. De meroblasticd (1). Din fr.
inroblastique.

www.dacoromanica.ro

105

MESCIIIMZA

MET1LUREE

MESCILINIZA, meschinizez, vb. I. Refl. (Rar) A


deveni meschin, a da dovadd de meschindrie.

Nesehin + suf. -iza . meschinizire s.f.


MESIAN1ST, -A, mesianisti, -ste, adj., s.m. si f.
(Adept) al mesianismului. [Pr.: -si-a-] Din fr. messianiste.
MESMERIA-N, -A, mesmerieni, -e, adj., s.m. i f.
(Adept) al mesmerismului, [Pr.; -ri-an]
Din fr.
mesmrien.
MESMERISM s.n. Teoria magnetismului animal;
(Med.) tratament bazat pe aceasta teorie. Din fr.
mesmrisme.
METABISULF1T, me1abisulf4i, s.m. (Chim.) Sare

a unui acid care, addugatd In solutie apoas diluatd,


trece in sulfitul acidului respectiv si este folosiLd In
vinificatie.
Din fr. mtabisulfite.
METABOLA, metabole, s.f. Procedeu retoric prin
care se repet unenunt schimblnd ordinea cuvintelor.
Din fr. mtahole.

METABOLIT, metaboliji, s.m. (Biol.) Substantd


care contribuie la procesele de metabolism.
Din fr.

mkaholite.
METABOLIZA, metabolizez, vb. I. Tranz. A transforma substante prin procesul de metabolism.
De la
metabolism.
metabolizare s.f.; metabolizit, -a adj.
METACENTRIC, -A, metacentrici, -ce, adj. (Mar.)

Referitor la metacentru, de metacentru.

Din fr.

mtacentrique.
METACROMATIC, -A, metacromatici, -ce, adj.
Din fr. meta(Biol.) Care prezint metacromazie.
ehromatique;
METACROMAZIE s.f. (Med.) Insusirea de a se

colora diferit in report cu colorantul utilizat sau cu


tesuturile din Ar. Din fr. mtaehromasie.

METACRONISM, metacronisme, s.n. Eroare de data

prin postdatare:
Din fr. mtaehronisme.
METAFAZA, -metafaze, s.f. (Biol.) A doua fazd In

Gliviziunea celulei prin mitoza, In care fiecare cromozom


se imparte in cite doi cromozomi.
Din fr. metaphase.
METAFRAZA, meta fraze, s.f. 1. Transpunere a

unei poezii in prozd. 2. Anaford care foloseste sinoni-

mete pen tru a evita repetitia monotond.

Din fr.

mtaphrase.
METAGRAMA, metagrame, s.f. Joc distractiv prin

care se formeazd cuvinte noi Inlocuind mereu cite o


litera din cuvinCul dat initial.
Din fr. metagramme.

Ramurd a lingvisticii
care studiaza limbajul lingvistic. Din fr. metaMETALINGV1STICA

s.f.

linguistique.

METAL1SM s.n. Teorie potrivit cdreia valoarea


metalului din care stilt filcuti banii este determinantd.

Din germ. Metalismus.


METALOCROMIE s.f. (Tehn.) Arta de a colora suDin fr. metallochromie.
prafata metalelor.
METALOGENEZA s.f. Ramura a geologiei care
studiazd formarea i rdspindirea zbcdmintelor mineraDin
ls In scoarta Pamintului ; (rar) metalogenie.
fr. mtallogenese.
METALOGENIE s.f. (Rar) Metalogenezd. Din
fr. metallognie.
METALOIDIC, -A, metaloidici, -ce, adj. (Chim.)
De natura metaloizilor ; de metaloid. [Pr.: -/o-i-]
Din fr. mtalloidique.
METALOPLASTIC, -A, metaloplastici, -ce, adj.
-Care are proprietilti de metal si de material plastic.
Din fr. mtalloplastique.
METALOPLAST1E, metaloplastii, s.f. Procedeu de
.

obtinere a unui material metaloplastic; modelare a


Din fr. mtalloplastie.
Din fr.
METALOSFERA s.f. (Geol.) Barisfera.
mtallosphre.

unui astfel de material.

10

METAMORALA s.f. (Rar) Parte a teoriei etice care


studiazd principiile fundamentale [ale moralei.

Din fr. mtamorale:,

METAMORFOZABIL, -A, metamorfozabili, -e, adj.

(Rar) Care se poate metamorfoza.

Din fr. meta-

morphosable.
METANEERIDIE, metanefridii, s.f. (Biol.) Organ

tubular deschis spre exterior si spre cavitatea generald


a corpului la anelide i moluste avind funetie excre-

toare si de expulzare a gametilor.

Din fr. mta-

nphridie.
METANEPHR6S s.m. (Biol.) Rinichiul

definitiv

care incepe sd functioneze la vertebratele amniole In


stadiul de adult. [Pr.: -fros] Din fr. metanphros.
METANIER, metaniere, s.n. Cargobot folosit Ia.
Din
transporlarea metanului liehefiat. [Pr.: -ni-er]
fr. mthanier.
,
META S OMATIC, -A, metasomatici, -ce, adj. (Geol.)
Din
Referitor la metasomatozd ; de metasomatozd.
engl. metasomatie.
METASTAZIC, -A, metastazici, -ce, adj. (Med.)
Metastaza + suf. -ic
Cu caracter de melast-azd.
(dupd fr. ntetastatique).
METATETIC, -A, inetatetici, -ce, adj. (Lingv.) De
metatezd; din metatezii. Din fr. mtathetique.
METATORACIC, -A, metatot7acici, -ce, adj. (Zool.)
Al metatoracelui.
Din fr. mtathoracique.
METAXENIE s.f. (Biol.) Influentd fiziologicd a
gametului patern asupra tesuturilor Materne. Din
engl. metaxenia.
METEO adj. invar. Meteorologic. B uletin meteo.
[Pr.: -te-o] Din fr. mto.
METEOROBIO1 O GIC, -A, meteorobiologici , -ce,
adj.- De meteorobiologie. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-] De la

meteorobiologie.

METEOROBIOLOG1E s.f. Ramurd a biologiei care


studiazd influenta factorilor meteorologici asupra
organismelor vegetate si animate. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-]
Din engl. meteorobiology.
METEOROPAT, -A, meteoropati, -te, s.m. i f.
(Med.) Persoand care reactioneaza palologic la modifi-

cdrile factoriloe meteorologici. [Pr.: -te-o-]


intoropathe.

Din fr.

METEOROPATLE, meteoropatii, s.f. (Med.) Demi


mire genericd pentru afectianile cauzate sau influentat
Din fr
de fenomenele meteorologice. [Pr.: -te-o-]
metoropathie.
METEOROSENSIBILITATE s.f. (Med.) Sensibilitate

a unor persoane la fenomenele meleorologice. [Pr.:

Din fr. mtoro-sensibilit.


METEORUTIER, -A, meleonaieri, -e, adj. ( In
sintagma) Buletin meteorutier = buletin meteorologic
cu informatii specifice eirculatiei ru Here. [Pr.: -te-oru-ti-er]
Meteo + rutier.
METILARE, metildri, s.f. (Chim.) Proces de fixare
a unei grupari metil pe o moleculd. Dupii fr. methylation.
METILENICA, metilenice, adj. (Chim.; In sintag-te-o-]

ma) Grupare metilenird = grupare organied ce contine radicalul metilen, caracterizatd prin mare reactivitate chimica in unele reactii de condensare sari cu
metalele alcaline.
Din fr. mthylenique.
MET1LFENOL, metil fenoli, s.m. (Chim.) Crezol.

Probahil din fr.

METILSTIREN, metilstireni, s.m. (Chim.) Substanta


organied, derivat al stirenului, folositd ca monomer in
Din fr. mthylstyrene.
polimerizri.
METILUREE s.f. Substanta chimica cristalina folosit In sinteze organice. Din fr. methylure.

www.dacoromanica.ro

NETILVIOLET

METILTIOLET s.n. Substanfa chimica folosita ca


medicament antiseptic, antihelmintic i drept colorant in industria textila sichimicd. [Pr.: -vi-o-] Din
fr. mthylviolet.

MEZorAuzA s.f. Strat atmosferic de tranzitie Intro


i termosfera atmosferei terestre caracterizat prin valori termice minime. [Pr.: -pa-u-] Din
fr. msopause (dupd patiza).
MEZORELIEF, mezorelie furl, s,n. (Geol.) Forma:
de relief cu dimensiuni reduse ca urmare a actiunii de
mezosfera

METODOL6 G, -A, metodologi, -ge, s.m. i f. SpeciaDin, fr. mthodologue.


list In metodologie.
MET6PIC, -A, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal.
Din fr. mtopique.
METREZA, metreze, s.f. (Cin.) Instrument pentru
masurarea lungimii filmelor. [Pr.: metr-iiza] Din fr.
mtreuse.
METROPATIE, metropatii, s.f. (Med.) Denumire
Din fr. metrogenerica pentru afectiunile uterului,
pathie.

coroziune a agentilor externi. [Pr.: -li-ef]

MEZOTELIU, mezotelii, s.n. (Biol.) Strat de celule

de origine mezodermica care captuseste eavitatile


celomice ale vertebratelor. -- Din fr. msothlium.
MEZOTORACE s.n. (Entom.) Al doilea segment
al toracelui la insecte, de care shit prinse aripile anterioare si a doua pereche de picioare. Din fr. me-

METROPT (WA, metroptoze, s.f. (Med.) Ptoza a

sothorax.
MEZ OT OR/WIC, -A, rnezotoracici, -ce, adj. (Entom.)
Care tine de mezotorace. Din fr. msothoracique.
MEZOTR6N, mezotroni, s.m. (Fiz.) Mezon.
Din
fr. msotron, engl. mesotron.
MEZOZONA, mezozone, s.f. (Geol.) Zona mediand
de transformare metamorfica a Pamintului. Din fr.
msozone.
MEZZA-TOCE adv. (Muz. ; indica modul de execu-

mCtrorragique.

METROZA, metroze, s.f. (Med.) Afectiune uterina


de origine hormonala sau nervoasd.
Din fr. mCtrose.
MEZENTERITA, mezenterite, s.f. (Med.) Inflamatie
a mezenterului.
Din fr. msentrite.
MEZI s.m. pl. (Mat.) Numitorul primului raport ai
numgrAtorul celui de al doilea report al unei proportii.
Cf. lat. mediu s, it. pa e d i o.

tie) Cu intensitatea pe jumatate. [Pr.: mta-96ce]

Cuv. it.
MEZZO-PIANO adv. (Muz. ; indica modul de exe-

MEZ OBLAST, mezoblasle, s.n. (Anat.) Mezoderm.

cutie) Cu intensitate redusa, mai tare dectt piano.

Din fr. msoblaste.


MEZOBLASTIC, -A, mezoblastici, -ce, adj. (Anat.)

[Pr.: mlo-piano] Cuv. it.


MICELI.A.N, -A, micelieni, -e, adj. (Bot.) De miceliu,

Al mezoblastului.= Din fr. msoblastique.

al miceliului. [Pr.: -li-an] --Din fr. myclien.


MICOLOGIC, -A, micologici, -ce, adj. Referitor la
micologie, de micologie. -- Din fr. mycologique.

MEZOCEFAL, -A, mezocefali, -e, adj. (Med. ; despre


oameni ; adesea substantivat) Care are craniul de formd

intermediard Intre brahicefal i dolihocefal ; (despre


craniu) care are forma intermediara intre brahicefal
dolihocefal.
Din fr. ntSocphale.
MEZODERMIC, -A, mezodermici, -ce, adj. (l3iol.)
De mezoderm.0 Muguri mezodermici = dilatatii bilaterale simetrice ale peretelui endodermic al gastrulei,
din care s6r dezvoltd mezodermul. Din fr. mho-

MIC ()TIC, -A., micotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la

Din engl. mycotic.


MICROALIA, microaliez, vb. I. Tranz. A alia metale (si metaloizi) in-cantitati extrem de reduse. [Pr.: '
rnicroalire s.f. ; ml-cro-a-li-a] Micro,- + alio.
croalidt, -A adj.

micoze,

MICROANCHETA, microanchete, s.f. Anchetd cu

dermique.
MEZ ODERM 6Z.As, mezodermoze, s.f. (Med.) Denu-

'chestionar scurt, limitata la un numar mic de subiecti.


[Pr.: -cro-an-] Micro% + anchetd.
MICROBACTERIE, microbacterii, s.f. Bacterie de
dimensiuni extrem de mici. Micro,- + bacterie.
MICROBAR, microbari, s.m. (Fiz.) Barie.
Din

mire generica pentru vipozele care au,afinitate pentru


tesuturile i organele provenite din mezoderm.
Din fr. msodermose.
MEZ GASTRIC, -A, mezogastrici,- -ce, adj. (Anat. )

Din fr.

engl. microbar.

msogastrique.
MEZOGLEE, mezoglee,.f. (Zool.) Strat intermediar

gelatines situat Intre straturile celulare externe

interne ale corpului spongierilor


Din fr. msogle.

celenteratelor.

MICR OBAR 0 GRAF,

logique.

ai

stanta) care distruge microbii.

MEZOMERIE- s.f. (Chim.) Fenomen, de oscilare a


structurii unei substante intre formele ei izomere electronic; structurd intermediara. Din fr. mCsomrie.
MEZOMORF, -A, mezomorfi, -e, adj. (Fiz. ; despre

substante) Care prezinta stare mezomorficd.

Din

fr. msomorphe.
MEZOMORFICA, mezomorfice, adj. (Fiz. ; in sintagma) Stare mezomorfica F-- stare de agregare a materiei Intro starea cristalin i cea amorfd. Din fr.
msomorphique.
MEZONEPHROS s.n. (Anat.) A doua faza in dezvol-

tarea rinichiului la embrion. [Pr.:

mtisonphros.

-fros]

Din fr:

Din fr. microbicide.

Microb + fobie.
MICROCALCULAT OR, microca7culatoare, s.n. Cal-

gica fata de microbi.

Struc-

limitatd care ar oferi imaginea structurii electronice


a unor substante. Din fr. msomere.

(Fiz.)

MICROBOFOBIE, microbofobii, s.f. Teamd patolo-

MEZ OMER, -A, mezomeri, -e, adj. (Chim. ; despre

tura (sau formula) mezomera = structurd ipotetica

s.n.

barographe.
MICROBICID, -A, microbicizi, -de, hdj., s.n. (Sub-

Din fr. mho-

substante) Care este In stare de mezomerie.

microbarografe,

Barograf foarte sensibil care inregistreaza variatiile


foarte mici i rapide sale presiunii. Din fr. micro-

MEZOL 6 GIC, -A, Tnezologici, -ce, adj. 7Biol.) Re-

feritor la mezologie, de mezologie.

Din fr.

msorelief.

uterului in axul vaginului. Din fr. mtroptose.


M.ETRORAGIC, -A, metroragici, -ce, adj. (Med.)
Referitor la naetroragie, de metroragie.
Din fr.

Referitor la mezogastru, al mczogastrului.

MICROCIIIRURGIE

..

culator self minicalculator simplu, ieftin, de mici dimensiuni, care foloseste un singur limbaj si are fungimea cuvtntului de 8 12 biti ; microordinator, mi-

crocomputer.
Micro,- A- calculator.
MICROCANTINA, microcantine, s.f. Cantina pentru

un numar restrins do oameni.

Micro,- + canting.

MICR OCARIERA, micr-ocariere, s.f. Cariera1 de


mici proportii. [Pr.: -ri-e-] Micro% + carierdl.

MICROCHIMIC, -A, microchimici, -ce, adj. Referitor la microchimie, la microanaliza. Din fr. microchimique.

MICROCHIRURGICA L, -A, microchirurgicali,

'

adj. Referitor la microchirurgie, de microchirurgie.


De la microchirurgie.
MICR OCIIIRUR GIE s.f. Chirurgie practicata la
microscop.
Din fr. microchirurgie.

www.dacoromanica.ro

107

MICEOCINEMATOGgIFIE

MICRONEZIAN

MICROMEMATOGRAFIE s.f. Filmare a unor


fenomene observate la microscop. Din fr. micro-

cinematographic.
MWROCIRCUIT, microcircuite, s.n. Dispozitiv mi-

croelectronic cu o densitate mare de elemente de

circuit echivalente care constituie o singurd unitate.


Micro'. -I- circuit.
MICROCIT, microcite, s.n. (Biol.) Globuld. rosie
Din fr., engl. microcyte.
de dimensiuni foarte mini.
MICROCITOZA, microcitoze, s.f. (Med.) Boa ld a

singelui manifestatd prin prezega crescutd de microDin fr. microcytose.


cite.

MICROCOMPUTER, microcomputere, s.n. Micro-

calculator. [Pr.: -pia-] Din engl. microcomputer.


MICROCURENT, microcureng, s.m. (Med.) Curent
(8) de mica intensitate. Micro'. + curent.
MICRODACTIL, -A, microdactili, -e, adj. (Med.)
Care prezintd microdactilie.
Din fr. microdactyie.
MICROPACTILIE, microdactilii, s.f. (Med.) Mal-

formatie a degetelor caracterizatd prin dezvoltare

insuficient.
Din fr. microdactylie.
MICRODELTA, microdelte, s.f. 1. Delta de mica
Intindere. 2. Macheta a unei delte.
Micro'. .4deltd.

MICRODISECTIE, roierodiseciii, s.f. Disectie find

Muth la microscop. [Pr.:

-fi-e]

Din fr. microdis.

section.

MICRODOZA, microdoze, s.f. (Farm., Med.) Doza

de medicament cu concentratie foarte mica folositd

in homeopatie. Micro,- + doz.


MICRODER s.n. Material sintetic Inlocuitor pentru
talpd i tocuri la incaltdminte.
Micro[poros] +
dur[abil].
MICROECONOMIC, -A, microeconomici, -ce, adj.
De microeconomie. [Pr.: -cros-e-] Din fr. micro.
conomique.
MICROELECTRONIC, -A, microelectronici, -ce, s.f.,

adj. I. S.f. Ramurd a electronicii care studiazd producerea i utilizarea circuitelor electronice cu grad Inalt
de miniaturizare. II. .Adj. 1. Referitor la microelectronica (I 1). 2. (Despre dispozitive electronice) Cu
grad inalt de miniaturizare. [Pr.: -cro-e-] Din engl.
microelectronic (s).

MICROELECTRONOGRAFIC, -A, microelectronografici -ce, adj. De microelectronografie. [Pr.: -cro-e-]

De la microelectronografie.

MICR OELECTRONO GRAFIE, microelectronografii,

s.f. Fotografie facutd la microscop care permite studierea fenomenelor biologice celulare sub aspect electric.
[Pr.: -cro-e-] Micro". + electronografie.
MICROENCICLOPEDIE, microenciclopedii, s.f. Enci-

clopedie cu volum restrins de informatii; (rar) mini-

enciclopedie. [Pr.: -cro-en-] Microl- + enciclopedie.


MICROESEU, microeseuri, s.n. Eseu (1) sctri.
[Pr.: -cro-e-] Micro, + eseu.
MICROFIL, -A, microfili, -e, adj. (Bot. ; despre
plante) Cu frunze (foarte) mici. Din fr. microfil.
MICROFILMOTECA, microfilrnoteci, s.f. Colectie
de microfilme; p. ext. inctipere speciala in care se pastreazd astfel de colectii. Micro'. + filmotee.
MICROFITA, microfite, s.f. (Bot.) Plant de dimensiuni mici i cu inmultire rapidd. p (Adjectival) Plant

Din engl. microphyte.


MICROFIZICA. s.f. Ramurd a fizicii care studiazd
particulela elementare ; fizica atomica.
Din fr.
microphysique.
1111CROFLORISTIC, -A,. microfloristici, -ce, adj.
Referitor la microflord, de microflord. Micro' afloristic.
micro fita.

10a.

NICROFONIC, -A, microfonici -ce, adj. De Microfon sau de microfonie (2). 0. Elect microfonic microfonie (2).
Din fr. microphonique.
MICROFOME, microfonii, s.f. 1. Reactie aeusticd
nedorit care apare intre microfonul i difuzorul unui
sistem electroacustic in conditiile unei amplificari mari
sau ale amplasarii acestora In incdperi necorespunza-

toare din punct de vedere acustic. 2.-Perturbatie

Intr-un sistem electroacustic datoratd vibratiei mecanice

nedoritt a unor componente ale acestuia; efect microfonic. Din fr. mierophonie.
MICROFOMST, -A, microfonigi, -ste, s.m. i f.
Tehnician specializat in amplasarea i deplasarea
microfoanelor.
Din. fr. microfoniste.

MICROFOSILA., microfosile, s.f. Fosild microscopica

Din fr. microfossile.


MICROFELGER, microfulgere, s.n. (Met.) Fulger
(1) scurt, de mica intensitate. Micro'. + fulger.
MICROGAMET, mierogameli, s.m. (Biol.) Garnet,
mascul.
Din engl. microgamete.
(3).

MICR 0 GENERAT OR, microgeneratoare, s.n. (Tehn.)

Generator (III1) de mica putere.

Din fr. micro-

gnrateur.
MICROGLOSAR, microglosare, s.n. Glosar cu nu-

mar mic de cuvinte

i explicatii sumare.4 Glosar


care Inregistreaza vocabularul specific unui domeniu
foarte restrins.
Din fr. microgiossaire.
MICROGREP, microgrupuri, s.n. (In sociologi4
Grup (2) inic.
Mara, + grup.
MICRORALA, microhale, s.f. Hald (experimentala)
de proportii mici.
+ hale'
MICROHENRI, microhenri, s.in. (Fiz.) A milioana
parte dintr-un henri. Din fr., engl. microhenry.

MICROIIEDROCENTRALA, microhidrocentrale, s.f.


Hidrocentrald de putere micd. Micro'. + kidrocentrala.
MICROINTERVAL, microintervale, s.n. (Muz.) In-

terval mai mic decit un semiton [Pr.: -cro-in-]

Micro'. + interval.

MICROINTERVIU, microinterviuri, s.n. Interviu


scurt i concis ; miniinterviu. [Pr.: -cro-in-] Micro'.
+ interviu.

MICROMANOMETRU, micromanometre, s.n. (Fiz.)

Manometru special pentru varigiile foarte mici de

presiune.
Din fr. micromanometre.
MICR OMETEORIT, micrometeorili, s.rn. Meteoiit

de dimensiuni mici. [Pr.: -te-o-]


Din fr. micrometeorite, engl. micrometeorite.
MICROMICRON, micromicroni, s.m. (Fiz.) A mi-

lioana parte dintr-un micron. Din fr. micromicron.


MICROMINIATURIZA, microminiaturizez, vb. I.

Tranz. A miniaturiza In limite microscopice. [Pr.:


-ni-a-]

Din fr. microminiaturiser.

Aare s.f. ; microminiaturiza, -A adj.

microminiatu.

MICROMODEL, micromodule, s.n. (Electron.) Circuit realizat prin asamblarea ordonata si de mare densitate a unor componente electronice distincte care pot

fi testate inainte de asamblare.

Din fr. micromo

dule.
MICROMOLECULATI, -A, micromoleculari, -e, adj.
(Fiz.) (Despre substage) Cu misromolecule.
Din
fr. micromoleculaire.
MICROMOLECELA., micromolecule, s.f. (Fiz.) Mo-

leculd cu un numr mic de atomi.

Din fr. micromolcule.


MICROMOT CR, tnicromotoare, s.n. Motor electric

de putere (foarte) mica. Din fr. micromoteur.


MICRONEZIAN, -A., micronezieni, -e, adj., sm. di
f. (Pergoan) din Micrenezia. [Pr.: -zi-an)
Din 11r.
micronsien.

www.dacoromanica.ro

MICRO ORDINATOR
MICRO OR DUCAT OR,

microordinaloare,

MIMANT

MICR OWATT, microwali, s.m. (Fiz.) A milioana


parte dintr-un watt. [Pr.: -vat] Din fr., engl. microwatt.

s.n. Mi-

Microordinator familial = computer


Din fr. microordinateur.
familial. [Pr.: -cro-or-]

crocalctator.

MICR OPALE ONT OL Gig s.f. R amu rd. a p aleontologiei care studiaza microfosilele. [Pr.: -le-on-]

MICROMNA. 2, microzone, s.f. (In sociologie)


Din fr. microzone.
Zona de mica Intindere.
MICT.3T s.n. (Reg.) Vaggnet In forma de caldare,
in care se descarcd si se transporta zgura de la furnal.

microparticle.
MICR OPR CE S OR, microprocesoare, s.n. Circuit
integrat de mare densitate i complexitate, specializat

lungimea fustei) Care ajunge pind la jumatatea garnbei.

Din fr. micropalOntologie.


MICROPARTICULA., microparticule, s.f. Particuld
materiala foarte mica. Din fr. microparticule, engl.

'MIDI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre

2. Subst. Fusta, palton etc. midi (1).

-pentru opr.ratii de calcul, comandd i control Intr-un


Din engl. micomputer sau alt sistem electronic.
croprocessor.
MICR OPROD UCTIE, microproductii, s.f. Productie
de serie mica, uneori experimentald. Micro1- +
productie.
MICR OREACTIE, microreaciii, s.f. Reactie chimica

[Pr.: mi-e-]

MICR OREC1TAL, microrecitaluri, s.n. Recital cu un

Celuld

osoas rosie si care apare In singe In cazuri de leucemie.


Din fr. mylocyte, engl. my elocyte.
[Pr.: mi-e-]
filIEL GRAFIE, mielografii, s.f. (Med.) Metoda de
investigatie radiologica a canalului medular si a ormaiilor celulare din mdduva formatoare de singe. [Pr.:
Din fr. mylographie.
mi-e-]
MILDIO GRAF, mildiografe, s.n. Aparat care detecteaza conditiile producerii manei la vita de vie.
Din fr. mildiographe.
[Pr.: --di-o-]

Din fr. microrelief, rus. mikrorelief.


MICR 0 SEC UNDA, Ticrosecunde, s.f. (Fiz.) Uni tate

[Pr.: -li-ef]

de timp egala cu a mihoana parte dintr-o secundd.


Din _germ. Mikrosekunde, fr. microseconde.
MICR 0 SISTf M, microsisteme, s.n. (Bi In sintagma
microsistem social) Sistem de integrare sociald a unui
Micro 1- + sistem.

MILt SIM, milesime, s.n. 1. (Livr.) Cifra- 1 care


indica mia In exprimarea miilor In cifre. 2. Cifr5. (sau
cifre) de pe o monedd, o marcd postald etc. care indica
data de emitere, o aniversare etc. [Var.: mildzimA s.f.]
Din fr. millsime.
MILAZIMA. s.f. v. milesim.
MILIAR 2, -A, miliari, -e, adj. (Med. ; despre unele
formafiuni) De forma unui bob de mei. <> Tuberculozd
miliard = granulie. [Pr.: -li-ar] Din fr. milialre.

MICR 0 SP OR OCIT, microsporocite, s.n. (Bot.) Celula

mama a polenului, care are In nucleu cloud rinduri de


cromozomi, adusi de gametul femel si de cel mascul.
Din engl. microsporocyte:

MICR 0 SP OR 0 GENEZA, microsporogeneze, s.f. (Bot.)

Proces de formare a microsporilor la plantele cu flori.


Din engl. microsporogenesis.
/ MICRO STA GI VNE, microstagiuni, s.f. Stagiune

teatralk de scurt durata, de obicei In cadrul unei

MILIARDIME, jniliardimi, s.f. Numar egal cu a


miliarda parte dintr-un Intreg. [Pr.: -li-ar-] Millard

Micro 1- + stagiune.
deplasari. [Pr. : -gi-u-]
MICROSTRUCTURA s.f. (In sintagma) Micro;

+ suf. -ime. Cf. fr. milliardieme.

.structurd sociald = totalitatea relatillor personale si


interpersonale si a retelelor de inlegrare care definesc
existenta sociald a. wiui...individ.
MICR OTIDA, microtide, s.f. (La pl.) Familie de
rozatoare din care face parte soarecele de chnp ; (sis
la sg.) animal din aceastd familie. Din engl. microtidae:

1111LIIDEPRI, milihenri, s.m. (Fiz.) A mia parte


dintr-un henri. [Abr.: mH] Din fr!, engl. milihenry.
MILILAMBERT, mililamberji, s.m. (Fiz.) A mia
parte dintr-un lambert. [Abr.: mL] Din fr. milli-

lamb ert.
MILIMICR ON, milimicroni,

dintr-un micron. [Abr.: my.]

MICR OTRANSMITAT OR, microtransmildtoare, s.n

s.m. A mia parte

Din fr. millimicron.

MILIOERSTED, milioerstezi, s.m.

Transmitator (2) de dimenstuni (extrem de) reduse.

(Fiz.) A mia

parte dintr-urr oersted. [Pr.: -li-ijr-sted. Abr.: mOe]


Din fr. millioersted.
MILICIN num. card. (Fam. ; In loc. adj. si adv.)

Micro 1- + transmitator.

MICR OTRAUMATISM, microtraumatisme, s.n.(Med.)

Traumatism de mica intensitate care prin repetare

De milioane = extraordinar (de frumos, de bun, de

frecventa poate deveni cauza unei boli profesionale.


Din fr. microtraumatisme.

Ciclotron

(Biol.)

a leucociTelor care se &este normal in mdduva

de relief de mica altitudine (movile, crovuri etc.).

MICR OTR ON, microtroane, s.n. (Fiz.)

s.n.

Din fr.
leucocitele polinucleate din singe. [Pr.: mi-e-]
my loblaste, engl. myeloblast.
MIEL OCIT, mielocite, s.n. (Biol.) Celuld precursoare

program scurt ; minirecital. Micro 1- + recital.


lIICRORELI1F microreliefuri, s.n. (Geol.) Forma

de tip special folosit pentru accelerarea electronilor.


Din fr., engi tnicrotron, germ. Mikrotron.
MICROTURBINA, microturbine, s.f. Turbina de
dimensiuni reduse folosita In microhidrocentrale.
Micro 1- + thrbini.

mieloblaste,

tinara nediferentiata din maduva osoasa care produce

Din fr. microraction.

individ sau a unui grup mic.

Dupd fr. my linisation.

MEL OBLA ST,

Intre cantitati foarte mici de substanta. [Pr.: -re-acfi-e]

Din fr., engl

midi.
MIELENCEFAL, mielencefale, s.n. (Anat.) Bulb
Din fr. my Rene phale.
rahidian. [Pr.: mi-e-]
MIELINIZ ARE, mielinizri, s.f. (Biol.) Proces de
formare i acoperireTh fibrelor nervoase cu mielind.

valoros etc.).
MILIROENT GEN, miliroentgeni, s.m. (Fiz.) A mia
parte dintr-un roentgen. [Pr.: -rontghen. Abr.: mR]
Din fr. millirntgen.
MILISEC UNDA., milirecunde,

dintr-o secundd.

s.f. A mia parte

Din fr. milliseconde, engl.

secolvndi

a carei lungime de undd este cuprinsa Intre 1 cm

IYDLTMETRU, milivoltmetre, s.n. (Fiz.) Voltmetru pentru masurarea tensiunilor electrice de ordinul
milivoltilor.
Din engl. millivoltmeter.

proportii reduse. [Pr..; -cro-u-]

MILIWITT, miliwaJi, s.m. (Fiz.) A mia parte


dintr-un watt. [Abr.: mW] Din fr. milliwatt.
MDIANT,,-A, mimanti, -te, adj., snn. p f. (Rar)
(Persoana) care mimeaza.
Figurant.
Mima +
suf. -ant.

MICRO VNDA., microunde, s.f. (Fiz.) Unda hertziand

si 1 m. [Pr.: -cro-un-]

Din fr. micro-onde.


MICR OUNITER S, microuniversuri, s.n. Microposm.
[Pr.: -cro-u-] Micro 1." + Univers.
MICROUZINA, microuzine, s.f. Uzind(-scoald) de

Micro 1- + uzini.

www.dacoromanica.ro

109

111DIOD11A11ATIC

1llosrASM
ZA, minitnizez, vb. I. Tranz. A reduce la

MIMODRAMATIC, -A, mimodramatici, -ce, adj. De


mimodramd.
Din fr. mimodramatique.
MINERALIZABIL, -A, mineralizabili, -e, adj. (Rar)
Care se poate mineraliza.
Din fr. minralisable.
MINERAL OID, mineraloizi, s.m. (Geol.) Mineral de

Din fr. minimiser.


minimum ; a minirrraliza.
minimizAre s.f. ; minim izit, -A adj.
MINIM OT ORETA, minimotorete, s.f. Mo tore ta de
mic litraj. Mini,- + motoretA.

natura organica. Din engl. mineraloid.


MINI2 adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre
lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (si ajunge
pin deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustd, palton

MINI OINA s.f. Oin cu reguli de joc simplificate.


[Pr.: -ni-oi-] Mini% + oinA.
MINI ORDINAT OR, miniordinatoare, s.n. Minicalcu-

lator (1). [Pr.: -ni-or-] Din fr. mintordinateur.


MINIRECITAL, min irecitaluri, s.n. Microrecital.
Mini,- + recital.
MDiIR CGBI s.n. Rugbi cu reguli de joc moclificate
O adaptate copiilor. [Pr.: miniruibi] Mini,- + rugbi.
MINISCAF, miniscafuri, s.n. Ambarcatie mica,

etc. mini 2 (1). - Din fr. mini.


MINIATELIER, miniateliere, s.n. Atelier mic (In
care fac practica elevii). [Pr.: -ni-e-) Mini% +
atelier.
MINIATURIZAT, -A, miniaturizati, -te, adj. (Despre
dispozitive electronice) Cu grad lnalt de miniaturizare.
[Pr.: -ni-a-] V. miniaturiza.

de agrement, pentru cloud persoane, care se poate

scufunda la adincimi mici. Mini% + [bati]seaf.


MINISTRANT, ministranti, s.m. Ajutor de preot fri
ritualul catolic; paracliser. Din it. Ministrante,
germ. Ministrant.
MINPIELEVIZ OR, minitelevizoare, s.n. Televilor de
mici dimensiuni. Mini% + televizor.
MINUTAJ, minutaje, s.n. Timp stabilit (In minute)
pentru desfaaurarea unei competitii, ceremonii etc.
Din fr. minutage.
MIOBLA ST, mioblaste, s.n. (Biol.) Celuld embrionara a mezenchimului care da naatere fibrelor musculare
striate. [Pr.: mi-o-] Din fr. myoblaste, engl. myoblast.

MINIAUTOM013IL, miniautomobile, s.n. Automobil


de dimensiuni recluse. [Pr.: -ni-a-u-] -s Mini% +
automobil.
1INIBASCHETI3ALIST, -A, minibaschetbalifti, -ste,
s.m. i f. Jucdtor de minibaschet. --Mini tbaschetbalist.
MINICALCULAT OR, minicalculatoare, s.n. 1. Calculator electronic universal-, de dimensiuni reduse,

cu lungirnea cuvintului de 12-24 biti, accesibil din


punctul de vedere al efortului financiar de dotare si
exploatare ; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.)
Calculator de buzunar. Din fr. minicaleulateur.
MINICAR, rninicaruri, s.n. Trenulet actionat de
un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru
transporturpersoanelor pe distante scurte. Din engl.

MI OCARD OPATIE, miocardopatii, s.f. (Med.) D enu-

mire generica pentru afectiunile miocardului. [Pr.:

MINICA SET OF ON, minicasetofoane, s.n. Casetofon

Din fr. myocardopathie.


MIOCEL, miocele, s.n. (Med.) Hernie musculard.
[Pr.: mi-o-] Din fr. rnyocle.
MIOCIT, miocite s.n. (Biol.) Celula muscular.
[Pr.: mi-o-] Din fr., engl. myocyte.
MlOCR OM s.n. (Biol.) Pigment roau prezent In

casete preinregistrate, ascultate in cdati; walkman.

MIOFILAMENT, miofilamente, s.n. (Anat.) Fila-

mi-o-]

minicar.

MINICA SETA, minicasete, s.f. Casetd de mici


dirnensiuni folosita la minicasetofoane speciale.

Din fr. minieassette.

tesutul muscular. [Pr.: mi-o-]

portabil de mici dimensiuni la care se folosesc numai


Mini 1-

+ casetofon.

ment al miofibrilelor cu rol important In contractia


muachiului. [Pr. L mi-o-]
Dint fr. myofilament.
MIOGL OBINA, mioglobine, sf. (Biol.) Fractiune

MINICOMPUTER, minicomputere, s.n. Minicalculator (1). [Pr.: -piu-] Din engl. minicomputer.
MINICONTAINER, minicontainere, s.n. Container

de globula din muschi eu continut bogat in fier.[Pr.:

Din fr. myoglobine, engl. myoglobin.


MIO GRAFIC, -A, miografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la miografie, de miografie. [Pr.: mi-o-] Din fr.
miographique.
MIOGRAMA, miograme, s.f. (Med.) Diagramd a
mi-o-]

de mica capacitate.

Minii- + container.
MINICR OMCA, minicronici, s.f. Cronicd scurtd;

(frantuzism) cronicheta. Mini,- + cronicA.


MINIDICTIONAR, minidictionare, s.n. Dictionar cu
inventar restrins, [Pr.: -1i-o-] Mini/ + dictionar.

contractiei musculare obtinuta la miograf. [Pr.: mi-o-]


Din fr. myogramme.

MINIENCICL OPEDIE, minienciclopedii, s.f. (Rar)


Microenciclopedie. [Pr.: -ni-en-]
Minit- -I- enciclo-

MIOL O GIC, -A, miologici, -ce, adj. (Med.) Referitor

p edie.

MIMFOILET ON, minifoiletoane, s.n. Microfoileton.


[Pr.:
Mini,- + foileton.
MINH' OTBAL s.n. Joc de fotbal cu duratd redusd,
adaptat pentru copii i tineret. Mini,- + fotbal.
MINIFRIGIDER, minifrigidere, s.n. Frigidei de

la rniologie, de miologie. [Pr.: mi-o-]


.

musculare longitudinale la acraniate ai la peati, care


Inlesneate Motu]. [Pr.: mi-o-]
Din- fr. myOmere.
M1OPATIC, -A, miopatici, -ce, adj. (Med.) Referitor

la miopatie, de miopatie. [Pr.: mi-o-]


pathique.

sintagma) Spagu mioritic = spacm geografic romnesc

MIMLA B OR AT OR, rninilaboratoare, s.n. Laborator

al cdrui relief ondulat cu munti i vai este prielnic


pastoritului ; univers spiritual specific Tornanesc a

mic care cid rezultatul unei analize In timp foarte


court, folosinct echipament electronic (portabil)

MINIMA GNET OF ON, minimagnetofoane, s.n. MagMini% +


magnetofon.
MINIMALIZAT OR,' - DARE, minimalizatori, -oare,
Minimaliza + suf. -tor.
adj. Care minimalizeaz.

netofon portabil de dimensiuni reduse.

-1.10

Din fr. myo-

MIORITIC, -A, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populara Miorita".
P. anal. Care aminteate de Miorita". 2. (Tn

MINIINTERVIU, rniniinteryiuri, s.n. Microinterviu.


[Pr.; -ni-in-] Mini,- + interviu.

+ laborator.
MINIMA GAZIN, minimagazine, s.n. Magazin mic
chioac (alimentar).
Mini% + magazin.

Din fr. mye-

logique.
MIOM111, miornere, s.n. (Zooj.) Segment al benzilor

dimensiuni inici (alimentat de la acumulatorul autoturismului), Mini, frigider.


MINIG OLF s.n. Joc de golf adaptat pentru un
teren mic. Din engl., fr. minigolf.

Mini %

Din fr. myochrome.

edrui matrice o reprezint spatiul geogafic romnesc


conceptia lui L. Blaga). [Pr.: rni-b- Miorita
(n. pr.) + suf. -ic.
(in

MIOSCLEROZA, mioscleroze, s.f. (Med.) Scleroza a


tesutului muscular. [Pr.: mi-o-1 Din fr. myoscldrose .
MI13 SPASM, miospasme, s.n., (Med.) Contractia
musculara spasmodica ; crampd musculara. [Pr.:
mi-o-]
Din fr. myompasme.

www.dacoromanica.ro

MIOTONOMETRU

MIOTONOMETRU, miotonometre, s.n. (Med.) Apara t

care mdsoard tonicitatea musculard. [Pr.: mi-o-1


Din fr. myotonomtre.
MIRABIL, -A, rnirabia, -e, adj. (Livr.) Minunat;
extraordinar. Din lat. mirabills, it. mirabile.
MIRABILIT s.m. (Min.) Sulfat de sodiu natural
folosit In isidustria chimicA, a sticlei etc. Din engl.
mirabilite.
M1RMECOFAG, -A, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool. ;
despre animale) Care se hrdneste cu furnici. Din fr.
myrmcophage.
MIRMECOFIL, -A, mirmecofili, -e, adj., s.m. i f.

1. Adj., s.f. (Plant) pe care trAiesc furnici sau care

este polenizatd de cdtre furnici. 2. Adj., s.m. (Animal)


care trdieste In simbiozd cu furnicile. Din fr. myrmcophile.

MIRMECOLOGIE s.f. Studiu al furnicilor. Din


fr. rnynncologie.
MISANDRIE, misandrii, s.f. (Med.) Repulsie patologicA fatd de bdrbati.
Din fr. misandrie.
MISDIVIZIENE, misdiQiziuni, s.f. (Biol.) Diviziune
anormald, transversald, a centromerului. [Pr.: -zi--u-]
Din engl. misdivision.
MISIONARIAT, misionariate, s.n. Functia misionarului. [Pr. si-o-na-ri-at] Din fr. missionnariat.
MISOFOBIE misofobii, s.f. (Med.) Teamd pato-

Din it.

logidA de murddrie sau "de contaminare.


misofobia.
MISO GAM, -A, misogami, -e, s.m.

care se teme de cdsAforie.

f. Persoand
Din fr. misogame.
i

(Livr.)

1111SOLOG, -A., misologi, -ge, s.m.

MISTACOCET, -A, mistacoceti,

adj., subst.

f.

Persoand care urdste ratiunea sau rationamentele.


Din fr. misologue.
MISQPEDIE, misopedii, s.f. (Psih.) Repulsie patologica. feta de copii. Din fr. misopedie.
-te,

1. Adj., s.m. (Peste) fr dinti. 2. S.n. (La pl. )Specie


de cetacee asemndtoare balenei ; (si la sg.) animal
din aceastA 'Specie.
Din fr. mystacocetes.
MISTAGOGIC, -A., mistagogici, -ce, adj. De mista-

gogie ; care apartine mistagogilor.

Din fr. mysta-

gogique.
MISTAGOGIE s.f. Initiere In misterele religioase
Mcutd de mistagogi. Din fr. mystagogie.
MISTERIOSO aLv. (Muz. ; indicA modal de exe
dupe) Enigmatic; sumbru. [Pr.: -rizo] Cuv. itMISTOCAR, -A, miftocari, -e, adj., s.m. i f. (Arg.)
Din misto.
(0m4 . care ironizeazd ceva sau pe cineva.
1111$TOCA.RESC, ,EAscA., rni)ctoceire0i, adj. (Arg.)

De mistocar. Mistoear + suf. -esc.


MITIIRAISM s.n. Religie anticsA bazatd pe cultul
zeului persan al luminii i adevarului. Din engi.
Mithraism.
METIFICA,

rnittfic, vb. I. Tranz. (Rar) A mitiza.

Din fr. mythifier.


mitificire s.f. ; mititict, -A adj.
MITIZA, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma In
mit persoane, obiecte etc. ; (rar) a mitifica, a mitologiza. Din it. mitizzare.
s.f. ; mitizit, -A adj.
MIT (IC ONDRIAL, -A, mitocondriali, -e, adj. (Biol.)
Referitor la mitocondrie, de mitocondrie. [Pr.: -dri-al]
Din fr. mitoehondrial.
MITOCONDRIE, mitocondrii, s.f. (Biol.) Organit
citoplasmatic la plante i animale alcAtuit din proteine,
lipide i enzime care asigurd celulei energia necesarA.
Din fr. mitochondrie.
MITOGRAF, -A, mitografi, -e, s.m. i f. Specialist
In mitografie. Din fr. mythographe.
MITOGRAFIC, -A, mitografici, -ce, adj. Referitor
la .mitografie, de mitografie. Din fr. mythographique.

MODEL

M1LTOGRAFIE s.f. Disciplind stiintificd care cer-

ceteazd i comp ail structurile i sensurile miturilor.

Din fr. myth ographle.


MITOLO GIZA, mitologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A
mitiza.
Cf. germ: mithologisiere n. mitologizare s.f. mitologitht, -A adj.
MITOLOGIZANT-A, mitdlogizanfi, -te, adj. Care
mitologizeazd.
De la mitologiza.
MITOTIC, -.A., mitorici, -ce, adj. (Biol.) De mitozA.
Din fr. mitotic-fire.

MITRIDATISM s.n. (Med.) Imunitate la otrAvuri

obtinutd prin deprinderea de a consuma doze cresetude din otrAvurile respective.


Din fr. mithridaHerne, engl. mithridatism.
MIXA. vb. I: Tranz. (Rar) A amesteca-(1).
MIXOTROF, -A., mixotrofi, -e, adj. (Biol. ; despre

organisme). Care se hrdneste cu substage organice

preparate sau luate din mediul Inconjurtitor. Din fr.


myxotrophe.
mrcovmdzA., mixoviroze, s,f. (Med.) Denumire
genericd pentru bolile provocate de mixovirusi cum
ar fi rujeola, oreionul, gripa fi alte boli virale respiratorii. Din fr. myxovirose.
MIXOTIRUS, mixovirusuri, s.n. (Med.) Grup de
virusuri din care fac parte virusurile gripale, virusul
oreionului etc. [Pl. ei( (rn.) mixopirlqij
Din fr.
myxovirus.

MIXT.A., mixtez, vb. I. Tranz. A alcAtui (scoli cu)


-.clue (4) mixte, cu fete si bAieti.
Din mixt.
MIXTIENE, tnixtiuni, s.f. (Farm.) Amestec de
droguri Intr-un lichid pentru a prepara un medicament.
[Pr.: -ti-u-] Din fr. mixtion.
MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Arhesteo
artificial si nereusit. [Pr.: mtcsturn comphitunt]
Expr.._ lat.

MIXTORA s.f. (Muz.) Sunet deosebit obtinut la_

orga prin producerea simultand a unor timbruri


diferite.
MIGLAS,

mtgla,si,

s.m.

(Reg.)

Muncitor care

transportd i depoziteazd bolovani de_ sere In migIA.


MiglA suf. -tq.
Din magh.
MIGLA, mtgle, s.f. (Reg.) Stivd.
magla (var. a lui mdglya).
MINUITOR, -OARE, s.m. i f. Masinist (2).
MINIJAR s.m. v. mAnusar.
MIT s.m. (Pop.) MItisor (2).
MNAZIC, -A., mnezici, -ce, adj. (Livr.) De memorie,
Din fr. mnsique.
al memoriei.
MOAR s.n. (Tel.) Perturbatie vizibil pe ecranu I
unui televizor constind Intr-o retea de linii cu deplasare aleatorie.
MOARAJ, moaraje, s.n. (Poligr.) Erect optic
obtinut prin suprapunerea a clou tipare de clisee eu

retele de puncte sau de linii care formeazd intro ele


un unghi. Din fr. moirage.

MOAZA, moazez, vb. I. Tranz. (Constr.) A Imbina


cu moaze.
Din fr. moiser. moazire s.f.; moazat,
-A adj.

MOAZA, maze, s.f. (Constr.) Fieca re dintre


componentele unei perechi de grinzi cart formeazA
tin element de consolidare la o constructie din lemn.
Din fr. moise:
MOBILOMETRU, mohilometre, s.n. (Tehn.) Visco-

zimetru pentru. determinarea consis' en tei lacurilor,


vopselelor etc.
Din engl. mobio_neter.

MOCHETA, mochetez, vb. I. 'Tranz. A acoperi


podeaua unei camere cu mochet. Din mocheta.
mochetire s.f. ; moch,tit -A ad j.
MODEL s.n. (Mat.) Sislem de relatii matematice
care leagd intro ele mlimile de stare ale sistemului

rnodelat.

www.dacoromanica.ro

111

M ODELAR

MONOFAZIE

MODELAR, -A, nzodelari, -e, s.m. i f. Persoana


care creeazil modele (1). Model + suf. -ar.
MODELARE s.f. (Mat.) Reprezentare a unei
relatii prin simbolism matematic.
MODELER, -A, modleri, -e, s.m. i f. (Rar) ModeDin engl. modeler.
lator.
MODELISM s.n. Activitate de constructie a unor
modele (1) de masini i aparate (in special la demonstra(iile din cadrul unor discipline scolare). Model
-I- suf. -ism.
MODEM, rnodeme, s.n. (Inform.) Periferic care

asigura transferul de infermatii Mire calculatoare prin


Din engl. modem.
intermediul liniilor telefonice.
MODERANT, -A, nwderanti, -te, adj. (Rar ; despre

oameni) Care modereaza (2). Din engl. moderant.


MODERATOR, -OARE s.m. i f. Persoand care

conduce o dezbatere, de obicei, publica, o masl rotunda,

o emisiune cu mai multi participanti.


MODCL s.n. Parte componenta a unui ansamblu
(cu functionalitate proprie).
MODULAR, -A, modulari, -e, adj. De modul.
Din fr. modulaire, engl. modular.
MODULAT2,

-A.,

modulati,

-te,

mobila) Care este format din module.

adj. (Despre
Din modul.

MODUL OMETRU, modulometre, s.n. (Tehn.) Aparat

pentruN masurarea sau controlul gradului de, modulatie (2). Din fa modulometre.
MODUS VIVENDI subst. 1. Mod de existenta.

2. Posibilitate de impticare a doud parti aflate in

litigiu ; compromis. A gdsi un modus vivendi. [Pr.:


Expr. lat.
mOdus vivndi]
MOGUL, -A, moguli, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. i f.

Persoand care facea parte din dinastia mongola care

a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (1), de

mogul (1). 3. S.m. Fig. Persoana foarte importanta cu


puteri discretionare. Din engl. Mogul.
Din tig. mol.
MOL 3 subst. (Arg.) Vin.
MOLA, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul
Din fr. moler. mohire s.f.;
complet unei parime.
molat, -A adj.
MOLAL, -A, molali, -e, adj. (Chim., Fiz.) De mol 1.
Din engl. molal.
Concentralie molald.
MOLALITATE, molalitdti, s.f. (Chim., Fiz.) Molaritate. Din engl. molality.
MOLAN3 s.n. (Reg.) Vin din struguri nealtoiti.
Mol 3 + suf. -an.
MOLARITATE, molaritdti, s.f. (Chim., Fiz. ) Numiir
de moli 1 dizolvati intr-un kilogram de solvent ; molaDin fr. molarit.
litate.
MOLA SIC, -A, molasici, -ce, adj. (Geol.) Din
Din fr. mollassique.
molasa.
M OM IRLAN1, momirlani, s.m. (Reg.) 1. Om prost,

necioplit, Waren. 2. Numele unui dans popular.


C.

(in constructia) De-a momirlanul = numele until

Et. nec. Cf. mirla n, modirla n.


joc de copii.
MOMIRLAN2, momirlane, s.n. (Reg.) 1. Movilita
de parnint facuta de rime. 2. Manunchi de paie sau de

zdrente care se pune cn semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. Et. nee...Cf. momii e.
MONADELF, monadelfe, adj. (Dot.; despre androreul florii) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formind o coloana. Din fr. monadelphe.
MONADOLOGIE s.f. (Fil.; rar) Teorie a mona-

delor. Din fr. monadologie:

MONANDRA, monandre, adj. (Bot. ; despre flori)


Care are o singura stamina. Din fr. monandre.
MONARMST, -A s.m. i f. Adept, partizan al
monarhiei ; regalist.
MONAsuRtsc, -EASCA. adj. v. nfAnAstirese.
MONDIALIZ A, mondializez, vb. I. Tranz. A extinde
la scara mondiall [Pr.: -di-a-] Din fr. mondialiser.
mondlalizire s.f. ; mondializit, -A adj.

112

MOND OTiAMA,

mondorarne,

s.f.

Emisiune (3)

rubriod (2) ce ofera o viziune de ansamblu asupra


evenimentelor de pe glob. Mondo- ( < fr. monde) +
[pano]ramii.
MONETIZARE, monetizdri, s.f. (Rae) Actiunea de
a monetiza si rezultatul ei. V. monetiza.
MON GOLIST, -A, mongoliti, -ste, s.m. i f. Specialist In mongolistica. Din germ. Mongolist.
M ON GOLISTICA. s.f. Disciplin
tiintifica care
studiaza limba, cultura i civilizajia mongola. Din
germ. Mongolistik.
MOMTORIAL adj. (In sintagma) Sistem moni-

torial = metodd pedagogica de predare prin monitori 2 (1) . [Pr.: -ri-al]


Din engl., fr. monitorial.

MONITORIZA, monitorizez, vb. I. Tranz. A supraveghea prin intermediul monitorului 2 (2) sau al altui
aparat specializat. Monitor 2 + suf. -iza (dupa engl.
monitor).
monitorizAre s.f. ; monitoriat, -I adj.
MONITIENE, rnonitiuni, s.f. (Livr.) Avertisment
dat de un reprezentant al bisericii catolice; p. gener.
observatie, mustrare. [Pr.: -fi-u-] Din fr. monition,
it. monizione.
M ONO 2 adj. invar. MonoTonic.
Din fr., engl.
mono.
MONOARTICULAR, -A, monoartieulari, -e, adj.
(Anat.) Cu o singurd articulatie. [Pr.: rno-ar-]

Din fr. monoarticulaire.


MONOAX, -A, monoaqi, -xe, adj. (Tehn.) Care
are un singur ax (1). [Pr.: -no-ax] Din fr. monoaxe.

MONOCAMER AL, -A, monocamerali, -e, adj. (Des-

pre sistemul politic si.legislativ din unele state) Cu o


singura camera (III)
Din fr. monocamrale.
MONOCAMERALISM s.n. Sistena politic bazat pe
adunarea monocamerald.
Din fr. monocamdralisme.
MONOCARP, -A, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre
plante) Care infloreste si face fruct o singurd data in
timpul vietii.
Din fr. monocarpe.
M ON OCARPELAR, -A, monocarpelari, -e, adj.
(Bot.; despre flori) Care are gineceul fOrmat dintr-o
Din fr. monocarpellaire.
singura carpel.
MONOCICLIC, -A, monociclici, -ce, adj. (Biol.;
despre unele specii) Care prezinta o singurd perioada
de inmultire pe an. Din fr. monocyclique.
M ONO CEP,

monocipuri, s.n.

(Electron.)

Circuit

integrat cu schema electricd la comanda, realizat dupa


0 tehnologie* de proiectare tipizata.
Din engl.
monochip.

MON OCIT OZA., monocitoze, s.f. (Med.) Boala caracDin

terizata prin cresterea monocitelor din singe.

fr. monoeytose.
MONOCL ORURAT, -A, monoclorurati, -le, adj.
(Chim. ; despre substante, compusi, molecule) Care are

un atom de dor, aparut prin clorurare.


monochlor .

Dupd fr.

MONOCULAR, -A, monoculari, -e, adj. 1. (Med. ;


despre vedere) Care se realizeaza cu un singur ochi.
2. (Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular.
Din fr. monoeulaire.

M ON ODIA, monodiez, vb. I. Tranz. A cinta o


monodie. [Pr.: -di-a]
Din monodic.
monodire s.f. ;
monodit, -A adj.
MON ODIC, -A, monodici, -ce, adj. (Muz.) Care

este specific monodiei, de monodie.


dique.

Din fr. mono-

M ON OELECTROVALENT, -A, monoelectrovalenli,

-te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electro-

valenta, egald cu unitatea. [Pr.:

-no-e-]
Mono- +
electrovalent.
MONOFAZIE, monofazii, s.f. (Med.) Tulburare

de vorbire care se manifesta prin repetarea aceluiasi


sunet, cuvint etc. Din engl. monophasia.

www.dacoromanica.ro

MONOFIL

MONOFIL, monofile, adj. (Bot. ; despre caliciul flo-

riror) Care este format dintr-o singura petald.

Din

fr. In onophylle .
MONOFILETIC, -A., nwnofiletici, -ce, adj. (Biol. ;
despre populatii) Care descinde dintr-un stramos

cornun sau dintr-o singura populatie. Din fr. monophyltique.


MONOFLOR, -A, adj. (Despre miere, polen etc.)
Care a fost miles de la o singurd specie de floare.
Mono- + Raga:.
MONOFONA, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o sinfrbur voce sau de
un singur instrument. Din monofonic (der. regr.).
MONOFONIC, -A, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De
monofonie, al monofoniei. Din fr. monophonique,
engl. monophonic.
MONOFON1E s.f. (Fiz.) Procedeu tehnic de transmitere i captare a sunetului prin intermediul unui
singur canal.
Din fr. monophonic, engl. monophony.
MONO GEMC, -A, monogenici, -ce, adj. (Biol. ;
despre un caracter) Care este conditionat de o singura
gelid sau de o pereche de gene. Din, fr. monognique.
MONOGENIE s.f. (Biol.) Producere de catre
femeIa numai de descendenti masculi sau numai de
descendenti fernele.
Din fr. monognie.
MONO-GENISM sn. Teorie antropologica care considera c specia umand. are origine unicL Din fr.
monognisme.
MONOGENIST, -A, monogenisti, -ste, adj., s.m. i f.
(Adept) al monogenismului.
Din., fr. monogniste.
MONO GEN OPATIE, monogenopatii, s.f. (Med.)

Denumire generica pentru afectiuni conditionate de o


singura mutatie genetica.
Probabil din fr.
MONO GERMA, monogerme, ad j.

seminte) Cu un singur germen.

(Bo t. ;

desp re

Din germ. mono-

germ.
MONOGRAFIA., monografiez, vb.' I. Tranz. A
trata monografic. [Pr. -[i-a] Din monografie.
MONO GRAFIST, -A, monografisti, -ste, s.m. i f:
Specialist in realizarea unei monografii ; monograf.

Monografie + suf. -ist.


MONOHIBRI I, -A, monohibrizi, -de, adj., s.m.
(Biol.) (Organism) provenit din monohibridare.
Din fr. monohybride.
MONOHIBRIDA, monohibridez, vb. I. Tranz.
(Biol.) A incrucisa indivizi care diferd printr-un singur
caracter. Din fr. monohybridr. monohibriditre s.f. ;
monohibrichit, -A adj.
MONOHIBRID1SM s.n. (Biol.) Incrucisare intre
indivizi care difera printr-un singur caracter ; monohibridare. Din fr. monohybridisme.
MONOHIDRAT, monohidra,ti, s.m. (Chim.) Hidrat
al imei substante solide care contine o singurd molecul de apa. Din fr. menohydrate.
MONOLITISM s.n. (Rar) Insusirea de a fi monolitici
Din fr. monolithisme.
MONOMANIAC, -A, monomaniaci, -ce, adj. (Med. ;
rar) Monoman. [Pr.: -ni-ac] Din fr., monomaniaque.
MONOMETALIST, -A, monometalisti, -ste, adj., s.m,

f. 1. Adj. (Despre sisteme monetare, teorii economice)

Care se.bazeaza pe monometalism. 2. Adj., s.m. i f.


Din fr. monomtal(Adept) al monometalismului.
liste.
MONOPLOID, -A, monoploizi, -de, adj. (Biol. ;
despre celule sau organisme vii, adesea substantivat)
Al cdrui nucleu are un singur set de cromozomi,.
Din engl. monoploid.
MONOPODIAL, -A, monopodiali, -e, adj. (got.;
despre ramificatiile tulpinii) Cu un singur ax principal ;
rnonopodic. [Pr.: -di-al] Din engl. monopodial.

MOBENIC

MONOPODIC, -A, monopodici, -ce, adj. (Bot.)


Din engl. monopodic.

Monopodial.

MONOPODIE, nwnopodii, s.f. 1. (Lit.) Structura


metrica alcatuita dintr-un singur picior. 2. (Med.)
Malformatie congenitald caracterizatd prin existenta
unui singur picior. Din fr. monopodie.

MONOPRODUCTIE, monoproductii, s.f. Specializare ingust a unei economii nationale care se limiteazd
la o singurd ramurd economica. Mono- + productie.
MONOREFRINGENT, -A, monorefringeng, -te, adj.
Din fr.
(Fiz. ; despre substante) Cu monorefringentd.
monorfringent.
MONOREFRINGENTA s.f. (Fiz.) Proprietate a

unei substante de a emite o singurd razd refractata


pentru fiecare raza incidenta. Din fr. monorfrin-

gence.
MONOSEMANTISM s.n. (Lingv.) Caracter al cuvinDin fr. mono-telor monosemantice ; monosemie.
smantisme.
MONOSEMIE n,t. (Lingv.) Mon oseman tism.
Din

fr. monosmie.

MONOSTIII, monostihuri, s.n. Poezie sau strofd


alcatuita dintr-un singur vers. Din fr. monostiche.

monostiluri, s.n. (Arhit.) Coloand


Din fr. monostyle.
MONOTELISM s.n. (Rar) Doctrind religioasa
care sustine cd Isus Cristos a Intruchipat cloud naturi,
una di'ain i una urnand, dar o singur a. vointd, ma
divina.
Din fr. monothlisme.
MONCIELIT, monotelifi, s.m. (Rar) Adept al
monotelismului.
Din fr. monothlite.
MONOTEMATIC, -A, monotematici, -cc, adj. Cu o
MONO STIL,

izolat.

singurd tema.

Din engl. monothematic.

MONOTONIZA, monotonizez, v-b. I. Tranz. i refl.


(Livr.) A (se) face monoton. Din fr. monotoniser.

monotonizare s.f.; monotonizit, - adj.


MONOXID, inonoxizi, s.m. (Chim.) Oxid cu un
singur atom de oxigen in moleculd.

Din fr. monoxyde.

MONTGOLFIPR, montgolfiere, s.n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pr.: -fi-er: Vara' montgollird s.f.] Dili fr. montgoilire.
MONTGOLFIPRA s.f. v. montgolfier.
MONT/CUL, monticuli, s.m. 1. (Geol.) Forma de
relief cu aspect de movild; naunte mic, colind. 2. (Anat.)

Mica proeminenta. [Var.: monticuli s.f.]


monticule. lat. monticulus.

Din fr.

MONTICULA s.f. v. monticul.

MONUMENTALISM s.n. Calitatea a ceea ce este


monumental; grandoare, maretie, monuThentalitate.
Monumental + suf. -ism.
MONUMENTALIST, -A, monumentalisti, -ste, s.m.
si f. Autor de lucrari monumentale.
Monumental
+ suf. -ist.
MONUMENTALIZA-RE, monumentalizdri, s.f. Acti-

V. monuunea de a monumentaliza i rezultatul ei.


mentaliza.
MORALIZANT, -A, moralizang, -te, adj. (Rar)

Maralizator. _Din fr. moralisant.

MORA, more s.f. (In prozodia latind) Timp necesar

pentru pronunfarea unel silabe scurte.


mora.

Din lat.

MORD/WE adj. invar. (Livr.) Muscator (2).


Din lat. mordacis.
MORDACITATE s.f. (Livr.) Caracter muscAtor,

ironic, caustic (al unui cuvint, -al unui Comentariu


etc.).
Din lat. mordacitas, -atis, fr. mordacit.

MORDENT s.m. v. mordant.


MORENDO adv. (Muz. ; indica modul de executie)

Micsorind treptat intensitatea sunetului pina la disparitia lui totald. [Pr.: -rn-] Cuy. it.
MORENIC, -A, morenici, -ce, adj. (Geogr.) De
morena. -j- Din fr. morainique.

www.dacoromanica.ro

113

MORESCA

- MULTIPROGRAMARE

MORESCA. s.f. (Muz.) Dans maur cu riLm vioi.


MORFOGEN, -A, rnorfogeni, -e, adj.
; rar)
Din fr. morphogene.
Morfogenetic (1).
MORE 0 GENETIC, -A, morfogenetici, -ce, adj. 1.
(Biol.) De morfogeneza (1) ; (rar) morfogen. 2. (Geol.)

Care contribuie la crearea formelor de relief. ,Din fr.

morphogntique.
MORFOGENEZA s.f. Ragiura a geomorfologiei care
studiaza originea formelor de relief ; morfogenie.

MORFOGNOZIE s.f. (Med.) Identificare a formel


obiectelor numai prin pipdit. Din fr. morphognosie.
MORFONOL 6 GIC, -A, morfonologici, -ce, adj.
(Lingv.) De morfonologie.
Din fr. morphonologique.
MORFOPATOLOG, -A, morfopatologi, -ge, s.m.
Din morfosi f. Medic specialist in morfopatologie.
patologie (der. regr.).
MORGANISM s.n. (Biol.) Teorie potrivit careia
cromozomii constituie baza materiala a ereditatii.
Din germ.\ Morganismus.
MORGANIST, -A, rnorganisti -ste, adj., s.m. si f.
(Adept) al morganismului.
Din germ. Morganist.

MORTAL, -A, mortali, -e, adj. (Arob%) Extraordinar,

nemaipomenit (de bun, de frumos etc.).


MORTEZAT s.n. Mortezare. V. morteza.
MORTEZ
-OARE, mortezori, -oare, s.m.
Lucrator la morteza. Din fr. mortaiseur.
MORTIERA s.f. v. mortier.

i 1.

MO S ORA, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina:


Din mosor. mosordre s.f. ; mosorat, -11 adj.

MOTELIER, -A, motelieri, -e, adj. De motel, specific motelului. [Pr.: -li-er] Motel + suf. -ier (dupa

hotelier).

MOTIVABIL, -A, motivabili, -e, adj. Care poate fi


motivat.
Motiva + suf. -bil.
moTIVAT, -A, motivali, -te, adj. 1. Care se justifica
printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce in vederea
unui scop. V. motiva.
MOTIVATIONAL, -A, motivational, -e, adj. Care
serveste de motivatie ; cu motivatie. [Pr.: -1i-o-] Din engl. motivational.
MOTOCICLU, motocicluri, s.n. 1. Autovehicul cu
trei roti (mai rar, cu dou) care are ghidonul fixat dc
roata directoare din fata. 2. (Inv".) Motocicleta.
Din fr. motocycle.

MOT OC SITO ARE, motocositori, s.f. Cositoarc


mecanicd. Moto 1- + cositoare.
MOTODROM, motodromuri, s.n. Teren specia

amenajat pentru exercitii de conducere auto si curse;


autodrom. - Moto1- + [aero]drom.
MOT OFREZA, mo tofreze, s.f. Masina agrico la
echipata cu motor si un disc cu cutite care pregateste
pamintul pentru cultura. Moto 1- + frez.
MOTOFURGONET s.n. v. motofurgoneta.

MOTOFURGONETA, motofurgonete, s.f. Furgoneta

autopropulsata; autofurgoneta. [Var.: motofurgonat

s.n.]
Moto 1- -I- furgoneta.
MOTOPLANOR,, motoplanoari, s.n. Planor pu motor

Din fr. motoplaneur.


MOTOR s.n. (In sintagmele) Motor cu plasma -=`
motor cu reactie in care agentul motor este constituit
auxiliar.

dintr-un gaz ionizat aflat in stare de plasma. Motor


fotonic = motor ou- reactie la care agentul motor Ii
constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reactie In
care agentul motor este constituit din particule incarcate cu aceeasi sarcind electrica (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferente de potential. Motor nuclear
--= motor actionat cu ajutorul energiei nucleare obti-

nute prin fisiune. (In compusul) Motor-racheta = sistem

de propulsie folosit In atinosfera rarefiata sau in spatiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de
carburant i comburant.

114

MOTORETIST, -A, motoretipi, -ste, s.m. i f.


Conducator de motoreta. Motoret + suf. -ist.-MOTOSUCTER, motoscutere, s.n. Scuter cu dubita
folosit in transportul comercial.
Din fr. motoseooter,'
engl. motor scooter.
MOTROSI, motrosesc, vb. IV. Tranz. i intranz.

(Reg.) A eauta, a scotoci; a trebalui.

- Et. nec. Cf.

matrasi. motrosire s.f. ; motrosit, - adj.

MOZAICA, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A impodobi cu mozaicurP ; a face sa aiM aspect de mozaic 1.
[Pr.: -za-i-] Din mozaic. mozaicare s.f. ; mozal:

cat, -a adj.

MOZARTIAN, -A, mozartieni, -e, adj. De Mozart,


al lui Mozart ; in maniera lui Mozart. [Pr.: -lar-ti-an]
Din fr. rhozartien.
MUABILITATE s.f. (Livr.) Capacitate, posibilitate
de schimbare ; instabilitate. [Pr.: mu-a-] Din fr.
muahilit.
MURAIS, muhaiele,s.f. (Turcisin Inv.; astazi

fam.) Prost, fraier; hahalera. [Pr.: -ha-ict] - Din tc.


miihayye pregatit", gata".
MuHrR s.n. (Turcism
astazi in filatelie)
Pecete, sigiliu. - Din to. miihiir.
MUL2, muli s.m. (Rar) Catir.
Din lat mulus.
;

MUL3 subst. v. mull.


Area, mule, s.f. (Rar) Mulaj ; p. ext. tipar, form
[Var.: mul subst.] Din fr. moule.
MULINET s.n. v. mulinet.
MULINETA s.f. I. Mica ace folosita la frinele
aerodinamice de incercare. 2. Elice mica montata In
partea anterioara a unei elice propulsoare de avion
pentru reglarea automata _a pasului acesteia. [Var.:

mulint s.n.]
MULLIT s.n. Silicat de aluminiu foarte refractar,
incolor sau rpz, cu luciu sticlos, continut in materiale
Din engl. mullite.
aluminoase i argiloase.
MULTIANUAL, -A, multianuali, -e, adj. Din mai
multi ani. [Pr.: -ti-a-nu-al] Multi- + anual.
MULTIDIMENSIONAL, -A, multidimensionali, -e,
adj. Care are mai multe dimensiuni; pluridimensional
[Pr.: -si-o-] Din fr. multidimensionnel.

MULTIDDIENSIONALITATE,

multidimensionali-

tali; s.f. Caracterul a ceea ce este multidimensional;


pluridimensionalitate. [Pr.: -si-o-] Multidimensional
+ suf. -itate.

MULTIDISCIPLINAR, -A, multidisciplinari, -e, adj.

(Despre domenii ale stiigei) Care este fundamentat


pe transferul de conceptie i metodologie intre dotia
sau mai multe discipline ; pluridisciplinar, interdisci-

plinar. Din fr. multidisciplinaire, engl. multidisciplinary.


MULTIDISCIPLINARITATE s.f. Caracter multidisciplinar ; pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate.
Multidisciplinar + suc-itate.
MULTIFUNCTIONAL, 7.X, multifuncjionali, -e, adj.
(Despre -ebiecte) Care poate indeplini mai Multe

functiuni, cu mai multe intrebuintari. [Pr.:

-ff-o-t

Multi- + functional.
MULTIFUNCTIONALITATE s.f. Calitatea de a fi
multifunctional. [Pr.,. -li-o-] - Multi- + f unctionalitate.
MULTIGRAD, -A, multigrade, adj. (Despre substage, uleiuri etc.) A carui viscozitate nu este influDin fr. multientata de variatiile de temperatura.
grade.
MULTIPLAN, multiplane, adj., s.n. (Avion) cu.

mai multe aripi suprapuse.

- Din fr. multiplan.

ULTIPR 0 GRAM ARE, multiprogramari, s.f. ( Inform . ) Telmica de exploatare a unui sistem de

calcul prin care doua sau mai multe programe sint


rulate simultali de un calculator.
Dup engl.
multiprogrammy.

www.dacoromanica.ro

MULTISPOT

MULTISP6T adj. invar. (Electron. ; despre tuburi


catodice) Cu mai multe spoturi. Din engl. multispot.
MULTIVALV, -A, muItiQal9, -e, adj._ (Bot. ; despre
fructe) Cu mai multe valve. Din fr. multivalve
MULTIVITAMINIZAT, -A, multivitaminizali, -te,

adj. Cu multe vitamine.


m i n.

Cf. engl. multivit a-

MILLTIME s.f. (Mat. ; in sintagmele) Mu4ime 'id


= mUltime (3) care nu contine nici un element. Mullimi

disjuncte = multimi (3) care nu au nici -un element

comun. Mulfimi echivalente = multimi (8) intre care


se poate stabili o corespondenta biunivocd.
MUMETAL s.n. Aliaj din nichel, crom, cuPru

tier, cu permeabilitate magnetica mare, intrebuintat


la fabricarea miezurilor magnetice pentru transfor-matoare. [Pr.: miumetal] Din engl. mumetal.
MUMIFIANT, -A, mumifiang, -te, adj. Care mumi
Md. [Pr.: -fi-ant] Mumifia + suf. -anh,
MUNDAN, -A, mundani, -e, adj. (Livr.) Lumesc.

Din lat. mundanus.


MUNGERIE, mungerii, s.f. (hiv.) Luminardrie.
Mungiu + suf. -drie.
MUNGIU, mungii, s.m. Tinv.) Lumtnrar. Din
tc. rnunu.
MURALIST, -A, mural4ti, -ste, s.m. i f. Specialist
in pictur i murale. Din engl. muralist.
MURIS, murifuri, s.n. Loc unde cresc tufe de mur ;
desis de muril. Mur 1 + suf. -if.
MUSCRETI5N, muschetoane, s.n. Veche armd de
foc de calibru mai mare cleat muscheta. Din fr.
mousqueton.

MUSONIC, -A, musonici, -ce, adj. Referitor la

muson, _al musonuhii; legat de muson.


suf. -ic.

Muson

MUTA vb. I. Tranz. (La jocul de sah) A efectua o

mUtare.

MUTACISM s.n. 1. Refuz deliberat de comunicare

in virtutea unei tendinte simulatorii sau datoritd

atitudinii de supraestimare, opozitionism etc. 2. Pronuntare a nnei consoane (mai ales a lui rn, b, p) fri
locul alteia. Din fr. mutacisme.
MUTA GEN, -A, mutageni, -e, ad j. s.m. (Biol.)

(Agent) care produce o mutatie (2).


gene.

Din fr. muta-

MUZICOTECA.

MUTAGENEZA; mutageneze, s.f. (Biol.) Proces de

modificare a materialului genetic datoritd unui agent


mutagen.
Din fr. mutagenese.
MUTANT, -A, mutanfi, -te, s.m. i 1. (Biol.) Organism cu caractere genetice noi i constante, rezultat
tn urma unei mutatii (2). Din fr. mutant.
MUTARE s.f. Deplasare a pieselor Mcutd alternativ de adversari in cursul unei partide de sah.
MUTATIV, -A, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter
de mutatie. Din engl. mutative.

MUTATIONIST, -A, mutafionifti, -ste, adj., s.m.


f. (Adept) al mutationismului. [Ped -ti-o-] Din fr.
mutationniste.
MUTILATOR, -OARE, mutilatori, -oare, adj., s.m.
oi

si f.

(Persoana) care mutileath; mutilant.

mutilateur.
MUTITATE s.f. (Med.) Mutenie (1).

mita&

Din fr.

Din fr.

MUTUALIST,
mutualifti, -ste, adj., s.m. oi I(Adept) al mutualisrnului. [Pr.: -tu-a-]
Din fr.
mutualiste.

MUTULTCA s.m. (Bot.) Plantd al Orel rizom se


intrebuinteaza ca leac impotriva durerilor abdominale
(Scopalia carniolica).
MUZEOTEHNICA s.f. Ramurd a muzeologiel consacrata metodelor i mijloacelor folosite aplicativ in

cadrul unui muzeu. [Pr.: -ze-]

Muzeu

tchnicii.

MUZICALIZA, muzicalizez, vb. 1. Tranz. (Livr.)


A face sa -fie muzical. Din engl. musicalize.
muzicalizire s.f. ; muzicalizat, -A adj.
MUZICA s.f. ( tri sintagma) Muzica sferelor -= pre-

tinse sunete bizare emise de vinturile solare i de

pulsatiile corpurilor planetelor ; cintecul planORIor.


MUZICOGRAF, -A., muzicografi, -e, s.m. I f.
Din fr. musicographe.
Specialist in muzicografie.
muzicografici, -ce, adj. Do
MUZICOGRAFICy
Din fr. musicographique.
muzicografie.
MUZICOGRAFIE s.f. Totalitatea studiilor consacrate muzicii. Din fr. musieographie.
MUZICOTPCI, muzicoteci, s.f. Colsctie de piese
muzicale; p. ext. mobild in care se pastreath astfel de
colectli ; incapere special dotatd pentru audierea
muzicii.
Din fr. musicothque.

www.dacoromanica.ro

NACELA s.f. Vas de laborator in formd alungitd,


folosit pentru calcindri.
NIF TALEN s.n. (Chim.) Naftalind. Din fr.
naphtalene.
NAFTENA, naf tene, s.f. (Chim. ; inv.) Ifidrocarburd
Din fr. naphtenes.
ciclicd saturatd.

NAN 0 SEC "ONDA, nanosecunde, s.f. (Inform.) A


miliarda parte dintr-o secundd. Din fr. nanoseeonde.

NAPODEZ s.n. SUbstantd care serveste la lipit.


Napo[chim] (n. pr.) + [a]dez[iv].
NARCOANALIZA, narcoanalize, s.f. (Med.) Metodd
psihanalitica de investigatie a subconstientuluLin conditii de narcozd. [Pr.: -co-a-] Din fr. narco-analyse.
NARCOLEPTIC, -A, narcoleptici, -ce, adj., s.m. i f.
Din fr. narco(Med.) (Bolnav) de narcolepsie.
leptique.
NARCOMAN, -A, narcomani, -e, s.m. i f. Persoand
care foloseste in mod obisnuit narcotice.
Din
narcoman (der. regr.).
NARCOMANIE, narcomanii, s.f. (Med.) Obisnuinta

morbidd de a lua narcotice.

Din fr. narcomanie.

NARC OTERAPIE, narcoterapii, s.f. (Med.) Somnoterapie.


Din fr. nareotherapie.
NAM OL OTERAPIE, ndmoloterapii, s.f. Terapie

prin aplicarea unui strat subtire de ndmol bogat in


componente organice

anorganice.

pie.

Nimol

tera-

NA SAUDE AN, -A, ndsdudeni, -e, s.m., adj: 1. S.m.


Persoand ndscutd i crescutd in orasul NAsdud sau In

judetul Bistrita-Ndsdud. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din


orasul Ndsud sau din judetul Bistrita-Ndsdud. [Pr.,:
-sd-u-]
Nt1sAud (n. pr.) + suf. -ean.
NASAUDEANCI, ndsdudence, s.f: Femeie ndscutd

crescutd in orasul Ndsdud sau in judetul BistritaNdsdud.


Locuitoare din orasul Ndsdud sau din
gi

judetml Bistrita-Ndsdud. [Pr.: -sd-u-] = Niisrtudean +


suf. -cd.
NEABIL, -A, neabili, -e, adj. Neindeminatic,
stingaci ; inabil. [Pr.: ne-a-]
non-habile).

Ne-

+ abil (dupd fr.

NEABONAT, -A, neabonati, -te, adj. Care nu beneficiazd de un abonament. [Pr.: ne-a-] Ne- + abonat
(dupd frnon-abonn).
NEABORDABIL, -A, neabordabili, -e, adj. Care nu
poate fi abordat; inabordabil; p. ext. inaccesibil.
[Pr.: ne-a-] Ne- + abordabil.
NEACADEMIC, -A, neacademici, -ce, adj. 1. Care

nu apartine academiei sau academismului. 2. Lipsit


di solemnitate, de conventionalism. [Pr.: ne-a-]
Ne- + academic (dupd engl. non-academic).
NEACCENTUAT,

neaccentuati, -te, adj. 1. (Des-

pre vocale, silabe, cuvinte) Care\ nu poartd accent,

care nu este scos in relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de


stralucire; sters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] Ne- +
accentuat.
NEACCEPTABIL, -A, neacceptabili, -e, adj. Care
nu poate fi acceptat, admis ; inacceptabil. [Pr.:
ne-ac-]

116

Ne-

+ acceptabil.

NEACCEPTARE, neacceptdri, s.f. Refuz de a accepta; respingere, inaccep tare. [Pr.: ne-ac-]
Ne-

acceptare.
NEACCIDENTAT, -A, neaccidentati, -te, adj. 1.

(Despre oameni) Care a iesit nevdtdmat dintr-un

accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu


prezintd neregularitdti. [Pr.: ne-ac-] Ne- + accidentat.
NEACOPERIT, -A, neacoperiti, -te, adj. 1. Care

nu are acoperis; care nu are capac; descoperit (1).


2. (Despre actiuni, fapte) Care nu este justificat prin

masuri i acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-]


Ne- + acoperit.
NEACORDAT, -A, neacordati, -te, adj. 1. (Gram.;
despre unele pdrti cie propozitie) Care nu este in acelasi

caz, numdr, gen si persoand cu termenul determinat.


2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit.
3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus
acordrii ; care nu mai este acordat ; dezacordat,
discordat. [Pr.: ne-a-] Ne- + acordat.
NEACTUAL, -A, neactuali, -e, adj. Care nu este
actual sau in actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al]
Ne- + actual.
NEADAPTARE, neadaptdri, s.f. Neputintd de
idaptare. [Pr.: ne-a-] Ne- + adaptare.
NEADAPTIT, -A, neadaptati, -te, adj. Care nu s-a
adap tat ; inadaptat. [Pr. : ne-a-] Ne- + adaptat.
NEADECVAT, -A., neadecuati, -te,

adj. Care nu

corespunde, nu este potrivit ; nepotrivit, inadecvat.


[Pr.: ne-a-] Ne- + adecvat.
-

NEADERENT, -A, neaderenti, -te, adj. Care nu


Ne- + aderent (dupd
engl. non-adherent).
NEADERENTA, ndaderente, s.f. 1. Lipsd de ade-

aderd; inadereirt. [Pr.: ne-a-]

rent la un partid, la o miscare, la o asociatie etc.


2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-i Ne- +

adereng (dupd engl. non-adherence).


NEADEVARAT, -A, neadeedrati, -te, adj. Care nu
este adevdrat; fals, mincinos; inexact, neexact.

[Pr.: ne-a-] ye- + adevarat.

NEADMISIBIL, -A, neadmisibili, -e, adj. Care nu

poate fi admis, primit, acceptat inadmisibil. [Pr.:


ne-a-] Ne- + admisibil.
NEAFECTAT, -A, neafectati, -te, adj. (Despre
oameni i unele manifestdri ale lor) Care nu este afectat ,
prefdcut, pretios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] Ne- + afectat.

NEAFILIAT, -A, neafiliati, -te, adj. Care nu este


afiliat unei organizatii, institutii etc. [Pr.: ne-a-f i-li-at]
Ne-+ afiliat (dupd fr: non-affilie).
NEAGLUTINAT, -A, neaglutinati, -te, adj. (Despre
materiale) Ale cdrui particule nu slat lipite unele de
altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] Ne- + aglutinat.
neagresivi, -e, adj. Care nu este
NEAGRESIV,
No- + agresiv.
agresiv ; pasnic, blind. [Pr.: ne-a-]
NEA GRE SIVITATE, neagresieitdti, s.f. hisusirea

de a nu fi agresiv.

Ne-

agresivitate.

www.dacoromanica.ro

(Rar) Neagresiune. [Pr.; ne-a-]

NEAGRICOL

NEAGRICOL, -A, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre


terenuri) Care nu tine de agriculturd, care nu se folo-

seste in agriculturd. 2. (Despre o regiune, o tarti)

Care nu Ii sprijind economia in special Re agriculturd.


[Pr.: ne-a-] Ne- + agricol (clupd fr. non-agricole).
NEAJUTATOR, -OARE, neajuteitori, -oare, adj.
Care nu ajutd. [Pr.: ne-a-] Ne- + ajuhltor.
NEALCO OM, -A, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre
substante, mai ales despre bduturi) Care nu contine
alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumrt
bduturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] Ne- + alcoolic (dupd
fr. non-alcoolisg).

NEALTERABIL, -A, nealterabili, -e, adj. (Despre

materii organice) Care nu se altereazd, nu se strica;


inalterabil. [Pr.: ne-al-] Ne, + alterabil.
NEALTERARE, nealterari, s.f. Actiunea de a nu
(se ) altera. [Pr.: ne-al-] Ne- + alterare.
NEALTERAT, -A, nealterati, -te, adj. 1. (Despre
materii organice) Care nu este stricat, descompus.
2. (Despre produse alimentare, thimice etc.) Care
nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete)
Care nu s-a modificat ; neschimbat. [Pr.: ne-al-] ,Ne-

+ alterat.

NEALTOIT, -A, nealtoiti, -te, adj. Care nu-a fost


supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] Ne- + altoit3.
NEAMABIL, -A, neamabili, -e, adj. Care nu este
amabil, lipsit de bundvointd; nepoliticos, [Pr.: ne-a-]
Ne- + amabil.

NEANALIZABIL, -A, neanalizabili, -e, adj. (Despre


texte, cuvinte) Care-nu poate fi analizat ; inanalizabil.
[Pr.: ne-a-] Ne- + analizabil (dupri fr. no-n-analysable).

NEANEXAT, -A, neanexali, -te, adj. Care nu este

alipit, alaturat, addutat, atasat la ceva; nealdturat.


(Despre teritorii) Care nu este incorporat (prin

violentti). [Pr.: ne-a-] Ne- + anexat.


NEANDIAT, -A, neanimati, -te, adj. Care este

frird viatd prin structura sau esenta lui ; neinsufletit,


inanimat. [Pr.: ne-a-] Ne- + animat. NEANTAGONIC, -A, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] Ne- + antagonie.
NEANTA GONIST,

-A,

neantagonisti,

-ste,

ad j.

Care nu se and in antagonism, lipsit de caracter antagonist ; neantagonic. [Pr.: ne-an-] Ne- + antagonist.
NEAPLICABIL, -A, neaplicabili -e, adj. Care nu
poate fi pus in practicil; inaplicabil; [Pr.: ne-a-] Ne+ aplicabil.
NEAPLICABILITATE s.f. Lipsd de aplicabilitate
sau imposibilitate de a fi pus in practicd; inaplicaidlitate. [Pr.: ne-a-] Ne- + aplicabilitate.
NEAPRECIAT, -A, neapreciati,' -te, adj. Care tu
este apreciat. [Pr.: ne-a-] Ne- + apreciat.
NEARANJAT, -A, nearan Jati, -te, adj. 1. (Despre
obiecte) Care nu este pus in ordine.. (Despre oameni)
Cu tinuta exterioard neingrijitd. 2. (Despre oameni)
Care nu si-a fdcut un rost in viatd. [Pr.: ne-a-] Ned- aranjat.
NEARAT, -A, near* -te, adj. (Despre suprafete
de pdmint) Care nu a bast arat. [Pp.: ne-a-] Ne- +
arat21

NEARMONIOS, -0ASA, nearmoniosi, -oase, adj.

Care nu are armoniel, ale cdrui prti componente

nu formeazd un tot bine inchegat_si ..echilibrat. [Pr.:


ne-ar-mo-ni-os] Ne- + armonios.
NEAROMAT, -A, nearomati, -te, adj. Care nu are
aroma ; fdrd aroma. [Pr.: ne-a-]
Ne- + aromatz.NEARTHICIAL, -A, neartificiali, -e, adj. Care nu
este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al]
Re- + 41-Uncia1,

NEARTiSTIC, -A, neartistici,

NECOMPATIBIL
-ce,

adj. Care nu

Care nu corespunde principiilor


apartine artei.
estetice; lipsit de valoare -artistica. [Pr.: ne-ar-]

Ne- + artistic.
NEASCUTIT, -A, neascut

-te,

adj.

(Despre

obiecte) Care nu este ascutit; idrd virf, rotunjit.

[Pr.: ne-as-] Ne- + aseutit.


NEASIGURAT, -A, neasigurali, -te, adj. Care nueste asigurat; care nu este pus la addpost de pericol.
[Pr.: ne-a-] Ne- + asigurat.
NEASLMILABIL, -A., neasirnilabili, -e

adj. Care

nu poate fi asimilat (usor); inasimilabil.


ne-a-]
Ne- + asimilabil.
NEASIMILAT, -A., neasimilati, -le, adj. 1. Care nu
este asimilat -prin metabolism.
(Despre cunostinte,
idei) Care nu a fost insusit (corespunzator). 2. (Despre

produse noi) Care nu a fost introdus in labricatie.

[Pr.: ne-a-] Ne- + admilat.


NEATACABIL, -A, neatacabili, -e, adj. Care nu
poate fi atacat, contestat ; inatacabil. [Pr.: ne-a-]
Ne- + atacabil.
NEATASABIL, -A, neatasabili, -e, adj. Care nu
poate fi atasat ; fig. nesociabil. [Pr.: ne-a-] Ne- +

ataabil.
NEATESTAT, -A, neatestati, -Se, adj. Care nu este
atestat, confirrnat.
(Despre cercetAtori, cadre

didactice) Care nu este confirmat in grad. [Pr.: ne-a-]


Ne- + atestat.
NEAUTPNTIC, -A., neautentici, -ce, adj. Care nu
este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-]
Ne- +

autentIc.
NEAUTORIZAT, -A, neautorizati, -te, adj. Care nu
este autorizat, imputernicit s facd, s spund etc. ceva.
[Pr. :_ne-a-u-] Ne- + autorizat.

NEAVIZAT, -A, neavizati, -te, adj. Care nu este

avizat, informat ; nepregatit. [Pr.: ne-a-] Ne- -4avizat.


NECALIFICAT, vA, necalificati, -te, adj. Care nu
este calificat. Ne- + calificat.
NECANALIZAT, -A, necanalizati, -te, adj. 1. (Despre
cursul unei ape) Care nu este indreptat pe un canal (1).
2. (Despre o localitate) Care nu este prevdzut cu cana-

lizare. Ne- + eanalizat.


NECACI 6s, -0ASI adj. v. fnecacios.

NECITILIZAT, -A., necivilizafi, rte, adj. -1. (Despre

popoare, societdti etc.) Care se afld Intr-un stadiu

primitiv de dezvoltare, civilizatie i culturd. 2. (Despre

oamerii) Care nu este manierat, politicos.


civilizat.
NECOMBUSTIBIL, -A, necombustibili,

Ne- +

-e, adj.
(Despre substante, materiale etc.) Care nu poate arde,
care nu este combustibil. Re- -1- combustibil (dupa

engl. non-combustible).

NECOMERCIAL, -A, necomerciali, :e, adj. 1. Care


nu apartine comertului ; in care nu se practica comertul.

2. (Despre produse) Care nu corespunde exigentelor


comertului. [Pr.: -ci-al] Ne- + comercial (dupa engl.
non-commercial).

NECOMESTIBIL, -A., necomestibili, -e, adj. Care


OtrAvitor, toxic. Ne- +
comestibil.
NECOMPARABIL, -A, necomparabili, -e, adj. Care

nu este bun de mincat.

nu se poate compara cu nimic '(prin insusiri); fr


pereche, neasemdnat, extraordinar, incomparabil.
Ne- + comparabil.
NECOMPATIBIL, -A, necompatibili, -e, adj. (Rar)
Incompatibil.
Ne- + compatibil.

www.dacoromanica.ro

117

NECOMPATIBILITATE

NEDECOLORAT

NECOMPATIBILITATE s.f. 1. Incompatibilitate


(1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Med.)Incompatibilitate
(3).
Ne- + compatibilitate (dupti fr. non-compatibilite).

NEC OMPETENT, -A, necompeterai, -te, adj. (Despre

oameni) Care nu este competent ; care nu are dreptul


sau caderea de a face ceva; incompetent. Ne- +

competent.
NECOMPLECT, -A. adj. v. necomplet..
NECOMPLT, -A, necomplefi, -te, adj. Care nu este

complet, Intreg, cdruia Ii lipsesc una sau mai multe


dintre pdrtile sale componente; cu lipsuri, incomplet.
[Var.: necomplkt, -A adj.] Ne- + complet.
NECOMPRESIBIL, -.A., necompresibili, -e, ad j
(Fiz. ; despre corpuri) Care nu Ii poate micsora volumul,

care nu poate fi comprimat sub actiunea unei presiuni


exterioare; incompresibil. Ne- + compresibil.
NECOMPRESIBILITATE s.f. (Fiz.) Insusirea untli
corp de a IT necompresibil; incornpresibilitate. Ne+ compresibilitate.
NECOMTJNICATIVT -A, necomunicatioi, -e, adj.
(Despre oameni) Care nu intra usor In legAturd cu
ceila1i; nesociabil. Ne- + comunicativ.
NECONCILIABIL, -A, neconciliabili, -e, adj. (Despre

idei, concepp etc.) Care nu poate fi conciliat; de

neimpdcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-]

Ne----1- conci-

liabil.
NECONCLUDENT, -A, neconcludenfi, -te, adj. Care

nu este concludent, convingator.

Ne- + concludent.

NECONCORDANT, -A, neconcordanfi, -te, adj. Care

nu este In concordantd cu ceva, care nu se potriveste;


nepotrivit. Ne- + concordant.
NECONFORTABIL, -.A., neconfortabili, -e, adji
Lipsit de confort ; incomod ; inconfortabil. Ne- +

confortabil.
NECONSECVENT, -.A., neconsecoenfi, -te, adj. Lipsit
de consecventd, care Ii schimbd ideile, conceptiile
etc. ; schimbator, instabil, inconstant, nestatornic,
inconsecvent.
Ne- + consecvent.
NECONSISTtNT, -A, neconsisteng, -te, adj. Care

este lipsit de consistentd, de soliditate, inconsistent ;


frd trie ; slab, moale. Ne- + consistent.
NECONSOLABIL, -A, neconsolabili, -e, adj. Care
nu poate fi consolat ; nemingiiat. Ne- + consolabil.

NECONSUMAT, -A, neconsumali, -te, adj. Care nu

este consumat, intrebuintat pentru satisfacerea unor

consumat.
NeNECONTESTABEL, -A, necontestabili, -e, adj. (Rar)
Incontestabil. Ne- contestabil.
NECONTROLAT, -A, necontrolafi, -te, adj. 1. Care
'nu este supus controluini. 9. Care nu _se afid sub domi-

trebuinte.

natia, stdpinirea cuiva. 3. (Despre gesturi, actiuni ale


oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat.
Ne- + controlat.
NECONTURAT, -A, necanturafi, -te,

contururi precise; fig. neclar.

adj. nil

Ne- + conturat.

NECONVINGAT OR, - OARE, nee.onoingdlori, -oare,

adj. Care nu are putere- de convingere.

Ne- -b

convingfitor.
NECOOPERATIVIZAT, -A, necooperativizati, -te,

adj. Care nu este integrat in sistemul de cooperativizare.


[Pr.: co-o-] No- + cooperativizat.
NECOORDONARE, necoordondri, s.f. Lipsd de
coordonare (11, imposibilitate de coordonare (1);
incoordonare. [Pr.: -co-or-] Ne- + coordonare.

NECOORD
iT, -A, necoordonafi, -te, adj. Care
nu est_ pus c acord (cu celelalte pdrti sau In toate
prtile sale). [Pr. co-or-] Ne- + coordonat.

NECORECTITUDINE, necorectitudini, s.f. Lipsd de

corectitudine; purtare sau faptd necorectd; necinste,

sarlatanie, inseldtorie, incorectitudine.


Ne- + coreetitudine.
NEC ORE SPUNZAT OR, - OARE, necorespuneaori,

-oare, adj. Care nu este corespunzMor, adecvat cu...


Ne- + corespunzator.

NECRISTALIZAT, -A, necristalizafi, -te, adj. (Des-

pre substage) Care nu prezintd o stare cristalind


regulatd ; care nu a luat o forrnd precisd, potrivitd;
amorf.
Fig. Care nu s-a inchegat, nu s-a limpezit,
nu s-a clarificat. Ne- + cristalizat.
NECROBIE, necrobii s.f. Insect coleopterd care
trdieste pe cadavre aecrobia J. Din fr. ncrobie.
NECROBIOTIC, -A.,- necrobiotici, -ca, adj. (Med.)
Care se referd la necrobiozd. [Pr.: -bi-o-] Din fr.
ncrobictique.
NECROBIOZA, necrobioze, s.f. (Med.) Necrozd care

apare ca urmare a unor leziuni distrofice. [Pr.: -bi-q-]


Din fr. ncrobiose.
NECROFIL, -A, necrofili, -e, adj., s.m. j f. (Med.)
(Bolnav) de necrofilie.
Din fr. ncrophile.
NECROFILIE, necrofilii, s.f. (Med.) Perversiune
constind In practicarea relatiilor sexuale cu cadavre.
Din fr. netrophilie.

NECROFOB, -A, necrofobi, -e, adj., s.m. i f. (Med.)


(PersOand) care suferd de necrofobie.
Din fr. ncro.
phobe.
NECROFOBIE, necrofobii, s.f. (Med.) 1. Teamd
patologicd de cadavre,_ de morti. '2. Teamd patologicd

de moarte.

Din fr. nciophobie.

NECROLOGIC, -A, necrologici, -ce, adj. Care se


Din fr. ncrologique.
referd, la necrologie.

NECROMANIE, necromanii, s.f. Preocupare morDin lat. necromania.


N ECROPSIC, -A, necropsici, -ce, ad j. (Med.) De
Din fr. ncropsique.
necropsie.
NECROSPERM1E, necrospermii, s.f. (Med.) Pre-

bidd pentru moarte; pentru morti.

zentd In spermd a spermatozoizilor morti, cauzd a

sterilittitii masculine. Din fr. ncrospermie.


NECROTIC, -A, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat.

Din fr. ncrotique, engl. necrotic.


NECIARiNA, nectarine, s.f. Varietate de piersici
cu pielita Vara' puf.
Din fr. nectarine.
NECULTIVAT, -A., necultivafi, -te, adj. 1. (Despre

adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil.

NECONVENABIL, -A., neconvenabili, -e, adj. (Adesea

plante) Care nu se cultivd. 2. (Despre oameni) Care


nu este cultivat, -educat, instruit. Ne- + cultivat.

Ne- + convenabil.
NECONVENTIONAL, -A, neconventionali,- -e, adj.

1. Care nu este conventional (1). 2. (Despre artd)

adj. Care nu este cunoscdtor. Ne-+ cunoscritor.


NECURATIT, -A, necurdfafi, -te, adj. 1. Careeste plin de murddrie, de impuritdti. 2. (Despre fructe,

Care nu se supune conventiilor, canoanelor; original.


(Despre caracler, fire etc.) Pbn de natural*,
spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost
impus prin folosire. indelunetd. [pr.: qt-o-] Ne- +

conventional.
NECONVERTIBIL, -A, neconvertibili, -e, adj. Care
nu este convertibil; inconvertibil.
Ne- + convertibil.

118

NECUN 0 SCAT OR, - A.RE,

necunoscdtori, -oare,

legume, oud) Cdruia nu i-a fost indeprtata coaja.


Ne- + curiltat.

NEDECLINABIL, -A., nedeclinabili, -e, adj. (Gram.).

Care nu se declind (1); indeclinabil.

Ne- + decli-

nabi1E.

DECOLORAT, -A, nedecolarati, -te, adj. 1. Care

nu si-kpierdut total sau parti' I cu'oarea. 2. Care si-a


pdstrat culoarea initial). Ne- + decolorat.

www.dacoromanica.ro

NEDEFINIBIL
NEDEFINIBIL, -A, ncdefinbili, -e, adj. Care nu
poate fi definit, care nu se poate explicaInedeterminat,
neprecis, nelamuritindefinibil. Ne- + detinibil.--NEDEFINIT, -A adj. (Mat.; in sintagma) Integrant

NEECIIILIBRAT, -A, neechilibrafi t=te, adj. 1. Care


(Despre valori,

nu _se afla in stare de echilibru.

preturi, bugete) Care nu este just proportionat.


(Despre oameni) Nechibzuit, necumpatat. [Pr.: ne-e-]
Ne- + echilibrat.
NEECH1TARIL, -A, neechitabili, -e, adj. (Adesea

nedefinitd (a unei funclii) = functie a cdrei derivata


este functia data.
NEDEFORMABIL, -A,

nedefonnabili,

-e,

adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechi-

adj.

(Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar)

indeformabil.

tabil. Schimburi comerciale neechitabile. [Pr.: ne-e-]


Ne- + echitabil.
NEECHITATE, neechitdfi, s.f. Nedreptate, injustete,
inechitate. [Pr.: ne-e-] Ne- + echitate.
NEECONOMIC, -A, neeconontici, -ce, adj. 1. Care

Ne- + deformabil.

NEDEFRISABIL, -A, nedefrisabili, -e, adj. (Rar)

Ne- + defrisabil.
Indefrisabil.
NEDELICAT; -A., Redelicag, -te, adj. Lipsit de
Ne- + delicat.
delicatete ; (rar) indelicat.
NEDEMONSTRA.131L, -A, neclemonstrabili, -e, adj.
,

nu apartine economiei (1). 2. Care nu corespunde


principiilor economice ; neeconomicos (2). 3. Care nu

dovedeste spirit de economie sau nu permite economii;


neeconomicos (1). [Pr.: ne-e-]
Ne- + economic (dupa

Care pu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. Ne- + demonstrabil.


NEDEMONTAB1L, -A, nedemontabili, -e, adj. Care

engl. non-economic}.

NEECON 0mIc 6S, -aisik, neeconomicosi, -vase,


adj. 1. Care nu dovedeste spirit de economie sau nu
permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). [Pr.:

nu poate fi demontat ; care nu este Mut pentru a fi


dernontat. Ne- + demontabil.
NEDEPANUSAT, -A, nedepdnusafi, -te, adj. (Des-

pre stiuleti de porumb) Care nu este desfdeut de

Ne- + economicos.
NEEDIFICAT OR, - ()ARE, needificatori, -oare, adj.

ne-e-]

panusi. Ne- + depanusat2.


NEDESCIFR.ABIL, -A, nedescifrabili, -e, adj. (Des-

Care nu edified. (2); neclar. [Pr.:ne-e-]

pre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate


descifra; de neInteles, indescifrabil, necitet, ilizibil.
Ne- + descifrabil.
NEDESIRABIL, -If nedesirabili, -e, adj. (liespre
tesaturi, tricotaje etc.) Care nu se poate desira (usor);
indesirabil
Ne- + desirabil.
NEDETERMINABIL, -A, nedete.rminabili, -e, adj.
Care nu poate fi deterrninat ; indeterrninabil. Ne- +

este realizat, infaptuit; care nu este indeplinit, exe-

cutat. [Pr.: ne-e-fec-tu-at] Ne- + efectuat.


NEEGALABIL, -A, neegalabili, -e, adj. Care nu
poate fi egalat ; care nu poate fi comparat cu nimic,
cu nimeni ; inegalabil. [Pr.: ,ne-e-] Ne- + egalabil.
NEEGALAT, -A, neegalafi, -te, adj. Care nu a
fost egalat, atins. [Pr.: ne-e-] Ne- + egalat.
NEEGALITATE, neegalitdfi, s.f. Faptiul de a fi

NEDETERMLNARE, nedetermindri, s.f. Lipsd do

determin are ; in determinare.


Ne- + determinare.
NEDETERM1NAT, -A, netlet6minctli, -te, adj. Care

cunoscut cu precizie. Ne- + determinat.


NEDEZINFECTAT, -A, nedezinfectafi, -te, adj.
Care nu' a fost dezinfectat. Ne- + dezinfeetat2.

NEDEZLE GAT, -A, nedezlegafi, -te, adj. 1. Care

nu a fost desfacut din legturi. 2. Fig. A anti rezolvare, explicatie nu este yasita. Ne- + dezlegat.

NED1FE1IENTIAT, -A, nediferentiag, -te, adj. Care

nu se deosebeste, nu se distinge Cu nimic (de altceva


sau le allcineva)..[Pr.:
Ne- + diferentiat.
NEDISCIPLINAT, -A, nedisciplinali, '-te, adj. Care
nu se supune ordinii i disciplinei, care manifesta
spirit de indisciplina; indisciplinat, nesupus. Ne- +
disciplinat.
NEDISDIULAT, -A, nedisimulafi, -te, adj. Care nu
este disimulat ; lipsit de ipocrizie.
Ne- + disimulat.
NEDISPVS, -A nedispusi, -se, adj. Care nu 'este
bine dispus, care este
' suparat, mihnit, Ne- + dispus.
NEDISTR1B11T, -A., nedistribuili, -te, adj. Care

nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] Ne- + distribuit.


NEDIVIZAT, -A, nedicizaji, -te, adj. Care nu este
divizat, Impartit. Ne- + divizat.
NEDIV1ZIBIL, -A., nedivizibili, -e, adj. Care nu
este divizibil, care nu poate fi divizat, impartit;
indivizibir Ne- + divizibil.

NEM OLVATt -A, nedizolvag-,

substante) Care nu este dizolvat.

adj. (Despre
Ne- + dizolva

-te,

NED ORIT,"-A., nedorifi, -te, adj. Care nu este dorit;

ndezirabil. Ne- + dorit.


NEDOSPIT, -A., nedospili, -te, adj. (Despre aluat)
Care nu a dospit (1).
(Despre alimente i despreunele materii organice).Care nu a fermentat.
Ne- +
de spit.

NEDUREROS, - ()ASA, nedurerosi, -oase, adj. Care

nu prov oaca sau exprima durere (fizica ori morald).


(Adv erbial),Fara durere. Ne+ dureros.

Ne- + edi-

ficator.
NEEFECTUAT, -A, neefectuali, -te, adj. Care nu

determinabil.

nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau

NEEVOLUAT

neegal, lipsa de egalitate; inegalitate, disproportie.


[Pr.: ne-e-] --Ne- + egalitate.

NEELEGANT, -A., neeleganfi, -te, adj. Care nu


este elegant in vorbire, in purtare etc.; inelegant.

[Pr.: ne-e-] Ne- + elegant.


NEELEGANTA s.f. Lipsa de eleganta, de finete,

de tact in vorbire, in purtare; vorba sau comportare


lipsita de finete, de tact ; (rar) ineleganta. [Pr.: ne-e-]
Ne-+ eleganta.
NEELIGIBIL, -A, neeligibili, -e, adj. Care nu este
eligibil, care nu are calitatile-cerute de lege pentru a
putea fi ales; ineligibil. [Pr.: ne-e-] Ne- + cligibil.
NEELIGIBILITATE s.f. tnsusirea sau starea unei
persoane neeligibile; ineligibilitate. [Pr.: ne-e-]
Ne- + eligibilitate.
NEEPUIZAB111, -A, neepuizabili, -e, adj. Care nu
,poate fi epuizat, care nu se termind niciodata; p. ext.
extrem de abundent, de bogat ; inepuizabil. [Pr.:
Ne- + epuizabil.
NEESENTIAL, -A., neesenfiali, -e, adj. Care nu

constituie partea cea mai importanta a unei probleme

sau a unui lucru, care nu tine de esenta (1) ; (rar)


inesential. [Pr.: ne-e-sen-fi-al]
engl. 4ton-essential).

Ne- + esential (dupa

NEESTETIC, -A, neestetici, -ce, adj. Care nu este

estetic ; inestetic, urit. [Pr.: ne-e-] --Ner + estetic.


NEETANS, -A, neetansi, -e, adj. Care nu este
.etans. [Pr.: ne-e-] Ne- + etans (dup fr. non-etanche).
NEETANSEITATE, neetanfeitati, s.f. Lipsa de
Ne- + etanseietariseitate. [Pr.: ne-e-tan-se-t-ta-te]
tate (dupd fr. non-itancheite).

NEEVALUAT, -A, neevaluali, -te, adj. A carui

valoare, cantitate etc. nu a fost evaluatd. [Pr.: ne-e- .


va-lu-at]
Ne- + evaluat.
NEEVOLUAT, 4, neevoluctfi, -te, adj. Care nu
este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: ne-e-vo-lu-at]
Ne- + evoluat.

www.dacoromanica.ro

119

NEEXACT

NEGRU

NEEXACT, -X, neexacli, -te, adj. (Adesea adverbial)

Care nu este exact; inexact, neadevdrat.

(Rar;
Ne- +

despre oameni) Nepunctual. [Pr.: ne-eg-zact]


exact.
NEEXACTITATE, neexactitli, s.f. Lipsa de exactitate, inexactitate ; (caner.) afirmatie inexacta, gre-

eald, eroare, neadevar... Lipsa de punctualitate.

Ne- + exactitate.
NEEXCITABIL, -A, neexcitabili, -e, adj. Care nu
poate fi (usor) excitat ; (ray) inexcitabil. [Pr.: ne-ex-]
Ne- + excitabil.
NEEXCITABILITATE s.f. Lips de excitabilitate;
(rar) inexcitabilitate. [Pr.: ne-ex-] Ne- + excitabilitate.
NEEXECUTAAE s.f. Faptul de a nu executa. [Pr.:
Ne- + executare (dupd fr. non-execution).
ne-eg-ze-]
NEEXPERIMENTAT, -A, neexperimentati, -te, adj.
1. (Despre persoane) Cdruia Ii lipseste experienta,
nedeprins cu... ; care are insuficienta experienta ;
inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.)
Care nu a fost Inca experimentat. [Pr.: ne-ex-] Ne+ experimentat.
NEEXPLOATAT, -A, neexploataji, -te, adj. 1. Care
nu este exploatat (1) ; (rar) inexploatat (1). 2. Care
nu a fost dat h exploatare (3); (rar) inexploatat (2).
[Pr.: ne-ex-] Ne- + exploatat.
NEEXPLORABIL, -A, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat ;
inexplorabil. [Pr.: ne-ex-] Ne- + explorabil.
NEEXPLORAT, -A, neexplorafi, -te, adj. (Adesea
fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat ; necercetat, inexplorat. [Pr.: ne-ex-] Ne- + explorat.
NEEZPRDIABIL, -A, neexprimabili, -e, adj. Care
nu poate fi exprimat prin cuvinte ; de nespus ; inefabil,
inexprimabil. [Pr.: ne-ex-] Ne- + exprimabil.
NEFALISM s.n. (Livr.) Abstinentd totala de la
Din fr. nphalisme.
orice butura. alcoolica.
NEFALIST, -A, nefalisti, -ste, adj., s.m. i f. (Livr.)
(Adept) al nefalismului. Din .fr. nphaliste.
NEFALSIFICAT, -A, nefalsificati, -te, adj. Care nu
Ne- +
este falsificat, schimbat, transformat etc.

[Pr.: ne-eg-zac-]

falsificat.
NEFAMILIST, -A, nefamili,cti, -ste adj. Care nu
Ne- +
este casatorit, care nu si-a intemeiat o familie.
familist.

NEFICVT, -A, nefdculi, -te, adj. Care nu a fost


facut, creat, savirsit. Ne- + ficut2.
NEFELOMANTIE s.f. (Livr.) Pretinsa arta de a
ghici prin observarea norilor. Din fr. nphlomancie.
NEFELOMETRIE s.f. (Chim.) Procedeu de analiza
constind in mdsurarea concentratiei unei emulsii, coin-

parindu-i transparega cu o preparatie etalon.


fr. nphlmtrie.

Din

NEFELOMETRU, nefelometre, s.n. (Chim.) Aparat


pentru determinarea concentratiei emulsiilor prin
metode optice. Din germ. Nephelometer.
NEFERTIL, -A, nefertili, -e, adj. Lipsit de fertilitate. Ne- + fertil.
NEFERTILIZAT, -A, nefertilizali, -te, adj. (Agric. ;

despre sol) Cdruia nu i s-a marit fertilitatea (prin

Ne- + fertilizat.
ingrasaminte, irigatii etc.) ; nefertil.
NEFIDEL, -A, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oarneni)
Care nu este fidel, nestatornic, necredincios in sentimente, in angajamente ; infidel (1) ; (despre soti)
care intretine relaii extraconjugale ; infidel (1).
2. Care nu exprim a. sau nu respectd adevarul, realitatea ;
inexact, infidel (2). Ne- + fidel.
NEFINALIZAT, -A, nefinalizali, -te, adj. Care nu
Ne- +
este realizat 'Ana la sfirsit ; neterminat.
finalizat.

130

NEFIRTAT, nefirTag, s.m. (Reg.) Dusman, neprieten. # (Art.) Diavolul.


Ne- + firtat.
NEFLEXIBILITATE s.f. Insusirea a ceea ce este
neflexibil ; inflexibilifeate. 4 Fig. Fermitate, tdrie,
intransigentd.
Ne- + flexibilitate.
,

NEFOLOSIT, -A, nefolosig, -te, adj. Care nu este


folosit, hitrebuintat ; care nu este degradat, deteriorat
(prin folosire indelungata) ; neintrebuintat, neuzat.
Ne- + folosit.
NEFONDAT, -A. adj. v. nefundat.
NEFOSCOP, nefoscoape, s.n. (Met.) Instrument cu
care se determind viteza i directia de deplasare a
norilor.
Din fr. nphoscope.
NEFRALGIE, nefralgii, s.f. (Med.) Durere de rinichi.

Din fr. nphralgie.


NEFROGRAFIE, nefrografii, s.f. (Med.) Radiografie a rinichiului Mad cu ajutorul unei substage de
contrast. Din fr. nphrographie.
NEFROLITOTOMIE, nefrolitotomii, s.f. (Med.) Ex-,
Din" fr.
nphrolithotomie.
NEFROL 6 GIC, -A, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De
nefrologie.
Din fr. nphrologique.

tragere chirurgicald a unui calcul renal.

NEFROLQGIE s.f. Ramurd a medicinii care se


ocupd cu studiul rinichiului. Din fr. nphrologie.

NEFR ON, nefroane, s.n. (Med.) Unitate morfologica

functionala a rinichiului.-- Din fr. nephron.


NEFROPAT, -A, nefropali, -te, adj., s.m. i f.
(wed.) (Bolnav ) de rinichi.
Din fr. nphropathe.

NEFROPATIE, nefropatii, s.f. (Med.) Denumire


generica a bolilor de rinichi.
Din fr. nphropathie.
NEFROPEXIE, nefropexii, s.f. (Med.) Fixare chirurgicala a unui rinichi deplasat. Din fr. nphropexie.
NEFROPTOZA, nefroptoze, s.f. (Med.) Boala carac-

terizatd prin deplasarea rinichiului.

ptOse.

Din fr. nphro-

NEFROSCLEROTIC, -sl, nefrosclerotici, -ce, adj.


Care se refer& la nefroscleroza. Din fr.
n phroselrotique.
NEFR SCLER OZA, nefrosclerozi, s.f. (Med.) Scle(Med.)

roza renala._. Din fr. nephroselrose.

NEFROTIC, -A, nefrotici, -ce adj. (Med.) De


natura nefrozei. Din fr. nphrOtique.
NEFROZA, nefroze, s.f. (Med.) Afectiune cronica
a ririichiului pricinuita de tulburari metabolice. 7.- Din
fr. nphrOse.
NEFRUCTUOS, -0ASA, nefructuosi, -oase, adj. Care
nu dd rezultatele asteptate, care uu dd roade ; zadarnic,

inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os]

Ne- + fructuos.

adj. 1.
Care nu este functional. 2. Care nu indeplineste condiple pentru a functiona.. Nefolositor. [Pr.: -O.-a.]
Ne- + functional (dup fr. non-fonctionnel).
NEFUNDAT, -A, nefundali, -te; adj. Care nu este
NEFUNCTIONAL, -A.,

nefuncgonali, -e,

bazat, intemeiat pe ceva. [Var.: nefondit, -1 adj.]

Ne- + fundat.
NEGATIYA, negativez, vb. I. Tranz. A incarca, .a
polariza cu electricitate .negativa.
Din negativ.
negativfire s.f. ; negativat, -A adj.
NEGATIYITATE s.f. (Livr.) Insusirea de a fi
negativ.
Din ' fr. ngativit.
NEGRI:NOS, -OASA, neghinofi, -oase, adj. (Rar)
Care c6ntine neghind,cu neghind.
Neghini + suf. -os,
NEGOCIABILITATE s.f. Insusirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] Din fr. ngociabilit.
NRGRU, NEAGRA adj. I. (In sintagma) Magie
neagrd = magie (1) prin care unele persoane pretind
c pot sdvirsi fapte miraculoase invocInd spiritele Si
mai ales fortele dernonice. II. 1. (In sintagma) Cutie
neagrd = a) aparatura protejatd instalatd In avioane.
care Inregistreazd parametrii de zbor i convorbirile

www.dacoromanica.ro

NEGUVERNAMENTAL

echipajului pentru elucidarea cauzelor unui eventual


accident; b) termen folosit pentru un sistem a cdrui
structurd internd este necunoscutd. 2. (In sintagma)
Principiul cutiei negro renuntare la cunoasterea

structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale

experimentald, doar corelatiile Intre ieiri i intrdri,


pentru a dcscrie comportamentul sistemului fatd de
exterior.

NE GUTERNAMENTAL, -A, neguvernamentali, -e,

adj. (Despre organizatii, institutii etc.) Care nu apartine si nu reprezintd un guvern. Ne- + guverna-

mental (dup a. fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

NEIDENTIFICAT, -A, neidentificati, -te, adj. Care

nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat.


[Pr.: ne-i-] Ne- + identificat (dupd- fr. non-identifie),

NEIMA GINABIL, -A, neimaginabili, -e, adj. -Care


Intrece orice Inchipuire, care nu se poate imagina;

de nefnchipuit, extraordinar, inimaginabil. [Pr.: ne-i-]


Ne-

+ imaginabil.

NEIMPLICAT, -A, neimplicali, -te, adj. Care nu


este implicat, amestecat fntr-o actiune. [Pr.: ne-im-]
Ne- + implicat.
NEINFLAMABIt, -A, neinflamabili, -e, adj. Care
nu se aprinde (usor). [Pr.: ne-in-] Ne- + in flamabil,
NEINFORMAT, -A, neintormali, -te, adj. -Care nu

a primit sau nu si-a procurat informatii; care nu s-a


documentat prin cercetdri amdnuntite. [Pr.: ne-in
Ne- + inf ormat.
NEINSPIRST, -A, neinspirati, -te, adj. Care nu
este inspirat, prest inspirat. [Pr.: ne-in-] Ne- +
Inspirat.
NEI NTE GRABIL,

-A,

neintegrabili,

-e,

adj.-

Care nu poate fi inclus, Inglobat (armonio) intr un


tot. [Pr.: ne-in-] Ne- + integrabil.

NEINTELIGENT, -A, neinteligenti, -te, adj. Care Till


Ne- + inteligent.
NEINTELIGIBIL, -A, neinteligibili, -e, adj. Care nu
este inteligibil ; de neinteles. [Pr.: ne-in-] Ne- +
inteligibil.

este inteligent. [Pr.: ne-in-]

NEINTERE SANT, -A, neinteresanti, -te, adj. Care

nu trezeste interes, care nu este demn de atentie;

obisnuit, banal. [Pr.: ne-in-

Ne- + interesant.

NEINTERVENTIONIST, -A, neinterventionisti, -ste,

adj., s.m.

i f.

(Adept) al atitudinii, al politicii de-

neinterventie. [Pr.: ne-in-ter-ven-ti-o-nist] Ne- + interventionist (d up5 fr. non-interventionnisie).


NEHII GAT, -A, neirigati, -le, adj. 1. (Despre

terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrdri


de irigatie. 2. (Despre organe, tesuturi) Prin care nu
(mai) circuld singe. [Pr.: ne-i-] Ne- + irigat.
NE IMPADURIT, -A, netmpiiduriti, -te, adj. Care
nu este Impfidurit ; Mra pdcluri. [Pr.: ne-fm-] Ne- +
imp Admit.

NE IMPREJMUIT, -A, neimprejmuiti, -te, adj. Care

nu este delimitat de rest ; care nu este Ingrddit. [Pr.:


ne-fm-prej-mu-it]

Ne- + imprejmuit2.

NE INCADRA.BIL, -A., neincadrabili, -e, adj. Care

nu este Incadrabil. [Pr.: ne-fn-]

Ne- + incadrabil

NE INCAPAT OR, - ()IRE, netncdpdtori, -oare, adj.


Care nu are volum utilizabil mare ; In care nu Incape
mult. [Pr.: `ne-in-] Ne- + incapiitor.

NE INFRINAT, -A, neinfrinati, -te, adj. Ale cdrui


Care denotd
porniri nu pot fi stAvilite, domolite.
Ne- + infrinat.
lipsd de retinere, de stgpinire.
NE IN GAD1.713 OR, - DIRE, netngeiduitori, -oare,
adj. Care nu Ingdduie (1) ; p. ext. care nu iartA usor;
intransigent. [Pr. n in-gd-du-i-] Ne- + Ingiidultor.
NE INTREBUINTAT. -A, neintrebuintati, -te, adj.
Care nu a fost Intrebnintat, folosit; care nu este degra;

NEO CAPITAL IST

dat, deteriorat (prin folosire indelunoaM) ; nefolosit


neu zat. [Pr. : ne-In-tre-bu-in-]
No- + intrebuintat.
NEJ.E ST, -A, nejufti, -ste, adj. Care nu este conform cu adevarul sau cu echitatea. Ne- + just.
NEJUSTIFICABIL, -A, nejustificabili, -e, adj, Care
nu se poate justifica. Ne- + justificabil.
NEJUSTIFICAT, -A, nejustificali, -te, adj. Care nu
este justificat. Ne- + justificat.
NELE GAL, -A, nelegali, -e, adj. Care nu se face
In temeiul unei legi, care nu este prevazut de lege.
Ne- + legal.
NELIPIT, -A, nelipii, -te, adj. Care nu a fost
lipit cu sau de ceva. Ne- + lipit2.

NEL OAIAL, -A adj. v. neloial.


NEL OCUIBIL, -A, nelocuibili, -e, adj. Care nu este
bun, adecvat pentru locuit. [Pr.: -ca-i-] Ne- +
locuibil.
NEL OIA" L, -A, neloiali, -e, adj. Care nu fsi fndepli-

ne:?te cu cinste obligaii1e asumate; nesincer, necinstit.


[Pr.: -lo-ial. Var.: neloahil, -I ad].] Ne- + loial.
NELUCRAT, -A, nelucrati, -te, adj. (Despre mate-

riale brute) Care nu a fost Inca prelucrat; (despre


pAmInt) pe care nu au fost executate lucrdri agro-

Ne- + lucrat.
-tehnice.
NEMACHIAT, -A, nemachiati, -te, adj. Care nu
este machiat ; Mrd fard. [Pr.: -chi-at] No- + machiat.
NEMATOCIST, nematociste, s.n. (Zool.) Organ

urziator la celenterate.
NEMARTURISIT,

Din fr. nmatocyste.

-A nemarturisiti, -te, adj. Care

nu este declarat, relatat ; care nu este spus deschis,

Ne- + mrturisit.
NEMOTIVAT, -A, nemotivati, -te, adj. Care nu
are sau nu-si gaseste motivare. Ne- + motivat (dupd
fr. non-motive).
NEMTEAN, -A, nemteni, -e, s.m., adj. 1. S.m.
Persoand ndscutd i crescutd In judetul Neamt.
2. Adj., s.m. (Locuitor) din judetul Neamt. Neamt

pe fa.

(n. pr.) + suf. -ean.

NEMTEANCI, nemtence, s.f. Femeie ndscutd si


crescutd In judetall Neamt.
Locuitoare din judetnl
Nemtean + suf. -cd.
Neamt.
NENAVIGABIL, -A, nenavigabili, -e, adj. (Despre
ape) Care nu permite navigatia. Ne- + navigabil.
NENORMAT, -11, nenormati, -te, adj. Care nu se
efectueazd dupa norme (3). Ne- + normat.
NE OARTR &A, neoartroze, s.f. (Med.) ArticuJape non creata Intre doud extremitti osoase aflate fn
raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] Din fr.
1

noarthrose-.
NEOBAROC s.n. Curent i stil artistic (manifestate
Indeosebt la Incoputul secolului al XI X-lea) care

Incearcd s reinvie barocul. [Pr.: ne-o-]

Din engl.

neobaroque.
NE OBEDIENT, -A, neobedienti, -te, adj. (Livr.)
Care nu este supus, asculttor. [Pr.: ne-o-be-di-ent]
Ne- + obedient.
NE OBLI GAT ORM, -IE, neobligatorii, adj. Care nu

trebuie urmat Intocmai; care nu este impus. [Pr.:

Ne- + obligatorin.
NE OBLITERAT, -A, neobliterate, adj. (Despre
mdrci postale) Nestampilat. [Pr.: ne-o-] Ne- +
obliterat.
ne-o-]

14,,IE ()CAPITALISM s.n. Stadiu al capitalismului,


caracterizat prin interventla marita a statulul In

economie, prin concentrarea societatilor pe actiuni si


dezvoltarea unei societdti de consum. [Pr.: ne-o-]
Din fr. nocapitalisme. NEOCAPITALIST, -A, rjeocapitalifti, -ste, adj.,
s.m. i f. (Adept, partizan) al neocapitalismului.
[Pr. : ne-o-]
Din fr. ndocapitaHste.

www.dacoromanica.ro

121

NEOCATHARSIS .NERAMBURSABIL
NEOCATHARSIS s.n. (Med.) Metodri psihanaliticd

prin care se provoacd reactualizarea evenimentelor

din copildrie ale pacientului in scopul deschrcdrii unor


neocatarsis.
tensiuni. [Scris
Pr.: ne-o-sa-tar-sis]
Din fr. no-catharsis.
NEOCATOLIC, -A, neocatolici, -ce, adj., s.m. i f.

(Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-]


no-catholique.

Din fr.

NE OCATOLICISM s.n. Doctrinda catolicismului


care incearcd s apropie i s adapteze vechile principii

teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] Din fr. no-catholicisme.

NEOCORTEX, neocortexuri, s.n. (Anat.) Portiune

din creier care filogenetic este cea mai recentk

pi

constituie la om cea mai mare parte a scoartei cere-

brale. [Pr.: ne-o-]


Din fr. no-cortex, engl. neocortex.
NEOCRITIC, -A, neocritici, -ce, adj., s.m. F f.

Neocriticist. [Pr.: ne-o-] Din fr. no-critique.


NEOCRITICISM s.n. Curent filozofic francez care

incearcd sd restabileascd doctrina kantiand potrivit


datelor i speculatiilor stiinfifice moderne. [Pr.: ne-o-]
Din fr. no-criticisme.
NEOCRIT1CIST, -A, neocriticisti, -ste, adj., s.m. i f.

(Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-]


Din fr. no-criticiste.
NEOCUPIT, -A, neocupag, -te, adj. 1. (Despre un
teritoriu', oras etc.) Care nu este cucerit de o armata-

strdind, care nu este stdpinit de o putere straind.

2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este


(Despre posturi) Care
detinut temporar de cineva.
nu este Inca luat in primire, care nu este detinut de
cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajal
intr-o Intreprindere, institutie.
Care nu are mult de
lucru, care nu are treburi multe ; liber. [Pr.: ne-o-]
Ne- + ocupat (dupd fr. non-occupe).
NEODARVINISM s.n. Teorie de trad4ie darvinistd
dupd care evolutia este un proces gradat, care are loc
In conditiile mutatiilor genetice si ale selectiei naturale.
[Pr.: ne-o-] Din fr. no-darwinisme.
NE ODARVINI ST, -A, neodarpinisti, -ste, adj.,
s.m. 1 i f. (Adept) al neodarvinismului. [Pr.: ne-o-]
Din fr. no-darwiniste.
NEOF0131E s.f. Fobie fata de tot ceea ce este
- 11011.
[Pr.: ne-o-]
Din fr. nophobie.
NE OF ORMATIE, neoformalii, s.f. (Med.) Tumoare

malign. [Pr.: ne-o-.


Din fr. noformation.

Var.: neoformatidne s.f.]

NEOFORMATIUNE s.f. v. neoformatie.

NEOFREUDISM s.n. Denumire genericd pentru


curentele psihanalitice apdrute dupd 1930 care acceptd
importanta factorilor -sociali i culturali In aparilla
nevrozelor ; neopsihanaliz. [Pr.: ne-o-fro-i-] Din fr.
no-freudisme.

- NE 0 GOIT, -A, neogoii, -te, adj. (Pop.) NemIngliat.


Ne- + ogoit.
[Pr.: ne-o-go-it]
NEOJUNIMISM s.n. coa16. estedcd. existentd Intre
cele cloud rdzboaie mondiale care reactualizeazd

principiile junimiste. Lpr.: ne-o-]

Neo-,-F junimism.
s.m.
f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] Nei). +
junimist.
NE OLIMPIC, -A, neolimpici, -ce, . adj. (Despre
NE 0 JUNIMIST, - A., neojunimisti, -ste, adj.

sporturi) Care nu este inclus in programul olimpic.

[Pr.: ne-o-r Ne- +

olimpie.
NE OLIN GVI ST, -A, neolingvisti,.-ste, adj., s.m. i f.

(Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-]


linguists.

Din it, neo-

NEOLINGYISTIC, -A, neolingristici, -ce, adj. De


neolingvisticd. [Pr.: ne-o-]
Din it. neoling-nistico.

NEOPERIBIL, -A, neoperabili, -e, adj. Care nu


poate fi operat. [Pr.: ne-o-] Ne- + operabil.

122

NEOPORTtN, -A, neoportuni, -e, adj. Care nu


este oportun sau nu se intimpld la timpul oportun ;
uepotrivit, importun. [Pr.: ne o-] Ne- d- oportun.
NEOPOZABIL, -A, neopozabili,

-e,

adj. (Despre

un act judiciar) Care nu poate fi invocat fatd de

alte persoane i in alte cazuri decit In cele determinate


de lege ; inopozabil. [Pr.: ne-o-] Ne- 4- opozabil
(dupd fr: non-opposable).
NEOPSIHANALIZA s.f. (Psih.) Neofreudism. [Pr.:
psihanaliza.
ne-o-]
NEORGANIZAT, -A, neorganizag, -te adj. Care
Care si-a
nu este organizat (In prealabil); spontan.

pierdut organizarea, functionarea normald; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] Ne- + organizat.


NEORIENTAT, -A, neorientali, -te,

adj. Care nu

cunoaste locul unde se afla, care nu stie In ce directie


trebuie sa se indrepte, dezorientat ; p. ext. neinformat,
neldmurit. [Pr.: ne-a-ri-en-tat] Ne- -Horientat.
NEOSIFICAT, -A, neosificati, 117 adj. (Despre
pdrtile membranoase i cartilaginoase dle corpului)

Care nu s-a transformat In os, care nu s-a Intdrit


ca 'un os. [Pr.: ne-o-] --Ne- + osificat.
-

NEOSINDIT, .-A, neostndig, -te, adj. (Pop.) Care


nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] Ne- + osindit.
NEOTETIT, neoleiite, adj. (Despre vinuri) Care nu
s-a transformat in otet. [Pr.: ne-o-] Ne- + otetit.
NEOXIDABIL, -A, neoxidabili, -e adj. (Rar)
Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] Ne- oxidabil (dupa engl.
non-oxidable).

.NEOXIDAT,

neoxidati, -te, adj. (Despre metale)


ne-o-]
Ne- + oxidat.

Care nu este oxidat. [Pr.:

NEOXIGENAT, -A, neoxigenag,, -te, adj. (Despre

par) Care nu a fost decolorat prin tratare cu Apit


oxigenata; p. ext. nevopsit.
(Despre persoane)

Cu pdrul blond natural. [Pr.: ne-o-] Ne- + oxigenat.


NEOZONMAT, -A, neozonizali, -te, adj. Care nu
(mai) -confine ozon. [Pr.: ne-o-] Ne- + ozonizat.
NEPERISABIL, -A, neperisabili, -e, adj. Care nu
este perisabil. Ne- 4- perisabil.
NEPERMANPNT, -A, nepermanenfi, -te, adj. Care
nu are caracter permanent ; care functioneazd o perioadd de timp determinatd. Ne- ,permanent (d435.
fr. non-permanent).
NEPOLITIC, -A, nepolitici, -ce, adj. Care nu are
caracter politic; din afara politicii. Ne- + politic
(dupd fr. non-politique).
NEPOLUANT,

-A nepoluanli,

-te,

adj. Care nu

este poluant. [Pr.: -lu-ant] _Ne- + poluant (dupd fr.


non-polluant).

NEPOLUAT, -A, nepoluati, -te, adj. 1. (Despre aer,

ape, mediul de viatd) Care nu este poluat. 2. Fig:

Ne- + poluat
(dupa fr non-pollu).
NEPRECIZARE, neprecithri, s.f. Lipsd de preci-

Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at]

Ne- + precizare:
zare.
NEPRELUCRAT,
neprelucrag, -te, adj. (Despre

materiale) Care nu si-a modificat forma, dimensiunile,


constitutia etc. prin preluerare. Ne- + prelucrat.
NEPRODUCATOR, -OIRE, neproducdtori, -oars,

adj. Care nu produce, care nu da nastere la ceva.

+ producitor.
NEPROFESION/ST, -A, xeprofesionisti, -ste, adj.,
s.m. i f. (Persoand) care nu 'este profesionist ; amator,
diletant. [Pr.: -si-o-] Ne- + profesionist.
Ne-

NEPUNCTUIL, -A, nepunctuali, -e, adj. (Despre


oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.:
Ne- + punctual.
NERAMBURSABIL, -A, nerambursabili,. -e, adj.

-tu-al]

Care nu poate sau nu trebuie sa fie rambursat.


Ns-

rambursabil.

www.dacoromanica.ro

NERAS

NERAS, -A, nera,q, '-se, adj. Care nu este ras ;


edruia i-a crescut barbd. Ne- + ras

NERATIONAL, -A., nerationali, -e, adj. 1. Care nn


este conform cu principiile i cerintele raiuflhi, care
nu poate fi inteles cu ajutorul ratiunii ; irational (1).
2. (Despre oameni)_Lipsit de judecata, de intelepciune
(in ceea ce face sau cc spune); necugetat, nechibzuit.
3. Care nu a fost bine gindit, bine chibzuit, care denota
nesocbtint.d. [Pr.: /i-o-] Ne- + rational.
NERAPITOR, -DIRE, nerapitori,'-oare, adj. (Despre anirnale) Care nu prinde i nu se hrdneste cu animale, de obicei vii. 4 Care nu apartine ordinelor de
pdsdri de pradd. Ne- + rapitor.
NEREALIST, -A, nerealisti, -ste, adj. Care nu este
realist. [Pr.: -re-a-] Ne- + realist. .
NERECEPTIV, -.A., nereceptivi, 4, adj. Care nu
este receptiv la impresii din afard si nu le priveste

cu interes.
Care Invatd, asimileazd greu. Ne- +
receptiv (dupd fr. non-receptif).
NERECEPTIONAT, -A, nereceptionag, -te, adj. 1.
Care nu a fost luat In primire verificindu-i-se calitatea.

2. Care nu a fost receptionat prin aparatura radio.

[Pr.: -Pm.] Ne- + receptionat.


NERECOLTAT, -A, nerecoltati, -te, adj. (Despre
cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. Ne- +
recoltat.
NEREC ONCILIABIL, -A, nereconciliabia, -e, adj..

(Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia,

impaca, care este de neimpacat; ireconciliabil. [Pr.:


Ne- + recouciliabil.
NERECUPERIBIL, ,-A., nerecuperabili, -e, -adj.

-li-a-]

1. Care nu poate sau nu trebuie sd fie recuperat;

irecuperabil. 2. (Despre fiinte) Care sufera (16 o boala.


inevindecabild, p. ext. de un defect moral ce nu (mai)
poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. Ne- +
recuperabil (dupd fr. non-rcuperable).
NERELIGIOS, OASA., nereligioi, oase, adj. 1.
Care nu are o religie. 2. Care nu respectd religia. [Pr.:
-gi-os]

Ne- 4- religios.

-e, adj. Care


nu (mai). poate Ii reparat, dres ; fig. care nu (mai)
poate fi indreptat, corectat.
Ne- + reparabil.
NEREPARAT, -A., nereparag, -te, adj. 1. Care mr
este refacut, readus in stare blind, care nu este repus .

NEREPARABIL, -A, nereparabili,

in stare de functionare. 2. Fig. Care nu a fost Indreptat,.

corectat. 4 (Jur.; despre pagube) Care nu este act,petit ; (despre stricdciuni, insulte etc.) pentru care
nu s-au pldtit daune. Ne- + reparat.
NERESPECTU OS, - OA SA, nerespectuosi, -oase, adj..

Care este lipsit de respect, de bund-cuViinta; necuviincios, nereverentios, ireverentios. [Pr.: -tu-os]

Ne- + respectuos.
NEREVERENTIOS, -OASA, nereverentiosi, -oase,,
adj. -Nerespecluos, necuviincios, ireverentios. [Pr.:.
Ne- + reverentios.
-li-os]
NEREZOLVAT, -A., nerezolvali,--te, adj. Care nut

este rezolvat, pentru care nu s-a gdsit o' solutie.


Ne-+ iezolvat.

NESATISFACAT OR, -OA. RE, nesatisfc-tcdtori, -oare,,

adj. Care nu satisfae o dorinta, o necesitate, o exigentd..

Care nu corespunde unor norme, crherii, exigente..


Ne- + satisficator.
NESATISFACtT, -A, nesatisfauli, -te, adj. Care!
Ne- + satisficut..
1111
este satisracut ; nemultumit.
NESENTIMENTAL, -A, nesentimentali,

-e,

adj..

Care nu este sentiniental. Ne- + sentimental.


NESILIT, -A, adj. Care este facut de bunavoie,.
fdr Iconstringere.
NESOCIABIL,

-I, nesociabili, -e, adj. Cdruia


plac re1aii1e cu semenii sai, care leaga greu prietenii
necomuriicativ. [Pr.: -ci-a-] Ne- + sociabil.

NEUTEL

NESOFIST1CAT, -A, nesofisticali, -te, adj. Care nu

este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturaNe- + sofistieit.


lete ; lipsit de Tafinament.

NESOLUTIONAT, -.A., nesolutionali, -te, adj. Care


nu este bred solutionat: [Pr. -ti-o-] Ne- + solutionat.
NESPECTACUL OS, -0ASA., nespectaculosi, -oase,
adj. Care este lipsit de spectaculozitate. Ne- +
spectaculos.
NESTERILIZA-T, -A, nesterilizali, -te, adj. Care
nu a fest supus sterilizarii. Ne- + sterilizat.
NESTINGHER1T, -.A., nestingheriti, -te, adj. Care
nu este stingherit ; degajat, liber sa actioneze in bone
Ne- + stingherit.
conditii.
NESTRUCTURAT, -A, nestructurati, -te;- adj. Care
nu are (hied) o structurd c bine definitd. Ne- +
structurat.
NE S UPRAVE GHE AT,

-A.,

nesupravegheali, -te,

adj. Care nu se eta sub supraveghere, sub control.


Ne- + supravegheat.

NESTAMPILAT, -A, nesiampilafi, -te, adj. (Despre


mdrci postale) Care nu este stamprlat; neobliterat.
Ne- + stampilat.
NESTIINTIIIC, -A, nestiingfici, -cR, adj. Care iu
apartine stiintei, care nu are caracter stiintific. [ps.s
-0i-in-] Ne- + tllnilio (dupd fr. na4-scieotifive). '
NETALENTAT, -A, netalentati, -te, adj. Lips,it de
talent.
Ne- + talentat.
NETEMPERAT, -A., netemperati -te, adj. 1. (Despre
oarneni pe manifestrile lor) Lipsit Le moderaPe, de

cumpatare. 2. (Muz. ; despre srsterne e )ntenatie)


Care nu este temperat. Ne- + temperat (lLIO fr.

intempre).
NETERM1NAT, -A,-neternzinali) -te, adj. Care nu

Ne- +
este realizat pind la stirsit; nefinalizat.
terminat2.
NETRANSFERABIL -S, netransferabi,li, , adj.
Care nu poate fi transferat. Ne- + trausterabil.
NETREBUINCI S, - OASA, netrebuinciosi, -oase,
adj. Care nu este trebulucios; nefelesiter, Muff.-

[Pr.: -bu -in-]


Ne- + tubuincios.
NETROPICA.LIZAT, -A, netropicalizag,. -Se, adj.
i(Despre .piese, aparate, ins talatir etc.) Gdruia nu i
s-au aplicat operatii de tropicalizare. Ne- + tropicalizat.
NETRUCAT, -A, netrucati, -,te, adj. (Despre scene
din filme, din piese de teatru etc.) ifn care nu s-au
folosit trucaje. Ne- -F trucat.
NETRUNCHIAT, -A, netrunchiali, -te, adj. (Adesea
fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] Ne- +
trunehiat.
NETULBURA- T, -A, netulburaii, -te, adj. Care nu
este tulburat. Ne- + tulburat.
NEUROCIBERNTIC, --A, neurocibernetici, -ce, adj.
De neurociberneticd.
NEUROENDOCRIN, -A, neuroendocrini, -e, adj.
+(Med.) Care se referd la relatiile dintre sistemul nervos
;si cel endocrin. [Pr.: ne-u-]
Din engl. 'neuroendo43rine.

NEUROLIMFA, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid


.edfalorahidian. [Pr.: ne-u-] Din fr. neurolymphe.
NEUROPSIHIA.TR1E s.f. Ramurd a medicinii
care studiazd in ansamblu afectiunile sistemului
inervos, incluzind i bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-]

Din fr. neuropsychiatrie.


NEUROPSIHIC, -A, neuropsihici, -ce, adj. De
Din fr. neuropsychique.
ineuropsihiatrie. [Pr. e ne-u-]
NEUR OP SIH OL 0 GIC, -A,

neuropsihologici, -ce,

adj. De neuropsihologie: [Pr.: ne-u-]

Din fr. neuro-

psychologique.
NEUTIL, -A, neutili, -e, adj. Care nu este folositor,

care nu serveste la nimic; hiutil. [Pr.: ne-u-]

util.

www.dacoromanica.ro

Ne- +

123

NEUTRODINARE, NUVISTOR
NEUTRODINARE, neutrodindri, s.f. (Elt.) Cornpensare a unei reactii, existent& intre iesirea i intra-

rea unui etaj amplificator cu -circuite acordate.

Dupd fr. neutrodynation.


NEUZAT, -A, neuzati -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire indelungatd);
Neuzat
nefolosit, neintrebuintat. [Pr.: ne-u-]
(dupd fr. non-use).
NEUZITAT, -A, neuzitag, -te, adj. Care nu se folo-

seste in mod curent; (rar) neobisnuit. [Pr.: ne-u-]


Ne-

+ uzitat.

NEVAL ORIFICAT,

-A,

nevalorificati, -te,

adj.

Care nu este pus in valoare, pentru care nu s-a Mut


ceva spre a primi o anumit valoare, a cdrui valoare
nu este scoasd in evidentd.. (In special despre surse
de energie, materii prime) Care nu este folosit in pro-

cesul de productie spre rentabilizare.

Ne-

ritteat.

veto-

NEVAZAT OR, - ARE, nevdadtori, -oare, adj.,


a.m. i f. (Om) lipsit de vedere, orb.
NevitzAtor.

NEVIABIL, -A, neviabili, -e, adj. (Livr.) Care nu


prezint conditiile necesare pentru a dura, care nu se

poate mentine in viatd. [Pr.:

vi-a-]

Ne-

viabil

(dupd fr. non-viable).


NICTALFOBiE, nictalfobii, s.f. (Med.) Teamd de
tntuneric (nocturn). Din fr. nyetalpbobie.
NICTALG1E, nictalgii, s.f. (Med.) Durere de cap

care apare noaptea in timpul somnului.

Din fr.

nyetalgle.
NIFOBLEPSIE, nifoblepsie, s.f. (Med.) Orbire pro-

vocatd de strdlucirea zdpezii.


Din fr. niphoblepsie.
s.m. (Fiz.) Unitate de mdsurd a lumiNIT2
natiei. [Abr,: nt] Din fr., engl. nit.
NITMETRU, nitmetre, s.n. (Fiz.) Fotometru pentru
Cf. fr.
msurarea luminatiei unei suprafete.

nitometre.

NIVOMETRIC, -A, nivometrici, -ce, adj. Referitor

la mdsurdtori facute cu nivometrul. Din fr. nivomtrique.


NIVOPLUVIAL, AniQopluiafl, -e, adj. (Met.; in
sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de

apd alimentate de zdpezi si de ploi. [Pr.: -vi-al] Din


fr. nivo-pluvial.
NOETIO, -A, noetici, -ce, adj. (Fil.) Care se refer%
la procesul de gindire. [Pr.: no-e-] Din fr. notique.

NONST6P adj. invar., adv. (Care este) fail intreDin engl., fr. non-stop.
NOOSFERA. s.f. (Fil.) Ansamblu al sistemelor de
informatie, cunoastere si valorizare specifice fiinei
umane, [Pr.: no-o-] Din fr. noosphere.
NUCLEOPLASMA, nucleoplasme, s.f. (Biol.) Substantd fundamentald. a nucleului (3) format& din
proteine, enzime i acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-]
Din fr. nueloplasme.
rupere ; continuu.

NUCLEOSINTEZA, nueleosinteze, s.f. (Astron.) Formare a nucleelor de elemente chimice in urma reactiilor
termonucleare din stadiile initiale ale expansiunii

universului sau din interiorul stelelon [Pr.: -cle-o-]

Din fr. nuelosynthese.


NUCLEU s.n. (Astron.; In sintagmele) Nucleu de
comet 'd =-- parte a capului unei comete format& dintr-un

( onglomerat de bucdti de gheatd i materie solidificatd.


Nucleu de galaxie = portiune central& a unei galaxii,
cu aspect compact.
NUMARATOARE s.f. (In sintagma) Numdrdtoare

inversd = program de operatii prevrite a se desfd-

sura in intervalul de timp ce desparte momentul

curent de momentul lansdrii unei nave spatiale sau de


debutul unei activitti (de important& majord).
NUVISTOR, nuvistoare, s.n. Tub electronic miniatural construit din metal si ceramic& folosit in domeniul
Din fr., engl. nouvistor.
frecventelor inane.

www.dacoromanica.ro

OBCONIC, -A, obconici, -ce, adj. De forma unui


con inversat. Din germ. obkonisch.
OBLA, obele, s.f. Sernn care servea la marcarea
pasajelor interpolate pe manuscrisele Techi.
Din fr.
ob le.

OBtZIC, -A, obezici, -ce, adj. De obezitate ; care


produce obezitate. Din fr. obsique.
OBLIGARE, obligdri, s.f. Faptul de a obliga.
V. obliga.
OBLITERANT, -A, obliteranti, -te, adj. (Med.)
Care oblitereazd.
Din fr. oblitrant.
OBLITERAT, -A, obliterate, adj. (Despre mdrci
postale) tarnpilat.
V. oblitera.
OBLOMOVISM s.n. Atitudine de apatie; spirit de
stagnare.
Oblomov (n. pr.) + suf. -ism.
OBOVAL, -A, obovali, -e, adj. tn forma
obovat.
Din fr. obovale, germ. oboval.

de ou;

OBSCURA, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face sd


devind obscur (1); a Intuneca. 2. A face sti devind
neclar, greu de priceput, de nelnteles. Din obscur.
obscurAre s.f.; obscurfit, -A adj.

OBSCURIZA, obscurizez, vb. I. Tranz. si refl.

(Rar) A (se) face obscur.

Obscur suf. -iza.

obscurithre s.f.; obscurizt, -A adj.

OBSERVATIONAL, -A, observationali,

-e,

(Rar) Cu caracter de observatie. [Pr.: -ti-o-]

adj.
Din

engl. observational.
OBSESIONAL, -A, obsesionali, -e, adj. De obsesie ;
obsesiv. [Pr.: -si-o-]
Din fr. obsessionnel.
OBSTRUANT, -A, obstruanti, -te, adj. (Med.)

Care obstrueazd; obstructiv, obstructor. [Pr.: -stru-

ant]

Obstrua + suf. -ant.

OBSTRUARE, obstrudri, s.f. (Med.) Actiunea de

a (se) obstrua. [Pr.: -stru-a-]

V. obstrua.
OBSTRUAT, -A., obstruati, -Se, adj. (Med.; despre
canale, vase de singe) Care este astupat, prin care nu
mai poate circula singele In mod normal. [Pr.: -stru-at]
V. obstrua.
OBSTRUCTOR, -OARE, obstructori, -oare, adj.
(Rar) Care obstrueazd; obstruant.
Din fr. ohstructeur.
OBSTRUCTIONA, obstructionez, vb. I. 1. Refl.

(Med.; despre lumenul organelor tubulare) A suferi


o obstructie (1). 2. Intranz. A face obstructie (2) Ia...
3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A Impiedica pe
atacantul advers sgi ajung la minge, Mr% a juca. [Pr.:
De la obstructie.
OBTURANT, -A, obturanti, -te, adj. Care obtureazd.
Obtura suf. -ant.
OBTURAT, -A, obturati, -te, adj. (Despre deschizdturi, tuburi, p. ext. vase sanguine) Care este astupat
(temporar); Infundat. V. obtura.
OCCIDENTA.LIZA, occidentalizez, vb. I. Tranz. si
refl. A da sau a cdpdta caracter occidental. Din fr.
occidentaliser.
occidentallare s.f.; occhientalizit, -I
adj.

OCEANICULTURA, oceaniculturi, s.f. Mariculturd.


Ocean + [mari]culturd.
OCEANOLOG, -A, oceanologi, -ge, s.m. si f. Specialist In oceanologie.
Din germ. Ozeanolog.

OCEANOL 6 GIC, -A, oceanologici, -ce, adj. Referitor


Din fr. oceanologique.
la oceanologie, de oceanologie.

OCELOT, oceloti, s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, rdspIndit in America de Sud, avind

blana, gri cu puncte roseate, foarte apreciatA (Felix


sau Leopardus pardalis ). Din fr. ocelot.
OCHI 1 s.m. (lit compusul) Ochi-de-ciclop = fereastrd speciald care separd acustic Incdperile unui
studio, permitlnd ins/ o vizibilitate bunt.
OCITOCIC, -A., ocitocici, -ce, adj., s.n. (Farm.)
(Substantd) care are actiune stimulatorie asupra contractiei musculaturii uterine.
Din fr. ocytocique.

OCTACORD, octacorduri, s.n. Lird cu opt coarde.


OCTATL ON, octatloane, s.n. Prob cornbinat de

atletism pentru juniori, alcdtuitd din opt probe de


alergdri, sdrituri i aruncdri.
Octet + [penta]tIon.
OCTATLONIST, -A, octatlonifti, -ste, s.m. i f.

Sportiv care participd la probele de octatlon.

Octatlon

-1-

uf. -ist.

OCTET, octeli, s.m. (Inform.) Grup de opt biti


folosit pentru exprimarea capacitatii de memorie.
OCTUPLCT, octupleti, s.m. Fiecare dintre cei opt
Octuplu + suf. -et.
OCTUPLU, -A, octupli, -e, adj., s.n. 1. Adj. De opt

gemeni.

ori mai mare sau mai mult in raport cu cantitatea


data. 2. S.n. Multime, grup compus din opt unitati.

Din fr. octupie.


OCULfSTICA s.f. (Farm) Oftalmologie.
0 CUL OM OT Olt, - ARE, oculomotori, -oare, adj.,
s.m. (Anat.) (Muschi, nerv) care controleazd miscarea
globului ocular.
Din fr. oculomoteur.
OCULTATIE s.f. (Mar.) Acoperire temporard a
luminii unui far prin interpunerea unui ecran.
(In
sintagma) Lumind de ocultalie lumind intermitentd.

(a farului, a geamandurii).

OCUPATIONAL, -A., ocupationali, -e, adj. 1. Care

se referd la ocupatie (2). 2. Care este generat de ocupatie (2). Risc ocupational. [Pr.: -ii-o-] Din engl.
occupational, fr. occupationnel.
ODOMETRIC, -A, odometrici, -ce, adj. De odomeDin fr. hodomtrique.
trie.

ODOMETRIE s.f. Tehnicd a mdsurdrii distantelor


parcurse (pe jos).
Din fr. hodomtrie.
OD ONTO GENIE, odontogenii, s.f. (Med.) Procesul

de dezvoltare a dintilor. Din fr. odontognie.


ODOROLOGIE s.f. (tn sintagma) Odorologie judici-

ard = domeniu al criminalisticii care.elaboreaz metodologia de crtutare, descoperire i examinare a urmei

de miros lasate de infractor.

Din fr. odorologie.


OERSTEDMETRU, oerstedmetre, s.n. (Fiz.) Aparat
pentru mdsurarea intensitdtii clinpului magnetic.
[Pr.: or-] Din fr. oerstedmetre.

OFIDISM s.n. (Med.) Otrdvire cu venin de sarpe.


Din fr. ophidisme.
OFIOFAG, -A, ofiGfagi, -ge, adj. (Despre animale,
pasdri etc.) Care se hrdneste cu serpi. [Pr.: -fi-o-]
Din ofiofagie (der. regr.).
OFIOFAGIE, ofiofagii, s.f. Folosire a serpilor ca
hrand de cdtre unele animale, pdsri etc. [Pr.: -fi-o-]
Din fr. ophiophagie.

www.dacoromanica.ro

125

OPIOGRAFIE

- OPEN

,OFIOGRAFIE s.f. Ofiologie. [Pr.: -fi-o-]


Din fr.
ophiographie.
OFIOLATRIE s.f. Adorare, cult, al scrpilor (la
unele popoare). [Pr.: -[i-o-]
Din fr. ophiolitrie.

OMONIMIC, -A, omonimici, -ce, adj. De omonim


sau de omonirnie.
Din fr. homonymique.
OMOSFERA. s.f. v. homosferl.
. ONCOGEN, -A, oncogeni, -e, adj., s.f. 1. Adj (Med.)

logique.

modificdri de naturd canceroasd. Din fr. oncogne.


ONCOGRAF, oncografe, s.n. (Med.) Aparat folosit
in oncografie.
Din fr. oncographe.
ONC GRAFIE, oncografii, s.f. (Med.) Reprezentare
graficd a volumului, locului i configuratiei unui organ
cu ajutorul oncografului.
Din fr. oncographie.

OFIOLITRU, -A, ofiolatri, -e, s.m. i f. Adorator


al serpilor. [Pr.: -fi-o-] Din fr. ophiolAtre.
OFIOLOGIC, -A, ofiologici, -ce, adj. Referitor la
ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -[i-o-] Din fr. ophio-,
OFIOLOGIE s.f. Ramurd a zoologiei care studiazd
serpii; ofiografie. [Pr.: -[i-o-] Din fr. ophiologje.
OFTALMOMETRIC, -A, oftalmometrici, -ce, adj.
(Med.) Referitor la oftalmometrie, de oftalmometrie.
Din fr. ophtalmomtrique.
OFTALMOMETIdE, oftalm6rnctrii, s.f. (Med.) Deterrninare a viciilor de curburd ale corneei cu ajutorul
oftalmometrului.
Din fr. ophtalmomtrie.
OFTALMOPATIE, oftalmopatii, s.f. (Med .) D en u mire genericd pentru bolile de ochi. Din fr. ophtalmopathie.
OFTALMOPLEGIE, oftalmoplegii, s.f. (Med.) ParaDin fr. ophtallizie a muschilor motori ai ochiului.
mop16gie.

OFTALMORAGIE, of talmoragii, s.f. (Med.) HemoDin fr. ophtalmorragie.


ragie oculard.

OFTICOS, -OASA adj. (Fam.; adesea substan-

tivat) Invidios :

OJX, oje, s.f..Lac de unghii. --Cf. tc. -o gmak


a lustrui",

OLEIF ORM, -A, oleiformi,


(Rar) Ca uleiul.
[Pr.: -le-i-] Din fr. obSiforme.
OLEOFIL, -A, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] Din fr. olophile.

OLFACTOMETRIE, olfactometrii, s.f. (Med.) Deter-

minare a gradului de sensibilitate olfactivd.

Din fr.

olfactomtrie.
OLFACTOMETRU, olfactometre, s.n. (Med.) Aparat

pentru masurarea acuitatii olfactive.

Din fr. olfac-

tom etre.
. OLIGANTR OPIE, oligantropii, s.f. (Livr.) Scddere

a populatiei unei tari, a unui oras etc.

Din fr.

oliganthropie.
OLIGOFACIE s.f. (Med.) &Mere a pof tei de mincare.

OLIGOFREN, -A, oligofreni, -e, adj., s.m. i f.


(Med.) (Bolnav) de oligofrenie.
Din fr. oligophrene.
OLIGOTR OF, -A., oligotrofi, -e, adj. I. (Despre

soluri) Stirac in substante minerale si nutritive. 2.

(Despre plante) Care creste pe soluri oligatrofe (I).


Din fr. oligotrophe.
OLIGOTROFIE, oligotrofii, s.f. tnsusire a planteior
oligotrofe.
(Med.) Nutritie deficitard.
Din fr.
oligotrophie.

OLIMPIAN, -A adj. (Fig.; despre oameni, despre

expresia figurii lor, despre manifestdrile lor) Senin (2),


OLIMPIAN/SM s.n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiand. [Pr.: -pi-a-]
Olimpian + suf. -ism.

OLfMPIC s.m. Participant la o olimpiadd.


OMEOMORFISM s.n. v. homeomorfism.

OMFALOCEL, omfalocele, s.n. (Med.) Hernie ombiDin fr. omphalocele.


licald.
OMFALOTOMIE, omfalotomii, s.f. (Med.) Sectio-

nare a cordonului omhilical. Din fr. omphalotomie.


OMISIV, -A, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. Din
engl. omissive.
OMOCENTRU s.n. v. homocentru.

()MOGEN, -A adj. (Mat.; despre func(ii cu mai

multe variabile) A cdrei valoare rmine proportionala


pentru variabile proportionale.
OMOGRAVIC,

omografici, -ce, adj. Referitor

la omografie, de omograf.

Din fr. homographique.

OMOMORFISM s.n. V. homomorfism.

126

Cancerigen. 2. S.f. Gend anormald care antreneaza

ONCOMETRU, oncometre, s.n. (Med.) Aparat pentru

mdsurarea locului si configuratiei unui organ. Din


engl. oncometer.
ONDATRA., ondatre, s.f. (Zool.)- Bizam (Ondatra
zibethica ).
Din lat. Ondatra [zibethica], numele
stiintific al ondatrei.
ONDULEU, onduleuri, s.n.
pdrului.
Din fr. ondul.

(Fam.) Ondulatie a

ONGLEU, ongleuri, s.n. (Poligr.) Fait.

onglet.

Din fr.

ONICHIE, onichii, s.f. (Med.) Denumire genericA


pentru afectiunile unghiilor. Din fr. onychie.
ONICOMALACIE, onicomalacii, s.l. (Med.) ConsisProbabil
tentd anormal de moale a unghiilor.
din fr.
0NICOMIC6ZA, onicomicoze, s.f. (Med.) Boald a

unghiilor datoritd unor ciuperci parazite.


onychomycose.

Din fr.

ONIRISM s.n. (Lit.) fnclinare spre cultivarea


situatiilor, a motivelor onirice; atmosferd, caracter
oniric al unei creatii.
ONIRIST, -A, oniristi, -ste, adj., s.m. 5i f. (Lit.)
(Adept) al onirismului. Onir[ism] + suf. -ist.
ONOMATOMANIE, onomatomanii, s.f. Revenire

obsesivd in memorie a unui cfivint, a unui nume,


a unei cifre, etc.

Din fr. onomatomanie.

ONTOGONIC, -A, ontogonici, -ce, adj. Referitor la


ontogonie, de ontogonie. De la ontogonie.
ONTO GONIE, ontogonii, s.f.

Studiu al aparitiei

fiintelor pe Pdmint. Din fr. ontogonie.


00CIT, oocite, s.n. (Biol.) Celuld germinativa
femeld la animale. [Pr.: o-o-] Din fr. oocyte.

0 0 GENEZA., oogeneze, s.f. (Biol.) Proces de formare a


ovululuinnimal; ovogenezd.[Pr.: 0-0-] Din fr. oogenese.

0 OL 0 GIC, -A, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie,

de oologie. [Pr.: o-o-]


Din fr. oologique.
OOTECA, ooteci, s.f. (Entorn.) Pungd in care sint
inchise oudle la insectele ortoptere. [Pr.: 0-0-] Din
fr. ootheque.
OPACIMETRIE, opacimetrii, s.f. (Fiz.) -Mdsurare
a opacitatii _unor substante. Din fr. opacimtrie.
OPACIMETRU, opacimetre, s.n. Aparat pentru

determinarea opacittii sau a transparentei hirtiei.


Din fr. opacimetrei

OPACIZ.AT, -A, dpacizali, -te, adj. Care este lipsit


de transparentd. V. opaciza.
- OPALIZA., opalizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A
face asemandtor opalului, a aflta aparenta opalului.
Din fr.- opaliser. opalizit, -A adj.
OPALIZARE, opalizdri, s.f. Actiunea de a (se )
opaliza i rezultatul ei.
Fabricare a sticlei opalizate.
V. opaliza.
OP-ART s.n. Tendint in arta contemporand bare
incearcd imbogatirea expresivitatii imaginii abstracte
prin obtinerea unor efecte optice, in functie de miscdrile privitorului. [Pr.: op-art] Din engl. op[tical] art.
OPEN, openuri, s.n. Competitie deschisd pentru
orice categorie de sportivi; (in tenis) turneu la care
participd profesionisti,si neprofesionisti. <> (Adjectival)

Turneu open. [Pr.: dupdnj

www.dacoromanica.ro

Din engl. open.

OPERATOR ORTOSIMPATIC

OPERATOR, -OARE adj. (tn sintagma) Bloc


operator = complex in cadrul tmei sectii de chirurgie
care include sala de operatii, sala de preanestezie ei
slile aferente.
OPERATIONALISM s.n. (FiL) I. Conceptie gnoseologica neopozitivist potrivit cdreia notiunile nu

pot avea decit continut operational, IntrucIt semni-

ficatille shit generate de operatii intelectuale. 2. Metodologie care pune In evidentd func:tia operatorie,
instrumentald a conceptelor i teoriilor stiintifice.
[Pr.: -Ii-o-] Din engl. operationalism.
OPERATIONALITATE s.f. 'Caracterul a ceea ce
este operational. [Pr. -ti-o-]
Operational + suf. -itate.
OPERETISTIC, -A; operetistici, -ce, adj. Referitor la

operetd, de operetd. .Din it. operettistico.


OPIST ODOM, op istodomuri, s.n.

Par tea

(.A rhi t. )

din spate a unui templu grecesc unde se pdstrau

obiectele de cult si tezaurul.


Din fr. opisthodome.
OPOTERAPIC, -A, opoterapici, -cc, adj. (Med.)
Referitor la opoterapie, de opoterapie. Din fr.

opothrapique.

OPRIMANT, -A, oprimanti, -te, adj. (Rar),. Care


Din fr. opprimant.
OPTICA s.f. (In sintagma) Opticd electronicd =
domeniu al electronicii care ,studiazd miscarea elecoprimd.

tronilor In vid, intr-un cimp electric sau magnetic.


OPTIMAL, -A, optimali, -e, adj. (Cu caracter)
optim.
Din fr. optimal.
OPTDIIZA, optimizez, vb. I. Tranz. A face ca

randamentul unei mastni, al unui sistem tehnic etc.

sa fie optim, s corespunda unor exigente sporite.


Din fr. optimiser.
optimizAt, -A adj.

OPTIMIZARE s.f. (Mat.) Ratiopament sau calcul


care permite gdsirea valorilor unuia sau mai multor
parametri corespunzind maximului unei functii.

OPTOCUPL OR, optocuploare, s.n.


(Electron.)
Cuplor optic.
Din fr. opto-coupleur.
OPTOELECTRONICA s.f. Ramurd a electronicii
care se ocupd de producerea, mdsurared i folosirea
radiatiei electromagnetice din domeniul optic, precum
si

de conversia acestei radiatii in semnal electric.

[Br.: -to-e-]

Din fr. optolectronique.

OPTOIZ OLAT OR, optoizolatoare, s.n. (Electron.)


Ct tplor optic. [Pr. : -to-i-]
Din opto[cuplor] +

izolator.
OPTOMETRIC, -A, optometrici, -ce, adj. be optometrie.
Din fr. optomtrique.

OPTIONAL, a, optionali, -e, adj.. Cu caracter de

optiune facultativ. [Pr.: -ti-o-]


Din fr. optionnel.
ORXJ, oraje, s.n. (Met.) Fulger tnsotit de tunet.
Din fr. or9,ge.
ORAJ S, - ASA, orajosi, -oase, adj. (Met. ; despre
fenomene atmosferice) Cu caracter de furtun6. Din

fr. orageux.
ORADEAN, -A, ortideni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoand ndscutd i crescutd. In municipiul Oradea. 2. Adj.,

(Locuitor) din municipiul Oradea.


Oradea
(n. pr.) -I- suf. -ean.
ORADEANCA, orddence, s.f. Femeie nascuta ei
crescutd In municipiul Oradea. Loduitoare din munis.m.

cipiul Oradea.

OrAdean + suf. -cd.

ORGAN s.n. (Met.) Ciclon tropical care se manifesta

In sudul Asiei.

ORDINATOR s.n. ( In sintagma) Ordinator farndia=


computer familial.

ORDONARE, ordondri, s.f. Actiunea de a ordona.

0 Raport de ordonare = cuprindere a unei notiuni in


sfera unei alte notiuni mai generale.

V. ordona.

ORTLE subst. Sectie de otorinolaringologie dintr-o

policlinica, dintr-un spital etc.


initialelor o[to]r[ino]l[aringologie].

Din pronuntarea

ORELIST, -A, orelisti, -ste, adj. Otorinolaringolog.


Orele + suf. -ist..
ORFEVRU, orfevri, s.m. (Livr.) Mester care lucreazd
orfevrdrie ; aurar.
Din fr. orfevre.
ORGANICITATE s.f. (FiL) Caracter organic al mini
sistem.
Din engl. organicity.
ORGANIGRAMA s.f. 1. (Inform.) Reprezentare

grafic a unui algoritm. 2. (Cib.) Diagrama Iogicd.

ORGANIZATIONAL, -A, organizationali, -e, adj.


Referitor la organizare, de organizare. [Pr.: -ji-o-]
Din fr. organisationnel.
ORGANOGENIE s.f. (Med.) Organogenezd.
Din
fr. organogdnie, engl. organogeny.
ORGANOTROPISM s.n. (Biol.) Afinitate a unor

virusuri, a unor microbi pentru un anumit organ.


Din fr. organotropisme.

ORGA. s.f. (in sintagma) Orgd de lumini = a)


set de becuri colorate diferit ale cdror aprindere si

intensitate sint comandate electronic tn concordan(. 'd


cu zonele spectrale ale unui semnal acustic ; b) pupitru
de comandd pentru reglarea intensitatii luminoase a
surselor de lumind In studiouri, teatre etc.
ORNAMENTIST, -A, ornamentisti, -ste, s.m. i f.
Artist specializat In executarea lucrdrilor ornamentale.
Ornament + suf. -ist.
ORNITOFIUNA., ornitofaune, s.f. Totalitatea pdsdrilor dintr-o regiune, Intr-o epocd geologicd. [Pr.:
-fa-u-]
Din engl. ornithofauna.
ORNITOFfL, -A adj. De ornitofilie.
ORNITOFILIE, ornitofilii, s.f. 1. Grij pentru
pdsari, pasiune de a creste pdsdri exotice i chitgoare.

2. Polenizare prin intermediul pdsrilor.


ornithophilie.

Din fr.

OROFIT, -A, orofiti, -te, adj. (Despre plante) Care


este adaptat mediului alpin. Din fr. orophyte.
ORTOCROMATISM s.n. Caracteristicd a emulsiilor

sau materialelor fotografice de a fi ortocromatice.

Din fr. orthochromatisme.


ORTODONTIC, -A, ortodontici, -ce, adj. Referitor la
ortodontie, de ortodontie. Din fr. orthodontique.
ORTODONTOLOGIE s.f. Specialitate a stomatoIogiei care studiazd anomaliile de pozit,ie, dezvoltare
etc. a dintilor pe arcadele dentate I i tratamentul
acestora.
Din fr. orthodontologie.
ORTODOXISM s.n. Doctrind literard i ideologica

romneascd din perioada interbelicd; Inclinare spre


cultivarea temelor si motivelor religioase ortodoxe.

ORTODOX/ST, -A, ortodoxisti, -ste, adj. s.m. si f.


(Adept) al ortodoxismului. De la ortodoxism, cu
schimbarea sufixului.
ORTODROMIC, -A, ortodromici, -ce, adj. Referitor
la ortodromd, de ortodromd. Din fr. orthodromique.
ORTOGENIE s.f. (Med.) Dezvoltare simetricd a
arcadelor dentare superio are si inferioare care face
posibild Intilnirea dintilor cap la cap. Din fr. orthogenie.

ORTOPTtR s.n. (Aeron.) Ornitopter.


ORTOPTIC,

-I,

ortoptici, -ce, s.f., adj. 1. S.f.

Ramurd a oftalmologiei care asigurd tratamentul


ambliopiei, educarea vederii stereoscopice i tratamen-

tul dezechilibrului muscular In strabism. 2. Adj. De


ortoptica (1).
Din fr. orthoptique.

ORTORADIOGRAFIE, ortoradiografii, s.f. (Fiz.)


Ortoradioscopie. [Pr.: -di-o-]
Din fr. drttoradio,
graphie.
ORTORADIOSCOPIE, ortoradioscopii, s.f. (Fiz.)

Metodd radioscopicd pentru obtinerea conturului unui


obiect In adevdrata lui mdrime ; ortoradiografie.
[Pr.: -di-o-] Din fr. orthoradioscopie.
ORTOSIMPATIC, -A, ortosimpaiici, -ce, adj. (Med.)

Al sistemului nervos vegetativ.


pathique.

www.dacoromanica.ro

Din fr. orthosym-

127

ORTOSTATIC

OZ ON OTERAPIE

ORT 0 STATIC, -A, ortostatici, -ce, ad j.

(Med.)

(Care se produce numai) In pozitie verticald. Din


fr. orthostatique.
ORTOSTATISM s.n. (Med.) Mentinere a corpului
In pozitia verticald. Din fr. orthostatisme.
OSCILATOR s.n. (In sintagmele) Oscilator pilot=
oscilator destinat sa produca o oscilatie de frecventa
constantd utilizatd ca free...yenta de referintd. Oscilator

OTOStLEROZA, otoscleroze, s.f. (Med.) Scleroza


Din fr. otoselrose.

a timpanului.

OUTPUT s.n. 1. (Electron.) Iesire (1). 2. (Inform.)


Iesire (2). [Pr.: dutput] Cuv. engl.
OVARIOCELf ovariocele, s.n. (Med.) Hernie. a ovarului. [Pr.: -ri-o-] Din fr. ovariocele.
OVARIOPAT1E, ovariopatii, s.f. (Med.) Denumire

multe imagini.

generica pentru afectiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-]Probabil din fr.

oscilatiiior cu ajutorul oscilografului.

chirurgicald a ovarului. [Pr.: -ri-o-]

multispot = oscilator care poate afisa simultan mai

OSCIL GRAM, oscilografii, s.f. Inregistrare a


Din fr. oscil-

lograph ie.

SCIL OMETRIE, oscilometrii, s.f. (Med.) Masurare

a amplitudinii modificarilor de velum ale arterelor

periferice.
Din fr. oscillomtrie.
OSCULAT OR, - OARE, osculatori, -oare, adj. (Mat. ;

despre curbe, suprafete) Care se afld in contact de oscuDin fr. osculateur.


latie.
SCULATIE s.f. (Mat.) Contact mai strins decit

contactul de tangentd intre o curb& sau o suprafata


cu alta curbd sau suprafatd. Din fr. osculation.
SIANISM s.n. (Lit.) Caracter, atmosferd proprie
poemelor osianice ; imitatie a poemelor osianice.
Din fr. ossianisme.
OSMOMETRIC, -A, osmometrici, -ce, adj. Referitor

la osmometrie, de osrnometrie.
trique.

Din fr. osmome-

SM OMETRIE, osmometrii, s.f. Parte a fizicii care


studiazd determinarea presiunilor osmotice.
Din
fr. osmomtrie.
OSTE OCLAST, osteoclaste, s.n. (Biol.) Celuld din

singe cu rol in osteoporoza. [Pr.: -te-o-J

Din fr.

osteoclaste.
OSTEOCLAZfE s.f. (Biol.) Proces lent de resorbtie
osoas& datorita osteoclastelor.
OSTE OFLEBITA, osteoflebite, s.f. (Med.) Inflamatie
a venelor din interiorul oaselor. [Pr.: -te-o-] Din fr.
ostiophleblte.
OSTEO GENIC,

osteogenici, -ce, adj. De osteoDin fr. osteognique.

geneza. [Pr.: -te-o-]


0 STE OID, -A, esteoizi, -de, adj. Care este asernanator structurii, naturii osuiui. [Pr.: -te-o-id] Din fr.
ostolde.
0 STE 0 SCLER (WA, osteoscleroze, s.f. (Med.) Con-,

densare a tesutului osos. [Pr.: -ste-o-]


sclrose.
OSTREIC OL, -A, ostreicoli, -e,

Din fr. osteo-

adj. Referitor la

ostreicultura, de ostreiculturd. [Pr.: -tre-i-]

Din fr.

ostreicole.

opiN, -A, opal, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoand

nscutd i crescutd In Tara Oasului. 2. Adj., s.m.


Oas (n. pr.) + suf. -can.
(Locuitor) din Tara Oasului.
opANCA, ()fence, s.f. Femeie nscut i crescuta

In Tara Oaului.
Nem + suf. -cA.

Locuitoare din Tara Oasului.

OSENESC, -EASCA, osene0i, adj. Din Tara Oasului.


Osean + suf. -esc.
OTALGIC, -A, otalgici, -ce, adj. (Med.)*Referitor la
otaigie, de otaigie. Din fr. otalgique.
OTOL 6G, -A, otologi, -ge, s.m. i f. Medic specialist
In otologie.
Din otologie (der. regr.).
OTOL 6 GIC, -A, otologici, -ce, adj. (Med.) ReferitOr
Din fr. otologique.
la otologie, de otologie.
OTOMIC (VA, otomicoze, s.f. (Med.) Inflamatie

a canalului auditiv extern si a timpanului, cauzata

de paraziti vegetali. Din fr. otomyeose.


OTOPLASTIE, otoplastii, s.f. (Med.) Refacere plasticd a urechii externe. Din fr. otoplastie.
OT ORIN OLARIN GOL OGle, -A.,

otorinolaringolo-

gici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otorinolaringoiogie, de


otorinolaringologie.
Din fr. oto-rhino-laryngologique.

128

OVARIOTOMIE, ovariotomii, s.f. (Med.) Sectionard

Din fr.

OTR-

riotomie.
OVATIONARE, ovaliondri, s.f. Actiunea de a
ovaliona i rezultatul ei. [Pr.: -fi-o-] V. ovations.
OTIPARITATE s.f. (Biol.) Reproducere prin oud.

Din fr. oviparit.

OV GLOBULINA. s.f. (Biol.) Globulina din albusul


Din fr. ovoglobuline.
OTOPLA SMA, ovoplasme, s.f. (Biol.) Citoplasma
oului.
Din germ. Ovoplasma.
OXALEMIE, oxalemii, s.f. (Med.) Prezenta a oxalatilor In singe ; cantitate de oxalati prezenta In singe.

de ou.

Din fr. oxalmie.

OXALURIE, oxalurii, s.f. (Med.) Prezenta a, oxala-

tilor In urind; cantitate de oxalati prezent& in urind.


Din fr. oxalurie.
OXIACETILENA s.f. (Chim.) Combinatie a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] Din fr. oxyacetylene.
OXIACETILENIC, -A, oxiacetilenici, -ce, adj. De
oxiacetilend.
Sudurd oxiacetilenicd = procedeu de
sudurd in care flacdra este intretinutd de combinatia
dintre oxigen i acetilend. [Pr.: -xi-a-] Din fr.
oxlac etyleni que.

OXIBI +WIC, -A, oxibiotici, -cc, adj. (Biol. ; despre


organisme) Care consurna oxigen atmosferic. [Pr.:
-bi-o-]
Din engl. oxybiotic.
OXIBB3 ZA s.f. (Biol.) Prezenta a oxigenului intr-un

Din germ.

proces biochimic aerob. [Pr.: -bi-o-]

Oxybiose, engl. oxybiosis.


OXICEPAL, -A, oxicefali, -e, adj., s.m. i f. (Orga-

nism) care prezintd oxicefalie.

Din fr. oxycephale.

OXICL OR URA., oxicloruri, s.f. (Chim.) Combinatie


a unei substage cu oxigenul i clorul. 0, Oxielorur
de carbon = fosgen.
Din fr. oxyclorure.
OXIDIMETRIC, -A, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.)

De oxidimetrie.

Din fr. oxydimtrique.

(Chim.) Instrument pentru analiza cantitativd a seignior de oxidanti.


Din fr. oxydimetre.
OXIMETRIE s.f. (Med.) Determinare a cantittii
de oxigen din hemoglobind; cantitate de oxigen con-

OXIDLYIETRU, oxidimetre, s.n.

tinuta de hemoglobina sangvind.


OXIMETRU, oximetre, s.n. (Med.) Aparat pentru
determinarea cantitatii de oxigen din hemoglobind
in singele periferic.
Din fr. oxymetre.
OZ ONIZAT OR, ozonizatoare, s.n. Aparat pentru
transformarea aerului in ozon. Ozoniza + suf. -tor.
OZ ON OMETRIC, -A, ozonometrici, -ce, adj. Referi-

tor la ozonornetrie, de ozonometrie,

Din fr. ozo-

nom trique.
OZONOMETRIE, ozonometrii, s.f. Masurare a pro-

portiei de ozon din atmosferd.


Din fr. ozonomtrie.
OZ ONOMETRU, ozonometre, s.n. Aparat pentru
masurarea proportiei de ozon din atmosferd. Din
fr. ozonometre.
OZ ONOSC OP, ozonoscoape, s.n. Dispozitiv optic

pentru determinarea prezentei ozonului.

Din fr.
ozonoscope.
OZ ON OTERAPIE, ozonoterapii, s.f. (Med.) Folosire

a unui amestec de oxigen cc ozon hi scop terapeutic.


Din fr. ozonoth rapie,

www.dacoromanica.ro

PACHIDERMIE &I. v. pahidermie.


PADELA, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A Asti
cu ajutorul padelei.
Din padeli (dupl engl. paddle).
PAHIDERMIE, pahidermii, s.f. (Med.) Ingrosare

Din fr.

anormald a pielii. [Var.: pachidermie s.f.]


pachydermie.

PAHI GL SIE, pahiglosii, s.f. (Med.) In grosare


anormald a limbii.
Din fr. pachyglossie.
PARDIENINGE, pahinwninge, s.n. (Anat.) DuraDin fr. pachymninge.
mater.
PAIHMENINGITA, pahimeningite, s.f. (Med.) Meningit a pahimeningelui.
Din fr. pachymningite.
PAIDEIA s.f. Conceptie educativd in Grecia antica

ce urrndrea cultivarea spiritului uman prin filozofie

stiinta. [Pr.: pa-i-d-ia] Cuv. gr.


PAIOL, paioale, s.n. (Mar.) Pardoseald de protectie
cu care se captuseste podeaua incaperilor unei nave.
[Pr.: pa-iol] Din fr. payol, rus. paiol.
PAION, paioane, s.n. (Rar) tmpletitura de paie fo-

losita pentru protejarea obiectelor confectionate din


sticla. [Pr.: pa-ion] Din fr. paillon.
PAIRIE s.f. Calitate, demnitate de pair. [Pr.:
pe-ri-e]
Din fr. pairie.
PAL, paluri, s.n. Material lemnos sub forma deplacd obtinut prin presarea aschillor de lemn in cornbinatie cu diferiti 1iani. Din initialele p[lacd] +
+a[glomerata din] + l[emn].
PALATITA, palatite, s.f. (Med.) Inflamatie a ceruluigurii.
Din fr. palatite.
PALEAL, -A, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al

paliumului. [Pr.: -le-al]

Din fr. pallal.

PALEANTROP, paleantropi, s.m. Nurne dat omului

fosil din pleistocenul mediu. [Pr.: -le-an-] Din lat.


Palaeoanthropus, numele stiintific al paleantropului.
PALEARCTIC, -A, palearctici, -ce, adj. Din partite

nordice ale lumii vechi. [Pr.: -le-arc-]


Din fr. palaretique.
PALEOANTROPOL O G,
paleoantropologi, -ge,
s.m. i f. Specialist In paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-]
Din fr. paloanthropologue.
PALEOANTROPOL 6 GIC, -A, paleoantropologici,-ce,

adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie.


[Pr.: -le-o-an-] Din fr. palkanthropologique.
PALE OANTROPOL GIE s.f. Parte a antropologiei

care studiaza omul fosil, preistoric. [Pr.: -le-o-an-]


Din fr. palkanthropologie.

PALE OARHE OL 6 GIC, -A, paleoarheologici,-ce, adj.

Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.:


Din fr. paloarchologique.
PALEOARHEOLOG/E s.f. Arheologie a preistoriei.
Din fr. palkarch6olog1e.
[Pr. -le-o-ar-he-o-]
-le-o-ar-he-o]

PALEOASTRONACT, paleoastronaug, s.m. Philp


despre care docurnente strdvechi atestd cd ar fi card-

torit cu vehicule ce aveau atribute tehnice proprii


aeronavelor i astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] Paleo-+
astronaut.
PALE OASTRONAIITIC, -A, paleoastronazaici, -ce,

s.f., adj. 1. S.f. Cercetare a celor mai vechi informath

despre preocupdri astronautice. 2. Adj. Referitor la

paleoastronauticd (1), de paleoastronautica. (1). [Pr. :


-le-o-as-]
Din fr. paloastronautique.
PALE OBIOL 6 GIC, -A, paleobiologici, -ce, adj.
Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.:
-le-o-bi-o-]
Din fr. pal6obiologique.
PALEOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care
studiaza- organismele fosile animale
i vegetate.
V. paleontologie. [Pr.: -le-o-bi-6-] Din fr.
pal &Nolo*.
PALEOBOTANIC, -A, paleobotanici, -ce, adj.

Referitor la paleobotanica, de paleobotanica; (rar)

paleofitologic.
PALEOBOTANIST, -A, paleobotani,sti, -ste, s.m.
ai f. Specialist in paleobotanica. [Pr.: -le-o-]

palobotaniste.

Din fr.

PALE OECOL 6 GIC, -A, paleoecologici, -ce, adj.


Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.:
-le-o-e-]
Din fr. paloeologigue.

PALE OEC OL GIE s.f. Ramurd a paleontologiei


care studiaza conditiile de viat ale plantelor i animalelor din trecut. [Pr.: -le-o-e-] Din fr. palodeo.
ogle.

PALE OFIT OL 6 GIC, -A, paleofitologici, -ce, adj.


(Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] Din fr. palophytologique.
PALE OFIT OL GIE s.f. (Rar) Paleobotanicd.

[Pr.: -le-o-]

Din fr. palophytologle.

PALEOGEOFIZIC, -A, paleogeofizici, -ce, s.f., adj.


1. S.f. Ramurd a geofizicii care studiazd structura si

proprietatile fizice ale globului terestru in trecutul


geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizica (1), de
Din fr. palopaleogeofizica (1). [Pr.: -le-o-ge-o-]
gophysigue, engl. paleogeophysies.
PALE 0 GEO GRAFIC, -A, paleogeografici, -ce, adj.

Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.:


-le-o-ge-o-]
Din fr. palogograpkique.
PALE OPATOL 6 GIC, -A, paleopatologici, -ce, adj.

Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.:


Din fr. pabSopathologique.
-le-o-]
PALEOPAT OL GIE s.f. Ramura a patologiei care
Din
studiazd bolite vietuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-]
fr. palopathologie.

PALE OPED OL 6 GIC, -A, paleopedologici, -ce, adj.

Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.:


Din fr. palopdologigue.
PALE OPED OLOGIE s.f. Ramurd a pedologiei care

-le-o-J

studiazd solurile formate in pleistocen sau mai vechi.


Pr.: -le-o-] Din fr. palopdologie.
PALEOSOL, paleosoluri, s.n, Sol format in conditiile de climd si de vegetatie din trecutul geologic al
Pdmintului. [Pr.: -le-o- ]
Din fr. palksol.
PALEOZOOLOG, -A, paleozoologi, -ge, s.m. i f.
Specialist in paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-]
Din
germ. Paleozoolog.
PALEOZ OOL GIC, -A, paleozbologici, -ce, adj.
Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.:
-le-o-zo-o-]
Din fr. palozoologigue.

www.dacoromanica.ro

129

PALESTRIC

PANLOGIST

PALE STRIC, -A, palestrici, -ce, adj. Referitor la


Din fr. palestrigue.
palestra, de palestra.
PALETIZARE, paletithri, s.f. Manipulare si transportare a marfurilor cu ajutorul unorplatforme speciale.
Duna fr. palettisation.
PAL/ s.m. Limba veche, indo-europeana, folosita
astazi ca limba liturgicd budista i ca limbd de cultura
Din
in India, Sri Lanka, Birmania, Thai Janda.
fr. pill.
PALIAC s.n. v. paliag.
PALIAG s.n. Aliaj de paladin si argint, inoxidabil,
rezistent, folosit tn stomatologie. [Var.: Ludlam s.n.]

Din germ. Paliag.


PALIRR s.n. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat dupA dezlipirea de la sol.

PALINGENEZIC, -A. palingenezici, -ce, adj. (Geol.)

pin fr.

Referitor la palingeneza, de palingenezA.

PANAMERICANISM s.n. Doctrina care tinde sa


dezvolte o mai strins colaborare intre statele ameriDin fr. panamricanisme.
cana.
PANA MERICANIST, -A, panamericanisti, -ste, adj.,

Din fr.

s.m. si f. (Adept) al -panamericanismului.


panam ricaniste.

PANAMEZ, -X, panamezi, -e, s.m. si

f.

adj. I.

S. m. pi f. Persoand nascuta si crescuta in Panama.


2. Adj. s.m. si f. (Locuitor) din Panamq. Panama

(n. pr.; + suf. -ez.


PANARAB, -A, panarabi, -e, adj. Care se refera
la ansamblul tarilor de limba araba si la civilizapa
Din fr. panarabe.
acestora.

PANCRATIU, pancratii, s.n. ProM atleticd la vechii


greci, constind in trInt i pugilat. Din fr. pancrace,
PANDA s.m. invar. Mamifer carnivor asemtinator

cu un ursulet, care are blana alba cu pete negre

si

palingnsique.
PALINOLOGIC, -A, palinologici, -ce, adj. (Bot.)
Din fr.
Referitor la palinologie, de palinologie.
palynologique.
PALISADIC, -A, palisadici, -ce, adj. (Rot.) De
palisadA (2).
Din fr. palissadlque.
PALIUM, pal iumuri, s.n. (Zool.) Manta.
Din

traieste In Himalaia (Ailurus fulgens ). tin engl.,


fr. panda.
PANDAJMETRIE s.f. (Geol.) Determinare a inchnarii si a directiei straturilor geologice din adincime,
in scopul cunOasterii structurilor geologice.
Din fr.

PALMATIFID, -A, palmatifizi -de adj. (Bot.;

PAND ORA, pandore, s.f. Instrument muzical cu

lat., fr. pallium.

mai ales' despre frunze palmate) Cu lobi de forma degeDin fr. palmatitide.
telor de la minA.
PALMATERA, palmaturi, s.f. (Med.) Malformatie
congenitald. constind In unirea degetelor mlinii printr-o
Din fr. palmature.
pielitA.
PALMA' s.f. Object de cauciuc In, forma de inotatoare fixatA de picior, folosit la tnotul subacvatic.
PALMIERA, palmiere, s.f. BucatA dreptunghinlara
de piele groasa care protejeazA. palmelel (1) in timpul

Palms' + suf. -ierd.


PALP s.m. v. palpA.
PALPA, palpe, s.f. (Entom.) Mic apendice mobil
al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al
muncii.

gustului. [Var.: palp s.m.]


Din fr. palpe.
PALPEBRAL, -A., palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al
pleoapei, referitor h pleoap. Din fr. palpAbral.
PALMA, palude, s.f. (fnv.) Balla ; mlasatina.
Din lat. palus, -11%, fr. palude.
PALUDEAN, -A, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palusfru. 0 Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] -Din fr. paluden.
.

PALUD OL 6G, -A, paludologi, -ge, s.m. i f. Specialist


In paludologie. Din paludologie (der. regr.).
PALUDOLOGIE s.f. (Med.) Malariologie. Din
fr. paludologie.
PALUD
-0AsA, paludosi, -oase, adj. (Livr.)
Mlastinos.
Din lat. paludosus, it. paludoso.
PALUDOTERAPIE s.f. (Med.) Malarioterapie.
Din fr. .paludotbrapic.
PALUX s.n. Lac incolor care se aplicA pe suprafata
parchetului.
Denumire conlerciala.
PANACAGIU, panacagii, s.m. (Rar). Panacodar.

- Cf. panacodar.

PANACODAR, panacodari, s.m. Brutar care lucreaza cu panacodul ; (rar) panacagiu. [Var.: panscoat. s.m.] Panacod -I- suf. -ar.
PANACOTAR s.m,v. panacodar.
PANAFRICAN, -A, panafricani, -e, adj. Care se

refera la (toatA) Africa, din intreaga Africa.

Din

fr. panatricain.
PANAFRICANISM s.n. Doctrina care tinde sa dezvolte unitatea i solidaritatea popoarelor africane.
Din fr. panatricanisme.

130

pandagemtrie.
PANDELAS, pandelase, s.n. (Reg.) Dabs popular

De la Pandele (n. pr.) + suf. -eq.

romOnesc.

coarde, asemanator cu Muth, fulosit In sec. XVI


XVII.

Din fr. pandore.

PANELENIC,

-ce, adj. Referitor la

panelenism, de panelemsm; panelenistic, panelenist.

Din fr. panhellnique. .


PANELENISM s.n. Doctrind politica preconizind
unirea tuturor populatiilor elenice intr-un singur stat.
Din fr. panhellnisme.

PANELENIST, -A, panelenisti, -ste, adj., s.m. i f.


(Adept) al panelenismului. De la panelenism.
PANELENISTIC, -A, panelenistici, -ce, adj. Panelenic.
Pan% + elenis4c.
'

PANETJROPEAN, -A, paneuropeni, -e, adj. Din toate


tdrile Europei. [Pr.: -e-u-]
Din engl. paneuropean.

PANGEA, pangele, s.f. (Bot.; reg.) Numele a doul


legume din familia chenopodiaceelor: a) sfecla (Beta
vulgaris ) ; b) sfecld rosie (Beta rubra ).
Din tc.
pancar.
PANGENEZA s.f. Teorie evolutionista care sustine
transmiterea, prin ereditate, a tuturor insusirilor
Din fr. pangenese.
dobindite.
PANGERMANIC, -A, pangermanici, -ce, adj.. s.m.
si f. (Adept) al pangermanismului ; pangermanist.
Din fr. pangermanique.
PANGERMAMSM s.n.

Doctrina politicA preco-

nizind unirea tuturor populatillor de origine germana


intr-un singur stat. Din fr. pangermanisme.
PANGERMANIST, -A. pangermanisti, -ste, adj.,
s.m. i f. Pangermanic.
Din fr. pangermaniste.
PANICARD, -A, panicarzi, -de, s.m. i f., adj. (Peior.) 1. S.m. i f. Persoana cuprinsa (nejustificat)
de panica (care influenteaza i pe altii). 2. Adj. Care
denota, care manifesta (nejustificat) panica. Din
fr. paniquard.
PANICAT, -A, panicati, -te, adj. (Livr.) Care este
cuprins de panicA. = Din fr. paniqu.
PANISLAM1C, -A, panislamici, -ce, adj. Referitor
la panislamism, de panislamism. Din fr. panislamique.

PANISLAMISM sm Doctrina politico-religioasa


preconizeazd reunirea tuturor musulmanilor
intr-un ingur stat. Din fr. panislamisme.
PANLOGIST, -A, panlogisti, -ste, adj. s.m. pi I.
care

(Adept) al panlogismului.

www.dacoromanica.ro

De la

patilogism.

PANMIXI PARAFUCSINI
PAN1HX1E, panmixii, s.f. (Biol.) tncrucisare
intimpldtoare, din punct de vedere genetic, intre doi
indivizi de sex opus. Din engl. panmixia.
PANORAMA, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A
realiza un panoramic. Din engl. panoram. panoramtire s.f.
PANORAMIC s.n. (Cint) Cadru vizual cuprinzator

obtinut prin deplasarea aparatului de filmat sau a

camerei de televiziune in jurul unui ax orizontal sau


vertical, WA ca operatorul salt pardseasca locul.
PANSAT, -A, pansati, -te, adj. Care este acoperit
cu pansament ; (inv. si pop.) oblojit. V. pansa.
PANSLATIST, -A, panslavisti, -ste, adj., s.m. si f.
(Adept) al panslavismului.
Din fr. panslaviste.
PANTO GRAFIC, -A, pantografici, -ce, adj. Refe-

ritor la pantografie, de pantografie.

Din fr. pan-

tographique.
PANTROP. -A, pantropi, -e, adj. (Biol.; despre
microbi, virusi) Care se poate localiza in orice parte a
organismului.
Duna engl. pantropic.
P ANUS s.n. (Med.) 1. Vascularizatie anormald

a unei membrane, insotita de formare de tesut conjunctiv. 2. Adenit nesupurata. Din fr. pannus.
PANZER, panzere, s.n. Tanc german din cel de al
doilea ratboi mondial. [Pr.: -ter] Din germ. Panzer.
PAPA GALISM,. papagalisme, s.n. (Rar) Reproducere, irnitare mecanicd a ceea ce este scHs sau spus
de cineva. Papagal + suf. -ism.
PAPA GALIC1, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar)
A reproduce In mod mecanic ceea ce este scris 8au
spus de cineva. Papagal + suf. -ici.
PAkATACI Subst. (Med. ; in s'n tagma) Febrd papataci =boald infectioasa i contagioasa produsa de un
virus.
Din lat. [Phlebotomus] pappatasi (sau papatasii), numele stiintific al insectei care transmite

boala.
.
PAPIER MACHE subst. Pasta de hirtie (amestecatd
cu ghips sau cu caolin I cu clei de colofoniu) folosita

In confectionarea unor- obiecte decorative si In sculptura. [Pr.: papi4 mapi] Cuv. fr.
PAPILIF (11,M, -A, papiliformi, -e, adj. (Anat.,
Biol.) Care are forma de papila.
Din fr. papilliforme.
PAPILOMAT OS, - ()ASA, papilomatosi, -oase, adj.
(Med.) Care are aspect de papilom. Din fr. papillomateux.
PAPILOMAT OzA., papilomatoze, s.f. (Med.) Denumire genericd pentru afectiunile cutanate In care
apar papiloame. Din fr. papillomatose,
PAPIL OS, -RASA, papilosi, -oase, adj. (Bot.) Care

este acoperit en papile. Din fr. papilleux.


PAPIONARE, papiondri, s.f. Miscare In zigzag a
dragilor (1) in canale. [Pr.: -pi-o-] Dui:4 fr. papillonnage.

PAPIROL GIC, -A, papirologici,


ritor la papirologie, de papirologie.
rologique.

adj. RefeDin fr. papy-

-ce,

PAPSER, papsere, s.n. Foarfece pentru carton si


mucava.
Din germ. Pappschere.

PAPUS, papusuri, s.n. (Bot. ; la compozite) Grupare

de perisori la extremitatea superioard a fructului


matur. Din lat. pappus.
PARABAL, parabaluri, s n. Panou de pe un poligon (2) In care se opresc gloantele.
Din fr.
.

pare-balles.

PARABIOTIC, -A, parabiotici, -ce, adj. (Med.)


Referitor la parabiozd, de parabiozd. [Pr.: -bi-o-]
Din fr. parabiotique.
PARABIOZA, parabioze, s.f. 1. (Med.) Pierdere a
conductibilitatii normale a unui nerv. 2. Stare a unui
organism aflat la limita de jos a conditiilor vitale.
[Pr.: -bi-o-] Din fr. parabiose.

PARAB clue, -A, parabolici, -ce, adj. Cu caracter

de parabold2 alegoric.
Din fr. parabolique.
PARABOLOID s.m. (Mat. ; In sintagma) Paraboloid
de rotatie = suprafata generata prin rotafia unei pa-

rabola' in jurul axei de simetrie.


PARAB UCLA, parabucle, s.f. (Mar.) Parting folosita pentru ridicarea unui scondru pe punte. Para1-

+ Nerd.

PARABUL1E, parabulii, s.f. (Med.) Tulburare func-

tionala la psihopati, maiiifestatd prin scaderea activitap voluntare. Din fr. paraboulie.
PARACAZE1NA s.f. Produs obtinut prin coagularea

Din fr. paracasine.


PARACETAM OL s.n. Produs farmaceutic cu actinne analgezica i antipiretica.
Din fr. paractamol,
engl. paracetamol.
PARACH1NE Z1E, parachinezii, s.f. (Med.) Tu bu -

cazeinei din lapte. [Pr.: -ze-i-]

rare a functiei motorii, constind in efectuarea unor


Din fr.
miscdri anormale. [Scris i : parakinezie]

parakin6sie.
PARACISTITA, paracistite, s.f. (Med.) In flamatie
a tesutului conjuhctiv din jurul vezicit urinare.
Din fr. paracystite .
PARACIYILIZ /41E,
s.f. (Livr.) Stare
inferioara
; manifestare ce mimeaza civilizatia autentica ; care se afla la marginea.
Para2- + civilizatie.
Din
PARA CLA,Z.ic, paraclaze, s.f. (Geol.) Falie.
fr., paraclase.
PARACLINIC, -A, paraclinici, -ce, adj. (Med.)
Paral- + clinic.
Care depaseste domeniul clinic.
PARACLISERITA, paracliserite, s.f. Femeie care
Ingrijeste si pazeste o biserica, participind si la oficierea
Paracliser + suf. -if a.
cuItului.
PARACUZ1E, paracuzii, s.f. (Med.) Iluzie auditiva.
Din fr. paracousie.
PARADIAFONIE s.f. Trecere ned-orita a semnalelor

de pe un canal pe altul la sisteme audio cu clou sau


mai multe canale ; diafonie. [Pr.: -da-] Din fr.

paradiaphonie.

PARAFAZIC, -A, parafazici, -ce adj. s.m. si f.


Din fr. paraphaslque.
(Bolnav) de parafazie.
PARAFAZIE, parafazii, s.f. (Med.) Tulburare ma-

ladiva de vorbire caracterizatd prin substituirea


deformarea cuvintelor. Din fr. paraphasie.

PARAFILATEL1E s.f. Ramurd a filateliei care studiaza documente postale. Pare- + filatelie.
PARAFINIC, -A adj. (Chim. ; In sintagma) Ilidrocarburd parafinicd = alcan.
PARAF1ZA, parafize, s.f. (Bot.) Perisor care acoperd
organele de reprodncere la muschi', alge i ciuperci.
Din fr. paraphyse.
PARAFL OW s.n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -[loat]
Cuv. engl.
In

PARAF ON1E, parafonii, s.f. (Med.) Boald care constd


pronuntarea nazalizatd a sunetelor. Din fr.

paraphonie.
PARAFORMALDERIDA s.f. Polimer al formalde-

hidei care, prin incalzire, se transformd in formaldeDin fr. paraformaldhyde.


hida.
PARAFRASTIC, -X, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafraza, cu caracter de parafrazd. Din fr.
paraphrastique.
PARAFRfNIC, -A, parafrenici, -ce, adj. (Med.)
Referitor la parafrenie, Din fr. paraphrdnique.

PARAFRENIE, parafrenii, s.f. (Med.) Boald psihica


Cu simptome asemanatoare paranoiei,si schizofreniei.

Din fr. paraphrnie.


PARAFUCSINA s.f. (Chime) Colorant extras din
fucsind.
Din fr. parafuchsine.

www.dacoromanica.ro

131

PARAFUM

PARODONTITA

PARAF CM, parafumuri, s.n. Dispozitiv atasat


la podurile metalice care traverseaza linille de cale feraid pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate
de locomotivele cu aburi. Parte- + fum (dupa fr.
pare-fumee).

PARAGEL, parageluri, s.n. Aditiv pentru coborirea


punctului de congelare a uleiurilor minerale ; paraflow.

Din it. paragelo.


PARAGENETIC, -A, paragenetici,

-ce, s.f.,

adj.

I. SJ. Ramurd a geneticii care studiazd totalitatea


factorilor ce influenteaza evolutia intrauterina din

momentul fecundatiei pind la nastere. IL Adj. 1. Referitor a parageneticd (I), de parageneticd (II). + Care
poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificari ale
genelor) Care se produce In urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fail a schimba structura genei.
Din fr. paragntique.
PARAGRAMA, paragrame, s.f. Greseald de ortografie constind In substituirea unei litere cu alta. Joe
de cuvinte. Din fr. paragramme, engl. paragram.
PARALALIE, paralalii, s.f. (Med.) Tulburare a
vorbirii care consta In dificultatea de a gasi cuvintul
potrivit. Din fr. paralalie.
PARAIDEHIDA. s.f. (Chim.) Produs reztiltat din
polimerizarea acetaldehidei si care are actiune hipnoDin fr. paraldehyde, engl. paraldehyde.
PARALEXEM, paralexeme, s.n. (Lingv.) Formatie
lexicald constituitd diffilloud elemente care nu formeazd
un compus.
Din fr. paralexme.
PARALEXEMATIC, -A., paralexematici, -ce, adj.
(Lingv.) De paralexem. Din fr. paralexmatique.
PARALITERAR, -A, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii.
Din fr. paralittraire.
PARALITERAT ERA, paraliteraturi, s.f. Scriere
considerata la periferia creatiei literare propriu-zise.
Din fr. paralittrature.
PARAMER, paramere, s.n. (Biol.) Fiecare dintre
cele cloud parti simetrice ale unui organism sau organ
cu simetrie bilaterala. Din engl. paramere.
PARAMETR ON, parametroane, s.n. Circuit folosit
la Inregistrarea informatiilor sau la efectuarea operaiilor logice in telecomunicatii sau in ciberneticd.
tied.

Din fr. paramtron.


PARAMIMIE, paramimii, s.f. (Med.) Parachinezie
constind in pervertirea expresiei mimice pind la lipsa
concordantei dintre mimica i trairile emotionale ale
bolnavului ; repetare stereotipa sau perseverarea uneia
aceleiasi expresii mimice In stari emotionale diferite.
Din fr. paramimie.
PARANESTEZIE, paranestezii, s.f. (Med.) Anestezie generala. Paral- + anestezie.
PARANGONAJ, parangonaje, s.n. (Tipogr.) Asezare
M

a unui cuvint cules cu litere mai mici Intre cuvinte


culese cu un corp de literd mai mare. Din fr. pa-

rangonnage.
PARANORMAL, -A, paranormali, -e, adj. (Despre

fenomene, manifestari etc.) Care se and in afard de


ceea ce este normal. Din fr. paranormal.
PARANTETIC, -A, parantetici, -cc, adj. Care este
situat tntre paranteze. Din fr. parenthtique,

it. parantetico.
PARAPITEC, parapiteci, s.m. Gen de primate fosile
din oligocen ; primatd din acest gen.
Din fr. parapith que.
PARAPLASMA, paraplasme, s.f. (Biol.) Structurd

citoplasmatica temporard care apare In anumite perioade functionale ale celulei.


Din fr. paraplasme.
PARAPSIHOL OGIC, -A? parapsihologici, -ce, adj.
Referitor la parapsihologie, de parapsihologie.
Din
fr. parapsychologique.
PARAPSIHOLOGIE s.f. Ram nil a psihologiei
care studiazd fenomenele psihice paranormale (percep-

132

tia extrasenzoriald, telepatia etc.) care nu shit Inca


3xplicate stiintific; metapsihologie.
Din fr. pars-

psychologie.

PARASEXUALITATE s.f. (Biol.) Totalitate a proceselor de alt natura decit cea sexuald, care antreneazd

fecundarea fara sd aibd loc meioza. [Pr.: -xu-a-]

Din fr. parasexualit.


PARATONIE, paratonii, s.f. 1. (Med.) Tulburare
a tonusului muscular. 2. (Bot.) tntirziere a unor mis-

chi la plante sub influenta unor stimuli externi.


Din fr. paratonie.
PARATROFIE, Raratrofii, s.f. (Biol.) Forma de
parazitism In care energia necesard pentru dezvoltarea

unui microorganism este furnizatd de gazdd. -- Din


engl. paratrophy.
PARATUBERCUL OZ A, paratuberculoze, s.f. 1.
. (Med.) Ansamblul tulburarilor observate la unii

tuberculosL 2. (Med. vet.) Boala infectioasd la rumeDin fr. paratuberculose.


PARAXIAL, -A, paraxiali, -e, adj. (Fiz. ; despre

gatoare.

raze de lumina) Paralel cu axa unui sistem optic.

[Pr.: -xi-all Din fr. paraxial.


PARAZITEMIE, paraziternii, s.f. (Med.) Prezent
patologica a unor paraziti In singe.
Din fr. parasitmie, engl. parasit(a)emia.
PARAZITOFOBIE, parazitofobii, s.f, (Rar.) Teama
exageratd, morbidd de paraziti (1). Parazit +
fobie.

PARCELAR, -A, parcelari, -e, adj. (Agr.; despre


culturi) Care se face pe parcele.
Din fr. parcellaire.
PARCOMETRU, parcornetre, s.n. Aparat de taxare
pentru parcarea autovehiculelor.
Din fr. parcometre.
PARENETIC, -A, par enetict, -cc, adj. (Livr.) MoDin fr. parntique.
ralizator.
PARENTAL, -A, parentali, -e, adj. (Rar) Care se
referd la parinti ; ereditar.
Din fr. parental.
PAREZIE, parezii, s.f. (Med.) Paralizie usoara,
Din fr. parsie.
partiald.

PARIOR, pariori, s.in. Persoand care pariaza.


[Pr.: -ri-or] Din fr. parieur.
PARISILIB, -A, portedoti, -e, adj. (Rar) ParisiDin parlsilabic (der. regr.).
labic.
PARITATE s.f. (In sintagmele) Paritate monetaret=
raport de echivalenta Intre unitatile banesti a (Iona
tari, In functie de continutul (greutatea) lor de metal
pur de acelasi fel (aur sau argint) sau de puterea de
cumparare. Paritate valutard = "raped de echivalenta
intre diferite valute, pe baza continutului lor In aur,
stabilit prin lege.
PARKINSON s.n. (Med. ; i irr sintagma boala
lui Parkinson) Boald degenerativa a sistemului nervos

central caracterizatd prin tremuraturi cu caracter

static ale membrelor i capului i prin rigiditate musculard. - Din fr. parkinson.
PARKINSONISM s.n. (Med.) Denumire generica
pentru sindroame similare cu parkinsonul.
Din fr.
parkinsonisme.
PARNASIE s.f. (Bot.; i In sintagma parnasie de
mlaftini) *optrlaita-alba ( Parnassia palustrts ).
Din
lat. Parnassia [palustris], siumele stiintific al parnasiei.
PARODIC, sA, parodici, -ce, adj. Cu caracter de
Din Jr. parodique.
parodie, al parodiei.
PARODONTAL, -A, parodontali, -e, adj. (Anat.)
Al parodontiului, de parodontiu. 0 Tesut parodontal =
tesut marginal moale, cu formatiuni fibroase, care Inconjurd dintele i alveola dentara ; parodontiu moale,
periodont.
Din fr. parodontal.
PARODONTITA, parodontite, s.f. (Med.) Inflamatie
a parodontiului.
Din fr. parodontite.

www.dacoromanica.ro

PARODONTOGRAMA.
. parodontograme, s.f. (Med.)
PAR OD ONTO GRAMS

Diagrama a datelor obt,inute prin parodontometrie.


Din fr. parodontogramme.

PARODONTOLOGIE s.f. Ramura a medicinei care


se ocupa de parodontopatii. Din fr. parodontologie.
PARODONTOM, parodontoame, s.m. (Med.) Tumoare a tesutului parodontal.
Din fr. parodontome.
PAR OD ONTOMETRIE, parodontometrii, s.f. (Med.)

Masurare a pungilor gingivale, a retractiei si a mobilitatii dintilor; diagramd a datelor obtinute prin
aceastat masurare.
Din fr. parodontomtrie.
PAR OD ONTOPATIE, parodontapatii, s.f. (Med.)
Denumire generica pentru afectiunile dentare.

Din fr. parodontopathie.


PARODONTIU s.n. (Anat.) Complex rnorfologic
functional care asigurd fixarea dintilor In osul maxilar.
Ge Parodonfiu moale = tesut marginal moale, cu formating"' fibroase, care Inconjurd dintele 0,o1veola dentara ; tesut parodontal. Parodontiu osos = portiune
osoasa fn care stilt sap ate alveolele dentare i pe care
se insereazd parodontiul moale. Din germ. Parodontium.

PAROTIDIAN, -A,' parotidieni, e, adj. (Anat.)


Referitor la paroticid, al parotidei. [Pr.: -di-an]
Din
fr. parotidien.
PARTAJABIL, -A, partajabili -e, adj. Care poate
fi Impartit. Din fr. partageable.
PARTICIPATIY, -A., participativi, -e, adj. Care

participa afectiv din tot sufletul; dedicat, implicat.

410 Care manifesta spirit de colaborare; p. ext. entuziast.

Din fr. participatif.


PARTICULA s.f. (Fiz.; In sintagmele) Particuld

alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni.

Particuld beta = electron sau pozitron emis de nucleul


unui element radioactiv.
PARTITIE, partijii, s.f. 1. (Mat, ; In expr.) Partifie

a unei mu4irni = multime formata din submultimi


ale unei multimi date, disjuncte cloud cite !Jolla si a
caror reuniune este multimea data. 2. (Tn lingvistica
matematica) Clasificare a cuvintelor dupa flexiune.
Din fr. partition.
PARTIAR adj. (Jur.; astazi iesit din uz ; in sin-

tagma) Colon pargar = persoana care lua In arena

o bucata de panalnt i impartea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -fi-ar] Din lat. partiarius [colonus].
PAS s.m. (Biol.; In sintagma) Pas genetic = distanta ore ata Intre unul dintre printi i unul dintre
copiii lui, astfel theft posibilitatea acestuia de a prirni
o g end oarecare se injumatateste datoritat meiozei.

PASAGER s.n. Nava de pasageri.


PASA s.f. 1. (Nay.) Fisie de apa indicata navigazona cu stinci, bancuri, mine etc. 2. (Tehn.)
Trccere a metalului de forjat In tiparele sau fn matritele care 11 fasoneaza.
PASETA, pasete, s.f. Piesa a unei masini de tricotat
Din fr. passette.
care servesto la conducerea firului.
PASIONALISM s.n. (Rar) Pasionalitate. [Pr.:
tiei

-si-o-]

Pasional --I- suf. -ism.

PASIONALITATE s.f. Caracter pasional, patimas;


(rar) pasionalism. [Pr.:_ -si-o-] Pasional + suf.
-itate.

PASIUNE s.f. Gen muzical inrudit cu oratoriul,


dar al aria text este intotdeauna inspirat din patimile
evanghelice; bucata muzicala apartinind acestui gen.
PASIYIST, pasivisti, s.m. Persoana stapfnita de
pasivism.
Pasiv + suf. -ist.
PASSING-SHOT s.n. (Tenis) Minge care trece pe
lingd adversarul venit la fileu. [Pr.: pdsing-sot]
Cuv. engl.

PASTA s.f. Lac de unghii cu aspect omogen.

PARE

PASTEL adj. invar. (Despre culoH, desene etc.) Cu ,


tonuri palide, delicate ; pastelat.
PASTELIZA, pastelizcz, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A
desena, a vopsi In culori pastel.. A face sd aiba culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia
de pastel. Pastel + suf. -iza.
PASTELIZANT, -.A., pastelizanti, -te, adj. (Rar) Ca
Pasteliza + suf. -ant.
PASTICA, pastici, s.f. (Tehn.) Mufla (2).
Din it.
pastecca.

de pastel.

PASTIFIANT, -A, pastifianti, -te, adj., s.n. J Substanta) care permite obtinerea unei paste.
Din
pasta (dupd_ plastifiant).
PASTILA s.f. Loc special amenajat (de forma unei
pastile 1) In mijlocul unei piete, al unei intersectii
largi, pentru ref ugiul pietonilor, dirijarea circulatiei etc.

PASTIOR, pastisori, s.m. (Rar; depr.) Persoana

Din fr. pasticheur.


care pastiseaza.
PASTORALISM s.n. Tendin(. In literaturd si In

arta caracterizatd prin cultivarea genului pastoral.


Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism.
PATARATINA, patarafine, s.f. (Mar.) Parfm folosita la fixarea tie borduri i spre pupa a arborilor
unei nave cu vele. Cf. it. p at er az z o, fr. p a-

tarass e.

PATERNAL, -A, paternali, -e, adj. (Livr.) Patern.


Din fr. paternel.
PATETICO adv. (Muz. ; indica modul de executie)
Plin de patos. [Pr.: -t-] Cuv. it.
PATETIZA, patetizez, vb. I. Intranz. (Livr.) A
pune patos (in ceva); a exagera caracterul patetic.
Din fr. pathetiser.
PATIBAR, patibaruri, s.n. Bar cu specific de patiserie.
Pati[serie] + bar.

PATISIPR, patisieri, s.m. Persoana care prepar


vinde produse de patiserie. [Pr.: -si-er] Din fr.

ptissicr.

PATOFIZIOLOGIE s.f. Ramurd a medicinei care


studiaa disfunctiile organismului. [Pr.: -zi-o-] Din

fr. pathophysiologie.
PATOGENEZA s.f. (Med.) Patogenie.
Din fr.
patbogenese.
PATOGRNIC, -A, patogenici, -ce, adj. (Med.) Refe-

ritor la patogenie, de patogenie.


nique.

Din fr. pathog-

PAT 0 GN OM ONIE s.f. (Med.) Ansamblul Simptomelor caracteristice unei boli, pe baza carora se poate
Dupa fr. pathognomonle.
stabili diagnosticul.
PATOL6G, -A, patologi, -ge, s.m. i f. Medic speDin patologie (der. regr.).
cialist In patologie.
PATROCLIN, -A, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre

organisme) Care a mostenit predominant caractere


Din fr. patrocline.
paterne.
PATRON1M, patronime, s.n. Nume de familie.

Din fr. patronyme.


PATRONDIIE s.f. RamurA a genealogiei care cerceteaz evolutia numelor dupd tatd intr-o familie.
De la patronim.
PATRULATR, -A, adj. (Geom.; In sintagma)

Piramidd (sau prtsmd) patrulaterd = piramidd sau

prism cu baza sau bazele, un patrulater.

PAYLOYIST, -A, pavlovisti, -ste, adj. s.m. i f.


(Adept) al pavlovismului. Din engl. paviovist.
PALARIE s.f. (Bot. ; In compusul) Pdldria-cucului
plant erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roiibrine sau violet inchis, folositd ca planta medicinala
(Geranium platneurn ).
PAMINTEAN, k adj., s.m. i f. (Rar) Muritor (2).
PAR2 s.m. (Bot.; In compusul) Pdrul-fetei =

planta criptogamd hiruditd cu feriga, Intrebuintata

www.dacoromanica.ro

134

PARIGINOS

PERFUZOR

ca p1ariU medicinald i ornamentald (Adianthum


cap illus- eneris ).
PARA GIN 6s, -0A SA, peirdginosi, -oase, ad j. (Reg.)

Partiginit, neingrijit (1). Paraginit + suf. -os.


PASARESC, -EASCA adj. (Substantivat, f. ; adesea
ironic sau glumet) Limbii, limbaj greu de inteles, artificial, argotic sau cu elemente de jargon.
PEAN, peane, s.n. (Livr.) Imn cintat pentru implorarea unui zeu, de obicei Apollo. [Pr.: pe-an] Din
fr. peen.
PfCTIC, -A, pectici, -ce, adj. (Chim.) Cu pectind.
Din fr. pectique.
Din
PECTOZA, pectoze, s.f. (Chim.) Pectind.
fr. pectose.
PEDICULAR, -A, pediculari, -e, adj. (Med.) Referitor la pdcluchi ; cu pAduchi.
Din fr. p6dicu1a1re
PEDIOMETRIE s.f. (Med.) Mdsurare a lungimii
copiilor mici. [Pr.: -d i-o-] Din fr. pdiomtrie.
PED OCLIMATIC, -A, pedoclimatici, -ce, adj. Refe-

ritor la conditiile de sol si de clinnd.

Pedo[logic]

elimatie.
PED ()FILM, pedofilii, s.f. (Med.) Atractie sexu aid

fatd de copii.

Din fr. pdephilie.

PEDONOSOLOGIE s.f. (Med.) Studiu al bolilor


caracteristice copildriei, Din fr. pdonosologie.
PED OPSIIIIATRIE s.f. Disciplind medicaid care

studiazd bolile psihice ale copilului. [Pr.: -hi-a-] Din


fr. pdopsychiatrie.

PEDOSFERA. s.f. (Geol.) Stratul solidificat de la


suprafata solului.
Din fr. pdosphere, engl. pedosphere.

PEDUNCULAR, -A, pedunculari, -e, adj. (Bot.,


Anat.) Referitor la peduncul, de peduncul.
Din fr.
pdonculaire.

PEFEEP, pefeleuri, s.n. Material lemnos sub form

PENICILINOREZISTiNTA. s.f. (Med.) Pierdere


a sensibilitatii linor microbi fata de penicilind. Dup6
fr. penicillino-rsistance.
PENICILINOTERAPIE s.f. Tratament medical cu
p en icilin
Din fr. p nicillinotherapie.

PENICILLIUM s.m. Specie de ciuperci cu multi


nuclei din care se extrage penicilina. Din fr. pe-

nicillium.

PENTACL OR 1:11lik, pentacloruri, s.f. (Chim.) Clorurd

a elementelor pentavalente.

Din fr. pentachlorure.

PENTADA, pentade, s.f. (Met.) Perioadd de cinci


Din fr. pentade.
zile consecutive.
PENTADECA G ON, pentadecagoane, s.n. (0 earn.)

Poligon plan cu cincisprezece laturi i cincisprezece


Din fr. pentadcagone:
unghiuri.
PENTAGRILI, pentagrile, s.f. Tub electronic ell
vid, cu un catod, un anod i cinci grile (1). Din engl.
pentagrid (dupd grad).
PENTANOL, pentanaluri, s.n. (Chim.) Alcool

Din fr. pentanol.


PENTAPETALA, pentapetale,
corola florilor) Cu cinci petale.
PENTASEPAL, pentasepale,
caliciul florilor) Cu cinci sepale.
amilic.

adj. (Bot. ; despre

Din fr. pentapetale.


adj. (Bot.; despre
Din fr. pentasepale.
PENTOXID, pentoxizi, s.m. (Chim.) Oxid al unui
element pentavalent. Din engl. pentoxide.
o
-PENTOZURIE, pentozurii, s.f. (Med.) Prezentd a
pentozelor in urind ; cantitate de pentoza prezenta in
urind.
Din fr. pentosurie.
PE(SN2, peoni, s.m. Picior de vers clasic format
din patru silabe, dintre care una lungd. [Pr.: pe-on]
Din fr. peon, lat. paean.
PEPTIDAZA, peptidaze, s.f. (Chim.) Enzim care
catalizeazd descompunerea peptidelor.
Din fr. peptidase.

jaitialelor

PUTIZANT, -A, peptizang, -te, adj., s.m. (Substan) care produce peptizarea. Din fr. peptisant.

PEGRA. s.f. (Livr.) Lume interlopd, drojdie a socieDin fr. pegre.


PFISAJPR, -A, peisajeri, -e, adj. Care cid impresia,
produce efectul de peisaj. [Pr. : pe-i-] 7 Din fr. paysager.

PEPTIZARE, peptizdri, s.f. (Chim.) Trecere a unei


substage coloidale din stare de gel in stare de dispersie
Dupd fr. peptisation.
coloidald.
PEPTONURIE, peptonurii, s.f. (Fiziol.) Prezenta
a peptonelor in urind ; cantitate de peptone prezentd
in urind. Din fr. peptonurie.
PERCOLARE, pertoldri, s.f. 1. Extragere dintr-un

de pRici aglomerate.
Din pronuntarea
p[lacd] + f[ibro] + l[emnoasa].
tAtii.

PELAJ, pelajuri, s.n. (Fantuzism) Pdr, bland a

unui animal (slbatic).

Din fr. pelage.

PELTECTOMIE, pelvectomii, s.f. (Med.) Operatie

chirurgicald care const in extirparea organelor din


bazin (3). Din fr. pelvectomie.
PELITIGRAFIE, pelttigro
s.f. (Med.) Pelvimetrie.
Din fr. pelvigraphie.
PELVIMETRIE s.f. (Med.) Metodd obstetricalii de
mdsurare a pelvisului ; pelvigrafie.
Din fr. pelvim trie.

PELVIMfTRU, pelvimetre, s.n. (Med.) Instrument

folosit in pelvimetrie.
Din fr. pelvimetre.
PELVITOMLE, pelvitomii, s.f. (Med.) Denumire
generica pentru operatiile chirurgicale practicate

pentru ld'rgirea temporard a bazinului (3).

Din fr.

pelvitomie.

PENALIZATOR, -OARE, penalizatori, -oare, adj.


Cu caracter de penalizare. Penaliza + suf. -tor.
PENDULARIST, pendularisti, s.m. Muncitor calificat care lucreazd la un ferstrdu mecanic. De la

pendia.

PENETRATIE s.f. (in sintagma) Arterd de penetrafie = arterd de circulatie prin care se patrunde intr-o
localitate.

PENETR OMETREF, penetrometre, s.n. (Tehn.) A p a-

rat pentru determinarea rezistentei la pdtrundere a


bitumurilor, a unsorilor consistente etc.
Din fr.
p n trom etre.

134

minereu a unor metale sau a unor compusi metalici


prin dizolvarea acestora. 2. (Geol.) Strdbatere a solului de cdtre apa din precipitatii. Dup fr. perco-

lation.
PERCUTANT, -A adj. Cu o mare putere de pdtrun
dere ; frapant prin claritate, precizie. Care provoacd
sod psihologic.
PERCUTIONIST, percutionisti, s.m. Persoand care
asigurd acompaniamentul la un instrument de percutie.
Din fr. percussionniste.
[Pr.: -(i-o-]
PERFECTIVIZA, perfectioizez, vb. I. Tranz. (Gram.)
A face ca un verb sa devind perfectiv. Perfectly +
suf. -iza.
perfectivizire s.f.; perfectivizit, -A adj.

PERFECTIZA, perfectizez, vb. I. Tranz. (Rar) A


Perfect + suf. -iza.
PERFECTIONISM s.n. 1. Tendintd de a atinge

perfectiona.

perfectiunea. 2. (Med.) ,Tendintd maladiv obsesionald


spre perfectiune, care, ignorind, eliminind realizrile
partiale, frineazd orice realizare. [Pr.: -fi-o-] Din
fr. perfectionnisme.

PERFECTIONIST, -A., perfecfionisti, -ste, ad j.,


s.m. i f. 1. (Adept) al perfectionismului (1). 2. (PerDin fr.
soand) care suferd de perfectionisin (2).
perfectionniste.
PERFUZ OR, perfuzoare, s.n. (Med.) Instrument
folosit pentru perfuzie. Din fr. perfuseur.

www.dacoromanica.ro

PERIBRON$1TA.

PE1ilBRON1TA, peribronsite, s.f. (Med. ) In flam a-

tie a tesutului conjunctiv din jurul bronhiilor.


fr. ptSribronehite.

Din

PERICENTRU, pericentre, s.n. (Astron.) Punct


de pe orbita unui corp ceresc siluat la cea mai mica
departare de corpul ceresc central in raport cu care se
face miscarea. Din fr. pricentre, engl. pericentre.
-PER1CISTITA, pericistite, s.f. (Med.) Infhtmatie
acutd sau cronicd a tesutului din jurul vezicii urinare.

Din fr. ,pricystite.


PERICLIN, periclinuri, s.n. 1. ( t.) "To tali t a te a
-frunzelor sau bracteelor care formeazd involucrul
florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona de
apropiere si de unire a forniatiunilor geologice de pe
cele cloud flancuri ale cutelor. Din fr. pricline.
PERICLINAL, -A, periclinali, -e, adj. (Geol.) Referitor la periclin (2) ; care este situat in jurul suprafe-

tei axiale a cutelor scoartei Pamintului.


prielinal.

Din fr.

PERICLINIC, -A, periclinici, -ce, adj. (Bot.) Care


are periclin (1). Perielin + suf. -ic.
PERICLITANT, -A, periclitanti, -te, adj. (Livr.)
Primejdios.
Din fr. prielitant.
PERICLITATE s.f. Pericol, primejdie.
Din pedents.
PERIC OLE CI STILL pericolecistite, s.f. (Med.) Infla-

matie a membranei care acopera vezicula biliar i a


tesutului care o Inconjoard.
Din fr. prieholeystitc.
PERICOLITA, pericolite, s.f. (Med.) Inflamatie a
tesutului din jurul colonului.
Din fr. pricolite.
PERICOLPITA, pericolpite, s.f. (Med.) Inflamatie a

tesuturilor din jurul vaginului. Din fr. pricolpite.


PERIDERM, periderme, s.n. 1. (Anat.) Priturd superficiald a epidermei fetale: 2. (Bot.) Totalitatea testiturilor protectoare- care Inlocuiesc epiderma.
Din
fr. priderme.
PERIESOFA WA, periesofagite, s.f. (Med.) Infla-

matie a tesutului din jurul esofagului. [Pr.: -ri-e-]


Din fr. prioesophagite.
PERIFERIC, -A adj. (Substantivat, n.) Dispozitiv
extern folosit pentru introducerea si extragerea ,de

date In sau din calculator.

PERIFLEB1TA, periflebite, s.f. (Med.) Inflamatie


.a tunicii externe a venelor, insotita de reactia inflamaDin fr. pripblbite,
torie a tesutului Inconjurator.
engl. periphlebitis.
PERILDIFATIC, -A, perilimfatici, -ce, adj. (Fiziol.)
Care tine de perilimfa, de perilimfa. Din fr. penlymphatique, engl. perilymphatic:
PERIMARITIM, -A. perimaritimi, -e, adj. De pe
malurile marii.
Din fr. primaritime.
PERIMONTAN, -A, perimontani, -e, adj. (Despre
forme de relief, regiuni etc.) Situat in jurul muntilor,
Peri- +montan.
la poalele acestora.
PERINEOGRAFIE, perineografii, s.f. (Med.) Radiografie a regiunii perincale. [Pr.: -ne-o-]
Din fr.
p &in ographie.

PERINEORAFIE, perineorafii, s.f. (Med.) Refacere chirurgicald a rupturii de perineu. [Pr.: -ne-o-]
Din fr. prinoraphie.
PERINERV s.n. (Anat.) Tesut conjunctiv care uneste

fasciculele secundare ale fibrelor nervoase. Dupli


fr. prinvre.
PERINEVRITA, perinevrite, s.f. (Med.) Inflamatie
a perinervului. Dia fr. prinvrite.
PERIOADA s.f. (Bot.; In sintagma) Perioadd de
vegetatie = interval de timp In care plantele Ii desdvIrsesc intregul cfclu biologic.
PERIODIC, -A adj. (Mat.; In sintagma) Functie.
pe,riodicd = functie care admite o perioada (4).

PERSONA GRATA

PERIOPMETRU, periodmetre, s.n. Aparat electronic digital folosit pentru mdsurarea permadelor semnelelor periodice. [Pr.: -ri-od-]
Din fr. phiodemetre.
PERIOD ()NT, periodonturi, s.n. (Anat.) Parodont