UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect. Univ. Dr. Adrian Ţăran Moroşan

ABSOLVENT:
Schiopu Gabriela-Rodica

SIBIU
2010

1
 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE

CONTABILITATEA CREANŢELOR COMERCIALE

ALE ÎNTREPRINDERII. STUDIU DE CAZ LA
FABRICA DE STICLĂ AVRIG

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect. Univ. Dr. Adrian Ţăran Moroşan

ABSOLVENT:
Schiopu Gabriela-Rodica

SIBIU
2010

2
CUPRINS

INTRODUCERE

Creanţele comerciale (clienţii) rezultă ca urmare a vânzării producţiei,

respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor ce constituie obiect al activităţii de
exploatare.
3
 Clienţii constituie componenta cea mai importantă, deoarece ei alcătuiesc
piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare, reprezentată de: consumatori,
utilizatori, angrosişti, agenţii guver-namentale şi internaţionale etc. Este foarte
important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a
comportamentului lor, pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor.

Este bine ştiut faptul că fără clienţi nu ar exista desfacere, nu ar exista motivul
principal al executării de produse sau servicii şi nici o entitate comercială nu ar avea
un scop pentru a se înfiinţa sau intra şi supravieţui pe piaţă. Bineînţeles că tot ce ţine
de o entitate comercială este important şi anume producţia, prezentarea, desfacerea,
ofertele speciale şi tehnologia cât mai avansată, însă toate acestea au rost doar atunci
când există un cumpărător sau consumator, un beneficiar, cu alte cuvinte – un client.

Pentru ca o entitate comercială să ajungă să aibă clienţi trebuie ca această să ştie

cum să-i câştige şi să-i păstreze, ceea ce nu este deloc uşor şi presupune multă muncă
din partea ofertantului de produse sau servicii. Într-o economie de piaţă, prosperă doar
cei ce ştiu să atragă clienţi noi, să-i păstreze şi să-i facă să cumpere mai mult. Odată
devenit client, persoana sau entitatea comercială respectivă trebuie tratată cu grijă şi
respect pentru a nu o pierde.

Datorită globalizării şi creşterii continue a concurenţei, tot mai multe firme pun o
valoare din ce în ce mai mare pe clienţi , nu pe produse sau productivitate. Putem
afirma că valoarea unei companii constă în clienţii pe care îi gestionează.Deşi modul
de interacţiune cu clienţii diferă atât în funcţie de tipul de activitate cât şi de politica
proprie a companiei, înţelegerea valorilor şi comportamentului unui client este un
element esenţial pentru succesul oricărui tip de firmă.

Ţinând seama de aspectele arătate mai sus, în lucrare mi-am propus să tratez
următoarele obiective: cunoaşterea noţiunii de creanţe şi clasificarea acestora ,
metode de evaluare şi contabilizare a creanţelor comerciale, conţinutul reducerilor
comerciele şi efectul lor asupra mărimii creanţelor comercialec, contabilitatea
creanţelor comerciale, analiza economico-financiară a creanţelor.

Ansamblul aspectelor teoretice şi conceptuale ale lucrării au fost fundamentate cu

repere bibliografice de referinţă în domeniul cercetat, care conţin concepte şi soluţii
actuale şi de perspectivă în acest domeniu.

Intreaga lucrare a fost fundamentată cu ajutorul unei cercetări privind realităţile şi

cerinţele în sistemul financiar la „S.C. Fabrica de Sticlă S.A. Avrig”.

4
 Conform obiectivelor propuse, lucrarea este structurată pe patru capitole astfel:
capitolul 1 „Creanţele întreprinderii”, capitolul 2 „Reducerile comerciale”,capitolul 3
„Contabilitatea creanţelor comerciale” şi capitolul 4 „Studiu de caz la S.C. Fabrica de
Sticlă S.A.”.

Lucrarea se încheie cu un capitol special de concluzii, în care am sintetizat atât

impotranţa teoretică cât şi partea practică a creanţelor comerciale în activitatea
unităţilor de producţie.

CAPITOLUL 1
CREANŢELE ÎNTREPRINDERII

5
 Delimitări şi reglementări privind creanţele

Economia concurenţială funcţionează ca un mecanism prin intermediul căruia se

realizează un ansamblu coerent de schimburi de valori. Aceste valori – bunuri
materiale şi servicii – necesare satisfacerii nevoilor de ordin economic şi social sunt
asigurate de activităţile economice, în cadrul cărora locul principal revine producţiei .
Activitatea de producţie este influenţată atât de complexitatea intrinsecă a
procesului de producţie, cât şi de ansamblul relaţiilor cu terţe persoane, şi anume:
agenţi economici, bănci, salariaţi, statul suportul acestor relaţii constând în fluxuri de
valori ce se produc . Astfel, una dintre părţile contractante oferă bunul sau serviciul
spre vânzare (vânzător) – flux real de bunuri şi servicii, iar cealaltă parte remite
contravaloarea sa (cumpărător) - flux financiar de valori de schimb(bani). Totuşi,
aceste fluxuri nu se realizează în acelaşi moment, adică, în unele cazuri părţile
contractante oferă bunul sau serviciul urmând ca plata să se facă ulterior, iar în unele
cazuri livrarea bunurilor şi serviciilor poate fi precedată de acordarea unor avansuri .
Dacă în cadrul relaţiilor economice, fluxurile de valori se produc în momente
diferite, atunci se nasc obligaţii (datorii) pentru beneficiar şi drepturi (creanţe)
pentru furnizor sau prestator.
În marea lor diversitate, aceste relaţii se întrepătrund, într-un circuit în care
fiecare agent economic se află în dublă ipostază, atât de vânzător, cât şi de
cumpărător. Stingerea acestor creanţe sau datorii se face, de regulă, prin intermediul
mijloacelor băneşti, utilizând1:

 Operaţiuni băneşti de decontare cu / fără numerar ;

 Operaţiuni băneşti de decontare prin efecte comerciale.

Toate relaţiile agenţilor economici cu terţii se creează şi se sting într-o înlănţuire

fără sfârşit, fiecare în parte având scadenţe ferme de decontare, aceste relaţii fiind, în
majoritatea cazurilor, reciproce, de exemplu:
• în relaţiile comerciale cu furnizorii, unitatea patrimonială are obligaţia plăţii
contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor primite, dar şi dreptul asupra
acestuia pentru avansul sau acontul acordat;

6
 • în relaţiile cu clienţii, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa
contravaloarea livrărilor sau prestaţiilor făcute, dar şi obligaţia decontării
avansului primit de la clienţi;
• în relaţiile cu bugetul statului, unitatea patrimonială are obligaţia de a plăti o
serie de impozite şi taxe, dar şi dreptul de a încasa subvenţii, TVA de recuperat,
etc ;
• în relaţiile cu salariaţii, unitatea patrimonială are obligaţia remunerării muncii
prestate de aceştia şi a stimulării suplimentare prin premii şi participare la
profit, dar şi dreptul de a încasa de la salariaţi avansurile acordate şi/sau
eventualele sume achitate în plus şi necuvenite.

Pentru a fi înţelese şi reflectate corect în contabilitate aceste relaţii se clasifică în

funcţie de natura juridică, astfel:
 Relaţii generatoare de drepturi (creanţe) ;
 Relaţii generatoare de obligaţii (datorii).

În relaţiile de specialitate contabilă, elementele creanţe sunt componente ale

activului bilanţier, respectiv componente ale activului circulant.

Cadrul general al IASC defineşte activul (paragraful 49 a), astfel: un activ

„reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii viitoare pentru
întreprindere”. Recunoaşterea unui activ se realizează dacă sunt îndeplinite
cumulativ două criterii şi anume:
a. probabilitatea de realizare a unui beneficiu economic viitor ;
b. determinarea valorii / costului în mod credibil.

Astfel, activul este împărţit pe subdiviziuni, în raport de natura, modul de

utilizare a valorilor, bunurilor, resurselor economice şi lichidarea lor; structurile care
răspund la o asemenea cerinţă fiind cele de active imobilizate şi active circulante .
Activele circulante însumează toate valorile economice de consum şi circulaţie a
căror lichiditate este mai mică sau cel mult egală cu 1 an sau, altfel spus, activitatea
întreprinderii, ce participă la un singur circuit economic şi îşi modifică în permanenţă
forma, în această categorie intrând şi creanţele comerciale.

Definirea creanţelor

7
 Creanţa reprezinta in general, dreptul entitatii economice denumită creditor,
de a primi la un anumit termen (scadenţă) o sumă de bani sau alte bunuri şi/sau valori
de la alte persoane juridice sau fizice denumite generic debitori2.
Creanţele sau valorile în curs de încasare, conform altei definiţii, reprezintă
valori economice avansate temporar de către titularii de patrimoniu (creditori) altor
persoane fizice sau juridice (debitori) pentru care urmează să primească un echivalent
valoric sau o contraprestaţie (bani, lucrare sau serviciu). De exemplu:
• pentru mărfurile vândute clienţilor, echivalentul valoric este reprezentat de o
sumă bani egală cu valoarea mărfurilor facturate.
• pentru un avans în bani acordat salariaţilor, echivalentul valoric este reprezentat
de munca prestată.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 „Prezentarea situaţiilor
financiare” sugerează că, indiferent de durata de „staţionare” în întreprindere , toate
creanţele de tip „comercial” să fie evidenţiate la „active curente”, fără să fie impusă
această regulă, astfel, un activ va fi încadrat la categoria „activ curent” atunci când:
• „se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum, în
cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
• este deţinut pe termen scurt sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
• reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată”.

Fenomenul apariţiei creanţelor are în amonte aporturile întreprinderii cu terţii,

caracterizate de un bogat conţinut economic şi o puternică natură juridică, cele mai
importante creanţe fiind legate de activitatea de exploatare. Astfel, putem defini
creanţele de exploatare ca fiind drepturile pe termen scurt ale unităţii patrimoniale,
care iau naştere ca urmare a desfăşurării ciclului de exploatare şi au în contrapartidă
un venit de exploatare.
Premisa şi condiţia desfăşurării unei activităţi de exploatare o constituie
operaţiile comerciale, respectiv operaţiile de vânzare – cumpărare de bunuri
materiale, lucrări executate, servicii prestate, etc., ceea ce presupune existenţa unei
legături între diferiţi agenţi economici, dintre care unul vinde şi este numit furnizor,
iar celălalt cumpără şi este numit client.
Astfel, creanţele comerciale legate de vânzarea de bunuri, executarea de lucrări şi
prestarea de servicii proprii ciclului de exploatare sunt delimitate patrimonial sub
forma: clienţilor, efectelor de primit şi avansurilor primite de la clienţi.

Clasificarea si componentele creantelor

2
Balteş, N. – Contabilitate financiară, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2007, pagina 128

8
 Creanţele se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

1. După natura operaţiilor care le generează:

a)Creanţe comerciale:

Clienţii: reprezintă creanţele determinate de vânzarea pe credit a bunurilor

materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul activităţii întreprinderii, în cadrul
acestei forme de vânzare, decontarea cu clientul intervenind ulterior .
În funcţie de scadenţă clienţi pot fi :
• Clienţi cu încasare imediată, în numerar sau după un număr normal de zile de
decontare a facturilor (3-5 zile);
• Clienţi cu încasare la termen, după o perioadă de timp convenită între agenţii
economici , termenele uzuale fiind de 30, 60 şi 90 de zile, dar pot fi convenite
şi perioade mai mari de timp.
Sunt asimilate clientilor creantele privind efectele comerciale de primit.
Acestea reprezinta titlul de credit prin intermediul caruia se constata obligatia unei
intreprinderi, numita debitor, de a da ceva sau a efectua un serviciu unei alte
întreprinderi, numită creditor, la o anumită dată numita scadenţă. În cadrul acestora
intră3:
• biletul la ordin ce reprezintă un înscris prin intermediul căruia o persoană,
numitaă emitent, se obligă expres şi necondiţionat să platească o anumită sumă
de bani unei alte persoane, numită beneficiar, care, în temeiul unui contract, are
dreptul să o încaseze;
• cambia este instrumentul de plată prin care întreprinderea emitentă, numită
trăgător, dă dreptul unei alte persoane, numită tras, să plătească o anumită sumă
de bani unei a treia persoane, numită beneficiar, la o data numită scadentă şi
într-un anume loc. Este transimisibilă prin andosare şi negociabilă pe piaţa
capitalurilor;
• trata reprezentată printr-un ordin scris, necondiţionat, emis de creditor
(tragător) asupra debitorului (trasului) de a plăti, la prezentare sau la un anumit
termen, o sumă de bani unui beneficiar sau la ordinul acestuia;
• cecul conţine ordinul dat de tragător (titularul sau imputernicitul unui cont la
bancă în care este depozitat numerarul) unei persoane numită tras ( o bancă) de
a plăti la vedere o anumita sumă de bani unei alte persoane, numită beneficiar
(cec de casă) sau de a vărsa în contul ţinut beneficiarului la aceeaşi bancă (cec
de virament);
• mandatul, un document contract, o împuternicire de a reprezenta întreprinderea
şi de a acăţiona în numele şi pentru interesele acesteia;
3
Balteş, N. , Ciuhureanu, A. – Bazele contabilităţii, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2004, pagina 80

9
 • Warantul reprezintă o variantă a biletului la ordin, un titlu de proprietate
asupra mărfurilor, eliberat de către depozitele în care acestea sunt păstrate.
Marfurile pastrate în depozite ramân în proprietatea exportatorului până în
momentul în care importatorul achită contravaloarea acestora şi dobandeşte
warantul.

b) Creanţe imobilizate: - denumite şi creanţe financiare sau creanţe ataşate

participaţiilor, sunt drepturi garantate prin operaţii pe termen mediu şi lung,
reprezentând rezultat favorabil (profit) sau sume datorate de coparticipanţi pentru
acoperirea eventualelor pierderi prin acordarea de împrumuturi între asociaţi sau
societăţi comerciale de grup cu care întreprinderea are relaţii de participare.
Se contabilizează cu ajutorul contului 267 „Creanţe imobilizate”.
• Creanţe din decontările cu asociaţii şi în cadrul grupului:
Creanţe din decontări cu asociaţii: privesc capitalul subscris, atât în natură, cât
şi în bani, dar nevărsat de către asociaţii unei societăţi comerciale, adică persoanele
care convin pe bază de contract să afecteze întreprinderii comune bunuri sau bani, în
vederea împărţirii beneficiului care poate rezulta din respectiva afacere.
Creanţele se referă şi la primele stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii sau aportului de
capital .
• Creanţele din decontări în cadrul grupului: sunt determinate de fondurile
avansate, direct sau indirect, într-o manieră temporară de către întreprinderile
entităţilor grupului, de dobânzile aferente acestor fonduri şi de dividendele de
încasat din participaţii .

c) Creanţe privind avansurile acordate furnizorilor: apar în situaţia în care,

prin contract, clientul acordă furnizorului avansuri băneşti în vederea livrării unor
bunuri sau servicii, drept garanţie, astfel societatea client are a creanţă faţă de
furnizor. Relaţiile de acest gen se întâlnesc şi la ambalajele care circulă pe principiul
restituirii, creanţele apărând odată cu livrarea ambalajelor ce urmează a fi restituite
ulterior societăţii. Aceste creanţe denumite „clienţi-creditori” sunt evidenţiate în
contabilitate cu ajutorul contului 419.

d) Alte creanţe: sunt creanţe generate de relaţiile unităţii cu propriul personal,

cu organismele de asigurări şi protecţia socială, cu bugetul statului şi cu alte
organisme asimilate şi în mod implicit şi de sumele sub formă de dobândă pe care le
generează operaţiile respective, cum ar fi:
 Creanţele faţă de organismele de asigurări şi protecţie socială –reprezentate
de:
• vărsăminte în plus în contul asigurărilor sociale ce urmează a se încasa în
perioada următoare;

10
 • vărsăminte efectuate în plus către alte organisme publice, cum ar fi contribuţia la
constituirea fondurilor speciale (de sănătate, de cercetare – dezvoltare).
 Creanţe faţă de bugetul de stat care exprimă datorii ale bugetului faţă de
unităţile patrimoniale şi sunt reprezentate de :
• subvenţii de primit ;
• sume reprezentând diferite impozite şi taxe (impozit pe profit, pe salarii, pe
clădiri, pe terenuri) vărsate în plus la bugetul statului;
• taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului;
• alte creanţe la bugetul statului salarii neridicate prescrise, sume datorate de
buget;
• vărsăminte efectuate în plus din accize, impozit pe ţiţei, impozit pe dividende.

e) Creanţe – debitori diverşi: debitori din reclamaţii, din pagube materiale

create de terţi, alte creanţe izvorâte din existenţa unor titluri executorii.

2. După gradul de recuperare :

a) Creanţe certe: presupun existenţa unui raport juridic şi a unei sume

diferenţiate, contabilizată ca atare şi pentru care nu există dubii în ceea ce priveşte
recuperarea la scadenţă.
Se contabilizează cu ajutorul contului 4111.
b) Creanţe incerte (dubioase): sunt creanţe certe în ceea ce priveşte existenţa şi
mărimea lor, dar a căror recuperare este incertă (dubioasă), având în vedere situaţia
critică a debitorului . În funcţie de respectarea sau nu a termenelor de plată pot să
apară clienţi cu întârzieri la plata facturilor, în aceste situaţii ei devenind incerţi,
forme sub care sunt evidenţiaţi în contabilitate. Clienţii incerţi4 sunt persoane fizice
sau juridice care, la scadenţă, nu au putut deconta contravaloarea contractuală, ca
urmare a unei incapacităţi de plată temporară sau nu.
Aceste creanţe se contabilizează în momentul când sunt certe, apoi sunt virate în
contul 4118 cu valoarea devenită incertă.
c) Creanţe litigioase: sunt creanţe certe în ceea ce priveşte existenţa şi mărimea,
dar pentru recuperarea lor s-a deschis o acţiune judecătorească.
Clienţii litigioşi sunt persoane fizice sau juridice asupra cărora societatea are creanţe
comerciale pentru care s-a deschis o acţiune juridică privind decontarea .
Se contabilizează ca şi creanţele incerte cu ajutorul contului 4118 cu valoarea aflată în
litigiu.
d) Creanţe irecuperabile: sunt creanţe pierdute în mod definitiv de către
întreprindere. Aceste creanţe sunt contabilizate în momentul când sunt certe, apoi se
trec pe cheltuieli prin contul 654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi”.

4
Pântea, I. – Managementul contabilităţii româneşti, editura Intelcredo, Deva, 1998, pagina 313

11
 3. După activitatea la care se referă:

a) Creanţe din activitatea de exploatare : sunt drepturi pe termen scurt ce

se nasc ca urmare a desfăşurării ciclului de exploatare, reprezentate prin :
• creanţe faţă de clienţi ( contul 4111 „Clienţi);
• creanţe ataşate (contul 4118 „Clienţi incerţi”, 4118 „Clienţi incerţi sau în
litigiu”, 413 „Efecte de primit”, 418 „Clienţi facturi de întocmit”);
• creanţe faţă de personal ;
• creanţe faţă de bugetul statului (contul 445 „Subvenţii”, 4424 „TVA de
recuperat”, 4426 „TVA deductibilă”, 4427 „TVA colectată”- sold D);
• creanţe faţă de furnizori (contul 409 „Furnizori – debitori”).

b) Creanţe în afara exploatării :

• Creanţe faţă de unităţi din cadrul grupului ( contul 451 „Decontări în cadrul
grupului” – sold debitor, 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul
– sold debitor);
• Alte creanţe (contul 461 „Debitori diverşi” ,473 „Decontări în curs de
clarificare”);

c) Cheltuieli înregistrate în avans : - sunt cheltuieli anticipate sau constatate

în avans care trebuie excluse din cheltuielile exerciţiului curent şi apoi încorporate în
cheltuielile exerciţiului la care se referă, ceea ce înseamnă că exerciţiul curent deţine
„o creanţă” asupra exerciţiului următor. Se contabilizează cu ajutorul contului 471
„Cheltuieli în avans”.

4. După provenienţa terţilor :

a) Creanţe externe : drepturi ce decurg din raporturi juridice ale unităţii

patrimoniale cu persoane fizice/juridice aflate în afara teritoriului statului.
b) Creanţe interne: drepturi ce decurg din raporturi juridice ale unităţii
patrimoniale cu alte persoane fizice/juridice ale aceluiaşi stat.

5. După termenul de încasare sau gradul de lichiditate:

a) Creanţe pe termen mediu şi lung(peste 1 an): sunt creanţe imobilizate pe

o perioadă mai lungă şi se referă la:
• Creanţe legate de participaţii au în vedere împrumuturile acordate unităţilor
patrimoniale la care întreprinderea deţine participaţii;
• Împrumuturi pe termen mediu şi lung acordate terţilor pot fi acordate
asociaţilor sau personalului;

12
 Garanţii şi cauţiuni vărsate de întreprindere în favoarea terţilor se varsă în
•
contul furnizorilor (energie, gaze, apă, canal, prestaţii telefonice).
b) Creanţe pe termen scurt (sub 1 an) : apar şi se sting, în mod obişnuit , în
activitatea aferentă unui exerciţiu financiar.

6. În funcţie de moneda în care sunt exprimate:

a) Creanţe în lei - clienţi interni;

b) Creanţe în devize – clienţi externi.

7. În funcţie de modalitatea de decontare5 :

a) Decontări prin mijloace curente de plată: CEC, numerar, virament;

b) Decontări prin efecte comerciale: titluri de valoare.
Valorile de încasat pot fi incluse în sfera creanţelor acestea fiind: cecurile de încasat,
efectele de încasat, cupoanele de încasat detaşabile din titlurile de valoare privind
drepturile la dividende sau dobânzi. Opinia pentru includerea valorilor de încasat în
categoria creanţelor şi nu a disponibilităţilor băneşti se sprijină pe faptul că ele nu au
gradul de lichiditate propriu lichidităţilor .

8. După natura creditelor care stau la baza apariţiei creanţelor :

a) Creanţe de vânzări pe credit comercial;

b) Creanţe din vânzări pe credit cambial.

9. În funcţie de data facturării:

a) Creanţe exigibile : - pentru acele mărfuri care la data livrării sunt însoţite
de factură;
b) Creanţe neexigibile: - pentru acele mărfuri care la data livrării, datorită
unor forme de decontare specifice, nu sunt însoţite de factură. Ele devin exigibile
odată cu întocmirea facturii şi aducerea ei la cunoştinţa clientului.

Evaluarea creanţelor comerciale

Conform IAS 14, evaluarea activelor include ajustări ale valorilor contabile
anterioare ale acestora pe segment, identificate la societãti, chiar dacã ajustările
5
Pântea, I. – Managementul contabilităţii româneşti, editura Intelcredo, Deva, 1998, pagina 311

13
respective sunt efectuate doar cu scopul întocmirii situaţiilor financiare consolidate si
nu sunt prezente în situaţiile financiare.
Evaluarea este nodul gordian al oricărui sistem contabil. Contabilitatea
româneascã nu face excepţie.

Evaluarea creanţelor comerciale interne se face conform următoarelor reguli:

1. În momentul intrării lor în patrimoniu, creanţele sunt evaluate conform

principiului costului istoric, la valoarea lor nominală înscrisă în documentele
justificative în care se consemnează dreptul la creanţă. În ceea ce priveşte
creanţele care se exprimă în monedă străină trebuie menţionat, că acestea sunt
înregistrate în monedă naţională, la cursul de schimb;
2. În momentul inventarului, se apreciază că, la inventar recuperarea anumitor
creanţe este înfrânată de anumite cauze ca insolvabilitatea debitorului,
dezacordul clienţilor în privinţa mărimii creanţelor:
a) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare,
diferenţa poartã numele de plus de valoare care nu este contabilizat;
b) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare,
diferenţa poartă numele de minus de valoare care nu are un caracter
definitiv, aceasta se va contabiliza prin sistemul provizioanelor pentru
depreciere;
3. În momentul ieşirii din patrimoniu, evaluarea creanţelor comerciale se
bazează pe principiul contabil al permanentei metodelor.

Creanţele comerciale în devize se evaluează si se înregistrează în contabilitate

în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor. Diferentele de
curs valutar între data intrării în patrimoniu a creanţelor şi plata respectiv,
încasarea lor se înregistrează în venituri financiare (dacă acestea sunt favorabile)
sau cheltuieli financiare (dacă sunt nefavorabile).

Evaluarea creanţelor comerciale externe se face conform următoarelor

reguli:

1. La intrarea în patrimoniu, creanţele se convertesc din monedă străină si se

înregistrează în moneda naţională la cursul de schimb din ziua înregistrării.

14
MODEL : La data de 20.12. N, o firmă efectuează un export către un partener
străin în valoare de 2.500 $ . Conform cu clauza contractuală, factura de expediţie
va fi achitată în termen de 90 de zile, pe 20.03. N+1. Cursul valutar este 1 $ =
3.00 lei:
În contabilitatea firmei se înregistrează expediţia:
4111 = 707 2.500 $ * 3.00 = 7500 lei
Pierdere latentă conduce la constituirea unui provizion pentru risc, care se deduce
din rezultatul contabil. Aceste principii de contabilizare a creanţelor exprimate în
devize se pot rezuma astfel:
Creanţe în devize :
1. Cursul creste - Câştig latent, cont de pasiv (765);
2. Cursul scade - Pierdere latentã, cont de activ ( 665 ).

La data de 20.03.N+1 se încasează creanţa de la clientul străin la cursul de 3.30lei/$

512 = % 2.500 $ * 3.30 = 8250 lei

4111 2.500 $ * 3.00 = 7500 lei
765 2.500 $ * 0.30= 750 lei

Provizioane pentru deprecierea creanţelor

Creanţele unitatilor economice fata de clienţi, debitori diverşi sau cele provenite
din transferuri de valori economice între unităţile din cadrul grupului, prezintă riscul de
a nu fi încasate datorită incapacităţii de plată a celor amintiţi. Astfel se poate opta pentru
constituirea de provizioane.
În România provizioanele sunt reglementate prin HG. nr. 335/1999 republicata în
temeiul art. 2 din HG. NR. 192/22.03.1999 conform caruia “agentii economici, persoane
juridice cu exceptie societăţilor bancare şi a institutiilor financiare specializate, pot
constitui provizioane deductibile fiscal.” Provizioanele au la origine principiul
prudentei, conform caruia elementele de activ şi veniturile nu trebuie supraevaluate, iar
cele de pasiv şi cheltuielile nu trebuie subevaluate. De aceea plusurile de valoare
aferente activelor şi minusurile de valoare aferente pasivelor nu se contabilizează.
Minusurile de valoare aferente activelor şi cresterile de valoare ale pasivelor se
contabilizează în functie de caracterul lor, reversibil sau ireversibil. Această asimetrie în
tratarea plusurilor şi minusurilor de valoare are o motivatie jurisprudenţială: grija de a
proteja investitorii.
Provizioanele îndeplinesc un dublu rol: economic şi financiar.
Rolul economic se regăseşte în regularizarea bilanţieră şi în transferul
cheltuielilor de la un exercitiu la altul.

15
 Rolul financiar al provizioanelor este dat de posibilitatea şi de necesitatea
menţinerii capitalurilor care, în condiţiile neincluderii în cheltuieli a provizioanelor, ar fi
putut fi diminuate pe calea distribuirii de beneficii.
Din punct de vedere fiscal, provizioanele se impart în doua categorii:
a) provizioane deductibile fiscal, care presupun dreptul de deducere din
rezultatul exercitiului a cheltuielilor aferente constituirii acestora;
b) provizioane nedeductibile fiscal, care presupun trecera cheltuielilor aferente
constituirii lor în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul rezultatului
exercitiului.
Evidenta provizioanelor în contabilitate se tine cu ajutorul conturilor din
grupa 49 „Provizioane pentru deprecierea creanţelor” şi anume:
491 „ Provizioane pentru deprecierea creanţelor – clienţi”
495 „Provizioane pentru deprecierea creanţelor – decontări în cadrul grupului şi
cu asociaţii”
496 „Provizioane pentru deprecierea creanţelor debitori – diverşi”

CAPITOLUL 2
REDUCERILE COMERCIALE

Într-un mediu de piaţă concurenţial, derularea tranzacţiilor de vânzare-

cumpărare presupune, operarea cu reduceri de preţ, destinate să rasplatească
fidelitatea unui client, achitarea înainte de termen a unei datorii şi, nu în ultimul rând,
să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creşterea cifrei de afaceri.

16
 Aspecte generale

În literatura de specialitate şi în practica afacerilor sunt întâlnite două categorii de

reduceri de preţ6:

• reduceri de natura comercială (sau reduceri comerciale), care au o influenţă

directă asupra marimii nete a unei facturi;
• reduceri de natura financiară (sau reduceri financiare), care poarta denumirea
de sconturi (numite si sconturi de decontare sau sconturi de casa).

În categoria reducerilor comeciale se includ: rabatul, remiza şi risturnul.

Rabatul reprezintă reducerea practicată, în mod excepţional, asupra preţului de

vânzare convenit anterior între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de
calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, faţă de clauzele prevăzute
în contract.

Remiza este o reducere practicată, în mod excepţional asupra preţului curent de

vânzare, ţinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului în
clientela vănzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra
pretului brut, procent prevăzut în oferta de preţuri a întreprinderii sau care rezultă din
negociere între cei doi parteneri contractuali.

Risturnul reprezintă o reducere de pret calculata asupra ansamblului

operaţiilor efectuate de acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.

De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar
se pot acorda şi în sumă fixă.

În categoria reducerilor financiare este inclus scontul de decontare.

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra

unei creanţe decontate înainte de scadenţa normală. Altfel spus, scontul de decontare
reprezintă o bonificaţie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipaţie
a unei sume datorată de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru
furnizor, care este beneficiarul plaţii (încasează o suma înainte de scadenţă) şi un
venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadenţă.

Tratamentul contabil al reducerilor de preţ.

6
Balteş, N. – Contabilitate financiară, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2007, pagina 108

17
 Sub aspectul metodologiei de calcul ,contabilizare şi recunoastere fiscală
trebuie aplicate urmatoarele reguli:

• toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;

• reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
• reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau
sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra "netului"
anterior;
• în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi
remizele şi risturnurile;
• scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică
la netul comercial;
• aspectele legate de taxa pe valoare adaugată trebuie corelate cu prevederile
legale in vigoare (art.137 si 138 din Legea 571/2003 si pct.22 din HG 44/2004);
• reducerile comerciale, acordate iniţial, adică în momentul întocmirii facturii de
vânzare cumpărare, deşi înscrise în factură, nu se contabilizează în mod distinct
nici la furnizor, nici la client;
• reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o
cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) şi ca un venit financiar la
cel care îl primeşte (clientul).

Tratamentul contabil al reducerilor comerciale este prevăzut de Reglementările

contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitaţilor Economice Europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009, in vigoare de la 1
ianuarie 2010.

Înregistrarea în contabilitate a reducerilor comerciale se efectuează la

momentul acordării/primirii acestora pe baza documentelor care le atestă, astfel:

a) dacă în factura iniţială sunt evidenţiate distinct reducerile comerciale

acordate, respectiv primite, atât furnizorul, cât şi cumpărătorul înregistrează în
contabilitate factura la valoarea netă, aceasta reprezentând valoarea iniţiala, mai putin
reducerile acordate.

Potrivit Reglementărilor contabile, cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate

din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea
curentă a entitătii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea
adaugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri7.

Totodată, reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de

achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor8.
7
OMFP nr 3055/2009 art33 (1)
8
OMFP nr 3055/2009 art51 (3)

18
b) in situaţia în care, ulterior facturării iniţiale, vânzătorul acordă clientului
reduceri de preţ, conform clauzelor contractuale, acestea se evidenţiază distinct în
contabilitate, indiferent de perioada la care se referă, cu ajutorul conturilor: 609
„Reduceri comerciale primite9”, respectiv 709 „ Reduceri comerciale acordate”,
pe seama conturilor de terţi .

Funcţionarea contului 609 „Reduceri comerciale primite”

Contul 609 “Reduceri comerciale primite” face parte din grupa 60 “Cheltuieli privind
stocurile” şi este un cont special deoarece este o excepţie a clasei 6 “Conturi de
cheltuieli”, funcţionând după regula conturilor de pasiv şi nu celor de activ ca restul
conturilor din această clasă. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa reducerilor
comerciale primite ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă.

În creditul contului 609 “Reduceri comerciale primite” se înregistrează:

- valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (401).

Se închide la sfârşitul perioadei prin creditul contului 121 “Profit sau pierdere”.

Nu are sold la sfârşitul perioadei.

Funcţionarea contului 709 „ Reduceri comerciale acordate”

Contul 709 “Reduceri comerciale acordate” face parte din grupa 70 “Cifra de afaceri
netă” şi este un cont special, o excepţie a conturilor din clasa 7 “Conturi de venituri”
deoarece funcţionează după regula conturilor de activ. Cu ajutorul acestui cont se ţine
evidenţa reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la
care se referă.

În debitul contului 709 “Reduceri comerciale acordate” se înregistrează :

- valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (411).

Se închide la sfârşitul perioadei prin debitul contului 121 “Profit sau pierdere”.

Nu are sold la sfârşitul perioadei.

Reflectarea în contul de profit şi pierdere a reducerilor comerciale

9
OMFP nr 3055/2009 art51 (4)

19
Potrivit Reglementărilor contabile, contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de
afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi
rezultatul exercitiului (profit sau pierdere). În acest context, şi având în vedere
modalitatea diferită de înregistrare în contabilitate a reducerilor comerciale, în funcţie
de momentul acordării, rezultă că şi în contul de profit şi pierdere acestea sunt
prezentate diferit, astfel:

- reducerile comerciale înscrise în factura de livrare iniţială nu apar

evidenţiate ca structuri distincte in Contul de profit şi pierdere, deoarece atât în
contabilitatea furnizorului, cât şi a cumparătorului, factura se înregistrează la valoarea
netă;

- reducerile comerciale acordate/primite ulterior sunt prezentate ca

elemente separate în contul de profit şi pierdere, la poziţiile „Reduceri comerciale
acordate (ct. 709)”, respectiv „Reduceri comerciale primite (ct. 609)” în cadrul
indicatorilor „Cifra de afaceri neta” şi „Cheltuieli de exploatare”, corectând valoarea
acestora.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei

indiferent de perioada la care se referă (contul 767 “Venituri din sconturi obținute”).
La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de
perioada la care se referă (contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”).

- Reduceri de preţ acordate în momentul facturării

Pentru evidenţierea modului de determinarea a reducerilor de pret, voi supune

atenţiei exemplul de mai jos, în care am presupus toate categoriile de reduceri,
evidenţiind astfel ordinea în care se determină aceste reduceri, dar şi modul de
contabilizare a unei facturi care comporta toate tipurile de reduceri din perspectiva
furnizorului.

Exemplu:

O societate comercială livrează unui client produse finite la preţul de vânzare

convenit de 1000 lei + TVA (19%). Pe factură se înregistrează următoarele
reduceri (pentru exemplificare se vor folosi toate tipurile de reduceri): un rabat de
2%, o remiză de 5% pentru volumul mare cumpărat, şi fiind sfârşit de perioadă, un
risturn de 5%. Pentru achitarea înainte de scadenţă cu 15 zile a facturii, asigurată
prin contract, furnizorul mai acordă un scont de 2%.

20
Rabat: 1000 * 2% = 20 lei
Remiză: (1000 - 20) * 5% = 980 * 5% = 49 lei
Scont: (1000 - 20 - 49) * 2% = 931 * 2% = 18,62 lei
Risturn (1000 - 20 - 49 - 18,62) * 5% = 912,38 * 5% = 45,62
Valoare facturată = (1000 - 20 - 49 - 45,62) = 885.38

- înregistrarea livrarea produselor finite. Reducerile acordate se concretizează în

reducerea veniturilor din vânzarea de produse finite:

4111 = % 1053.60

701 885,38

4427 168,22

- descărcarea gestiunii:

711 = 345 600

- încasarea facturii, mai puţin scontul acordat, care se înregistrează pe cheltuieli

folosind contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”:

% = 4111 1053,60

5121 1034,98

667 18,62

- regularizara TVA aferentă scontului (18,62 * 0,19 / 1,19 = 2,97):

667 = 4427 2,97

- Reduceri de preţ acordate după facturare

În practica comercială se întâlnesc situaţii când reducerile de preţ sunt acordate

ulterior facturării, deci după derularea tranzacţiei de vânzare-cumpărare. Conform

21
acestei uzanţe, reducerile comerciale şi financiare fac obiectul unor facturi de
reducere.

Dacă ar fi să facem o ierarhizare a frecvenţei apariţiei în practică, se poate afirma că:

• rabaturile sunt destul de frecvente, ca urmare a reclamaţiilor clienţilor;

• risturnele foarte frecvent, datorită naturii acestora;
• sconturile, generate de plată anticipată, destul de frecvent;

Exemplu

Aceaşi societate vinde unui alt client aceeaşi cantitate de produse finite, la preţul
de 1000 de lei, însă acordă reducerile calculate mai sus ulterior datei facturării.

- livrarea produselor finite şi facturarea la valoarea iniţială:

4111 = % 1190

701 1000

4427 190

- acordarea de reduceri, ulterior facturării şi livrării, înregistrată ca o reducere a

creanţei faţă de client (20 + 49 + 45,62), în contrapartidă cu creşterea contului special
709 “Reduceri comerciale acordate” :

709 = 4111 114,62

- încasarea facturii, mai puţin scontul acordat:

% = 4111 1053,60

5121 1034,98

667 18,62

- regularizara TVA aferentă scontului (18,62 * 0,19 / 1,19 = 2,97):

667 = 4427 2,97

22
 Tratamentul fiscal al reducerilor de preţ

În ceea ce priveşte tehnica fiscală a reducerilor de preţ, trebuie reţinute urmatoarele

reguli:

• Conform prevederilor art.137 alin. (3), din Codul fiscal, ,,nu se cuprind în baza
de impozitare a taxei pe valoarea adugată rabaturile, remizele, risturnele,
sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor”;
• Conform prevederilor art. 138 din Codul fiscal, baza de impozitare a taxei pe
valoarea adaugată se ajustează în situaţia în care reducerile de preţ...sunt
acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
• Pentru a nu fi incluse în baza de impozitare a TVA, in conformitate cu pct. 22
din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele la Codul fiscal,
“rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ care nu se
cuprind în baza de impozitare trebuie să fie reflectate în facturi fiscale sau alte
documente legal aprobate, să fie în beneficiul clientului şi să nu constituie, în
fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestatie oarecare.”

CAPITOLUL 3
CONTABILITATEA CREANŢELOR COMERCIALE

23
 În contabilitatea creanţelor şi datoriilor se înregistrează operaţiile patrimoniale
referitoare la livrările reciproce de marfuri între furnizori şi clienţi, a lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, precum şi a altor operaţiuni efectuate în baza
contractelor încheiateîntre aceştia. Aceleaşi operaţii economice, dacă sunt decontate
prin efecte comerciale, sunt evidenţiate separat în conturi de efecte de primit şi efecte
de plată.
Creanţele întreprinderii se înregistrează la valoarea lor nominală, consemnată în
documente.Cele în devize se înregistrează în lei la cursul de schimb la data încasării,
respectiv plăţii lor, se înregistrează ca cheltuieli sau venituri financiare.
Vânzarea de bunuri, prestările de servicii, executările de lucrări si alte operaţiuni
similare se reflectă cel mai adesea în contabilitate prin intermediul conturilor de
clienţi si a conturilor asimilate acestora.
Principalele documente în care se evidenţiează vânzarea de bunuri, executarea
de lucrări şi prestarea de servicii este factura şi avizul de însoţire.
Se vor înregistra în conturile de clienţi acele operaţiuni economico-financiare
care vor evidenţia dreptul unităţii de a încasa o anumită sumă de bani pentru livrări de
bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări etc.
Contabilitatea relaţiilor cu clienţii se conduce cu ajutorul grupei 41 ,,Clienţi şi
conturi asimilate” care conţine următoarele conturi10:
- 411 „Clienţi”
- 413 ,,Efecte de primit de la clienţi”
- 418 ,,Clienţi-facturi de întocmit”
- 419 „Clienţi-creditori”.

CONTUL 411 „CLIENŢI”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creanţelor şi decontărilor în relaţiile

cu clienţii interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc.
vândute, servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepţia entităţilor afiliate şi a
entităţilor legate prin interese de participare, inclusiv a clienţilor incerţi, rău-
platnici,dubioşi sau aflaţi în litigiu11.
Contabilitatea analitică se ţine pe fiecare client în parte, realizându-se o
grupare a acestora în clienţi interni si externi.
În cazul clienţilor externi corespondenţa contabilă a contului 411 „Clienţi” este
în general aceeaşi ca şi în cazul vânzărilor către clienţi interni, cu deosebirea că apar
şi unele înregistrări specifice privind diferenţele de curs valutar şi diferenţele de
conversie.
Adică creanţele din vânzări se înregistrează pe baza facturilor primite de la
clienţii externi, în care bunurile sau serviciile vândute sunt exprimate valoric în
devize. În contabilitatea unităţilor economice, evaluarea şi înregistrarea trebuie să se
10
Todea, N. – Contabilitate financiara, editura Aeternitas, Alba –Iulia, 2006, pagina 132
11
Todea,N. – Contabilitate financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pagina 174

24
facă însă în moneda naţională, adică în lei. De aceea devizele se transformă în lei pe
baza cursului valutar al leului , la data cedării bunurilor.
Cursul valutar poate să oscileze de la o zi la alta şi de aceea la data achitării
datoriilor pot să apară diferenţe de curs, favorabile în cazul în care cursul leului creşte
şi nefavorabile când cursul leului scade. Aceste diferenţe se înregistrează ca venituri
financiare sau ca şi cheltuieli financiare, după împrejurări.
Pe de altă parte la închiderea exerciţiului financiar, în vederea reflectării fidele a
patrimoniului toate datoriile în valută, ca şi creanţele, sunt inventariate şi evaluate pe
baza cursului valutar al zilei, iar din compararea acestor valori cu valorile contabile
ale creanţelor (evaluate pe baza cursului valutar la data înregistrării ) apar diferenţele
de conversie, care necesită înregistrări specifice.
După funcţia contabilă este cont de activ.
Debitul acestui cont reflectă preţul de vânzare al mărfurilor , produselor,
semifabricatelor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă. În debitul contului 411 "Clienţi" se înregistrează:

 valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc.

livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă (701 la 708, 4427, 4428):
411 „Clienţi” = %
701 ”Venituri din vânzarea produselor finite”
4427 ” TVA colectata”
 valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidenţiate anterior în contul
"Clienţi - facturi de întocmit" (418) ):

a) la livrarea produselor fără facturi

418 „Clienţi-facturi de întocmit” = %
701 „Venituri din vânzarea produselor finite”
4428 „TVA neexigibilă”
b) întocmirea facturii
411 „Clienţi” = 418 „Clienţi facturi de întocmit”

 venituri înregistrate în avans sau de realizat aferente perioadelor sau exerciţiilor

financiare următoare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă (472, 4428):

411 „Clienţi” = 472 „Venituri înregistrate în avans”

 valoarea avansurilor facturate clienţilor (419, 4427):
411 „Clienţi” = 419 „Clienţi-creditori”

 valoarea dobânzii facturate de locator în cazul leasingului financiar (267):

„Clienţi” 411 = 267“Creanţe imobilizate”

25
  valoarea creanţelor reactivate(754):
„Clienţi” 411 = 754 „Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi”

 diferenţele favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în devize la închiderea

exerciţiului financiar (765);

„Clienţi” 411 = 765 „ Venituri din diferenţe de curs valutar “

 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor

(419):
411 „Clienţi” = 419“Clienţi-creditori”.

Creditul acestui cont reflectă sumele încasate de la clienţi, contravaloarea efectelor

comerciale acceptate, valoarea sconturilor acordate clienţilor.În creditul contului 411
"Clienţi" se înregistrează:

 sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi băneşti sau numerar

(512, 531):
5121 „Conturi curente la bănci” = 411„Clienţi”

5311„Casa in lei” = 411 „ Clienţi”

 decontarea avansurilor încasate de la clienţi (419):

419 „Clienţi- creditori” = 411„Clienţi”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor încasate (665):

665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” = 411 „Clienţi”

 valoarea cecurilor şi efectelor comerciale acceptate (511, 413):

511 „Valori de încasat” = 411 „Clienţi”

413 „Efecte de primit de la clienţi” = 411 „Clienţi”

 valoarea sconturilor acordate clienţilor (667):

667„Cheltuieli privind sconturile acordate” = 411 „Clienţi”

 sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidenţă a clienţilor incerţi

sau în litigiu (654):
26
 654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” = 411„Clienţi”

419 „Clienţi- creditori” = 411„Clienţi”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută la sfârşitul

exerciţiului (665):
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”= 411 „Clienţi”

Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienţi.

Subconturile pentru "Contul 411 - Clienti" sunt:

4111 – Clienţi

4118 - Clienţi incerţi sau în litigiu

CONTUL 413 „ EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENŢI”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de

efecte comerciale12. Contul 413 "Efecte de primit" este un cont de activ.
În debitul contului 413 "Efecte de primit de la clienti” se inregistreaza:

 sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate

(411):

413„Efecte de primit ” = 411 „Clienţi”

 diferenţele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat

la închiderea exerciţiului (765):
413 „Efecte de primit” = 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”

12
Todea,N. – Contabilitate financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pagina 182

27
 Creditul acestui cont reflectă efectele comerciale primite de la clienţi. În creditul
contului 413 "Efecte de primit" se înregistrează:

 efecte comerciale primite de la clienţi (511):

511 „Valori de încasat” = 413 „Efecte de primit”

 sumele încasate de la clienţi prin conturile curente (512):

512 „Conturi curente la bănci” = 413 „Efecte de primit”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar, la primirea efectelor comerciale (665):

665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” = 413 „Efecte de primit”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de clienţii

externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea
exerciţiului (665):
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” = 413 „Efecte de primit”

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

CONTUL 418 „ CLIENŢI- FACTURI DE ÎNTOCMIT”

Desfăşurarea activităţii economice impune în anumite cazuri ca livrarea

bunurilor şi serviciilor să nu fie însoţită de facturi, acestea urmând să se întocmească
la o dată ulterioară (livrări de energie, apă, servicii telefonice etc.).
Cu ajutorul acestui cont se evidenţiază livrările de bunuri, prestările de
servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu
s-au întocmit facturi.
Contul 418 „Clienţi - facturi de întocmit” este un cont de activ.
În debitul contului 418 „Clienţi - facturi de întocmit” se înregistrează:

 valoarea livrărilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate

către clienţi, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea
adăugată aferentă (701 la 708, 4428);
a) la livrarea produselor fără facturi:
418 „Clienţi- facturi de întocmit” = %

28
 701 ”Venituri din vânzarea produselor finite”
4428 „ TVA neexigibilă”
b) întocmirea facturii
411 „Clienţi” = 418„Clienţi facturi de întocmit”

 diferenţele favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în valută la închiderea

exerciţiului (765) :
418 „Clienţi- facturi de întocmit” = 765„Venituri din diferenţe de de curs valutar”

În creditul contului 418 "Clienţi - facturi de întocmit" se înregistrează:

 valoarea facturilor întocmite (411):

411 „Clienţi” = 418„Clienţi-facturi de întocmit”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor - facturi de întocmit

la decontare şi la închiderea exerciţiului (665);
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” = 418„Clienţi-facturi de întocmit”

Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a

lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.

CONTUL 419 „ CLIENŢI CREDITORI”

Avansurile şi aconturile băneşti primite de furnizori precum şi ambalajele

facturate odată cu bunurile care circulă pe principiul restituiri se evidenţiează pe baza
acestui cont.13 Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa clienţilor - creditori,
reprezentând avansurile încasate de la clienţi. Contul 419 "Clienţi - creditori" este un
cont de pasiv.
În creditul contului 419 "Clienţi - creditori" se înregistrează:

 sumele facturate clienţilor reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri,

prestări de servicii sau executări de lucrări (411):

13
Todea,N. – Contabilitate financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pagina 176

29
 411 „Clienţi” = 419“Clienţi-creditori”

 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor

(411):
411 „Clienţi” = 419 „Clienţi-creditori”

 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de

la clienţi la închiderea exerciţiului (665):
665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” = 419 „Clienţi-creditori”

În debitul contului 419 "Clienţi - creditori" se înregistrează:

 decontarea avansurilor încasate de la clienţi (411):

419„Clienţi- creditori” = 411 „Clienţi”

 diferenţele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor decontate, precum şi

cele aferente datoriilor în valută către clienţi la închiderea exerciţiului financiar
(765):
418„Clienţi-creditori” = 765 „Venituri din diferenţe de de curs valutar”
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi
(411):
419 „Clienţi- creditori” = 411 „Clienţi”

 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienţi

(708):
419„Clienţi- creditori” = 708 „Venituri din activităţi diverse”

Soldul contului reprezintă sumele datorate clienţilor creditori.

Analiza economică a creanţelor

Indicatorii de lichiditate măoară capacitatea societăţilor de a-şi onora

obligaţiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activele
circulante (cele mai lichide) şi datoriile cu o scadenţă mai mică de un an. Datele
necesare se regăsesc in bilanţul contabil. Se disting două forme a acestui indicator,
respectiv:
a) Rata lichidităţii curente, calculată ca raport între active curente şi datorii
curente:
Rlc = Active curente / Datorii curente

30
 Reflectă gradul de acoperire a datoriilor curente din activele curente. Se
recomandă ca valoarea indicatorului să se situeze în jurul cifrei 2.

b) b) Rata lichidităţii imediate ( testul acid), calculată ca raport între active

curente ( minus stocuri) şi datorii curente:

Rli = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente

Indicatori de activitate (gestiune) . Indicatorii inclusi în acestî categorie relevă

eficienţa cu care o societate îşi utilizează activele.
Viteza de rotaţie a debitelor – clienţi evidenţiază eficacitatea întreprinderii în
încasarea creanţelor sale şi se calculează astfel:

Vrc = (Sold mediu clienţi / Cifra de afaceri ) * 365

CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ LA FABRICA DE STICLA AVRIG S.A.

Prezentarea societăţii

Date generale

Numele societăţii: Fabrica de Sticlă Avrig S.A.

Localizare: Avrig , str. Samuel Brukenthal, nr 114, judeţul Sibiu

Formă juridică : Societate pe acţiuni
Capital social: Capital social subscris: 1.356.000 Lei
Numar acţiuni: 13.560.000 lei
31
 Valoare acrţiune: 0,10 lei

Acţionari personae juridice: SC Soare Glass Invest SA

Aportul la capital: 1308274.5 lei
Naţionalitate: română
Număr de acţiuni : 13082745
Cotă de participare la beneficii şi pierderi : 96,48%

Acţionari personae fizice

Numar acţiuni: 477255
Cotă de participare la beneficii şi pierderi : 3,52%

Data înregistrării: 30/01/1991

Număr de înregistrare: J 32/69/1991
Profilul de activitate : Producţie: fabricarea articolelor din sticlă

Descrierea întreprinderii şi evoluţia activităţii acesteia

În anul 1625 este atestat de documentele vremii primul atelier de producerea

sticlei din România, „Glăjeria de la Porumbacu”. Locul acestui atelier este la 6 km de
actualul loc al Fabricii de sticlă Avrig. Denumirea de „Glăjeria” este de la
regionalismul „glajă” , folosit în Transilvania pentru a denumi sticla.
Cadrul natural a facilitat apariţia atelierului de sticlărie. Bogăţia pădurilor de
fag şi de carpen constituia sursa de lemn pentru focul necesar topirii şi obţinerii
potasei ( K2O) din cenuşa de lemn ars. Râul de munte asigura piatra de râu, care se
măcina pentru obţinerea nisipului de cuarţ (SIO2) şi sursa de energie pentru
„Şteampul” ( instalaţia de măcinare a pietrei). Piatra de calcar se găseşte, de
asemenea, din belşug în stare naturală în zonă. Obiectele realiyate în anii de început ai
atelierului de la Porumbacu de Jos sunt expuse în muzeele din Sibiu, Făgăraş şi
Braşov.
Sfârşitul secolului XVII, coincide cu acumulările cantitative de aproape două
secole într-un salt calitativ al produselor, prin înlocuirea în mare măsură a potasei cu
soda calcinată.
În anul 1878, atelierul de la Porumbacu de Jos este cumpărat de Emil Porsche,
care îl transferă pe locul actual, aflat la marginea, pe atunci, a satului Avrig, ayi oraş
în plină ascensiune. Scopul mutării a fost apropierea de satul Avrig care oferea
posibilitatea creşterii numărului de salariaţi. În 1892 Emil Porsche, vinde atelierul din
Avrig familiei Flessig, care îl deţine până în anul 1937, cand îl vinde Cooperativei
„Gheoghe Lazăr” din Avrig. Deci, să reţinem transferul acestui atelierdevenit apoi
„step-by-step” fabrica, a fost transferat din patron în patron de la nemţ la neamţ (în
32
Transilvania se numesc saşi), oameni gospodari cu simţul datoriei înnăscute, oameni
care au în „genă” simţul datoriei şi al lucrului bine făcut. Pentru această naţie nu este
cunoscut conceptul „lasă că merge şi aşa”, „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că
muncim”.
Între anii 1937-1940, criza economică mondială duce la schimbarea structurii
producţiei, trecându-se de la obiecte de sticlă la sticle de lampă şi borcane de
murături.
În perioada 1940-1947, ca efect al celui de al doilea război mondial, producţia
încetează. În anul 1947 statul comunist naţionalizează bunurile Cooperativei
„Gheoghe Lazăr” şi reîncepe producţia. Din clădirile anterioare anului 1947 se mai
păstrează azi doar trei pavilioane ( birourile, şamoteria, nisipăria). În anul 1958 se
introduce gazul metan, combustibil ce a permis trecerea la obiecte de calitate net
superioară.
În perioada 1967-1972 se construiesc actualele hale de producţie şi se
proiectează cuptoare de tip vană, cu opt guri de lucru şi cuptoarele cu cinci creuzete
pentru sticle colorate.
Din 1975 ponderea produselor exportate (in Europa, Statele Unite, Japonia,
Africa de Sud, ş.a.), este anual de 80% din producţia realizată.
În perioada 1992-1995, statul vinde acţiunile în procesul de privatizare apărând
sistemul corporativ.
Între 1991-1994 se continuă modernizarea preparării amestecului şi a
procesului tehnologic. Între 2000-2003 se modernizează recoacerea şi arsul decorului.
În 2004, acţionarii din privatizare vând acţiunile în urma unei oferte publice societăţii
SC Soare Invest SA Bucureşti. Noul acţionar majoritar, ridică la un nivel superior
tehnologia prin construirea unui nou cuptor de topit mai modern cu consum de gaz
metan mai mic. Experienţa din generaţie în generaţie a personalului care a lucrat şi
lucrează în această firmă, permit adaptarea pas cu pas la exigenţele clienţilor prezenţi
şi viitori ai Fabricii de sticlă din Avrig.

33