Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caile de Administrare A Medicamentelor
Caile de Administrare A Medicamentelor
ro
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta
in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;
-granulele se masoara cu lingurita ;
-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii
(ex. purgativele saline).
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor
generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se pot
administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata
de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin
pulverizate sau sub forma de vapori ; sau prin injectie intratraheala.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea
mucoasei cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea
hipoxiei; fluidificarea sputei ,expectoratia .
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea
preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia.
Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune
preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice,
antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite.
Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare
precum spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale
substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit
eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui
bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important
un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 1015 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa
mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu
este complicata, dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea
dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare
speciala in timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei
active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este
prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a
unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii
corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ
indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta,la baza caruia introduce acul cu o
miscare rapida ,paralel cu suprafata zonei ,apoi dam drumul la cuta .Pin miscari de
lateralitate verificam daca acul este in hipoderm ;aspiram apoi putin pentru a verifica
daca varful acului nu a patruns intr-un vas hipodermic,dupa care injectam lent solutia
pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a pielii.
Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ.
Calea intramusculara prezinta unele particularitati.Pe cale intramusculara se
administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.
Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit
(penicilina,hormoni).
O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile
uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului
decat administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe
cale venoasa.
Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi,
in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a
evita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi
de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung.
Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este
infundat perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important
sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine
sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau
de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii, si tratarea
induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi.
Injecia intravenoas se efectueaz n scop explorator sau curativ i ofer o
instalare rapid a efectului dorit, administrarea n totalitate a dozei prescrise.
Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de
solutii injectabile ,folosind in aceste cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe cale
intravenoasa suspensii sau emulsii,substante care produc hemoliza,precipita proteinele
plasmatice,lezeza endoteliul vascular,sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie,administrarea durand
intre 1 sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul
perfuziilor).
O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatia
sangvina, permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai
rapida decat pe alte cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si
deci putin adecvate la injectarea intramusculara.
Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise
(deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de
un personal specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia
se face de cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu
alte locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de
deasupra mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se
indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in
seringa. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si
cu ace de 4-5 centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se
dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei
echimoze.
Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor?
1.
2.
3.
4.
5.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate