2.3.

Comparatie intre
Centrale si de Est.

Romania

si

tarile

Europei

Dezvoltarea grupurilor financiar bancare porneste de la analiza cadrului economic

general de implicare a capitalului strain n economiile europene emergente.Aici sunt analizate
cauzele, motivatiile si formele patrunderii bancilor straine n Europa Centrala si de Est.
n toate tarile emergente, implicarea capitalului strain s-a realizat nti pe calea
fluxurilor transfrontaliere (care au crescut de la cca. 500 miliarde dolari n 1990 la aproape 1500
miliarde dolari n prezent), si abia apoi pe calea investitiilor directe, respectiv implantarea de banci
straine.
n primul rnd, intrarea capitalului strain n sectorul bancar din tarile Europei Centrale
si de Est poate fi definita ca fiind constituirea sau cumpararea de institutii bancare, care devin
astfel banci straine.
Pentru a analiza formele si dimensiunile expansiunii capitalului strain n Europa
Centrala si de Est, trebuie sa distingem doua aspecte: activitatile transfrontaliere ale bancilor si
activitatile subsidiarelor si sucursalelor locale n tarile gazda.
Dupa 1990, la nceput mai timid, dar ulterior tot mai pregnant, tarile Europei Centrale
si de Est au devenit un receptor important al creditelor acordate de bancile straine, fie
transfrontalier fie local, prin subsidiare deschise n tarile emergente ale Europei. Tarile n curs de
dezvoltare din Europa (unde se includ tarile foste socialiste dar si Cipru, Malta si Turcia) cumuleaza
cca. 2,6% din creantele externe pe ansamblu, respectiv 27% din totalul creantelor externe catre
tarile n curs de dezvoltare.
Trebuie remarcat faptul ca aceste creante se realizeaza ntr-o masura tot mai mare prin
subsidiarele locale ale bancilor straine (tarile n curs de dezvoltare din Europa cumuleaza aproape
5% din creantele locale ale subsidiarelor straine) si mai putin prin credit transfrontalier (unde tarile
n curs de dezvoltare din Europa totalizeaza 1,5% din
creantele internationale). Se pare deci ca Europa Centrala si de Est a trecut de faza
implicarii bancilor pe calea fluxurilor financiare, ajungndu-se la investitii directe(sucursale si
subsidiare implantate local), ceea ce nseamna desigur o mai mare stabilitate financiara si expresia
intentiei de implicare pe termen lung n regiune.
Daca n 1990, Europa Centrala si de Est cumula 5% din creditele acordate de bancile
multinationale n tarile n curs de dezvoltare, n 2005 se ajungea la 23% din acestea. Ca urmare,
bancile straine au ajuns sa domine n prezent piata bancara nationala a acestor tari. Dupa 1994 si
pna n prezent, ponderea bancilor straine n totalul institutiilor de credit din Europa Centrala si de
Est a crescut de la 20% (pondere n numarul total al bancilor), respectiv 55% (pondere n activele
totale) la 60%, respectiv peste 70%42. n ari precum Estonia, Slovacia si Croatia, bancile autohtone
sunt aproape in totalitate detinute de straini, n Cehia, Lituania, Romnia si Ungaria ponderea
capitalului strain este de peste 80%43. Singura exceptie notabila este Slovenia, cu o pondere a
bancilor straine mai mica de 30%.
Prezenta dominanta a capitalului strain este legata de privatizarea fostelor banci de
stat, modul preferat de intrare fiind nfiintarea de subsidiare prin achizitionarea de banci locale si
mai putin crearea de sucursale.

Prezenta bancilor straine are o serie de avantaje incontestabile sub aspectul

mbunatatirii eficientei economice si a dezvoltarii sistemului bancar, att n mod direct, ct si prin
presiunea pe care o impun celorlalte banci din sistem prin standardele aplicate.
Totusi,
prezenta acestora nu este o conditie neaparat necesara pentru dezvoltarea sistemului financiar,
exemplul concret fiind furnizat de Slovenia, tara cu un nivel ridicat de eficienta a sectorului bancar
si cu un grad ridicat de intermediere financiara, chiar daca prezenta bancilor straine este sub 25%,
de departe cea mai mica din regiune. Nu este nici neaparat o conditie suficienta, fapt ilustrat de
situatia Romniei si Bulgariei, cu un grad de prezenta straina mult mai ridicat dect n cazul fostelor
tari iugoslave, de exemplu, dar cu un grad de dezvoltare si intermediere financiara mai mic dect
acestea.

3.1.Sistemul bancar in Romania

Sistemul bancar existent in tara noastra este rezultatul unei evolutii rapide pe parcursul
celor sapte ani postrevolutionari. De la cateva banci specializate existente in 1989, ulterior
transformate in societati pe actiuni, s-a ajuns in prezent la un numar semnificativ de societati
bancare, ale caror unitati bancare acopera cea mai mare parte a unitatilor administrativ-teritoriale
ale tarii. Activitatea de informatica bancara a cunoscut o evolutie marcata de conditiile noi create
de trecerea la sistemul economiei de piata.
Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele , respectiv o banca centrala si
institutile financiare , carora prin lege li s-a acordat statutul de banci . B.N.R. este banca centrala a
tarii , institutia de emisiune a statului roman .

3.2 Primele grupuri financiar bancare romanesti

Romania are cea mai mare capacitate de dezvoltare a serviciilor financiare si bancare din
Europa de Sud-Est datorita dimensiunii pietei astfel, grupurile financiar-bancare vor sustine
dezvoltarea economiei romanesti.
In acest context, suntem tinta expansiunii grupurilor din Polonia, marilor operatori din
Belgia, Austria, precum si a jucatorilor financiari UniCredit, City Bank, Volks Bank, BRD Grup Societe
Generale.
"Romania este tinta numarul doi dupa Polonia a grupurilor financiar bancare" a spus
presedintele IBR.
Romania si Bulgaria sunt tintele favorite de dezvoltare a retailului, iar procesul de
expansiune a grupurilor mari europene in Romania se va intensifica, incepand de anul viitor.
Se apreciaza ca Romania se apropie, treptat, de o plafonare a creditului de consum, in timp
ce creditul si leasingul imobiliar vor constitui motorul de dezvoltare, in urmatorii ani.

Reforma sistemului bancar romnesc a nceput n 1991 prin crearea unui sistem pe doua
nivele. Treptat, Banca Nationala si pierde caracterul de banca comerciala (prin desprinderea
din BNR a BCR) si domeniul deschizandu-se noilor operatori bancari.
Evolutia sistemului bancar, privita n ansamblu, nu poate fi detasata de situatia generala a
economiei nationale, cu fluctuatiile acesteia, att la nivel microeconomic, ct si macroeconomic.