Sunteți pe pagina 1din 2

Adolescenti pe mare De Nichita Stanescu

NEOMODERNISM
Opera lirica, intitulata Adolescenti pe mare, scrisa de Nichita
Stanescu,consta,din punct de vedere morfologic,in doua secvente poetice cu o
versificatie libera,ce propun cititorului o muzicalitate intrinseca ,obtinuta prin
tehnica ingambamentului,dar si alte procedee precum enumeratia (ei sunt zvelti
si calmi, si simultan) sau aliteratia (plaja-ntinsa taiata n).
Nichita Stanescu a fost un poet, scriitor si eseist roman, ales postmortem membru al Academiei Romane.Acesta este considerat de unii critici
literari, precum Alexandru Condeescu si Eugen Simion, un poet de amplitudine,
profunzime si intensitate remarcabile, facand parte din categoria foarte rara a
inovatorilor lingvistici si poetici.Nichita Stanescu aparine temporal, structural si
formal,poeziei moderniste sau neo-modernismului romanesc dintre anii 1960
1970.
Tema centrala a poeziei evidentiaza varsta adolescentei,privita ca o
etapa a vietii,in care posibilul devine realizabil,poezia aducand astfel un elogiu
adolescentilor si dezinvolturii cu care isi asuma orice gest;aceasta este ilustrata
in text prin motive literare cu conotatii metaforice, precum:motivul marii(
Aceasta mare e acoperita de adolescenti, motivul yolelor(O flota infinita de yole) si
motivul mersului pe mare( si simultan au si deprins sa mearga pe valuri, in
picioare).
Limbajul poetic intesat cu astfel de concepte metaforice este
abstract,abundent in semnificatii ambigue,si devine o trasatura ce marcheaza originea
neomodernista a operei.O alta caracteristica a poeziei neomoderniste este amprenta
subiectivitatii,pentru Nichita Stanescu,poezia reprezinta radiografia sinelui din acel
moment,el reuseste sa surprinda in acest text prin marci ale subiectivitatii(forme
verbale si pronominale de persoana I-eu stau;contemplu) antiteza dintre eul liric
contemplator si adolescentii contemplati,in fapt poetul ii priveste cu ochii omului
matur,pentru care gesturi ca:mersul pe valuri,verticalitatea svelta sunt de ordinal
imposibilului(Si astept un pas gresit sa vad, sau o alunecare).
Titlul poeziei este unul analitc,format dintr-un substantiv comun
nearticulat(adolescenti) si un indiciu spatial metaforic redat prin alaturarea prepozitiei
pe si substantivului mare.Se contureaza de-a lungul poeziei doua spatii ce intra-n
opozitie:tarmul stabil al omului matur si valul miscator al marii pe care stau in echilibru
perfect adolescentii.Cele doua spatii devin astfel metafore ale varstelor
omului,adolescentii plutesc pe apa asemenea unor yole,lasandu-se purtati de
idealuri,dorinte,aspiratii,care le pot schimba oricand directia de mers(mai rezemanduse cu bratul de curenti).In schimb,poetul isi constientizeaza varsta dar si limitele pe
care le aduce cu sine maturitatea,prin imaginea plajei taiate-n unghi perfect,pe care o
simte ca pe un teren stabil,dar in acelasi timp,ca pe o limita a propriilor idealuri si
aspiratii.Maturitatea reprezinta astfel un naufragiu al celui ce esueaza pe un teren
stabil,frangandu-si toate idealurile.
Concluzionand,poezia apartine curentului neomodernist,aceasta fiind o
dimensiune abstracta ,pe care autorul o creeaza din concepte metaforice,incrustate pe
nesemnificata foaie prin intermediul literelor,versurilor,menite a transmite

sentimente,trairi,dupa cum insusi Nichita Stanescu considera: Poezia nu are caracter


noional, dei folosete noiunea ca i crmid n construcie. Sensul ei final este un
sens emoional, metaforic i vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este
un lucru foarte la ndemn i foarte pgubitor.