Sunteți pe pagina 1din 5

Apetrei Ileana

Agroturism anul II
TEHNOLOGII AGRICOLE II
CRESTEREA TINERETULUI ANIMAL
Obiectivele :
-nsusirea notiunilor de crestere si dezvoltare a animalelor domestice, urmarindu-le si
apreciindu-le n anumite etape;
-identificarea practica a diferitelor tipuri de crestere la speciile domestice.
Organismele vii sunt produsul interactiunii dintre baza ereditara si mediul n care aceasta
s-a dezvoltat. Cresterea si dezvoltarea sunt cele doua laturi calitativ distincte ale
procesului de ontogeneza si se desfasoara diferit. Urmarirea lor ne ajuta sa intervenim
prin factorii de mediu si sa corectam unele deficiente ce se pot ivi n procesul cresterii.
Bazele biologice ale cresterii si dezvoltarii
Organismele vii sunt produsul interactiunii dintre baza ereditara si mediul n care aceasta
s-a dezvoltat. In aceasta interactiune, uneori predomina factorii legati de baza ereditara
(n acest caz organismele avnd un accentuat conservatism ereditar), alteori predomina
factorii de mediu (organismele au ereditatea zdruncinata).
Din momentul formarii lor (faza de zigot), organismele vii trec prin procese complexe
pna la transformarea n indivizi adulti (ontogeneza).
Cresterea si dezvoltarea (vezi Indrumatorul de lucrari practice) sunt cele doua laturi
calitativ distincte ale procesului de ontogeneza. Acestea se desfasoara diferit n functie de
factorii care le influenteaza, iar n privinta posibilitatilor ce exista n ritmul desfasurarii
lor se deosebesc urmatoarele situatii:
crestere rapida si dezvoltare nceata (se remarca sporirea rapida a masei corporale si
ritmul lent de desfasurare a transformarilor calitative). Se doreste aceasta situatie
pentru animalele de carne si grasime, ce pot realiza sporuri mari daca sunt supuse
ngrasarii timpurii;
crestere si dezvoltare rapide (aceste conditii le ndeplinesc animalele precoce);
crestere lenta si dezvoltare rapida (masa corporala sporeste lent, iar dezvoltarea se
realizeaza rapid).Vacile de lapte si gainile ouatoare ndeplinesc aceste conditii;
crestere si dezvoltare lente (aici se ncadreaza animalele tardive, cu valoare economica
redusa).

Particularitatile dezvoltarii
Cele doua perioade, distincte, ale dezvoltarii sunt:
perioada prenatala (desi nu toate organele si ncep activitatea, ele se formeaza n
aceasta perioada). Aceasta cuprinde stadiile de zigot, embrion si fetus, iar cunoasterea
acestora ajuta pentru stabilirea regimului adecvat de ntretinere a femelelor gestante,
ca, n final, produsii rezultati sa fie bine dezvoltati ;
perioada postnatala (are trei faze, vezi Indrumatorul de lucrari practice).
Aceasta periodizare evidentiaza si unele particularitati specifice: formarea tuturor
organelor are loc n perioada uterina (la mamifere) sau n interiorul oului (la pasari);
perioada intrauterina se caracterizeaza prin conditii de mediu constante, mai greu de
influentat.
In perioada postuterina dezvoltarea este asigurata de complexul neurohormonal, factorii
de mediu avnd rolul principal de influentare a acestuia.

Particularitatile cresterii
Cresterea totala n raport cu vrsta evolueaza dupa o curba n forma de S.
Viteza absoluta a cresterii, n perioada prenatala, variaza lund forma de parabola, iar n
perioada postnatala variatia este diferita, fiind puternic influentata de hrana.
Viteza relativa a cresterii se prezinta grafic ca o hiperbola, iar practic aceasta e deviata
sub influenta conditiilor de mediu. Intensitatea cresterii dimensiunilor corporale variaza
astfel: unele dimensiuni au intensitatea de crestere mare n perioada prenatala si mai
redusa n cea postnatala, iar altele invers.
De exemplu: dimensiunile de naltimi la nastere sunt aproape 1/2 din totalul cresterii, iar
dimensiunile de largimi si lungimi cresc n intensitate dupa nastere.
S-a constatat, de asemenea, ca intensitatea cresterii scade n raport cu vrsta la toate
dimensiunile, dar, n aceeasi perioada de vrsta, intensitatea este diferita la cele trei
dimensiuni (dupa Georgescu Gh. si Zavoi I. , 1995, la taurinele de 1 an talia realizeaza
25% din total, iar lungimea fluierului doar 3,6%).

Factorii care influenteaza procesul de crestere


Cunoscnd factorii care influenteaza procesul de crestere si asigurndu-i n mod
diferentiat, se poate realiza cresterea dirijata a organismelor, se pot determina acele
modificari n crestere care sunt utile.
Factorii care influenteaza procesul de crestere pot fi grupati n categorii: factori interni
(care apartin de individ) si factori externi.
Factorii interni sunt dependenti de baza ereditara pe care noile organisme o mostenesc de
la parinti si de care depind limitele n care se desfasoara procesele de crestere si sunt
reprezentati de sistemul neurohormonal, care actioneaza ca un tot unitar.
Sistemul nervos intervine n procesul de crestere printr-o actiune directa, att generala, ct
si locala; el intervine nsa si indirect, coordonnd activitatea glandelor cu secretie interna.
Actiunea directa a sistemului nervos a permis sa se constate ca leziuni ale maduvei
spinarii sau ale diferitilor nervi determina stagnarea procesului cresterii n regiunile
subiacente. De asemenea, anumite boli care lezeaza sistemul nervos, ca avitaminozele, ce
produc leziuni nervoase, se soldeaza cu tulburari ale procesului de crestere.
Actiunea indirecta a sistemului nervos se explica prin aceea ca el coordoneaza activitatea
sistemului endocrin. Glandele cu secretie interna care joaca un rol important n reglarea
cresterii sunt: hipofiza, tiroida, paratiroidele, timusul, glandele sexuale.
Hipofiza influenteaza cresterea att prin coordonarea activitatii celorlalte glande cu
secretie interna, ct si prin hormonul de crestere sau hormonul somatotrop, care
actioneaza direct. Extirparea lobului anterior al hipofizei determina stagnarea cresterii, pe
cnd administrarea de extrase din lobul anterior al hipofizei determina o intensificare a
cresterii. Modificarile n activitatea hipofizei determina unele anomalii de crestere.
Astfel, n caz de hiperfunctiune se produce anomalia denumita gigantism, animalele
respective fiind caracterizate prin dimensiuni mult mai mari dect cele normale; n caz de
hipofunctie, se produce anomalia denumita nanism, animalele prezentnd dimensiuni
corporale mici, subnormale.
Tiroida are o importanta deosebita n procesul cresterii. Tiroidectomia experimentala a
dovedit oprirea cresterii, ntrzierea activitatii sexuale, ntrzierea osificarii cartilajelor.
Tratamentul cu hormoni tiroidieni sau substante antitiroidiene (tiouracil, tiouree, iod
caseinat) produce o crestere n greutate bazata pe depuneri de grasime. Folosirea
hormonilor tiroidieni n cantitate mare duce la pierdere n greutate, printr-un catabolism
marit.
Paratiroidele influenteaza procesul de crestere prin reglarea metabolismului sarurilor
minerale, a echilibrului fosfo-calcic.

Timusul, glanda prezenta numai la vrsta tnara, are un rol major n procesul cresterii.
Extirparea timusului determina oprirea cresterii si ncetinirea dezvoltarii glandelor
sexuale. Administrarea de extracte de timus intensifica acest proces.
Glandele sexuale, prin hormonii estrogeni secretati, joaca un rol deosebit. Hormonii
estrogeni sunt, n general, inhibitori ai cresterii oaselor lungi, grabind osificarea
cartilajelor epifizare. Asa se explica de ce, la animalele castrate, oasele tubulare sunt mai
lungi, acestea continund sa creasca o perioada mai ndelungata. Masculii castrati de
timpuriu au ntotdeauna un aspect brevimorf. Administrarea de hormoni estrogeni
stimuleaza cresterea, mareste capacitatea de folosire a hranei; de aceea, n multe tari se
practica administrarea lor n acest scop. Carnea animalelor tratate cu hormoni estrogeni
are masa musculara mai dezvoltata si o proportie mai mica de grasime. Folosirea
hormonilor estrogeni este interzisa n unele tari, datorita actiunii lor cancerigene.
Factorii externi prezinta cea mai mare importanta datorita actiunii directe si faptului ca
se poate actiona mai usor asupra lor.
Hranirea este cel mai important factor care influenteaza cresterea, att n stadiul uterin,
ct si n cel postuterin, att prin nivelul hranei, ct si prin calitatea ei. Fara ndoiala ca
influenta hranei este mult mai mare n perioada postuterina. Nivelul nesatisfacator al
hranei n ultima parte a gestatiei duce la obtinerea de produsi subponderali, cu aparatul
digestiv slab dezvoltat, cu functia de termoreglare, rezistenta organica si capacitatea de
adaptare deficitare, datorita slabei dezvoltari a sistemului neurohormonal. Calitatea
ratiilor, redata de prezenta n cantitati optime a proteinelor, sarurilor minerale si
vitaminelor, conditioneaza att cresterea masei vii, ct si desfasurarea proceselor vitale.
Proteinele influenteaza n mod deosebit cresterea, prin prezenta aminoacizilor esentiali;
de aceea, organismele tinere trebuie sa primeasca hrana de origine animala care contine
toti acesti aminoacizi n proportii optime; speciile cu crestere intensa (porcii si pasarile)
trebuie sa primeasca, n mod obligatoriu, proteine animale n ratie.
Sarurile minerale, cu precadere calciul si fosforul, reprezinta materialul plastic pentru
formarea scheletului. Nu trebuie pierdute din vedere rolul unor elemente - Co, Fe, Cu,
Zn, Mn, Mg etc. - care conditioneaza buna desfasurare a cresterii.
Vitaminele, ca biocatalizatori, care conditioneaza procesele biochimice din organism,
influenteaza n mod deosebit att cresterea, ct si sanatatea organismelor tinere.
Vitaminele cu rol deosebit n crestere sunt: A, B1 ,B2, B12, C, D2, E.
Temperatura. Pentru fiecare specie si vrsta exista o temperatura optima, care oscileaza
ntre valori ce constituie asa-zisa zona de confort. Pentru pui, boboci si purcei care nu
sunt homeotermi, al caror mecanism de termoreglare se dezvolta n paralel cu sistemul
nervos, temperatura trebuie dirijata de crescator, pentru a evita pierderile.
Lumina. Radiatiile solare influenteaza cresterea att prin actiunea fizica a radiatiilor
infrarosii, care activeaza schimburile la nivelul pielii, ct si prin actiunea chimica a

radiatiilor ultraviolete, care transforma ergosterolul din piele n vitamina D2 , aceasta fiind
un important factor de crestere. Radiatiile luminoase, prin actiunea lor optica,
influenteaza, prin intermediul scoartei cerebrale, activitatea anterohipofizei si, prin
aceasta, a tuturor factorilor hormonali care influenteaza cresterea.
Igiena adaposturilor influenteaza cresterea prin conditiile de confort pe care adaposturile
trebuie sa le ofere tineretului; aglomerarile, zgomotul, mirosurile, lipsa de odihna
stingheresc buna desfasurare a proceselor vitale.
Miscarea activeaza metabolismul, asigura cresterea armonioasa a tuturor regiunilor
corporale, influentnd favorabil sanatatea si rezistenta animalelor.
Igiena corporala are influenta deosebita asupra proceselor de crestere si dezvoltare. Lipsa
igienei determina aparitia unor paraziti externi si interni, care determina o stagnare a
cresterii prin sustragerea unor cantitati nsemnate din hrana consumata de animale sau
prin producerea de toxine, care stingheresc desfasurarea proceselor vitale; de asemenea, o
serie de paraziti externi sunt purtatori de germeni patogeni.

Consecintele determinate de cresterea necorespunzatoare


Insuficienta alimentatiei femelelor gestante produce ncetinirea cresterii oaselor lungi
(insuficienta cresterii naltimilor) si slaba dezvoltare a aparatelor digestiv si circulator,
ceea ce poarta numele de embrionalism.
Deficientele de crestere si dezvoltare din perioada prenatala sunt iremediabile, motiv
pentru care trebuie acordata atentia cuvenita (hranire) femelelor gestante.
La tineret, insuficienta alimentatiei duce la infantilism; adultul are dezvoltarea tnarului,
organele sexuale sunt slab dezvoltate, la fel si aparatul respirator, muschii si glanda
mamara.
Deficientele din perioada postnatala pot fi compensate partial: greutatea corporala, da;
armonia corporala si insuficienta cresterii dimensiunilor corporale nu se pot compensa.
Procesul de crestere trebuie urmarit permanent (cntariri periodice si controlul sanatatii)
pentru a vedea daca animalele se ncadreaza n indicii de crestere a rasei respective si
pentru actionarea la timp n cazul ramnerilor n urma.

S-ar putea să vă placă și