Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
indica valorile normale ale VSH ca si valori de reper pentru pacienti. Mai mult de atat, in
functie de varsta, sanatatea generala a organismului si alti factori, medicul dumneavoastra va
putea sa interpreteze diferit, particularizat de la caz la caz anumite valori ca fiind normale sau
marite in circumstante diferite. Aceasta inseamna ca, chiar daca valoarea VSH a iesit in afara
limitelor valorilor de mai jos, aceasta valoare poate fi totusi normala pentru organismul dvs
sau pentru laboratorul unde va faceti analizele:
VSH valori normale:
Barbati 0-15 mm/hr sau 0-20 mm/hr la cei cu varsta peste 50 de ani
Femei 0-20 mm/hr sau 0-30 mm/hr la cele cu varsta peste 50 de ani
Sarcina
Infectii virale
Policitemie
Daca te afli sub tratament medicamentos. Din acest ultim motiv, spune-i doctorului tau
despre orice medicament pe care il iei, sub prescriptie medicala sau din proprie
initiativa.
Anumite boli care cauzeaza inflamatii nu genereaza si valori marite ale VSH, deci
valorile normale ale VSH nu exclud prezenta unei anumite boli/infectii.
Pentru orice alte informatii privind testul VSH si modul lui de interpretare, ne puteti scrie
folosind formularul de contact de aici. De asemenea, tot aici va puteti programa la oricare
dintre laboratoarele IDS-Laboratories pentru a va face testul VSH, un test care va contribui la
obtinerea unui diagnostic de certitudine.
Informaii generale
Sedimentarea hematiilor apare atunci cnd eritrocitele agreg sub forma unei
coloane. In mod normal hematiile dintr-o prob de snge sedimenteaz lent datorit
ncrcturii de suprafa negative a acestora, care face ca celulele adiacente s se
resping cnd distana intercelular scade sub un nivel minim. In anumite afeciuni
care determin creterea proteinelor de faz acut (-globuline, fibrinogen) sau
imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataeaz pe suprafaa hematiilor i
reduc potenialul de suprafa determinnd agregarea hematiilor i creterea
sedimentrii acestora1;2.
3
Metode
metoda automat de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze infraroii) 4.
Femei:
<50 ani:
<20 mm/h
>85 ani:
<42 mm/h
Semnificaie clinic
1. VSH crescut
Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul i monitorizarea
arteritei temporale, artritei reumatoide i polimialgiei reumatice.
Boli neoplazice.
5
Policitemie vera.
Anemie feripriv.
Alergie acut.
Ulcer peptic.
Femei vrstnice (70-89 ani) aparent sntoase pot avea un VSH foarte mare
(pn la 60 mm/h)1.
Snge refrigerat1.
Macrocitoza.
Temperaturi >20-24C2.
Hiperglicemia1.
Hipofibrinogenemia.
Policitemia.
Hiperleucocitoza1.
Casexia3.
7
Creatinina
Creatinina este o molecula generata de metabolismul muscular prezenta in serul din sange.
Creatinina nu trebuie confundata cu creatina. Creatinina prea mica sau cu valori prea mari
apare in rezultatul analizelor care se efectueaza ca parte a unui examen medical general, n
special atunci cnd pacientul a suferit recent de afeciuni renale. Creatinina este produsa din
creatina, o molecula de importanta majora pentru producerea de energie in muschi.
Zilnic, aproximativ 2% din creatina organismului este transformata in creatinina. Iar pentru ca
masa musculara din corp este relativ constanta de la o zi la alta, nivelul creatininei in sange
este apreciat ca fiind acelasi in fiecare zi.
De aceea determinarea concentratiei de creatinina in urina din 24 ore poate oferi o orientare in
ceea ce priveste functia renala in ansamblu. Creatinina este un produs deseu al
organismului care este transportat la rinichi prin sange de unde este filtrat si eliminat
din organism in urina. Cantitatea de creatinina produsa de organism in fiecare zi depinde de
masa musculara a persoanei: un barbat tanar si cu masa musculara mare, de exemplu, produce
mai multa creatinina decat o femeie, eventual mai scunda si mai in varsta.
De ce este important sa verificam nivelul de creatinina?
Este important sa verificam nivelul de creatinina pentru ca s-a dovedit ca aceasta este
un indicator destul de fiabil asupra rinichilor, aflam astfel daca acestia functioneaza
bine. Rinichiul este organul poate cel mai bine irigat din corp si se poate spune ca, practic,
rinichii curata organismul de toxine. Rinichii sunt cei care mentin creatinina din sange in
limite normale. In cazul in care starea de sanatate a rinichilor se deterioreaza din diverse
motive, nivelul de creatinina din sange va creste. Nivelurile anormal de ridicate ale
creatininei avertizeaza cu privire la posibile probleme de sanatate sau insuficienta a
rinichilor. Acesta este motivul pentru care testele de sange standard verifica in mod
obisnuit si valoarea creatininei in sange.
Creatinina, valori normale
Este important sa cunoastem care sunt valorile normale pentru creatinina pentru a sti unde ne
situam cu sanatatea dar va recomandam interpretarea corecta a analizelor de catre medicul
specialist.
Valori normale ale creatininei in sange sunt de aproximativ 0.6 la 1.2 miligrame (mg) pe
decilitru (dl) la barbati adulti si 0.5 la 1.1 de miligrame pe decilitru la femeile adulte. (In
sistemul metric, un miligram este o unitate de greutate egala cu o miime de gram si un
decilitru este o unitate de volum egala cu o zecime de litru.)
(*Nota: Aceste valori nu sunt fixe, pot varia in functie de recomandarile unui laborator sau al
altuia.) Creatinina serica poate varia mult. Un nivel al creatininei serice de 2,0 mg / dl poate
indica functia normala a rinichilor pentru un barbat culturist. Tinerii cu o musculatura
dezvoltata sau persoanele de varsta medie pot avea un nivel de creatinina in sange mai mare
decat persoanele in varsta sau alte categorii ale populatiei. Persoanele in varsta au adeseori
nivelul de creatinina din sange mai mic decat cel normal indicat. Sugarii au niveluri normale
de aproximativ 0,2 sau mai mult, in functie de dezvoltarea musculaturii lor. Persoanele care
sufera de malnutritie, cele care slabesc brusc si foarte mult, care sunt afectate de bolile de
lunga durata care slabesc masa musculara au un nivel de creatinina mai mic decat este de
asteptat pentru varsta lor. O persoana cu un singur rinichi poate avea un nivel normal de
aproximativ 1.8 sau 1.9.
Niveluri ale creatininei care ating 2.0 sau mai mult in nou-nascuti si 10.0 sau mai mult la
adulti pot indica insuficienta renala si necesitatea de dializa pentru a elimina deseurile din
sange.
Din ce motive creste creatinina?
Atunci cand are loc un blocaj in fluxul de urina (cum ar fi o prostata extinsa
sau o piatra la rinichi);
O infectie la rinichi;
Deshidratare;
In urmatoarele situatii pot aparea valori ale creatininei serice mai mai mici decat in mod
obisnuit:
Simptomele de disfunctii ale rinichilor (insuficienta renala) variaza foarte mult. Unele
persoane pot constata accidental ca au boli renale severe si niveluri crescute de creatinina fara
a avea nici un simptom. Alte persoane prezinta simptome pe care ar trebui sa le investigheze:
senzatie de deshidratare, oboseala, respiratie scurta, sacadata si multe alte simptome
nespecifice. Atunci cand ne facem analize medicale este recomandabil sa fim atenti si la
rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sanatosi dar e posibil totusi sa avem probleme
cu functia renala iar boala cronica de rinichi sa fie intr-un stadiu initial. Sa nu uitam ca in
stadiul initial boala nu doare.
Daca boala cronica de rinchi este tratata din timp, rata de deteriorare a functiei renale ramane
foarte mica si evolueaza foarte lent. Tratamentul afectiunii va fi stabilit de medicul specialist
in functie de circumstante si de particularitatile individuale.
Cum controlam creatinina?
Nivelul creatininei poate fi masurat in mai multe moduri. Putem masura creatinina cu un test
al creatininei serice o metoda simpla si relativ ieftina de a evalua cat de bine lucreaza
rinichii. Nivelurile sanguine ale creatininei pot fi utilizate pentru a calcula in alte cifre, printrun test numit clearance-ul creatininei (se masoara rata la care rinichii filtreaza creatinina din
sange). Clearance-ul creatininei se calculeaza pe baza concentratiei creatininei serice si a unor
coordonate ale pacientului precum sex, varsta si greutate. Este o mai buna estimare a functiei
renale decat testul creatininei serice. Clearance-ul creatininei reflecta rata la care rinichii
filtreaza sangele, numita de medici rata de filtrare glomerulara (RFG). Este o alta masura a
functiei renale. In cazul in care rinichii nu filtreaza sangele in mod eficient, rata de filtrare
glomerulara scade iar nivelul creatininei serice creste. Ca atare, nivelul creatininei serice este
o masura indirecta a ratei de filtrare glomerulara. Din pacate, nu exista o corelatie buna intre
creatinina serica si leziunile renale ale unei boli de rinichi aflate la inceputul evolutiei. Pentru
ca lucreaza mai mult, rinichii pot compensa daunele produse in stadiile incipiente ale bolii
renale. Atunci cand nivelul creatininei serice merge in sus, rata filtrarii glomerulare poate fi
redusa cu pana la jumatate. Din acest motiv, testul creatininei serice nu este util in
diagnosticarea precoce a unei boli de rinichi incipiente, dar este utilizat pentru a detecta o
boala de rinichi deja avansata.
Legatura cu bolile de inima
Pacientii cu afectiuni renale au in mod clar un risc crescut de a avea si boli de inima. De altfel,
bolile de inima sunt cauza majora de deces in randul pacientilor cu boli de rinichi severe (in
stadiu terminal). Un studiu recent a aratat ca majoritatea pacientilor internati in spital cu
insuficienta cardiaca acuta au si o boala de rinichi grava. Cresterea nivelului creatininei serice
si a hipertensiunii arteriale sunt factori care cresc riscul de a avea atat boli de inima cat si de
rinichi.
Simptomele bolii renale care sunt factorii de risc pentru boli de inima:
10
Simptome de boli de inima care sunt factori de risc pentru boli renale:
Unele medicamente care sunt utilizate in mod obisnuit pentru a trata pacientii cu insuficienta
cardiaca (cum ar fi diuretice sau inhibitori de enzime) pot afecta functia renala. Pacientii care
iau astfel de medicamente ar trebui sa faca teste ale creatininei serice pentru a verifica functia
renala.
Iata cateva intrebari des formulate legate de subiectul creatinina:
Exercitiile fizice afecteaza nivelul de creatinina?
In general, exercitiile fizice moderate nu afecteaza nivelul de creatinina. Pe masura ce masa
musculara creste, se va mari intr-adevar si nivelul de creatinina dar nu intr-un mod alarmant.
Regimul alimentar afecteaza creatinina? Sa tin o dieta prin care sa scad nivelul acesteia?
In general, nivelurile creatininei nu variaza daca avem o dieta normala. Nivelul creatininei
poate creste cu 10%-30% in cazul persoanelor care mananca foarte multa carne. Este
recomandabil sa scadem nivelul de colesterol si trigliceride in cazul in care acestea apar cu
niveluri mari in analizele medicale.
Ce este creatina? Daca iau creatina va creste si nivelul creatininei?
Creatina este un compus realizat in principal de catre ficat si transportat catre muschi.
Creatina este folosita ca energie pentru activitatea musculara. Odata ajunsa la muschi, o parte
din creatina este in mod spontan transformata in creatinina. Atat cantitatea de creatina cat si
de creatinina depind de masa musculara si de aceea barbatii prezinta niveluri mai mari decat
femeile.
Patrunjelul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune tratamente pentru rinichi
i de detoxifiere. Extractul lichid de ptrunjel ajut n afeciunile reumatice, gut, infecii
urinare, nisip la rinichi, activeaz procesele metabolice, ajut n tratamentul pentru tiroidin,
are proprieti diuretice, reface sistemul imunitar, fortific oasele i dinii, elimin apa, ureea,
acidul uric i clorurile. Rinichii filtreaza sangele inlaturand sarea si toxinele care patrund in
organism. Cu timpul insa, sarurile se acumuleaza si e nevoie, din cand in cand, de o curatenie,
cura cu extract obtinut prin presare la rece de patrunjel fiind binevenita. Daca nu consumati
zilnic patrunjel, puteti apela la o cura cu patrunjel lichid obtinut prin presare la rece in
11
Creatinina este o molecula generate de metabolismul muscular, prezenta in serul din sange.
Creatinina nu trebuie confundata cu creatina. Creatinina este un deseu" produs in muschi in
urma metabolismului creatinei (substanta care contribuie la producerea energiei necesare
pentru contractarea masei muscular).
Cantitatea de creatina transformata in creatinina are un nivel constant, care este in raport
direct cu masa de tesut muscular a organismului. Avand in vedere ca cea mai mare parte a
creatininei este eliminata prin urina, determinarea creatininei serice este foarte importanta
pentru diagnosticarea insuficientei renale.
Valori normale
In sange: 0,5-1,2 mg creatinina la 100 ml
In urina: 0,8-1,9 g creatinina / 24h
Cresteri patologice
Valori crescute ale creatininei se intalnesc in:
- Insuficienta renala cronica
- Distrofia musculara progresiva
12
- Acromegalie
- Sarcina
- Soc
- Postoperator
Scaderi patologice
Valori scazute ale creatininei se intalnesc in:
- Insuficienta renala cronica
- Hipertiroidism
Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina - glicozuria)
Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase substante organice
(proteine, grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine) si substante minerale (calciu, fosfor,
sodiu, potasiu, etc). Analizele biochimice cerceteaza compozitia chimica fie a sangelui total,
fie numai a serului sau plasmei sanguine.
Zaharurile din sange
Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza, fructoza, lactoza etc.
Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si
sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare
activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii.
Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente
in glucoza sunt dulciurile (zaharul, produsele zaharoase, mierea), precum si alimentele care
contin amidon (faina de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se
transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar
din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru
aprecierea cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din sangele total
ori din ser sau plasma.
Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange.
La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute decat la tineri,
deoarece la ele si consumul de glucoza in organism este mai redus. Scaderea sau cresterea
glicemiei in afara acestor valori produce perturbari grave organismului.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Hipoglicemia
3. Hiperglicemia
4. Dozarea glucozei din sange - glicemia
5. Testul de toleranta la glucoza
13
Hipoglicemia
Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca
simptome: slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma
hipoglicemica). Acest lucru se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce
contin glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe
munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot
predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine
care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet
care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.
Hiperglicemia
Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza
sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un
traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o
glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa
ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.
O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla
concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza,
tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic.
Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime
digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul
si la arderea glucozei din sange si celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai
putina insulina sau nu mai secreta deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa
se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300
mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la
acele persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de
glocoza in sange si depisteaza prezenta ei in urina.
sezonul rece
- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de ore.
In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica si efectuarea
unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemia trebuie sa vina
nemancate la laborator, sa anunte daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp
de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care pot modifica rezultatele de laborator.
15
Valorile glicemiei
1. Glicemia crescuta, insotita de glicozurie ( care la normal este absenta )
reprezinta cei doi parametri, care se intalnesc in diabetul zaharat clinic
manifest. In cele mai multe cazuri, aparitia glucozei in urina este
determinata de valoarea unei glicemii care se gaseste intre 160-180
mg/100 ml, valoarea care indica depasirea pragului renal, cand rinichiul
lasa sa treaca glucoza in urina.
2. Glicemia crescuta (peste anumite valori stabilite in functie de varsta ) si
avand in medie o valoare mai mare de 140 mg/ 100 ml, dar cu glicozurie
absenta, indica prezenta unui diabet zaharat, in cadrul caruia bolnavul
prezinta un prag renal crescut: se intalnesc cazuri de valori ale glicemiei de
200 mg/100 ml, cu glicozurie absenta.
3. Glicemia normala si glicozuria absenta, in cazul cand bolnavul nu prezinta
din punct de vedere clinic nici un fel de suspiciune, se poate pune
diagnosticul de normal, din acest punct de vedere. In cazul in care prezinta
obezitate, sau unele circumsante clinice particulare ( paradontoza, infectii
care se vindeca greu, dermatoze, prurit genital etc. ) desi valorile glicemiei
sunt normale si glicozuria absenta se impune efectuarea sub control
medicala unor probe functionale, cum ar fi hiperglicemia provocata pe cale
orala sau pe cale intravenoasa, etc., probe care sunt in masura sa
precizeze daca aceste aspecte clinice se datoreaza unui diabet.
4. O situatie mai deosebita se prezinta atunci cand bolnavul are glucoza
prezenta in urina si glicemia normala. Rezolvarea acestei probleme, trebuie
precedata de o reverificare a dozarii glicozuriei, urmarind in mod special,
ca recipientul in care se strange urina sa fie perfect curat, iar urina sa se
stranga corect pe intervalul de 24 de ore, cand se recomanda suprimarea
oricarui medicament, care ar putea interfera cu reactivii de dozare.
Alte analize
In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente ale
sangelui.
Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul recurge
la rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le utiliza
in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori
crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest efort al organismului
de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile nu se ard pentru a da
energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei.
Se spune ca "grasimile ard in flacara produsa de glucoza" drept urmare grasimile sunt arse
incomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Prezenta
acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca este vorba de un
diabet grav, nedescoperit sau netratat corect. Intoxicatia organismului cu acetona si alte
substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de
mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in
aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In
aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta pentru
diagnosticul de diabet.
In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci
si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca mananca mult diabeticul slabeste, caci isi
consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile proteinice
din sange: acidul uric, ureea, creatinina. Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre
glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca
albumina din sange in urina (albuminurie).
Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea
densitatii urinei care datorita glucozei creste foarte mult sunt analize complementare foarte
utile pentru diagnosticul de diabet si usor de executat chiar si la domiciliu.
http://www.sfatulmedicului.ro/Analize-de-laborator/analize-biochimice-analizazaharului-din-sange-glicemia-si-din-urina-gli_1276
17
Transaminazele sunt niste enzime, un tip de substante biochimice care se gasesc in interiorul
celulelor hepatice. Atunci cand celulele ficatului sunt distruse, transaminazele ajung libere in
sange.
Atunci cand facem analize si masuram transaminzale, practic masuram gradul de afectare a
ficatului. La normal avem in sange o cantitate admisa de transaminaze, insa atunci cand
intervine o patologice acestea pot fi crescute.
Hemoleucograma completa;
RMN hepatic;
TGO sau transaminaza glutam oxalica ori aminotransferaza aspartat este o enzima ale carei
valori cred cand ficatul este afectat sever, cand ficatul sufera.
18
Hepatite virale;
Infarct miocardic;
Exces medicamentos;
Cancer;
Arsuri;
Mononucleoza;
19
Transaminazele sunt niste enzime, un tip de substante biochimice care se gasesc in interiorul
celulelor hepatice. Atunci cand celulele ficatului sunt distruse, transaminazele ajung libere in
sange.
Si in acest caz cresterea valorilor TGP va fi asociata cu contextul clinic al pacientului pentru a
se identifica afectiunea de baza. Medicul poate cere de asemenea investigatii si analize
medicale suplimentare, cum ar fi: creatinina, acid uric, uree, enzime cardiace, ecografie
abdominala, EKG etc. In cazul diagnosticului diferential cu afectiuni ale muschilor se poate
doza CK (creatinkinaza) pentru afectiunile musculare, sau fosfataza alcalina (FA) pentru
afectiunile biliare.
TGP marit posibile cauze:
- Hepatite virale;
- Steatoza hepatica (ficat gras);
- Hepatite toxice si alcoolice;
- Afectiuni biliare;
- Afectiuni cardiovasculare;
- Afectiuni ale muschilor scheletici miopatii;
TGP valori normale: 7-56 unitati la litru.
Ce arat transaminazele
Autor: Sorina Severin | 26 februarie, 10:50 | 2 comentarii | 779 vizualizari
21
Transaminazele se gsesc n special n ficat (enzima TGP), dar sunt ntlnite i n muchii
scheletului, ai inimii, n creier i n rinichi (enzima TGO). n celula hepatic, ele contribuie la
detoxificarea diferitelor substane care ajung n snge i au rol metabolic.
Chiar i n cazul persoanelor sntoase, o parte din aceste enzime strbat membrana celulei
hepatice i intr n circulaia sngelui. ns atunci cnd ficatul este suprasolicitat, membrana
celular se fisureaz, iar n snge ajunge o cantitate mai mare de transaminaze.
Valori normale
Valorile normale ale transaminazelor TGO oscileaz ntre 5-40 uniti pe litru, n timp ce n
cazul TGP ele se ncadreaz ntre 7-56 uniti pe litru. Totui, aceste valori pot fi depite n
cazul persoanelor care au kilograme n plus, fr a indica o afeciune hepatic. n acelai timp,
o valoare crescut a TGP nu indic automat i o suferin a ficatului.
Valorile lor pot fi afectate fie de probleme ale ficatului, fie de alte boli. De exemplu,
transaminazele crescute pot fi un prim indiciu al unei hepatite acute virale, a hepatitelor
cronice de tip B i C, a hepatitei autoimune sau a cirozei hepatice alcoolice, virale sau
medicamentoas.
Valorile foarte ridicate sunt specifice hepatitelor A i B sau supradozei cu paracetamol.
Valorile moderate pot fi un semn al depunerii de grsime pe ficat sau pot fi cauzate de hepatita
C. n cazul hepatitelor, transaminazele nu indic automat i evoluia bolii. De exemplu, n
hepatita A, transaminazele pot fi foarte crescute, dar boala s aib o evoluie bun.
Pacienii cu hepatita C pot avea nivele crescute ale transaminazelor, dar boala s se
transforme n hepatit cronic. Hemoliza (distrugerea globulelor roii), traumatismele
musculare, insuficiena suprarenal, infarctul i expunerea prelungit la frig pot mri valorile
transaminazelor.
Ce sunt transaminazele?
Transaminazele sunt enzime normale care au originea in special in ficat dar si in alte tesuturi
cum sunt muschii scheletului sau ai inimii. In mod normal, ele sunt sintetizate de celula
hepatica avand rol metabolic important (de detoxifiere a diferitelor substante ce ajung in
sange). In mod normal doar o mica cantitate din aceste enzime strabate membrana celulei si
de aceea se gasesc in sange in cantitati mici , chiar la persoanele sanatoase.
Atunci cand celula hepatica are membrana fisurata (porii membranei sunt mariti), prin
aceasta fisura transaminazele ies din celula si se gasesc crescute in sange. Sunt doua
transaminaze: AST si ALT.
22
Hepatita autoimuna
Boala Wilson
Hemocromatoza
Colangita sclerozant
Polimiozita
Traumatisme musuclare
Insuficiena suprarenal
Anorexia psihogena
Bulimia
Iradiere
Cancer cerebral
Arsuri
Desi sunt multe cauze, cel mai frecvent transaminazele cresc din cauza virusurilor hepatitice
B, C si D , alcoolului, medicamentelor, altor substante toxice, hepatitelor autoimune sau
steatozei hepatice (ficatului gras). Celelalte cauze de crestere a transaminazelor sunt mult mai
rar intalnite in Romania, dar totusi, uneori le cautam.
24
Nu, dupa cum scrie mai sus, exista si cauze de crestere a transaminazelor fara legatura cu o
boala de ficat.
3. Transaminaze f mari inseamna ciroza?
Nu, in ciroza transaminazele sunt putin crescute sau normale. Mai repede sunt crescute in
fazele dinaintea cirozei hepatita cronica-.
4. In cancerul de ficat exista cresterea transaminazelor?
De obicei in cancerul de ficat (hepatom) transaminazele sunt crescute, dar sunt alte analize
care pun diagnosticul de cancer, nu cresterea transaminazelor, aveti datele aici..
5. Ce tratament se face pentru scaderea transaminazelor?
Transaminazele nu scad cu orice tratament, sau cu tratament de intarire a ficatului, de
protectie hepatica, cu vitamine, cu ceaiuri pentru ficat, cu medicamente de intarire a
imunitatii, cu imunostimulante, etc. Toate acestea sunt aiureli, foarte bune pentru a creste
vanzarea produselor respective. Transaminazele scad daca se descopera cauza cresterii lor si
se trateaza aceasta cauza.
6. Ce trebuie sa faci cand ai transaminazele ridicate?
Trebuie sa faci urmatoarele gasiti date suplimentare aici.:
Nu, exista numeroase boli de ficat fara cresterea transaminazelor: unele forme de hepatita
cronica, hemangiom hepatic, chiste hepatice, unele forme avansate de ciroza hepatica,
steatoza , etc.
10. Daca iau medicamente pentru stimularea imunitatii, imi scad transaminazele?
Cresterea transaminazelor NU este data de scaderea inumitatii, ci de obicei de o imunitate
crescuta; de aceea, teoretic, medicamentele pentru cresterea imunitatii (care de fapt nu
exista, nu au aceasta actiune), pot sa creasca transaminazele.
11. Daca am ficatul normal, cum mi-a spus medicul la consult, cum sa am
transaminazele f mari?
Medicul v-a spus ca aveti ficatul normal: la palpare, dar el poate sa functioneze prost si sa fie
bolnav, chiar daca nu este marit.
Cauzele de ficat marit le gasiti aici, si uneori pot sa fie cu transaminazele perfect normale
12. Cand ai ficatul marit, ai transaminaze ridicate?
Depinde de cauza ficatului marit (vezi subiectul aici), uneori ficatul marit NU se asociaza cu
cresterea transaminazelor (de exemplu in hemangioame, chiste hepatice, adenoame hepatica
dupa anticonceptionale, etc).
13. Transaminazele marite scad cu regim alimentar?
Depinde care este cauza cresterii lor, daca aceasta cauza nu are legatura cu alimentatia,
transaminazele nu vor scadea cu regim.
14. Daca am transaminazele normale, inseamna ca nu am boala de ficat?
Exista si boli de ficat cu transaminaze normale, deci puteti fi bolnav de ficat teoretic
15. Cu cat sunt mai mari transaminazele cu atat esti mai bolnav?
Teoretic cu cat sunt transaminazele mai mari, afectarea ficatului este mai serioasa.
16. Am hepatita cu virus B (C), si fac tratament, initial transaminazele au fost usor
crescute, iar dupa 3 luni de tratament au crescut mult ,de ce oare?
Deseori transaminazele cresc episodic dupa initierea terapiei cu interferon (aceasta fiind un
marker de eficienta terapeutica), dar pot fi si alte cauze de crestere a transaminazelor,
independent de interferon sau virus.
17. Transaminazele pot sa creasca daca ai o boala de colecist?
26
27
Transaminazele pot fi normale in ciroza pentru ca in aceasta boala fiind distruse multe celule
hepatice, deci ramanand mai putine, nu prea are ce sa se mai distruga ca sa poata sa creasca
transaminazele. Ar fi un fel de exceptie de la regula cu cat transaminazele sunt mai mari cu
atat ficatul este mai bolnav.
27 Daca ai trigliceridele mari inseamna ca ai hepatita?
Trigliceridele nu au nici o legatura cu hepatita
28Buna seara! Acum 2 luni, la un control de rutina am descoperit ca am TGP aproape
de 400. Fiind studenta la medicina, am fost trimisa de unul din profesorii mei la
infectioase, crezand ca am o hepatita virala acuta. Insa, dupa toate analizele facute
acolo, testele pentru VHA, VHB, VHC au iesit negative, Epstein Barr trecuta prin
infectie cu imunizare, la fel si pentru CMV. Suspicionand o boala autoiomuna, am fost
trimisa la gastro-enterologie, insa anticorpii au iesit negativi. A mai ramas sa imi fac
analizele pentru boala Wilson, insa acestea nu se lucreaza in orasul meu. Precizez ca am
21 de ani si din ce stiu eu boala Wilson se manifesta pana in perioada aceasta si e
genetica (nu am cazuri in familie). Daca imi puteti da vreun sfat v-as fi recunoscatoare!
Cred ca nu va trebuie un simplu sfat ci un diagnostic cert. Ar fi bine sa veniti sa vedem despre
ce este vorba
29AM FACUT NISTE ANALIZA FETEI CARE ARE21 DE ANI SI I-A IESIT TGO
281 ,SI TGP 97 ,EOSINOFILE 5,3%..pana luni cand o sai repet analizele ,ma
imbolnavesc si eu ,spuneti-mi ceva.
Daca ar fi sa va spun ceva sa va linistit, as spune .. .stati linistita, poate nu este nimic.
Dar, profesional vorbind, nu stiu cauza modificarilor mentionate- dupa cum vedeti in articol
sunt zeci de cauze, foarte variate de crestere a transaminazelor, iar pentru a lamuri cauza sunt
necesare analize specifice. Sa speram ca nu este ceva foarte grav
Sanatate
30. Buna ziua. sunt inswarcinata in 29 de saptamani si mi-au iesit transaminazele mari.
TGO 40 si TGP 54. aNTIGEN hbS O.O42 si Anti HCV 0.145. Urocultura germeni mai
mici de 1000.
Electroforeza:alb. 53.6, alfa1 4.2, alfa 2 15.0, betta 1 11.3, beta 2 4.9, gama g 11.0, raport
A/G 1.16.
De aproape 4 saptamani am diaree cam la 2-3 zile.
Va rog mult, astept raspuns urgent.
Va trebuie urgent consult heoatologic, va astept la cabinet
28
31.Stimate doctor, am facut niste analize de rutina si mi-au gasit TGO(41 in loc de
maxim 32) si TGP (56, in loc de maxim 33) usor marite. acum mi-a zis sa refac analizele
peste 1 luna. si sa fac testele la VHA< VHB< VHC< imi este tare frica. mentionez ca nu
am nici un simptom. vreau sa stiu de dinainte daca este vreun risc sa am hepatita, va
multumesc
Exista si riscul de a fi o hepatita, dar, dupa cum at ivazut in articol, cauzele de hepatita sunt
diferite virala, toxica, autoimuna, etc, etc
32. EU am fost trimisa de medicul de familie la infectioase ca am transaminazele 200.
29
Daca aveti probleme de genul celor descrise in articolul pe care tocmai l-ati citit nu
trebuie sa fiti disperat, dar nici sa neglijati problema, cel mai intelept este sa mergeti la
un specialist gastroenterolog sauhepatolog competent, pentru o evaluare corecta a
situatiei, orice amanare putand avea consecinte neplacute, uneori ireversibile. Nu mergi
la mecanic cand a crapat motorul masinii, ci cand ai vazut o picatura de ulei scursa sub motor.
Este normal sa avem aceeasi grija si de organismul nostru, mai ales ca . nu avem piese de
schimb. Va spun din experienta ca pentru orice problema exista o rezolvare, trebuie insa sa
gasesti omul potrivit sa te ajute. Efectuarea de analize dupa sfaturi de pe net, regimuri
alimentare, ceaiuri, sustinatoare ale functie ficatului etc, etc, nu fac decat sa intarzie un
diagnostic corect, si deci sa intarzie luarea unor masuri corecte , corespunzatoare
diagnosticului
Inapoi la prima pagina cv dr Ditoiu
Descoperim adesea, intamplator, poate cu ocazia unui bilant de rutina, cresteri discrete ale
transaminazelor serice, la pacienti asimptomatici.
Transaminazele (TGP/ALT transaminaza glutam-piruvica sau alanin-amino transferaza si
TGO/AST transaminaza glutamica oxalo-acetica sau aspartat-amino transferaza) sunt
enzime implicate in metabolismul aminoacizilor.
Ele sunt produse de ficat, de muschii striati dar si alte tesuturi ( rinichi, cord, pancreas, creier,
globule rosii), TGP avand sursa predominant hepatica.
In inflamatii sau distructii ale celulelor de origine, acesti catalizatori se regasesc la valori
ridicate in sange, astfel, o crestere a transaminazelor serice nu reflecta obligatoriu o suferinta
hepatica!
In fata probelor patologice, de obicei, ne intrebam:
Sunt credibile? Ce dinamica au valorile? Exista semne clinice? Care este cauza?
Repetarea transaminazelor dupa cateva zile, apoi saptamani, raspunde primelor doua intrebari,
pentru urmatoarele fiind nevoie de consult medical amanuntit si de teste suplimentare.
O marire accelerata a rezultatelor indica un proces acut si necesita conduita imediata.
Cand reluarea analizei releva cifre normale, alte explorari, de obicei, nu se impun, se verifica
determinarile la 3-12 luni.
Adesea, enzimele raman ridicate usor sau moderat, in platou. In practica, se considera
transaminita sau transaminazemie persistenta atunci cand aceasta crestere depaseste o
perioada de patru saptamani.
30
Medicul decide, pentru fiecare caz, atat oportunitatea cat si protocolul investigatiilor.
Valorile normale ale transaminazelor sunt subiect disputat de numeroase studii statistice, chiar
si asa, 1 4 % din populatia sanatoasa prezinta valori in afara granitelor de referinta.
Dupa Pedriatric Reference Intervals- Beckman Coulter, la copil apar astfel:
TGP/ALT
0 3 ani : 20 60 U/l
4 17 ani : 20 50 U/l
> 18 ani : 11 50 U/l
TGO/AST
0 7 zile : 24 100 U/l
8 30 zile : 20 72 U/l
1 12 luni : 13 65 U/l
1 5 ani :
> 6 ani
18 63 U/l
: 17 42 U/l
Dupa Nelson (Nicholson & Pesce Reference Ranges for Laboratory Tests and
Procedures), marjele se prezinta asemanator:
TGP/ALT
0 5 zile : 6 50 U/l
1 19 ani : 5 45 U/l
TGO/AST
0 5 zile : 35 140 U/l
1 9 ani :
15 55 U/l
10 19 ani : 5 45 U/l
31
Limitele maxime sunt superioare celor permise la adult, exista, statistic, deosebiri intre sexe
(la baieti valori ceva mai mari), deasemenea pot aparea mici diferente intre intervalele de
normalitate, in functie de metoda fiecarui laborator.
Tinand cont de controversele privind maxima, la adult, unii considera drept referinta
conventionala valoarea de 40 U/L atat pentru TGP cat si pentru TGO (desi noi recomandari
propun scaderea acesteia).
Nu exista consens universal nici pentru stadializarea importantei cresterii transaminazelor,
diversi autori propunand multiple variante. Este, intr-adevar, dificil de apreciat severitatea
situatiei pe baza unui singur parametru, in absenta contextului general.
Discrete modificari enzimatice pot fi benigne sau, dimpotriva, semnalul precoce al unor
probleme serioase.
Dupa WHO (World Health Organisation), cresterea TGP/AST si TGO/ALT se clasifica in
felul urmator :
grad 0 = < 1,25
xN
(<40 UI)
(40-100 UI)
grad 2 = 2,5 5
xN
(100-200 UI)
grad 3 = 5 20
xN
(200-800 UI)
grad 4 = > 20
hepatica)
xN
insuficienta
Alti specialisti, tinand cont de fondul patologic dar si de alti parametri biochimici, impart
rezultatele in cresteri :
usoare :
<3
xN (gr.1)
moderate :
3-10 xN (gr.2-3)
severe :
10-20 xN (gr.3)
<5
xN (gr.1-2)
moderate :
5-20 xN (gr.3)
32
severe :
> 20 xN (gr.4)
In general, cand vorbim de cresteri usoare la pacienti asimptomatici, ne referim la valori in jur
de dublul triplul normalului, oricum, sub de cinci ori maxima admisa (gr. 1 si 2).
Investigatiile au in vedere CAUZE hepatice dar si extrahepatice:
-
hepatitele virale B si C;
toxoplasmoza:
parazitoze;
malnutritia protein-calorica;
hemocromatoza;
deficitul de @1-antitripsina;
boala Wilson;
fibroza chistica;
hepatita autoimmuna;
celiachia;
tiroidita;
alte boli autoimune (artrita reumatoida, lupus, boli inflamatorii cronice intestinale);
anemie hemolitica;
33
hemoleucograma;
glicemia;
enzimele: TGP, TGO (si raportul lor), LDH (lactat dehidrogenaza), GGT (gamaglutamil transpeptidaza), FAL (fosfataza alcalina), CPK (creatinfosfokinaza);
-
profilul lipidic;
bilirubinemia;
ureea, creatinina;
studiul coagularii;
ex. coproparazitologice;
ecografia abdominala.
Teste aditionale:
-
@1-antitripsina;
ceruloplasmina, cupremia;
testul sudorii;
hormonii tiroidieni;
anticorpi antitransglutaminaza.
34
Toat lumea vorbete de importana inerii sub control a colesterolului care, dac e n
permanen mrit, apare riscul unor infarcte, accidente vasculare cerebrale etc. ns i
trigliceridele trebuie inute sub control i monitorizate.
Ce sunt trigliceridele
Sunt grsimi formate din mai multe tipuri de acizi grai care se regsesc n organismul uman,
fie n snge, fie n esutul adipos. Sursa acestora este dat n mare parte de grsimile din
alimentele pe care le consumm, 95% dintre toate grsimile alimentare fiind trigliceride.
Atunci cnd nivelul trigliceridelor crete peste nivelul de 150 mg/dl, apare afeciunea numit
hipertrigliceridemie (HTG).
Ce se ntmpl cnd valoarea lor e crescut
Potrivit prof. dr. Nicolae Hncu, cnd trigliceridele se acumuleaz ntr-o cantitate mare n
esutul gras, apare obezitatea sau supraponderea, iar cnd se acumuleaz n cantitate mare n
snge, apare hipertrigliceridemia.
Care sunt cauzele creterii lor
Anumite obiceiuri de zi cu zi, pot determina creterea valorii trigliceridelor din snge. De
exemplu, o alimentaie care conine grsimi sau carbohidrai n exces, o via sedentar, care
nu include cel puin 30 de minute de micare sau sport zilnic, contribuie la un nivel al
trigliceridelor de peste 150 mg/dl valoarea normal a acestora. De asemenea, consumul de
alcool n cantiti reduse, ns n mod repetat, precum i consumul de alimente din fin alb
i cu un coninut mare de zahr, ne pot expune riscului de hipertrigliceridemie.
Ce e de fcut
Specialitii ne recomand ca zilnic s ncercm s consumm alimente care conin grsimi
sntoase, mono i polinesaturate. Cteva astfel de alimente sunt mslinele, fructele
oleaginoase (nuci, alune, migdale, fistic) sau uleiul de rapi. Totodat, acizii grai Omega-3,
care se afl n preparatele din pete, pot ajuta la echilibrarea valorii trigliceridelor. Mai multe
informaii despre trigliceride poi afla de pe www.misiunea150.ro, o campanie de informare
care include sfaturi despre prevenia i tratarea acestei afeciuni.
Ce sunt? Grasimi! Trigliceridele sunt un soi de lipide (grasimi naturale) care se gasesc in
sange; ele contin un compus chimic format dintr-o molecula de glicerol si trei de acizi
35
complet de analize la fiecare 6 luni. Este bine sa stii ca in analize apar doar trigliceridele
produse de ficat, nu si cele extrase din alimente; de aceea, inainte de a merge sa ti se preleveze
sange, incearca sa nu mananci/bei cu 12 ore inainte de vizita la cabinet!
Cotele functionale ale triglicemiei la adulti:
Normala - sub 150 mg/dl
La limita - 151-200 mg/dl
Crescuta - 201-499 mg/dl
Alarmanta - 500 mg/dl or higher
n cazul n care nivelul trigliceridelor i colesterolului ru" este mare, iar concentraia de
colesterol bun" este sczut. n plus, un nivel crescut al trigliceridelor favorizeaz apariia
pancreatitei acute i a rezistenei la insulin, un factor important n apariia diabetului de tip 2.
Pot fi consecina unor disfuncii metabolice n unele situaii, trigliceridele pot fi un semnal de
alarm pentru diferite afeciuni. Medicii americani de la Clinica Mayo afirm c, n cazul n
care nivelul trigliceridelor este mai mare de 500 mg/dl, ar trebui suspectat prezena unei
disfuncii la nivelul tiroidei (hipotiroidism), ficatului, rinichilor i, foarte rar, prezena unei
afeciuni genetice care mpiedic organismul s converteasc grsimile n energie. De
asemenea, s-a mai observat c nivelul ridicat de trigliceride este asociat cu administrarea unor
medicamente, precum beta blocantele, piulele anticoncepionale, diureticele i steroizii.
Soluii pentru reglarea nivelului de grsimi Specialitii de la Clinica Mayo afirm c dieta
bogat n carbohidrai este principalul factor de risc n creterea nivelului trigliceridelor. Prin
urmare, eliminarea din diet a carbohidrailor (pine alb, orez, produse de patiserie i
dulciuri concentrate) este prima schimbare care se impune n stilul de via. De asemenea,
consumul de grsimi saturate trebuie redus la minimum. n schimb, se vor prefera grsimile
bune", care se gsesc din abunden n petii grai (somon, macrou, ton, hering, cod), n
alune, n migdale, n nuci i n uleiul de msline. Totodat, se va evita alcoolul, deoarece,
chiar i n cantiti mici, influeneaz nivelul trigliceridelor. Alcoolul conine cantiti
importante de zahr i este bogat n calorii (un gram de alcool conine nou calorii). n plus, n
programul zilnic trebuie inclus activitatea fizic, deoarece studiile au artat c ajut la
reglarea nivelului trigliceridelor i, n plus, crete concentraia de colesterol bun". Ideal ar fi
ca n fiecare zi s faci micare o jumtate de or. Specialistul nostru Rodica Tnsescu medic
de familie preedintele Societii Naionale de Medicina Familiei Trigliceridele sunt grsimi
sangvine care, n cantiti mari, devin la fel de periculoase pentru organism precum
colesterolul ru" (LDL). n general, nivelul trigliceridelor nu trebuie s fie mai mare de 150
mg/dl. Persoanele care au nivelul trigliceridelor anormal de mare trebuie s discute cu
medicul de familie. n general, se vor evita grsimile saturate care se ascund n majoritatea
produselor alimentare. Astfel, cacavalul, smntna gras, laptele cu o cantitate mare de
grsime i oule devin nocive pentru persoanele cu nivelul trigliceridelor mare. De asemenea,
grsimile rele" se asimileaz din dulciurile concentrate i din produsele de patiserie i, prin
urmare, acestea trebuie excluse din alimentaie. Deoarece s-a observat c pe fondul stresului
avem tendina de a mnca multe dulciuri, se vor evita, pe ct posibil, strile conflictuale. n
plus, pentru scderea concentraiei trigliceridelor din snge se recomand ct mai mult
micare. Soluie Terapiile medicamentoase se recomand atunci cnd nivelul trigliceridelor nu
poate fi echilibrat prin diet
Citeste mai mult: adevarul.ro/sanatate/medicina/tot-trebuie-stii-despre-trigliceride1_50ace1467c42d5a6638b1cd4/index.html
38
Rolul negativ al lipoproteinelor cu densitate scazuta este dat de faptul ca depoziteaza excesul
de colesterol pe peretii arterelor, ceea ce duce la intarirea vaselor de sange si la declansarea
bolilor cardiace.
Trigliceridele sunt un anumit tip de grasime. Acestea se gasesc in produse alimentare, in
zonele grase ale corpului si in sange. Folosim trigliceridele pentru a face rost de energia
necesara la un moment dat sau le inmagazinam pentru mai tarziu. Consumul unui numar mare
de calorii, in special zaharuri sau carbohidrati, determina cresterea nivelul de trigliceride din
sange.
Colesterolul total va poate oferi o idee cu privire la riscurile unui atac de cord, dar acesta nu
spune intreaga poveste. Medicul dumnevoastra trebuie sa analizeze toate numerele: LDL,
HDL, trigliceridele si colesterolul total.
Ghidul general pentru rezultatele colesterolului total:
39
Inainte cu 12 ore de a merge la un test de sange pentru a stabili valorile colesterolului, este de
preferat sa nu mancati si sa nu beti nimic (cu exceptia apei). In acest fel va asigurati ca veti
afla cele mai precise rezultate. Dupa o cina copiasa cu doua feluri si desert, nivelul LDL-ului
si cel al trigliceridelor poate creste foarte mult.
Pentru a va proteja inima, numarul trigliceridelor trebuie sa fie sub 150 mg/dl.
Rezultate:
200-499: Mare
Cele mai multe persoane isi pot regla nivelul trigliceridelor daca fac modificari la alimentatie
si suficiente exercitii fizice.
Alcoolul este plin de calorii si zahar si poate duce nivelul de trigliceride in directia gresita.
Daca numarul trigliceridelor este ridicat, evitati cat puteti de mult alcoolul.
Multe persoane care au diabet zaharat au nivel ridicat al trigliceridelor. Din fericire, pasii
necesari care ajuta la controlul zaharului din sange, poate controla si numarul trigliceridelor.
(pierdeti kilogramele in plus, faceti exercitii fizice, optati pentru o alimentatie bogata in
legume si cereale integrale)
Colesterolul bun- HDL
Rolul pozitiv al colesterolului HDL consta in faptul ca inlatura si elimina excesul de
colesterol.
Un nivel de 60 mg/dl sau mai mare va poate proteja impotriva unui atac de cord sau a unui
accident vascular cerebral. Valorile anormale depind si de sexul persoanei:
Va puteti ridica nivelul colesterolului bun daca faceti exercitii fizice, pierdeti in greutate si
renuntati la fumat.
40
Total de accord cu ce
scrie in articol. Totusi, as vrea sa adaug citeva lucruri luate, in majoritate, din
cartile lui Robert Lustig despre metabolismul zaharului si in general al
carbohidratilor. Recomand video de pe youtube Sugar: the bitter truth.
Colesterolul LDL este calculat, nu masurat. Formula de calcul este CT(HDL+TRI/5). Unde CT este colesterolul total, TRI este nivelul de triglyceride. Apoi
adevarul este ca LDL nu este in totalitate rau. LDL este format din doua tipuri de
lipoproteine: unele neutre si unele rele care ingroasa peretii arterelor. Acuma cum
stim noi ce proportie din LDL sint lipoproteine neutre si rele? Exista analize care
nu sint commune si care pot identifica aceste proportii (prin centrifugare). In lipsa
acestor analize s-a observat empiric si apoi s-au gasit si explicatiile stiiintifice ca
un bun indicator al proportiei de lipoproteine neutre si rele din LDL il reprezinta
raportul dintre triglyceride si HDL, dupa cum urmeaza: Daca TRI/HDL este mai
mic decit 2 atunci este foarte probabil ca proportia de lipoproteine neutre din LDL
este mare, deci efectul nociv asupra arterelor este mai mic. In acest caz, chiar
daca valoarea totala a colesterolului este mai mare (220 -240) nu reprezinta o
problema majora pentru ca mare parte din LDL sint de fapt lipoproteine neutre.
Concluzia este ca cel mai bine este sa judecam raportul dintre triglyceride si HDL
care trebuie sa fie mic. Adica sa fim atenti sa scadem prin dieta trigliceridele si sa
ne crestem HDL. Valoarea totala a colesterolului este de importanta secundara.
Trigliceridele scad daca evitam zaharul si reducem in general consumul de
carbohidrati (piine, dulciuri, alcool, cartofi, fasole, fructe dulci, patisserie etc.).
HDL creste odata cu cosumul de grasimi bune adica peste gras, avocado, ulei
de masline.
COLESTEROLUL
Ca urmare a campaniei media intense privind influenta colesterolului asupra sanatatii omului, acesta devenit o
pacientilor prezentati la medic pentru diferite afectiuni.
Aceasta preocupare este laudabila, insa lucrurile nu trebuie privite doar in alb sau negru.
Intra-adevar, valori ridicate ale colesterolulului pot conduce la cresterea riscului de infarct miocardic acut.
In acelasi timp insa si scaderea lui sub valorile normale poate reflecta deasemenea existenta unor boli grave,
componenta a membranei celulare, a unor hormoni si a altor constituienti ai organismului.
Totusi, doar valorile colesterolemiei nu sunt suficiente pentru a evalua corect si complet riscurile de afectare c
Exista mai multe tipuri de colesterol definite prin prisma modului de ambalare a colesterolului pentru a fi t
Colesterolul produs de ficat sau adus in organism din alimente, trebuie sa fie expediat catre toate celulele din
singelui, in interiorul unui invelis format dintr-un strat proteic. Acest colet format din colesterol si invelis pr
41
Trigliceridele serice
80% sunt transportate in complexe lipoproteice foarte usoare VLDL si 20% in LDL. Nivelul trigliceridelor n
fiabil pentru ateroscleroza si cardiopatie coronariana dar valori crescute peste cele considerate normale atrag
boli de metabolism (hiperlipoproteinemii).
Nivele de decizie pentru colesterol
LDL
HDL
Colesterol (mg/dl)
Total
<130
>60
<200
130-159
35-60
200-239
>160
<35
>240
Valori crescute ale HDL - lucru dorit de medici - se intalnesc in urmatoarele situatii:
Efort fizic
Tratamentul cu insulina
Valori crescute ale colesterolului total si al LDL asociate cu risc cardiovascular semnificativ, apar in u
Obezitate
Sedentarism
Fumat
Nefropatii si uremie
Medicamente (steroizi anabolizanti, progesteron , unele antibiotic, fenotiazine, unele diuretice, etc.)
Boli genetice
Boli mieloproliferative
Anemii cronice
Infectii
43
- Se face media rezultatelor a doua sau trei teste efectuate in zile diferite.
Daca diferenta este > 30mg/dl se repeta testele dupa 1-8 saptamani si se face media tuturor testelor pentru a se
investigatiilor (clasificarea hiperlipoproteinemiilor, evaluarea cauzelor secundare de hipercolesterolemie- vez
Pentru monitorizarea dietei si a eficientei tratamentului hipolipemiant este suficienta dozarea periodica a cole
In concluzie se observa ca evaluarea colesterolemiei necesita o abordare complexa si completa.
Scaderea riscului coronarian solicita o evaluare corecta a medicului privind starea de sanatate a pacientului, o
patologii implicate in cresterea colesterolemiei si un tratament judicios si eficient. Pacientul trebuie sa intelea
recomandarilor medicale privind regimul de viata si tratament nu trebuie considerate ca o pedeapsa si numai
noilor reguli isi va creste atat calitatea vietii cat si durata acesteia.
45
Hemoleucograma completa
Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:
46
Hemoleucograma completa este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli.
Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange.
Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata
distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul.
Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor
rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea
diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.
Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite
tipuri de celule albe care apar in sange in mod normal:
Neutrofile
Monocite
Eusinofile
Bazofile
Limfocite
Valori normale
Eritrocite RBC (variaza cu altitudinea):
Hematocrit
MCV: 80 95 femtolitru
47
MCH: 27 31 pg/celula
MCHC: 32 36 g/dl
Un numar mare de celule rosii (RBC) poate indica:
Fibroza pulmonara
Policitemia vera
Afectiuni renale
Pierderi de sange
Hemoragie
Leucemie
Expunerea la radiatii
Infectii
Leucemie
Hemoragii
Leucemie
Mielom multiplu
Artrite reumatoide
Dezhidratare
Policitemia vera
Hemoragii
Ce se testeaza?
Hemoleucograma completa include rezultate la nivelul urmatorilor parametrii:
normal, conditie care apare rar, ceea ce poate interveni asupra debitului sangelui prin vene si
artere.
Ce sunt trombocitele?
Trombocitele sunt fragmente speciale de celule care joaca un rol important in coagularea
sangelui. Daca un pacient nu are destule trombocite, prezinta risc crescut de hemoragii severe
si vanatai. Hemoleucograma masoara numarul si forma trombocitelor din sange. In cazul unor
boli, se poate sa existe trombocite gigant sau acumulari de trombocite care nu permit
numararea corecta a numarului lor. In acest caz, va fi nevoie de un frotiu de testare.
Folosirea hemoleucogramei
Pacientii care acorda atentie deosebita starii proprii de sanatate ar dori sa stie cum sa-si
modifice numarul de globule albe, rosii si trombocite.
Spre deosebire de colesterolul bun sau rau, populatiile de celule nu pot fi afectate la
modul general de schimbarile de stil de viata, mai putin atunci cand pacientul sufera de vreo
deficienta a unei vitamine in organism (vitamina B12, acidul folic sau fierul). Nu exista nicio
posibilitate prin care pacientul sa poata sa-si ridice in mod direct numarul de globule albe din
sange sau sa-si modifice forma si marimea globulelor rosii. Aceste actiuni se fac indirect,
adresandu-va bolilor si afectiunilor organismului dvs., urmand un stil de viata sanatos si
ajutand, astfel, la optimizarea producerii de celule, organismul adaptandu-se in sens pozitiv
(sau negativ, dupa caz).
sferocitoza
52
Hemoleucograma completa poate furniza diagnostice pentru numeroase boli. Rezultatele pot
sa reflecte probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange. Poate
deasemenea sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii
celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul.
Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si functionarea celulelor
rosii si hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC reflecta marimea si concentratia de
hemoglobina a celulelor si sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie.
Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite
tipuri de celule albe care in mod normal apar in sange:
Neutrofile
Monocite
Eusinofile
Bazofile
Limfocite
Valori normale
53
MCV: 80 - 95 femtolitru
MCH: 27 - 31 pg/celula
MCHC: 32 - 36 g/dl
54
fibroza pulmonara
Policitemia vera
Afectiuni renale
Pierderi de sange
Hemoragie
55
Leucemie
Expunerea la radiatii
Infectii
Leucemie
Hemoragii
Leucemie
57
Mielom multiplu
Artrite reumatoide
Dezhidratare
Policitemia vera
Hemoragii
Hemoleucograma completa este o analiza extrem de importanta care poate oferi informatii
despre alcatuirea sangelui, numarul de celule regasite in acest fluid si tipul acestora, cele mai
importante fiind celulele rosii, celulele albe si plachetele. Plachetele sunt fragmente de celule
produse de megacariocite, care joaca un rol important in procesul de coagulare.
Hemoleucograma este o analiza care poate sa furnizeze informatii importante cu privire la o
gama larga de simptome si boli precum stari de ameteala, de somnolenta sau lesin, dar si
anemie si boli de factura cronica sau acuta.
Hemoleucograma completa cuprinde:
58
Analiza celulelor albe (WBC, leucocite)- celulele albe sunt de obicei mai
mari ca dimensiune decat cele rosii, dar mai putine ca numar. Aceste
celule poarta un rol esential in combaterea infectiilor sau a
microorganismelor straine din corpul uman, precum virusi si bacterii. In
momentul in care in organism apare o infectie numarul leucocitelor creste
rapid. Testul pentru stabilirea numarului de leucocite din sange este
efectuat si pentru a se stabili prezenta unei infectii in organism, sau pentru
a se monitoriza reactia organismului la un anumit tratament pentru cancer.
59
Indici celule rosii- exista trei indici ai celulelor rosii: MCV ( volum
corpuscular mediu), MCH ( hemoglobina corpusculara medie), si MCHC
( concentratie de hemoglobina corpusculara medie). MCVul arata marimea
celulelor rosii, MCH, numarul hemoglobinei intr-o celula rosie medie, iar
MCHC determina concentratia de hemoglobina dintr-o celula rosie medie.
Acesti indici poarta un rol esential in diagnosticarea diferitelor tipuri de
anemie.
DE CE SE FACE TESTUL?
In general hemoleucograma completa este efectuata pentru a se stabili cauzele unor simptome
precum starile de oboseala, ameteala si lesin sau ale unor boli precum leucemia, anemia sau
policitemia. Acest test mai poate fi cerut si pentru a se determina cantitatea de sange pierduta
de un pacient cu rani deschise.
PREGATIRE PACIENT
Hemoleucograma completa nu necesita pregatiri speciale. Acest test urmeaza tiparul unei
analize normale cu recoltare a unei mostre de sange.
60
RISCURI
Riscurile efectuarii acestui test sunt minime si totusi pacientul poate lesina sau ameti in
momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate
sangera abundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va
rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica
coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale
complicatii.
REZULTATE
Valorile normale ale hemoleucogramei complete variaza in functie de sex, varsta si de
altitudine.
Celule albe (leucocite)
Barbati si femei: 4,500-11,000/mcL3 or 4.5-11.0 x 109/litru (SI unitati)
Femei insarcinate:
Neutrofile: 50%-62%
Limfocite: 25%-40%
Monocite: 3%-7%
Eozinofile: 0%-3%
Bazofile: 0%-1%
Celule rosii
Hematocrit (HCT)
Femei insarcinate:
Postpartum: 30%-44%
Copii: 32%-44%
Nou-nascuti: 44%-64%
Hemoglobina
Barbati: 14-18 grame per decilitru (g/dL) or 8.7-11.2 millimoli per litru
(mmol/L) (SI unitati)
Femei insarcinate:
ALTE INFORMATII
Hemoleucograma completa este o analiza extrem de utila pentru depistarea unei game
extrem de largi de boli, dar si pentru monitorizarea raspunsului organismului la anumite
tratamente.
Numaratoare leucocite
Tehnica de numarare a leucocitelor (globulelor albe) este similara cu ce de numarare a
globulelor rosii, dar numarul de leucocite din sangele uman este mult mai mic.
Valori normale
Cresteri anormale
Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cu microbi sau
paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra. Leucocitoza este un
mijloc natural de aparare a organismului impotriva infectiilor (prin mobilizarea unui numar
mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocita microorganismele patogene). Cresterea
numarului de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangelui cat si in
infectii deosebit de grave (peritonite, septicemii).
Scaderi anormale
Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cu virusuri,
in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotriva infectiilor, in
imbolnavirea maduvei osoase structura responsabila cu producerea acestora.
63
http://www.analimed.ro/analizemedicale/hematologie/numaratoare-leucocite/
Numaratoare de eritrocite
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru numararea globulelor rosii este nevoie de
o picatura de sange recoltata din vena sau de la un deget. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale
Scaderi anormale
Sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica anemie, care este
recomandat sa fie tratata. Anemiile pot fi produse: pierderi mari de sange (hemoragii), boli
infectioase acute si cronice, intoxicatii cu diferite substante chimice, boli produse de paraziti,
lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie.
Cresteri anormale
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se intalneste in
pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza, boala rara)
Hemoglobina
Hemoglobina este substanta chimica care contine un pigment pe baza de fier, care da culoarea
rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii Aceasta substanta are capacitatea de a fixa
oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi il transporta in tot organismul, la celule.
Valori normale
Scaderi anormale
Indica o anemie care se datoreaza fie reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina,
fie scaderii numarului de globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule
rosii, dar acestea contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in anemii hipocrome.
64
Hematocrit
Hematocritul reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange.
Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi sangele se combina cu o substanta
antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza
puternic intr-o centrifuga. In urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul
superior (plasma) si stratul inferior (format din globule rosii) care constituie hematocritul.
Hematocritul se defienste ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente) fata de
volumul total al sangelul din tubul de sticla.
Valori normale
la barbati: 40 48%
la femei: 36 42%
Cresteri anormale
Se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin deshidratare, transpiratie, prin febra,
prin varsaturi, precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului
de globule rosii (poliglobulie).
Scaderi anormale
Se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide inainte de
recoltarea sangelui.
Hematocritul, alaturi de dozarea hemoglobinei si de numaratoarea globulelor rosii, ajuta la
punerea unui diagnostic mai precis de anemie.
Timp de coagulare
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea
unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de
sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut
pana la coagularea sangelui.
Valori normale: 8 12 minute
Cresteri anormale
65
Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce
poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Scaderi anormale
Un t.c. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce
la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii
microbiene.
Timp Quick
Timpul Quick (PT-AP) este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de coagulare.
Valori normale:
12 15 secunde sau
80 100%
Cresteri anormale
Timpul Quick este mare in urmatoarele afectiuni
deficienta de FX
hipo- si afibrinogenemii
Scaderi anormale
Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli de ficat),
in lipsa vitaminei K, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu aspirina, salicilati,
etc.
In vederea stabilirii mai precise a cauzelor care perturba coagularea sangelui, medicul mai
poate recomanda si alte analize. Toate aceste analize sau probe de coagulare a sangelui se fac
cand se suspecteaza diferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce
predispune la hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in
66
vasele sanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale,
pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta sangerari
repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precum si la bolnavii sub
tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul acestora.
Fosfataza alcalina
Valori normale: 25 115 UI
Cresteri anormale
Pancreatita acuta
Sarcina nastere
Infarct intestinal
Scaderi anormale
Malnutritie
Hipotiroidism
Hipofosfatemie
http://www.medikal.ro/articole-medicaleglicemia-valori-si-variatii-fiziologice.html
67
Albumina serica
Valori normale: 3,4 5.6 g/dl
Cresteri anormale
hemoconcentratie
deshidratare
Scaderi anormale
Hiperhidratare, malnutritie, boli hepatice (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica), Sindrom
Nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine (Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple), sarcina, cancer, arsuri severe, malabsorbtie, imobilizare
prelungita.
Uree serica
Ureea reprezinta forma de excretie a azotului continut de proteine.
Cantitatea eliminata urinar este direct proportionala cu intensitatea catabolismului proteinelor,
cu conditia ca functia renala sa fie integra.
Ureea reprezinta practic azotul aflat in plasma si alaturi de alte componente cum ar fi creatina
creatinina, aminoacizi, acid uric, polipeptide, reprezinta azotul total care nu este continut de
proteine. Azotul neproteic total este azotul care se poate determina dupa precipitarea
proteinelor din plasma. Metodele de determinare ale ureei sunt:
La adult
Scaderi anormale
Raportul Uree / Creatinina in conditiile unui aport proteic normal ( 1g/Kg corp / zi ) este:
Uree urinara
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85
88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal,
spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei
renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
Magneziu urinar
Corpul contine 21 28 gr de magneziu. Din acesta 53 % este localizat la nivelul oaselor, 19%
in tesutul altul decat muscular si 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un element
anorganic prezent la nivelul plasmei sanguine.
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a
celei miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita
importantei sale covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in
organism este investigat.
Intr-o anumita proportie el sa gaseste fiziologic si in urina.
Valorile normale ale magneziului in urina sunt:
0,10 0,20 g
hipertiroidism
afectari renale
insuficienta corticosuprarenala
malabsorbtie
alcoolism
70
boala Crohn
pancreatite acute.
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
71
Hipocalcemia
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
osteomalacia
Troponina
Troponina reprezinta un complex format din trei proteine care sunt prezente atat in muschiul
scheletic cat si in muschiul inimii, insa care nu se gaseste in muschiul neted (prezente in
viscere).
Troponina se gaseste atasata de tropomiozina. Ea isi are locul in spatiul dintre filamentele de
actina prezente la nivelul muschiului striat. Cand celula striata este stimulata , aceasta duce la
aparitia unui potential de actiune, iar canalele de calciu se deschid eliberand calciu in
sarcoplasma. O parte din acest calciu se leaga de troponina cauzand o schimbare
conformationala care muta tropomiozina astfel incat puntile de miozina sa se poata atasa de
actina si astfel sa se poate produce contractia.
Trebuie spus ca tropomiozina blocheaza locul de atasare pentru puntile de miozina astfel
impiedicand contractia musculara. Troponina se gaseste atat in muschiul striat cat si in cel
cardiac, dar versiunile de troponina difera de la un tip de muschi la altul. Principala diferenta
72
consta in faptul ca in subunitatea TnC a troponinei din muschiul striat exista patru locuri de
legare a calciului pe cand in aceeasi subunitate a troponinei din muschiul cardiac exista doar
trei.
Discutia despre troponina se refera cel mai adesea la caracteristicile functionale si/sau
utilitatea ei ca marker in diagnosticul diferitelor afectiuni cardiace. Atat in muschiul striat cat
si in cel cardiac exista schimbari la nivelul concentratiei de calciu intracelular. Cand
concentratia de calciu creste, muschiul se contracta iar cand calciul scade acesta se relaxeaza.
Troponina este un compus format din filamente subtiri si de care calciul se leaga pentru a
realiza contractia sau relaxarea. Troponina are trei subunitati TnC ,TnI si TnT. Fiecare
subunitate are utilitatea ei.
Astfel troponina C se leaga de ionii de calciu pentru a produce miscarea.
Troponina T se leaga de tropomiozina pentru a forma un complex troponina-tropomiozina.
Troponina I se leaga de actina si are rolul de a pastra fix complexul troponina-tropomiozina.
Diagnostic
Anumite subunitati din structura troponinei (troponina I si T care sunt troponine cardiace) au
rol foarte important in diagnosticul diferitelor afectiuni cardiace. Ele sunt indicatori foarte
sensibili si specifici ale leziunilor de la nivelul muschiului cardiac-miocard.
Determinarile din sange se realizeaza pentru a face diferentierea dintre angina instabila si
infarctul miocardic la pacienti cu durere toracica. Un pacient care a suferit un infarct
miocardic recent va avea un grad de afectare la nivelul muschiului cardiac (miocard) si de
aceea va avea un nivel ridicat de troponina T in sange.
Totusi este important de stiut ca troponinele cardiace sunt un marker al afectarii muschiului
cardiac in general, nu numai in infarctul miocardic, din aceasta rezultand ca si alte afectiuni
care conduc la distrugeri la nivelul muschiului cardiac vor da niveluri crescute de troponina
cardiaca in sange.
Alte afectari:
amiloidoza cardiaca
contuzii, operatii pe cord sau transplant cardiac
defibrilare
defecte de sept atrial
vasospasm coronar
73
miocardita
cardiomiopatie dilatativa
hipertrofie cardiaca
insuficienta cardiaca
tahicardie supraventriculara
Alte cauze care duc la crestri ale troponinei dar care nu sunt de natura cardiaca:
sepsis
chimioterapie
hipertensiune pulmonara primara
nsuficienta renala
embolism pulmonar
avc
hemoragie subarahnoidiana
74
2.
Hormonul paratiroid reduce nivelul de fosfati absorbiti in tubii proximali ai rinichiului ceea ce
inseamna ca mai multi fosfati sunt eliminati, excretati prin urina. Totusi, hormonul
paratiroidian favorizeaza absorbtia de fosfor din intestin si din os, si trecerea lui in circulatie,
ceea ce conduce la o anulare a deficitului creat in urma excretiei crescute.
Astfel se explica de ce nivelul seric ramane aproximativ acelasi. Cresterea concentratiei de
calciu seric actioneaza prin feed-back pentru a duce la scaderea secretiei de hormon
paratiroidian.
Un nivel crescut de hormon paratiroidian in sange este cunoscut ca hiperparatiroidism.Daca
glandele paratiroide sunt cauza, atunci se numeste hiperparatiroidism primar. Cauzele sunt
adenomul paratiroidian, hiperplazia paratiroidiana, cancerul paratiroidian.
Daca altceva reprezinta cauza nivelului crescut de hormon, atunci se numeste
hiperparatiroidism secundar-se intalneste de obicei in insuficienta renala cronica.
Un nivel scazut de pth in sange este cunoscut ca hipoparatiroidism, cauzele cele mai dese
fiind de natura iatrogena. Astfel manevrele chirurgicale duc cel mai des la afectari ale
paratiroidelor (de exemplu in chirurgia tiroidiana). De asemenea se mai intalnesc cazuri de
hipoPTH in boli autoimune si tulburari metabolice ereditare. PTH poate fi masurat in sange in
diferite forme:pth intact, n-terminal pth, c-terminal pth, iar testele sunt diferite in functie de
caz si clinica.
TT3 Triiodotironina
Hormon tiroidian care in circulatie se gaseste legat de proteine serice: globulina de legare a
tiroxinei (TBG), transthyretina- prealbumina si albumina.
Valorile normale ale triiodotironinei (T3) sunt 1,23-3,08 nmol/l.
Nivelul de T3 depinde de concentratia proteinelor serice de legare a hormonului si in special
de cel al TBG (globilina de legare a tiroxinei).
Valori crescute se intalnesc in Hipertiroidism.
Valori scazute apar in Hipotiroidism, diverse afectiuni netiroidiene, scaderea TBG.
75
FT4
Reprezinta fractiunea libera a T4, responsabila de activitatea metabolica a hormonului.
Valori normale
Eutiroidie: 10 25 pmol / l (7,8 19,4 pg / ml)
Valori crescute se intalnesc in:
Afectiuni netiroidiene C
Concentratia serica a FT3 si FT4, ca si componente libere ale hormonilor tiroidieni nu este
influentata de variatiile cantitative ale proteinelor de transport sau de capacitatea lor de legare
FT3 si FT4 sunt teste de screening in vederea diferntierii a eutiroidiei de hipo sau hipertiroidie
FT3 si FT4 sunt teste de monitorizare a tratamentului supresiv sau de inlocuire in afectiuni
tiroidiene.
TSH
TSH (tyrotropina)este un test care masoara cantitatea de hormon TSH in sange.TSH este
sintetizat in celulele bazofile ale hipofizei anterioare. Sinteza de TSH este controlata de TRH
(tireotrop hormone)
TSH are o actiune stimulativa in toate stadiile de formare si secretie a hormonilor tiroidieni, o
mdificare minora a nivelului hormonilor tiroidieni liberi influenteaza secretia de TSH.
Este test screening de diagnostic al afectiunilor tiroidiene.
Valori normale
Cresteri anormale
76
Hipotiroidism congenital
Hipotiroidism primar
Scaderi anormale
Hipertiroidism
Deficienta de TSH
Tratamente cu medicamente
TSH
TSH (tyrotropina)este un test care masoara cantitatea de hormon TSH in sange.TSH este
sintetizat in celulele bazofile ale hipofizei anterioare. Sinteza de TSH este controlata de TRH
(tireotrop hormone)
TSH are o actiune stimulativa in toate stadiile de formare si secretie a hormonilor tiroidieni, o
mdificare minora a nivelului hormonilor tiroidieni liberi influenteaza secretia de TSH.
Este test screening de diagnostic al afectiunilor tiroidiene.
Valori normale
Cresteri anormale
Hipotiroidism congenital
Hipotiroidism primar
Scaderi anormale
Hipertiroidism
Deficienta de TSH
Tratamente cu medicamente
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
Boala Addison
Tiroidita Riedl
Seminificatii clinice
Grupele sanguine
La om au fost definite sisteme de grup sanguin care contin peste 100 de antigene tip: AB0, Ii,
Lutheran, Lewis, Kidd, Duffy etc.
Toate aceste sisteme se incadreaza in conceptia generala, importanta din punct de veder
imunologic, a existentei unor markeri specifici pe suprafetele membranare eritrocitare.
Necesitatea determinarii acestor markeri specifici si individuali deriva din stabilirea
metodologiei transfuziilor care presupune determinarea grupei sanguine si stabilirea
compatibilitatii transfuzionale.
79
Pentru a elimina orice posibila eroare este necesara realizarea ambelor procedee. Astfel:
Anti A -negativ
Anti B negativ
Anti A-pozitiv
Anti B-negativ
Anti A-negativ
Anti B-pozitiv
Anti A-pozitiv
Anti B-pozitiv
In efectuiarea oricarei transfuzii este indicat a se practica proba compatibilitatii directe care
consta in aparitia aglutinarii ca urmare a amestecului unei picaturi de sange al bolnavului cu o
alta din sangele transfuzat. In cazul ca nu este cunoscuta grupa primitorului se prefera
transfuzia de grup O iar in cazul transfuziilor repetate se cauta a se folosi sange izogrup.
Determinarea factorului Rh
Intre sistemele de grup sanguin care nu dezvolta anticorpi naturali si in care sensibilizarea
imuna are loc numai dupa expuneri repetate la antigenii sistemului respectiv este si sistemul
Rh. Antigenii acestui sistem, cel mai probabil lipoproteine, se afla in numar redus, la suprafata
eritrocitelor.
Spre deosebire de antigenele sistemului AB0 care predomina , antigenele Rh par a fi parte
integranta a membranei lipide. In situsurile sistemului Rh se gasesc trei locusuri conectate,
cunoscute, si un antigen necunoscut.
Antigenul D este cel mai puternic si corespunde factorului Rh clasic. IN CLINICA NUMAI
PREZENTA SAU ABSENTA ACESTUI ANTIGEN ESTE DETERMINATA SI
IMPORTANTA PENTRU TRANSFUZII SAU EVOLUTIA CURSULUI UNEI SARCINI.
Celelalte tipuri de antigene sunt importante caci arata diferente individuale utile in studii
genetice sau pentru stabilirea paternitatii. Determinarea antigenului D si deci a grupei
sanguine Rh este utila deoarece in cazul transfuziilor incompatibile in acest sistem peste 50%
din cazuri sunt urmate de imunizare anti-D la persoanele care nu au antecedente
transfuzionale si pot duce la accidente transfuzionale de hemoliza intravasculara acuta la
primitorii care au in antecedente transfuzii sau sarcina.
81
pe placa cu godeu
VDRL
VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) este un test de depistare a sifilisului care
masoara anticorpii produsi de Treponema pallidum, bacteria care cauzeaza sifilisul. Totusi,
organismul nu produce intotdeauna anticorpi ca raspuns la activitatea bacteriei sifilisului, asa
ca testul nu este intotdeauna exact. Testul este similar cu RPR (reagin plasma response).
De ce se face aceasta analiza
Sifilisul este o infectie usor de tratat. Pe langa necesitatea de testare a pacientilor care au
simptome sau semne de sifilis, VDRL ul ar trebui sa faca parte din analize facute de gravide
in timpul sarcinii.
Valori normale
Valoarea unui test negativ depinde de stadiul in care se afla suspectul de sifilis. Testul este cel
mai concludent in fazele secundare si latente cand cel mai probabil este pozitiv. In timpul
fazei primare si tertiare acest test poate in mod eronat sa dea rezultat negativ, fiind necesare
alte teste inainte de excluderea diagnosticului de sifilis.
O valoare pozitiva a testului indica prezenta sifilisului. In acest caz, urmatoarea faza este
confirmarea rezultatului printr-o analiza TPHA, care este un test mai specializat de sifilis.
Urmatoarele situatii pot cauza un rezultat pozitiv fals:
SIDA
Malaria
82
RPR
RPR (reagin plasma response) este un test de depistare a sifilisului care masoara anticorpii
produsi de Treponema pallidum, bacteria care cauzeaza sifilisul. Totusi, organismul nu
produce intotdeauna anticorpi ca raspuns la activitatea bacteriei sifilisului, asa ca testul nu
este intotdeauna exact. Testul este similar cu VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) .
De ce se face aceasta analiza
Sifilisul este o infectie usor de tratat. Pe langa necesitatea de testare a pacientilor care au
simptome sau semne de sifilis, RPR ul ar trebui sa faca parte din analize facute de gravide in
timpul sarcinii.
Valori normale
Valoarea unui test negativ depinde de stadiul in care se afla suspectul de sifilis. Testul este cel
mai concludent in fazele secundare si latente cand cel mai probabil este pozitiv. In timpul
fazei primare si tertiare acest test poate in mod eronat sa dea rezultat negativ, fiind necesare
alte teste inainte de excluderea diagnosticului de sifilis.
O valoare pozitiva a testului indica prezenta sifilisului. In acest caz, urmatoarea faza este
confirmarea rezultatului printr-o analiza TPHA, care este un test mai specializat de sifilis.
Urmatoarele situatii pot cauza un rezultat pozitiv fals:
SIDA
Malaria
CA 125
CA-125 este cunoscut ca si Cancer Antigen 125. Acest antigen este un marker tumoral sau
biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele unor persoane cu anumite tipuri de cancer.
CA 125 este o glicoproteina si este produsa de catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub
numele de markerul tumoral al cancerului ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu
cancerul ovarian) nu trebuie privita ca unica.
Niveluri crescute ale acestui marker in sange se mai pot intalni si in alte afectiuni maligne. De
exemplu, acest marker poate fi intalnit (nivelurile lui sunt crescute) si in cancerul pulmonar,
de san, gastrointestinal, precum si cel cu origine in endometru sau tubele fallopiene.
De asemenea se pot intalni niveluri crescute ale acestui marker in diferite afectiuni benigne
cum ar fi endometrioza, diferite afectiuni ale ovarelor si de asemenea sarcina. Alte afectiuni
atat benigne cat si maligne ce provoaca inflamatii in zona abdominala pot duce la cresterea
83
acestui marker in sange. Astfel acest marker nu este nici extrem de specific pentru cancer si
nici extrem de sensibil caci nu toti pacientii cu cancer au un nivel crescut de CA-125 in sange.
De exemplu 79 % din totalul cancerelor ovariene prezinta pozitivitate a testului pentru
markerul CA-125 in timp ce restul de 21% nu au nici o expresie a acestui antigen prezenta in
sange.
Aceste marker CA-125 este clinic aprobat pentru urmarirea raspunsului la tratament si pentru
evaluarea prognosticului dupa tratament. El este cu precadere folositor pentru diagnosticarea
cancerului ovarian recurent. Rolul potential in detectia timpurie a cancerului ovarian este
controversat si de aceea nu este inca adoptat printre testele de screening de larga utilizare sau
care se fac standard.
Problemele cheie in folosirea testului de determinare a antigenului CA-125 ca unealta de
screening sunt tocmai lipsa lui de specificitate si incapacitatea lui de a detecta fazele primare
ale cancerului, acelea in care se mai poate inca interveni, caci aceste faze sunt cele curabile.
De exemplu, pentru o confirmare pozitiva a unui test de determinare a antigenului CA-125,
teste care a iesit pozitiv (s-a gasit acest antigen in sangele unei femei, iar cantitatile erau
crescute-ceea ce teoretic ar insemna prezenta cancerului ovarian la acea femeie), o interventie
chirurgicala ar fi necesara pentru a confirma ca intr-adevar acea femeie are cancer ovarian,
interventie care asociaza desigur riscul pe care orice interventie il are.
In plus chiar daca s-ar confirma ca intr-adevar acea persoana are cancer ovarian, s-ar constata
ca faza in care se afla este cel mai probabil una foarte avansata, lucru care ar face ca terapia sa
fie ceva mai putin eficienta.
Telul oricarui doctor este acela de a perfecta un test care sa poata diagnostica un neoplasm in
fazele lui incipiente pentru a se putea interveni cu eficacitate maxima. CA-125 a fost initial
detectat cu anticorpi monoclonali denumiti OC 125. Desi acest test de determinare a CA 125
nu se gaseste printre testele de screening larg aplicate, totusi valori crescute ale markerului
CA 125 pot fi un indiciu ca acea persoana la care intalnim aceste valori crescute ar trebui sa
primeasca tratament sau macar sa i se efectueze teste de screening suplimentare.
Valorile normale variaza de la 0-35 U/ml.
Cresteri moderate sunt considerate cele in care valorile se gasesc in intervalul 35-50 U/ml.
Cresteri severe sunt cele de peste 50 U/ml . Niveluri crescute se intalnesc frecvent la femei la
menopauza si aceste valori crescute trebuie sa atentioneze persoanele respective cu privire la
necesitatea de a efectua analize mai amanuntite.
La femeile la care nu s-a instalat inca menopauza testul este mai putin viabil deoarece niveluri
crescute se pot intalni din o multitudine de cauze.
84
PSA TOTAL
PSA (antigenului specific prostatic) este o glicoproteina specifica epiteliului prostatic. Este
un marker cu specificitate de organ.
Specificitatea valorilor PSA in diagnosticul cancerului de prostata este limitata de cresteri ale
acestuia in afectiuni prostatice benigne (adenom prostatic, prostatita etc.).
Valoarea predictiva pozitiva a PSA este de aproximativ 25-35% pentru nivelele intre 4 si 10
ng/ml si de 50 80% pentru valori de peste 10 ng/ml. Determinarea concentratiei de PSA si
fPSA se face in scop de diagnostic pentru:
carcinom de prostata
Valorile PSA total si free PSA se interpreteaza in corelatie cu constatarile tuseului de prostata
sistarea clinica, daca PSA t este intre 4 10 ng/dl si tuseul de prostata e pozitiv se recomanda
biopsie prostatica, pentru luarea unei decizii terapeutice.
Determinarea concentratiei serice de PSA total si fPSA se recomanda ca test screening la toti
barbatii peste 50 ani insotit de un tuseu prostatic.
Free PSA
Free PSA se impune determinarea fractiei libere a PSA-ului pentru cresterea specificitatii
PSA total in diagnosticarea cancerului de prostata atunci cand valorile acestuia sunt cuprinse
intre 4 si 10 ng/ml.
Valoarea Free PSA daca aceasta este < 19% din valoarea PSA total, se apreciaza ca
pacientul are probabil cancer prostatic ce trebuie ulterior certificat bioptic.
Determinarea concentratiei de PSA si fPSA se face in scop de diagnostic pentru:
carcinom de prostata
85
Valorile PSA total si free PSA se interpreteaza in corelatie cu constatarile tuseului de prostata
sistarea clinica , daca PSA t este intre 4-10 ng/dl si tuseul de prostata e pozitiv se recomanda
biopsie prostatica , pentru luarea unei decizii terapeutice. Determinarea concentratiei serice de
PSA total si fPSA se recomanda ca test screening la toti barbatii peste 50 ani insotit de un
tuseu prostatic.
Valori normale
Valorile normale ale fosfatazei acide in raport cu metoda de determinare sunt:
1. metoda Bodansky: are unitatea de masura UB concentratia normala este
de 0,05 0,1 la adult si, 0,2 0,8 la copil
2. metoda cu para-nitrofenilfosfat de sodiu:unitatea de masura este mU/ml
-concentratia normala este de: 3 4 atat la copil cat si la adult
3. metoda King-Armstrong: unitatea de masura este UKA concentratia
normala este de: -1 3 la adult si, 2 5 la copil.
in boala Paget
boala Gaucher
prostatita
86
hepatite
CID
tromboze.
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
Hipocalcemia
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
osteomalacia
Fosforemia
Fosforemia se refera la concentratia de fosfor din sange. Denumirea corecta medical a
nivelului sanguin al fosforului este in fapt de fosfatemie, deoarece in plasma ionul se gaseste
exclusiv sub forma acestui radical fosfat.
In organism ionul fosfor intervine in:
1. structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor si compusilor macroergici
2. metabolismul osos, impreuna cu calciul
3. echilibrul acido-bazic , constituind unul dintre sistemele tampon ale
sangelui (Na2HPO4/Na2HPO4 = 1/5)
88
Variatiile anormale ale fosforemiei implica cresterea sau reducerea nivelului acesteia.
Principalele afectiuni asociind perturbarea homeostaziei fosforului :
Hiperfosfatemia (termenul reprezinta cresteri ale nivelului din sange de fosfos):
acromegalie
gigantism
hipoparatiroidie
tubulopatii renale
hipervitaminoza D
Hipofosfatemia (scaderi):
hiperparatiroidie
Cresteri anormale
travaliu muscular
tetanie
uremie
89
coma diabetica
exces de vitamina D
dupa iradieri
Scaderi anormale
osteita
fibroosteita
hiperfunctie paratiroidiana
rahitism
osteomalacie
malabsorbtie
La copii:
Cresteri anormale
Hemoconcentratii
Mielomul multiplu
Macroglobulinemia Waldenstrom
Scaderi anormale
Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in:
Ciroza hepatica
Pierderi proteice
Hemoragii
Stari de soc
Lipidele totale
Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de plasma.
Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.
Aceasta aprofundare asupra tipului de dislipidemie, este importanta, deoarece studiile clinice
au evidentiat o buna corelare a diferitelor suferinte organice, ca tipuri de boala, cu nivelul
lipemiei totale.
Pregatirea pentru recoltare consta in:
1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv, cu trei zile anterior efectuarii dozarii
lipemiei totale;
91
2. respectarea somnului de noapte (cu 12 ore inainte recoltarii probei de sange, care se face
dimineata; bolnavul nu va manca nimic)
Determinarea concentratiei lipidelor totale se face prin: metoda SPV, metoda turbidimetrica.
Valori normale: 500 800 ml % sange
Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii. Acestea pot fi:
Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite hiolipemii.
Hipolipemiile, etiologic pot fi: primare si secundare.
Lipidele au un rol important in structura coloidala a umorilor: au actiune asupra suprafetelor
celulare, participa la rezistenta eritrocitelor la hemoliza
Scaderi anormale
Hipolipemii:
hipertiroidism
steatoree
In urina concentratia de lipide este de 8,5 mg/24 de ore. Valorile crescute se intalnesc in
glomerulonefrite.
Cresteri anormale
Hiperlipemii:
mixedem
sindrom nefrotic,
hiperlipemia esentiala
icter mecanic
hemocromatoza
92
hiperlipemie de sinteza
Trigliceride
Trigliceridele sunt esteri ai glicerinei cu acizii grasi, in care toate cele trei grupari hidroxilice
ale glicerinei sunt esterificate. Sunt sintetizate la nivelul celulelor hepatice si al tesutului
gasos, din glicerina si acizi grasi.
In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu densitate foarte joasa
(VLDL) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL (3%).
Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se identifica cu
determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.
Valori normale
Cresteri anormale
Peste nivelul de 100 mg/100 ml ser se intalnesc in unele hiperlipemii (sarcina, hiperlipemie
esentiala, ateroscleroza), hipotiroidie, sindrom nefrotic.
Afectiuni: hiperlipoproteinemii primare (I-V), diabet zaharat, hipotiroidism, IMA, pancreatita
acuta, alcoolism (acut sau cronic), Sindrom Nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n
lipide/glucide, guta, sarcina, Medicamente (sterorizi, estrogen, contraceptive orale, lipide
administrate intravenos), glicogenoze.
Scaderi anormale
Valorile scazute ale trigliceridelor sunt constatate in: infectii cronice, neoplasme, hipertiroidie.
Afectiuni: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism, medicamente ce scad trigliceridemia
Amilazemie
Valori normale: 20 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat)
Cresteri anormale
Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer peptic
perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic, pseudochist
93
Trigliceride
Trigliceridele sunt esteri ai glicerinei cu acizii grasi, in care toate cele trei grupari hidroxilice
ale glicerinei sunt esterificate. Sunt sintetizate la nivelul celulelor hepatice si al tesutului
gasos, din glicerina si acizi grasi.
In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu densitate foarte joasa
(VLDL) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL (3%).
Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se identifica cu
determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.
Valori normale
Cresteri anormale
Peste nivelul de 100 mg/100 ml ser se intalnesc in unele hiperlipemii (sarcina, hiperlipemie
esentiala, ateroscleroza), hipotiroidie, sindrom nefrotic.
Afectiuni: hiperlipoproteinemii primare (I-V), diabet zaharat, hipotiroidism, IMA, pancreatita
acuta, alcoolism (acut sau cronic), Sindrom Nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n
lipide/glucide, guta, sarcina, Medicamente (sterorizi, estrogen, contraceptive orale, lipide
administrate intravenos), glicogenoze.
Scaderi anormale
Valorile scazute ale trigliceridelor sunt constatate in: infectii cronice, neoplasme, hipertiroidie.
Afectiuni: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism, medicamente ce scad trigliceridemia
94
Glicemia
Valori normale: 70 105 ml/dl
Cresteri anormale
Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente in urmatoarele cazuri:
Unele infectii
Unele tumori
Accidente cerebro-vasculare
Scaderi anormale
Hipoglicemia estet prezenta in:
Adenom Langerhansian
Insuficienta tiroidiana
Insuficienta antehipofizara
Ioni urinari
Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o
orientare catre diagnostic si tratament.
Amoniacul
Valori normale: 0,5 1g %
95
Calciu (Ca2+ )
Valori normale: 120 220 mg sau 9,2 mEq/l.
Valori crescute: hiperparatiroidism (osteita fibrochistica) calciurie idiopatica, acidoza ,
hipervitaminoza D, mielom, insuficienta corticosuprareanala, hipertiroidism.
Valori scazute:hipoparatiroidism, avitaminoza D, hipotiroidism, steatoree.
Atentie:valorile crescute sau scazute ale calciului corelate cu valori crescute sau scazute ale
potasiului si ale sodiului sunt frecvent un indicator al afectarii cardiace.
Cloruri (Cl-)
Valori normale: 6 9 g sau 14 3- 214 mEq/l
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenala cronica, perioadele de criza a bolilor febrile
Valori scazute:pe parcursul regimurilor declorurate, bolile febrile, toxicoza gravidica, prezenta
de transudat sau de edem-insuficienta cardiaca cronica , nefrite etc.
Fosfor total
Valori normale: 0,8 1,3 g
Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand
leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta
hepatica.
Iod
Valori normale: 20 70
96
Magneziu
Valori normale: 0,10 0,20 g
Valori crescute:hipertiroidism
Valori scazute: insuficienta corticosuprarenala
Potasiu
Valori normale: 2 4 g = 42,8 85,6 mEq/l
Valori crescute:febra ,acidoza Valori scazute:insuficienra corticosuprarenala
Sodiu
Valori normale: 3 6 g = 108,7 217,5 mEq/l / 24 ore
Valori crescute:insuficienta corticosuprarenala cronica, acidoza , febra Valori scazute:ciroza
decompensata vascular
Sulf
Valori normale:
total: 2 3 g
97
Sodiul seric Na
Sodiul este un microelement cu proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la exteriorul
celulelor si cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul favorizeaza excitabilitatea
musculara.
Sodiul contribuie la buna functionare a sistemului nervos si a musculaturii. Nivelul sodiului
existent in organism este reglat de rinichi, care creste sau scade excretia, in functie de
cantitatea ingerata. Cantitatea de sodiu din organism este de 80-100 grame.
Valori normale: 310 345 mg/100 ml
Scaderi anormale
deshidratari globale
insuficienta corticosuprarenala
Cresteri anormale
insuficienta cardiaca
traumatisme cerebrale
hiperaldosteronism
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii
purinelor in organism.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui
este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa
aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Guta
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
99
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
100
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
101
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
acromegalie
miopatii
miastenie
hipertiroidism infantil
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
Ioni urinari
Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o
orientare catre diagnostic si tratament.
Amoniacul
Valori normale: 0,5 1g %
Valori crescute:insuficienta hepatica , insuficienta suprarenala, acidoza, toxicoza gravidica
Valori scazute:insuficienta reanala
Calciu (Ca2+ )
102
Cloruri (Cl-)
Valori normale: 6 9 g sau 14 3- 214 mEq/l
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenala cronica, perioadele de criza a bolilor febrile
Valori scazute:pe parcursul regimurilor declorurate, bolile febrile, toxicoza gravidica, prezenta
de transudat sau de edem-insuficienta cardiaca cronica , nefrite etc.
Fosfor total
Valori normale: 0,8 1,3 g
Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand
leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta
hepatica.
Iod
Valori normale: 20 70
Valori crescute: hipoparatiroidism ,sarcina
Magneziu
Valori normale: 0,10 0,20 g
103
Valori crescute:hipertiroidism
Valori scazute: insuficienta corticosuprarenala
Potasiu
Valori normale: 2 4 g = 42,8 85,6 mEq/l
Valori crescute:febra ,acidoza Valori scazute:insuficienra corticosuprarenala
Sodiu
Valori normale: 3 6 g = 108,7 217,5 mEq/l / 24 ore
Valori crescute:insuficienta corticosuprarenala cronica, acidoza , febra Valori scazute:ciroza
decompensata vascular
Sulf
Valori normale:
total: 2 3 g
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
104
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
Valorile normale: 40 90 mg/zi.
Cresteri anormale
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor
urinare (bazinet uretere, vezica).
Exemple:
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
105
Globuline:
Proteina C Reactiva
Este o proteina "clasica" de faza acuta a inflamatiei, care apare cu raspuns rapid la bolnavii cu
diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) in inflamatii (reumatism), in
infarctul miocardic, in tumori, etc.
Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si fagocitoza celulelor care
patrund in organism, dar rolul ei principal rezida in fixarea si neutralizare asubstantelor toxice
endogene provenite din leziunile celulare. Proteina C reactiva este o proteina care nu exista in
mod normal in serul uman.
Semnificatie clinica
Ea are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen.
Toate cele trei indica prezenta unui sindrom inflamator (este marker al inflamatiei).
Reactia prin care pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma caruia are loc un
fenomen de precipitare.
Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser specific in caz de
boli inflamatorii.
Prin proteina c reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa prezinte o boala
cardiovasculara. Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul este practic 0, iar
daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat. Dozarea CRP e utila in:
Fibrinogen
Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina globurala
prezenta in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este hidrolizata partial rezultand o
proteina insolubila, fibrina. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia
afectarii directe a diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.
107
Valori normale
Scaderi anormale
Hipofibrinogenemia, ca stare biologica sanguina, apare in:
Afibronogenemia congenitala
Hipofibrinogenemia:
Dobandita prin:
Sinteza deficitara:
o
Ciroza hepatica
Sifilis hepatic
108
Cresteri anormale
Afectiuni inflamatorii
Pneumonii
Tumori maligne
Sideremie
Sideremia defineste concentratia procentuala de fier din plasma.
Continutul de fier al sangeului circulant din organism se repartizeaza in doua sectoare: In
eritrocite, in structuram hemoglobinei (aprox 3g) In plasma (cca 3 mg)
Valori normale
Cresteri anormale
Cauzele hipersideremiei pot fi:
Hemocromatoze
Anemii hemolitice
109
Scaderi anormale
Hiperfunctie a macrofagelor
Atransferinemia congenitala
Avitaminoza C (scorbutul)
Transferina
Se calculeaza indicele de saturare a transferinei. Acest indice se calculeaza tinand seama de
sideremie si de CTLF (capacitatea totala de legare a fierului, a carei valoare exprima
cantitatea de transferina circulanta).
Coeficientul de saturare a transferinei este un parametru calculat indirect in baza formulei :
IST = (sideremie/CTLF) x 100
Valori normale: 250 350 micrograme% (1 gr de transferina fixeaza 1,25 mg Fe)
Valorile normale ale indicelui de saturare a transferinei se exprima procentual 20-35 % .
Interpretare
Valorile normale ale sideremiei sunt de aproximativ 60-170 micrograme % ml.
Semnificatia acestui procent este ca o treime din plasma este saturata cu Fe, in mod normal.
Calculul acestui indice este util in departajarea anemiilor hipocrome (in diagnosticul
diferential).
Astfel:
anemia feripriva:
110
alasemia:
TLF-ul este scazut sau normal, ceea ce face ca indicele sa fie crscut .
anemia sideroblastica:
CTLF-ul este normal sau scazut, ceea ce inseamna ca indicele este crescut.
Testosteron
Hormon sexual masculin 17-hidroxiandrosteron, sintetizat majoritar, la barbat, in celulele
interstitiale Leydig.
Sinteza e controlata in special de LH prin feed back negativ. Este responsabil de dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare la barbati si mentine functia prostatei si a veziculelor seminale.
La femei cantitatea de testosteron produsa in ovar este nesemnificativa. Dupa ultimele studii,
secretia lui se produce dupa un ciclu circadian (adica cu cresteri si descresteri in cursul unei
zile). Desi exista diferente interindividuale in ceea ce priveste acest ciclu, s-a aratat ca la toti
indivizii nivelul cel mai crescut de testosteron este dimineata.
Dozarea testosteronului se face:
La femei:
tumori ovariene
insuficiente ovariene
La barbati:
hipogonadism
111
tratament cu estrogeni
ciroza hepatica
Prolactina
Prolactina este un hormon sintetizat, depozitat si secretat de lobul anterior al hipofizei (glanda
endocrina situata la baza creierului).
Functiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai importante sunt: activitatea
lactogenica (declansarea secretiei lactate) si activitatea galactopoetica (mentinerea productiei
de lapte).
Valori normale
Semnificatii clinice
ciclurilor anovulatorii
amenorrea hiperprolactinemica
galactoreea
ginecomastia
azoospermia
cancer de san
La barbati nivelul sanguin de prolactina (care este in mod obisnuit mai mic decat la femei)
ramane relativ constant din copilarie pana in perioada de adult si batranete.
112
hCG este codata de 6 gene inalt omoloage care sunt aranjate in tandem
si perechi inversate pe cromozomul chromosome 19q13.3
CGB(1,2,3,5,7,8).
113
Cele doua subunitati creeaza un mic miez hidrofobic inconjurat de o zona mare formata in cea
mai mare parte din aminoacizi hidrofili.
Functia hCG- hormoniil hCG interactioneaza cu receptorii LHCG si sunt responsabili de
mentinerea corpus luteum in fazele de inceput ale sarcinii si prin aceasta de mentinerea
secretiei de progesteron .Progesteronul este foarte important ,caci el , de exemplu ,creste
circulatia la nivelul uterului asigurand astfel hranirea fatului.Datorita incarcarii lui inalt
electronegative hCG ar putea sa respinga moleculele cu rol in imunitate provenite de la
mama.Un alt rol se pare ca il gasim in faptul ca celulele endometriale hCG-tratate au indus o
crestere in apoptoza limfocitelor T(ducand practic la distrugerea lor).Acest fapt sugereaza ca
hCG ar putea fi o veriga din lantul care duce la dezvoltarea tolerantei imune peritrofoblastice
si ca hCG ar putea facilita invazia trofoblastica .S-a sugerat de asemenea ca nivelurile hCG
sunt legate de severitatea greturilor matinale la femeile gravide.Datorita asemanarii lui cu
hormonul luteinizant , hCG poate fi folosit in clinica pentru a induce ovulatia si pentru a
induce secretia de testosteron la nivelul testicolului.Din moment ce o sursa majora de hCG o
reprezionta femeile gravide, unele organizatii colecteaza urina femeilor gravide pentru a izola
hCG si pentru a o utiliza in tratamentele infertilitatii.
Teste de sarcina- aceste teste de sarcina masoara nivelele de hCG in sange si urina pentru a
indica prezenta sau absenta unui embrion.In particular , celel mai multe teste implica folosirea
de anticorpi monoclonali monoclonal antibody (MAb)- care sunt specifici subunitatii beta a
hCG (hCG).Aceasta este foarte important pentru ca testele sa nu dea rezultate fals pozitive ,
prin confuzia hCG cu hormonul luteinizant sau cu alti hormoni- de exemplu, hormonul
foliculo stimulator( cei doi hormoni cu care se poate confunda hCG sunt tot timpul prezenti in
sarcina pe cand hCG este doar in sarcina, in rest cantitatile fiind neglijabile).
Testul de urina ar putea fi unul cromatografic , dar exista si alte forme de teste.Valorile
normale variaza in functie de metoda de testare, cuprinzand cifre cuprinse in intervalul 20
100 mUI/ml. Urina ar trebui sa fie prima urina dimineata, cand nivelurile de hCG sunt cele
mai mari.
Testarea sangelui este o metode fluorimetrica , folosindu-se aproximativ 2 6 ml de sange
venos. Se pot detecta niveluri ale beta hCG incepand de la chiar 5 mUI/ml.Acest test
favorizeaza masurarea cantitativa si cuantificarea concentratiei de beta hCG.Cuantificarea
nivelurilor de beta hCG este foarte importanta in evaluarea sarcinii ectopice si in
monitorizarea tumorilor trofoblastice si a riscului de tumori cu celule germinale .
hCG poate fi folosit ca medicatie parenterala in tratamentele de infertilitate, in locul
hormonului luteinizant.In prezenta a unuia sau a mai multor foliculi ovarieni maturi ovulatia
poate fi declansata de administrarea de hCG.Ovulatia se va produce dupa aproximativ 40-45
de ore de la injectarea hCG. La barbati, hCG este folosit pentru a stimula celulele Leydig sa
produca testosteron. Testosteronul intratesticular este necesar pentru spermatogeneza.
114
Factorul reumatoid
Factorul reumatoid este de natura globulinica si apartine imunoglobulinelor de tip M.
Prezenta acestei imuno-macroglobuline confera serului bolnavilor de poliartrita reumatoida
proprietatea de a se comporta ca si cum ar contine un anticorp fata de imunoglobulina G
umana sau animala.
Factorul reumatoid este astfel un complex proteic, care se poate comporta fie ca un
izoanticorp fie ca un heteroanticorp. Sistemul factor reumatoid imunoglobulina G este un
sistem de tip precipitant si, nu poate fi evidentiat in serul bolnavilor decat prin
ultracentrifugare.
Transformarea reactiei de precipitare intr-una de aglutinare care poate fi vazuta cu ochiul liber
necesita fixarea imunoglobulinei G pe un suport inert. Depistarea factorului reumatoid se face
prin aglutinare pasiva.
Testele de depistare a factorului reumatoid sunt de mai multe feluri ele difera fie dupa natura
suportului pentru imunoglobulin G fie dupa sursa antigenului. Aceste tipuri de teste sunt:
Waller-Rose
Waller-Rose modificata
Heller
Singer-Platz
Blach-Bunim
colagenoze:
115
LES
dermatomiozite
tumori maligne:
hemopatii maligne
disglobulinemie:
ielom multiplu
Boala Waldenstrom
boli infecto-contagioase:
sifilis
tuberculoza
astm bronsic
fibroza pulmonara
Factorul reumatoid
Factorul reumatoid este de natura globulinica si apartine imunoglobulinelor de tip M.
Prezenta acestei imuno-macroglobuline confera serului bolnavilor de poliartrita reumatoida
proprietatea de a se comporta ca si cum ar contine un anticorp fata de imunoglobulina G
umana sau animala.
Factorul reumatoid este astfel un complex proteic, care se poate comporta fie ca un
izoanticorp fie ca un heteroanticorp. Sistemul factor reumatoid imunoglobulina G este un
sistem de tip precipitant si, nu poate fi evidentiat in serul bolnavilor decat prin
ultracentrifugare.
Transformarea reactiei de precipitare intr-una de aglutinare care poate fi vazuta cu ochiul liber
necesita fixarea imunoglobulinei G pe un suport inert. Depistarea factorului reumatoid se face
prin aglutinare pasiva.
116
Testele de depistare a factorului reumatoid sunt de mai multe feluri ele difera fie dupa natura
suportului pentru imunoglobulin G fie dupa sursa antigenului. Aceste tipuri de teste sunt:
Waller-Rose
Waller-Rose modificata
Heller
Singer-Platz
Blach-Bunim
colagenoze:
LES
dermatomiozite
tumori maligne:
hemopatii maligne
disglobulinemie:
ielom multiplu
Boala Waldenstrom
117
boli infecto-contagioase:
sifilis
tuberculoza
astm bronsic
fibroza pulmonara
ASLO
Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se numesc
antistreptolizine. Rezultatele se exprima in unitati ASLO/ml ser.
Anticorpii anti streptolizina O apar impotriva unei enzime produse de streptococii
hemolitici de grup A. Cresterea titrului de anticorpi anitistreptolizina O se asociaza cu aparitia
unor afectiuni poststreptococice: febra reumatismala, (cardita, poliartrita, choreea minor,
noduli subcutanati, eritem), glomerulonefrita poststreptococica.
Valori normale
Cresteri anormale
O reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat la bolnavului a fost
o infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului, chiar daca in prezent
microbul nu se mai gaseste in organism. In unele cazuri reactia iese pozitiva si la persoanele
care poarta streptococul in gat, fara sa prezinte semne de infectie streptococica.
Analiza ASLO se recomana atat pentru depistarea infectiilor streptococice (faringita,
amigdalita, scarlatina) cat si pentru urmarirea evolutiei in timp a acestori boli spre vindecare.
118
RPR
RPR (reagin plasma response) este un test de depistare a sifilisului care masoara anticorpii
produsi de Treponema pallidum, bacteria care cauzeaza sifilisul. Totusi, organismul nu
produce intotdeauna anticorpi ca raspuns la activitatea bacteriei sifilisului, asa ca testul nu
este intotdeauna exact. Testul este similar cu VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) .
De ce se face aceasta analiza
Sifilisul este o infectie usor de tratat. Pe langa necesitatea de testare a pacientilor care au
simptome sau semne de sifilis, RPR ul ar trebui sa faca parte din analize facute de gravide in
timpul sarcinii.
Valori normale
Valoarea unui test negativ depinde de stadiul in care se afla suspectul de sifilis. Testul este cel
mai concludent in fazele secundare si latente cand cel mai probabil este pozitiv. In timpul
fazei primare si tertiare acest test poate in mod eronat sa dea rezultat negativ, fiind necesare
alte teste inainte de excluderea diagnosticului de sifilis.
O valoare pozitiva a testului indica prezenta sifilisului. In acest caz, urmatoarea faza este
confirmarea rezultatului printr-o analiza TPHA, care este un test mai specializat de sifilis.
Urmatoarele situatii pot cauza un rezultat pozitiv fals:
SIDA
Malaria
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
119
CITOMEGALOVIRUS Ig M
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normal: negativ
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70 90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
120
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4 6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
CITOMEGALOVIRUS Ig G
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normale
Negatv < 8 Eu / ml
Echivoc > 12 Eu / ml
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
CITOMEGALOVIRUS Ig M
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normal: negativ
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70 90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4 6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
122
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
CITOMEGALOVIRUS Ig G
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normale
Negatv < 8 Eu / ml
Echivoc > 12 Eu / ml
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
123
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale: negativ
Semnificatia clinica
Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate
Doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina
severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a
ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la
tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca
severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului
care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel
mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au
sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au
infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de
risc si calea prin care infectarea s-a produs.
CA 125
CA-125 este cunoscut ca si Cancer Antigen 125. Acest antigen este un marker tumoral sau
biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele unor persoane cu anumite tipuri de cancer.
CA 125 este o glicoproteina si este produsa de catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub
numele de markerul tumoral al cancerului ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu
cancerul ovarian) nu trebuie privita ca unica.
124
Niveluri crescute ale acestui marker in sange se mai pot intalni si in alte afectiuni maligne. De
exemplu, acest marker poate fi intalnit (nivelurile lui sunt crescute) si in cancerul pulmonar,
de san, gastrointestinal, precum si cel cu origine in endometru sau tubele fallopiene.
De asemenea se pot intalni niveluri crescute ale acestui marker in diferite afectiuni benigne
cum ar fi endometrioza, diferite afectiuni ale ovarelor si de asemenea sarcina. Alte afectiuni
atat benigne cat si maligne ce provoaca inflamatii in zona abdominala pot duce la cresterea
acestui marker in sange. Astfel acest marker nu este nici extrem de specific pentru cancer si
nici extrem de sensibil caci nu toti pacientii cu cancer au un nivel crescut de CA-125 in sange.
De exemplu 79 % din totalul cancerelor ovariene prezinta pozitivitate a testului pentru
markerul CA-125 in timp ce restul de 21% nu au nici o expresie a acestui antigen prezenta in
sange.
Aceste marker CA-125 este clinic aprobat pentru urmarirea raspunsului la tratament si pentru
evaluarea prognosticului dupa tratament. El este cu precadere folositor pentru diagnosticarea
cancerului ovarian recurent. Rolul potential in detectia timpurie a cancerului ovarian este
controversat si de aceea nu este inca adoptat printre testele de screening de larga utilizare sau
care se fac standard.
Problemele cheie in folosirea testului de determinare a antigenului CA-125 ca unealta de
screening sunt tocmai lipsa lui de specificitate si incapacitatea lui de a detecta fazele primare
ale cancerului, acelea in care se mai poate inca interveni, caci aceste faze sunt cele curabile.
De exemplu, pentru o confirmare pozitiva a unui test de determinare a antigenului CA-125,
teste care a iesit pozitiv (s-a gasit acest antigen in sangele unei femei, iar cantitatile erau
crescute-ceea ce teoretic ar insemna prezenta cancerului ovarian la acea femeie), o interventie
chirurgicala ar fi necesara pentru a confirma ca intr-adevar acea femeie are cancer ovarian,
interventie care asociaza desigur riscul pe care orice interventie il are.
In plus chiar daca s-ar confirma ca intr-adevar acea persoana are cancer ovarian, s-ar constata
ca faza in care se afla este cel mai probabil una foarte avansata, lucru care ar face ca terapia sa
fie ceva mai putin eficienta.
Telul oricarui doctor este acela de a perfecta un test care sa poata diagnostica un neoplasm in
fazele lui incipiente pentru a se putea interveni cu eficacitate maxima. CA-125 a fost initial
detectat cu anticorpi monoclonali denumiti OC 125. Desi acest test de determinare a CA 125
nu se gaseste printre testele de screening larg aplicate, totusi valori crescute ale markerului
CA 125 pot fi un indiciu ca acea persoana la care intalnim aceste valori crescute ar trebui sa
primeasca tratament sau macar sa i se efectueze teste de screening suplimentare.
Valorile normale variaza de la 0-35 U/ml.
Cresteri moderate sunt considerate cele in care valorile se gasesc in intervalul 35-50 U/ml.
125
Cresteri severe sunt cele de peste 50 U/ml . Niveluri crescute se intalnesc frecvent la femei la
menopauza si aceste valori crescute trebuie sa atentioneze persoanele respective cu privire la
necesitatea de a efectua analize mai amanuntite.
La femeile la care nu s-a instalat inca menopauza testul este mai putin viabil deoarece niveluri
crescute se pot intalni din o multitudine de cauze.
CITOMEGALOVIRUS Ig G
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normale
Negatv < 8 Eu / ml
Echivoc > 12 Eu / ml
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
126
CITOMEGALOVIRUS Ig M
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normal: negativ
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70 90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4 6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
ASLO
Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se numesc
antistreptolizine. Rezultatele se exprima in unitati ASLO/ml ser.
Anticorpii anti streptolizina O apar impotriva unei enzime produse de streptococii
hemolitici de grup A. Cresterea titrului de anticorpi anitistreptolizina O se asociaza cu aparitia
unor afectiuni poststreptococice: febra reumatismala, (cardita, poliartrita, choreea minor,
noduli subcutanati, eritem), glomerulonefrita poststreptococica.
Valori normale
127
Cresteri anormale
O reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat la bolnavului a fost
o infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului, chiar daca in prezent
microbul nu se mai gaseste in organism. In unele cazuri reactia iese pozitiva si la persoanele
care poarta streptococul in gat, fara sa prezinte semne de infectie streptococica.
Analiza ASLO se recomana atat pentru depistarea infectiilor streptococice (faringita,
amigdalita, scarlatina) cat si pentru urmarirea evolutiei in timp a acestori boli spre vindecare.
Revenirea la normal a valorilor ASLO indica o vindecare a infectiei streptococice pe cand
cresterea acestora sugereaza o noua infectie cu streptococ. De aceea repetarea acestei analize
este importanta nu numai pentru tratamentul cu penicilina a infectiei, dar si pentru prevenirea
complicatiilor ce pot surveni dupa infectia cu streptococ mai ales la copii si tineri: reumatism
articular acut, boli de inima, boli de rinichi (glomerulornefrita).
PSA TOTAL
PSA (antigenului specific prostatic) este o glicoproteina specifica epiteliului prostatic. Este
un marker cu specificitate de organ.
Specificitatea valorilor PSA in diagnosticul cancerului de prostata este limitata de cresteri ale
acestuia in afectiuni prostatice benigne (adenom prostatic, prostatita etc.).
Valoarea predictiva pozitiva a PSA este de aproximativ 25-35% pentru nivelele intre 4 si 10
ng/ml si de 50 80% pentru valori de peste 10 ng/ml. Determinarea concentratiei de PSA si
fPSA se face in scop de diagnostic pentru:
carcinom de prostata
Valorile PSA total si free PSA se interpreteaza in corelatie cu constatarile tuseului de prostata
sistarea clinica, daca PSA t este intre 4 10 ng/dl si tuseul de prostata e pozitiv se recomanda
biopsie prostatica, pentru luarea unei decizii terapeutice.
Determinarea concentratiei serice de PSA total si fPSA se recomanda ca test screening la toti
barbatii peste 50 ani insotit de un tuseu prostatic.
CITOMEGALOVIRUS Ig M
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normal: negativ
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70 90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4 6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
Factor Rh
Importanta imunologica a factorului Rh consta in situatia nedorita in care o viitoare mama Rh
negativa este insarcinata si tatal copilului este Rh pozitiv. In organismul matern iau nastere
129
anticorpi anti-Rh care pot influenta negativ evolutia sarcinii, mai ales daca are loc o
comunicare intre sangele matern si cel fetal.
Dintre complicatiile care pot sa apara la fat cea mai grava este eritroblastoza, caracterizata
clinic prin trei simptome: anemie hemolitica, icter grav si edem generalizat.
In timpul nasterii, hematiile fatului pot trece in circulatia sanguina a mamei care, fiind Rh
negativa, va reactiona imun fata de antigenele Rh pozitiv ale fatului, pe care acesta le-a
mostenit de la tatal Rh pozitiv.
Anticorpii materni anti Rh sunt Ig-ne care au proprietatea de a traversa bariera placentara, iar
la fetii ulteriori, cu tatal Rh pozitiv, va putea sa apara hemoliza intravitala sau chiar moartea
fatului.
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale: negativ
Semnificatia clinica
Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate
Doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina
severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a
ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la
tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca
severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului
care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel
130
mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au
sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au
infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de
risc si calea prin care infectarea s-a produs.
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
Boala Addison
Tiroidita Riedl
Seminificatii clinice
CITOMEGALOVIRUS Ig G
CMV citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la
copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala
asociata infectiei este relativ rara.
Valori normale
Negatv < 8 Eu / ml
Echivoc > 12 Eu / ml
Semnificatie clinica
La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.
Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi
pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste
exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a
numeroaselor forme inaparente.
Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM
si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:
Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser
cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgMCMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul
citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor
anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser
confirma infectia cronica cu CMV.
Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata
viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru
supravegherea epidemiologica.
132
CA 125
CA-125 este cunoscut ca si Cancer Antigen 125. Acest antigen este un marker tumoral sau
biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele unor persoane cu anumite tipuri de cancer.
CA 125 este o glicoproteina si este produsa de catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub
numele de markerul tumoral al cancerului ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu
cancerul ovarian) nu trebuie privita ca unica.
Niveluri crescute ale acestui marker in sange se mai pot intalni si in alte afectiuni maligne. De
exemplu, acest marker poate fi intalnit (nivelurile lui sunt crescute) si in cancerul pulmonar,
de san, gastrointestinal, precum si cel cu origine in endometru sau tubele fallopiene.
De asemenea se pot intalni niveluri crescute ale acestui marker in diferite afectiuni benigne
cum ar fi endometrioza, diferite afectiuni ale ovarelor si de asemenea sarcina. Alte afectiuni
atat benigne cat si maligne ce provoaca inflamatii in zona abdominala pot duce la cresterea
acestui marker in sange. Astfel acest marker nu este nici extrem de specific pentru cancer si
nici extrem de sensibil caci nu toti pacientii cu cancer au un nivel crescut de CA-125 in sange.
De exemplu 79 % din totalul cancerelor ovariene prezinta pozitivitate a testului pentru
markerul CA-125 in timp ce restul de 21% nu au nici o expresie a acestui antigen prezenta in
sange.
Aceste marker CA-125 este clinic aprobat pentru urmarirea raspunsului la tratament si pentru
evaluarea prognosticului dupa tratament. El este cu precadere folositor pentru diagnosticarea
cancerului ovarian recurent. Rolul potential in detectia timpurie a cancerului ovarian este
controversat si de aceea nu este inca adoptat printre testele de screening de larga utilizare sau
care se fac standard.
Problemele cheie in folosirea testului de determinare a antigenului CA-125 ca unealta de
screening sunt tocmai lipsa lui de specificitate si incapacitatea lui de a detecta fazele primare
ale cancerului, acelea in care se mai poate inca interveni, caci aceste faze sunt cele curabile.
De exemplu, pentru o confirmare pozitiva a unui test de determinare a antigenului CA-125,
teste care a iesit pozitiv (s-a gasit acest antigen in sangele unei femei, iar cantitatile erau
crescute-ceea ce teoretic ar insemna prezenta cancerului ovarian la acea femeie), o interventie
chirurgicala ar fi necesara pentru a confirma ca intr-adevar acea femeie are cancer ovarian,
interventie care asociaza desigur riscul pe care orice interventie il are.
In plus chiar daca s-ar confirma ca intr-adevar acea persoana are cancer ovarian, s-ar constata
ca faza in care se afla este cel mai probabil una foarte avansata, lucru care ar face ca terapia sa
fie ceva mai putin eficienta.
Telul oricarui doctor este acela de a perfecta un test care sa poata diagnostica un neoplasm in
fazele lui incipiente pentru a se putea interveni cu eficacitate maxima. CA-125 a fost initial
detectat cu anticorpi monoclonali denumiti OC 125. Desi acest test de determinare a CA 125
nu se gaseste printre testele de screening larg aplicate, totusi valori crescute ale markerului
133
CA 125 pot fi un indiciu ca acea persoana la care intalnim aceste valori crescute ar trebui sa
primeasca tratament sau macar sa i se efectueze teste de screening suplimentare.
Valorile normale variaza de la 0-35 U/ml.
Cresteri moderate sunt considerate cele in care valorile se gasesc in intervalul 35-50 U/ml.
Cresteri severe sunt cele de peste 50 U/ml . Niveluri crescute se intalnesc frecvent la femei la
menopauza si aceste valori crescute trebuie sa atentioneze persoanele respective cu privire la
necesitatea de a efectua analize mai amanuntite.
La femeile la care nu s-a instalat inca menopauza testul este mai putin viabil deoarece niveluri
crescute se pot intalni din o multitudine de cauze.
CA 19-9
CA 19-9 insemna Carbohydrat Antigen 19-9. Acest antigen este un marker tumoral. In prezent
Markerii tumorali sunt rar folositi dar au o importanta tot mai mare in diagnosticul
neoplasmelor.
Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns
al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile
in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales
in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Detectarea markerilor tumorali se poate face fie in sange, fie in urina, sau alte tesuturi ale
organismului in functie de tipul de cancer. CA 19-9 este prezent in pancreas dar si in tesutul
epitelial al stomacului dar nu numai (alte locuri sunt si alte parti ale tubului digestiv).
Markerii tumorali CA 19-9 sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca
raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.
Printre trasaturile importante ale unui marker se numara cea conform careia el trebuie sa
diferentieze fara echivoc celulele normale si cele canceroase ale organismului. O alta trasatura
importanta este specificitatea de organ, care insa nu este indeplinita aici.
Markerul CA 19-9 este folosit pentru detectia si urmarirea in special a tratamentului
cancerului pancreatic. Insa multitudinea de alte neoplasme in care poate fi intalnit ii da
aceasta nespecificitate de organ. Markerul CA 19-9 are indicatie majora in suspiciunea de
cancer pancreatic, hepatic, biliar sau gastric precum si in monitorizarea pacientilor cu aceste
tipuri de neoplazii.
De asemenea tot acest marker mai are o indicatie relativa in diagnosticarea si monitorizarea
cancerului colorectal si ovarian. Testarea pozitiva nu inseamna insa prezenta categorica si
singulara a neoplasmului, alte investigatii fiind absolut necesare in stabilirea unui diagnostic
corect.
134
Atat sensibilitatea cat si specificitatea sunt destul de scazute in cazul acestui marker deoarece
el apare, la valori crescute, in stadii avansate ale bolii ( in fazele incipiente, desi formatiunea
tumorala este prezenta exista posibilitatea de a intalni rezultate negative), iar specificitatea de
organ este mica.
Valoarea diagnostica a markerului este orientativa caci doctorul va trebui sa efectueze
investigatii suplimentare pentru a determina cauza si stadiul unui eventula neoplasm sugerat
de CA 19-9.
Cea mai importanta utilizare a lui CA 19-9 s-a demonstrat a fi monitorizarea eficacitatii
tratamentului administrat bolnavilor cu neoplasm. S-a constatat ca niveluri crescute ale
markerului tumoral determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze
precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a
tumorii sau prezenta metastazelor.
CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si
pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in
principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in
stadii avansate .
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de
san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal). De asemenea un rol
important i se atribue lui CA 19-9 in cancerul de cai biliare. Unele afectiuni benigne (ciroza
hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni
benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori
crescute ale CA19-9.
Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea
unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea
tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei
recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).
135
CA 15-3
Ca 15-3 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene (aceste substante
produse de catre tumora sunt antigene).
Numarul lor (al markerilor) este destul de mare. Desi numarul lor este mare si exista tehnici
abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este
minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele
probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii.
Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme
prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente,
curabile.
Ca un marker sa fie util in diagnostic el ar trebui sa indeplineasca niste criterii, sa faca fata
unor exigente.
Caracteristicile sale trebuie sa fie bine stiute si orientate catre utilitate. Caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
specificitate de organ;
valoare prognostica.
Alaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte
determinari, cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia). Nu
trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali.
Markerii tumorali pot fi gasiti la valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi
crescute si in unele afectiuni benigne.
CA15-3 semnifica CANCER ANTIGEN 15-3. Tehnicile folosite pentru masurarea acestui
marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu celulele canceroase mamare.
CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale acestuia
semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.
CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari
postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci
o extindere a bolii .
Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul
pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).
Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni
benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3. Acest
antigen are indicatie crescuta in monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul
mamar.
Valorile normale: < 40 U/ml.
Valorile moderat crescute sunt cele cuprinse intre 40 -60 U/ml, iar valorile extrem de mari
care necesita o atentie sporite din partea doctorului si care determina conduita terapeutica sunt
cele care depasesc 60 U/ml.
CA 72-4
CA 72-4 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Studiul tumorilor, in
general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de
sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al
eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor
formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente, curabile.
Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii
indeplineasca:
beta2 Microglobulina
b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA) este un marker tumoral . Este o proteina care se
gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in concentratii crescute
pe suprafata limfocitelor.
Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns
al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile
in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales
in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical, in sensul unor substante sau
molecule, a caror aparitie si acumulare sa fie asociata cu aparitia si dezvoltarea tumorilor
maligne. Markerii tumorali sunt substante care pot fi detectate in cantitati mai mari decat
normalul in sange, urina sau tesuturile organismului la unele personae cu anumite tipuri de
cancer.
Markerii tumorali sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la
prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.
Markerii tumorali si deci si beta 2 microglobulina trebuie sa indeplineasca o serie de criterii
care sa faca acest test (de determinare a markerului) unul viabil. Printre caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
valoare prognostica
139
Valoare de screening
Valoare diagnostica
Valoare prognostica
Valoare predictiva
Indice de supraveghere
S-a constatat ca niveluri crescute ale acestui marker tumoral determinate preoperator au fost
asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a
tumorii sau prezenta metastazelor.
BETA 2-MICROGLOBULINA b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative
(mielom multiplu, limfom cu celule B, leucemia limfatica cronica)
CA 15-3
Ca 15-3 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene (aceste substante
produse de catre tumora sunt antigene).
Numarul lor (al markerilor) este destul de mare. Desi numarul lor este mare si exista tehnici
abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este
minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele
probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii.
140
Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme
prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente,
curabile.
Ca un marker sa fie util in diagnostic el ar trebui sa indeplineasca niste criterii, sa faca fata
unor exigente.
Caracteristicile sale trebuie sa fie bine stiute si orientate catre utilitate. Caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
specificitate de organ;
valoare prognostica.
Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul
pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).
Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni
benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3. Acest
antigen are indicatie crescuta in monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul
mamar.
Valorile normale: < 40 U/ml.
Valorile moderat crescute sunt cele cuprinse intre 40 -60 U/ml, iar valorile extrem de mari
care necesita o atentie sporite din partea doctorului si care determina conduita terapeutica sunt
cele care depasesc 60 U/ml.
NSE
NSE inseamna NEURON SPECIFIC ENOLASE si este o enzima glicolitica , ea fiind
localizata in special in citoplasma neuronala. Neuron Specific Enolaza este una dintre cele
cinci izoenzime ale enzimei glicolitice enolaza. Aceasta din urma este eliberata atunci cand
tesutul nervos este traumatizat.
Enolazele sunt homodimeri sau heterodimeri avand trei subunitati :alfa de aproximativ 46
kDaltoni, beta de aproximativ 44 kDaltoni si gamma avand aproximativ 46 kDaltoni.
Subunitatea alfa este prezenta in cele mai multe tesuturi, in timp ce sununitatea beta se
intalneste numai in muschi. Subunitatea gamma este prezenta preponderent in neuroni precum
si in celule neuroendocrine normale si tumorale. In neoplasmele neuroendocrine intalnim
adesea coexpresia NSE si Chr A(chromogranin A) Izoenzima gamma-gamma a enolazei se
intalneste in concentratie crescuta in sange in cadrul cancerului pulmonar cu celule mici si in
neuroblastoma.
NSE poate fi eliberata in concentratie crescuta in sange in neoplasme neuronale sau
neuroendocrine si de asemenea in cancerul pulmonar.
Una dintre principalele atribute ale testului este aceea de a urmari eficacitatea tratamentului,
testul de determinare a acestei enzime putand da un raspuns la intrebarea: Care este raspunsul
la terapie? Dintr-un grup de 13 persoane cu cancer pulmonar cu celule mici la care s-a inceput
chimioterapia, 7 dintre ei care nu raspundeau la tratament aveau nivele foarte mari ale NSE
(peste 100 ng/ml, unii avand chiar 490 ng/ml) iar la restul de 6 nivelul de NSE desi crescut era
totusi sub valoarea de 100ng/ml (la unii ajung la 28 ng/ml).
Valorile sunt obtinute din primele trei zile de chimioterapie. Exista dovezi ca nivelul seric al
neuron-specific enolazei se coreleaza cu distrugerea tumorala. Cresteri ale nivelului seric al
NSE apar mai des si sunt mai mari in fazele avansate ale cancerului decat in fazele incipiente.
Enzima a fost pusa in evidenta in cantitate crescuta in serul tuturor pacientilor cu trei sau chiar
mai mult de trei metastaze.
142
Cresteri ale NSE se intalnesc in neuroblastom, dar si alte tumori ale copiilor. Totusi nivelul de
peste 100 ng/ml la copil este inalt sugestiv pentru neuroblastom. Cresteri se mai pot intalni si
la pacienti care fac dializa. Metoda de testare cea mai folosita se numeste RIA. Aceasta
metoda nu este o metoda de screening.
Valori normale: 0 1,5 15 ng/mL
Valorile ce reprezinta cresteri moderate ale concentratiei serice a acestui marker sunt: 15 40
ng/ml.
Valorile sugestive reprezinta cresteri de cateva ori peste nivelul normal (chiar de sute de ori).
Se considera a fi cresteri mari , cele de peste 40 ng/ml.
Alte afectiuni unde se intalneste un nivel seric crescut al NSE: NSE a fost detectat la pacienti
cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC), dar si la
pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si pancreas (3, 12).
NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar
cu celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.
este totusi nespecifica nu numai datorita multiplelor afectiuni in care concentratia sanguina a
acestuia creste dar si datorita pozitivitatii sale intr-o incidenta de aproximativ 33-35 % din
cazuri si la fumatori.
Determinarea nivelului sanguin al antigenului carcinoembrionar se face prin aceleasi metode
ca si pentru detectarea alfa 1 fetoproteinei. Aceste metode de detectare sunt variabile ca
sensibilitate , in functie de cresterea gradului de determinare.
Aceste metode sunt:
imunelectroforeza
imunodifuzia
difuziunea dubla
electroimunodifuzia cantitativa
Anti HBs
Anti HBs anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate
impotriva virusului hepatitei B
Valori normale: > 2 IU/l
144
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
145
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
Boala Addison
Tiroidita Riedl
Seminificatii clinice
146
IgA imunoglobulina A
Se gaseste atat in plasma sanguina, cat si in secretiile externe: salivara, lacrimala, gastrica
vaginala, intestinala, biliara, pancreatica, lactata.
Valori normale: 90 450 mg/dl IgA (63 320 UI/ml IgA)
Semnificatie clinica
Rolul sau cel mai important ar fi acela de a indeparta cantitatile mici de antigene, provenite
din alimente sau antigenele solubile ale microorganismelor, absorbite in circulatia generala
rol important in lupta impotriva bacteriilor din mucoase (in caile respiratorii, in tractul
digestiv.
hCG este codata de 6 gene inalt omoloage care sunt aranjate in tandem
si perechi inversate pe cromozomul chromosome 19q13.3
CGB(1,2,3,5,7,8).
Cele doua subunitati creeaza un mic miez hidrofobic inconjurat de o zona mare formata in cea
mai mare parte din aminoacizi hidrofili.
Functia hCG- hormoniil hCG interactioneaza cu receptorii LHCG si sunt responsabili de
mentinerea corpus luteum in fazele de inceput ale sarcinii si prin aceasta de mentinerea
secretiei de progesteron .Progesteronul este foarte important ,caci el , de exemplu ,creste
circulatia la nivelul uterului asigurand astfel hranirea fatului.Datorita incarcarii lui inalt
147
Glicozuria
Clicozuria reprezinta glucoza in urina. In mod normal urina nu contine glucoza care sa poata
fi dozata cantitativ prin metode obisnuite, daca valorile glicemiei nu depasesc capacitatea
maxima de reabsorbitie tubulara a glucozei (Tmax < 178 mg). Prin procedee specifice se
poate face o determinare cantitativa si se accepta ca o cantitate normala de glucoza in urina
este de 50 mg in 24 de ore.
148
In general urina contine mono si dizaharide. Astfel intalnim glucoza si fructoza din prima
categorie si lactoza si galactoza din a doua categorie.
In urina pot aparea glucidele ca urmare a tipului de alimentatie dar si ca urmare a unor stari
fiziologie(de exemplu lactoza in sarcina, in ultimul trimestru de sarcina , sau la copiii
distrofici). Fructoza poate sa apara in urina dupa consumul de fructe, in defectele enzimatice
ale diabetului sever.
Galactoza-in bolile prin deficit enzimatic Arabinoza-dupa consumul de fructe si sucuri de
fructe, post-medicamentos, in distrofii musculare. Testarea tipului de glucid din urina se face
prin testul de condensare cu fenilhidrazina, obtinandu-se osazone. Astfel:
Daca testele indica prezenta glucozei in urina, si aceste valori se coreleaza si cu o crestere
peste normal a glicemiei a jeun, atunci diagnosticul este orientat catre un diabet zaharat.
Prezenta de glucoza doar in urina,cu valori normale ale glicemiei semnifica un diabet renal.
Daca prezenta glucozei se coreleaza cu cea a aminoacizilor atunci diagnosticul se orienteaza
catre existenta unor boli ale tubilor nefronului, cauzate cel mai probabil de deficit enzimatic.
De asemenea sunt de luat in calcul afectiunile hepatice.
Amilazuria
Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua
polizaharide dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile
amilopectinei cu producerea de oligozaharide. Daca sangele(amilazemia) sau
urina(amilazuria) au activitate amilazica, aceasta se datoreaza in special enzimei AMILAZA
din pancreasul exocrin.
149
8 64 de unitati Wohlgemuth
Semnificatie clinica
Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul
bolilor care intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza
implica stimularea sau nu a pancreasului.
Cresteri anormale
150
Paratiroidism
Scaderi anormale
Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul
cronic.
Lipaza serica
Valori normale: 20 140 UI
Cresteri anormale
In diagnosticul tardiv al pancreatitei acute, creste la 2 saptamani, dupa un episod acut de
pancreatita; specifica pancreasului.
Afectiuni: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta, obstructie canal pancreatic,
ocluzie intestinala, infarct intestinal, ulcer peptic perforat, narcotice.
Amilazuria
Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua
polizaharide dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile
amilopectinei cu producerea de oligozaharide. Daca sangele(amilazemia) sau
urina(amilazuria) au activitate amilazica, aceasta se datoreaza in special enzimei AMILAZA
din pancreasul exocrin.
Alaturi de aceasta activitate, intalnim alti factori cu activitate de scindare a amidonului,intre
acestia mentionandu-se activitatea ficatului,a musculaturii striate, a rinichilor,a glandelor
salivare. Amilazuria-prezenta enzimei Amilaza in urina-este deosebita de amilazemie caci
151
aceasta din urma indica,in diverse,afectiuni valori anormale doar pentru o perioada redusa in
timp ce amilazuria ramane la valori ridicate un timp mai indelungat.Asfel ea capata o utilitate
sporita in diagnostic.
Valori normale
8 64 de unitati Wohlgemuth
Semnificatie clinica
Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul
bolilor care intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza
implica stimularea sau nu a pancreasului.
Cresteri anormale
152
Paratiroidism
Scaderi anormale
Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul
cronic.
Albumina serica
Valori normale: 3,4 5.6 g/dl
Cresteri anormale
hemoconcentratie
deshidratare
Scaderi anormale
Hiperhidratare, malnutritie, boli hepatice (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica), Sindrom
Nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine (Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple), sarcina, cancer, arsuri severe, malabsorbtie, imobilizare
prelungita.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
153
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
154
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Uree serica
Ureea reprezinta forma de excretie a azotului continut de proteine.
Cantitatea eliminata urinar este direct proportionala cu intensitatea catabolismului proteinelor,
cu conditia ca functia renala sa fie integra.
Ureea reprezinta practic azotul aflat in plasma si alaturi de alte componente cum ar fi creatina
creatinina, aminoacizi, acid uric, polipeptide, reprezinta azotul total care nu este continut de
proteine. Azotul neproteic total este azotul care se poate determina dupa precipitarea
proteinelor din plasma. Metodele de determinare ale ureei sunt:
Scaderi anormale
Raportul Uree / Creatinina in conditiile unui aport proteic normal ( 1g/Kg corp / zi ) este:
156
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
Hipocalcemia
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
157
osteomalacia
Amilazemie
Valori normale: 20 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat)
Cresteri anormale
Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer peptic
perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic, pseudochist
pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie intestinala, infarct intestinal,
peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct pulmonar,
arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut, colangiopancreatografie
retrograda endoscopica, macroamilazemia, medicamente (Morfina, Aspirina, diuretice
tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi anormale
Se obserba scaderi anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita cronica in stadiu
terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.
Proteina C Reactiva
Este o proteina "clasica" de faza acuta a inflamatiei, care apare cu raspuns rapid la bolnavii cu
diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) in inflamatii (reumatism), in
infarctul miocardic, in tumori, etc.
Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si fagocitoza celulelor care
patrund in organism, dar rolul ei principal rezida in fixarea si neutralizare asubstantelor toxice
endogene provenite din leziunile celulare. Proteina C reactiva este o proteina care nu exista in
mod normal in serul uman.
158
Semnificatie clinica
Ea are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen.
Toate cele trei indica prezenta unui sindrom inflamator (este marker al inflamatiei).
Reactia prin care pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma caruia are loc un
fenomen de precipitare.
Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser specific in caz de
boli inflamatorii.
Prin proteina c reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa prezinte o boala
cardiovasculara. Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul este practic 0, iar
daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat. Dozarea CRP e utila in:
Complementul seric C3 si C4
Complementul seric reprezinta un grup de aproximativ 15 proteine. Ele migreaza la
electroforeza cu beta-globulinele. Au rol in imunitate.
Activarea acestui sistem de catre reactiile antigen-anticorp , functie de interactiunea cu
acestea , este urmata de declansarea unor efecte biologice , implicate in patologia umana:
eliberare de histamina
Activarea complementului seric are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta.
1. activarea pe cale clasica are loc sub actiunea anticorpilor sau complexelor
imune antigen-anticorp
159
C3-ficat,
C4 macrofag
sclerodermie
dermatomiozita
polimialgie reumatica
hiperlipoproteinemii usoare
Scaderi anormale
160
sindromul GOOD-Pasture
Fibrinogen
Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina globurala
prezenta in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este hidrolizata partial rezultand o
proteina insolubila, fibrina. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia
afectarii directe a diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.
Valori normale
Scaderi anormale
Hipofibrinogenemia, ca stare biologica sanguina, apare in:
Afibronogenemia congenitala
Hipofibrinogenemia:
Dobandita prin:
Sinteza deficitara:
o
Ciroza hepatica
Sifilis hepatic
Cresteri anormale
Afectiuni inflamatorii
Pneumonii
Tumori maligne
IgG Imunoglobulina G
Glicoproteina cu functie de anticorp.
Semnificatie clinica
Exista cinci tipuri de imunoglobuline in sange: IgG, IgA, IgM, IgE si IgD. Din cele cinci, doar
valorile primelor trei sunt relevante pentru imunograma. Imunoglobulinele se formeaza in
plasma celulelor, atunci cand in organism apare o substanta straina (numita antigen).
IgM sunt primele imunoglobuline secretate atunci cand organismul este invadat de un antigen.
IgG se sintetizeaza dupa IgM. IgG este singura imunoglobulina care traverseaza placenta,
asigurand astfel protectia fatului si nou-nascutului in primele luni de viata. Functia esentiala a
IgG este neutralizarea toxinelor bacteriene. IgG activeaza sistemul complement si produce
liza celulelor bacteriene si a particulelor virale, dar are si rol opsonizant.
Valori normale: 800 2000 mg/dl IgG (100 250 UI/ml IgG)
162
Grupele sanguine
La om au fost definite sisteme de grup sanguin care contin peste 100 de antigene tip: AB0, Ii,
Lutheran, Lewis, Kidd, Duffy etc.
Toate aceste sisteme se incadreaza in conceptia generala, importanta din punct de veder
imunologic, a existentei unor markeri specifici pe suprafetele membranare eritrocitare.
Necesitatea determinarii acestor markeri specifici si individuali deriva din stabilirea
metodologiei transfuziilor care presupune determinarea grupei sanguine si stabilirea
compatibilitatii transfuzionale.
Determinarea antigenelor din sistemul AB0
Unul din primele sisteme de markeri specifici si individuali cu importanta in transfuzie si in
determinismul genetic al filiatiei a fost sistemul antigenic de grup AB0. Principalele antigene
in sistemul acesta sunt A si B .Antigenul H reprezita substratul aglutinarii eritrocitelor de grup
0 care nu au antigeni nici A si nci B.
Eritrocitele celor cu factor H aglutineaza cu ser anti-H. Tehnicile serologice de determinare a
antigenelor grupei sanguine AB0 se impart ca si metodologie in:
Pentru a elimina orice posibila eroare este necesara realizarea ambelor procedee. Astfel:
Anti A -negativ
Anti B negativ
Anti A-pozitiv
Anti B-negativ
Anti A-negativ
163
Anti B-pozitiv
Anti A-pozitiv
Anti B-pozitiv
In efectuiarea oricarei transfuzii este indicat a se practica proba compatibilitatii directe care
consta in aparitia aglutinarii ca urmare a amestecului unei picaturi de sange al bolnavului cu o
alta din sangele transfuzat. In cazul ca nu este cunoscuta grupa primitorului se prefera
transfuzia de grup O iar in cazul transfuziilor repetate se cauta a se folosi sange izogrup.
Determinarea factorului Rh
Intre sistemele de grup sanguin care nu dezvolta anticorpi naturali si in care sensibilizarea
imuna are loc numai dupa expuneri repetate la antigenii sistemului respectiv este si sistemul
Rh. Antigenii acestui sistem, cel mai probabil lipoproteine, se afla in numar redus, la suprafata
eritrocitelor.
Spre deosebire de antigenele sistemului AB0 care predomina , antigenele Rh par a fi parte
integranta a membranei lipide. In situsurile sistemului Rh se gasesc trei locusuri conectate,
cunoscute, si un antigen necunoscut.
164
Antigenul D este cel mai puternic si corespunde factorului Rh clasic. IN CLINICA NUMAI
PREZENTA SAU ABSENTA ACESTUI ANTIGEN ESTE DETERMINATA SI
IMPORTANTA PENTRU TRANSFUZII SAU EVOLUTIA CURSULUI UNEI SARCINI.
Celelalte tipuri de antigene sunt importante caci arata diferente individuale utile in studii
genetice sau pentru stabilirea paternitatii. Determinarea antigenului D si deci a grupei
sanguine Rh este utila deoarece in cazul transfuziilor incompatibile in acest sistem peste 50%
din cazuri sunt urmate de imunizare anti-D la persoanele care nu au antecedente
transfuzionale si pot duce la accidente transfuzionale de hemoliza intravasculara acuta la
primitorii care au in antecedente transfuzii sau sarcina.
Metodele de determinare a antigenului D se realizeaza:
pe placa cu godeu
Anti HBs
Anti HBs anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate
impotriva virusului hepatitei B
Valori normale: > 2 IU/l
Interpretarea rezultatelor pt Anti HBs
Domeniul de masurare -2.00-1000 UI/l (defineste limita de detectie si maximum curbei de
referinta).
Valorile sub limita de detectie se exprima astfel < 2.00UI/L.
Valorile peste limta de detectie se exprima astfel > 1000 UI/L sau > 100 000 UI/L pentru
esantioanele diluate 1/100 (dilutia se face manual sau automat cu ser fiziologic sau ser uman
negativ ptr HVB, iar rezultatul se inmulteste cu factorul de dilutie).
Esantioanele al caror rezultate sunt < 10 UI/L sunt negative.
165
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
Boala Addison
Tiroidita Riedl
166
Seminificatii clinice
Factor Rh
Importanta imunologica a factorului Rh consta in situatia nedorita in care o viitoare mama Rh
negativa este insarcinata si tatal copilului este Rh pozitiv. In organismul matern iau nastere
anticorpi anti-Rh care pot influenta negativ evolutia sarcinii, mai ales daca are loc o
comunicare intre sangele matern si cel fetal.
Dintre complicatiile care pot sa apara la fat cea mai grava este eritroblastoza, caracterizata
clinic prin trei simptome: anemie hemolitica, icter grav si edem generalizat.
In timpul nasterii, hematiile fatului pot trece in circulatia sanguina a mamei care, fiind Rh
negativa, va reactiona imun fata de antigenele Rh pozitiv ale fatului, pe care acesta le-a
mostenit de la tatal Rh pozitiv.
Anticorpii materni anti Rh sunt Ig-ne care au proprietatea de a traversa bariera placentara, iar
la fetii ulteriori, cu tatal Rh pozitiv, va putea sa apara hemoliza intravitala sau chiar moartea
fatului.
imunelectroforeza
imunodifuzia
difuziunea dubla
electroimunodifuzia cantitativa
168
beta2 Microglobulina
b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA) este un marker tumoral . Este o proteina care se
gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in concentratii crescute
pe suprafata limfocitelor.
Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns
al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile
in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales
in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical, in sensul unor substante sau
molecule, a caror aparitie si acumulare sa fie asociata cu aparitia si dezvoltarea tumorilor
maligne. Markerii tumorali sunt substante care pot fi detectate in cantitati mai mari decat
normalul in sange, urina sau tesuturile organismului la unele personae cu anumite tipuri de
cancer.
Markerii tumorali sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la
prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.
Markerii tumorali si deci si beta 2 microglobulina trebuie sa indeplineasca o serie de criterii
care sa faca acest test (de determinare a markerului) unul viabil. Printre caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
valoare prognostica
Valoare de screening
169
Valoare diagnostica
Valoare prognostica
Valoare predictiva
Indice de supraveghere
S-a constatat ca niveluri crescute ale acestui marker tumoral determinate preoperator au fost
asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a
tumorii sau prezenta metastazelor.
BETA 2-MICROGLOBULINA b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative
(mielom multiplu, limfom cu celule B, leucemia limfatica cronica)
Glicozuria
Clicozuria reprezinta glucoza in urina. In mod normal urina nu contine glucoza care sa poata
fi dozata cantitativ prin metode obisnuite, daca valorile glicemiei nu depasesc capacitatea
maxima de reabsorbitie tubulara a glucozei (Tmax < 178 mg). Prin procedee specifice se
poate face o determinare cantitativa si se accepta ca o cantitate normala de glucoza in urina
este de 50 mg in 24 de ore.
In general urina contine mono si dizaharide. Astfel intalnim glucoza si fructoza din prima
categorie si lactoza si galactoza din a doua categorie.
In urina pot aparea glucidele ca urmare a tipului de alimentatie dar si ca urmare a unor stari
fiziologie(de exemplu lactoza in sarcina, in ultimul trimestru de sarcina , sau la copiii
distrofici). Fructoza poate sa apara in urina dupa consumul de fructe, in defectele enzimatice
ale diabetului sever.
Galactoza-in bolile prin deficit enzimatic Arabinoza-dupa consumul de fructe si sucuri de
fructe, post-medicamentos, in distrofii musculare. Testarea tipului de glucid din urina se face
prin testul de condensare cu fenilhidrazina, obtinandu-se osazone. Astfel:
Daca testele indica prezenta glucozei in urina, si aceste valori se coreleaza si cu o crestere
peste normal a glicemiei a jeun, atunci diagnosticul este orientat catre un diabet zaharat.
Prezenta de glucoza doar in urina,cu valori normale ale glicemiei semnifica un diabet renal.
Daca prezenta glucozei se coreleaza cu cea a aminoacizilor atunci diagnosticul se orienteaza
catre existenta unor boli ale tubilor nefronului, cauzate cel mai probabil de deficit enzimatic.
De asemenea sunt de luat in calcul afectiunile hepatice.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
171
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Progesteron
Hormon steroid cu rol important in gestatie. Se formeaza in principal in corpul luteal si in
placenta in timpul sarcinii.
172
Progesteron
Hormon steroid cu rol important in gestatie. Se formeaza in principal in corpul luteal si in
placenta in timpul sarcinii.
Valori normale: 0,2 1,5 ng / ml
Semnificatie clinica
Concentratia serica de progesteron este direct corelata cu dezvoltarea si regresia corpului
luteal. Este detectabil in faza foliculara a ciclului menstrual si niveleul seric creste la o zi dupa
ovulatie.
Concentratii crescute in faza luteala. In a doua jumatate a ciclului apare in urina principalul
produs de degradare al progesteronului, "pregnandiolul".
Progesteronul se leaga de mucoasa uterina in transformare "faza secretorie" (bogata in glande)
si pregateste mucoasa pentru implantarea ovulului fertilizat.
In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractia miometrului, impreuna cu estrogenii
stimuleaza proliferarea si secretia alveolelor mamare.
Concentratia de progesteron este utila in diagnosticul de fertilitate , pentru detectarea ovulatiei
si trecerea la faza luteala.
173
Acid uric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric
este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.
Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.
Valori normale
In sange:
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp / 24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite
stari fiziologice (effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut
decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri:
Guta
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson, si dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi
Hormonul paratiroid reduce nivelul de fosfati absorbiti in tubii proximali ai rinichiului ceea ce
inseamna ca mai multi fosfati sunt eliminati, excretati prin urina. Totusi, hormonul
paratiroidian favorizeaza absorbtia de fosfor din intestin si din os, si trecerea lui in circulatie,
ceea ce conduce la o anulare a deficitului creat in urma excretiei crescute.
Astfel se explica de ce nivelul seric ramane aproximativ acelasi. Cresterea concentratiei de
calciu seric actioneaza prin feed-back pentru a duce la scaderea secretiei de hormon
paratiroidian.
Un nivel crescut de hormon paratiroidian in sange este cunoscut ca hiperparatiroidism.Daca
glandele paratiroide sunt cauza, atunci se numeste hiperparatiroidism primar. Cauzele sunt
adenomul paratiroidian, hiperplazia paratiroidiana, cancerul paratiroidian.
Daca altceva reprezinta cauza nivelului crescut de hormon, atunci se numeste
hiperparatiroidism secundar-se intalneste de obicei in insuficienta renala cronica.
Un nivel scazut de pth in sange este cunoscut ca hipoparatiroidism, cauzele cele mai dese
fiind de natura iatrogena. Astfel manevrele chirurgicale duc cel mai des la afectari ale
paratiroidelor (de exemplu in chirurgia tiroidiana). De asemenea se mai intalnesc cazuri de
hipoPTH in boli autoimune si tulburari metabolice ereditare. PTH poate fi masurat in sange in
diferite forme:pth intact, n-terminal pth, c-terminal pth, iar testele sunt diferite in functie de
caz si clinica.
Cortisol
Cortizolul este un hormon corticosteroid produs de catre cortexul glandei suprarenale si care
este implicat in raspunsul la stress. El creste tensiunea arteriala, glicemia, si poate cauza
infertilitate la femei.
Cantitatea de cortizol prezent in sange parcurge variatii astfel incat nivelul maxim este intalnit
spre orele matinale ale diminetii (la trezire) iar nivelul minim este la aproximativ 3 ore dupa
ce adormim. Schimbarea acestui tipar legat de nivelul cortizolului seric este strans legata de
hormonul ACTH, stress, depresie, boala, febra trauma, hipoglicemie,interventii chirurgicale,
frica durere.
Cortizolul:
unei afectari la nivelul corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care o ia
respectivul pacient (terapia cu corticosteroizi).
Daca nivelul de cortizol este prea mic si pacientul raspunde la un test de stimulare a ACTHului atunci problema este secretia insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul este scazut dar
pacientul nu raspunde la un test de stimulare, atunci este foarte probabil ca afectarea s-a
produs la nivelul glandei suprarenale.
Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala Addison.
Odata ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut fie crescut-de
cortizol, doctorul poate cere alte investigatii cum ar fi CT sau RMN.
De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la cresterea
nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si hipertiroidismului sau
obezitatii.
Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de asemenea cresc
nivelul de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora hipotiroidismului, sau
administrarii de hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie stiut ca pacientul este bine sa tina o
dieta in care concentratia de sare este de 2 3 grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12
ore inainte de test.
Hemoleucograma completa
Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:
Hemoleucograma completa este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli.
Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange.
Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata
distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.
178
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul.
Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor
rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea
diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.
Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite
tipuri de celule albe care apar in sange in mod normal:
Neutrofile
Monocite
Eusinofile
Bazofile
Limfocite
Valori normale
Eritrocite RBC (variaza cu altitudinea):
Hematocrit
MCV: 80 95 femtolitru
MCH: 27 31 pg/celula
MCHC: 32 36 g/dl
Un numar mare de celule rosii (RBC) poate indica:
179
Fibroza pulmonara
Policitemia vera
Afectiuni renale
Pierderi de sange
Hemoragie
Leucemie
Expunerea la radiatii
Infectii
Leucemie
180
Hemoragii
Leucemie
Mielom multiplu
Artrite reumatoide
Dezhidratare
Policitemia vera
Hemoragii
Valori normale
Numaratoare de eritrocite
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru numararea globulelor rosii este nevoie de
o picatura de sange recoltata din vena sau de la un deget. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale
Scaderi anormale
Sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica anemie, care este
recomandat sa fie tratata. Anemiile pot fi produse: pierderi mari de sange (hemoragii), boli
182
infectioase acute si cronice, intoxicatii cu diferite substante chimice, boli produse de paraziti,
lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie.
Cresteri anormale
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se intalneste in
pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza, boala rara)
ALT
ALT (aminotransferaza alanina) este o enzima intalnita in ser si in diferite tesuturi. Rolul ALT
este de a cataliza transferul unei grupari amino de la alanina la a-ketoglutarat. Produsii acestei
reactii de transaminare reversbila sunt piruvat si glutamat: alanina + alfa ketoglutarat=piruvat
+ glutamat
ALT este frecvent masurata ca parte a unui test ce vizeaza functia hepatica.
Nivelurile crescute ale acestei transaminaze ALT cel mai adesea sugereaza existenta unor
probleme medicale serioase a caror diagnosticare seface orientativ tinand seama de cum sunt
cresterile acestei transaminaze (cresteri moderate sau cresteri severe).
Valori normale
Cresteri anormale
Cresteri ale transaminazelor se produc si fiziologic pe parcursul zilei, ceea ce inseamna ca la o
testare unde sa intalneste o crestere a TGP , aceasta nu inseamna automat o afectiune.Teste
suplimentare precum si interpretarea lor de catre persoana avizata este recomandata.
Cand intalnim in sange un nivel crescut al transaminazei ALT gama de posibile cauze
responsabile de aceasta crestere poate fi mult ingustata prin efectuarea de noi masuratori ale
altor enzime. Astfel un exemplu util il reprezinta efectuarea unei testari a fosfatazei alcaline
(imediat dupa ce la o testare s-a inregistrat o valoare crescuta a ALT) pentru a diferentia o
problema de natura hepatica de una a cailor biliare.
De asemenea cresteri ale nivelului ALT de cauza miopatii, pot fi excluse dintr-un eventual
diagnostic pur si simplu masurand creatinkinaza.
Afectarile posibile:
afectare renala
183
steatoza hepatica sau asa numitul ficat gras (au loc depuneri de grasime la
nivelul ficatului dandu-i acestuia anatomopatologic o culoare usor galbuie)
hepatite virale
mononucleoza
miopatie
Feritina
Feritina este un complex globular proteic care este alcatuit din 24 de subunitati proteice si
care este principallul depozit intracelular de stocare a fierului atat la procariote cat si la
eucariote. Feritina pastreaza fierul intr-o forma solubila si non-toxica. Feritina de care nu este
legata fierul se numeste apoferitina.
Feritina este alcatuita din 24 de subunitati proteice care la vertebrate sunt atat de tip L(L-light)
cat si H (H-heavy) avand o greutate moleculara de 19 kDaltoni si respectiv de 21 kDaltoni. La
plante si bacterii, complexul prezinta doar tipul de lant H heavy. In "interiorul" feritinei ionii
de fier formeaza cristale impreuna cu ionii fosfat si hidroxid. Particula rezultata este similara
cu mineralul numit de englezi Ferrihydrite. Fiecare complex feritina poate stoca aproximativ
4500 de ioni de fier (Fe 3+).
Unele complexe feritina la vertebrate sunt hetero-oligomeri produsi de catre doua gene
inrudite dar care au totusi unele proprietati fiziologice diferite. Raportul acestor doua proteine
omoloage in complex depinde de nivelurile relative de exprimare ale celor doua gene.
Responsabil de codarea genei este cromozomul Chr. 5 q23.1.
Valori normale
Semnificatie clinica
Nivelurile serice ale feritinei sunt masurate la pacienti ca parte a grupului studiilor, testelor
pentru fier, teste efectuate pentru a diagnostica o eventuala anemie. NIvelurile de feritina
masurate in serul pacientilor au o legatura directa cu cantitatea totala de fier prezenta in
organism.
Daca nivelurile de feritina sunt crescute, atunci aceasta inseamna ca exista fier in exces in
organism care va fi excretat pin materii fecale.
184
Daca nivelurile feritinei sunt scazute atunci aceasta inseamna ca exista un risc ca fierul sa fie
insuficient in organism care mai devreme sau mai tarziu ar putea duce la aparitia anemiei.
Odata cu instalarea anemiei, testarea nivelului seric al feritinei este cel mai sensibil test de
laborator pentru depistarea anemiei prin deficit de fier.
Feritina este de asemenea folosita ca marker in tulburarile cu exces de fier, cum ar fi porfirie,
hemocromatoza. In aceste tulburari nivelurile sanguine de feritina pot fi anormal de ridicate.
Feritina este si un reactant de faza acuta ceea ce inseamna ca ea poate fi prezenta la valori
foarte mari si pe parcursul diferitelor boli (cum ar fi multe din cele inflamatorii).
Testarea proteinei C reactive ( care sa fie in limite normale ) poate ajuta la excluderea
posibilitatii ca nivelurile serice crescute ale feritinei sa fie cauzate de reactii de faza acuta.
Fierul liber este toxic pentru organism iar acesta a dezvoltat un set elaborat de mecanisme
protective pentru a lega fierul in diferite compartimente ale tesuturilor.
In celule fierul este depozitat formand complexe cu proteine cum ar fi feritina sau
hemosiderina. Apoferitina este cea care leaga fierul liber si il stocheaza astfel pentru ca orice
concentratie de fier liber trebuie sa fie cat mai mica ( fierul fiind toxic).
Pe masura ce fierul se acumuleaza in celulele sistemului reticuloendotelial, agregate proteice
se formeaza cum ar fi hemosiderina. Fierul din feritina sau hemosiderina poate fi apoi eliberat
cand exista un deficit de fier in organism, de catre celulele RE.
Fierul din feritina este mai usor de eliberat decat cel din hemosiderina.
Testul hematologic
Testarea se face pe sange.
Proteina S
Proteina S este o glicoproteina plasmatica dependenta de vitamina K sintetizata la nivelul
ficatului. In circulatie ea exista sub 2 forme:
Deficitul de proteina S este o boala rara care poate duce la un risc crescut de tromboza
venoasa.
Deficitul de proteina s poate fi de natura ereditara sau poate fi datorat lipsei vitaminei k de
exemplu.
De asemenea se intalneste (deficitul) in unele terapii hormonale si in sarcina.
Mai poate fi intalnit in boli ale ficatului si in infectia HIV, sau alte infectii cronice.
Deficitul de proteina S este cauza unor cazuri de CID (coagulare intravasculara diseminata),
tromboza venoasa profunda si embolism pulmonar.
Apolipoproteina A1
Apolipoproteina A1 este o lipoproteina, componenta majora a lipoproteinelor cu densitate
mare (high density lipoproteins HDL) in plasma.
Proteina realizeaza refluxul colesterolului din tesuturi catre ficat pentru a fi excretata. Este un
cofactor pentru LCAT (lecitin colesterolacil transferaza) care este responsabila de formarea a
multor esteri din plasma.
Deficitul de APO-A1 se asociaza cu deficit de HDL care se poate intalni in amiloidoza nonneuropatica.
Valori nornale
Apolipoproteina B
Apolipoproteina B este apolipoproteina primara a lipoproteinelor cu densitate mica (low
density lipoproteins-LDL sau asa numitul colesterol rau) care are responsabilitatea
transportului colesterolului la tesuturi.
Apolipoproteina actioneaza ca un ligand pentru diferiti receptori LDL ai diferitelor celule din
organism. Astfel putem considera ca aceasta apolipoproteina poate fi responsabila de
producerea de placi de aterom (ateroscleroza). Exista dovezi ca nivelul de apolipoproteina
este un indicator mai important al riscului de boala cardiaca decat colesterolul total sau LDLul.
Valori normale
186
Cresteri anormale
Niveluri crescute de Apolipoproteina B se asociaza cu boli de inima. Exista un factor genetic
care predispune la cresteri ale APOB dar si dieta alimentara are un rol foarte important.
Apolipoproteina B se regaseste in plasma in 2 mari forme:APOB48 si APOB100 Prima este
sintetizata exclusiv de catre intestinul mic iar cea de a doua de catre ficat. Pentru persoanele
care au boala coronara( afectare a arterelor coronare) sau risc de a dezvolta o asemenea
afectiune, s-a stabilit ca un nivel de sub 0,9 g/l este fiziologic.
Antitrombina III
Este un test de sange care masoara cantitatea de antitrombina III (AT III), o proteina care ajuta
la prevenirea si reglarea coagularii sangelui.
Testul este indicat atunci cand se constata numeroase cheaguri de sange sau cand organismul
nu raspunde la medicatii anticoagulante. Poate sa ajute la determinarea cauzelor
hipercoagularii (coagularea marita a sangelui).
Valori normale: intre 0,20 si 0,45 mg/ml.
Scaderi anormale
Valorile micsorate ale AT III pot sa indice un risc sporit de coagulare. Cateva exemple de
conditii asociate cu coagularea marita a sangelui sunt:
Tromboza venelor
Complementul seric C3 si C4
Complementul seric reprezinta un grup de aproximativ 15 proteine. Ele migreaza la
electroforeza cu beta-globulinele. Au rol in imunitate.
187
eliberare de histamina
Activarea complementului seric are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta.
1. activarea pe cale clasica are loc sub actiunea anticorpilor sau complexelor
imune antigen-anticorp
2. calea alternanta de activare a complementului are loc de obicei in faza
fluida sub influenta diverselor veninuri, agenti infectiosi a endotoxinelor, a
properdinei
C3-ficat,
C4 macrofag
188
sclerodermie
dermatomiozita
polimialgie reumatica
hiperlipoproteinemii usoare
Scaderi anormale
sindromul GOOD-Pasture
Feritina
Feritina este un complex globular proteic care este alcatuit din 24 de subunitati proteice si
care este principallul depozit intracelular de stocare a fierului atat la procariote cat si la
eucariote. Feritina pastreaza fierul intr-o forma solubila si non-toxica. Feritina de care nu este
legata fierul se numeste apoferitina.
Feritina este alcatuita din 24 de subunitati proteice care la vertebrate sunt atat de tip L(L-light)
cat si H (H-heavy) avand o greutate moleculara de 19 kDaltoni si respectiv de 21 kDaltoni. La
plante si bacterii, complexul prezinta doar tipul de lant H heavy. In "interiorul" feritinei ionii
de fier formeaza cristale impreuna cu ionii fosfat si hidroxid. Particula rezultata este similara
cu mineralul numit de englezi Ferrihydrite. Fiecare complex feritina poate stoca aproximativ
4500 de ioni de fier (Fe 3+).
Unele complexe feritina la vertebrate sunt hetero-oligomeri produsi de catre doua gene
inrudite dar care au totusi unele proprietati fiziologice diferite. Raportul acestor doua proteine
omoloage in complex depinde de nivelurile relative de exprimare ale celor doua gene.
Responsabil de codarea genei este cromozomul Chr. 5 q23.1.
Valori normale
189
Semnificatie clinica
Nivelurile serice ale feritinei sunt masurate la pacienti ca parte a grupului studiilor, testelor
pentru fier, teste efectuate pentru a diagnostica o eventuala anemie. NIvelurile de feritina
masurate in serul pacientilor au o legatura directa cu cantitatea totala de fier prezenta in
organism.
Daca nivelurile de feritina sunt crescute, atunci aceasta inseamna ca exista fier in exces in
organism care va fi excretat pin materii fecale.
Daca nivelurile feritinei sunt scazute atunci aceasta inseamna ca exista un risc ca fierul sa fie
insuficient in organism care mai devreme sau mai tarziu ar putea duce la aparitia anemiei.
Odata cu instalarea anemiei, testarea nivelului seric al feritinei este cel mai sensibil test de
laborator pentru depistarea anemiei prin deficit de fier.
Feritina este de asemenea folosita ca marker in tulburarile cu exces de fier, cum ar fi porfirie,
hemocromatoza. In aceste tulburari nivelurile sanguine de feritina pot fi anormal de ridicate.
Feritina este si un reactant de faza acuta ceea ce inseamna ca ea poate fi prezenta la valori
foarte mari si pe parcursul diferitelor boli (cum ar fi multe din cele inflamatorii).
Testarea proteinei C reactive ( care sa fie in limite normale ) poate ajuta la excluderea
posibilitatii ca nivelurile serice crescute ale feritinei sa fie cauzate de reactii de faza acuta.
Fierul liber este toxic pentru organism iar acesta a dezvoltat un set elaborat de mecanisme
protective pentru a lega fierul in diferite compartimente ale tesuturilor.
In celule fierul este depozitat formand complexe cu proteine cum ar fi feritina sau
hemosiderina. Apoferitina este cea care leaga fierul liber si il stocheaza astfel pentru ca orice
concentratie de fier liber trebuie sa fie cat mai mica ( fierul fiind toxic).
Pe masura ce fierul se acumuleaza in celulele sistemului reticuloendotelial, agregate proteice
se formeaza cum ar fi hemosiderina. Fierul din feritina sau hemosiderina poate fi apoi eliberat
cand exista un deficit de fier in organism, de catre celulele RE.
Fierul din feritina este mai usor de eliberat decat cel din hemosiderina.
Testul hematologic
Testarea se face pe sange.
190
Valori normale
La adulti:
La copii:
Cresteri anormale
Hemoconcentratii
Mielomul multiplu
Macroglobulinemia Waldenstrom
Scaderi anormale
Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in:
Ciroza hepatica
Pierderi proteice
191
Hemoragii
Stari de soc
Globuline:
In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum se intampla in
hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si imunoglobulinele A (Ig A). Dupa
tratamentul cauzei care a produs perturbarea fractiunilor proteinice, valorile electroforezei
serului revin la normal.
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
Valorile normale: 40 90 mg/zi.
Cresteri anormale
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor
urinare (bazinet uretere, vezica).
Exemple:
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
193
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
Magneziu urinar
Corpul contine 21 28 gr de magneziu. Din acesta 53 % este localizat la nivelul oaselor, 19%
in tesutul altul decat muscular si 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un element
anorganic prezent la nivelul plasmei sanguine.
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a
celei miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita
importantei sale covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in
organism este investigat.
Intr-o anumita proportie el sa gaseste fiziologic si in urina.
Valorile normale ale magneziului in urina sunt:
0,10 0,20 g
hipertiroidism
afectari renale
insuficienta corticosuprarenala
malabsorbtie
alcoolism
boala Crohn
pancreatite acute.
194
Clor seric
Clorul seric insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie).
De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu sodiul. Clorul reprezinta cca
0,5% din greutatea corpului. Proprietatile acestui macroelement sunt urmatoarele: contribuie
la formarea oaselor, a dintilor si tendoanelor; intervine in reglarea presiunii osmotice, a
balantei hidrice si a echilibrului acido-bazic; contribuie la formarea acidului clorhidric, acid
cu rol important in procesul de digestie ( acidifiant ); are actiune depurativa asupra ficatului;
ajuta la scaderea glicemiei, la reducerea concentratiei ureei si a acidului uric din sange, ca si a
nivelului colesterolului; intervine in buna desfasurare a activitatilor fizice, precum si in
reducerea potentialului de efort in perioadele de odihna.
Valori normale: 345 395 mg/100 ml
Scaderi anormale
pierderi digestive
alcaloze metabolice
Cresteri anormale
nefropatii intestinale
intoxicatie cu acetazolamid
Acid uric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric
este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
195
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.
Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.
Valori normale
In sange:
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp / 24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite
stari fiziologice (effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut
decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri:
Guta
Leucemie
Boli infectioase
196
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson, si dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi
Acid uric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric
este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.
Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.
Valori normale
In sange:
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp / 24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite
stari fiziologice (effort fizic, menopauza).
197
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut
decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri:
Guta
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson, si dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi
Acid uric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric
este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului.
Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.
Valori normale
198
In sange:
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp / 24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite
stari fiziologice (effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut
decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri:
Guta
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
199
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson, si dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
acromegalie
miopatii
miastenie
hipertiroidism infantil
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
Ioni urinari
Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o
orientare catre diagnostic si tratament.
Amoniacul
Valori normale: 0,5 1g %
Valori crescute:insuficienta hepatica , insuficienta suprarenala, acidoza, toxicoza gravidica
Valori scazute:insuficienta reanala
Calciu (Ca2+ )
Valori normale: 120 220 mg sau 9,2 mEq/l.
Valori crescute: hiperparatiroidism (osteita fibrochistica) calciurie idiopatica, acidoza ,
hipervitaminoza D, mielom, insuficienta corticosuprareanala, hipertiroidism.
Valori scazute:hipoparatiroidism, avitaminoza D, hipotiroidism, steatoree.
Atentie:valorile crescute sau scazute ale calciului corelate cu valori crescute sau scazute ale
potasiului si ale sodiului sunt frecvent un indicator al afectarii cardiace.
Cloruri (Cl-)
Valori normale: 6 9 g sau 14 3- 214 mEq/l
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenala cronica, perioadele de criza a bolilor febrile
201
Valori scazute:pe parcursul regimurilor declorurate, bolile febrile, toxicoza gravidica, prezenta
de transudat sau de edem-insuficienta cardiaca cronica , nefrite etc.
Fosfor total
Valori normale: 0,8 1,3 g
Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand
leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta
hepatica.
Iod
Valori normale: 20 70
Valori crescute: hipoparatiroidism ,sarcina
Magneziu
Valori normale: 0,10 0,20 g
Valori crescute:hipertiroidism
Valori scazute: insuficienta corticosuprarenala
Potasiu
Valori normale: 2 4 g = 42,8 85,6 mEq/l
Valori crescute:febra ,acidoza Valori scazute:insuficienra corticosuprarenala
Sodiu
Valori normale: 3 6 g = 108,7 217,5 mEq/l / 24 ore
202
Sulf
Valori normale:
total: 2 3 g
Magneziu urinar
Corpul contine 21 28 gr de magneziu. Din acesta 53 % este localizat la nivelul oaselor, 19%
in tesutul altul decat muscular si 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un element
anorganic prezent la nivelul plasmei sanguine.
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a
celei miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita
importantei sale covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in
organism este investigat.
Intr-o anumita proportie el sa gaseste fiziologic si in urina.
Valorile normale ale magneziului in urina sunt:
0,10 0,20 g
hipertiroidism
afectari renale
insuficienta corticosuprarenala
malabsorbtie
alcoolism
boala Crohn
pancreatite acute.
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
204
sindrom nefrotic
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
intoxicatia cu pesticide
205
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
Valori normale serice ale colinesterazei sunt:
sindrom nefrotic
206
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
intoxicatia cu pesticide
disgravidii
stenoza pilorica
diaree
fistule digestive
pierderi urinare
207
Cresteri anormale
insuficienta corticosuprarenala
Semnificatie clinica
Mineral cu rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa
potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. In mod normal, excesul
de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in
bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala,coma
diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii.
Valorile potasiului sunt scazute in sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:
paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De
asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati
mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste
medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea,
mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului
din organism. (40-400 mEq/L intracelular, citoplasma celulelor, musculatura striata, miocard,
hematii).
disgravidii
stenoza pilorica
diaree
fistule digestive
pierderi urinare
Cresteri anormale
insuficienta corticosuprarenala
208
Semnificatie clinica
Mineral cu rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa
potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. In mod normal, excesul
de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in
bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala,coma
diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii.
Valorile potasiului sunt scazute in sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:
paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De
asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati
mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste
medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea,
mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului
din organism. (40-400 mEq/L intracelular, citoplasma celulelor, musculatura striata, miocard,
hematii).
Globuline:
Antitrombina III
Este un test de sange care masoara cantitatea de antitrombina III (AT III), o proteina care ajuta
la prevenirea si reglarea coagularii sangelui.
Testul este indicat atunci cand se constata numeroase cheaguri de sange sau cand organismul
nu raspunde la medicatii anticoagulante. Poate sa ajute la determinarea cauzelor
hipercoagularii (coagularea marita a sangelui).
Valori normale: intre 0,20 si 0,45 mg/ml.
Scaderi anormale
Valorile micsorate ale AT III pot sa indice un risc sporit de coagulare. Cateva exemple de
conditii asociate cu coagularea marita a sangelui sunt:
Tromboza venelor
210
Uree serica
Ureea reprezinta forma de excretie a azotului continut de proteine.
Cantitatea eliminata urinar este direct proportionala cu intensitatea catabolismului proteinelor,
cu conditia ca functia renala sa fie integra.
Ureea reprezinta practic azotul aflat in plasma si alaturi de alte componente cum ar fi creatina
creatinina, aminoacizi, acid uric, polipeptide, reprezinta azotul total care nu este continut de
proteine. Azotul neproteic total este azotul care se poate determina dupa precipitarea
proteinelor din plasma. Metodele de determinare ale ureei sunt:
functionala renala.Din acest motiv se cere ca rezultatele acestui test sa fie corelate cu
rezultatele altor teste cum ar fi testarea creatinemiei si a acidului uric sanguin.
Cresteri anormale
Scaderi anormale
Raportul Uree / Creatinina in conditiile unui aport proteic normal ( 1g/Kg corp / zi ) este:
CYFRA 21-1
Cyfra 21-1 este o analiza care masoara fragmente de citokeratina existente in sange. Testarea
este de tip Elisa (enzyme-linked immunosorbent assay). Masurarea fragmentelor de
citokeratina 19 in sange se face in cazurile de cancer pulmonar (altfel de cancer pulmonar
decat cel cu celule mici) si in cazuri de carcinom cu celule scuamoase.
Insa cyfra 21-1 este folosit in special ca marker tumoral pentru neoplasmele de plaman. Se
pune intrebarea daca acest marker tumoral prezinta sensibilitatea si specificitatea necesara
pentru a fi considerat un marker util si pentru a fi folosit in diagnosticul timpuriu al
cancerelor.
212
Testul cyfra 21-1 foloseste doi anticorpi monoclonali specifici (KS 19.1 and BM 19.21)
pentru citokeratina 19.
Valori normale
Valoarea medie a indivizilor sanatosi este de aproximativ: 1.3 ng/mL.
La pacientii cu afectiuni pulmonare tumorale benigne, valoarea medie a fost intre 1,7 si 2,9
ng/ml.
NU s-a observat o diferenta semnificativa intre sexe. De asemenea nu s-a stabilit o corelatie
intre fumat si nivelurile sanguine ale cyfra 21-1.
NU s-a facut o legatura clara intre subtipurile de afectari benigne (cum ar fi tuberculoza
pulmonara, pneumonia ) si cyfra21-1, toate inregistrand cresteri moderate ale nivelelor serice.
Pentru valori mai mari de 3,3 3,5 ng/ml, specificitatea testului cyfra 21-1 pentru afectari
benigne ale plamanului este de 95% iar sensibilitatea pentru afectari maligne cum ar fi
cancerul pulmonar cu celule mici , carcinom cu celule scuamoase , adenocarcinom, si
carcinom cu celule mari nediferentiate este de: 20% , 62%, 39%, si respectiv pentru ultimul
36% .
Se considera a fi valori foarte mari cele care depasesc 5 ng/ml .
Se observa ca sensibilitatea este foarte scazuta in cazul tipului de cancer pulmonar cu celule
mici. Insa in cazul cancerelor pulmonare altele decat cu celule mici ,aceasta sensibilitate este
de aproximativ 51 % , mai mare decat sensibilitatea antigenului carcinoembrionar.
Sensibilitatea acestuia din urma este mai mare in cazul adenocarcinomului -58 % , este mai
mare decat a altor markeri. Markerul cyfra 21 1 este un marker foarte bun pentru cancerul
cu celule scuamoase unde valorile crescute ale acestui marker(printre cele mai mari valori ale
tuturor markerilor) recomanda realizarea testului ELISA in caz de suspiciune.
Nivelurile sanguine ale markerului cyfra 21 1 sunt desigur corelate cu stadiul tumorii si
marimea ei, legatura dintre aceste valori fiind una de directa proportionalitate . Este markerul
tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare indicatie majora pentru cancerul
pulmonar, in special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (NSCLC).
In alte afectiuni insa pot exista cresteri ale nivelelor serice. Poate avea un nivel ridicat si in
alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara, cancerul laringian, formatiuni pulmonare
de origine necunoscuta). Utilitatea cea mai mare o are markerul pentru monitorizarea
tratamentului si a evolutiei bolii.
213
CA 15-3
Ca 15-3 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene (aceste substante
produse de catre tumora sunt antigene).
Numarul lor (al markerilor) este destul de mare. Desi numarul lor este mare si exista tehnici
abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este
minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele
probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii.
Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme
prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente,
curabile.
Ca un marker sa fie util in diagnostic el ar trebui sa indeplineasca niste criterii, sa faca fata
unor exigente.
Caracteristicile sale trebuie sa fie bine stiute si orientate catre utilitate. Caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
specificitate de organ;
valoare prognostica.
214
Markerii tumorali pot fi gasiti la valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi
crescute si in unele afectiuni benigne.
CA15-3 semnifica CANCER ANTIGEN 15-3. Tehnicile folosite pentru masurarea acestui
marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu celulele canceroase mamare.
CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale acestuia
semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.
CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari
postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci
o extindere a bolii .
Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul
pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).
Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni
benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3. Acest
antigen are indicatie crescuta in monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul
mamar.
Valorile normale: < 40 U/ml.
Valorile moderat crescute sunt cele cuprinse intre 40 -60 U/ml, iar valorile extrem de mari
care necesita o atentie sporite din partea doctorului si care determina conduita terapeutica sunt
cele care depasesc 60 U/ml.
NSE
NSE inseamna NEURON SPECIFIC ENOLASE si este o enzima glicolitica , ea fiind
localizata in special in citoplasma neuronala. Neuron Specific Enolaza este una dintre cele
cinci izoenzime ale enzimei glicolitice enolaza. Aceasta din urma este eliberata atunci cand
tesutul nervos este traumatizat.
Enolazele sunt homodimeri sau heterodimeri avand trei subunitati :alfa de aproximativ 46
kDaltoni, beta de aproximativ 44 kDaltoni si gamma avand aproximativ 46 kDaltoni.
Subunitatea alfa este prezenta in cele mai multe tesuturi, in timp ce sununitatea beta se
intalneste numai in muschi. Subunitatea gamma este prezenta preponderent in neuroni precum
si in celule neuroendocrine normale si tumorale. In neoplasmele neuroendocrine intalnim
adesea coexpresia NSE si Chr A(chromogranin A) Izoenzima gamma-gamma a enolazei se
intalneste in concentratie crescuta in sange in cadrul cancerului pulmonar cu celule mici si in
neuroblastoma.
NSE poate fi eliberata in concentratie crescuta in sange in neoplasme neuronale sau
neuroendocrine si de asemenea in cancerul pulmonar.
215
Una dintre principalele atribute ale testului este aceea de a urmari eficacitatea tratamentului,
testul de determinare a acestei enzime putand da un raspuns la intrebarea: Care este raspunsul
la terapie? Dintr-un grup de 13 persoane cu cancer pulmonar cu celule mici la care s-a inceput
chimioterapia, 7 dintre ei care nu raspundeau la tratament aveau nivele foarte mari ale NSE
(peste 100 ng/ml, unii avand chiar 490 ng/ml) iar la restul de 6 nivelul de NSE desi crescut era
totusi sub valoarea de 100ng/ml (la unii ajung la 28 ng/ml).
Valorile sunt obtinute din primele trei zile de chimioterapie. Exista dovezi ca nivelul seric al
neuron-specific enolazei se coreleaza cu distrugerea tumorala. Cresteri ale nivelului seric al
NSE apar mai des si sunt mai mari in fazele avansate ale cancerului decat in fazele incipiente.
Enzima a fost pusa in evidenta in cantitate crescuta in serul tuturor pacientilor cu trei sau chiar
mai mult de trei metastaze.
Cresteri ale NSE se intalnesc in neuroblastom, dar si alte tumori ale copiilor. Totusi nivelul de
peste 100 ng/ml la copil este inalt sugestiv pentru neuroblastom. Cresteri se mai pot intalni si
la pacienti care fac dializa. Metoda de testare cea mai folosita se numeste RIA. Aceasta
metoda nu este o metoda de screening.
Valori normale: 0 1,5 15 ng/mL
Valorile ce reprezinta cresteri moderate ale concentratiei serice a acestui marker sunt: 15 40
ng/ml.
Valorile sugestive reprezinta cresteri de cateva ori peste nivelul normal (chiar de sute de ori).
Se considera a fi cresteri mari , cele de peste 40 ng/ml.
Alte afectiuni unde se intalneste un nivel seric crescut al NSE: NSE a fost detectat la pacienti
cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC), dar si la
pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si pancreas (3, 12).
NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar
cu celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.
CA 19-9
CA 19-9 insemna Carbohydrat Antigen 19-9. Acest antigen este un marker tumoral. In prezent
Markerii tumorali sunt rar folositi dar au o importanta tot mai mare in diagnosticul
neoplasmelor.
Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns
al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile
in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales
in stadiile precoce ale neoplaziilor.
216
Detectarea markerilor tumorali se poate face fie in sange, fie in urina, sau alte tesuturi ale
organismului in functie de tipul de cancer. CA 19-9 este prezent in pancreas dar si in tesutul
epitelial al stomacului dar nu numai (alte locuri sunt si alte parti ale tubului digestiv).
Markerii tumorali CA 19-9 sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca
raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.
Printre trasaturile importante ale unui marker se numara cea conform careia el trebuie sa
diferentieze fara echivoc celulele normale si cele canceroase ale organismului. O alta trasatura
importanta este specificitatea de organ, care insa nu este indeplinita aici.
Markerul CA 19-9 este folosit pentru detectia si urmarirea in special a tratamentului
cancerului pancreatic. Insa multitudinea de alte neoplasme in care poate fi intalnit ii da
aceasta nespecificitate de organ. Markerul CA 19-9 are indicatie majora in suspiciunea de
cancer pancreatic, hepatic, biliar sau gastric precum si in monitorizarea pacientilor cu aceste
tipuri de neoplazii.
De asemenea tot acest marker mai are o indicatie relativa in diagnosticarea si monitorizarea
cancerului colorectal si ovarian. Testarea pozitiva nu inseamna insa prezenta categorica si
singulara a neoplasmului, alte investigatii fiind absolut necesare in stabilirea unui diagnostic
corect.
Validitatea markerului tumoral depinde de o serie de parametrii, pe care acesta trebuie sa ii
indeplineasca:
Atat sensibilitatea cat si specificitatea sunt destul de scazute in cazul acestui marker deoarece
el apare, la valori crescute, in stadii avansate ale bolii ( in fazele incipiente, desi formatiunea
tumorala este prezenta exista posibilitatea de a intalni rezultate negative), iar specificitatea de
organ este mica.
Valoarea diagnostica a markerului este orientativa caci doctorul va trebui sa efectueze
investigatii suplimentare pentru a determina cauza si stadiul unui eventula neoplasm sugerat
de CA 19-9.
Cea mai importanta utilizare a lui CA 19-9 s-a demonstrat a fi monitorizarea eficacitatii
tratamentului administrat bolnavilor cu neoplasm. S-a constatat ca niveluri crescute ale
217
markerului tumoral determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze
precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a
tumorii sau prezenta metastazelor.
CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si
pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in
principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in
stadii avansate .
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de
san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal). De asemenea un rol
important i se atribue lui CA 19-9 in cancerul de cai biliare. Unele afectiuni benigne (ciroza
hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni
benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori
crescute ale CA19-9.
Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea
unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea
tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei
recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).
Valorile normale: <35 U/ml.
Valori considerate a fi cresteri moderate sunt cele cuprinse in intervalul : 35 100 U/ML. Iar
valorile cele mai importante prin prisma atitudinii terapeurice pe care o impun sunt cele ce
depasesc 100 U/ml.
CA 72-4
CA 72-4 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Studiul tumorilor, in
general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de
sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al
eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor
formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente, curabile.
Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii
indeplineasca:
218
CA 15-3
Ca 15-3 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre
tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene (aceste substante
produse de catre tumora sunt antigene).
Numarul lor (al markerilor) este destul de mare. Desi numarul lor este mare si exista tehnici
abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este
minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.
Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele
probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii.
Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme
prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente,
curabile.
Ca un marker sa fie util in diagnostic el ar trebui sa indeplineasca niste criterii, sa faca fata
unor exigente.
Caracteristicile sale trebuie sa fie bine stiute si orientate catre utilitate. Caracteristicile
principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:
specificitate de organ;
220
valoare prognostica.
imunelectroforeza
imunodifuzia
difuziunea dubla
electroimunodifuzia cantitativa
222
Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu cancer sau cu anumite afectiuni benigne. CEA se
recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se
pune problema metastazarii acestuia.
CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive
a acestuia. CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi:
melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul
gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin Valori
mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase,
pancreatita, afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea
valorilor CEA peste normal.
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale: negativ
Semnificatia clinica
Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate
Doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina
severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a
ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la
tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca
severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului
care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel
mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au
223
sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au
infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de
risc si calea prin care infectarea s-a produs.
Timp de sangerare
Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac se inteapa usor
lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece
pana cand intepatura nu mai sangereaza.
Valori normale: 3 4 minute
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu tendinta la
hemoragie
INR
Testul INR este un test calculat din testul PT timpul de protrombina. PT este o masura a
vitezei de coagulare a sangelui. Pentru determinarea PT, proba de sange se amesteca cu un
reactiv care determina coagularea sangelui. Rezultatul PT se exprima in secunde, si reprezinta
timpul de coagulare.
Datorita diferitelor tipuri de reactivi care pot fi folositi, rezultatele obtinute cu reactivi diferiti
nu pot fi comparate direct intre ele. Pentru a tine seama de varietatea reactivilor, rezultatele
trebuie sa fie transformate intr-o unitate de masura standard, care sa nu depinda de reactivul
folosit. Aceasta unitate standard se numeste unitate INR (International Normalized Ratio).
Valori normale
RPR
RPR (reagin plasma response) este un test de depistare a sifilisului care masoara anticorpii
produsi de Treponema pallidum, bacteria care cauzeaza sifilisul. Totusi, organismul nu
produce intotdeauna anticorpi ca raspuns la activitatea bacteriei sifilisului, asa ca testul nu
este intotdeauna exact. Testul este similar cu VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) .
De ce se face aceasta analiza
224
Sifilisul este o infectie usor de tratat. Pe langa necesitatea de testare a pacientilor care au
simptome sau semne de sifilis, RPR ul ar trebui sa faca parte din analize facute de gravide in
timpul sarcinii.
Valori normale
Valoarea unui test negativ depinde de stadiul in care se afla suspectul de sifilis. Testul este cel
mai concludent in fazele secundare si latente cand cel mai probabil este pozitiv. In timpul
fazei primare si tertiare acest test poate in mod eronat sa dea rezultat negativ, fiind necesare
alte teste inainte de excluderea diagnosticului de sifilis.
O valoare pozitiva a testului indica prezenta sifilisului. In acest caz, urmatoarea faza este
confirmarea rezultatului printr-o analiza TPHA, care este un test mai specializat de sifilis.
Urmatoarele situatii pot cauza un rezultat pozitiv fals:
SIDA
Malaria
Factor Rh
Importanta imunologica a factorului Rh consta in situatia nedorita in care o viitoare mama Rh
negativa este insarcinata si tatal copilului este Rh pozitiv. In organismul matern iau nastere
anticorpi anti-Rh care pot influenta negativ evolutia sarcinii, mai ales daca are loc o
comunicare intre sangele matern si cel fetal.
Dintre complicatiile care pot sa apara la fat cea mai grava este eritroblastoza, caracterizata
clinic prin trei simptome: anemie hemolitica, icter grav si edem generalizat.
In timpul nasterii, hematiile fatului pot trece in circulatia sanguina a mamei care, fiind Rh
negativa, va reactiona imun fata de antigenele Rh pozitiv ale fatului, pe care acesta le-a
mostenit de la tatal Rh pozitiv.
Anticorpii materni anti Rh sunt Ig-ne care au proprietatea de a traversa bariera placentara, iar
la fetii ulteriori, cu tatal Rh pozitiv, va putea sa apara hemoliza intravitala sau chiar moartea
fatului.
Anti HBs
Anti HBs anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate
impotriva virusului hepatitei B
Valori normale: > 2 IU/l
225
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
226
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
Boala Addison
Tiroidita Riedl
Seminificatii clinice
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale: negativ
Semnificatia clinica
Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate
Doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina
severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului
227
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a
ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la
tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca
severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului
care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel
mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au
sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au
infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de
risc si calea prin care infectarea s-a produs.
Anti HBs
Anti HBs anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.
Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate
impotriva virusului hepatitei B
Valori normale: > 2 IU/l
Interpretarea rezultatelor pt Anti HBs
Domeniul de masurare -2.00-1000 UI/l (defineste limita de detectie si maximum curbei de
referinta).
Valorile sub limita de detectie se exprima astfel < 2.00UI/L.
Valorile peste limta de detectie se exprima astfel > 1000 UI/L sau > 100 000 UI/L pentru
esantioanele diluate 1/100 (dilutia se face manual sau automat cu ser fiziologic sau ser uman
negativ ptr HVB, iar rezultatul se inmulteste cu factorul de dilutie).
Esantioanele al caror rezultate sunt < 10 UI/L sunt negative.
Esantioanele al caror rezultate sunt > 10 UI/L sunt pozitive.
Semnificatie clinica
228
Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa
vaccinare contra hepatitei B.
Anti HBs sunt detectabili toata viata.
Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta.
In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si succesului vaccinarii anti HVB.
TT3 Triiodotironina
Hormon tiroidian care in circulatie se gaseste legat de proteine serice: globulina de legare a
tiroxinei (TBG), transthyretina- prealbumina si albumina.
Valorile normale ale triiodotironinei (T3) sunt 1,23-3,08 nmol/l.
229
Tireoglobulina
Tireoglobulina (Tg) este o glicoproteina care contine atomi de iod, si asigura substratul pentru
sinteza hormonilor tiroidieni T3 si T4, fiind sintetizata in tesutul tiroidian normal si in cel
malign tiroidian diferentiat.
Valori normale
In mod normal exista un nivel seric a Tg ce variaza intre 2-70 ng/ml, sinteza acesteia fiind
controlata de TSH .
Valori crescute indica o leziune a celulelor foliculare tiroidienesi se pot inatalini in: Boala
Graves Boala Hashimoto Gusa difuza netoxica Tiroidite subacute Carcinom tiroidian netratat
Alte conditii (sarcina, fumat, deficit de iod, tratamente medicamentoase)
Valori scazute apar in: Hipotiroidie Prezenta de anticorpi anti-Tg Tiroidectomie subtotala
Datorita specificitatii de organ, principala utilitate clinica este monitorizarea postoperatorie a
pacientilor cu carcinom tiroidian diferentiat, pentru detectia sau excluderea metastazelor sau a
recurentelor tumorale.
230
Anti TPO
Aticorpi TPO (anti tiroid peroxidaza)
Nivelul seric al anti TPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu
exclude boala , dar reaparitia anti TPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.
Valori crescute se intalnesc in:
Tiroidita Hashimoto
Boala Graves
Mixedem idiopatic
231
Boala Addison
Tiroidita Riedl
Seminificatii clinice
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
acromegalie
miopatii
232
miastenie
hipertiroidism infantil
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
hCG este codata de 6 gene inalt omoloage care sunt aranjate in tandem
si perechi inversate pe cromozomul chromosome 19q13.3
CGB(1,2,3,5,7,8).
Cele doua subunitati creeaza un mic miez hidrofobic inconjurat de o zona mare formata in cea
mai mare parte din aminoacizi hidrofili.
Functia hCG- hormoniil hCG interactioneaza cu receptorii LHCG si sunt responsabili de
mentinerea corpus luteum in fazele de inceput ale sarcinii si prin aceasta de mentinerea
secretiei de progesteron .Progesteronul este foarte important ,caci el , de exemplu ,creste
circulatia la nivelul uterului asigurand astfel hranirea fatului.Datorita incarcarii lui inalt
electronegative hCG ar putea sa respinga moleculele cu rol in imunitate provenite de la
233
mama.Un alt rol se pare ca il gasim in faptul ca celulele endometriale hCG-tratate au indus o
crestere in apoptoza limfocitelor T(ducand practic la distrugerea lor).Acest fapt sugereaza ca
hCG ar putea fi o veriga din lantul care duce la dezvoltarea tolerantei imune peritrofoblastice
si ca hCG ar putea facilita invazia trofoblastica .S-a sugerat de asemenea ca nivelurile hCG
sunt legate de severitatea greturilor matinale la femeile gravide.Datorita asemanarii lui cu
hormonul luteinizant , hCG poate fi folosit in clinica pentru a induce ovulatia si pentru a
induce secretia de testosteron la nivelul testicolului.Din moment ce o sursa majora de hCG o
reprezionta femeile gravide, unele organizatii colecteaza urina femeilor gravide pentru a izola
hCG si pentru a o utiliza in tratamentele infertilitatii.
Teste de sarcina- aceste teste de sarcina masoara nivelele de hCG in sange si urina pentru a
indica prezenta sau absenta unui embrion.In particular , celel mai multe teste implica folosirea
de anticorpi monoclonali monoclonal antibody (MAb)- care sunt specifici subunitatii beta a
hCG (hCG).Aceasta este foarte important pentru ca testele sa nu dea rezultate fals pozitive ,
prin confuzia hCG cu hormonul luteinizant sau cu alti hormoni- de exemplu, hormonul
foliculo stimulator( cei doi hormoni cu care se poate confunda hCG sunt tot timpul prezenti in
sarcina pe cand hCG este doar in sarcina, in rest cantitatile fiind neglijabile).
Testul de urina ar putea fi unul cromatografic , dar exista si alte forme de teste.Valorile
normale variaza in functie de metoda de testare, cuprinzand cifre cuprinse in intervalul 20
100 mUI/ml. Urina ar trebui sa fie prima urina dimineata, cand nivelurile de hCG sunt cele
mai mari.
Testarea sangelui este o metode fluorimetrica , folosindu-se aproximativ 2 6 ml de sange
venos. Se pot detecta niveluri ale beta hCG incepand de la chiar 5 mUI/ml.Acest test
favorizeaza masurarea cantitativa si cuantificarea concentratiei de beta hCG.Cuantificarea
nivelurilor de beta hCG este foarte importanta in evaluarea sarcinii ectopice si in
monitorizarea tumorilor trofoblastice si a riscului de tumori cu celule germinale .
hCG poate fi folosit ca medicatie parenterala in tratamentele de infertilitate, in locul
hormonului luteinizant.In prezenta a unuia sau a mai multor foliculi ovarieni maturi ovulatia
poate fi declansata de administrarea de hCG.Ovulatia se va produce dupa aproximativ 40-45
de ore de la injectarea hCG. La barbati, hCG este folosit pentru a stimula celulele Leydig sa
produca testosteron. Testosteronul intratesticular este necesar pentru spermatogeneza.
Cortisol
Cortizolul este un hormon corticosteroid produs de catre cortexul glandei suprarenale si care
este implicat in raspunsul la stress. El creste tensiunea arteriala, glicemia, si poate cauza
infertilitate la femei.
Cantitatea de cortizol prezent in sange parcurge variatii astfel incat nivelul maxim este intalnit
spre orele matinale ale diminetii (la trezire) iar nivelul minim este la aproximativ 3 ore dupa
ce adormim. Schimbarea acestui tipar legat de nivelul cortizolului seric este strans legata de
234
235
Prolactina
Prolactina este un hormon sintetizat, depozitat si secretat de lobul anterior al hipofizei (glanda
endocrina situata la baza creierului).
Functiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai importante sunt: activitatea
lactogenica (declansarea secretiei lactate) si activitatea galactopoetica (mentinerea productiei
de lapte).
236
Valori normale
Semnificatii clinice
ciclurilor anovulatorii
amenorrea hiperprolactinemica
galactoreea
ginecomastia
azoospermia
cancer de san
La barbati nivelul sanguin de prolactina (care este in mod obisnuit mai mic decat la femei)
ramane relativ constant din copilarie pana in perioada de adult si batranete.
La femei nivelul sanguin al prolactinei creste incepand cu perioada de pubertate (odata cu
cresterea secretiei de estrogeni) si scade dupa menopauza (odata cu scaderea nivelului de
estrogeni).
Principalul factor care stimuleaza productia de prolactina este estrogenul (in principal cel
endogen, dar si cel exogen, adica adus in organism prin medicamente, in special prin
anticonceptionalele orale).
In cursul sarcinii nivelul prolactinei creste. Cresterea prolactinei o urmeaza la un interval de 1
3 zile pe cea estrogenica. Nivelul prolactinei din sange creste progresiv in timpul sarcinii
(cand se observa si o crestere in volum a glandei hipofizare) ajungand pana la de 5 10 ori
mai mult decat nivelul normal. Dupa nastere, initierea secretiei de lapte este determinata pe de
o parte de scaderea hormonilor sexuali placentari (predominant estrogeni) si pe de alta parte
237
Apolipoproteina B
Apolipoproteina B este apolipoproteina primara a lipoproteinelor cu densitate mica (low
density lipoproteins-LDL sau asa numitul colesterol rau) care are responsabilitatea
transportului colesterolului la tesuturi.
Apolipoproteina actioneaza ca un ligand pentru diferiti receptori LDL ai diferitelor celule din
organism. Astfel putem considera ca aceasta apolipoproteina poate fi responsabila de
producerea de placi de aterom (ateroscleroza). Exista dovezi ca nivelul de apolipoproteina
este un indicator mai important al riscului de boala cardiaca decat colesterolul total sau LDLul.
Valori normale
Cresteri anormale
Niveluri crescute de Apolipoproteina B se asociaza cu boli de inima. Exista un factor genetic
care predispune la cresteri ale APOB dar si dieta alimentara are un rol foarte important.
Apolipoproteina B se regaseste in plasma in 2 mari forme:APOB48 si APOB100 Prima este
sintetizata exclusiv de catre intestinul mic iar cea de a doua de catre ficat. Pentru persoanele
care au boala coronara( afectare a arterelor coronare) sau risc de a dezvolta o asemenea
afectiune, s-a stabilit ca un nivel de sub 0,9 g/l este fiziologic.
Creatinfosfokinaza serica
Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime:
CK-MB
CK-MM
CK-BB
238
Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de 1020 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500 mUi/ml
(vezi infarctul miocardic).
Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale creatinfosfokinazei sunt
urmatoarele:
infarctul miocardic
acidoza diabetica
239
traumatisme musculare
traumatism
rabdomioliza
Clor seric
Clorul seric insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie).
De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu sodiul. Clorul reprezinta cca
0,5% din greutatea corpului. Proprietatile acestui macroelement sunt urmatoarele: contribuie
la formarea oaselor, a dintilor si tendoanelor; intervine in reglarea presiunii osmotice, a
balantei hidrice si a echilibrului acido-bazic; contribuie la formarea acidului clorhidric, acid
cu rol important in procesul de digestie ( acidifiant ); are actiune depurativa asupra ficatului;
ajuta la scaderea glicemiei, la reducerea concentratiei ureei si a acidului uric din sange, ca si a
nivelului colesterolului; intervine in buna desfasurare a activitatilor fizice, precum si in
reducerea potentialului de efort in perioadele de odihna.
Valori normale: 345 395 mg/100 ml
Scaderi anormale
pierderi digestive
alcaloze metabolice
Cresteri anormale
240
nefropatii intestinale
intoxicatie cu acetazolamid
Fosforemia
Fosforemia se refera la concentratia de fosfor din sange. Denumirea corecta medical a
nivelului sanguin al fosforului este in fapt de fosfatemie, deoarece in plasma ionul se gaseste
exclusiv sub forma acestui radical fosfat.
In organism ionul fosfor intervine in:
1. structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor si compusilor macroergici
2. metabolismul osos, impreuna cu calciul
3. echilibrul acido-bazic , constituind unul dintre sistemele tampon ale
sangelui (Na2HPO4/Na2HPO4 = 1/5)
Variatiile anormale ale fosforemiei implica cresterea sau reducerea nivelului acesteia.
Principalele afectiuni asociind perturbarea homeostaziei fosforului :
Hiperfosfatemia (termenul reprezinta cresteri ale nivelului din sange de fosfos):
acromegalie
gigantism
hipoparatiroidie
tubulopatii renale
hipervitaminoza D
Hipofosfatemia (scaderi):
241
hiperparatiroidie
Cresteri anormale
travaliu muscular
tetanie
uremie
coma diabetica
exces de vitamina D
dupa iradieri
Scaderi anormale
osteita
fibroosteita
hiperfunctie paratiroidiana
rahitism
osteomalacie
malabsorbtie
Magneziu seric
Magneziul (Mg) are rol important in glicoliza, respiratia celulara, transportul calciului
transmembranar. In celulele musculare Magneziul actioneaza ca antagonist de calciu.
Magneziul activeaza Na- K ATPaza, de aceea are rol in aritmia cardiaca.
Mg are rol in reducerea contractiei musculare si a tonususlui vascular inhiband
disponibilitatea calciului intracelular in celula miocardica si in miocitele vasculare. In mod
natural Mg este un blocant de Ca.
Homeostazia Magneziul este reglata de absorbtia intestinala (intestinul subtire) dar in special
de secretia renala.
Valori normale: 1,6 2,55 mg/dl
Scaderi anormale
Hipomagneziemia
Simptomele clinice sunt asemanatoare cu ale hipocalcemiei, iar homeostazia Mg este adesea
dereglata simultan cu cea a Ca.
Mg scade prin pierderi la nivel renal (semnele clinice apar la valori ale Mg < 1,22 mg/dl)
datorita:
Cresteri anormale
Hipermagneziemia
simptomele clinice apar la valori de 6,08 mg./dl iar la valori de 12, 2 mg./
dl apare paralizia muschilor respiratori
243
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii
purinelor in organism.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui
este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa
aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Guta
244
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.
Uree urinara
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85
88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal,
spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei
renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
In urina:
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii
purinelor in organism.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui
este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa
aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri anormale
Guta
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Toxicoza gravidica
Scaderi anormale
Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
Hipocalcemia
247
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
osteomalacia
Magneziu seric
Magneziul (Mg) are rol important in glicoliza, respiratia celulara, transportul calciului
transmembranar. In celulele musculare Magneziul actioneaza ca antagonist de calciu.
Magneziul activeaza Na- K ATPaza, de aceea are rol in aritmia cardiaca.
Mg are rol in reducerea contractiei musculare si a tonususlui vascular inhiband
disponibilitatea calciului intracelular in celula miocardica si in miocitele vasculare. In mod
natural Mg este un blocant de Ca.
Homeostazia Magneziul este reglata de absorbtia intestinala (intestinul subtire) dar in special
de secretia renala.
Valori normale: 1,6 2,55 mg/dl
Scaderi anormale
Hipomagneziemia
Simptomele clinice sunt asemanatoare cu ale hipocalcemiei, iar homeostazia Mg este adesea
dereglata simultan cu cea a Ca.
248
Mg scade prin pierderi la nivel renal (semnele clinice apar la valori ale Mg < 1,22 mg/dl)
datorita:
Cresteri anormale
Hipermagneziemia
simptomele clinice apar la valori de 6,08 mg./dl iar la valori de 12, 2 mg./
dl apare paralizia muschilor respiratori
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
Valorile normale: 40 90 mg/zi.
Cresteri anormale
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor
urinare (bazinet uretere, vezica).
249
Exemple:
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
250
Copii nou-nascuti: 30 60 ml
Valori anormale
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din timpul noptii.
Inversarea acestui raport este starea patologica denumita nicturie.
Aspectul
Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate
contine:
Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015
1,025.
Examenul chimic al urinii
Ph
Definitie / valori normale
pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4,8 si 7,8. Urine puternic acide (pH
< 4,5) se produc in procesele maligne (are loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree
abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.
Scaderi anormale
Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intalnesc in:
Diabetul zaharat
251
Cresteri anormale
Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intalnesc in:
Alcaloza respiratorie
Alcaloza metabolica
Proteinuria la palpare
Proteinuria a frigore
Proteinuria emotionala
252
Hemoglobina in malarie
Anemii hemolitice
Glucoza
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg
la mie).
In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub
numele de glicozurie.
Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si
anormale (diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing,
sindromul Toni Debre Fanconi.
Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul
principal).
253
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad
utlizarea compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume :
Efort muscular stresant
Inanitie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide)
Tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii (dispepsia acuta, toxicoza)
Varsaturi accentuate (sarcina)
Diabet zaharat
Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina
(urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri
biliare). Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau intrahepatic),
fie a unui icter parenchimatos hepatic.
Bolile care dau ictere prin obstructie biliara sunt:
Ascarizi canaliculari
Neoplasm biliar
Pancreatita cronica
Hepatita epidemica
Septicemii
Pneumonii
Febra tifoida
254
Mononucleoza infectioasa
Lues secundar
Hepatite alergice
Ciroze hepatice
Sediment urinar
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin
centrifugare.
Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau oxalat de
calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt prezente xantina si
aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucemiei. Aceste componente chimice sunt
prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme specifice, usor de recunoscut la microscop.
Sedimentul urinar calitativ
Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru de metilen,
eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare calitativa a
componentelor sedimentului urinar.
Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din sedimentul
urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-Webb.
255
UROCULTURA
Urocultura este o metoda de lucru utilizata In laboratoarele de microbiologie clinica pentru
analiza probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care
produc infectii ale tractusului urinar.
Metoda se practica ori de cate ori medicul clinician suspecteaza infectii ale cailor urinare, de
la rinichi si pana la uretra. Acest gen de infectii sunt foarte frecvente si evolueaza deseori
asimptomatic, iar la copiii sub 2 ani cu o simptomatologie nespecifica.
Prelevarea probei de urina
Se poate efectua la nivelul oricarei unitati sanitare sau chiar la domiciliul pacientului, cu
respectarea instructiunilor de recoltare. In acest scop, se face In prealabil o toaleta a organelor
genitale exterioare cu apa si sapun si stergerea cu un tampon de vata imbibat cu apa sterilizata
prin fierbere.
Prelevarea se efectueaza din jetul mijlociu direct Intr-un recipient steril (pahare din plastic
sterilizate, cu capac, de unica folosinta). Volumul necesar unei examinari uzuale este de 10
15 ml.
In situatii speciale, urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana.
Prelucrarea probei trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si in cazul
in care este necesara urmarirea eficientei lui, recoltarea se repeta dupa 48-96 ore. Scaderea
numarului de germeni sau disparitia lor constitue un indiciu mai pretios decIt
simptomatologia subiectiva. Aspectul urinii, apreciat in momentul recoltarii sau imediat dupa
aceasta, nu poate oferi indicatii certe asupra continutului in germeni. Astfel o urina clara poate
contine un numar semnificativ de germeni, in timp ce constatarea unei turbiditati nu inseamna
intotdeauna infectie. Turbiditatea poate fi cauzata si de precipitarea elementelor in solutie
( fosfati, urati, carbonati), fenomen care apare mai ales la rece.
Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent
mediu de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra
anterioara, pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia In care aceasta
conditie nu poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2-8 grade cateva ore.
Modul de lucru
Urocultura in sensul uzual al termenului inseamna determinarea cantitativa a numarului de
germeni pe mililitru din proba de examinat,cu precizarea taxonomiei lor. Pentru realizarea
uroculturii cantitative sunt disponibile trei metode:
metoda uricult.
Urocultura cantitativa prin metoda ansei calibrate este procedeul care asigura obtinerea de
rezultate fidele si poate fi utilizata la nivelul oricarui laborator clinic.
Calculul si interpretarea rezultatelor
Numarul UFC/ml este dat de numarul UFC de pe placa de geloza-sange x 100.
Semnificatia clinico-patogenica a numarului de germeni (UFC)se stabileste dupa urmatoarele
criterii valabile in afara oricarui tratament cu antibiotice sau cu dezinfectante urinare:
Orice numar de germeni observati intr-o proba de urina recoltata prin punctie vezicala este
clinic semnificativa.
Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt cei din familia Enterobacteriaceae
(Escherichia, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi
izolati din infectiile urinare si germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus,
Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus.
In situatii speciale se face numai urocultura calitativa, pentru identificarea urmatorilor
germeni: Neisseria, Salmonella, Leptospira Mycobacterium.
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
257
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
Exudatul nazal
Examenul microbiologic al exsudatului nazal (secretiei nazale)este metoda de laborator clinic
indicata in depistarea portajului de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes.
Prin examenul bacteriologic al exsudatului nazal se pot identifica si alti germeni:
meningococ- cu o rata de portaj de 5 30 %, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae, serotipul B, Corynebacterium diphtheriae si chiar enterobacterii.
Prelevarea probei
258
259
Relatia intre agentii etiologici si diferitele boli ale nasului nu este specifica decat in putine
cazuri. Astfel, la nivelul vestibulului nazal, cele mai frecvente leziuni inflamatorii intalnite
sunt foliculitele si furunculoza, de obicei de origine stafilococica, eczema vestibulara de
origine streptococica si impetigo, frecvent cauzat de o infectie strepto-stafilococica.
In rinitele bacteriene sau in rinitele virale suprainfectate, mai frecvent au fost izolati
stafilococi coagulazopozitivi, si ocazional Neisseria menigitidis.
In rinitele purulente se constata adeseori o asociere a stafilococului cu pneumococul, iar in
cele cu false membrane, asociere stafilococ, pneumococ si Corynebacterium diphtheriae.
In bolile cronice ale nasului sunt de amintit ozena si rinoscleromul in etiologia carora sunt
acreditati germenii Klebsiella rhinoscleromatis si Klebsiella ozaenae.
La copiii mici sau nou-nascuti se pot izola din secretia nazala germeni variati. In majoritatea
cazurilor acestea reprezinta, de fapt, o localizare a germenilor la acest nivel, in cadrul unei
boli generale.
ANTIBIOGRAMA
PRINCIPUIUL METODEI
O cantitate de substanta antimicrobiana este depusa pe suprafata unui mediu de cultura
agarizat, preinsamantat cu bacteria testata.
Concomitent se produc doua fenomene: difuzarea substantei antimicrobiene si cresterea
bacteriei.
In zonele in care substanta antimicrobiana realizeaza concentratii mai mari decat concentratia
minima inhibitoare, bacteria nu creste.
INDICATII
Metoda este indicata pentru laboratoarele care testeaza un numar relativ mic de tulpini
bacteriene cu crestere rapida la 35 37 0C, fara diferente semnificative, de la tulpina la tulpina,
a ratei de crestere (Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Staphylococcus, Enterococcus).
SCOP, OPTIUNE, ORIENTARE, MONITORIZARE
Scopul terapiei antimicrobiene ramane acela de a distruge sau cel putin de a stanjeni
multiplicarea unui agent patogen intr-un organism care, la un moment dat, nu poate realiza el
insusi aceasta sau o face insuficient.
Optiunea, orientarea si controlul terapiei antimicrobiene sunt decizii bazate pe triada formata
de: subtilitatea rationamentului clinic; cunoasterea farmacologiei substantelor
antimicrobiene;rezultatul testelor de laborator;
260
261
Valori normale
Valorile normale ale fosfatazei acide in raport cu metoda de determinare sunt:
1. metoda Bodansky: are unitatea de masura UB concentratia normala este
de 0,05 0,1 la adult si, 0,2 0,8 la copil
2. metoda cu para-nitrofenilfosfat de sodiu:unitatea de masura este mU/ml
-concentratia normala este de: 3 4 atat la copil cat si la adult
3. metoda King-Armstrong: unitatea de masura este UKA concentratia
normala este de: -1 3 la adult si, 2 5 la copil.
in boala Paget
262
boala Gaucher
prostatita
hepatite
CID
tromboze.
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
acromegalie
miopatii
miastenie
hipertiroidism infantil
263
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
Magneziu urinar
Corpul contine 21 28 gr de magneziu. Din acesta 53 % este localizat la nivelul oaselor, 19%
in tesutul altul decat muscular si 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un element
anorganic prezent la nivelul plasmei sanguine.
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a
celei miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita
importantei sale covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in
organism este investigat.
Intr-o anumita proportie el sa gaseste fiziologic si in urina.
Valorile normale ale magneziului in urina sunt:
0,10 0,20 g
hipertiroidism
afectari renale
insuficienta corticosuprarenala
malabsorbtie
alcoolism
boala Crohn
pancreatite acute.
264
Uree urinara
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85
88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal,
spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei
renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
265
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Sodiul seric Na
Sodiul este un microelement cu proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la exteriorul
celulelor si cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul favorizeaza excitabilitatea
musculara.
266
deshidratari globale
insuficienta corticosuprarenala
Cresteri anormale
insuficienta cardiaca
traumatisme cerebrale
hiperaldosteronism
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
Hipocalcemia
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
osteomalacia
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
acromegalie
miopatii
miastenie
hipertiroidism infantil
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
269
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
Valorile normale: 40 90 mg/zi.
Cresteri anormale
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor
urinare (bazinet uretere, vezica).
Exemple:
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
Globuline:
In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum se intampla in
hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si imunoglobulinele A (Ig A). Dupa
tratamentul cauzei care a produs perturbarea fractiunilor proteinice, valorile electroforezei
serului revin la normal.
Uree urinara
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85
88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal,
spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei
renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
Creatinina urinara
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent
aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si
prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.
Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:
sarcina
insuficienta renala
alaptare
subnutritie
carenta vitaminica
diabet zaharat
carcinom hepatic
272
acromegalie
miopatii
miastenie
hipertiroidism infantil
hipotiroidism infantil
miotonie congenitala
Corelarea cu valori crescute sau scazute ale creatininei in sange este extrem de importanta.
Astfel cresterile creatininei in sange semnifica boli acute sau cronice ale rinichilor, cu
afectarea filtrarii glomerulare, unele afectiuni hepatice, distrofii musculare, guta, neoplazii.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
273
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Albumina serica
Valori normale: 3,4 5.6 g/dl
Cresteri anormale
hemoconcentratie
deshidratare
274
Scaderi anormale
Hiperhidratare, malnutritie, boli hepatice (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica), Sindrom
Nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine (Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple), sarcina, cancer, arsuri severe, malabsorbtie, imobilizare
prelungita.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
275
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Uree urinara
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85
88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal,
ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal,
spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei
renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic
exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul
zaharat.
Ioni urinari
Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o
orientare catre diagnostic si tratament.
276
Amoniacul
Valori normale: 0,5 1g %
Valori crescute:insuficienta hepatica , insuficienta suprarenala, acidoza, toxicoza gravidica
Valori scazute:insuficienta reanala
Calciu (Ca2+ )
Valori normale: 120 220 mg sau 9,2 mEq/l.
Valori crescute: hiperparatiroidism (osteita fibrochistica) calciurie idiopatica, acidoza ,
hipervitaminoza D, mielom, insuficienta corticosuprareanala, hipertiroidism.
Valori scazute:hipoparatiroidism, avitaminoza D, hipotiroidism, steatoree.
Atentie:valorile crescute sau scazute ale calciului corelate cu valori crescute sau scazute ale
potasiului si ale sodiului sunt frecvent un indicator al afectarii cardiace.
Cloruri (Cl-)
Valori normale: 6 9 g sau 14 3- 214 mEq/l
Valori crescute: insuficienta corticosuprarenala cronica, perioadele de criza a bolilor febrile
Valori scazute:pe parcursul regimurilor declorurate, bolile febrile, toxicoza gravidica, prezenta
de transudat sau de edem-insuficienta cardiaca cronica , nefrite etc.
Fosfor total
Valori normale: 0,8 1,3 g
Valori crescute: hiperparatiroidism , hipertiroidism, osteita fibrochistica, si nu in ultimul rand
leucemii
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta
hepatica.
277
Iod
Valori normale: 20 70
Valori crescute: hipoparatiroidism ,sarcina
Magneziu
Valori normale: 0,10 0,20 g
Valori crescute:hipertiroidism
Valori scazute: insuficienta corticosuprarenala
Potasiu
Valori normale: 2 4 g = 42,8 85,6 mEq/l
Valori crescute:febra ,acidoza Valori scazute:insuficienra corticosuprarenala
Sodiu
Valori normale: 3 6 g = 108,7 217,5 mEq/l / 24 ore
Valori crescute:insuficienta corticosuprarenala cronica, acidoza , febra Valori scazute:ciroza
decompensata vascular
Sulf
Valori normale:
total: 2 3 g
278
Albumina serica
Valori normale: 3,4 5.6 g/dl
Cresteri anormale
hemoconcentratie
deshidratare
Scaderi anormale
Hiperhidratare, malnutritie, boli hepatice (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica), Sindrom
Nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine (Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple), sarcina, cancer, arsuri severe, malabsorbtie, imobilizare
prelungita.
Albumina urinara
Albumina este o proteina care se gasete in sange. In urma unor procese de filtrare, absorbtie, a
sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina.
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20 30 mg / 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina.
In bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor
urinare, albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane
are loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex
la incetarea efortului).
Valorile normale: 40 90 mg/zi.
Cresteri anormale
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor
urinare (bazinet uretere, vezica).
Exemple:
glomerulonefrite,
279
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
bolile de inima,
diabetul zaharat,
mielom multiplu.
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
280
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
281
Creatinfosfokinaza serica
Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime:
CK-MB
CK-MM
CK-BB
Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de 1020 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500 mUi/ml
(vezi infarctul miocardic).
282
Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale creatinfosfokinazei sunt
urmatoarele:
infarctul miocardic
acidoza diabetica
traumatisme musculare
traumatism
rabdomioliza
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
283
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
Valori normale serice ale colinesterazei sunt:
sindrom nefrotic
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
284
intoxicatia cu pesticide
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
285
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
286
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
Valori normale serice ale colinesterazei sunt:
sindrom nefrotic
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
intoxicatia cu pesticide
Creatinina serica
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a
creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa de tesut
muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin urina.
Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange, care le transporta.
Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de referinta pentru excretia
unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri anormale
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are un nivel
ridicat in:
eclampsie
acromegalie
288
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
mielom
sarcina
Scaderi anormale
Hipocreatinemia se intalneste in:
afectiui musculare
hipertiroidism
289
Variatiile calcemiei ionice le urmeaza in general pe cele ale calcemiei totale in patologia
umana.
Valori normale: 3.6 5.2 mg/dl
Cresteri anormale
Hipercalcemia
hiperpartiroidie primara
Hipocalcemia
Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH (glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a
vitaminei D.
Semne de hipocalcemie:
osteomalacia
290
AST
AST (aminotransferaza aspartat sau transaminaza aspartat) se mai numeste transaminaza
glutamica oxaloacetica. Despre AST se discuta impreuna cu transaminaza ALT
(aminotransferaza alanina deoarece impreuna evalueaza functia parenchimului hepatic.
Aceasta enzima- aminotrasferaza aspartat are rolul de a realiza conversia aspartatului si a
acidului alfa-ketoglutaric in oxaloacetat si in glutamat.
Izoenzime:
Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal aceste enzimele
se gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse enzimele ajung in sange. Cele mai
folosite enzime sunt TGO (AST) si TGP (ALT). TGO inseamna transaminaza glutamica
oxaloacetica sau aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP inseamna transaminaza glutamica
piruvica sau aminotransferaza alanina (ALT).
TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat, muschi, rinichi, inima,
creier. Este eliberata in sange cand unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifica
pentru afectarea ficatului TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte
oragane dar in general valori mari ale TGP in sange inseamna o afectare hepatica. Este deci
destul de specifica pentru afectarea ficatului.
Valorile normale
Cresteri anormale
Valorile crescute ale TGO si TGP nu insemana automat o afectare hepatica. Evaluarea trebuie
facuta de un doctor in contextul tuturor analizelor si manifestarilor bolii. Nivelul
transaminazelor nu este legat direct de prognosticul bolii. De exemplu in hepatita A,
transaminazele pot fi foarte crescute, dar aceasta boala are de obicei o evolutie buna. Pacientii
cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor dar boala duce deseori la
hepatita cronica si la ciroza hepatica.
291
Cele mai mari cresteri ale transminazelor se gasesc in hepatita A sau B, supardoza de
paracetamol, soc hipovolemic. In aceste cazuri ele pot fi crescute de 10 ori pana la mii de
unitati pe litru. Cresterile moderate ale transaminzelor se intalnesc cel mai des. Sunt deseori
descoperite intamoplator in cursul unor analize de rutina la persoane sanatoase. Cresterile sunr
de 2 ori pana la cateva sute de unitati pe litru. Cea mai comuna cauza a acestor cresteri este
depunerea de grasime in ficat, care poate fi cauzata de alcool, diabet si obezitate. Hepatita
cronica C este si ea o cauza de crestere moderata a transaminazelor. Medicamente care cresc
transaminazele ?
Acid valproic
Aspirina
Diclofenac
Fenilbutazona
Fenitoin
Ibuprofen
Naproxen
Carbamazepina
Fenobarbital
Tetraciclina
Sulfonamidele
Izoniazida
Sulfametoxazol
Trimetoprim
Nitrofurantoin
Statinele
Niacin
Amiodarona
Hidralazina
Chinidina
Antidepresivele triciclice
292
Cauze mai putin comune de crestere a enzimelor hepatice sunt hepatita B, hemocromatoza,
boala Wilson, deficitul de alfa-1-antitripsina, boala celiaca, boala Crohn, colita ulceroasa si
hepatitra autoimuna.
Hepatita B se poate croniciza cu valori ridicate ale transaminazelor. Hemocromatoza este o
boala mostenita genetic in care exista o absorbtie exagerata a fierului din alimentatie cu
depozite de fier in ficat care duc la inflamarea acestuia Boala Wilson este o boala mostenita
genetic in care exista o acumulare de cupru in diverse organe, inclusiv in ficat si creier,
ducand la inflamare cronica a ficatului si tulburari psihiatrice si motorii.
Deficitul de alfa-1-antitripsina este o boala mostenita genetic care duce la emfizem pulmonar
si boala hepatica. Hepatita autoimuna este provocata de anticorpi care ataca celulele ficatului.
Boala celiaca reprezinta o alergie la gluten cu balonare, diaree, etc. Pot aparea nivele usor
crescute ale transaminazelor Boala Crohn si colita ulceroasa (ulcerativa) sunt inflamatii
cronice ale intestionelor. Rareori nivelul crescut al transaminazelor poate fi un semn de cancer
al ficatului.
Bilirubina totala
Bilirubina se produce normal sau anormal prin degradarea eritrocitelor in sistemul
reticuloendotelial. Bilirubina serica este compusa din trei fractiuni:
raportul Bc/ BT
anemie hemolitica
diseritropoieza
incidente transfuzionale
hiperbilirubinemie indirecta:
hiperbilirubinemmia directa:
294
Bilirubina directa
Bilirubina se defineste prin degradarea eritrocitelor in sistemul reticuloendotelial.
Bilirubina serica este compusa din trei fractiuni:
raportul Bc/ BT
anemie hemolitica
diseritropoieza
incidente transfuzionale
hiperbilirubinemie indirecta:
hiperbilirubinemmia directa:
Bilirubina indirecta
Bilirubina se produce prin degradarea eritrocitelor in sistemul reticuloendotelial. Bilirubina
serica este compusa din trei fractiuni:
296
raportul Bc/ BT
anemie hemolitica
diseritropoieza
incidente transfuzionale
297
hiperbilirubinemie indirecta:
hiperbilirubinemmia directa:
Lipidele totale
Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de plasma.
Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.
Aceasta aprofundare asupra tipului de dislipidemie, este importanta, deoarece studiile clinice
au evidentiat o buna corelare a diferitelor suferinte organice, ca tipuri de boala, cu nivelul
lipemiei totale.
Pregatirea pentru recoltare consta in:
1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv, cu trei zile anterior efectuarii dozarii
lipemiei totale;
2. respectarea somnului de noapte (cu 12 ore inainte recoltarii probei de sange, care se face
dimineata; bolnavul nu va manca nimic)
Determinarea concentratiei lipidelor totale se face prin: metoda SPV, metoda turbidimetrica.
Valori normale: 500 800 ml % sange
Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii. Acestea pot fi:
Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite hiolipemii.
Hipolipemiile, etiologic pot fi: primare si secundare.
Lipidele au un rol important in structura coloidala a umorilor: au actiune asupra suprafetelor
celulare, participa la rezistenta eritrocitelor la hemoliza
Scaderi anormale
Hipolipemii:
hipertiroidism
298
steatoree
In urina concentratia de lipide este de 8,5 mg/24 de ore. Valorile crescute se intalnesc in
glomerulonefrite.
Cresteri anormale
Hiperlipemii:
mixedem
sindrom nefrotic,
hiperlipemia esentiala
icter mecanic
hemocromatoza
hiperlipemie de sinteza
La copii:
299
Cresteri anormale
Hemoconcentratii
Mielomul multiplu
Macroglobulinemia Waldenstrom
Scaderi anormale
Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in:
Ciroza hepatica
Pierderi proteice
Hemoragii
Stari de soc
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
Valori normale serice ale colinesterazei sunt:
sindrom nefrotic
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
301
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
intoxicatia cu pesticide
302
De asemenea cresteri remarcabile ale valorii fosfatazei acide au mai fost observate in cazul
distrugerii trombocitelor din tromboze, embolii pulmonare si trombastenii.
PSA TOTAL
PSA (antigenului specific prostatic) este o glicoproteina specifica epiteliului prostatic. Este
un marker cu specificitate de organ.
Specificitatea valorilor PSA in diagnosticul cancerului de prostata este limitata de cresteri ale
acestuia in afectiuni prostatice benigne (adenom prostatic, prostatita etc.).
Valoarea predictiva pozitiva a PSA este de aproximativ 25-35% pentru nivelele intre 4 si 10
ng/ml si de 50 80% pentru valori de peste 10 ng/ml. Determinarea concentratiei de PSA si
fPSA se face in scop de diagnostic pentru:
carcinom de prostata
Valorile PSA total si free PSA se interpreteaza in corelatie cu constatarile tuseului de prostata
sistarea clinica, daca PSA t este intre 4 10 ng/dl si tuseul de prostata e pozitiv se recomanda
biopsie prostatica, pentru luarea unei decizii terapeutice.
Determinarea concentratiei serice de PSA total si fPSA se recomanda ca test screening la toti
barbatii peste 50 ani insotit de un tuseu prostatic.
Bilirubina indirecta
Bilirubina se produce prin degradarea eritrocitelor in sistemul reticuloendotelial. Bilirubina
serica este compusa din trei fractiuni:
303
raportul Bc/ BT
anemie hemolitica
diseritropoieza
incidente transfuzionale
Icter congenital:
hiperbilirubinemie indirecta:
hiperbilirubinemmia directa:
Lipaza serica
Valori normale: 20 140 UI
Cresteri anormale
In diagnosticul tardiv al pancreatitei acute, creste la 2 saptamani, dupa un episod acut de
pancreatita; specifica pancreasului.
Afectiuni: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta, obstructie canal pancreatic,
ocluzie intestinala, infarct intestinal, ulcer peptic perforat, narcotice.
Amilazuria
Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua
polizaharide dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile
amilopectinei cu producerea de oligozaharide. Daca sangele(amilazemia) sau
urina(amilazuria) au activitate amilazica, aceasta se datoreaza in special enzimei AMILAZA
din pancreasul exocrin.
Alaturi de aceasta activitate, intalnim alti factori cu activitate de scindare a amidonului,intre
acestia mentionandu-se activitatea ficatului,a musculaturii striate, a rinichilor,a glandelor
salivare. Amilazuria-prezenta enzimei Amilaza in urina-este deosebita de amilazemie caci
aceasta din urma indica,in diverse,afectiuni valori anormale doar pentru o perioada redusa in
timp ce amilazuria ramane la valori ridicate un timp mai indelungat.Asfel ea capata o utilitate
sporita in diagnostic.
Valori normale
8 64 de unitati Wohlgemuth
Semnificatie clinica
Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul
bolilor care intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza
implica stimularea sau nu a pancreasului.
305
Cresteri anormale
Paratiroidism
306
Scaderi anormale
Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul
cronic.
Fosfataza alcalina
Valori normale: 25 115 UI
Cresteri anormale
Pancreatita acuta
Sarcina nastere
Infarct intestinal
Scaderi anormale
Malnutritie
Hipotiroidism
Hipofosfatemie
Colinesteraza serica
Colinesteraza (acil-colin-acil hidrolaza) face parte din grupul carboxil-esterazelor. Rolul sau
este variabil in functie de sediul de localizare. Astfel, intalnim:
307
Pentru pseudocolinesteraza avem 5 tipuri de izoenzime, fiecare din ele putand fi evidentiata
prin electroforeza in gel de agar sau amidon. De asemenea cele 5 izoenzime pot fi evidentiate
prin metoda inhibitiei chimice diferentiate cu NaF diizo-propilfluorofosfat.
Valori normale
Valori normale serice ale colinesterazei sunt:
sindrom nefrotic
miastenia gravis
hipertiroidie
Scaderi anormale
hepatite acute
308
metastazele hepatice
distrofia musculara
subnutritie
intoxicatia cu pesticide
Amilazemie
Valori normale: 20 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat)
Cresteri anormale
Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer peptic
perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic, pseudochist
pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie intestinala, infarct intestinal,
peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct pulmonar,
arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut, colangiopancreatografie
retrograda endoscopica, macroamilazemia, medicamente (Morfina, Aspirina, diuretice
tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi anormale
Se obserba scaderi anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita cronica in stadiu
terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.
Albumina serica
Valori normale: 3,4 5.6 g/dl
Cresteri anormale
hemoconcentratie
deshidratare
309
Scaderi anormale
Hiperhidratare, malnutritie, boli hepatice (hepatita, ciroza, insuficienta hepatica), Sindrom
Nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu pierdere de proteine (Crohn, colita
ulcerativa, boala Whipple), sarcina, cancer, arsuri severe, malabsorbtie, imobilizare
prelungita.
Trigliceride
Trigliceridele sunt esteri ai glicerinei cu acizii grasi, in care toate cele trei grupari hidroxilice
ale glicerinei sunt esterificate. Sunt sintetizate la nivelul celulelor hepatice si al tesutului
gasos, din glicerina si acizi grasi.
In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu densitate foarte joasa
(VLDL) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL (3%).
Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se identifica cu
determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.
Valori normale
Cresteri anormale
Peste nivelul de 100 mg/100 ml ser se intalnesc in unele hiperlipemii (sarcina, hiperlipemie
esentiala, ateroscleroza), hipotiroidie, sindrom nefrotic.
Afectiuni: hiperlipoproteinemii primare (I-V), diabet zaharat, hipotiroidism, IMA, pancreatita
acuta, alcoolism (acut sau cronic), Sindrom Nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n
lipide/glucide, guta, sarcina, Medicamente (sterorizi, estrogen, contraceptive orale, lipide
administrate intravenos), glicogenoze.
Scaderi anormale
Valorile scazute ale trigliceridelor sunt constatate in: infectii cronice, neoplasme, hipertiroidie.
Afectiuni: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism, medicamente ce scad trigliceridemia
INR
Testul INR este un test calculat din testul PT timpul de protrombina. PT este o masura a
vitezei de coagulare a sangelui. Pentru determinarea PT, proba de sange se amesteca cu un
reactiv care determina coagularea sangelui. Rezultatul PT se exprima in secunde, si reprezinta
timpul de coagulare.
310
Datorita diferitelor tipuri de reactivi care pot fi folositi, rezultatele obtinute cu reactivi diferiti
nu pot fi comparate direct intre ele. Pentru a tine seama de varietatea reactivilor, rezultatele
trebuie sa fie transformate intr-o unitate de masura standard, care sa nu depinda de reactivul
folosit. Aceasta unitate standard se numeste unitate INR (International Normalized Ratio).
Valori normale
LDL
LDL (lipoproteinele cu densitate mica) transporta colesterolul rau, principala sursa utilizata n
cresterea leziunilor de ateroscleroza. Astfel, cu cat cantitatea de LDL colesterol din sange va
fi mai mare cu atat riscul de aparitie si progresie al cardiopatiei ischemice va fi mai mare.
Valori normale: 50 150 mg/dl
Nivelul optim al LDL colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai mic
de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai mic de
100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
HDL
Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) reprezinta colesterolul bun. HDL transporta
colesterolul din diferite parti ale corpului spre ficat, astfel impiedicnd depunerea acestuia in
peretii arterelor. Cu cat nivelul HDL-colesterolului din sange este mai mare, cu atat riscul de
cardiopatie ischemica este mai mic.
Valori normale: 35 100 mg/dl
Nivelul optim de HDL colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl
pentru femei.
Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de HDL colesterol este
sub 35 mg/dl.
Timp Quick
Timpul Quick (PT-AP) este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de coagulare.
Valori normale:
12 15 secunde sau
311
80 100%
Cresteri anormale
Timpul Quick este mare in urmatoarele afectiuni
deficienta de FX
hipo- si afibrinogenemii
Scaderi anormale
Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli de ficat),
in lipsa vitaminei K, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu aspirina, salicilati,
etc.
In vederea stabilirii mai precise a cauzelor care perturba coagularea sangelui, medicul mai
poate recomanda si alte analize. Toate aceste analize sau probe de coagulare a sangelui se fac
cand se suspecteaza diferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce
predispune la hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in
vasele sanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale,
pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta sangerari
repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precum si la bolnavii sub
tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul acestora.
Anti HCV
Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.
Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face
distinctia intre infectia acuta si cea cronica.
Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale: negativ
312
Semnificatia clinica
Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane.
Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate
Doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina
severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului
Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele
hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate
a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a
ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange
Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.
Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la
tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca
severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului
care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel
mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au
sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au
infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament
in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de
risc si calea prin care infectarea s-a produs.
Hemoglobina glicozilata
Hemoglobina glicozilata (hemoglobina A1c) este o forma de hemoglobina folosita in special
pentru a identifica concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului.
Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la
niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in
neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat
traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina formand hemoglobina
glicozilata.
La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine glicozilate.
Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa.
Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de
glucoza la care au fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina
glicozilata putem determina eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a
reglarii nivelului de glucoza serica.
313
Hemoglobina glicozilata
Hemoglobina glicozilata (hemoglobina A1c) este o forma de hemoglobina folosita in special
pentru a identifica concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului.
Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la
niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in
neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat
traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina formand hemoglobina
glicozilata.
La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine glicozilate.
Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa.
314
Numaratoare de eritrocite
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru numararea globulelor rosii este nevoie de
o picatura de sange recoltata din vena sau de la un deget. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale
Scaderi anormale
Sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica anemie, care este
recomandat sa fie tratata. Anemiile pot fi produse: pierderi mari de sange (hemoragii), boli
infectioase acute si cronice, intoxicatii cu diferite substante chimice, boli produse de paraziti,
lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie.
Cresteri anormale
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se intalneste in
pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza, boala rara)
Valori normale
Explicatie: reticulocitele parasesc maduva rosie mai repede iar la durata lor de supravietuire in
circulatie, se adauga si perioada cat trebuia sa mai stea in maduva rosie.
Daca numarul de reticulocite este normal aceasta nu inseamna intotdeauna ca pacientul nu are
anemie. De exemplu daca un pacient are anemie si numarul de reticulocite este de 1%, atunci
aceasta semnifica o afectare a maduvei care nu mai produce celule rosii la o rata care sa
corecteze anemia.
Scaderi ale anemiei se intalnesc in: chimioterapie, anemia pernicioasa,malignitati ale maduvei
osoase, probleme ale productiei de eritropetina(hormonul reglator al functiei hematopoetice).
Hemoglobina
Hemoglobina este substanta chimica care contine un pigment pe baza de fier, care da culoarea
rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii Aceasta substanta are capacitatea de a fixa
oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi il transporta in tot organismul, la celule.
Valori normale
Scaderi anormale
Indica o anemie care se datoreaza fie reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina,
fie scaderii numarului de globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule
rosii, dar acestea contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in anemii hipocrome.
Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele contine hemoglobina in
limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de hematii (globule rosii).
Hemoglobina se exprima in procente la 100 ml sange, sau in grame la 100 ml sange.
Glicozuria
Clicozuria reprezinta glucoza in urina. In mod normal urina nu contine glucoza care sa poata
fi dozata cantitativ prin metode obisnuite, daca valorile glicemiei nu depasesc capacitatea
maxima de reabsorbitie tubulara a glucozei (Tmax < 178 mg). Prin procedee specifice se
poate face o determinare cantitativa si se accepta ca o cantitate normala de glucoza in urina
este de 50 mg in 24 de ore.
In general urina contine mono si dizaharide. Astfel intalnim glucoza si fructoza din prima
categorie si lactoza si galactoza din a doua categorie.
In urina pot aparea glucidele ca urmare a tipului de alimentatie dar si ca urmare a unor stari
fiziologie(de exemplu lactoza in sarcina, in ultimul trimestru de sarcina , sau la copiii
distrofici). Fructoza poate sa apara in urina dupa consumul de fructe, in defectele enzimatice
ale diabetului sever.
317
Daca testele indica prezenta glucozei in urina, si aceste valori se coreleaza si cu o crestere
peste normal a glicemiei a jeun, atunci diagnosticul este orientat catre un diabet zaharat.
Prezenta de glucoza doar in urina,cu valori normale ale glicemiei semnifica un diabet renal.
Daca prezenta glucozei se coreleaza cu cea a aminoacizilor atunci diagnosticul se orienteaza
catre existenta unor boli ale tubilor nefronului, cauzate cel mai probabil de deficit enzimatic.
De asemenea sunt de luat in calcul afectiunile hepatice.
Timp de sangerare
Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac se inteapa usor
lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece
pana cand intepatura nu mai sangereaza.
Valori normale: 3 4 minute
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu tendinta la
hemoragie.
Proteina S
Proteina S este o glicoproteina plasmatica dependenta de vitamina K sintetizata la nivelul
ficatului. In circulatie ea exista sub 2 forme:
INR
Testul INR este un test calculat din testul PT timpul de protrombina. PT este o masura a
vitezei de coagulare a sangelui. Pentru determinarea PT, proba de sange se amesteca cu un
reactiv care determina coagularea sangelui. Rezultatul PT se exprima in secunde, si reprezinta
timpul de coagulare.
Datorita diferitelor tipuri de reactivi care pot fi folositi, rezultatele obtinute cu reactivi diferiti
nu pot fi comparate direct intre ele. Pentru a tine seama de varietatea reactivilor, rezultatele
trebuie sa fie transformate intr-o unitate de masura standard, care sa nu depinda de reactivul
folosit. Aceasta unitate standard se numeste unitate INR (International Normalized Ratio).
Valori normale
319
Antitrombina III
Este un test de sange care masoara cantitatea de antitrombina III (AT III), o proteina care ajuta
la prevenirea si reglarea coagularii sangelui.
Testul este indicat atunci cand se constata numeroase cheaguri de sange sau cand organismul
nu raspunde la medicatii anticoagulante. Poate sa ajute la determinarea cauzelor
hipercoagularii (coagularea marita a sangelui).
Valori normale: intre 0,20 si 0,45 mg/ml.
Scaderi anormale
Valorile micsorate ale AT III pot sa indice un risc sporit de coagulare. Cateva exemple de
conditii asociate cu coagularea marita a sangelui sunt:
Tromboza venelor
VSH
VSH-ul este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii (hematii) de a se depune
(sedimenta) intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a fost amestecat cu o substanta
anticoagulanta. VSH-ul se deosebeste de hematocrit prin faptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare
timp in plasma si globule rosii (hematii), fara a fi centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm,
se umple cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se
separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat inaltimea stratului inferior compus din globule rosii (hematii),
cu atat valoarea VSH este mai crescuta (mai mare).
Cresteri anormale
Se intalnesc in numeroase boli, de aceea o crestere a VSH nu este specifica unei boli si nu poate pune un
diagnostic de boala. Cresterea VSH arata medicului ca undeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o
boala cronica neinfectioasa sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani).
320
VSH este o analiza de orientare si numai medicul poate preciza cauza care a produs cresterea peste valoarea
normala a VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa altor simptome de boala. In
aceasta situatie este necesara repetarea analizei dupa doua saptamani. Dupa cum valorarea VSH scade, se
mentine sau creste, medicul isi poate da seama si de evolutia bolii.
VSH poate creste si in unele conditii fiziologice, la femei in perioada menstruala sau dupa luna a patra de
sarcina, si la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm)
fara sa aiba vreo boala constitutional. Crester foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate infectiile acute
microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale
rinichilor, in boli tumorale.
Hemoleucograma completa
Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:
Hemoleucograma completa este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli.
Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange.
Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata
distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul.
Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor
rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea
diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.
Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite
tipuri de celule albe care apar in sange in mod normal:
Neutrofile
Monocite
Eusinofile
321
Bazofile
Limfocite
Valori normale
Eritrocite RBC (variaza cu altitudinea):
Hematocrit
MCV: 80 95 femtolitru
MCH: 27 31 pg/celula
MCHC: 32 36 g/dl
Un numar mare de celule rosii (RBC) poate indica:
Fibroza pulmonara
Policitemia vera
Afectiuni renale
Pierderi de sange
Hemoragie
Leucemie
Expunerea la radiatii
Infectii
Leucemie
Hemoragii
Leucemie
323
Mielom multiplu
Artrite reumatoide
Dezhidratare
Policitemia vera
Hemoragii
Hemoglobina
Hemoglobina este substanta chimica care contine un pigment pe baza de fier, care da culoarea
rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii Aceasta substanta are capacitatea de a fixa
oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi il transporta in tot organismul, la celule.
Valori normale
Scaderi anormale
Indica o anemie care se datoreaza fie reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina,
fie scaderii numarului de globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule
rosii, dar acestea contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in anemii hipocrome.
Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele contine hemoglobina in
limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de hematii (globule rosii).
Hemoglobina se exprima in procente la 100 ml sange, sau in grame la 100 ml sange.
Hematocrit
Hematocritul reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange.
Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi sangele se combina cu o substanta
antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza
puternic intr-o centrifuga. In urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul
superior (plasma) si stratul inferior (format din globule rosii) care constituie hematocritul.
324
Hematocritul se defienste ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente) fata de
volumul total al sangelul din tubul de sticla.
Valori normale
la barbati: 40 48%
la femei: 36 42%
Cresteri anormale
Se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin deshidratare, transpiratie, prin febra,
prin varsaturi, precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului
de globule rosii (poliglobulie).
Scaderi anormale
Se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide inainte de
recoltarea sangelui.
Hematocritul, alaturi de dozarea hemoglobinei si de numaratoarea globulelor rosii, ajuta la
punerea unui diagnostic mai precis de anemie.
Valori normale
325
Numaratoare de eritrocite
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru numararea globulelor rosii este nevoie de
o picatura de sange recoltata din vena sau de la un deget. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale
Scaderi anormale
Sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica anemie, care este
recomandat sa fie tratata. Anemiile pot fi produse: pierderi mari de sange (hemoragii), boli
infectioase acute si cronice, intoxicatii cu diferite substante chimice, boli produse de paraziti,
lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie.
Cresteri anormale
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se intalneste in
pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza, boala rara)
326
Numaratoare leucocite
Tehnica de numarare a leucocitelor (globulelor albe) este similara cu ce de numarare a
globulelor rosii, dar numarul de leucocite din sangele uman este mult mai mic.
Valori normale
Cresteri anormale
Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cu microbi sau
paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra. Leucocitoza este un
mijloc natural de aparare a organismului impotriva infectiilor (prin mobilizarea unui numar
mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocita microorganismele patogene). Cresterea
numarului de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangelui cat si in
infectii deosebit de grave (peritonite, septicemii).
Scaderi anormale
Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cu virusuri,
in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotriva infectiilor, in
imbolnavirea maduvei osoase structura responsabila cu producerea acestora.
327
Comenteaza
Tipareste
Nu trebuie s priveti analizele de snge ca pe o hrtie cu semne de neneles. Ele pot semnala
existena anemiilor, leucemiilor, inflamaiilor, strilor de deshidratare, infeciilor, alergiilor
amd. Printre cele mai importante investigaii se numr:
Hemoleucograma complet
Aceasta msoar:
Numrul globulelor roii din snge sau eritrocite, RBC: la femei, valorile normale ale RBC
variaz ntre 4,2 i 5,4 milioane/mm. Un numr mare de celule roii indic presiunea mic a
oxigenului n snge, boli de inim congenitale sau deshidratare. Un numr mai mic e semnul
unor hemoragii ori al anemiilor.
328
Numrul globulelor albe sau leucocite, WBC: 4.500-10.000/mm. Valori ridicate ale WBC
indic infecii, stres fizic sau emoional, leucemie. Valorile mici arat boli ale ficatului sau
splinei, distrugerea mduvei osoase, afeciuni autoimune.
Numrul de trombocite, PLT: 150.000-400.000/mm.
Numrul sczut de trombocite arat c vasele de snge sunt fragile, numr mare
predispoziie sporit de coagulare a sngelui.
Cantitatea total de hemoglobin din snge, HGB: 12-16 g/dl. Valoarea sczut indic anemii
de diferite tipuri, hemoragii. Valorile mari sunt semne de deshidratare, boli cardiace
congenitale.
Procentul de globule roii sau hematocrit, HCT: 35-45%.
Valoarea sczut poate s semnaleze prezena unor anemii, a unor hemoragii. Valoarea
ridicat poate fi semn de deshidratare sever, oxigenare defectuoas, boli cardiace
congenitale.
VSH
La femei, valorile normale sunt de 6-13 mm/o or, dar pot varia n funcie de vrst. Valorile
crescute semnaleaz existena unei infecii n organism sau o dereglare a funciei unor organe
interne.
Funcia de coagulare a sngelui
Este evaluat cu ajutorul timpului Quick (PT-AP) sau prin intermediul indicatorului INR,
fiind util n monitorizarea tratamentului cu anticoagulante.
Valorile normale ale timpului Quick: 12-15 secunde.
Valorile normale ale INR: circa 1 (la persoanele care nu sunt n tratament cu anticoagulante)
i 2-4 (la cele aflate n tratament cu anticoagulante).
Glicemia
Este responsabil de apariia bolilor cardiovasculare prin depunerea pe pereii vaselor de snge.
O treime din colesterol (20-30%) provine din alimentaie, restul fiind produs la nivelul
ficatului. Se consider c exist colesterol bun, HDL (bun, pentru c valorile ridicate
reduc, se pare, riscul de infarct) i ru, LDL (care se depune pe pereii arterelor).
Valori normale: HDL 45-150 mg/dl; LDL sub 160 mg/dl. Colesterolul HDL sub 35 mg/dl
indic risc cardiac crescut. Colesterolul LDL mai mare de 160 mg/dl indic risc crescut de
boli cardiovasculare, cerebrale, renale, hepatice.
329
Trigliceridele
Trigliceridele, prescurtate TG, sunt grsimi care se depun pe pereii vaselor de snge i n
ficat. Creterea lor duce la riscul de sclerozare a arterelor, obezitate abdominal, boli cardiace.
Valori normale: TG 30-135 mg/dl. Valorile crescute indic boli de ficat, de rinichi, diabet
zaharat, stres, hipotiroidie. Valori sczute se nregistreaz n caz de inaniie sau efort fizic
mare.
Transaminazele
Prin msurarea transaminazelor, se evalueaz funcia hepatic. Enzimele alaninaminotransferaza ALT (TGP sau GPT) i aspartat-aminotransferaza AST (TGO sau GOT) se
gsesc, n mod normal, n celulele ficatului. Cnd acestea sunt distruse, enzimele ajung n
snge.
Valori normale: TGO 5-40 uniti/litru; TGP 7-56 uniti/l. Atenie! Valorile crescute ale
acestor indicatori nu nseamn automat o afectare hepatic, iar evaluarea final trebuie fcut
de un doctor.
Acidul uric, ureea, creatinina
Sunt substane care se gsesc n snge i pe care organismul le elimin prin intermediul
rinichilor. Prin urmare, permit evaluarea funciei renale.
Valori normale n snge: acidul uric 2,4-6,0 mg/dl; ureea 15-45 mg/dl; creatinina 0,5-1,2
mg/dl. Creterile peste normal sunt semn de gut, boli infecioase, boli de rinichi. Scderile
arat subnutriie sau existena bolilor de ficat.
330
Timp howel
Sinonim: timp de recalcifiere a plasmei.
Aceasta analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea
sangelui mai ales dupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop,
heparina, etc.). Depasirea dozei acestor medicamente poate scadea capacitatea
de coagulare a sangelui, fapt ce predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se
exprima in timpul necesar pentru coagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o
cantitate de calciu. Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.
fibrina
Interpretarea rezultatelor
Valoarea normala a timpului Howell este de 60-120 de secunde.
Alungirea timpului Howell poate apare in:
Deficit al factorilor coagularii pe calea intrinseca: XII, XI, IX, VIIIc
Deficit al factorilor coagularii pe calea comuna: X, V, II, I
Deficit cantitativ sau calitativ trombocitar, manifestat prin lipsa factorului
plachetar 3 (FP3)
Tratament cu anticoagulante
una dintre coloratiile speciale se efectueaza in cazul suspiciunii clinice de diaree produsa de
cryptosporidium - in special la persoanele imunocompromise.
Recomandari pentru recoltarea probei pentru examen coproparazitologic :
prelevarea probei se efectueaza din scaun emis spontan, fara utilizare de purgative sau
laxative pe baza de carbune
recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul spatulei, din
diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul
proba nu trebuie sa fie uscata; in cazul in care nu poate fi dusa imediat la laborator,
proba va fi pastrata la o temperatura de 2 - 8C
333
Aceast analiz este disponibil doar n anumite laboratoare Synevo. Pentru mai multe
informaii, luai legatura cu centrul de recoltare Synevo din oraul dumneavoastr.
Informatii generale
Prin metoda de examinare in strat gros se pot decela ouale de helminti (cu precadere ouale cu
coaja groasa) cu localizare intestinala: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Taenia spp,
etc.
Avantajele metodei:
1. Examinandu-se o cantitate mai mare (de aproximativ 7 ori) de materii fecale decat in cazul
examenului direct, creste probabilitatea de depistare a oualor, chiar si in cazul infestarilor cu
eliminare redusa a acestora in materiile fecale.
2. Majoritatea oualor isi pastreaza caracteristicele morfologice, fiind usor de identificat.
Pentru o crestere a eficientei examenului coproparazitologic si o diagnosticare cat mai corecta
a infestarilor parazitare cu localizare intestinala este recomandata utilizarea ambelor metode,
atat examenul direct cat si examinarea in strat gros (metoda Kato-Miura), precum si
efectuarea a 2 3 examene coproparazitologice, la interval de 7-10 zile1 ;3.
Pregatire pacient pacientul va evita:
inainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative;
in saptamana premergatoare recoltarii, administrarea anumitor medicamente: bismut,
metamucil, uleiuri minerale, tetraciclina, antiamoebiene, antidiareice, antiacide2;4.
Specimen recoltat materii fecale din orice moment al zilei; se recolteaza cate o portiune de
marimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal2.
Cauze de respingere probei
specimen obtinut cu uleiuri minerale, bismut, compusi de magneziu;
334
Bibliografie
1. Dan Steriu. Infectii parazitare, editura Ilex Bucuresti, 2003, 26-34, 152-155, 161-166, 221226, 231-234, 243-246, 247-250.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type:
Catalog
3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Diagnosticul bolilor parazitare. In Parazitologie
medicala, editura All, Bucuresti, 1992; 276.
4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology,
1991.
335
Copiii reprezinta o categorie distincta de pacienti iar medicamentele destinate lor sunt concepute special pentru a corespunde stadiului de
dezvoltare al acesora. Copilul prezinta particularitati morfo-fiziologice variabile cu varsta iar imaturitatea unor aparate si organe impun o
abordare terapeutica speciala. Prin urmare la administrarea de produse farmaceutice pediatrice sunt necesare deopotriva cunoasterea si
corelarea unor factori biologici particulari ce pot influenta intregul circuit al medicamentului in organism.
Google +0 0 0
Copiii reprezinta o categorie distincta de pacienti, iar medicamentele destinate lor sunt
concepute special pentru a corespunde stadiului de dezvoltare al acesora.
Copilul prezinta particularitati morfo-fiziologice variabile cu varsta, iar imaturitatea
unor aparate si organe impun o abordare terapeutica speciala. Prin urmare, la
administrarea de produse farmaceutice pediatrice sunt necesare deopotriva cunoasterea
si corelarea unor factori biologici particulari ce pot influenta intregul circuit al
medicamentului in organism.
De la bun inceput trebuie sa subliniem ca un copil nu este un adult in miniatura si, prin
urmare, reprezinta un mare risc administrarea de medicamente destinate adultilor doar prin
fractionarea dozelor in functie de greutatea corporala, fara a tine seama si de celelalte aspecte
care caracterizeaza organismul non-adult.
De la nastere si pana la perioada maturitatii corpul uman sufera o serie de modificari
biologice, cele mai rapide si evidente fiind in primul an de viata. In functie de aceste
transformari caracteristice, perioada copilariei a fost impartita in mai multe etape de varsta,
fiecare avand particularitatile ei: nounascut, sugar, copil mic, prescolar, scolar, adolescent. [i]
Este necesar ca mamicile sa stie ca anumite produse farmaceutice, chiar si cele care se
elibereaza fara prescriptie medicala, pot produce efecte adverse serioase copilului lor.[/i] De
exemplu: aspirina, cea mai uzuala tableta folosita pentru febra, raceala sau durere, este
336
contraindicata copiilor sub 12 ani datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse precum
sindromul Reye, o maladie rara, dar extrem de grava.
Paracetamolul administrat pe perioade lungi si la doze maxime poate determina afectarea
hepatics, de aceea folosirea lui trebuie justificata terapeutic, dar limitata la numarul de zile
indicat de medic. Ibuprofenul, un produs foarte eficace in febra si dureri de natura
inflamatorie poate produce afectiuni gastrice la utilizare abuziva. Siropurile de tuse
expectorante, bronhosecretolitice sunt indicate pe perioade bine determinate de timp si numai
pentru tusea "plina", cu bronhosecretie. Prelungirea perioadei de administrare stimuleaza
excesiv secretia bronhiilor cu perpetuarea acceselor de tuse si cresterea perioadei de
recuperare. Exemplele pot continua, multe preparate medicamentoase putand dezvolta efecte
nedorite pe termen lung, cu afectarea cresterii si dezvoltarii normale a copiilor. Scopul nostru
este insa acela de a atrage atentia asupra folosirii medicamentelor pediatrice si asupra
respectarii stricte a indicatiilor privind administrarea acestora.
Consultarea medicului, sfatul farmacistului si citirea prospectului inaintea administrarii
- sunt pasii obligatorii atunci cand micutul nostru este bolnav. Nou-nascutul (chiar la
termen si normoponderal) prezinta, prin comparatie cu adultul, nu numai diferente
morfo-fiziologice evidente, ci si biochimice, diferente care pot modifica semnificativ
cinetica medicamentului si, prin urmare, efectul terapeutic. Pentru a intelege mai bine
aceste aspecte, exemplificam cateva particularitati ale organismului sugarului si copilului mic:
Aciditatea gastrica la nastere este nula (pH neutru), ea atingand valori similare adultului spre
varsta de 2-3 ani. Aceasta, impreuna cu prezenta in stomac a laptelui poate impiedica
absorbtia unor preparate farmaceutice administrate oral, avand consecinta aparitia esecului
terapeutic.
Enzimele hepatice care participa la biotransformarea unor substante medicamentoase sunt
insuficiente in primul an de viata, ceea ce poate conduce la un ritm lent de eliminare a
acestora din organismul copilului. Mai mult decat atat, la nou-nascut mecanismele de
eliminare renala si tranzitul intestinal sunt reduse. Astfel, pot apare fenomene de reabsorbtie a
unor medicamente sau metaboliti ai acestora si posibilitatea unor efecte toxice prin
supradozare relativa.
Sugarii au bariera hemato-encefalica (acel strat de celule ce protejeaza sistemul nervos de
agresiunea multor substante) insuficient dezvoltata si, din aceasta cauza, administrarea unor
medicamente este strict contraindicata sau se face cu precautie maxima, prevenind astfel
aparitia unor reactii toxice imediate sau pe termen lung.
Am amintit mai sus doar cateva dintre diferentele existente intre organismul copilului mic si
cel al adultului incercand sa subliniem astfel [i]importanta respectarii indicatiilor medicului si
farmacistului atunci cand administram medicamente copiilor.[/i]
- See more at: http://farmaciiledona.ro/dona-info/particularitatile-organismului-copiilor-siadministrarea-medicamentelor-I43#sthash.Y0GU9xUi.dpuf
337
,,Unele dintre greelile frecvente pe care le fac prinii, mai ales aceia care dau medicamente
copiilor fr sfatul medicului, constau n administrarea incorect a acestora. Unele
medicamente trebuie administrate dup mas, altele n timpul mesei. Este necesar ca prinii
s tie i s respecte aceste indicaii pentru ca medicamentul s fie eficient i sigur pentru cel
mic. Spre exemplu, medicamentele antiinflamatoare se administrez n timpul mesei
pentru a reduce frecvena apariiei durerilor de stomac. Pe de alt parte, unele dintre
antitermice, precum paracetamolul, se administreaz cu 30 de minute nainte de mas
pentru c altfel, alimentele din stomac pot mpiedica trecerea medicamentului n snge.
Prinii nu cunosc toate aceste detalii i de aceea este bine ca ei s apeleze la sfatul
specialistului, s se documenteze corect naintea nceperii unui tratament, a declarat dr.
Evelina Moraru, medic primar pediatru Spitalul de Urgen Sf. Maria Iai.
338
O alta precauie este cea legat de modul de administrare a medicamentelor necesare pentru
tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian sau gastrit. Acesta trebuie administrat pe
stomacul gol, dimineaa, pentru a avea timp s scad aciditatea nainte de a introduce n
stomac alimentele. n caz contrar medicamentul nu-i face efectul.
2.
,,Laptele sau iaurtul diminueaz efectul multor medicamente, n special al celor care
conin antibiotice. Copilul care se afl sub tratament nu ar trebui s bea lapte nainte de
administrarea medicamentului i nici jumtate de or dup. Exist riscul ca eficiena
medicamentului s scad foarte mult i astfel afeciunea s avanseze.
Sucul de grapefruit este de asemenea periculos pentru c ncetinete procesul de
metabolizare corect a medicamentului de ctre ficat i accentueaz apariia efectelor
adverse. Sistemul de citocromi care metabolizeaz medicamentele este ocupat de substanele
din sucul de grapefruit i va trece n circulaie cu mare toxicitate. Acest efect se produce dac
medicamentele sunt administrate pe gur, aa nct, oricine prefer gustul acestor fructe i
primete antibiotice, anticolesterolice, antitusive i anticonvulsivante, trebuie s-l ntrerup, a
adugat dr. Evelina Moraru.
3.
,,Dintre toate categoriile de medicamente, antibioticele sunt cele mai periculoase. n primul
rnd administrarea acestora fr avizul medicului i mai ales atunci cnd nu sunt
necesare crete rezistena microbilor la aceste antibiotice. n al doilea rnd, distrugnd
flora microbian benefic, pot produce diaree, dureri, funcionare incorect a tubului
digestiv. n acest caz, pregtirea unei mese cu legume bogate n fibre precum mazre,
broccoli, varz va nruti starea celui mic. Nu administrai celor mici medicamente
dup ureche, mai ales antibiotice, a adugat dr. Moraru.
Un ultim aspect de care prinii trebuie s in cont este c medicamentele se administreaz
cu apa i nu cu sucuri, naturale sau carbogazoase. Este adevrat c apa trebuie ndulcit
cnd gustul medicamentului este extrem de amar, dar se vor utiliza cantiti mici i n niciun
caz, nu se va introduce medicamentul n ntreg biberonul cu lapte sau ceai.
339
Indiferent de boala pe care o are copilul, regula de baza pe care trebuie s-o ai in minte este ca
medicul pediatru este cel mai indicat pentru a recomanda medicamentele de care micutul are
nevoie. Daca medicul este plecat sau nu ai cum sa ajungi la el, ar trebui sa-l intrebi cel putin la
telefon ce medicament ar fi cel mai bun pentru boala copilului tau, inainte de a-i da ce
consideri tu ce cuviinta. Regula este valabila inclusiv in situatiile in care este vorba de
produse pe care scrie ca se elibereaza fara prescriptia medicului. Asa ca incearca sa pastrezi o
legatura cat mai stransa cu medicul pediatru, care trebuie sa devina un fel de membru al
familiei, mai ales in perioada in care copilul este mic. Cere-i un numar de telefon la care sa-l
poti suna de cate ori este nevoie.
* Regula minimului necesar
Specialistii sustin ca nu in nici un caz nu trebuie sa consideri copilul un adult in miniatura si
sa-i dai medicamentele in functie de asta. Copiii au un echilibru extrem de fragil si trec mult
mai usor decat adultii de la starea de sanatate la o stare de boala grava si invers. In plus, daca
ai in cap ideea ca mai multe medicamente inseamna ca micutul se va vindeca mai repede,
renunta la ea. Niciodata sa nu-i dai copilului o cantitate mai mare de medicamente decat cea
recomandata pe prospect. Chiar daca are o raceala severa, o infectie a urechii sau febra, mai
multe medicamente nu inseamna ca se va face bine. Dozele recomandate se bazeaza pe
cantitatea de medicamente care este sigura pentru copilul respectiv (in functie de varsta si de
greutatea lui), si nu pe gravitatea bolii.
In domeniul medicamentelor in general nu este buna decat o singura regula: regula minimului
necesar, cu atat mai mult in cazul copiilor. Cu siguranta insa, micutul tau se va face bine daca
ii vei da medicamentul potrivit, in doza potrivita. Cum sa faci insa asta?
340
341
lingurita. Nu pune medicamentul in sticla cu lapte sau cana cu suc. Daca copilul nu va bea tot
lichidul, nu va lua doza de medicamente potrivita.
Daca copilul este suficient de mare ca sa consume mancare solida, ii poti cere pediatrului sa-ti
recomande acelasi produs sub forma de tableta, pe care o poti amesteca cu putin iaurt sau cu
suc de mere.
Nu-i spune copilului ca medicamentul pe care i-l dai este o bombonica. S-ar putea ca la
inceput sa-l ia mai usor, insa o astfel de tehnica poate fi periculoasa. Daca copilul ajunge
langa respectivul medicament si nu esti atenta, se poate hotari sa-l deguste inainte de a-l
putea impiedica.
* Inainte sau dupa masa?
Atunci cand pe prospectul produselor nu scrie nimic, in general nu are importanta cand se
administreaza medicamentul. Este insa preferabil sa se dea dupa ce copilul a mancat. In foarte
putine cazuri, medicamentele trebuie date inainte de masa, pentru ca alimentele intarzie
absorbtia componentelor produselor farmaceutice in organism. Sunt si medicamente care se
absorb in organism mai eficient daca sunt date cu anumite mancaruri. Medicul pediatru si
prospectul te vor lamuri insa in aceasta privinta.
* Tetraciclina, interzisa la copiii mici!
Tetraciclinele nu se dau la copiii mai mici de sapte ani (pana la formarea dentitiei definitive)
pentru ca strica dintii, mai ales smaltul dentar, iar copiii ajung sa aiba niste dinti colorati
galben-brun si foarte multe carii. In plus, administrarea tetraciclinei poate intarzia cresterea
oaselor.
Un lucru foarte important in ceea ce priveste administrarea antibioticelor este acela ca
tratamentul trebuie dat in intregime, chiar daca copilul pare sa se simta bine. Acest lucru este
foarte important mai ales in amigdalita, angina. In astfel de boli tratamentul trebuie sa fie
complet chiar daca copilul se vindeca dupa prima zi de tratament, pentru ca daca angina este
produsa de un streptococ (ceea ce se intampla frecvent), cu cat infectiile streptococice sunt
mai frecvente, cu atat exista riscul de boli grave ulterioare, cum ar fi reumatismul articular
acut sau nefropatia post-streptococica. Asadar, nu uita ca la copil este foarte important ca
tratamentul cu antibiotice sa se faca complet, adica atat cat a fost prescris de medic (o
saptamana, zece zile, uneori doua saptamani, in functie de boala).
* Prea multe antibiotice?
In general nu este bine sa se administreze antibiotice daca nu este nevoie de ele. Exista riscul
ca micutul sa faca diverse reactii adverse, care sunt absurde la un medicament de care nu au
nevoie. Apoi este posibil ca respectivul copil sa se infecteze cu un microb chiar pe perioada
tratamentului cu antibiotice si atunci prin definitie el se va infecta cu un microb rezistent la
acel antibiotic. Intr-o astfel de situatie, infectia va fi greu de tratat. Mai exista si situatia in
care antibioticul respectiv, daca este unul administrat pe cale orala, poate distruge flora
intestinala iar copilul face diaree (acesta este un efect advers care poate aparea si atunci cand
micutul are nevoie sa ia antibiotice).
* Nu da copilului aspirina!
342
Este preferabil sa nu dai copilului aspirina sau medicamente care o contin. Aceasta poate duce
la aparitia sindromului Reye, o reactie adversa extrem de severa la aspirina pe care o pot face
copii, cu mortalitate mare, ce apare atunci cand aspirina se administreaza in timpul unor
viroze. Din fericire insa acest sindrom este extrem de rar (apare cu o frecventa de un caz la un
milion de copii tratati), insa este mai bine sa nu se dea aspirina copiilor atunci cand fac viroze,
ci paracetamol. Nu presupune ca medicamentele pe care le gasesti in farmacii nu contin
aspirina. Pentru mai multa siguranta, citeste prospectul.
* Medicamentele pentru adulti, interzise la copii!
O greseala pe care unii parinti o fac uneori este sa le dea copiilor medicamente recomandate
adultilor, pe care nu exista indicatii clare in ceea ce priveste administrarea la copii. Medicii
sustin ca este periculos sa li se dea copiilor medicamente pentru adulti intr-o doza mai mica,
pentru ca li se va da o cantitate de substanta activa mult prea mare. Daca pe prospectul
produsului nu scrie care este doza potrivita pentru un copil, nu-i da acel medicament.
* Ce medicamente sa patrezi in casa?
Nu foarte multe: pentru situatii in care copilul face febra pe neasteptate sunt utile niste
supozitoare antifebrile. Nu strica sa ai la indemana si paracetamol si sirop expectorat. Bolile
cele mai frecvente la copii sunt racelile, virozele, starile febrile. Pentru astfel de situatii este
preferabil paracetamolul sub forma de tablete dat pe gura iar in cazul in care copilul are sub
trei ani, pisat intr-o lingurita sau paracetamol sub forma de supozitoare.
Si pentru ca am vorbit de medicamentele sub forma de tablete, este bine ca acestea sa se dea
copiilor atunci cand acestia au suficienti dinti pentru a mesteca. Teoretic, orice copil care
poate mesteca si inghiti mancare pentru adulti se poate descurca si cu tabletele. Insa nu
inseamna ca daca poate sa ia respectivul medicament o va si face. Multi parinti prefera sa
amestece pastilele cu un lichid, pentru ca sunt mai simplu de administrat. Daca nu ai mai dat
copilului tablete si vrei s-o faci, fii foarte atenta si puneti la indemana un pahar sau un biberon
cu apa pentru situatia in care copilul pateste ceva. Multe dintre medicamentele pentru copii
sub forma de tablete se dizolva insa rapid, asa ca riscul ca micutul sa se inece este minim.
* Reguli de pastrare
- In ceea ce priveste modul de pastrare al medicamentelor, respecta instructiunile de pe
prospect: nu le tine in caldura si fereste-le de lumina.
- Daca ai deschis o sticluta cu sirop de tuse, spre exemplu, pentru a preveni alterarea
continutului (tinut la temperaturi ridicate, siropul se acreste), tine-o la frigider (in general,
siropul are o cantitate de zahar asa de mare, incat nu permite dezvoltarea microbilor, insa este
mai sigur sa o pastrezi la rece).
- Specialistii mai recomanda ca si pastilele sa fie tinute la temperaturi joase, in frigidere.
- Incearca sa pastrezi medicamentele in ambalajul original, mai ales atunci cand instructiunile
complete nu sunt scrise pe sticla produsului.
343
- In cazul in care pierzi prospectul produsului, arunca medicamentul. Nu merita sa-ti asumi
riscul de a da copilului un medicament dupa cum iti aduci aminte.
- Medicamentele care nu se tin la frigider, se pot pune intr-un loc uscat (in nici un caz nu le
puneti intr-un dulap din baie, pentru ca umiditatea nu le face bine).
- Nu in ultimul rand, tineti medicamentele intr-un loc la care copilul sa nu aiba acces. (sursa:
doctorulzilei.ro)
Reguli de baza
In primul rand, cand oferiti un medicament copilului aveti grija sa fie cel corect (multe
recipiente/ambalaje sunt asemanatoare) si sa administrati cantitatea corecta. In cazul in care
medicul/farmacistul nu a specificat nimic legat de dozaj (dar de altfel este o recomandare
general valabila), cititi cu atentie prospectul; aici veti afla toate informatiile necesare legate
de doza specifica fiecarei categorii de varsta, respectiv greutatea asociata, modul de
administrare, modul de preparare (daca este cazul), dar si modul de pastrare a
medicamentului (unele medicamente cum sunt picaturile nazale sunt valabile in general un
timp scurt de timp dupa deschidere; altele trebuie pastrate la frigider pentru a nu se altera
substanta activa). De asemenea, folositi dispozitivul corect de dozaj de care dispun
majoritatea produselor si nu tacamuri de bucatarie; daca nu
aveti unul/medicamentul nu are puteti imprumuta de la alt
medicament.
Daca este necesara administrarea simultana a mai multor
medicamente, consultati-va cu medicul cu privire la modul
lor de administrare, mai ales ca uneori este vorba de
substante similare/identice ce pot cauza supradozaj sau/si
interactiuini nedorite. Respectati recomandarile pentru
varsta si greutate pe care le-ati primit; o cantitate mai
mare nu inseamna ca va avea efect mai rapid/mai
semnificativ. In cazul in care pe eticheta se specifica faptul
ca este contraindicat sub o anumita varsta/greutate, nu-l
administrati fara aprobarea medicului (sunt si situatii in care
este posibila utilizarea).
Citeste si:
Medicamentele pe care nu trebuie sa le dai bebelusului
10 medicamente pe care nu trebuie sa i le dai copilului
fiecare utilizare. Sub nicio forma nu oferiti copilului sa bea direct din sticla (daca este un
sirop/medicament lichid).
Dozele pentru copii se pot calcula in baza celor ale adultilor, apeland la varsta, greutate
corporala sau suprafata corporala sau o combinatie a acestora (cea din urma este cea mai
de incredere). Greutatea corporala poate fi utilizata pentru a calcula dozajul exprimat in
mg/kg, iar copiii pot necesita o cantitate mai mare decat adultii deoarece dispun de rate
metabolice ridicate. Insa trebuie luati in considerare si alti factori, de exemplu in cazul unui
copil supraponderal calculul anterior va conduce la doze mult prea mari; de aceea doza
trebuie calculata pornind de la greutatea ideala corelata cu inaltimea si varsta. Suprafata
corporala estimeaza mai exact dozele pediatrice decat greutatea corporala deoarece multe
fenomene fiziologice se coreleaza mai bine cu prima (se calculeaza pornind de la inaltime si
greutate cu ajutorului unei nomograme).
Reguli pe varste
0-3 luni - bebelusii nu dispun de un reflex bine dezvoltat de inghitire (doar de reflex de
suctie), asadar administrarea pe cale orala a medicamentelor (paracetamolul este singura
substanta agreata de specialisti pentru tratarea racelilor la aceasta categorie de varsta alaturi de
aerosolii care au un nivel redus de absorbtie la nivelul organismului si supozitoare) se poate
dovedi problematica. In vederea stabilirii dozei necesare (calculata per kg/corp) se poate
dovedi de ajutor cantarirea adultului separat si apoi cu copilul in brate, diferenta
reprezentand greutatea copilului; metoda utila cand bebelusul nu sta linistit pe cantar. Pentru a
va asigura ca medicamentul ajunge in corp si nu este scuipat/regurgitat, apelati la o seringa
gradata (pentru substantele cu textura mai densa) sau la o pipeta (daca substantele sunt mai
lichide) si urmariti inghitirea sa. Nu este recomandat sa il introduceti in biberon cu
lapte/ceai/apa deoarece se poate aduna pe peretii acestuia sau bebelusul sa nu consume tot
lichidul; in consecinta va prezenta eficacitate redusa
3 luni-1 an - copiii dupa 6 luni dispun de obicei de un reflex de deglutitie (dovada fiind chiar
introducerea diversificarii asociata), asadar medicamentele sunt mai usor de administrat. Dupa
6 luni se poate administra si ibuprofenul (bineinteles, cu acordul medicului), iar dozele
aferente greutatii sunt mai usor de calculat (copilul sta singur in cantar). In cazul in care
medicatia presupune administrarea sub forma de tableta/comprimate, pisati-o intr-o lingurita
si amestecati cu putina apa deoarece cei mici nu sunt capabili sa le inghita ca atare (poate
aparea inecarea); apa ajuta la o inghitire fara probleme (in caz contrar poate aparea varsatura,
iar medicamentul nu va fi asimilat). Exista si situatii in care o anumita substanta provoaca un
reflex de voma (de exemplu Eurespal); nu administrati o alta doza imediat deoarece
problema se poate repeta si nu aveti cum sa aflati ce cantitate din medicament a ajuns in
organism. In plus, varsatura cauzeaza o deshidatare si impune un repaus alimentar si o
hidratare corespunzatoare, prin urmare asteptati pana la urmatoarea ora de administrare
345
Categorii de medicamente
Doamna doctor Ingrid Balan, medic specialist pediatru Centrul Medical Medsana ne ofera
urmatoarele informatii:
"Pentru a asigura eficienta optima a tratamentului in orice patologie pediatrica se impune ca
medicatia sa fie administrata in mod corect, ca atare, trebuie sa se tina cont de cateva
aspecte foarte importante si anume:
- In patologia de tip respirator, esentiala este dezobstructia nazala cu ser fiziologic sau apa
de mare si aspirarea secretiilor nazale cu pompita/aspiratorul nazal in cazul sugarilor si
346
copiilor mici, sau in cazul copiilor mai mari, dupa suflarea nasului, in mod special inainte de
mese si somn, folosind spray-ul nazal sau solutiile nazale sub forma de picaturi in general de
2 -3 ori / zi pe perioada tratamentului, conform recomandarilor medicului. Daca tabloul
clinic include tuse, vom alege un sirop de tuse din plante, 100% natural, din ingrediente ca
patlagina, muguri de pin, cimbrisor, propolis si il vom administra copilului de 2 - 3 ori/zi, ca
atare sau diluat in pahar cu apa sau ceai fie cu 30 minute inainte de masa, fie la 1 ora
dupa masa. Aerosolii cu substante bronhodilatatoare antiastmatice trebuie efectuati de 2 sau
3 ori pe parcursul zilei respectand acelasi interval orar, cu 30 minute inainte de masa sau la
o ora dupa masa pentru a spori absorbtia substantelor.
- Antitermicele trebuie administrate in caz de febra (temperatura 38.2C ) si nu pe
stomacul gol, analgezicele la nevoie, nedepasind doza zilnica recomandata de medic privind
greutatea si varsta copilului.
- Antibioticele se administreaza numai la recomandarea medicului pe baza certitudinii unei
infectii de tip bacterian, la interval de 6-8-12 ore sau chiar 24 ore in functie de tipul de
antibiotic ales, in timpul meselor sau dupa consumul de alimente dar nu impreuna cu
lactate, apoi copiii mai mari vor clati gura cu solutie de bicarbonat de sodiu si vor efectua
periaj dentar pentru a preveni aparitia candidozei orale si de asemenea vor insoti
tratamentul cu antibiotic cu un probiotic de calitate, administrat la 2 ore dupa consumul
antibioticului, preferabil concomitent cu iaurt, timp de 2 saptamani dupa terminarea curei de
antibiotic.
- Patologia de tip digestiv ce include dureri de stomac sau diaree, impune administrarea de
antiacide sau medicamente adresate refluxului gastro-esofagian, antidiareice, preferabil cu
15-30 minute inainte de masa sau dupa mese conform prescriptiei medicale, administrate in
biberon sau intr-un pahar cu apa. Medicamentele impotriva infectiilor parazitare se
administreaza de obicei dimineata, inainte de masa si se prefera cele naturale.
- Medicatia antialergica se recomanda a fi administrata de obicei seara, inainte de culcare
iar pentru medicamentele nesedative se poate introduce o doza si dimineata.
- Unguentele, respectiv cremele se aplica local pe tegumentul curat in strat subtire, in functie
de patologie si recomandarea dermatologului sau pediatrului, la
nevoie sau in cazul in care acestea contin cortizon sau antibiotic,
doar de 1-2 ori/zi pe durata tratamentului."
Doamna farmacist Anca Cioroianu in cadrul Farmaciilor
Belladonna:
"-Siropurile de tuse sunt de 2 feluri, si anume: siropuri pentru tuse
seaca si tuse productiva.
Siropurile pentru tuse productiva se administreaza in timpul zilei,
pana cel mai tarziu la ora 18:00, pentru a evita fluidificarea secretiilor bronsice pe timpul
serii si al noptii cu declansarea crizelor de tuse productiva pe timpul noptii.
Siropurile pentru tuse seaca se administreaza in timpul zilei, dar si seara pentru a evita
declansarea crizelor de tuse seaca in timpul noptii. Cateodata, exista ca efect secundar
somnolenta pentru anumite tipuri de siropuri pentru tuse seaca.
Desi, ca principiu general, medicatia pentru tusea productiva nu se asociaza cu medicatia
347
Reguli de siguranta
Nu administrati niciodata medicamente celor mici sub pretextul ca sunt
bomboane; vor tine cont de acest lucru si fie le vor solicita abuziv, fie le pot
ingera singuri (exista o multime de medicamente cu potential fatal cand apare
supradozajul; conform statisticilor este vorba despre preparatele de fier,
antihipertensivele, antidiabeticele orale, antidepresivele triciclice, blocantele
canalelor de calciu, picaturile pentru nas si ochi). Niciun fel de medicatie, inclusiv
cele achizitionate fara prescriptie medicala nu trebuie sa fie pastrate ca pentru
uz general, ci doar medicamentul prescris de medic pentru un anumit copil. Nu
oferiti niciodata unui copil un medicament prescris altuia, chiar daca sunt
frati. Toate medicamentele trebuie sa fie etichetate si pastrate intr-un dulap
inchis, in conditii de temperatura si lumina adecvate (de obicei caldura si
lumina deterioreaza produsele), departe de accesul copiilor; de preferat sa nu fie
unul din baie doarece este o umiditate crescuta. Daca este necesara refrigerarea,
asigurati-va ca nu ajunge la indemana copilului. Verificati cu atentie reteta, dar
si ambalajul; in cazul celui din urma este necesar ca medicamentul sa fie in
garantie si sa contina indicatii legate de administrare (in general sunt
completate de farmacist in baza retetei medicale). Este bine sa notati pe ambalaj
si data primei deschideri. Parcurgeti intotdeauna prospectul deoarece sunt si
cazuri in care medicii comit erori (medicamentul nu este pentru categoria sa de
varsta). In cazul in care este vorba de administrare injectabila si nu cunoasteti
procedura, apelati la un specialist.
349
De retinut
Retineti faptul ca cei mici pot prezenta reactii adverse diferite de ale adultilor, prin urmare
un medicament care nu a fost testat pe copii poate avea si alte efecte decat cele incluse in
prospect. In acelasi sens, copiii au organisme diferite,prin urmare unele substante pot sa nu
functioneze la ei la fel de bine ca la adulti. De asemenea, sunt si mai sensibili decat adultii, de
exemplu ingrediente cum sunt antihistaminicele sau alcoolul (frecvent utilizate in tratarea
racelii) pot cauza efecte la doze mai mici, conducand la excitabilitate sau somnolenta
350
excesiva. Trebuie subliniat in aceasta privinta faptul ca aspirina poate cauza boli grave sau
chiar deces la copiii cu simptome de gripa sau varicela (sindromul Reye). Recomandarile
producatorilor de medicamente sunt sa nu se utilizeze medicamente pentru raceala si tuse la
copii mai mici de 2 ani (dar si anumite picaturi nazale); pot aparea convulsii, aritmii,
scaderea starii de constienta si chiar deces. Cand tratamentul presupune un antibiotic, chiar
daca simptomele se amelioreaza/dispar, trebuie sa urmati tratamentul pana la final (in caz
contrar poate aparea rezistenta la antibiotic). In cazul in care simptomele nu se amelioreaza in
urma tratamentului este bine sa cereti sfatul medicului deoarece poate fi vorba de o afectiune
grava.
Cand administrati medicatia celor mici, fiti veseli si atenti. Nu uitati ca cei mici sunt
inteligenti, asa ca explicati-le pe intelesul lor ce problema au si cum ii va ajuta doctoria. Daca
gustul e o problema, incercati sa le oferiti un cub de gheata, putina apa sau inghetata dupa ce
inghit medicamentul deoarece temperaturile reci amortesc papilele gustative. Si atingerea
nasului copilului in timp ce ia medicamentul poate ajuta la blocarea gustului si a mirosului;
pot face asta si singuri (vor avea un sentiment de control). Ii puteti incuraja sa aleaga locul
unde sa ia doctoria si chiar sa o introduca singuri in gura (daca au varsta necesara). Daca nu
tolereaza medicamentele sub forma lichida, cereti medicului/farmacistului sfaturi cu privire la
alte forme de prezentare disponibile (pot exista si mai multe arome). Amestecarea pastilei
(daca e cazul) cu mar copt sau budinca poate ajuta, insa doar daca prospectul ingaduie
combinarea cu alimente (se poate reduce eficacitatea substantei active). Si nu uitati de o doza
mare de atentie si dragoste care ajuta intotdeauna.
Multumim doamnei doctor Ingrid Balan si doamnei farmacist Anca Cioroianu pentru
ajutorul oferit in realizarea articolului.
351
Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical
Sphera: "Tratamentul infectiilor virale comune ale tractului respirator superior consta in
principal din medicatie ce are rolul de a ameliora simptomele de raceala si gripa.
Terapia antivirala specifica, tintind eradicarea virusului cauzator de boala (similar cu
actiunea antibioticelor asupra bacteriilor) nu este disponibila pentru tratamentul virozelor
respiratorii uzuale. In tratamentul infectiilor gripale dovedite se folosesc doua substante cu
structura asemanatoare apartinand acestei clase, Oseltamivir (comercializat sub forma de
capsule cu denumirea de Tamiflu) si Zanamivir (comercializat ca pulbere pentru aerosoli sub
denumirea de Relenza). S-a constatat ca aceste substante reduc durata simptomelor gripale si
frecventa otitelor medii asociate infectiilor gripale.
Dificultatea de a deosebi infectia gripala de celelalte infectii virale ale cailor respiratorii,
precum si necesitatea ca terapia antivirala sa fie inceputa la debutul bolii pentru rezultate
optime limiteaza utilitatea acestor medicamente la cazuri selectate, recomandarea utilizarii
acestor terapii fiind apanajul medicului specialist pediatru sau infectionist.
Tratamentul simptomatic al racelii la copil a fost mereu un subiect controversat. Desi unele
tratamente si-au dovedit eficacitatea in tratamentul episoadelor de raceala ale adultilor, ele nu
au fost suficient studiate pe populatia pediatrica si eficienta lor este adesea contrabalansata de
pericolul efectelor adverse potentiale. De asemenea, pe parcursul unui episod de raceala, cat si
intre pacientii individuali simptomele de boala pot varia considerabil asa ca, daca totusi
decidem sa utilizam medicatie simptomatica, trebuie sa alegem cu grija substante care sa
vizeze cu adevarat simptomele copilului si trebuie sa ajutam parintii sa inteleaga efectul vizat
al terapiei si regimul de dozaj eficient pentru atingerea efectului dorit.
FEBRA dovedita (temperatura mai mare de 38,0 - 38,5 gr C) se trateaza cu Ibuprofen
352
suspensie orala in doza de 5 - 10 mg / kg greutate corporala /doza la copilul mic si 200 - 400
mg / doza la adolescent si adult si/sau Paracetamol 10 - 15 mg/ kg greutate corporala /doza la
copilul mic si 500 - 1000 mg /doza pentru adolescenti si adulti, nedepasind 3 - 4 administrari /
24 ore. In anumite situatii (greata, varsaturi, refuzul administrarii orale a medicatiei) se pot
utiliza si supozitoare cu ibuprofen sau paracetamol in doze adaptate varstei. In general ritmul,
doza si durata administrarii ar trebui stabilite de catre medicul de familie sau medicul pediatru
in functie de intensitatea febrei si de factorii individuali asociati.
OBSTRUCTIA NAZALA se trateaza diferit in functie de varsta pacientului, pentru sugar si
copilul mic fiind o prioritate mentinerea cailor aeriene desfundate prin aspirarea secretiilor
nazale (cu pompita sau aspirator nazal) si fluidificarea secretiilor vascoase cu ser fiziologic
administrat ca spray intranazal. Copiii mai mari si adolescentii pot beneficia, in cazuri
selectionate, si de medicamente vasoconstictoare de uz local in solutii mai diluate decat cele
folosite pentru adulti, ca Xylometazolinum (comercializat ca Bixtonim Xylo, Olynth, Otrinase
etc.), Oxymetazolinum (Nasivin, Rinoxin, Afrin) sau Phenylephrinum (Vibrocil). Aceste
substante sunt comercializate ca picaturi nazale sau spray nazal si regimul lor de administrare
variaza cu varsta si intensitatea simptomelor.
RINOREEA (adica secretia nazala) apoasa abundenta poate fi redusa utilizand oral
antihistaminice de prima generatie (ex- Cyproheptadinum, comercializat ca Peritol) sau cu
Ipratropium bromide (comercializat ca solutie inhalatorie sub denumirile de Atrovent,
Ipravent, Ipraxa).
TUSEA, desi este adesea perceputa ca un simptom ingrijorator de catre familie, de regula nu
necesita tratament medicamentos. Daca este asociata cu scurgerea in faringe a secretiilor
nazale poate fi ameliorata de utilizarea antihistaminicelor de prima clasa si de o buna igiena
locala, cu aspirarea sau drenarea secretiiilor reziduale. Alti pacienti au tuse iritativa ce persista
zile - saptamani si nu este ameliorata de antitusivele uzuale. Mierea (o lingurita - doua cu 30
de minute inainte de culcare) amelioreaza tusea nocturna."
Doamna doctor Alina Stanciu, medic specialist pediatrie, Reteaua privata de sanatate
REGINA MARIA: "Rinofaringita acuta (raceala sau guturaiul) reprezinta inflamatia
mucoasei nazale si faringiene de cauza frecvent virala, cu varf de incidenta in sezonul rece,
caracterizata prin febra, dureri faringiene, stranut, obstructie nazala, apetit capricios etc.
Tratamentul simptomatic presupune :
- Combaterea febrei si durerilor faringiene -prin utilizarea antipireticelor si analgezicelor gen
acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen. Parcetamolul se prezinta sub forma de sirop 120
mg/ 5 ml, supozitoare- 125 mg, 250 mg si comprimate 500 mg (doza utilizata de 15 mg/ kg /
doza; se poate repeta de maxim 4ori/zi)."
"Influcid este un remediu homeopat care s-a dovedit a fi foarte eficient in combaterea
simptomelor racelilor. Astfel, in cadrul unui studiu pe 86 copii cu infectii respiratorii virale
acute, cu varste cuprinse intre 3- 6 ani, in care tratamentul de baza a fost asociat cu Influcid a
fost evaluat pe o perioada de 7-10 zile cu un grup de referinta in care s-a administrat doar
353
Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical
Sphera: "Substantele antivirale folosite in tratamentul gripei la copil (Oseltamivir si
Zanamivir) pot determina simptome gastrointestinale (greata, diaree, varsaturi, durere
abdominala), conjunctivita, epistaxis si in cazuri rare alergii, soc anafilactic, aritmii, confuzie,
hepatita toxica, convulsii si alte simptome neuro-psihiatrice, fiind cu atat mai importanta
supravegherea medicala pe durata tratamentului.
Ibuprofenul determina frecvent disconfort si iritatie a tractului gastrointestinal.
Paracetamolul in doza crescuta este toxic hepatic. Aspirina nu se mai utilizeaza in
tratamentul febrei pediatrice deoarece este asociata cu aparitia unei complicatii amenintatoare
de viata, sindromul Reye.
Medicamentele vasoconstrictoare de uz local determina foarte rar, prin absorbtie sistemica,
bradicardie, hipotensiune si coma. Utilizarea lor prelungita determina rinita medicamentoasa,
cu revenirea senzatiei de obstructie nazala cand se incearca oprirea medicatiei.
Antihistaminicele de prima generatie au ca efect advers de baza efectul sedativ, cu
354
355
Doamna doctor Maria Calota, medic specialist pediatru in cadrul Centrului Medical
Sphera: "Ca regula, utilizarea medicatiei simptomatice in tratamentul racelii la copil ar trebui
sa fie limitata la 3 zile, daca simptomele suparatoare persista dupa acest interval sau daca
simptomatologia reapare la scurt timp dupa oprirea medicatiei fiind recomandat consultul
pediatric de specialitate."
anatate
Medicamente recomandate pentru raceala la copii
de Irina Olteanu
Medicamente
Medicamente
Medicamente
Medicamente
Medicamente
Medicamente
Medicamente
Medicamente
356
358
362
Medicamentele homeopate sunt tot mai des preferate de parinti drept alternative la tratamentul
alopat care consta de obicei intr-o multitudine de substante chimice. Vom afla in continuare
care sunt cel mai des utilizate medicamente homepate pentru copii, ce contin si la ce ajuta.
Medicamente homeopate - cateva informatii despre homeopatie
Medicamente homeopate - piata romaneasca
364
"Influcid este un remediu homeopat care s-a dovedit a fi foarte eficient in combaterea
simptomelor racelilor. Astfel, in cadrul unui studiu pe 86 copii cu infectii respiratorii virale
acute, cu varste cuprinse intre 3- 6 ani, in care tratamentul de baza a fost asociat cu Influcid a
fost evaluat pe o perioada de 7-10 zile cu un grup de referinta in care s-a administrat doar
medicatie simptomatica, urmarindu-se parametrii clinici si de laborator. Rezultatele studiului
au evidentiat urmatoarele: efectul hipotermic si amelioararea simptomatologiei inca din
primele 2 zile de administrare asociata cu Influcid. Astfel 2/3 din copiii care au primit
tratament asociat ci Influcid Pe toata perioada administrarii asociate cu Influcid nu au aparut
369
complicatii.
Studiul de fata a demonstrat ca Influcid are eficacitate mare in gripa si alte infectii respiratorii
virale acute."
Doamna doctor Simona Nitu - medic pediatru si medic de familie cu competente in
homeopatie, presedinte Asociatia Romana de Gemoterapie si Homeopatie ne mentioneaza:
"Homeopatia este, la ora actuala, una dintre terapiile naturale care a devenit din ce in ce mai
solicitata de catre pacienti. Medicamentul homeopat este o substanta naturala in doza
infintezimala (nu contine substanta materiala ci numai informatie) si se poate administra in
egala masura copiilor, adultilor, persoanelor varstnice, fara nici o delimitare.
Totusi, intre cele 5000 de medicamente homeopate cunoscute, cateva se recomanda mult mai
frecvent la copii.
Astfel,in primul an de viata,pentru a putea fi ajutat sugarul sa treaca mai usor peste
,,stresul''de adaptare la viata sau de crestere,se recomanda destul de fercvent Colocynthis sau
Magnezia phosphorica (dar un numai), pentru ameliorarea colicilor abdominale.
In timpul eruptiei dentare, Chamomilla ajuta sa fie mai usor suportata durearea, Belladonna
ajuta la scaderea febrei,a durerii si a inflamatiei, Podophylum amelioreaza diareea, iar
Antimonium tartaricum intervine spectaculos in bronsiolita.
Tot la copii pot fi utilizate cateva remedii (atunci cand situatia o cere) care definesc tipul de
consitutie al coplilui: Calcarea carbonica pentru copilul cuminte, mancacios, care transpira
puternic la cap, Sulphur pentru copilul pofticios, incapatinat, cu tendinta de lider, Phosphorus,
pentru copilul slabut, vioi, curios, inimos, sensibil, Silicea pentru copilul slabut, firav, fara
pofta de mancare, cu unghii si par fragil.
Toate remediile homeopatice au concentratii diferite (care arata gradul de dilutie) si sunt
stabilite numai de catre medicul curant, la fel modul de administrare - o data pe zi, frecvent
sau o singura data pe luna.
Frumusetea homeopatiei consta in faptul ca se refera la bolnav ca persoana individualizata si
nu la boala in sine. De exemplu, numai pentru o simpla febra se cunosc zeci de remedii
homeopatice care pot fi recomandate, tinandu-se cont de toate simpomele: daca exista
transpiratie sau nu, sete, frison, somnolenta sau agitatie, roseata sau paloare a tegumentelor,
tuse, scaune diareice etc. Aceasta este asadar Homeopatia: medicina bolnavului si nu a bolii,
pe care o poate folosi doar medicul in folosul omului, ca si o minunata ,,Arta a vindecarii''."
In incheiere, doamna doctor Irina Firuti, medic specialist medicina de familie cu competente
in Homeopatie, membru al Societatii Romane de Homeopatie, www.drfiruti.ro, ne spune
care sunt cele mai frecvente remedii pe care le indica in sezonul rece:
"* Aconit - in cazul simptomelor care apar imediat dupa expunerea la frig uscat sau un vant
rece si taios.
* Dulcamara - atunci cand raceala sau alte simptome s-au datorat din contra, unei vremi
umede, ploioase, sau trecerii de la cald umed (baie, transpiratie) la frig
* Belladonna - remediu excelent de febra, atunci cand aceasta se insoteste de congestia fetei,
370
ochi stralucitori, extremitati reci, sete, eventual delir. In dilutii inalte este si un remediu pentru
cei care fac convulsii febrile. Recomand insa in astfel de situatii sa se contacteze medicul
homeopat pentru un dozaj adecvat.
* Gelsemium - remediul prin excelenta al gripei cu stare de slabiciune marcata, dorinta de a
dormi, fara sete, tremuraturi
* Eupatorium perforatum - pentru starile gripale insotite de dureri in tot corpul, ca si cum ar fi
fost batut sau ar avea febra musculara
* Allium cepa - eficace in rinita cu guturai ca un robinet stricat", iritant si lacrimare care nu
irita ochii
* Arsenicum album - util cand raceala e mai degraba intestinala, cu diaree si varsaturi si stare
de agitatie.
* Oscillococcinum - desi foarte popular datorita reclamelor, isi dovedeste utilitatea numai
daca este luat in primele minute dupa ce am simtit ca ne-a luat raceala", ceea ce un copil mic
nu stie sa spuna. Preventiv, nu are valoare.
* Kali bichromicum - este bun pentru scurgerile nazale groase, care infunda nasul si nu pot fi
scoase cu aspiratorul nazal, ca si pentru bronsitele cu tuse groasa, ajutind sa se elimine
secretiile respiratorii
* Hepar sulfur - este antiinflamatorul homeopat prin excelenta, ajutand in fazele initiale ale
inflamatiei ca aceasta sa dea inapoi" mai repede
* Spongia - este un antitusiv eficace, ajutind rezolvarea tusei latratoare" cu tendinte de
sufocare din laringite.
Lista de mai sus este doar orientativa, dozele si concentratiile ca si frecventa de administrare
trebuind a fi facuta la indicatia homeopatului si preferabil dupa consultarea pacientului, numai
acesta putind cunoaste detaliile dupa care se indica respectivele remedii.
Ea se doreste doar o ilustrare sumara a faptului ca posibilitatile terapeutice prin homeopatie
sunt reale iar parintii care recurg la aceasta medicina descriu cum, in timp, organismul
copilului devine mai puternic si mai rezistent, lucru care se constata cu precadere o data cu
intrarea in comunitatea scolara."
Multumim doamnelor doctor Simona Nitu si Irina Firuti pentru ajutorul acordat in
realizarea articolului.
-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze
,in seringa gata de intrebuintare
-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu
dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent
alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,tavita renala
-garou,pernita ,musama (ptr. inj iv)
-recipiente ptr colectarea deseurilor
Pregatirea psihica pacientului:
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei.
Pregatire fizica:
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii
-se spala pe maini cu apa curenta ,
-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate
,aspectulsolutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit
cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte
protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca
bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat
-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor:-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se
introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie
ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua intepaturi.
Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie din doua fiole, fie
dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si medicamente gata dozate si
trase in seringi sterile seringi preumplute(cum ar fi anticoagulantele).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie pentru
ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand cantitatea combinata
este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica a
pacientului, calea de administrare.
Injectia intradermica ( i.d.
Scop -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la
nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a
testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
374
Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
375
377
Incidente si accidente
Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta
sau a unor ramuri ale sale
zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic
-supuratie aseptica
Incidente si accidente
Interventii
381
-injectarea lenta
-injectare lenta
-ameteli,lipotimie,colaps
-se int
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
1 INTRODUCERE :
382
Medicamentele
pot
fi
administrate
pe
diverse
cai:
calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala, nazala,
auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)
calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul
gastrointestinal
calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale,
subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase,
intraartriale
cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in
sistemul respirator cu ajutorul sondei endotraheale
cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau
analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural
calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul
pleural
pacientul potrivit
medicamentul potrivit
doza potrivita
calea de administare potrivita
383
amiodarone
anticoagulante
benzodiazepine
chimioterapice
dopamine
dobutamne
insulina
lidocaina
opioide (morfina)
trombolitice
Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor
cu risc crescut constau in prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii imediat
perfuzate,
asa-numitele
premixed
infusion.
Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doua nurse diferite
(dozajul si rata perfuziei).
2 ADMINISTRAREA MUCODERMALA A
MEDICAMENTELOR
Materiale necesare:
medicatia
manusi
386
Administrarea:
Administrarea:
pregatirea pacientului
se agita samponul pentru a uniformiza continutul sau a mixa solutiile
componente
se uda bine cu apa parul pacientului
se aplica cantiatea indicat de sampon
se spala parul si scalpul cu samponul aplicat fara a folosi unghiile
se lasa samponul sa-si faca efectul conform indicatiilor din prospect (de
obicei 5-10 min)
se clateste cu apa din abundenta
se sterge parul si se usuca
dupa uscare se piaptana sau se perie parul pacientului
daca este nevoie se foloseste piaptene fin cu dintii desi pentru inlaturarea
eventualelor oua de paduchii
388
se agita flaconul pentru a mixa compozitia daca este cazul. Se tine recipientul la 15-30
cm de piele si se pulverizeaza o pelicula fina de medicament pe zona care trebuie
tratata
Aplicarea pudrei:
Materiale necesare:
manusi
medicatie prescrisa
bandaj adeziv
bandaj transparent semipermeabil
Administrare:
se
se
se
se
se
se
Cel mai folosit unguent transdermal, folosit pentru efectul sau sistemic,
este nitroglicerina. Se foloseste pentru a dilata vasele sangvine si pentru a
imbunatatii irigarea cardiaca la pacientii cu ischemie cardiaca sau angina
pectorala.
Consideratii speciale:
cand i se administreaza patch-ul cu scopolamine sau fentanyl pacientul nu
are voie sa sofeze pana cand nu se instaleaza raspunsul la medicatia
administrate
pacientul va fii monitorizat pentru depistarea precoce a efectelor adverse
(durere de cap, hipotensiune la administrarea de nitroglicerina etc)
391
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
apa calda sau solutie normala salina
comprese sterile
pansamente oculare
Pregatirea materialelor:
392
Discurile oculare sunt mici si flexibile, si sunt formate din trei straturi: doua
exteriare si unul de mijloc, care contine medicamentul. Discul medicamentos
pluteste intre pleoapa si sclera si poate fi purtat chiar in timpul innotului sau
activitatilor sportive. Prin administrarea tratamentelor oculare sub forma de
discuri medicamentoase pacientul este scutit de grija de a-si adminstra picaturi
oculare la anumite intervale de timp. Dupa ce discul este plasat, lichidele oculare
il umezesc eliberandu-se astfel medicamentul pe care il contine. Lentilele de
contact si umiditatea oculara nu afecteaza discurile. Discul ocular poate elibera
medicamentul pe care il contine chiar si o saptamana de la aplicare. (cum ar fi
discurile care contin pilocarpina, folosita in tratamentul glaucomului).
Contraindicatiile folosirii discurilor oculare sunt conjunctivitele, keratitele,
dezlipirile de retina si alte afectiuni in care constictia pupilara trebuie evitata.
394
Consideratii speciale:
Materiale necesare :
picaturile prescrise
sursa de lumina
aplicator cu capatul de bumbac
bol cu apa calduta
dopuri urechi din bumbac
396
Pregatirea medicamentelor:
Adminstrarea :
se spala mainile
se verifica identitatea pacientului
se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne
asiguram ca stim exact care este urechea afectata
se asigura intimitate pacientului
se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechiei afectate
se pozitioneaza canalul auditiv (la adult se trage ureche in spate si in sus,
la copil in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a medicamentului
se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac,
deoarece orice colectie poate reduce efectul medicamentului
se verifica medicamentul care trebuie adminstrat ca data de expirare si se
compara inca o data cu indicatia medicului
cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi tinand
in asa fel picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe timpan ci
pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului
se mentine urechea in acceasi pozitie pana cand medicamentul dispare cu
totul in interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia obisnuita.
se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 mkinute pentru a lasa
medicamentul sa fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru a
impiedica scurgerea medicamentului, avand grija sa nu fie introdus prea
adanc pentru a nu crea presiune in canalul auditiv
se curata si usuca ureche externa
daca este indicat se va repta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa cel
putin 10 minute
se spala mainile
Consideratii speciale:
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are
anumite afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomnda o
blndete deosebita in efectuarea manevrelor
397
Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau aerosoli
(folosind un nebulizator).
Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai degraba
efecte locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazala
sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.
Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele,
anestezicele si corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru
asigurarea confortului pacientului in timpul unei examinari rinolaringeale,
laringoscopii, bronhoscopii sau intubatii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamatia in sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci cand pacientul are
polipi nazali.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
tavita renala
398
Administrarea:
pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu
umerii ridicati, capul dincolo de marginea patului, in hiperextensie. Se va
sprijini capul pacientului astfel pozitionat.
se inlatura capacul spray-ului
399
Consideratii speciale:
400
spray sau aerosoli, efectul poate aparea la un interval cuprins intre 2 zile si
2 saptamani)
Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
lubrifiant
manusi
comprese
pensa sau aplicator daca este necesar
Administrare:
401
Consideratii speciale:
402
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
recipient pentru medicamente
pahar apa sau suc pentru copii
Administrare:
se spala mainile
se verifica data expirarii medicamentelor
se confirma identitatea pacientului
se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in
starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de
exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care
prezinta hipotensiune)
se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul
daca este necesar, se vor sfarama tabletele pentru a facilita inghitira lor
se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca
este nevoie, se va verifica deschizandu-i gura.
Se va reveni pentru verificarea starii pacientului in maxim 1 ora
Consideratii speciale:
405
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
aleza
seringa speciala cu piston de 50-60 ml
comprese
recipient pentru mixarea medicamentelor daca este necesar
apa
leucoplast
pensa pentru clampat
tub de pentru gastrostoma si palnie daca este necesar
Pregatirea materialelor:
Administrare:
se verifica medicatia
se spala mainile
daca medicatia prescrisa este sub forma de tablete aceasta trebuie
sfaramata pentru a pute fi dizolvata intr-un lichid. De preferat sa se ceara
406
Consideratii speciale:
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
recipient pentru medicamente
Administrare:
se
se
se
se
se
Administrarea translinguala:
Definitie
Efectuare
a tehnicii
FIZIC
-pozitie sezand, decubit dorsal
-se pregateste locul prin degresare
-se efectueaza dilutia
-se injecteaza strict i.d 0,3-0,5 ml solutie diluata
410
REALIZAREA DILUTIEI
PENICILINA
I.Obtinerea dilutiei necesare pentru testare
-continutul flaconului de 400.000 u.i se dizolva in 4 ml ser fiziologic,
obtinandu-se o concentratie de 100.000 u.i/ml.
-din aceasta solutie se va lua 1 ml si se adauga 9 ml de ser fiziologic,
obtinandu-se o concentratie de 10.000 u.i/ml.
-se repeta aceeasi manevra, obtinandu-se o concentratie de 1000 u.i/ml.
-pentru copii se va folosi o solutie de concentratie 100 u.i/ml.
II.Testarea propriu-zisa
-se va administra strict intradermic 0,1 ml din solutia diluata
-dupa injectare nu se va tampona locul punctiei si se va evita atingerea
(acoperirea) zonei, precum si leziunile de grataj.
III.Rezultatul testarii Interpretare
-dupa injectarea intradermica se va astepta o perioada de 15-30 min
-daca apare congestie si induratie sau un halou alb extensiv peste
congestie, atunci antibioticul nu se administreaza (pacientul este alergic).
IV.Alte variante de testare
-testarea se poate face si prin administrarea pe mucoasele sacului
conjunctival:
Se va aplica o picatura din dilutia de 1.000 u.i/ml
Dupa 15 min, se observa cu atentie aspectul ochiului: daca apare
hiperemie, pacientul este alergic la acest antibiotic.
411
AMPICILINA SI OXACILINA
I.Obtinerea dilutiei necesare pentru testare
0,25 g
250 mg =
STREPTOMICINA
I.Obtinerea dilutiei necesare pentru testare
80 mg = 0,08 g
40 mg =
H.H.C i.v
Gluconolactat de calciu sau clorura de calciu i.v
Antihistaminice Romergan.
Definiie:
~ Medicamentele sunt substane de origine animal, vegetal sau
sintetizat chimic transformate prin operaii farmaceutice ntr-o form de
administrare (comprimat, drajeu etc.).
Scopul utilizrii:
~ Prevenirea bolilor.
~ Ameliorarea bolii.
~ Vindecarea bolii.
Doza de administrare. Funcie de doza administrat, acelai produs poate
aciona ca aliment, medicament sau toxic difereniind:
1. Doza terapeutic: doza administrat cu scop terapeutic, fr efect toxic.
Variaz de la doza minim cu efect terapeutic la doza maxim cu efect
terapeutic.
2. Doza maxim: doza administrat n cantitatea cea mai mare fr aciune
toxic asupra organismului.
3. Doza toxic: doza administrat care provoac fenomene toxice grave
pentru organism.
4. Doza letal: doza care conduce la decesul pacientului.
Tipuri de medicamente:
~ Pulberi.
~ Medicamente hidrice au ca solvent apa.
~ Soluii clorurate, glucozate, ap oxigenat.
~ Infuzii.
~ Tincturi cu solvent alcoolul.
~ Extracte.
~ Preparate prin evaporare.
~ Preparate zaharate.
~ Emulsii.
~ Siropuri.
~ Medicamente solide: tablete, pastile, pilule, granule, capsule, comprimate,
caete.
~ Medicamente pe baz de grsimi pomad, ulei, unguent etc.
Reacii adverse ale medicamentelor:
~ Reacii alergice.
~ Accidente grave generale agranulocitoz, anemie, oc anafilactic.
~ Dezechilibre biologice prin modificarea florei microbiene.
~ Distrugerea florei patogene poate duce la dezvoltarea intens sau
virulent a microorganismelor parazitare.
~ Micoze.
~ Infecii cu stafilococi rezisteni la antibiotice.
~ Unele produse pot masca semnele unei boli, fr a o vindeca complet,
dac doza i durata nu sunt suficiente.
414
~ Calea urinar.
~ Calea parenteral. Injecii, perfuzii, transfuzii, puncii.
416
Definiie:
~ Calea oral calea natural de administrare, medicamentele se resorb la
nivelul mucoase digestive.
Forma de prezentare:
~ Form lichid:
Soluii substane dizolvate n ap, alcool.
Mixturi suspensii. Infuzii ceaiuri. Siropuri.
Decoct soluii extractive obinute prin fierbere.
Tincturi soluii extractive alcoolice.
Extract. Uleiuri. Emulsii amestec de dou lichide.
~ Form solid:
Tablete (comprimate). Granule. Mucilagii. Pulberi. Capsule.
Drajeuri acoperite cu strat protector, colorat diferit, cu rol n mascarea
gustului, mirosului.
Echivalena medicamentelor:
1
1
1
1
pahar de lichior
ceac de cafea
pahar de vin
pahar de ap
1 linguri
1 lingur sup
60 picturi
15 ml ulei
50 ml ap
100 ml ap
200 ml ap
5 ml ap
6,5 ml sirop
4,5 ml ulei
15 ml ap
20 ml sirop
12,5 ml ulei
10 g
5g
15 g
1g
1 g soluie apoas
1 g soluie uleioas
1 g soluie alcoolic
1 g tinctur alcoolic
Efect medicamentos:
~ Local favorizeaz cicatrizarea, excit peristaltismul, dezinfecteaz etc.
~ General efect asupra ntregului organism etc.
Contraindicaiile administrrii pe cale oral:
~ Medicamente inactivate de sucurile digestive. Medicamente care nu trec
bariera digestiv.
sfrmate.
Observaii:
~ Medicamentele se verific naintea folosirii.
~ Nu se manipuleaz direct cu mna. Se administreaz personal, fiecare
doz.
~ Nu se asociaz medicamente cu efecte incompatibile.
~ Se evit atingerea dinilor cu medicamente cu efect asupra smalului
dentar.
~ naintea servirii medicaiei se spal minile i se dezinfecteaz.
418
419
420
Definiie:
~ Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezint introducerea
medicamentelor gazoase i volatile n organism prin mucoasa respiratorie.
Forma de prezentare:
~ Gaze sau substane gazeificate. Pulberi dizolvate. Lichide fin pulverizate.
Vapori aerosoli.
esene
aromatice, antiseptice, sruri etc. n organism prin inhalare pe cale
respiratorie.
~ Pot fi inhalate substane n stare pulverizat sau vaporizate.
~ Indicaii: rinite, rinofaringite, bronite, astm bronic.
~ Contraindicaii: pacieni incontieni, astenici, adinamici, copii.
~ Materiale necesare:
o Inhalator. Vaselin. Cort sau pelerin. Prosop. Substana
medicamentoas prescris.
~ Pregtirea pacientului:
o Se explic tehnica i inofensivitatea ei.
o Se aeaz confortabil pe scaun. Se cere suflarea nasului. Se aeaz
prosop n jurul gtului.
o Se ung buzele i tegumentele periorale cu vaselin.
o Se explic pacientului s inspire pe gur i s expire pe nas.
~ Tehnica:
o Se spal i se dezinfecteaz minile. Se toarn ap n recipientul
inhalatorului i se umple pe jumtate. Se introduce recipientul cu
medicament. Cnd apa fierbe, vaporii formai antreneaz
medicamentul pulverizndu-l
Se aduce inhalatorul n faa
pacientului care aeaz cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la
distan de 30-80 cm) i se acoper cu pelerina.
~ ngrijirea bolnavului dup tehnic:
o Pacientul este ters i uscat. Se asigur repaus la pat 2-3 ore.
~ Observaii:
o Inhalaia vaporilor amestecai cu medicamente volatile are o durat
de maxim 5-20 minute.
o Pentru a evita inspirarea valorilor n stare puse se utilizeaz esene
aromate, antiseptice sau substane minerale, alcoolice.
o Nu se inhaleaz primi vapori produi deoarece antreneaz i picturi
de ap fierbinte.
Utilizarea flacoanelor presurizate:
~ Se cere bolnavului s tueasc i s expectoreze.
~ Se rstoarn flaconul i se adapteaz buzele n jurul piesei bucale.
~ Se nclin capul uor posterior. Expiraie lent, profund.
~ Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli pstrnd limba apsat.
421
cald.
Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:
~ Se cere bolnavului s tueasc i s expectoreze. Fixarea capsulei n
inhalator.
~ Expiraie lent pentru golirea plmnilor. Inhalarea substanei prin inspir
profund.
~ Oprirea respiraiei 10-15 secunde i expiraie pe nas. Expiraie pe nas i
cltirea gurii cu ap cald.
Observaii:
~ Suprafaa ntins a alveolelor intens vascularizate favorizeaz absorbia
gazelor sau substanelor gazeificate, fin pulverizate sau instilate.
~ Distribuirea cantitii de aerosoli:
o 40% n alveolele pulmonare.
o 35% n ci respiratorii superioare i mijlocii.
o 25% se elimin prin expiraie.
~ Inhalarea de aerosoli asigur depunerea pe suprafaa cilor respiratorii de
antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice, antialergice, fluidizante,
expectorante cu aciune local i general.
422
ADMINISTRAREA OXIGENULUI
Definiie:
~ Corectarea deficitului de oxigen din organism.
~ Cantitatea de oxigen utilizat n esuturi 0,3 ml O 2 % ml snge.
Scop:
~ Terapeutic:
424
426
428
introducerea
traumatic
a
substanelor
medicamentoase sub form lichid n organism prin intermediul
unui ac adaptat la sering.
Avantajele injeciilor:
~ Dozaj corect i exact.
~ Efect instalat rapid, absorbie uoar.
~ Absorbie independent de starea tractului digestiv.
~ Asigur protecia medicamentului la aciunea sucurilor
digestive. hormoni, vaccinuri, seruri.
~ Evit calea digestiv n caz de intoleran digestiv, tulburri
de deglutiie, ingurgitare de substane toxice, hemoragii
digestive, intervenii chirurgicale pe tub digestiv.
~ Posibilitatea
administrrii
medicamentelor
bolnavilor
incontieni.
Scop:
~ Explorator.
~ Terapeutic.
Calea de administrare:
~ Intravenos.
~ Intramuscular.
~ Intradermic.
~ Subcutanat.
~ Intraarterial.
~ Intrarahidian.
~ Intraosos.
~ Intramedular.
~ Subarahnoidian.
~ Intracardiac.
Prezentare farmaceutic:
~ Soluii injectabile n fiole.
~ Flacoane cu pulbere nsoite de solvent.
~ Soluii ncrcate n seringi pentru unic folosin.
~ Soluiile injectabile pot fi:
o Soluii apoase.
o Soluii uleioase.
o Suspensii pentru absorbie ntrziat.
Reguli generale de pregtire a injeciilor:
~ Se verific:
o medicamentul prescris.
429
430
432
INJECIA SUBCUTANAT
Definiie:
~ Introducerea n organism de substane medicamentoase lichide
izotone, nedureroase, prin intermediul unui ac n esutul celular
subcutanat.
Scop:
~ Terapeutic injectarea soluiilor cristaline.
Locul de elecie:
~ Faa extern a braului.
~ Faa superoextern a coapsei.
~ Regiunea deltoidian.
~ Regiunea supra i subspinoas a omoplatului.
~ Regiunea subclavicular.
~ Flancurile peretelui abdominal.
~ Regiunile centrale fesiere.
Materiale necesare:
~ Sering cu ac sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecii.
~ Soluia medicamentoas.
Pregtirea bolnavului:
~ Se anun bolnavul i se explic tehnica i necesitatea ei.
~ Se aeaz bolnavul n repaus.
~ Se dezvelete locul ales.
Tehnica:
~ Se spal i se dezinfecteaz minile i se mbrac mnui de
protecie.
~ Se monteaz seringa i se aspir medicamentul.
~ Se elimin aerul.
~ Obinuit se injecteaz la nivelul regiunii externe a braului, pacientul
fiind aezat cu membrul respectiv sprijinit pe old.
~ Se dezinfecteaz locul punciei cu alcool.
~ Se cuteaz pielea fixnd-o ntre degete i ridicnd-o de pe planurile
profunde.
~ Se puncioneaz pe direcia axului longitudinal al cutei, n
profunzimea stratului subcutanat, la o adncime de 2-4 cm.
~ Se verific poziia acului prin aspirare n sering.
~ Se injecteaz lent.
~ Se aplic o compres i se retrage acul brusc , masnd uor zona
pentru accelerarea resorbiei.
Incidente i accidente:
~ Durere violent prin lezarea unei terminaii nervoase sau prin
distensia brusc a esuturilor.
~ Ruperea acului.
~ Necroza esuturilor prin greirea cii de administrare.
~ Hematom.
~ Abces prin infectarea hematogen.
Observaii:
433
434
INJECIA INTRAMUSCULAR
Definiie:
~ Introducerea de substane medicamentoase - soluii izotone,
uleioase sau a unei substane coloidale, prin intermediul unui ac
ataat la o sering , n stratul muscular.
Scop:
~ Terapeutic injectarea soluiilor cristaline.
Locul de elecie:
~ Regiunea supero-extern fesier, deasupra marelui trohanter
(ptratul supero-extern fesier).
~ Muchii externi i anteriori ai coapsei.
~ Muchiul deltoid.
~ La sugari regiunea mijlocie a coapsei.
Materiale necesare:
~ Sering cu ac lung, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecii.
~ Soluia medicamentoas.
Pregtirea bolnavului:
~ Se anun bolnavul i se explic tehnica i necesitatea ei.
~ Se aeaz bolnavul n repaus n decubit ventral, lateral, eznd sau
n picioare.
~ Se dezvelete locul ales.
Tehnica:
~ Se spal i se dezinfecteaz minile i se mbrac mnui de
protecie.
~ Se monteaz seringa i se aspir medicamentul i se schimb acul.
~ Se elimin aerul.
~ Obinuit se injecteaz la nivelul regiunii supero-externe fesiere.
~ Se dezinfecteaz locul punciei cu alcool.
~ Se cere bolnavului s-i menin musculatura ct mai relaxat
muchiul s fie moale.
~ Se puncioneaz perpendicular pielea ptrunznd 4-7 cm cu
rapiditate i siguran.
~ Se verific poziia acului prin aspirare n sering.
~ Se injecteaz lent.
~ Se aplic o compres i se retrage acul brusc, masnd uor zona
pentru accelerarea resorbiei.
~ Se aeaz bolnavul comod, n repaus 5-10 minute.
~ Se ordoneaz materialele folosite.
Incidente i accidente:
~ Durere violent prin atingerea nervului sciatic sau
a unei
terminaii nervoase se retrage acul i se schimb locul injeciei.
~ Paralizie (total sau parial) prin lezarea nervului sciatic.
~ Ruperea acului extragerea se va face manual sau chirurgical
~ Necroza esuturilor prin greirea cii de administrare.
~ Hematom.
~ Supuraie septic, abces, infecie grav.
435
436
INJECIA INTRAVENOAS
Definiie:
~ Introducerea n circulaia venoas de soluii medicamentoase izotone sau
hipertone, prin intermediul unui ac ataat la o sering.
Scop:
~ Terapeutic injectarea soluiilor cristaline.
Locul de elecie:
~ Venele de la plica cotului, antebra, faa dorsal a minii, vena maleolar,
vena jugular, venele epicraniene la sugari i copii.
~ Hematom.
~ Revrsat sanguin prin strpungerea venei sau prin retragerea acului
fr a ridica garoul (staza).
438
INJECIA INTRADERMIC
Definiie:
~ Introducerea de substane medicamentoase - soluii izotone n organism,
prin intermediul unui ac ataat la o sering , n stratul dermic.
Scop:
~ Terapeutic desensibilizri n afeciuni alergice, vaccinarea BCG la sugari.
~ Explorator intradermoreacia.
~ Anestezic infiltrarea dermic cu novocain.
Locul de elecie:
~ Faa anterioar a antebraului.
~ Faa extern a braului i a coapsei.
Materiale necesare:
~ Sering cu ac scurt, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecii.
~ Soluia medicamentoas.
Pregtirea bolnavului:
~ Se anun bolnavul i se explic tehnica i necesitatea ei.
~ Se aeaz bolnavul n repaus comod n decubit dorsal.
~ Se dezvelete locul ales.
Tehnica:
~ Se spal i se dezinfecteaz minile i se mbrac mnui de protecie.
~ Se monteaz seringa i se aspir medicamentul (0,1 ml) i se schimb
acul.
~ Se elimin aerul.
~ Se dezinfecteaz locul punciei cu alcool i se ateapt evaporarea.
~ Se introduce vrful acului n grosimea pielii, tangenial pe suprafaa pielii,
cu bizoul n sus, pn dispare orificiul acului complet.
~ Se verific poziia acului prin aspirare n sering.
~ Se injecteaz lent.
~ Se formeaz o papul alb de aspectul cojii de portocal de 5-6 mm
diametru, o nlime de 1-2 mm la 0,1 soluie injectat.
~ Se retrage acul fr a aplica tampon la locul punciei.
~ Se ordoneaz materialele folosite.
Incidente i accidente:
~ Revrsat lichidian cnd acul a intrat parial n derm.
~ Tumefacia stratului subcutanat, fr apariia papulei cu aspect de coaj de
portocal cnd acul a ptruns prea profund.
~ Lipotimie. Stare de oc n caz de testare a unor alergeni.
~ Reacie intens la necroza unor poriuni de tegument din cauza distensiei
puternice prin injectarea de soluii hipotone.
Observaii:
~ Nu se face dezinfecia cu alcool a locului injeciei dac se face testare la
tuberculin alcoolul inactiveaz tuberculina.
~ Pentru anestezie local injecie se poate face pe orice suprafa a corpului.
~ n cazul efecturii testelor alergologice, se pregtesc: Adrenalin, Efedrin,
Hemisuccinat de Hidrocortizon, cardiotonice.
439
ADMINISTRAREA INSULINEI
Hiperglicemie
~
~
~
~
~
~
~
~
Hipoglicemie
Piele uscat.
Respiraie Kussmaul.
Halen acetonic.
Pierderea lent a cunotinei spre com.
Somnolen.
Inapeten.
Greuri.
Vrsturi.
~
~
~
~
~
~
~
~
Alergia la insulin:
~ Alergia local roea, edem, prurit.
~ Alergie generalizat mai rar, dar mai grav. Apar erupii pe tot corpul,
respiraie zgomotoas, uiertoare, hipotensiune, oc anafilactic.
442
Definiie:
~ Vaccinoterapia este o metod de imunizare activ fa de unele infecii.
Forma de prezentare:
~ Fiole. Flacoane nchise. Lichid liofilizat. Pudr.
Scop:
~ Profilactic. Curativ n: Difterie. Tetanos. Febr tifoid. Bruceloz.
Calea de administrare:
~ Subcutanat v. Antitetanic, v. Antirabic, v. Paratific.
~ Intramuscular ATPA (anatoxin tetanic purificat i adsorbit).
~ Intradermic BCG.
~ Calea oral v. Antidizenteric, v. Antipoliomielitic.
Condiii de preparare, conservare i depozitare:
~ Reconstituirea vaccinului se face prin rehidratare cu diluant conform
dozajului nscris pe ambalaj. Prepararea se face n momentul folosirii.
443
ADMINISTRAREA CORTIZONULUI
Definiie:
~ Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor
445
Definiie:
~ Anticoagulante sunt substanele care prin administrare mresc timpul de
coagulare a sngelui.
Scop:
~ Profilactic.
446
intramuscular
(soluii,
suspensii),
intravenoas (soluii cristaline).
~ Perfuzii.
~ Intrarahidian se utilizeaz n cazuri grave de infecii meningiene.
~ Percutanta.
~ Calea mucoaselor unguente, pudre.
447
449
Definiie:
Forma de prezentare:
Indicaii de administrare:
~ Pacieni cu tulburri de deglutiie.
450
Scop:
~ Purgativ.(evacuator)
~ Terapeutic.
Efecte locale:
~ Golirea rectului.
~ Calmarea durerilor.
~ Atenuarea peristaltismului intestinal.
~ Efect antiinflamator.
Efecte generale
~ Supozitoare cu digital efect cardiotonic.
~ Acalor efect antitermic etc.
Contraindicaii:
~ Afeciuni rectale sau anale. Diaree.
~ Intervenii chirurgicale rectale sau anale.
Administrarea supozitoarelor:
~ Materiale necesare:
451
Mnui de protecie.
Vaselin.
Tvi renal.
Tehnic:
Observaii:
~ Nu se administreaz mai multe supozitoare odat.
Supozitoarele se pstreaz la frigider.
~ Se nclzesc uor naintea folosirii. Atenie la topirea lor cci
nu mai pot fi introduse n rect n stare lichid.
~ Se schimb mnuile dup fiecare administrare de supozitoare
dac se face la mai muli bolnavi.
Clisma medicamentoas:
~ Se pod administra medicamente ca digital, clorur de calciu,
clorhidrat, tinctur de opiu, chinin etc.
~ Cu efect local se administreazmicroclisme sau clism pictur
cu pictur cu ritm de 60 picturi pe minut
~ Sunt precedate cu 60 de minute nainte de clism evacuatoare.
~ Microclisma se introduce cu seringa adaptat la canula rectal.
~ Pentru meninerea temperaturii soluiei introduse se folosesc
rezervoare termostate.
453
Forme de prezentare
-gaze sau substante,gaze ificate
-pulberi dizolvate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
-solutii pentru injectie intratraheala
Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei,expectoratia
Metode de administrare
-inhalatie
-instilatie
-aerosoli
Inhalatia :
-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii
,antrenate de vapori de apa(esente aromatice,antiseptice,sarurietc)
454
Indicatii :
-rinite;rinofaringe
-bronsite ;astm bronsic
Pregatirea inhalatiei :
Pacientul
-pregatirea psihica
-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
-i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie sezand
-invata unde sa-si sufle nasul
-se aseaza un prosop in jurul gatului
-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina
Materiale
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante
alcaloide
Efectuarea inhalatiei:
Asistenta
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau
pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
455
Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este
sterilizat in prealabil
De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa
fierbinte
Labels: Administrarea medicamentelor
Contraindicatii :
-medicamentul este inactivat de secretiile digestive
-irita mucoasa gastrica
-pacientul refuza medicamentele
-se impune o actiune prompta a medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva
-se impune evitarea circulatiei portale
Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.
Forme de prezentare
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii,solutii,mixturi,decocturi,mixturi,extracte
-solide: tablete,drajeuri,capsule,granule,pulberi,
Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.
Materiale necesare:
-medicatia prescrisa
-recipient pentru medicamente-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar
gradat,ceasca,apa,ceai,lapte
-pahar apa sau suc pentru copii
Administrare:
-se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la
farmacie
-se spala mainile
-se verifica data expirarii medicamentelor
-se confirma identitatea pacientului
-se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia
poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune)
-se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
-siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul
daca este necesar
-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se
aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit
-granulele se masoara cu lingurita ;
-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.
purgativele saline)
-se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru
a preveni afectarea dentara
-tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut
-se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va
verifica deschizandu-i gura.
457
Observatii
-asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare timpului si
modului de adminstrare daca este necesar
-nu se va adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
-se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte
adverse
-medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
-nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat
-medicatia nu se va lasa niciodata la indemana pacientului.
-daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia medicului si
i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice schimbare
survenita in schema sa de tratament
-pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa anunte echipa de
ingrijire despre orice schimbare in starea sa
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
458
459
amiodarone
anticoagulante
benzodiazepine
chimioterapice
dopamine
dobutamne
insulina
lidocaina
opioide (morfina)
trombolitice.
461
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau
cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in corp.
De aemenea, reaciile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului
sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.
462
Materiale necesare :
picaturile prescrise
sursa de lumina
aplicator cu capatul de bumbac
bol cu apa calduta
dopuri urechi din bumbac
-Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau aerosoli
(folosind un nebulizator).
-Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai degraba efecte
locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazala sunt
vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.
-Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele,
anestezicele si corticosteroizii.
*Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru asigurarea confortului
pacientului in timpul unei examinari rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii
sau intubatii endotraheale.
*Corticosteroizii reduc inflamatia in sindroamele alergice sau inflamatorii sau
atunci cand pacientul are polipi nazali.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
paduri alcoolizate
seringa si ace
464
Administrare:
Consideratii speciale:
465
Click
466
Materiale necesare:
ac special pentru punctie osoasa ( la copii se poate folosi unul pentru punctie
lombara) la care sa se poata adapta seringa sau perfuzor, transfuzor
paduri cu betadina sau iod
comprese
mansi sterile
camp steril
solutie de heparina
medicatia de administrat si seringa sau perfuzor, in functie de ce se doreste
xilina 1%
Pregatirea echipamentului:
Administrare:
Consideratii speciale:
@ perfuzia intraosoasa trebuie sistata cat mai curand posibil, imediat ce se poate
obtine abord venos ( preferabil sa nu dureze mai mult de 2-4 ore) deoarece
creste riscul de infectie
@ dupa ce se scoate acul intraosos se va mentine presiune ferma timp de 5
minute si se va pansa steril
Complicatii:
468
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
perfuzor
adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara
paduri alcoolizate
fixator sau leucoplast
etichete
injectomat sau infuzomat
solutie salina
469
Pregatirea echipamentului:
Administrarea:
Consideratii speciale:
470
Materiale necesare:
471
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia
se spala mainile
se pregateste dilutia de heparina (se poate pregati cu 10 pana la 100 unitati pe
ml) si se trage in seringa de 3 ml
se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage
substanta din flacon sau fiola in seringa
Administrare:
Consideratii speciale:
472
@ daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu,
se institui o linie venoasa secundara care se va atasa la cea primara. Astfel daca
substantele sunt compatibile si se doreste sa mearga in paralel, cele doua
solutii se vor situa la acelasi nivel si se va regla rata de curgere. Daca pacientul
are o linie venoasa continua care trebuie mentinuta si trebuie adminstrata o
substanta care nu este compatibila cu respectiva perfuze, se va institui linia
venoasa secundara cu respectiva substanta, situata mai sus decat cea principala
si se va porni doar cea secundara, la terminarea adminstrarii repornindu-se
perfuzia de intretinere
@ chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore,
schimbandu-se locul insertiei.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
seringa si ac
ser pentru dizolvat
garou
paduri alcoolice si cu betadina sau iod
473
comprese sterile
bandaj adeziv
solutie normal salina si solutie diluata de heparina
Pregatirea echipamentului:
Administrare:
474
Consideratii speciale:
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
fixator transparent pentru cateter
trusa de epidurala (care contine tot ce este necesar pentru montara cateterului)
tensiometru, pulsoximetru
medicamente de urgenta: naloxona, efedrina,
475
sursa de oxigen
echipament intubatie orotraheala (laringoscop, sonda intubatie, seringa,
leucoplast)
Pregatirea echipamentului:
Administrarea:
Consideratii speciale:
477
Complicatii:
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se
introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa
sub presiunea din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie
ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua
intepaturi. Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie
din doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si
medicamente gata dozate si trase in seringi sterile seringi preumplute(cum ar fi
anticoagulantele).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie
pentru ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand
cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica
a pacientului, calea de administrare.
Injectia intradermica ( i.d.
Scop -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul
alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de
exemplu, in testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor
medicului, pentru a testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala
481
expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni ,
edeme, echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15
grade fata de antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul
cojii de portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage
si se va relua tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se
maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul
testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult
se modifica marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va
fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in
functie de substanta injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice
Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime
locul injectiei-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp
stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a
bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea
solutiei subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic
la administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
Injectia subcutanata( s.c.)
Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
482
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu
de tesut adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de
grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub
compresie si a nu se irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la
inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar
la insulina, iar la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura
miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland,
circular pentru a facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci
cand se adminstreaza insulina sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele
sangerari sau echimoze
Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul
inferior, sub ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a
preveni complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al
organismului ce apare in cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte
de a se scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele
5 minute dupa injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite
Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor
solutii izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol
uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si
nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.
Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de
vase si nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita
484
Incidente si accidente
Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
unor ramuri ale sale
-paralizia prin lezarea nervului sciatic
-se evita prin respectarea zonelor de electie a
injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului
-extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica
-se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei
musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a -se previne prin verificarea pozitiei acului
solutiilor uleioase
486
Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid
ca si pentru corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o
importanta deosebita in cadrul diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central
numai de catre medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele
brate ale pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza
dand nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si
inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida
pumnul de mai multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere
in apa calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica
cotului la nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si
controlam pulsul radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt
circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei
injectia intravenoasa consta in
487
-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de
pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai
mic si aplicam garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;
-interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin
cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm
sub locul punctiei, exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra
tesuturilor vecine;
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de
aspirare pentru a verifica pozitia acului;
- desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele
seringii, iar cu policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand
pentru control la nevoie cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se
supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor
repeta injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete
,punctiile se vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul
pentru a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca
acesta ,prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in
cazuri de urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile
tromboembolice si septice;
- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal,
Trendelenburg 150 cu capul intors contralateral;
- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la
locul de incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
488
- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocoloperator:- vena jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.
Incidente si accidente
-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin
tumefierea tesuturilor,durere
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a
unor substante iritante
Interventii
-se incearca patrunderea in lumenul
vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
-injectarea lenta
-injectare lenta
-se intrerupe injectia
-se anunta medicul
-evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
489
-se int