Sunteți pe pagina 1din 11

Balante de verificare

Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei


contabilitatii care asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice
in conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant, legatura dintre conturile
sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii
curente. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare, in care
se inscriu datele valorice preluate din conturi.
In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale
proprii dublei inregistrari si corespondentei conturilor.
Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date, de unde
provine si denumirea de "balanta". Balanta de verificare contine toate conturile
folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind inscris cu soldul initial,
rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfirsitul lunii pentru
care se incheie balanta respectiva. Legea contabilitatii prevede ca "pentru
verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor se intocmeste,
lunar, balanta de verificare".
Functiile balantei de verificare
) Functia
economice

de

verificare

exactitatii
in

inregistrarii

operatiilor
conturi

Aceasta functie consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in


conturi, prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in
cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice
stabilite cu ajutorul ei. Inregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare
a nerespectarii principiului dublei inregistrari, trecerea eronata a sumelor din
Registrul Jurnal in Registrul Cartea Mare si de aici in balanta, efectuarea unor
calcule gresite in formulele contabile complexe, stabilirea eronata a rulajelor si a
soldurilor conturilor, determina inegalitati intre totalurile balantei, care se
semnalizeaza cu ajutorul ei, fapt ce ii confera caracterul unui instrument de
verificare, de control. Lipsa unei egalitati valorice sau a unor corelatii constituie
dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. Desi in
conditiiile utilizarii calculatoarelor electronice in munca de contabilitate creste
exactitatea calculelor, functia de control a balantei de verificare se mentine, iar
corelatiile pe care se bazeaza, servesc la prevederea unor chei de control in
programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.
b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant
Balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite
in contabilitatea curenta a unitatii. Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca
datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor, preluate din

balanta de verificare prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a


bilantului. Soldurile initiale ale conturilor la inceputul anului sunt preluate din
bilantul anual, potrivit principiului intangibilitatii bilantului de deschidere a unui
exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului
precedent.
c) Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice
Aceasta functie consta in intocmirea unor balante de verificare ale
conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi
analitice. Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa
existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice.
d) Functia de centralizare a
transformarilor elementelor patrimoniale

existentelor,

miscarilor

si

Gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei


de verificare ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul
modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic,
rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate etc..
Cuprinzind, sub forma centralizata, toate datele privitoare la existentele si
miscarile elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice si analitice,
pe o anumita perioada de timp, balanta de verificare asigura compararea datelor
de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfirsitul ei si cu alte
perioade de gestiune expirate. Astfel, se pot stabili schimbarile produse in
marimea si structura patrimoniului economic, eficienta plasarii resurselor etc..
e) Functia de analiza a activitatii economice
Balanta de verificare are un rol deosebit de important in analiza situatiei
economico - financiare pe perioade scurte de timp, si in intervalul dintre doua
bilanturi, fiind astfel, singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare
conducerii operative a unitatilor patrimoniale. Aceasta analiza are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilantului contabil, cu
ajutorul balantelor de verificare obtinandu-se un grad mai redus de sintetizare a
datelor contabile.
Clasificarea si modul de intocmire a balantei de verificare
I. CLASIFICAREA BALANTEI DE VERIFICARE
n teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de clasificare
a balantelor de verificare, dintre care principalele sunt:
- dupa felul conturilor pe care le contin;
- dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind;
- dupa continutul si forma grafica de prezentare.

a) Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se


grupeaza n:
- balante ale conturilor sintetice;
- balante ale conturilor analitice.
Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se
ntocmesc numai valoric pe baza datelor preluate din conturile sintetice si
cuprind toate conturile sintetice folosite n contabilitatea curenta a unei unitati
ntr-o anumita perioada de gestiune.
Balantele de verificare ale conturilor analitice se ntocmesc, cu date
cantitative si valorice, (pentru conturile care nregistreaza elemente de natura
stocurilor) sau numai valorice (pentru anumite conturi, ca de exemplu 411 Clienti,
401 Furnizori, etc.), pe baza datelor preluate din conturile analitice, separat
pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice. Sub
aspectul momentului asemenea balante de verificare se ntocmesc nainte de
balanta de verificare a conturilor sintetice sau generala, motiv pentru care se mai
numesc si balante de verificare auxiliare sau secundare.
Spre deosebire de balanta de verificare a conturilor sintetice, care este una
singura la nivelul unitatii patrimoniale, numarul balantelor de verificare ale
conturilor analitice, depinde de numarul conturilor sintetice care au fost
desfasurate pe conturi analitice. Exemplu de conturi sintetice care se dezvolta n
conturi analitice si pentru care se ntocmesc balante de verificare analitice: 301
"Materii prime", 302 "Materiale consumabile", 401"Furnizori", 411"Clienti", etc.
b) Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului
lor, balantele de verificare se mpart n:
- balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta
soldurilor);
- cu doua egalitati;
- trei egalitati;
- cu patru egalitati.
Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se ntocmeste, n cele
mai multe cazuri, balanta soldurilor.
Balanta de verificare a sumelor cuprinde doua coloane, una pentru
total sume debitoare si alta pentru total sume creditoare ale conturilor din
registrul cartea mare, la data ntocmirii ei, ntre care trebuie sa existe egalitatea:
Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor creditoare (TSC)
Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de la
nceputul anului plus rulajele debitoare ale conturilor de la nceputul anului si
pna la data ntocmirii balantei de verificare.

Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initiale creditoare de la


nceputul anului plus rulajele creditoare ale conturilor de la nceputul anului si
pna la data ntocmirii balantei de verificare.
nscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul
sumelor creditoare) se efectueaza separat, pentru fiecare cont n parte.
Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balanta de
verificare a sumelor, cu deosebirea ca n locul celor doua coloane perechi de
sume, cuprinde doua coloane perechi de solduri, una pentru soldurile finale
debitoare si cealalta pentru soldurile finale creditoare, prin a caror totalizare
trebuie sa rezulte egalitatea:
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
Modelul unei astfel de balante de verificare este urmatorul:

Balanta de verificare cu o egalitate (balanta soldurilor)

.crt.

Nr
Si
mbol

Denumirea

Soldurifinale

conturilor

co
nt
Debitoare

Creditoa
re

1.

10

"Capital social"

2.490.000

21

"Imobilizari corporale"

1.500.0

1
2.
X
3.

00
30

"Materii prime"

600.000

30

"Materiale consumabile"

60.000

40

"Furnizori"

41

"Clienti"

400.000

46

"Debitori diversi"

30.000

51

"Conturi la banci n lei"

220.000

1
4.
2
5.
1
6.
1
7.
1
8.

270.000

21
9.

53

"Casa n lei"

20.000

11
1
0.

51
91

"Credite
termen scurt"

bancare

pe

70.000

TOTAL

2.830.0
00

2.830.00
0

Ca si n cazul balantei anterioare si aceasta balanta de verificare, prin


egalitatea respectiva satisface cerintele functiei de control al exactitatii datelor
nregistrate n conturi. Totodata, prezentnd situatia economico-financiara a
unitatii economice la un moment dat, prin soldurile finale, debitoare si creditoare
ale conturilor, balanta la care ne referim sta la baza ntocmirii bilantului si
permite conducerii unitatii sa cunoasca rezultatele activitatii sale la perioade
scurte de timp, respectiv n intervalul dintre doua bilanturi (care se ntocmeste
anual).
Balanta de verificare cu doua egalitati, denumita si balanta sumelor si
soldurilor, se prezinta ntr-o singura varianta si rezulta din combinarea balantei
sumelor cu balanta soldurilor. Ea cuprinde patru coloane: doua pentru total sume,
debitoare si creditoare si doua pentru solduri finale, debitoare si creditoare, ceea
ce permite stabilirea a doua egalitati ntre totalurile coloanelor perechi, de sume
si, respectiv, de solduri.
Egalitatile la care ne referim sunt urmatoarele:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare


Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Ca urmare, din aceste ecuatii valorice se desprinde ideea ca balanta de


verificare cu doua egalitati permite verificarea corelatiilor si realizarea functiilor
celor doua tipuri de balante de verificare (balanta sumelor si balanta soldurilor),
din a caror combinare rezulta.
Balanta de verificare cu doua egalitati nu prezinta informatii distincte cu
privire la rulajul conturilor, ntruct acesta apare ntr-o singura suma mpreuna cu
soldurile initiale, aspect care diminueaza proprietatile informative ale balantei

pentru satisfacerea cerintelor activitatii de analiza n procesul de conducere a


unitatii patrimoniale.
Balanta de verificare cu trei egalitati a fost conceputa, tocmai, pentru
sporirea proprietatilor informative ale balantelor de verificare cu una si cu doua
egalitati si pentru satisfacerea cerintelor muncii de analiza si conducere la un
nivel superior. Aceasta balanta de verificare cuprinde sase coloane (trei coloane
perechi), din care doua coloane pentru soldurile initiale debitoare si creditoare,
doua pentru rulajele lunii curente, debitoare si creditoare, doua pentru soldurile
finale debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a trei egalitati ntre
totalurile coloanelor perechi astfel:

Totalul soldurilor initiale debitoare = Totalul soldurilor initiale creditoare


Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Cu ajutorul balantei de verificare cu trei egalitati se realizeaza, att
functiile balantelor precedente, ct si functia de analiza a activitatii economice.
Cu toate acestea, si asemenea balanta de verificare limiteaza informarea asupra
urmaririi n timp, ntruct nu se pot compara informatiile din conturi din luna
curenta cu informatiile din lunile precedente.
Balanta de verificare cu patru egalitati se prezinta ntr-o singura
varianta sub forma unui tabel cu opt coloane, din care: doua coloane pentru
totalul sumelor debitoare si creditoare din luna precedenta, doua pentru rulajele
debitoare si creditoare ale lunii curente, doua pentru totalul sumelor debitoare si
creditoare (inclusiv rulajele lunii curente) si doua pentru soldurile finale debitoare
si creditoare. Aceste coloane permit stabilirea a patru egalitati ntre totalurile
coloanelor perechi astfel:
Totalul sumelor debitoare

Totalul sumelor creditoare

din perioada precedenta

din perioada precedenta

Totalul rulajelor debitoare

Totalul rulajelor creditoare

ale perioadei curente

ale perioadei curente

Totalul sumelor debitoare

Totalul sumelor creditoare

Totalul
debitoare

soldurilor

finale

Totalul
creditoare

soldurilor

finale

Balanta de verificare cu patru egalitati reprezinta modelul cel mai complet


si cel mai folosit n activitatea practica, ntruct satisface functiile celorlalte
balante sub forma tabelara si, n plus, ofera informatii pentru efectuarea analizei
n dinamica a situatiei economico - financiare a unitatii. Totodata, da posibilitatea
stabilirii urmatoarelor corelatii: egalitatea dintre sumele totale din balanta de
verificare ntocmita la sfrsitul perioadei precedente si sumele totale la sfrsitul
perioadei precedente din balanta de verificare a perioadei curente; egalitatea
dintre sumele totale din balanta perioadei curente si sumele totale la sfrsitul
perioadei precedente din balanta de verificare a perioadei viitoare.
n conditiile utilizarii calculatorului electronic n prelucrarea datelor se
realizeaza balanta de verificare, cu cinci egalitati, adica cu zece coloane. Primele
doua coloane reflecta permanent soldurile initiale (debitoare si creditoare) de la
nceputul anului, urmatoarele doua coloane cuprind cumulat rulajele lunilor
precedente (debitoare si creditoare), urmate de perechile de coloane pentru
rulaje luna curenta, total sume la sfrsitul lunii curente si solduri finale (debitoare
si creditoare).
c) Dupa continutul si forma grafica de prezentare, unele dintre
aceste balante de verificare pot fi ntocmite ntr-o singura varianta, iar altele n
doua variante.
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, prevede utilizarea balantei de
verificare cu patru egalitati, fiind, de altfel, cea mai completa si avantajoasa
pentru activitatea practica de contabilitate.
Balantele de verificare analitice sau auxiliare se clasifica si ele, dupa
felul soldului pe care l prezinta conturile pentru care se ntocmesc la sfrsitul
perioadei, n:
- balante de verificare analitice pentru conturi monofunctionale, care se
pot grupa, la rndul lor, n: balante de verificare analitice pentru conturi cu un
singur etalon de evidenta (valoric) si balante de verificare analitice pentru conturi
cu doua etaloane de evidenta (cantitativ si valoric).
- balante de verificare pentru conturi bifunctionale.
Balantele de verificare, sintetice si analitice, se ntocmesc, n mod
obligatoriu, la sfrsitul lunii si ori de cte ori necesitatile impun acest lucru, n
scopul verificarii exactitatii operatiilor economice n conturi. Pe baza datelor din
balantele de verificare se ntocmeste bilantul contabil.
II. INTOCMIREA BALANTEI DE VERIFICARE
ntocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice necesita
efectuarea urmatoarelor lucrari succesive:
1. nregistrarea tuturor operatiilor patrimoniale care au avut loc, n cursul
lunii, pe baza de documente justificative, n evidenta cronologica realizata cu
ajutorul registrului - jurnal;

2. Trecerea operatiilor din evidenta cronologica n evidenta analitica


(organizata cu ajutorul fiselor de cont pentru operatii diverse sau diferitelor
situatii) si n evidenta sistematica sintetica, organizata cu ajutorul fiselor cartea
mare (cartea mare sah, fiselor de conturi pentru operatii diverse, jurnalelor de
credit sau situatiilor pentru debit);
3. Totalizarea rulajelor debitoare si creditoare, a totalului sumelor debitoare
si creditoare si, respectiv, a soldului final al fiecarui cont, debitor sau creditor, n
functie de continutul economic al acestuia;
4. Transcrierea datelor din cartea mare n formularul balantei de verificare.
Din experienta practica, rezulta ca pentru evitarea eventualelor erori de
calcul si nregistrare, este recomandat sa se transcrie n balanta de verificare
numai datele cu caracter primar, iar celelalte sa se calculeze n cadrul acesteia.
De exemplu, n cazul balantei de verificare cu trei egalitati: soldurile initiale se
pot prelua din balanta de verificare precedenta; rulajele (debitoare, respectiv
creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale se calculeaza direct n
cadrul balantei de verificare.
5. Totalizarea balantei de verificare si controlul corelatilor valorice. n acest
scop, se totalizeaza fiecare coloana a balantei si se verifica egalitatile proprii
acesteia.
Cu ajutorul balantei de verificare a conturilor sintetice se verifica:
corelatiile dintre egalitatile generate de dubla nregistrare a operatiunilor
patrimoniale n contabilitate; concordanta dintre totalul nregistrarilor din
registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta;
totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare, din "cartea mare" si totalul
soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta.
n situatia n care nu se verifica egalitatile din balanta sau nu exista
concordantele mentionate anterior se procedeaza la identificarea si corectarea
erorilor.

Identificarea erorilor de nregistrare contabila


cu ajutorul balantelor de verificare
Erorile de nregistrare contabila, dupa posibilitatile de identificare, se
mpart n doua categorii:
A. erori de nregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor
egalitati valorice din cadrul balantei de verificare tabelare a conturilor sintetice;
B. erori de nregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor
corelatii valorice din cadrul balantei de verificare a conturilor sintetice si a
balantelor de verificare ale conturilor analitice.

A. Erori de nregistrare contabila care se pot identifica cu ajutorul


balantelor de verificare ale conturilor sintetice (prin lipsa unor egalitati
valorice).
Principalele categorii de erori de nregistrare contabila care pot fi
identificate prin lipsa unor egalitati valorice din cadrul balantelor de verificare
tabelare ale conturilor sintetice sunt: erori de ntocmire a balantelor de verificare,
erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor (rulaje, sume, solduri
finale), erori de nregistrare n evidenta sistematica si erori de stabilire a sumelor
n formulele contabile din evidenta cronologica (registrul jurnal).
Lucrarile de identificare si nlaturare a erorilor de nregistrare contabila se
realizeaza n ordinea inversa celei n care s-au desfasurat lucrarile de ntocmire a
balantei de verificare.
Erorile de ntocmire a balantei de verificare se grupeaza astfel:
- erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si
care se identifica prin repetarea calculelor;
- erori care se produc cu ocazia transcrierii sumelor totale, a rulajelor si
soldurilor conturilor din registrul cartea - mare n formularul balantei de
verificare. Aceste erori se identifica prin punctare, adica prin confruntarea tuturor
sumelor totale, rulajelor si soldurilor transcrise n balanta de verificare cu cele din
registrul cartea - mare, care au stat la baza acestei transcrieri.
Erorile de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor
calcule gresite efectuate cu ocazia stabilirii totalurilor sumelor debitoare si
creditoare, a rulajelor si soldurilor conturilor n evidenta sistematica. Aceste erori
se identifica prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont n parte.
Erorile de nregistrare n evidenta sistematica se datoreaza transcrierii
gresite a unor sume din jurnal n cartea - mare. Identificarea lor se realizeaza prin
punctare ntre aceste doua registre, suma cu suma.
Erorile de stabilire a sumelor n formulele contabile se datoreaza adunarii
gresite a sumelor n cadrul formulelor contabile compuse n evidenta cronologica
(registrul jurnal). Aceste erori se identifica prin refacerea calculelor la formulele
contabile compuse si prin punctarea acestor nregistrari cu documentele
justificative care au stat la baza lor.
Toate felurile de erori prezentate mai sus sunt determinate de
nerespectarea cerintelor principiului dublei nregistrari a operatilor economice n
conturi, care duce, n continuare, la nerespectarea principiului dublei centralizari
a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale, fapt ce se
manifesta prin lipsa unor egalitati valorice care trebuie sa existe n cadrul
balantei de verificare.
B. Erori de nregistrare contabila care nu se pot descoperi cu
ajutorul balantelor de verificare a conturilor.

Cu ajutorul balantelor de verificare a conturilor sintetice nu pot fi


descoperite erorile care modifica miscarile n conturi, n mod egal, att n debit,
ct si n credit.
n aceste categorii de erori se pot include:
1. omisiuni ale nregistrarilor contabile;
2. erori de compensatie;
3. erori de imputatie;
4. erori de nregistrare n evidenta cronologica.
Omisiunile de nregistrare contabila constau n aceea ca anumite operatii
economice consemnate n documente au ramas nenregistrate n contabilitatea
curenta. Asemenea erori se pot identifica prin punctarea tuturor documentelor
care au stat la baza nregistrarilor n contabilitatea curenta n vederea
descoperirii documentelor care, eventual, nu poarta mentiunea de confirmare a
acestor nregistrari, fie ca urmare a reclamatiilor primite de la partenerii unitatii
n legatura cu operatiile economice respective.
Datorita acestor erori, apar anumite anomalii privind datele informationale
din unele conturi, cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri
creditoare la conturi de activ; drepturi de creanta nencasate sau obligatii banesti
neplatite n cadrul termenului stabilit. Acestea pot fi descoperite si prin analiza
logica a corelatiilor valorice care trebuie sa existe n cadrul balantelor de
verificare analitice.
Erorile de compensatie se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din
documentele justificative n registrul jurnal sau din acesta n registrul cartea mare, n sensul ca s-a trecut o suma n plus ntr-o parte a unui cont sau a mai
multor conturi si o alta suma n minus, egala cu aceea trecuta n plus, n aceeasi
parte a altui cont sau a altor conturi astfel nct, pe total, cele doua categorii de
erori se compenseaza reciproc. Identificarea acestor erori este posibila datorita
faptului ca n balantele de verificare analitice apar unele solduri nefiresti la
anumite conturi analitice (adica sold creditor la un cont de activ sau sold debitor
la un cont de pasiv), precum si n urma reclamatiilor primite de la terti.
Erorile de imputatie se datoreaza transcrierii unor sume, exacte ca
marime, din evidenta cronologica n evidenta sistematica, att n debit ct si n
credit, nsa nu n conturile la care trebuiau sa fie trecute, ci n alte conturi care nu
corespund continutului economic al operatiei respective. Aceste erori se identifica
la fel ca n cazul precedent, adica prin intermediul unor solduri nefiresti ce apar n
cadrul balantelor de verificare analitice.
Erorile de nregistrare n evidenta cronologica se pot datora mai multor
cauze, ca de exemplu: stabilirea gresita a unor conturi corespondente;
nregistrarea unei operatii economice de doua ori, att n debit, ct si n credit;
inversarea unor formule contabile; ntocmirea corecta a formulei contabile, dar cu

alta suma, mai mare sau mai mica, dect cea reala, att n debit, ct si n credit.
Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balantei de verificare sah, care, pe
lnga unele egalitati valorice, reda si corespondenta conturilor, oferind astfel
posibilitatea identificarii corespondentelor eronate dintre anumite conturi,
precum si a erorilor de compensatie si a celor de imputatie.