Sunteți pe pagina 1din 3

Determinarea factorului Rh

Informatii generale
Antigenele sistemului de grup sanguin Rh sunt codificate de doua gene: RHD si RHCE
localizate pe cromozomul 1. RHD codifica antigenul D, in timp ce RHCE codifica antigenele
Cc si Ee. Antigenul d nu exista; totusi, prin conventie, d este utilizat pentru a conota absenta
antigenului D. RHD si RHCE codifica polipeptide similare, care in membrana eritrocitara
formeaza un complex cu glicoproteina asociata Rh. Functia antigenelor Rh nu este cunoscuta,
desi pe baza fenotipului celulelor Rh nul este sugerat faptul ca antigenele Rh ar juca un rol
structural in membrana eritrocitara. Structura antigenelor Rh sugereaza ca sunt proteine de
transport, iar glicoproteina asociata Rh ar putea juca un rol in transportul amoniacului. Exista
45 antigene care au fost atribuite sistemului de grup sanguin Rh, dintre acestea cele mai
comune si importante fiind D, C, c, E si e. Desi indivizii pot deveni aloimunizati la antigenele
C, c, E si e prin transfuzii si sarcina, acestea sunt mult mai putin imunogenice decat D. Mai
putin de 3% din indivizii expusi la antigenele C, c, E, e devin aloimunizati, astfel testarea
pretransfuzionala nu se efectueaza de rutina pentru aceste antigene. Dupa antigenele A si B,
antigenul D manifesta cea mai inalta imunogenicitate (de 20 ori mai mare decat alte antigene
Rh majore); in urma transfuziei de eritrocite D-pozitive aproape 80% din primitorii Dnegativi dezvolta anticorpi anti-D. In plus imunizarea anti-D promoveaza in continuare
sinteza de anticorpi fata de alte antigene de grup sanguin din sau din afara sistemului Rh 5. De
asemenea antigenul D este implicat in 95% din cazurile de boala hemolitica a nou-nascutului1.
Un individ este considerat Rh pozitiv daca eritrocitele sale exprima antigenul D, iar termenul
Rh negativ se refera la absenta antigenului D. Absenta antigenului D este intalnita al 15-17%
din indivizii populatiei albe si este mai putin frecventa in alte populatii. La populatia alba
absenta antigenului D se datoreaza deletiei genei RHD, in timp ce la populatia asiatica si
neagra se asociaza mai degraba cu inactivarea genei decat cu deletia sa5.
Unele eritrocite care exprima antigenul D necesita incubare prelungita cu reactivul anti-D
pentru aparitia aglutinarii. Aceste eritrocite sunt considerate antigen D pozitive si sunt
descrise ca D slab, anterior denumite D u (in mai putin de 1% din cazuri). Se considera ca
fenotipul D slab apare prin unul din urmatoarele trei mecanisme5:
a) mostenirea unei gene RHD care codifica o proteina D cu expesie antigenica slabita: este
mai comuna la populatia neagra si se asociaza cu haplotipul Dce, iar la populatia alba se
asociaza cu haplotipul DCe sau DcE.
b) interactiunea genei D cu alte gene: indivizii cu gena D in pozitie trans fata de gena C (ex.:
Dce/Ce) prezinta o expresie slabita a genei D.
Indivizii cu fenotip D slab prin unul din aceste doua mecanisme nu formeaza aloanticorpi
dupa expunerea la eritrocite D pozitive.
c) mostenirea unei gene care codifica un complex antigenic D caruia ii lipsesc unii epitopi,
numit si D partial; acesti indivizi pot produce anti-D daca sunt transfuzati cu eritrocite D
pozitive. Dintre acestia DVI prezinta numarul cel mai mic de epitopi si aceste persoane
prezinta cel mai mare risc de imunizare, dar semnificativ mai mic decat persoanele D
negative.
Donatorii cu D slab trebuie considerati Rh(D) pozitivi; este important ca acestia sa nu fie
gresit etichetati ca Rh negativi, deoarece antigenul D slab poate induce un raspuns imun daca
este transfuzat la un individ Rh negativ. Indivizii cu D slab pot fi transfuzati cu sange Rh
pozitiv (exceptie DVI), iar gravidele nu necesita profilaxie cu imunoglobulina anti-D. Daca se
utilizeaza un reactiv monoclonal anti-D adecvat, majoritatea determinantilor antigenici
incadrati anterior ca Du nu trebuie sa mai fie deosebiti de D in conditii de rutina.
Fenotipul Rh nul apare cand eritrocitele nu exprima antigene Rh, prin cel putin doua
mecanisme posibile: mostenirea unei gene care codifica glicoproteina asociata Rh anormale,
cu gene RHD si RHCE normale, sau mostenirea unei mutatii a genei RHCE asociata cu D

negativ. Fenotipul Rh nul se asociaza cu anomalii structurale eritrocitare cu stomatocitoza si


hemoliza. Acesti indivizi formeaza aloanticorpi care interactioneaza cu toate eritrocitele
exceptandu-le pe cele Rhnul.
Anticorpii anti-Rh apar prin aloimunizare, in urma transfuziilor incompatibile in sistemul Rh
sau in sarcina. Extrem de rar pot aparea anticorpi naturali in sistemul Rh, fara stimuli
antigenici cunoscuti (anti-E, anti-Cw), in majoritatea cazurilor irelevanti din punct de vedere
clinic. De asemenea in anemiile hemolitice imune autoanticorpii au adesea activitate anti-Rh.
Majoritatea anticorpilor anti-Rh sunt IgG, in special IgG 1 si IgG3 (aglutinine incomplete), desi
unii pot fi IgM, si de obicei nu activeaza complementul. Anticorpii aglutinanti de tip IgM sunt
de obicei tranzitorii si apar la inceputul imunizarii 1. Cei mai comuni sunt anticorpii anti-D,
care pot provoca boala hemolitica a nou-nascutului si reactii transfuzionale hemolitice severe.
Frecventa acestora a scazut semnificativ o data cu profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu
fat Rh pozitiv. Anticorpii anti-C, c, E, e se asociaza cu boala hemolitica a nou-nascutului si
reactii hemolitice transfuzionale usoare.
Tiparea Rh a eritrocitelor se face cu seruri anti-D monoclonale care reactioneaza in mediu
salin si care contin atat IgM umane (care nu detecteaza categoria DVI), cat si anticorpi
policlonali IgG, acestea din urma putand fi utilizate si in testul antiglobulinic pentru D slab.
La prepararea serului anti-Rh se adauga albumina umana sau bovina care modifica constanta
dielectrica a mediului si favorizeaza aglutinarea eritrocitelor Rh pozitive.
Recomandari pentru determinarea factorului Rh
inaintea unei transfuzii;
inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii
hemoragice care ar putea necesita transfuzii;
monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului;
la donatorii de sange.
In testarea de rutina a grupului sanguin nu se indica determinarea altor antigene Rh in afara
factorului Rh D. Determinarea fenotipului Rh complet este indicata la donatorii de sange,
trebuie luata in considerare in cazul transfuziilor la fetite si femei premenopauza, la pacienti
transfuzati cronic si la primitorii cu anticorpi antieritrocitari iregulari.
Pregatire pacient nu este necesara o pregatire prealabila; sunt utile informatii asupra unor
tratamente perfuzabile cu solutii macromoleculare efectuate premergator determinarii,
transfuzii in ultimele 120 zile.
Specimen recoltat - a) sange capilar din pulpa degetului; b) sange venos.
Recipient de recoltare b) vacutainer fara aditivi sau gel activator (capac rosu sau incolor).
Cantitate recoltata - b) cat permite vacuumul.
Cauze de respingere a probei - specimen puternic hemolizat.
Stabilitate proba - testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este posibil, proba se
pastreaza 48 ore la 2-8C4.
Prelucrare necesara dupa recoltare - Dupa coagularea completa la temperatura camerei se
indeparteaza serul si cheagul. Din hematiile ramase se prepara o suspensie 40% in plasma
proprie sau in ser fiziologic. Pentru metoda de aglutinare pe carduri se prepara o suspensie de
5% hematii in mediu special de suspensie.
Metoda de determinare - hemaglutinare pe placa cu reactiv anti-D IgM monoclonal4.
Determinarea trebuie efectuata cu doua tipuri diferite de anticorpi monoclonali, iar testarea
trebuie sa includa martorul autolog (martor albuminos se testeaza eritrocitele pacientului
cu mediul in care sunt continuti Ac monoclonali), precum si hematii martor de grup O, Rh
pozitiv si Rh negativ.
aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin un gel impregnat cu reactivul
specific antigenului eritrocitar de determinat (anticorpi monoclonali murini sau umani) test
direct de grupaj ABO si de determinare a Ag RH1( D) si a Ag RH 1,2,3 ( DCE).

Interpretarea rezultatelor
Primitori de sange si nou-nascuti:
Rh(D) pozitiv daca se obtin rezultate clar pozitive (>=2+) cu ambele seruri test anti-D, iar
controlul auto este negativ;
Rh(D) negativ daca se obtin rezultate clar negative cu ambele seruri test anti-D, indiferent de
rezultatul controlului auto.
Este obligatorie testarea suplimentara daca se obtin rezultate slab pozitive (<=2+) sau
discordante cu serurile test, iar controlul auto este negativ, precum si daca se obtin rezultate
pozitive cu ambele seruri test, iar controlul auto este pozitiv3.
La donatori, daca testul initial pentru D este negativ, trebuie efectuat un al doilea test care
detecteaza D slab (acest lucru nu este necesar la primitorii de sange, care trebuie transfuzati
cu sange Rh negativ)1;2. De asemenea determinarea prezentei D slab la femeia gravida elimina
tratamentul inutil cu imunoglobulina anti-D. Inaintea etichetarii unui pacient ca D slab trebuie
sa ne asiguram ca nu a fost recent transfuzat cu eritrocite Rh pozitive.
Pentru metoda pe carduri
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se valideaza numai daca microtubul
de control este negativ. Reactia pozitiva se apreciaza in functie de marimea aglutinatelor de la
+ la ++++, astfel : rezultat pozitiv ( ++++) ; rezultat slab pozitiv ( + pana la +++ ) ;
rezultat negativ ( )
Interpretarea rezultatului in microtubul RH1 (D)
Un rezultat pozitiv in microtubul RH1(D) indica prezenta antigenului RH1(D) pe suprafata
hematiilor investigate. Cardurile ABO/RH folosite in laborator nu permit detectia tuturor
antigenelor D slab imunogene si nici fenotipul RH1 partial categoria VI(DVI)
Pentru aceste antigene particulare trebuie sa se execute teste suplimentare.
Interpretarea rezultatului in microtubul RH1,2,3(DCE)
Un rezultat pozitiv in tubul RH1,2,3(DCE) indica prezenta antigenului RH1(D) si/sau RH2(C)
si/sau RH3(E) la suprafata hematiilor de testat.
Limite si interferente
Reactii fals pozitive (martor albuminos pozitiv)
hematii in fisicuri/rulouri (mielom, macroglobulinemie Waldenstrm) se reface
determinarea dupa spalarea hematiilor;
poliaglutinarea;
anemii hemolitice cu autoanticorpi la cald (prezenta de anticorpi IgG pe suprafata
hematiilor) se reface grupajul cu un reactiv din care se elimina albumina, care contine Ac
anti-D aglutinanti capabili sa aglutineze hematiile in suspensie salina (anti-D salin).
Reactii fals negative
anemia hemolitica a nou-nascutului (blocarea situsurilor antigenice D de catre anticorpii
materni)1;
individ cu Rh D slab posibila aglutinare slaba si tardiva; aceste cazuri se indruma catre un
serviciu de specialitate, unde determinarea D slab se face cu ajutorul testului antiglobulinic
indirect cu anti-D IgG (incompleti policlonali).

S-ar putea să vă placă și