BALADA UNUI GREIER MIC, REFERAT, GEORGE TOPARCEANU

Compunere "Balada unui greier mic" de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite,/Peste arini zdrenuite,/A venit aa,
deodat,/Toamna cea ntunecat.
Lung, slab i zlud,/Boteznd natura ud/C-un mnunchi de ciumafai,
-/Cnd se scutur de ciud,/mprejurul ei departe/ Risipete-n evantai/Ploi
mrunte,/Frunze moarte,/Stropi de tin,/Guturai
i cum vine de la munte,/Blestemnd/i lcrimnd,/Toi ciulinii de pe
vale/Se pitesc prin vguni,/Iar mceii de pe cmpuri/ O ntmpin n
cale/Cu grbite plecciuni
Doar pe coast, la urcu,/Din csua lui de hum/A ieit un
greieru,/Negru, mic, muiat n tu/i pe-aripi pudrat cu brum:
- Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Nu credeam c-o s mai vii/nainte de Crciun,/C
puteam i eu s-adun/O grun ct de mic,/Ca s nu cer mprumut/La
vecina mea furnic,/Findc nu-mi d niciodat,//i-apoi umple lumea
toat/C m-am dus i i-am cerut
Dar de-acu,/Zise el cu glas sfrit/Ridicnd un picioru,/Dar de-acu s-a
isprvit/Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Tare-s mic i necjit!
Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales n Rapsodii), al lumii gingase a
florilor si a micilor vietuitoare, George Toprceanu a nfatisat n lirica sa
acest univers cu duiosie si umor, el fiind un sentimental care transforma "n glume lacrimile clare".
O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic", publicata n
saptamnalul "Lumea bazar", n anul 1923, fiind apoi inclusa n editia
urmatoare a "Baladelor vesele si triste".
Poezia are o structura bine articulata, ncepnd cu sosirea toamnei si
ncheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete
si duiosie". (C. Ciopraga)
Sosirea neasteptata a toamnei "celei ntunecate" este prezentata expeditiv
n primele patru versuri, poetul insistnd asupra rapiditatii actiunii, asupra
surprizei ("A venit asa, deodata") si a dimensiunilor impresionante ale

peisajului luat n stapnire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite./Peste

tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin
epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie nsusiri celor doi termeni ai
enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea ntunecata
evidentiaza una din trasaturile anotimpului atmosfera mohorta.
Toprceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului
triplu lunga, slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparnd asemenea
uni duh malefic care lasa n urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/
Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./" Enumeratia ploi, frunze, stropi
de tina, guturai ntre termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si
moarte reliefeaza ntr-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp
si transmite un sentiment de neliniste si de teama.
Natura reactioneaza diferit n fata toamnei care "|vine de la
munte/Blestemnd si lacrimnd": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin
vagauni", macesii o ntmpina "cu grabite plecaciuni", iar greierasul si
face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta lui de huma". Att
toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vntului si a ploii), ct si
celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor
verbe de miscare: "se pitesc", "ntmpina", "a iesit". Cu o arta desavrsita
de miniaturist, de fin bijutier, scriitorul zaboveste asupra imaginii
greierului insistnd asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru,
mic, muiat n tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu care
Toprceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate att
de enumeratia anterioara, ct si de diminutivele "casuta" si "greieras".
Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin
delicatete si duiosie, depasind cu mult gingasia existenta n alte creatii,
cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna l gaseste pe greier cu camara
goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorta dintr-un calcul
gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ nainte de Craciun./ Ca puteam si eu
s-adun/ O graunta ct de mica/"). Drama micii vietati este cu att mai
mare, cu ct posibilitatea mprumutului la "vecina furnica" este exclusa
atta timp ct orice ncercare este urmata de refuz si de brfa: "Fi'nca numi da niciodata,/ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am
cerut../". De aceea, n cuvintele greierului si face loc disperarea si
resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura
consolare ramnndu-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s
mic si necajit/"

In cuvintele greierului ca si n ntregul text si face loc umorul, "folosit ca

mijloc de transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu
ngaduinta, cu ntelegere pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute
specific omenesti. Un rol important n reliefarea atitudinii poetului l au si
epitetele "toamna gri", glas sfrsit", diminutivul ..piciorus", repetitia "dar
de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit", care
mbogatesc registrul stilistic folosit anterior.
Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...]
un umil functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin
atitudinea acestuia, Gcorge Toprceanu prefigureaza fabulele de mai
trziu, scrise ntre 1930-1936, aceasta balada putnd fi socotita un
exercitiu preliminar, chiar daca si are nota ei de originalitate evidenta.