Fiziologia Sistemului

Digestiv
Curs MD I 2016-2017
1

FIZIOLOGIA APARATULUI
DIGESTIV

- fenomene mecanice -

Generalitati
Digestia reprezinta ansamblul proceselor mecanice,
fizice si chimice prin care alimentele sunt
transformate in compusi suficient de simpli care
sunt absorbiti.
Absorbtia se realizeaza la nivelul peretelui tubului
digestiv, compusii ajung la ficat unde sufera alte
transformari.
Prin circulatia sanguina substantele absorbite sunt
puse la dispozitia celulelor, asigurand nutritia
acestora.

Fenomene mecanice de la nivelul tubului

digestiv

Motilitatea bucala : masticatia si deglutitia;

Motilitatea esofagiana: peristaltismul;
Motilitatea gastrica: umplerea si evacuarea gastrica;
Motilitatea intestinala: peristaltismul si
segmentatia; defecatia.

Activitatea motorie a stomacului

depozitare
amestec
evacuare
Cu particularitati in perioadele

Rol

digestive
interdigestive

I.Perioade interdigestive- contractii de foame

- apar dupa o perioada de repaus alimentar > cateva ore
- sunt contractii peristaltice ritmice la nivelul corpului stomacului
- se pot manifeste ca si contractie : unica,tetanica cu durata
de 2-3 min (cand mai multe contractii succesive sunt puternice
si fuzioneaza)
- contractiile puternice se pot asocia cu dureri epigastrice
(crampe de foame)
- coincid cu aparitia senzatiei de foame

II.Perioade digestive
Umplerea gastrica
La extremitatea distala a esofagului
exista o zona denumita
sfincter esofagian inferior(distal)
- cativa cm,
- nedefinita anatomic
- este un sfincter functional care
intereseaza musculatura circulara
In repaus:este inchis
contractie tonica care determina
presiune bazala crescuta si care
se opune refluxului gastro-esofagian
In timpul deglutitiei: se relaxeaza
In timpul deglutitiei relaxarea acestei zone (relaxare receptiva)
precede unda peristaltica responsabila de propulsia continutului esofagian
in stomac

- primele fragmente se plaseaza

sprea marea curbura
- urmatoarele fragmente se dispun
concentric cu apropiere progresiva
de mica curbura
- lichidele se scurg de-a lungul
micii curburi
Motilitatea gastrica
Patrunderea alimentelor in
stomac se isoteste de o
activitate motorie
diferentiata in functie de
portiunea
stomacului in care se gaseste

 Functional, se descriu
2 regiuni:
- proximala (fundus si 1/3 din corp)
- specializata pentru depozitare;
- activitate contractila slaba
- se relaxeaza progresiv la
cresterea volumului continutului
(relaxare receptiva )
(patrunderea alimentelor determina prin
reflex vago-vagal scaderea tonusului
peretelui gastric

- presiunea intragastrica nu se modifica pana la o limita de

umplere de 0,8-1,5 l

-distala (restul)
- specializata pentru triturare si amestecare cu sucul
gastric
- prezinta unde peristaltice care amesteca continutul cu
sucul
gastric chimul gastric.
- Cat timp alimentele se afla in stomac, se produc
unde peristaltice slabe (constrictoare,de amestec)
generate de ritmul electric bazal
- Pe masura ce aceste unde constrictoare inainteaza
catre antru devin progresiv mai puternice,in baza
unor PA
- Undele foarte puternice produc inele de contractie cu
efect propulsiv si obliga inaintarea spre pilor
Undele peristaltice se manifesta ca si complexe motorii propulsoare care:
- incep la portiunii verticale a stomacului
- se manifesta sub forma de contractii circulare( inele de contractie) perechi,
fara sa se suprapuna
- sunt generate de PA care apar in aceasta zona

-Unele unde se epuizeaza (sunt ineficiente pentru deplasarea continutului)

Prima contractie:
- este asociata cu depolarizarea
- este mai slaba
- elimina o cantitate mica de chim in duoden
deoarece continutul gastric se deplaseaza
inaintea undei de contractie

A doua contractie
- asociata cu faza de platou a PA
- are viteza mai mare decat viteza de deplasare a continutului,
il depaseste comprima pilorul si obliga continutul
sa se reintoarca in corpul stomacului
- se creaza forte de forfecare care fragmenteaza
particulele (0,1mm) la dimensiuni care permit
trecerea spre duoden

Activitatea mecanica este consecinta activitatii electrice

care are loc la nivelul fibrelor musculare
Activitatea electrica se manifesta la nivelul musculaturii
gastro-intestinale su forma a 2 tipuri de unde:
a.- unde lente de potential membranar
b.- potentiale de varf

a.- undele lente

- sunt variatii ondulatorii lente ale potentialului membranar
de repaus
- nu sunt direct la originea contractiilor musculare(cu exceptia
stomacului)
- nu sunt PA,
- frecventa: stomac= 3/min
duoden= 12/min
ileon terminal = 8-9

Originea undelor lente

In structura tubului digestiv exista celule cu proprietati
de pacemake (celule interstitiale Cajal)
care realizeaza legaturi de tip sinaptic
cu celulele musculare netede

In apropierea mijlocului portiunii

verticale,a peretelui gastric se gasesc
astfel de celule care au o frecventa
de descarcare mai mare comparativ
cu celule cu alta localizare

Pe fondul undelor lente se produc PA:

- nu toate undele lente se insotesc de PA
- PA nu pot surveni decat pe fondul undelor lente
Potentialul membranar al
fibrelor musculare netede
are valori intre -50 si -60mV
Cand potentialul acestor unde
creste peste -40mV
se genereaza PA datorita intrarii
i masive in celula
a Ca2+ si mai putin a Na+
Factori care reduc electronegativitatea
(cresc excitabilitatea)produc depolarizare:
- intinderea fibrei musculare netede
- Ach
Factori care accentueaza electronegativitatea(hiperpolarizare)
- A,NA

Evacuarea gastrica =trecerea alimentelor din stomac spre duoden

- este rezultatul corelatiei intre

- presiunea intragastrica generata de peristaltismul gastric

- presiunea intraduodenala (bulbul duodenal)
- rezistenta opusa de pilor la trecerea continutului gastric

Regiunea antropilorica actioneaza ca o pompa

Inchiderea / deschiderea pilorului
=rezultatul interactiunii
dintre activitatea antrului si
mecanismele neuro-umorale
care se declanseaza atunci
cand chimul acid ia contact cu
mucoasa duodenala

Cresterea activitatii contractile antropilorice se insoteste

de
cresterea concomitenta si progresiva a tonusului
- fundului stomacului si a
- portiunii verticale
care relizeaza impingerea alimentelor

Factori de influenta
1. Volumul continutului gastric influenteaza direct proportional
viteza de evacuare:
volum

distensie

mecanoreceptori

reflexe vago-vagale(lungi)
reflexe locale(intramurale,scurte)

activitatea contractila

2. Compozitia si calitatile fizico-chimice ale chimului

- solutiile simple se evacueaza in 1 ora
- pranzurile complexe timp indelungat de stationare in stomac

carne,oua: 1ora

Grasimi alimentare solide(unt) / lichide(ulei):

stationare mult timp in stomac

- lichidele se evacueaza mai rapid

- solide cu 15-20 min intarziere fata de lichide
- marimea particulelor:
- particule mari evacuare lenta: (atentie la masticatie!)
(fragmentarea lor progresiva presupune cresterea timpului
de stationare)

Compozitia alimentelor ingerate

fructe
legume
oua
paine
lapte
peste
Carne devita
Carne de porc
Carne de pasare
nuci
1

4 ore

- Alimentele cu un continut mare de fibre evacuare tardiva

(pot ramane in stomac toata perioada postprandiala)

-Lpidele si alimentele cu continut caloric crescut

evacuare tardiva (20 ore)
-Peptide,aa secretie de gastrina din celulele antruluicontractia
antrului si sfincterului piloricevacuare intarziata

- Lichidele hipotone / hipertoneeliminare lenta

( Hipotonia sau hipertonia continutului gastricumflarea/ratatinarea
unor celule din tunica submucoasa si influenteaza rata de evacuare
prin reflexe enterogastrice realizate pe cale vagala)

- Solutiile alcoolice:
- 8% nu au efect asupra osmoreceptorilor duodenali
(vinul se evacueaza din stomac apa)
- continut ridicat de alcool evacuare lenta

- Aciditatea evacuare lenta

Factori duodenali inhibitori:

- previn supraincarcarea intestinului
- protejeaza mucoasa duodenala de agresiunea acida a chimului
Actioneaza prin stimularea unor receptori:
a. Chemoreceptori duodenali
- simul: [H+]
- efect: eliberarea de secretinainhiba evacuarea
b. Chemoreceptori lipidosensibili:
- stimul: lipide alimentare
- efect: eliberare de CCK inhiba evacuarea
c. Osmoreceptori:
- stimul: hipo- /hipertonicitatea
- efect: eliberare de GIPinhiba evacuarea
d. Mecanoreceptori din duoden si ileonul terminal
- stimul: distensia
- reflexe duodeno-,ileo-,anogastrice inhiba evacuarea
e. algoreceptori: dureri abdominale(colica biliara) inhiba evacuarea

Motilitatea intestinului subtire permite digestie si absorbtie

eficienta

- asigura:
- amestecul cu sucurile bilio-pancreatic,intestinal)
- progresiunea distala a continutului cu o rata care sa
permita
o digestie eficienta: reziduurile pranzului precedent parasesc
ileonul
atunci cand in stomac soseste un nou pranz

- contactul cu mucoasa intestinala pentru

- digestie enzime prezente la marginea in periea
enterocitului
- absorbtie

- Impiedica ascensiunea florei

microbiene din colon
- este diferita in perioadele digestive / interdigestive

 Tranzitul intestinului subtire dureaza ~ 12 ore.

Formele de motilitate sunt:
- motilitatea interdigestiva (perioada intre ingestii);
- motilitatea digestiva (perioada de 2-3 ore de la ingestie);
- propulsia in masa.

Motilitatea interdigestiva
- rol: indeparteazan resturi alimentare nedigerate
-realizare:prin complexul motor migrator(CMM)
- contractii pe portiuni limitate(front de activitate)
- viteza de propagare scade progresiv: - duoden=3-6 cm/min
- durata=80-120 minute
- nu se suprapun si
- nu se repeta pana
la o noua ingestie

MOTILITATEA DIGESTIVA
este consecinta activitatii electrice
(potentiale de varf sunt declansate de:
- distensia peretilor intestinali prin continutul ajuns in intestin
- nervos(vag)
- este coordonata de plexurile intramurale (automatism)
- este absenta in hranirea parenterala

1.Contractii segmentare
- propagare pe distante scurte a musculaturii netede circulare
- amestecul continutului cu sucurile intestinale

Unde peristaltice
-contractii ale musculaturii netede
longitudinale intestinale
-rol de propulsare a continutului
intestinal in amonte
Legea intestinului (Bayliss-Starling):
( prezenta excitantului intr-un punct
intestinal determina aparitia unei unde:
- de contractie in aval
- de relaxare in amonte
Cuplul unda de contractie / relaxare se deplaseaza spre poriunea
distala a intestinului cu aceeasi viteza si formeaza o unda
care impinge continutul

Miscari pendulare:
- sunt contractii inelare
- asigura amestecul continutului fara transport propri-zis
- circula in sus si in jos pe distante mici
- frecventa scade spre ileon
- uneori pot fi suficient de puternice ca sa arunce continutul
de la un capat la altul al ansei)

Miscari ale vilozitatilor

- sunt miscari de unduire
- constau in scurtare / alungire alternativa
- cauza:contractie ritmica a fibrelor musculare ale vilozitatii
- efect: agita lichidul din jurul vilozitatiifavorizeaza procesele
de digestie / absorbtie
- sunt stimulate de prezenta chimului dar si de aciditate

Colonul sigmoid si rectul

au capacitatea de a primi si
mentine temporar
un continut de 500ml
(continenta)

Se realizeaza cu participarea :
- sfincterele intern (neted) si extern (striat),
- muschii planseului perineal (ridicator anal si rectopubian)
care realizeaza o valva la limita intre rect si canalul anal.
Destinderea rectului activeaza reflexul rectoanal (local) care
relaxeaza sfincterul intern.

Continenta poate fi mentinuta si prin control voluntar

(mecanism utilizat cand creste presiunea abdominala)prin
- contractia sfincterului extern
- contractia muschiului rectopubian,
- angulare suplimentara rectoanala

un capac valvular

CONTINENTA SI DEFECATIA
CONTINENTA reprezinta capacitatea sigmoidului si
rectului de a primi si mentine temporar un continut de
500 ml.
Se realizeaza prin sfincterele intern (neted) si extern
(striat), cu ajutorul muschilor planseului perineal
(ridicator anal si rectopubian) care realizeaza o valva la
limita intre rect si canalul anal.
Cand rectul este destins este activat reflexul rectoanal
(local) care relaxeaza sfincterul intern.

CONTINENTA SI DEFECATIA
Prin control voluntar, continenta este mentinuta prin
contractia sfincterului extern si a muschiului
rectopubian, cu angulare suplimentara rectoanala
realizand un capac valvular (mecanism utilizat cand
creste presiunea abdominala).
DEFECATIA eliminarea la exterior a materiilor fecale;
- relaxarea sfincterului extern, coborarea planseului pelvin
cu cresterea unghiului recto-anal;

CONTINENTA SI DEFECATIA
Este sustinuta si prin cresterea presiunii abdominale
(contractia diagragmului si a muschilor abdominali)
Nu se elimina numai continutul recto-anal ci si mari
cantitati din cel colic, prin peristaltica intestinala
terminala.
La adult poate fi controlata voluntar; la copil este
involuntar (pana la maturarea cailor nervoase si a
centrilor nervosi superiori).

DEFECATIA

SISTEMUL NERVOS ENTERIC (micul creier intestinal)

- functioneaza ca un sistem integrativ independent

Organizare: retea neuronala formata din

- ganglioni situati in peretele tubului digestiv,
- tracturi primare interganglionare si
- proiectii secundare si tertiare catre efectori;

dispozitie in doua
plexuri interconectate,
continue circular si
longitudinal.

- cuprinde neuroni senzitivi, interneuroni si neuroni motori

In ambele plexuri neuronii ganglionari sunt de 3 tipuri:

- Dogiel I:
- dendrite numeroase, scurte butonate
- axonul participa la tractusuri interganglionare
se proiecteaza - spre stratul muscular circular
- sau mucoasa;
- Dogiel II:
- prelungiri polimorfe scurte (strict interganglionare) si
- lungi (transganglionare, multidirectionale);
- Dogiel III:
- prelungiri numeroase,
- sinapse in acelasi ganglion sau in cei vecini.

 Plexul mienteric (Auerbach):

- pozitionat intre straturile musculare longitudinal si circular
- contine majoritatea motoneuronilor pentru musculatura neteda;
Plexul submucos (Meissner):
- ganglioni mici
- prezent in intestinul subtire
- contine motoneuroni pentru cripte si vilozitati.

FIZIOLOGIA APARATULUI
DIGESTIV

- fenomene chimice -

sfincter esofagian
sfincter esofagian

esofag
esofag

sfincter piloric
sfincter piloric

DIGESTIA GASTRICA
Definitie: ansamblul proceselor mecanice, fizice si chimice
alimentar este transformat in chim gastric.
Rolul stomacului:
- rezervor
- functie secretorie
- sediu transformari fizico-chimice
Functia secretorie producere de suc gastric
( de catre glandele gastrice)

pliuri
mucoase
pliuri
mucoase
stomac
stomac

prin care bolul

SUCUL GASTRIC
Caracteristici:
-lichid incolor, limpede sau opalescent
( in functie de continutul in mucus)
pH foarte acid 1,5 -2,5

Compozitie
99% - apa
1% - substante organice(enzime , mucus )
- substante anorganice HCl
cloruri de Na, K
- fosfati de Ca , Mg

Rolul HCl :
denaturarea proteinelor;
- transforma Fe+3 in Fe+2 absorbit
- stimuleaza eliberarea de secretina
- efect bactericid
- precipita cazeinogenul din lapte; solva colagenul
- transforma pepsinogenul in pepsina

PEPSINA - enzima proteolitica

- actioneaza la pH < 3
- este o endopeptidaza
- se secreta sub forma inactiva (pepsinogen)

HCl

pepsinogen

pepsina
pepsina

Rol:
- scindeaza proteinele in peptide

Factorul intrinsec Castle

- secretat de catre celulele parietale
- necesar pentru absorbtia vitaminei B12
( carenta anemie pernicioasa,Biermer)

MUCUSUL GASTRIC
- mucoproteina
- secretat de celule pozitionate la
coletul glandei
- se asociaza cu o secretie alcalina
La nivelul celulelor cu mucus
pH-ul = 7

- protejeaza stomacul de aciditate

( se opune difuzarii secretiei acide
si proteolitice catre celulele gastrice)

Celule
parietale

Celule
mucoase

Compozitia chimica a sucului gastric

Substante organice: enzime; mucina, labferment,
factor intrinsec Castle
PEPSINA: secretata inactiva de celulele principale a
glandelor gastrice (pepsinogen); transformarea in
forma activa se face in prezenta HCl; pepsina
intretine procesul autocatalitic. Hidrolizeaza
legaturile peptidice a proteinelor polipeptide
LABFERMENTUL: coagularea laptelui (transformarea
cazeinogenului solubil in cazeina insolubila in
prezenta Ca++) fractiune solida (stomac) si lichida
(duoden)

Compozitia chimica a sucului gastric

GELATINAZA scindeaza gelatina
FACTORUL INTRINSEC CASTLE: glicoproteina
secretata de celulele parietale ale stomacului; util
pentru absorbtia vitaminei B12 complex rezistent
la digestie cu absorbtia vitaminei in ileon
MUCUS: secretat de celulele mucoase ale epiteliului
gastric. Are rol:
- lubrefiant pentru particulele alimentare in pasajul
catre duoden;
- protector, impiedica actiunea pepsinei si HCl asupra
celulelor epiteliale gastrice

Activitatea motorie a stomacului

- este continu, dar difer ca intensitate la nivelul fornixului si corpului gastric ( rol de
rezervor functional al stomacului), n comparatie cu regiunea piloric ( rol de amestec si
evacuare gastric).
Regiunea proximala (fundus si 1/3 din corp) se relaxeaza pe masura ce are loc
umplerea gastrica (relaxare receptiva), iar portiunea distala (restul) prezinta unde
peristaltice care amesteca continutul cu sucul gastric. Dac intensitatea contractiei este
mare si rezistenta sfincterului piloric este nvins, unda peristaltic va propulsa spre
duoden 1-3 ml de chim gastric.

Evacuarea gastric
este complet dup 6 -7 ore de la ingestia
alimentelor.
particulele sunt eliminate cu o intarziere de
15-20 min fata de lichide;
solidele digestive (carne, ou) parasesc
stomacul in 1 ora de la ingestia lor;

FAZELE SECRETIEI GASTRICE

Faza cefalica psihica
Stimuli
Miros,gust

Centrul gastro-secretor
bulbar
Nerv vag

+ Celule parietale secretie acida

(cantitate redusa)
Celule G gastrina
Nerv vag

Celule parietale
Celule G

gastrina

Alimentele patrunse in stomac

Faza gastrica

Stimuleaza receptorii
- de distensie
- chemoreceptoriidin mucoasa gastrica

n. X

Secretie de aceticolina
Simuleaza celulele G si celulele parietale

-- Secretie abundenta de HCl si pepsinogen pepsina

-- contractii puternice ale musculaturii gastrice
In stomac exista un mecanism care previne excesul de secretie acida.
Daca pH-ul din stomac < 2 motilitatea si secretia sunt suspendate temporar

Faza intestinala
chimul patrunde in duoden
nu mai este necesara secretia gastrica

secretia gastrica este inhibata

pH < 2
lipide

Secretina
GIP
CCK

Lipidele si pH acid :
-Reduc stimularea parasimpatica asupra glandelor gastrice(mecanism nervos )
-Dezvolta reflexe locale care reduc secretia gastrica ( prin neuronii din peretele
intestinal )
-Determina eliberarea unor hormoni care reduc secretia
- secretina
- peptid inhibitor gastric( GIP )
- colecistokinina (CCK )

Mecanismul secretor al
acidului clorhidric
Secretat de celulele oxintice ale glandelor fundice
- sursa de H+ din ionizarea apei/ dehidrogenarea
glucozei
- H+ este secretat in lumenul canalicular prin
mecanisme active (polul apical al celulelor parietale
= ATP-aza care transporta activ H+ in lumenul
canalicular retinand K+ in celula)
- Cl- provine din NaCl din plasma; trece pasiv in celula
parietala cf gradientului de concentratie

Mecanismul secretor al
acidului clorhidric
In RE, H+ si Cl- formeaza HCl
OH- in celula oxintica este neutralizat de H+ rezultat
din disocierea H2CO3; HCO3- va difuza in plasma
unde se leaga de Na+ formand NaHCO3 care va
alcaliniza sangele (cresterea pH-ului sanguin dupa
alimentatie)

Reglarea secretiei de suc gastric

Se realizeaza prin mecanism nervos si umoral
Reglarea nervoasa: actiunea directa a simpaticului
asupra celulelor parietale si indirecta asupra
celulelor antrale stimuland activitatea celulelor G sa
secrete gastrina
Reglarea umorala: gastrina si histamina
Legat de ingestia de alimente, reglarea secretiei
gastrice se realizeaza in trei faze: cefalica; gastrica si
intestinala

SECRETIA PANCREATICA
Sucul pancreatic este un lichid clar, usor vascos, pH
alcalin (datorita bicarbonatului din compozitia sa);

se secreta in cantitate de 1000 1500 ml/24 ore;

reprezinta secretia exocrina a pancreasului;

Compozitia chimica a sucului pancreatic

Contine 98,5% apa si 1,5 % reziduu uscat
Substantele anorganice: Na+, K+, Ca+2, Mg+2 (similar
cu cei din plasma) si bicarbonat (in concentratie
mai mare cu cea din plasma)
Substantele organice: enzime
- Enzime proteolitice: tripsina, chimotripsina,
elastaza, carboxipeptidaza, ribonucleaza,
dezoxiribonucleaza

Compozitia chimica a sucului pancreatic

TRIPSINA: secretata sub forma inactiva de
tripsinogen, activat in prezenta enterokinazei;
- scindeaza legaturile peptidice de langa capatul
COOH al aa bazici (lizina, arginina);
- activeaza celelalte proteaze pancreatice (inclusiv
tripsinogenul) printr-un proces autocatalitic
CHIMOTRIPSINA secretata sub forma inactiva de
chimotripsinogen, activata in prezenta tripsinei;
- scindeaza legaturile peptidice de langa capatul
COOH al aa aromatici (fenilalanina, tirozina,
triptofan);

Compozitia chimica a sucului pancreatic

ELASTAZA secretata ca proelastaza, activata de
tripsina
- este o endopeptidaza care scindeaza legatura
peptidica din capatul COOH al aa alifatici
nearomatici (alanina, valina, glicina)
CARBOXIPEPTIDAZA secretata sub forma de
procarboxipeptidaza, activata de tripsina
- este o exopeptidaza cu capacitatea de a scinda cate
un aa din lantul polipeptidic cu grupare COOH
terminala

Compozitia chimica a sucului pancreatic

RIBONUCLEAZA si DEZOXIRIBONUCLEAZA scindeaza
acizii nucleici in nucleotide
Enzime lipolitice: lipaza si fosfolipaza
LIPAZA se secreta sub forma activa, capacitate
enzimatica crescuta de sarurile biliare si Ca+2;
actioneaza asupra lipidelor emulsionate; rezulta AG
si monogliceride

Compozitia chimica a sucului pancreatic

COLIPAZA se fixeaza pe grasimile emulsionate,
disloca agentii emulsionanti si ancoreaza lipaza
pancreatica
FOSFOLIPAZA hidrolizeaza legaturile esterice ale
fosfogliceridelor; fosfolipaza A2 descompune lecitina
intr-un lizofosfolipid si acid nesaturat
Enzime amilolitice: amilaza
AMILAZA pancreatica secretata sub forma activa;
actioneaza asupra amidonului nefiert sau copt

Mecanismul de secretie al bicarbonatului

La nivelul celulelor ductelor pancreatice:
CO2 + H2 O H2CO3 H+ + HCO3- HCO3- difuzeaza liber in lumenul ductelor mici; membrana
luminala a celulelor care alcatuiesc ductele de calibru mare
reabsorb HCO3- la schimb cu Cl- (provine din lichidul secretat de
celulele ductului, prin canale de clor din membrana apicala).
- Na+ patrunde din lichidul interstitial in lumenul ductului prin
gradient electrochimic
- H+ este expulzat din celule prin membrana bazo-laterala datorita
antiportului Na+/H+

Mecanismul de secretie enzimatic

Enzimele pancreatice sunt sintetizate la nivelul
ribozomilor celulelor acinare
Dupa sinteza, sunt concentrate la nivelul RER,
incapsulate si transportate la aparatul Golgi unde
sunt impachetate in vezicule secretorii
Veziculele sunt dispuse la polul apical al celulei
acinare
Cand sunt stimulate veziculele vor fuziona cu
membrana celulei acinare si prin, exocitoza isi
elibereaza continutul

Reglarea secretiei pancreatice

Se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale
Se disting trei faze: cefalica; gastrica; intestinala
Faza cefalica
- este predominant nervoasa; excitantii conditionati si
neconditionati similari cu cei care declanseaza secretia salivara
si gastrica; vagul prezinta fibre destinate pancreasului a caror
stimulare determina o secretie pancreatica bogata enzimatic
- controlul umoral: gastrina; actioneaza direct stimuland secretia
pancreatica si indirect, prin stimularea secretiei acide gastrice
(prezenta chimului acid in duoden intensifica secretia de
bicarbonat de catre celulele canaliculare)

Reglarea secretiei pancreatice

Faza gastrica
- este declansata de prezenta alimentelor in stomac
- distensia gastrica determina, prin reflex vago-vagal, secretia de
suc pancreatic bogat enzimatic
- controlul umoral: gastrina, cu efect sinergic cu cel vagal
Faza intestinala
- prezenta diversilor componenti ai chimului in duoden; sucul
pancreatic secretat este adecvat gradului de aciditate si
constituientilor chimului gastric
- control umoral: secretina (stimuleaza celulele ductale sa secrete
componenta apoasa bicarbonatata), CCK (stimuleaza celulele
acinare sa elibereze continutul granulelor de zimogen)

Reglarea secretiei pancreatice

Stimuli principali:

- terminatii vagale
-nervi colinergici
(sistem nervos enteric)

duoden- la contactul
cu chimul acid

duoden- la contactul
cu chimul acid

Ach

enzime
apa
electroliti

CCK

secretina

solutie apoasa
de bicarbonat

SECRETIA BILIARA

Bila este produsul de secretie al hepatocitelor

Intervine in emulsionarea si absorbtia lipidelor
Se secreta 500 ml/24 ore
Capacitatea maxima de depozitare a veziculei biliare
este de 50-70 ml; bila se concentreaza prin
absorbtia apei din compozitia sa
Bila veziculara este de 5-10 ori mai concentrata
decat cea hepatica

Rolurile bilei
Intervine in absorbtia grasimilor favorizand
emulsionarea lor si absorbtia acizilor grasi;
Intervine in absorbtia vitaminelor liposolubile;
Constituie cale de excretie a unor substante
(Zn, Mg, colesterol);
Are efecte laxative, prin actiunea stimulatoare
asupra motricitatii intestinale.

Compozitia chimica a bilei

Contine apa si reziduu uscat (acizi biliari,

bilirubina, lecitina, proteine, ioni de Na, K, Cl,
bicarbonat)
ACIZII BILIARI: produsi de secretie exocrina
hepatica; reprezinta derivati hidrosolubili ai
colesterolului
- acizi biliari primari (colic si chenodezoxicolic) care,
in hepatocit se conjuga cu glicocolul si taurina
acidul glicocolic si taurocolic (secretati activ in
canaliculul biliar). Fixarea Na/K pe acizii biliari
conjugati rezulta sarurile biliare (glicocolatii si
taurocolatii de Na si K)

Compozitia chimica a bilei

- in intestin, o parte din acizii biliari primari sunt
deconjugati si dehidroxilati de enzimele bacteriilor
anaerobe rezultand acizii biliari secundari (acidul
deoxicolic si litocolic)
- acizii biliari au rol in emulsionarea grasimilor (au
proprietati tensioactive) si favorizeaza absorbtia lor
PIGMENTII BILIARI: produsul de secretie hepatic
care rezulta din descompunerea hemoglobinei
- nu au rol in emulsionarea lipidelor, sunt deseuri
COLESTEROL: produs secundar al fabricarii acizilor
biliari

Mecanisme secretorii ale bilei

Bila este formata ca raspuns la efectul osmotic al

anionilor acizilor biliari (prezenti in plasma
sinusoidala) trec prin fenestratiile celulelor
endoteliale, difuzeaza prin spatiile Disse; sunt
preluati activ de-a lungul membranei sinusoidale a
hepatocitelor prin co-transport cu Na. Transportul
este extrem de concentrativ.
Apa din plasma trece prin jonctiunile gap; se
restabileste izotonicitatea in canaliculul biliar bila
canaliculara

Mecanisme secretorii ale bilei

Compozitia bilei se modifica pe masura ce parcurge
arborele biliar;
In vezicula biliara are loc concentrarea, acidifierea,
stocarea si eliberarea bilei
Concentrarea bilei in perioadele interdigestive
permite stocarea unei cantitati crescute de acizi
biliari intr-un volum constant de bila; cu cat
perioada interdigestiva este mai mare cu atat este
mai mare cantitatea de acizi biliari responsabili
pentru sustinerea digestiei

Mecanisme secretorii ale bilei

Epiteliul vezicii biliare este permeabil pentru
electrolitii anorganici din bila; epiteliul biliar
indeparteaza Na+ din compozitia bilei la schimb cu
H+; H+ + HCO3- H2CO3 CO2 + H2O
La nivelul membranei bazo-laterale a epiteliului
veziculei biliare se gaseste o ATP-aza Na+/K+ care
pompeaza Na+ catre plasma
Cl- trece paracelular in sange pentru a mentine
neutralitatea electrica

Reglarea secretiei biliare

Mecanismul de reglare este nervos si umoral
Mecanismul nervos:
- Stimularea simpaticului creste secretia biliara
- Stimularea simpaticului inhiba secretia biliara
Mecanismul umoral:
- Secretina mareste secretia biliara

SECRETIA INTESTINULUI SUBTIRE

Sucul intestinal este un lichid tulbure;
Este secretat de celulele glandelor Lieberkuhn;
Cantitate 1-3 l/24 ore;
pH alcalin 7,6 -8, densitate 1010

Compozitia chimica a sucului intestinal

Contine apa si reziduu uscat (ioni si enzime)
Enzimele: proteolitice, glicolitice, lipolitice
Enzime proteolitice:
- Aminopeptidaza si dipeptidaza (erepsina);
degradeaza polipeptidele pana la aminoacizi
- Enterokinaza activeaza tripsinogenul; scindeaza
polipeptidele in peptide mai mici;
- Leucinaminopeptidaza actioneaza asupra
polipeptidelor care contin prolina
- Arginaza scindeaza arginina in uree si creatina

Compozitia chimica a sucului intestinal

Enzime glicolitice:
- Dizaharidaze actioneaza asupra dizaharidelor
transformandu-le in monozaharide:
*Maltaza descompune maltoza in 2 molecule de
glucoza
*Lactaza descompune lactoza in glucoza + galactoza
*Zaharaza descompune zaharul in glucoza + fructoza

Compozitia chimica a sucului intestinal

Enzime lipolitice:
- Lipaza intestinala descompune grasimile
neutre nedigerate in glicerol si AG
- Lecitinaza degradeaza lecitina in glicerol, AG,
acid fosforic si colina
- Fosfataza degradeaza glicerofosfatii eliberand
acidul fosforic

Reglarea secretiei de suc intestinal

Reglarea nervoasa
-stimulii locali, tactili, destinderea anselor intestinale
declanseaza prin mecanisme reflexe locale secretia
glandelor intestinale
-inervatia vegetativa extrinseca este redusa (vagul
stimuleaza secretia, simpaticul o inhiba)
Reglarea umorala
-enterocrinina, eliberata la nivelul mucoasei
duodenale in cursul digestiei, pe cale sanguina
ajunge la intestin stimuland secretia
-secretina stimuleaza secretia de suc intestinal

FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

-absorbtia principiilor
alimentare-

ABSORBTIA GLUCIDELOR
Glucidele alimentare sunt mono-, di-, oligo- si
polizaharide;
Monozaharide: glucoza si alte hexoze (galactoza,
fructoza, sorbitol)
- Galactoza este prezenta in alimentatie sub forma
lactozei din lactate;
- Fructoza este prezenta in fructe si miere;
- Sorbitolul rezulta din glucoza; se absoarbe lent,
sustinand glicemia pentru un timp mai lung la
aceeasi masa ingerata.

ABSORBTIA GLUCIDELOR
Dizaharide:
- Zaharoza: fructoza + glucoza
- Lactoza: Galactoza + glucoza
- Maltoza: glucoza + glucoza
Polizaharide:
- Amidonul: amiloza + amilopectine
- Dextrine
- Glicogen

ABSORBTIA GLUCIDELOR
Monozaharidele sunt absorbite de enterocite prin
transport activ secundar sau prin difuziune
facilitata.
Glucoza si galactoza sunt absorbite (prin acelasi
mecanism; la competitie); prin simport cu sodiul
Glucidele se acumuleaza in celula in concentratii
mai mari decat in plasma si parasesc enterocitul
prin membrana bazolaterala prin difuziune simpla /
transport facilitat Na - independent

ABSORBTIA GLUCIDELOR
Transportul fructozei la polul apical este mai lent
decat al glucozei si se realizeaza prin difuziune
facilitata Na-independenta
Glucidele absorbite sunt transportate de catre
sangele portal la ficat unde sunt transformate in
glicogen sau sunt lasate sa treaca in circulatie
Dupa ingestia de alimente glicemia creste, atingand
un maxim la 30-60 minute
Enterocitele folosesc drept combustibil glutamina

ABSORBTIA GLUCIDELOR
Glucidele nedigerabile (celuloza, hemiceluloza,
pectine) determina volumul fecalelor si au rol
important in peristaltica intestinala.
Pectina absoarbe rapid apa formand un gel care
creste peristaltismul (utilitate terapeutica)
Regimul bogat in fibre vegetale scade incidenta
cancerului de colon prin accelerarea tranzitului cu
scaderea formarii acidului litocolic cancerigen

ABSORBTIA PROTEINELOR
Proteinele formeaza structuri fundamentale
celulare si reprezinta clasa cea mai abundenta de
compusi organici din organism;
Contin peste 20 aminoacizi diferiti legati prin
legaturi peptidice si au mase molare pana la sute de
kDa.
Aminoacizii sunt esentiali (His, Ile, Leu, Lys, Met,
Phe, Thr, Trp, Val) si neesentiali (Ala, Arg, Asp, Cit,
Glu, Gly, Pro, Ser, Tyr)

ABSORBTIA PROTEINELOR
Se numesc proteine complete cele alimentare care
aduc cantitati suficiente din toti aminoacizii
esentiali pentru crestere si dezvoltare normala in
organism (oua, peste);
Aportul alimentar zilnic minim necesar la adult
este de 0,8 g/kgc; cu 20-30 g mai mult la gravide si
in perioada de lactatie (pierdere zilnica de 12-15
g); 2 g/kgc la copil.
Proteinele sunt absorbite la nivelul enterocitelor
sub forma de aminoacizi

ABSORBTIA PROTEINELOR
Aminoacizii sunt preluati de enterocite prin transport
activ secundar
S-au identificat 4 transportori pentru aminoacizi:
dibazici, dicarboxilici, neutri si pentru iminoacizi (boli
de malabsorbtie selectiva: boala Hartnup, cisteinuria)
Proteinele nedigerate se absorb ca atare in cantitati
neglijabile (sunt degradate lizozomal) cu exceptia nounascutului (absorbtia anticorpilor din laptele matern)
Absorbtia exagerata la adult produce soc anafilactic

ABSORBTIA LIPIDELOR
Lipidele sunt forme de energie concentrata; ele sunt
esentiale pentru functionarea normala a organismului;
intra in compozitia membranelor celulare.
Organismul uman este capabil de sinteza lipidelor
necesare, cu exceptia AG esentiali (linoleic si
arahidonic).
Acizii eicosapentanoic si docosahexanoic sunt esentiali
pentru dezvoltarea vazului la nou-nascut.
Trigliceridele = 90% din ingestia zilnica de lipide.

ABSORBTIA LIPIDELOR

Absorbtia lipidelor se face sub forma de AG si glicerol;

bila este esentiala pentru absorbtia lor.
Suprafata enterocitelor este acoperita de un strat apos;
pentru a-l strabate lipidele sunt solubilizate de catre
sarurile biliare si astfel, pot fi absorbite pasiv.
Sarurile biliare formeaza micelii simple; cand
incorporeaza lipide formeaza micelii mixte.
Lipidele absorbite in enterocite trec in RE, unde se refac
trigliceridele si fosfolipidele.
Colesterolul este eliberat ca atare sau esterificat (sub
actiunea acil CoA colesterol transferaza).

ABSORBTIA LIPIDELOR
Lipidele sunt eliberate din enterocite impachetate
ca lipoproteine (chilomicroni);
Lipoproteinele formate in reticulul endoplasmic
sunt incorporate in vezicule in aparatul Golgi si apoi
eliberate in interstitiu prin exocitoza, de unde trec
pasiv in vasul chilifer central
Deficitul de lipaza pancreatica / saruri biliare
determina malabsorbtia lipidelor cu prezenta lor in
cantitati crescute in fecale (steatoree)

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
SODIU
- Zilnic patrund in tractul gastro-intestinal 25-35 g de
Na; din care 5-8 g sunt de origine alimentara si
restul din diverse secretii digestive
- Se pierde prin fecale 0,5%
- In jejun, Na este absorbit pasiv la schimb cu H+
(antiport) sau impreuna cu glucoza sau aminoacizii
(simport);
- Na patrunde in enterocite la polul apical si prin
canale ionice specifice

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
- Concentratia intracelulara scazuta de Na este
mentinuta de pompa de sodiu.
POTASIU
- 4 g de K preluat din alimente
- In intestinul subtire absorbtia se face pasiv prin
spatiile intercelulare
- In colon K este absorbit sau eliminat in functie de
concentratia sa luminala
- Pierderi importante de K in diaree = risc major de
aritmii cardiace.

ABSORBTIA ELECTROLITILOR

CLORUL
2-3 g prezent zilnic in tubul digestiv
0,1 0,2 g eliminat
in jejun se absoarbe pasiv prin spatiile intercelulare
In ileon este preluat de enterocite la schimb cu
bicarbonatul
BICARBONATUL
Este absorbit in jejun impreuna cu Na
Difuzeaza in enterocit si de aici in plasma

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
CALCIUL
- Din ~ 1 g zilnic, numai provine din alimentatie si ~
40% este absorbit in duoden si jejun
- Calciul este legat de o proteina specifica (CaBP) de la
nivelul marginii in perie in cantitate reglata de 1,25
dihidroxicolecalciferol
- Sub forma legata, calciul este sechestrat in RE si
aparatul Golgi din enterocite
- La polul bazal al enterocitului este expulzat de
pompa de calciu

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
- Absorbtia calciului este reglata de calcemie prin
intermediul PTH, care stimuleaza conversia
vitaminei D in vitamina D3 (stimuleaza sinteza de
CaBP).
ZINCUL
- Este important pentru activitatea unor enzime:
anhidraza carbonica,fosfataza alcalina, LDH
- Ingestia zilnica este ~ 10-15 mg; ~ este absorbit in
ileon (activ);
- Este stocat in enterocite sau eliberat in circulatie

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
MAGNEZIUL
- Aport zilnic 0,4-0,5 g
- Absorbtia are loc pasiv, in tot intestinul subtire.
FIERUL
- Aportul zilnic 12-15 g
- Intra in componenta hemului si participa la
numeroase reactii enzimatice
- Se absoarbe preponderent in duoden si portiunea
superioara a jejunului
- Fierul hemic (absorbit intact) si non-hemic (absorbit
in functie de pH si concentratie)

ABSORBTIA ELECTROLITILOR
La pH 7 numai Fe+2 este solubil, Fe+3 este insolubil si nu este
absorbit;
Absorbtia se realizeaza de catre un transportor activ situat
la nivelul marginii in perie
In enterocit, fierul hemic este eliberat sub actiunea xantinoxidazei, fierul liber este stocat sub forma de feritina, in
sange este transportat sub forma de transferina
Absorbtia este reglata de stocurile de fier din enterocit si de
catre sideremie;
Datorita descuamarii permanente, feritina din enterocite se
pierde (mecanism suplimentar de limitare a absorbtiei cand
sideremia este crescuta)

ABSORBTIA APEI
Aportul zilnic de apa este ~ 2 l
Absorbtia se face pasiv, cu o rata dependenta de
locul absorbtiei si de osmolaritatea continutului
luminal
Prin fecale se pierd doar ~100 ml/zi
Surse intraluminale de apa (litri/zi)
- Alimente 2
- Saliva 1
- Bila 1
- Suc gastric 2

ABSORBTIA APEI
- Suc pancreatic 1
- Suc intestinal 2
Absorbtia la diferite nivele (litri/zi)
- Duoden si jejun 4
- Ileon 3,5
- Colon 1,5

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

VITAMINA C
- Sursa principala sunt fructele si vegetalele verzi
Este distrusa prin proceduri de procesare a
alimentelor, in special caldura
Are rol in procese oxidative, reactionand ca o coenzima sau ca un co-factor
Este absorbita prin transport activ la nivelul
ileonului
Deficitul de vitamina C = scorbut

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

VITAMINA B1
Tiamina: rol in metabolismul carbohidratilor
Surse alimentare: ficat, cereale incoltite
Absorbita la nivelul jejunului prin doua mecanisme
in functie de concentratia sa:
- Concentratie scazuta in lumen absorbtie activa
- Concentratie crescuta in lumen absorbtie pasiva
Deficit: boala beri-beri

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

VITAMINA B2
Riboflavina se gaseste predominant in lactate
Este un component al celor doua flavoproteine
(FAD, FMN)
Are rol important in reactiile metabolice
Absorbtia se realizeaza printr-un sistem de
transport activ specific si saturabil; localizat in
portiunea proximala a intestinului subtire
Deficit: anorexie, tulburari de crestere si nervoase

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

NIACINA (PP)
Sursa alimentara este carnea
Are rol structural important; in componenta coenzimelor NADH si NADPH (reactii de oxidoreducere)
La concentratii mici este absorbita printr-un
mecanism de transport facilitat Na-dependent
La concentratii mari absorbtia se realizeaza prin
difuziune simpla
Deficitul: pelagra (boala celor trei D)

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

VITAMINA B6
Piridoxina se gaseste in germeni de grau, cereale
incoltite, carne, produse lactate
Este implicata in metabolismul aminoacizilor si
glucidelor
Absorbtie: prin difuziune simpla
BIOTINA
Sursa: lapte, ficat, oua
Actioneaza ca o co-enzima pentru carboxilaza,
transcarboxilaza, decarboxilaza, cu rol in
metabolismul lipidic, glucidic si al aminoacizilor

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

La concentratii mici: transport activ Na-dependent

La concentratii mari: difuziune
ACIDUL FOLIC
Se gaseste in ficat, fasole, spanac sub forma de
conjugat poliglutamil
Necesar pentru formarea acizilor nucleici si
maturarea eritrocitelor
Marginea in perie: enzima care degradeaza
conjugatele poliglutamil in monoglutamil folati

ABSORBTIA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE

Sunt preluati de enterocite prin transport facilitat
Din enterocite sunt eliberati direct in circulatie sau sunt
conjugati in 5-metiltetrahidroxifolati, din care rezulta
acidul folic
Deficit: anemie megaloblastica
VITAMINA B12
Cobalamina: ficat, rinichi, produse lactate, oua sub
forma legata de o proteina
Factorul intrinsec complex rezistent la digestie
Transport legata de o proteina transcobalamina
Deficit: anemia pernicioasa

ABSORBTIA VITAMINELOR LIPOSOLUBILE

VITAMINA A
Forme active: retinol, retinal, acid retinoic
Retinol: surse animale / conversia carotenului in
intestinul subtire
Absorbtie pasiva; retinolul este esterificat si incorporat
in chilomicroni; preluat si stocat in hepatocite
In circulatie: proteina transportoare specifica
Exces; efecte hepatotoxice
Carenta: lipsa vederii nocturne si leziuni cutanate

ABSORBTIA VITAMINELOR LIPOSOLUBILE

VITAMINA D
Grup de compusi liposolubili = calciferol
Vitamina D3 provine din:
- Piele (7-dehidrocolesterol transformat in
colecalciferol in prezenta razelor UV)
- Alimentara
Absorbtie pasiva; transportata prin intermediul
chilomicronilor; in sange circula legata de o proteina
In ficat: 25-hidroxicolecalciferol, de 5 ori mai activ

ABSORBTIA VITAMINELOR LIPOSOLUBILE

VITAMINA E
Sursa alimentara: -tocoferol
Absorbtie la nivelul intestinului subtire: difuzie
pasiva; dependenta de solubilitatea micelara
Transportata libera prin mucoasa intestinala
chilomicroni
Este antioxidant important (previne peroxidarea
lipidelor membranare)
Deficit: peroxidare lipidica a eritrocitelor;
fragilitate eritrocitara

ABSORBTIA VITAMINELOR LIPOSOLUBILE

VITAMINA K
Surse: vegetale verzi (filoquinona) / flora
microbiana intestinala (menaquinona)
Filoquinona absorbita activ
Menaquinona absorbita pasiv
Transport din enterocit: chilomicroni
Preluata de catre ficat si eliberata in circulatie
Deficit: tulburari de coagulare

FIZIOLOGIA HEPATICA

GENERALITATI
Ficatul este cel mai mare organ al corpului (2,5%
din greutate la adult); primeste 25% din debitul
cardiac prin artera hepatica si vena porta.

ROLURILE FICATULUI

FUNCTIA DE EXCRETIE
Se realizeaza prin bila
Bila hepatocitara este rezultatul unei filtrari
osmotice a apei si electrolitilor, ca raspuns pe de o
parte la secretia activa de saruri biliare si pe de
alta parte la secretia activa de Na.
Substantele care ajung la ficat si care sunt
excretate se impart in:
- Substante colefile: captare hepatica, transformare
metabolica, secretate in bila
- Substante necolefile: captare hepatica,
metabolizare, circulatie generala

ROLURILE FICATULUI
FUNCTIA DE SINTEZA
Hepatocitele sintetizeaza un numar mare de
substante:
- proteine: albumina, factori de coagulare,
ceruloplasmina, siderofilina
- glucide: glicogen
- lipide: colesterol, acizi biliari
- uree

SECRETIA BILIARA

Bila este produsul de secretie al hepatocitelor

Intervine in emulsionarea si absorbtia lipidelor
Se secreta 500 ml/24 ore
Capacitatea maxima de depozitare a veziculei
biliare este de 50-70 ml; bila se concentreaza
prin absorbtia apei din compozitia sa
Bila veziculara este de 5-10 ori mai concentrata
decat cea hepatica

ROLURILE BILEI
Intervine in absorbtia grasimilor favorizand
emulsionarea lor si absorbtia acizilor grasi;
Intervine in absorbtia vitaminelor liposolubile;
Constituie cale de excretie a unor substante
(Zn, Mg, colesterol);
Are efecte laxative, prin actiunea stimulatoare
asupra motricitatii intestinale.

COMPOZITIA CHIMICA A BILEI

Contine apa si reziduu uscat (acizi biliari,
bilirubina, lecitina, proteine, ioni de Na, K, Cl,
bicarbonat)
ACIZII BILIARI: produsi de secretie exocrina
hepatica; reprezinta derivati hidrosolubili ai
colesterolului
- acizi biliari primari (colic si chenodezoxicolic) care,
in hepatocit se conjuga cu glicocolul si taurina
acidul glicocolic si taurocolic (secretati activ in
canaliculul biliar). Fixarea Na/K pe acizii biliari
conjugati rezulta sarurile biliare (glicocolatii si
taurocolatii de Na si K)

COMPOZITIA CHIMICA A BILEI

- in intestin, o parte din acizii biliari primari sunt
deconjugati si dehidroxilati de enzimele
bacteriilor anaerobe rezultand acizii biliari
secundari (acidul deoxicolic si litocolic)
Rolurile acizilor biliari:
- Declanseaza si stimuleaza secretia biliara
- Solubilizeaza colesterolul din bila si permite
excretia

COMPOZITIA CHIMICA A BILEI

- Favorizeaza solubilizarea si absorbtia
lipidelor din intestin
- Constituie calea metabolica principala de
eliminare a nucleilor steroidieni din organism
PIGMENTII BILIARI: produsul de secretie
hepatic care rezulta din descompunerea
hemoglobinei
- nu au rol in emulsionarea lipidelor, sunt deseuri
COLESTEROL: produs secundar al fabricarii
acizilor biliari

MECANISME SECRETORII ALE

BILEI
Bila este formata ca raspuns la efectul osmotic
al anionilor acizilor biliari (prezenti in plasma
sinusoidala) trec prin fenestratiile celulelor
endoteliale, difuzeaza prin spatiile Disse; sunt
preluati activ de-a lungul membranei
sinusoidale a hepatocitelor prin co-transport cu
Na. Transportul este extrem de concentrativ.
Apa din plasma trece prin jonctiunile gap; se
restabileste izotonicitatea in canaliculul biliar
bila canaliculara

MECANISME SECRETORII ALE BILEI

Compozitia bilei se modifica pe masura ce
parcurge arborele biliar;
In vezicula biliara are loc concentrarea,
stocarea si eliberarea bilei
Concentrarea bilei in perioadele interdigestive
permite stocarea unei cantitati crescute de acizi
biliari intr-un volum constant de bila; cu cat
perioada interdigestiva este mai mare cu atat
este mai mare cantitatea de acizi biliari
responsabili pentru sustinerea digestiei

MECANISME SECRETORII ALE BILEI

Epiteliul vezicii biliare este permeabil pentru
electrolitii anorganici din bila; epiteliul biliar
indeparteaza Na+ din compozitia bilei la schimb
cu H+; H+ + HCO3- H2CO3 CO2 + H2O
La nivelul membranei bazo-laterale a epiteliului
veziculei biliare se gaseste o ATP-aza Na+/K+
care pompeaza Na+ catre plasma
Cl- trece paracelular in sange pentru a mentine
neutralitatea electrica

EVACUAREA BILEI DIN VEZICULA BILIARA

La persoanele care nu au ingerat alimente, ~ din
bila produsa intra in vezicula biliara, restul trece
direct in duoden
In cursul ingestiei alimentare si dupa ingestie
activitatea motorie a vezicii biliare determina
eliberarea bilei in duoden; vezica biliara se
contracta, volumul sau scade cu 50% la 30-60 min
dupa ingestia alimentara.
In perioadele interdigestive sfincterul Oddi este
contractat tonic; produce o rezistenta la curgere
mica dar suficienta pentru a devia bila secretata in
vezicula biliara
In cursul golirii vezicii, tonusul sfincterului Oddi se
reduce

CIRCUITUL HEPATO-ENTERO-HEPATIC
Sarurile biliare sunt secretate in bila, reabsorbite
din intestin si transportate din nou prin ficat in bila
= circuitul hepato-entero-hepatic
Sarurile biliare prezente in intestin sunt absorbite
prin mecanism de transport activ de la nivelul
ileonului
Circuitul hepato-entero-hepatic este parcurs de 610 ori/zi
Aprox 2-5% din sarurile biliare scapa reabsorbtiei
intestinale (se pierd prin fecale 200-600 mg/zi);
pierderea este compensata prin sinteza hepatica

METABOLISMUL HEPATIC AL PROTEINELOR

Principalele functii ale ficatului la metabolismul
proteic:
- dezaminarea aminoacizilor;
- transformarea NH3 in uree;
- sinteza proteinelor plasmatice;
- interconversiunea dintre anumiti aminoacizi si
produsi de metabolism intermediar.

METABOLISMUL HEPATIC AL PROTEINELOR

Dezaminarea aminoacizilor este necesara
inainte ca acestia sa fie folositi in scop
energetic sau sa fie convertiti in hidrocarbonati
si lipide.
Transformarea NH3 in uree: ficatul indeparteaza
NH3 toxic din umorile organismului sub forma
de uree. NH3 este necesar pentru sinteza
aminoacizilor si acizilor nucleici. Insuficienta
functiei ureogene a ficatului determina
fenomene de intoxicatie nervoasa progresiva =
coma hepatica.

METABOLISMUL HEPATIC AL PROTEINELOR

Sinteza proteinelor plasmatice (cu exceptia aa
esentiali) are loc hepatocitar.
- Albumina (3 g/zi) are rol in mentinerea volumului
plasmatic si a echilibrului hidric, prin contributia
la presiunea oncotica
- Alte proteine plasmatice de origine hepatica:
factorii coagularii, componentele sistemului
complement, proteine implicate in transportul
fierului (transferina, haptoglobina, hemopexina),
cuprului (ceruloplasmina).

METABOLISMUL HEPATIC AL GLUCIDELOR

Metabolismul glucidic la nivel hepatic:
- depunerea glicogenului;
- conversia galactozei si fructozei in glucoza;
- gluconeogeneza
- formarea diversilor produsi de metabolism
intermediar.
Glicogenul este cel mai important depozit glucidic
hepatic; 7-10% din masa ficatului normal; provine
din UDP-glucoza din surse glucidice sau
neglucidice
Gluconeogeneza = sinteza de glucoza din piruvat
provenit din surse lipidice, acid lactic sau
aminoacizi; stimulata de glucagon, inhibata de
insulina

METABOLISMUL HEPATIC AL GLUCIDELOR

Preluarea glucozei de catre hepatocite se face
prin difuziune facilitata Na-dependenta. Intrarea
monozaharidelor in circiutul metabolic se face
sub actiunea hexokinazei (pentru glucoza
exista glucozo-6-fosfataza specifica)
Fructokinaza transforma fructoza in fructozo-1fosfat care se poate izomeriza la glucozo-6fosfat pe calea glicolitica
Galactoza poate fi folosita pentr sinteza de
glicoproteine si glicolipide sub forma de UDPgalactoza

METABOLISMUL HEPATIC AL LIPIDELOR

Ficatul preia din plasma AG si lipoproteine
AG sunt transformati prin -oxidare in acetil CoA,
ce poate intra in ciclul Krebs (eliberand energie)
sau poate forma corpi cetonici
-oxidarea este extrem de intensa si rapida in
ficat; in citosolul hepatocitelor se sintetizeaza acid
palmitic. Alti AG sunt produsi prin scurtarea,
elongarea sau denaturarea moleculei.
Sinteza si eliberarea lipoproteinelor din ficat
depinde de aportul de precursori; este reglata de
estrogeni si hormoni tiroidieni.

METABOLISMUL HEPATIC AL LIPIDELOR

In perioada digestiva AG din VLDL provin din
chilomicronii de absorbtie, iar in cea interdigestiva
din tesutul adipos.
Metabolismul AG este orientat spre sinteza de
lipoproteine; in cazul aportului insuficient, scaderii
insulinei sau cresterii glucagonului, directia se
schimba catre -oxidare si formare de corpi
cetonici
Ficatul este esential in catabolismul LDL
Corpii cetonici (aceto-acetat, -hidroxibutirat) sunt
folositi de majoritatea celulelor drept combustibil
(exceptie hepatocite)
Colesterolul sintetizat hepatic / alimentar.

METABOLISMUL HEPATIC AL BILIRUBINEI

Bilirubina este un pigment galben, format din
juxtapunerea a 4 nuclei pirolici
Varietati:
- Bilirubina neconjugata (indirecta)
- Bilirubina conjugata (directa)
Organismul adult fabrica si ar trebui sa elimine
~ 400-500 moli de bilirubina/zi
Absenta echilibrului dintre sinteza si eliminare
cu acumularea ei = ICTER

METABOLISMUL HEPATIC AL BILIRUBINEI

Surse de bilirubina: hemoglobinice si hepatice
Surse hemoglobinice:
- Distructia hematiilor imbatranite de catre
macrofagele sistemului reticulo-endotelial si
eliberarea Hb continuta in ele;
- Eritropoeza ineficace sau distrugeri ale maduvei
hematoformatoare cu aparitia in circulatiea
eritroblastilor care nu se vor matura
Transformarea Hb in bilirubina:
- Desfacerea inelului tetrapirolic al Hb, cu formare
de coleglobina (verde) in SRE

METABOLISMUL HEPATIC AL BILIRUBINEI

- Pierderea fierului de catre coleglobina, cu formarea

biliverdin-globinei;
- Prin detasarea globinei din complexul biliverdinglobina se pune in libertate biliverdina (albastraverzuie) care este redusa in bilirubina (galbenrosie)
Birubina de origine hepatica
- Sinteza se poate realiza din transformarea
diversilor constituienti heminici (nu Hb); este
atribuita reinnoirii rapide a structurilor heminice
intrahepatice (catalaza, citocromi)
- Sursa este redusa (5% din birubina formata)

CINETICA BILIRUBINEI
Transport plasmatic
- Bilirubina neconjugata este insolubila in apa; pentru a fi
transportata este legata de proteine plasmatice
(albumina)
- Fractia legata este cea mai importanta; cele doua
molecule sunt in echilibru dinamic; exista un procent
redus de bilirubina libera; moleculele libere sunt
singurele care pot trece prin membranele biologice si
difuzeaza in tesuturi
- Apare frecvent la nou-nascut = risc mare de
hiperbilirubinemie. Bilirubina difuzeaza in celulele
lipofile (subst. gri), se acumuleaza si determina
tulburari neurologice = icter nuclear

CINETICA BILIRUBINEI
Transport hepatic
Bilirubina neconjugata este captata cu
predilectie de hepatocite; patrunde in gradient
de concentratie
La REN hepatocitar: conjugarea a 1-2 lanturi
laterale cu ajutorul unor enzime (transferaze);
rezulta bilirubina conjugata (hidrosolubila) care
se excreta prin bila / urina
Activitatea transferazei este redusa la nastere
(mai ales la prematuri) si inregistreaza valoarea
de la adult la 15 zile de la nastere (icterul neonatal /fiziologic de la nou-nascut si prematur)

CINETICA BILIRUBINEI
Excretia biliara
- Bilirubina este colefila; este excretata in
concentratie mare in bila
- Bilirubina conjugata este dirijata catre polul biliar
al hepatocitului
- Mecanismul prin care are loc trecerea in
canaliculele biliare = transport pasiv.
Eliminarea intestinala:
- In intestin, sub actiunea bacteriilor intestinale,
au loc reactii de reducere urobilinogen
(culoarea fecalelor)

FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA

Substantele straine (xenobiotice) introduse in
organism, cu efecte benefice/toxice, vor trebui
eliminate din organism.
In secventa de detoxifiere, ficatul are rol major
deoarece:
- Debitul sanguin este mare (25% din DC), rezulta
un aport masiv de xenobiotice la nivel hepatic
de xenobiotice introduse oral/parenteral
- Hepatocitul este locul concentrarii multiplelor
substante

FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA

Hepatocitul este locul esential al biotransformarilor
tuturor moleculelor straine introduse care vor suferi
o modificare a structurii inainte de eliminare
Hepatocitul va elimina unele substante prin bila
sau le lasa sa treaca in circulatia sistemica dupa
ce biotransformarea lor hepatica le face apte sa fie
eliminate prin rinichi
Medicamentele introduse in organism sunt
transportate in sange legate de albumina;
biotransformarea hepatica a medicamentelor este
etapa limitanta principala a duratei lor de actiune in
organism; aceasta biotransformare constituie
detoxifierea

FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA

Mecanisme de detoxifiere:
- Formarea de compusi hidrofili, capabili sa
traverse usor membranele celulare (excretia
biliara / urinara va fi mai usoara)
- Pierderea activitatii farmacologice, metabolitii
fiind inactivi sau mai putin activi
Metabolismul hepatic al medicamentelor are ca
efect formarea de compusi inactivi si usor de
eliminat; biotransformarea poate fabrica
metaboliti mai activi, mai toxici si mai greu de
eliminat.

FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA

Exemplu:
- azathioprina si ciclofosfamida devin active dupa
biotransformare hepatica
- prednisonul nu este activ decat dupa
biotransformare hepatica in prednisolon
- Fenilbutazona, fenacetina, codeina devin active
dupa metabolismul hepatic
Pentru unele substante bila este o cale de
eliminare accesorie; medicamentul efectueaza
un ciclu entero-hepatic incomplet.

FUNCTIA ENDOCRINA HEPATICA

Ficatul deiodeaza T4 in T3 (mai activ), reglabil la
nivel de preluare si transformare;
Unele efecte ale somatotropului sunt mediate
de somatomedinele hepatice
Hormoni preluati si degradati hepatic: insulina,
glucagon, somatotrop, gastrina

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

DEFINITII
FOAMEA

Senzatie vaga si dezagreabila, localizata in epigastru

care va determina dorinta de ingestie alimentara.
Se insoteste de aparitia contractiilor peristaltice
gastrice, ritmice, ce apar la 12-24 ore de la ultima
ingestie alimentara.
In perioada de privare alimentara, foamea se
accentueaza (in primele 3-4 zile), devine dureroasa, dar
cu timpul dispare (ca urmare a instalarii cetozei)
Rezistenta maxima la inanitie (greva foamei) este de
max. 74 zile.

DEFINITII

SATIETATEA
Senzatie vaga, de satisfactie, imposibil de localizat,
euforizanta
Consecinta starii de satietate este oprirea alimentatiei;
masura preventiva care nu permite depasirea limitelor
digestive si metabolice ale organismului
APETITUL
Dirijeaza preferential spre anumiti constituienti alimentari;
este o senzatie in legatura cu foamea, dobandita si nu
innascuta ca foamea
Este o consecinta a experientei alimentare a individului

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

Procesele de digestie sunt initiate de ingestia de
alimente; aportul alimentar este influentat de
factori care actioneaza cortico-subcortical
(hipotalamic):
- Factori hedonici: aspect, gust, miros, obiceiuri
- Factori umorali a caror concentratie este direct
corelata cu adipozitatea
- Factori fizico-chimici ai alimentelor (peptide
alimentare)
- Durata si marimea distensiei gastrice

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

MECANISME CENTRALE
Centrul foamei = hipotalamus lateral
Centrul satietatii = hipotalamus ventro-medial
Centrul foamei: 2 parti: una care implica motivatia
comportamentului alimentar prin fasciculul olfacto-septal;
cealalta care regleaza echilibrul ponderal prin fasciculul
palido-fugal.
Motivatia alimentara are originea in formatiunile limbice si
nucleul palid. Centrii hipotalamici care regleaza aportul
alimentar sunt centri de integrare unde are loc analiza si
sinteza informatiilor pe cale olfactiva, optica sau umorala.

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

De aici, pornesc eferente care, prin conexiunile
dintre nucleul ventro-median hipotalamic si
mezencefal sunt activati centrii inferiori care
controleaza comportamentul alimentar
(prehensiunea, salivatia, masticatia), cai eferente
descendente la punte, maduva, muschi
determinand cresterea motilitatii si secretiilor
digestive.
Tulburari ale senzatiei de foame:
BULIMIA: foame exagerata; in hipertiroidism; DZ,
leziuni a centrilor satietatii

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

ANOREXIA: lipsa apetitului. Apare in leziuni a
hipotalamusului lateral; afectiuni virale, hepatita
epidemica, boli febrile, exces de fumat
PAROREXIA: tulburare a senzatiei de foame care
presupune un apetit pentru substante nealimentare
(varul de pe pereti, pamant etc).
MECANISME PERIFERICE
- De scurta durata: aferentele catre centrii nervosi
superiori care aduc informatii despre calitatea
hranei, prezenta ei in tubul digestiv, concentratiei
plasmatice a glucozei, aa, AG

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

- De lunga durata: are rolul de a corecta erori a reglarii
de scurta durata; informatii despre rezervele
energetice ale organismului (AG)
Factorii metabolici intervin in reglarea aportului
alimentar:
- Teoria glucostatica: in tesuturi exista receptori
sensibili la nivelul de utilizare al glucozei, la
diferenta arterio-venoasa de glucoza. Senzatia de
foame apare cand diferenta scade sub 15 mg/100ml

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

- Teoria lipostatica: actiunea centrilor hipotalamici
ar fi influentata de cresterea concentratiei
plasmatice de AG
CONTROLUL CHIMIC:
- Inhibitori ai senzatiei de foame:
= CCK: inhiba apertitul pentru grasimi, dulciuri
= CRH, dopamina: inhiba apertitul pentru grasimi si
proteine
= Serotonina: inhiba apertitul pentru proteine

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

- Stimulatori ai senzatiei de foame:
= Neuropeptidul Y: stimuleaza apetitul pentru dulciuri;
= Galanina: stimuleaza apetitul pentru grasimi