Sunteți pe pagina 1din 250

MIHAIL CRUCEANU

DE VORBA
CU TRECUTUL

efefG

.94

2e7z..e.c./vs-or,e0c., -044:4

,do
/-

Zfro/4..4e

oegg.
.

144-

-4'

r),,e .;44

44,
e4

4;)?.." I
La..44. -S.a..f04.7fet. 14;74;i4Ateata4 /pfl.ei43$44WIOTAL; +.44^47" ," -2e-e ,72Q-aege44; S4 11-41r"

www.dacoromanica.ro

MIHAIL CRUCEANU

DE VORBA CU TRECUTUL . ..

www.dacoromanica.ro

MIHAIL CRUCEANU

DE VORBA
CU TRECUTUL...

o
EDITURA MINERVA

Bucureti-1973

www.dacoromanica.ro

Toate drepturile rezervate


Editurii Minerva

www.dacoromanica.ro

Tovar4-ilor mei

www.dacoromanica.ro

Cind sintern la inceputul vietii, tineretea ne indeamna


sa privim mereu In viftor. Cu trecerea anilor, aruncam
i cite o privire grabita inspre trecurtul care nu contine
mai nimic. Dar viata intreaga e o lupta continua in care
eti silit la fiecare pas sa desfavri o activitate cit mai
bine condusa cu experienta, ce crete mereu pe masura
infringerilor i a izbinzilor care formeaza trecutul. Cu
cit trece timpul, trecutul se imbogatete, deci merita sa
fie din cind in dind privit cu atentie. Numai aa inlaturi
unele greeli in intimpinarea viitorului, catre care nu
incetezi sa priveti mereu. Viata fiecaruia dintre noi, din
acest punct de vedere, se imparte in mai multe etape,
care insa sInt mai lungi sau mai scurte, dupa alcatuirea
interna a fiintei noastre. La unii, perioada in care privete
viitorul e mai lunga. Aceia nu au timp prea mult pentru

a privi trecutul, cleat numai atit cit cred ei ca e necesar


sa poata intimpina viitorul, cu maximum de pregatire.
Altii scurteaza din ce in ce mai mult etapele de privit

in viitor, preocupati de trecut, pina ajung sa nu mai


priveasca deloc in viitor. Ace*tia nu sint prea fericiti.
7

www.dacoromanica.ro

Pentru ei viata spirituard, cu dazuintele ei firesti,

cu

puterea de munca creatoare, cu tot ce d stralucire mintii


care concepe i realizeazd, s-a terminat. Ei au incetat
de a mai trai spiritual. Ei nu mai a0eapt nimic i acest

nimic Ii ingroapa definitiv. Dar cei mai multi oameni


Ii impart privirea, tot timpul, dupd ce trece prima
tinerete, Intre trecut j viitor. TJnii privesc mult timp
in viitor i astfel nu le famine timpul s priveasca suficient in trecut. Iar altii privesc toat viata in viitor hi
se decid s stea de vorbd cu trecutul dupd multe zeci
de ani de viata. Poate de aceea n-am avut nici eu timp
s stau de vorbA cu trecutul, in scris, decit dup mai
bine de trei sferturi de veac.
Dar viata fiecruia din noi n-o ducem i nici xiu
trebuie s-o ducem singuri. Inca de la nastere sintem
inconjurati de valurile omenirii, care cresc i sInt din

ce in ce mai variate, pe mgsurd ce tree anii. Viata


noastr ne e desp'artita de atitea IntImplri, bucurii si
suferinte, n'adejdi i deceptii, izbinzi i infringeri, care
ne apartin nou5, dar i tuturor acelora care ne-au fost
dragi, aldturi de care am luptat si care, in general, fac

parte pentru totdeauna din fiinta noastra. Cu ei am


imprtit bucuriile tineretii, izbinzile luptei, mingiierea si

curajul rezistentei in fata durerilor, si a sta de vorba


cu trecutul inseamnd c le pastrAM o pioas amintire
celor care nu mai sint i una plin de duiosie i recunostint, celor ce au r:amas legati de existenta noastr
prezent. Dupd atitia ani de frdmintari, in jurul meu,
oamenii i imprejurdrile s-au schimbat si se schimba
mereu. Dar trecutul Cu duioasele lui amdfaciuni, cu bucuriile lui consolatoare, cu sfaturile ce indrumeaz ca niste
facie inchipuite i totusi reale, nu se mai poate schimba.

El rmlne legat de noi, de toata fiinta noastrA, pentru


8

www.dacoromanica.ro

totdeauna. Eu il simt cum ma' priveste, cum se tine de


mine, cum imi vorbeste.
Dac dup a. atita timp abia acum stau de vorbd cu

el e pentru c vesnic am privit in viitor. *i nici n-am


putut face altfel. Viitorul e cea mai fascinant intrebare
ce se pune constiintei noastre, atita timp cit ea famine

vie. Cum as putea s'a nu mai privesc in viitor, acest


viitor mereu Una'', vesnic nou, vesnic promittor, vesnic
legat de lupta clasei muncitoare, de puterea ei ce creste,
de izbinzile ei ? !

Dar increderea noastr in viitor nu e legat oare si


de trecut ?

Cum as putea sd-1 dau uithrii, cu sutele si miile lui


de dragi tovardsi, cu care mi-am imprtit tineretea, credinta in dreptatea cauzei pentru care luptam impreun
si bucuria izbinzii ? Daca anii trec neopriti, faptele tot
mai rmin putin in urma lor si cu ele, citeodat, si din
oamenii care le-au infdptuit.
Cind stau de vorb cu trecutul, ma' gindesc, fail sd
fiu sigur, Cd vorbele lui poate le mai aud si altii. Poate
Ca si altii vor sta o clip de vorbA cu acest trecut, care,
hotdrit lucru, nu-i numai al meu. Poate C el ascunde

si un indemn pentru cei ce vor urma dupd generatia


mea, pentru cei pe care ii va aduce viitorul, spre a-i
uni cu trecutul Mint de noi, in desfAsurarea aceleiasi
lupte fdr sfirsit, care creeazd si distruge pentru aceia
mai departe.

Mai stiu cd in aceast lupta, multi tovardsi curajosi,

pe care i-a dat poporul nostru, au avut de suferit

momente cu mult mai grele si au dovedit o constiinta


gata de sacrificii mult mai man decit cele pe care le
cuprinde o viata obisnuit, asa cum se arata in foile
acestei carti.

tiu Ca cei mai multi dintre ei nu mai

sint astAzi. Ei au fost, in parte, uitati. Iar miine vor fi


9

www.dacoromanica.ro

si mai mult uitati. Dar toat5. lupta lor n-a fost zadarnic.
Ei au sprijinit alaturi de clasa muncitoare progresul spre
libertate al intregului nostru popor.

Multe am invtat, dragi tovardsi, de la voi si mai


ales sd inteleg si s5, pretuiesc valoarea ornului, sa am
incredere in oameni. Dupd atitia ani
si mai buni, si
mai rai , in amintirea voastrd, care nu mai sinteti si
pentru voi care ati rmas aceiasi, am insirat faptele si
ginduri:e acestea, pe care vi le datorez, in cea mai mare
parte.

www.dacoromanica.ro

INAINTE DE INCEPUTURI...

Nimic nu deteapta inohipuirea si simtirea unui copil

ca povestile si baladele pe care le asculta, la virsta


cind incepe s le inteleaga. Daca ma duc cu gindul, pina

unde pot ajunge, in trecut, dau de unele femei de la


tara, venite in casa parintestsca si care ingrijeau de mine
si de fratii mei mai mici si pe care le ascultam nemiscati,
cind ne povesteau vreun basm cu vitejiile minunate ale
vreunui erou popular, ce iesea invingator din toate incercarile si primejdiile cele mai grele. Pentru copil, lumea
e plina de minuni, pe care el le traieste aievea.
Mai tirziu, cind incepusem sa ma mindresc in mine

ca sint si eu scolar, ascultam, impreuna cu fratii mei,


asezati math', in unele seri, in jurul mamei noastre, care
cinta fie vreo balada populara cu haiduci, sau din viata
pastorilor, fie vreo romanta naiva din acele vremuri,

care imi strecurau in minte si in inima caldura vocii


pe care o aud, pared si astdzi, intimplarile, care de care
mai ciudate, i pe care ma cazneam s le inteleg.
Pentru copii, nu e nimeni ea mama, care stie totul
si poate orice. Dar pentru mine, mama era izvorul unor
11

www.dacoromanica.ro

bucurii interioare, care ddeau aripi inchipuirii mele de


copil si-mi desteptau o lume intreaga de simtiri coplesitoare. Citeodat, ea imi repeta versuri, invatate pe de
rost de pe cind era in coald, din Primeivara arnorului,
poezia lui Iancu VACdrescu, poet la modd, in copildria ei :

Se intinde o cimpie
De sub poale de Carpati,
Cimp deschis de vitejie,
La romeinii kitudati.

Alte ori, imi citea, pe o bucat de ziar tdiatA, poezia


lui Vasile Alecsandri Pene$ Curcanul. Muzica versurilor,
atit cit o puteam eu intelege, ca i cuprinsul, ma miscau

adinc. Poate datorita unor IntimplAri de felul acesta


rn-am simtit atras de asemenea frurnuseti. Au mai trecut
vreo doi ani si in clasa a doua primard, am fost abonat
la Revista copiilor, pe care o citeam cu aviditate, minunindu-md de tot ce cuprindeau paginile ei. Gustul cititului, care stApineste pe cei mai multi copii, Imi destepta

si gustul scrisului. Imitam si eu, din cele ce-mi oferea


viata din jurul rneu. Cind, mai tirziu, am ajuns elev
In clasa intii de liceu, la liceul Sf. Petru si Pavel din
Ploiesti, asociindu-mi doi colegi
mai in urrnd unul a
devenit preot i altul medic , am compus impreun5
cu ei prima poezie, cu titlul Neascultarea. Era scrisd
intr-un caiet de scoal, unde au urmat apoi i altele,
dar fr colaborarea mai departe a colegilor mei, care
s-au lecuit de poezie. Nelecuit am rmas numai eu. Boala

asta rn-a tinut toat viata. Cu patima nu te poti lupta!


Peste un an, prin clasa a doua, am luat initiativa,
stdruind i pe lingd alti colegi, s scoatem o revist
literard, intitulat Furnica. Era un titlu pe care nimeni
in presa nu-1 mai folosise 'Dina atunci. El imi fusese
12

www.dacoromanica.ro

sugerat de titlul revistei Albina, pe care o citisem


cindva, la biblioteca liceului. Nici nu tia bietul Ranetti,
cind a scos revista umoristica Furnica, dupa cinci ani,
ca ma copia pe mine !
Revista apdrea scrisa de mina mea, pe cloud foi de

caiet. Apoi era copiata in douazeci de exemplare, de


colectivul de elevi, adunati de mine, i vindute cu
10 bani fiecare. Din sumele adunate propusesem sa se
cumpere o apcd unui coleg, foarte bun la invatatura,
dar cu desavirire lipsit de mijloace materiale, care
umbla cu capul gol. Mai tirziu, a ajuns i el preot, in
judetu1 Prahova.

Despre aceasta activitate a auzit i. profesorul nostru


de limba romand, care ne-a cumparat revista" pldtind
un exemplar, ne-a laudat fapta i ne-a dat in grija sa
ne tinem, pina la sfirit, de realizarea scopului propus.
Cind ne-a intrebat, cu blindetea obinuita a profesorului
Pada Popescu, dupa vreo citeva zile, ce-am realizat, drept
raspuns i s-a prezentat, in loaned, sculat in picioare,

colegul nostru cu ppca-n cap.

In clasa urmatoare, impreuna cu colegii mei, am


constituit o societate culturala, cu Invoirea directiei
liceului, care ne-a pus la dispozitie, simbast seara, clasa
in care tineam wdinte1e i ne citeam productiile literare,

ba organizam i reprezentatii de teatru, iar sarcina mea


de preedinte mi-o luam foarte in serios. Ce putea sa
iasa din toate aceste zbuciumari va puteti inchipui. Vorba

e ca ma aflam in treaba ! Abia prin clasa a patra, la


liceul din Piteti, unde venisem de curind, m-am vazut
publicat cu o compozitie in proza, in Dimineata pentru
editata de ziarul Adevlirul, condus de
Const. Mille. Iatd-ma scriitor adevarat ! Pentru aceasta

copii, foaie

descriere intitulata Cu barca, am primit i felicitari de


13

www.dacoromanica.ro

la unii elevi din Bucureti. Noul meu profesor, N. I. Apos-

care a scris o carte despre influenta literaturii franceze in Romania , mi-a dat, la o alta cornpozitie, nota maxima. Colegii imi cereau sa le dedic"
tolescu

poeziile pe care le scriam, in dauna matematicii, la care


eram amenintat sa raanin corijent, dar eram poetul
clasei ! Poet recunoscut !

Ce pacat ca mirajul fericirii e in raport invers cu


anii virstei !

www.dacoromanica.ro

PE LINGA SCRIITORI

In toamna anului 1903, stagiunea Teatrului National


din Bucuresti s-a deschis cu piesa lui Vasile Alecsandri
Despot-Vodei. In sala de spectacol ma &seam si eu,

acum elev in clasa a VI-a, la sectia clasica. Sala era


mai mult goala. In jurul meu nu vedeam nici un elev,
iar pe scriitori, pe oamenii de cultura, pe artisti nu-i
cunosteam. Oare nu era nici unul In sala ?
De altfel, nici n-aveam cum sa-i cunosc, afara de cei
ce-mi fusesera profesori, cum era I. A. Bassarabescu, fire
&Heath', ce-mi arata o atentie deosebita, stiindu-ma initiatorul acelei societati literare de elevi, amintite aci.
La Ploiesti, 1-am cunoscut si pe poetul Mihaescu-Nigrim,
ce venise de la Paris cu un joben negru-stralucitor, de-ti
lua ochii si-ti provoca toata admiratia, cind erai la
mintea mea, de atunci.
In Bucuresti, il mai sham si pe bunul profesor
Th. D. Sperantia, colaboratorul lui B. P. Hasdeu la
Revista noud, membru corespondent al Academiei, ce stia

cu vorba lui potolita sa evoce sugestiv oamenii si eve15

www.dacoromanica.ro

nimentele din trecutul vietii noastre literare. Dar in


afard de aceste putine nume, pe altii, mai tineri incepdtori ca mine in ale scrisului, rnai apropiati de virsta
mea, n-aveam cum s-i cunosc.
Dup citeva luni de la deschiderea stagiunii teatrale,
am trimis, prin pot2a, citeva versuri care au si aprut,
la Revista literarti, condus5 de Th. M. Stoenescu. Incu-

rajat, rn-am prezentat la redactie, unde era si locuinta


poetului director.

Am fost miscat de simpatia cu care rn-a primit


poetul, de interesul ce-mi arAta, intrebindu-m dacd am
material pentru publicarea unui volurn de versuri si in
cazul acesta imi sta la dispozitie pentru a ma indruma
la alcdtuirea lui si la modalitatea tiparirii. Dar eu, abia
imi tineam respiratia de emotie. Tot ce scrisesem inainte
mi se parea far a. valoare pentru a fi tipdrit, c5.ci intre
timp exigentele in privinta calitAtii scrisului imi crescuserd. Totusi, vorbele lui mi-au produs mare prdcere.
Nu stiam ea' publicatia condusd de Stoenescu era o
continuare a revistei lui Macedonski Literator-ul, iar

directorul cu care stam de vorba" atit de prieteneste


era un colaborator al maestrului Macedonski si urma
traditia de bunavointA pentru tinerii poeti reluat5, de la

cercul Literatorului". Spre parerea mea de fau, colaborarea aceasta atit de placutd n-a tinut mult. Chid
dupa citeva saptmini, trecind pe la revista care pentru
prima oard imi deschisese perspectiva unei activitati
literare, catre care ma simteam atras tot mai mult, n-am
mai gasit nici redactie, nici pe director, ci o casa pustie,
care urma s5 fie darimata, Cad pe acolo se trasase noul
bulevard ce strdbate Capita la pind la Sosea, Bulevardul
N. B5.lcescu, de acum. Uncle se mutase Stoenescu n-am
tiut, i nici revista parca n-a mai aprut.
18

www.dacoromanica.ro

Prin anul 1904, Inca elev la liceu, urmaream cu mult


interes revistele care-mi cadeau in mina, cum erau

Adeveirul literar, care mi-a atras atentia pentru prima


data asupra lui Traian Demetrescu, Seimeincitorul, din
care retinusem cu sincera i tinereasca emotie poeziile
lui Mihail Paleo:ngu. Apoi Revista idealistd, in care
M. Holban punea in valoare calitatile operei lui Duiiu
Zamfirescu, polemizind cu cei de alta parere, i o publicatie, in forma unui ziar de format mic, care aparea
cind pe hirtie roza, cind albastra, cu titlul Ronuinul, cu
polemici i Intepaturi, intitulata, mai tirziu, Romemul
literar. Era revista lui Caion, pe care 1-am cunoscut mai
tirziu, prin cercul maestrului Macedonski.

Unii dintre tinerii poeti din cercul lui Alexandru


Macedonski, cu care ma imprietenisem repede, colaborau
la aceasta revist i indemnat de ei i-am facut o vizita
lui Caion, directorul ei, care rn-a primit cu multa politeta,

asa cum obisnuia si cu ceilalti colaboratori. Cultura lui


generala de istoric si de critic literar Imi impunea 9i
mie, un modest elev de liceu, ca i celorlalti tineri din
jurul lui. Ma impresiona firea lui retinuta i inteligenta

lui ce ascundea preocupari neintelese. El cauta sa se


infatisese ca un orn dezinteresat i obiectiv. Stahl ca e
un fervent credincios catolic i deseori Ii trecea ore
intregi in catedrala Sf. Iosif. Figura lui parea a unui
om bolnav, chinuit. Urmarea cu o patima nefireasca si
rautacioasa pe unii oameni care-si cistigasera o autoritate

in viata noastra culturala. El se gasea in marginile


acestei vieti si se sprijinea pe colaborarea unei poete
lipsite de talent, Riria, dar care se gsea ocrotitA de
autoritatea lui A. D. Xenopol, academician. Impotriva
unor scriitori recunoscuti lupta fara scrupule cu cele
17

www.dacoromanica.ro

mai veninoase arme, ca de pildd impotriva lui Caragiale,


pe care-I acuzase de plagiat i daduse natere faimosului
proces de calomnie ce zguduise lumea literar de atunci,
amdrise viata ilustrului scriitor i era gata, in procesul
intentat cu concursul lui Delavrancea, sd fie condamnat.

Despre toate acestea eu nu tiam nimic. Ciudat om


era Caion. Iubea pe Dumnezeu i ura pe oameni.
Totui n-am uitat niciodat c unii tineri scriitori au
fast incurajati de el i au gsit in paginile revistei lui
un mijloc de afirmare. La drept vorbind, nu polemicile
sau notele critice din revist ma. interesau, ci poeziile

semnate de Mircea Demetriad, de Al. Gherghel,

de

D. Karnabat, de Popeseu Policlet, dupd priceperea mea

la virsta elevului de liceu, i Inca de un nume prea


putin cunoscut pe atunci, care nu era altul decit subtilul i originalul poet G. Bacovia.

Dar publicatia aceasta n-avea nici un ecou in masa


cititorilor mai serioi.

Pe vremea aceea eu nu indrazneam s ma' adresez


unor asemenea publicatii. Si ca mine mai erau i altii.
ApAreau insd un fel de publicatii, pe care a putea s
le numesc anonime, tiprite in cloud foi de gazetA, cu
hirtie proastd, scoase cu cheltuiala unor tineri infldedrati
i, bineinteles, necunoscuti publicului, impini de dorinta
de a-i vedea proza i versurile tipArite, ce trebuiau sd-i
faca eelebri i cu care sa cucereasca gloria la care
aspirau. Asemenea reviste" apAreau i dispareau dupd
citeva sAptdmini, frb, nici o urm. La ele am colaborat

i eu i alti colegi de la Liceul Sf. Sava, azi Nicolae


BdIcescu. Elevii puneau mind de la mind i deveneau
redactori 1 directori de reviste. Ei erau chiar ridiculizati
de proprii lor colegi, dar eu, i atunci, dar mai ales mai
tirziu, am fost induioat de pornirea generoasai de a-ti
18

www.dacoromanica.ro

impart sufletul si putinii bani cpdtati pentru a da


aripi visurilor tineretii.
La aceste foi anonime a publicat si colegul meu de
banca Gheorghe Topirceanu, ca incepdtor in ale scrisului.

Cine ar fi crezut, pe vremea aceea, ca, elevul ta-cut si


rezervat, cu privirea ingindurat, cu fata serioas, ce nu
prea ridea, ci mai mult zimbea, c.i elevul Topirceanu
atitea resurse sufletesti, atita putere de
ptrundere a realittii, atita umor de calitate superioard,

ascundea

plin de un puternic umanism, asa cum avea s'a ni se


arate, curind, in opera lui de poet ? Linistit si retras,
cum aparea el in mijlocul nostru, nu ne atragea atentia
prin nimic deosebit.

Imi amintesc, la orele de limba latin, figura profesorului M. Caloianu, om de o reald culturd, cu studii
serioase, fcute la Paris, si care, concurind la Universitate pentru ocuparea catedrei de limbd latind, a fost
inlturat, desi era deosebit de bine pregatit, si inlocuit
cu un junimist protejat de Titu Maiorescu. Pe vremea
aceea era greu de patruns la Universitate sau la Academie fart invoirea si binecuvintarea lui Titu Maiorescu.
Profesorul Caloianu, iubit si respectat de elevi, avea
obiceiul sa se plimbe prin clas, in timpul orei de curs.

Pe elevi ii asculta din balled, intrebind, la inceputul


lectiei, cine voieste s interpreteze textul pe care-1 aveam
de preparat in acea zi. Cind venea rindul lui Topirceanu,

dupd curn ne invoisem toata' clasa, la intrebarea profesorului, il la'sam numai pe el sd se ridice. El tiind c
va fi ascultat, era bine pregatit, iar profesorul, multumit,
11 luda si-i mai spunea :
Voi, oltenii, sinteti gasconii nostri
la versurile lui Cyrano de Bergerac :

fdcind aluzie

19

www.dacoromanica.ro

Ce sont les cadets de Gascogne,

Bretteurs et menteurs sans vergogne.

Banuiam cA i profesorul era de prin partea locului,


dar despre Topirceanu eram siguri toti Ca e oltean.
Cind, dupd douAzeci de ani de la terminarea liceului,
ne-am intilnit, din intimplare, la un restaurant din Iai,

luind masa impreund, 1-am intrebat din care parte a


Olteniei se trage i mi-a rdspuns cu zimbetul lui potolit
ca nu e oltean, ci transilvdnean nAscut la Bucureti.
Cum se poate, rn-am mirat eu, Caloianu te tachina
ca oltean i tu 11 priveai linitit, fArd sA obiectezi.
E adevArat, imi rAspunse. Daca-i plAcea lui s
glumeascA pe tema asta ! i apoi, pdrea i mai bine
dispus la darea notei...

Cuvintele lui au fost inecate intr-un hohot de ris


reciproc i amindoi ne-am vazut, o clip, cu douAzeci

de ani In urmd pe bAncLe roase de vreme ale liceului


nostru. Au urmat apoi, alte amintiri i amAnunte cu
aluzii, cu glume i cu obinuitele necazuri ale vietii.
Bietul om nu se putea hrdni din cauza unei boli curioase
de stomac, cdreia medicii nu-i putuserd da de rost.
Fusese la Viena i urma s se ducd din nou. Era putin
sltbit i cu fata cam galbend. Desigur, era vorba de o
criza trecAtoare. Eram Inca tineri, la virsta aceea, i ne
faceam proiecte pentru viitor.

Dar aceasta a fost ultima data cind ne-am vAzut.


Dup5, citeva luni, am aflat, cu o nespus stringere de
inima, cA boala care a fAcut atitea victime 1-a rpus i
pe Gheorghe Topirceanu. Prin minte, au inceput sd-mi
20

www.dacoromanica.ro

treacd fel de fel de imagini, la intimplare, banale, fArA


nici o insemnAtate, ale unui trecut la care, de obicei,
te gindesti cu un fel de duiosie : viata noastr ca studenti, la Bucuresti. E drept c i atunci ne vedeam rar.
Dar cine putea pdtrunde mai intim in viata lui, ascuns,
pared, de ciudatele priviri indiscrete ale oamenilor ?
El era inscris la Facultatea de drept, dar venea i pe
la cea de litere i filozofie, cum i se spunea pe atunci.
Eu eram, de asemenea, inscris la drept, unde dAdeam
rar, si la cea de litere i filozofie, frecventind si cursurile neobligatorii. La seminariile cursului de literatur
al profesorului Mihalache Dragomirescu
asa cum Ii
spuneau i studentii i toti bucurestenii
asistau, de
cele mai multe ori, multi iubitori de literaturd 0 de la
alte facultati sau chiar nestudenti. Intr-o dimineata, la
un seminar condus de profesorul Dragomirescu, in sala
nr. 4, cea mai incApAtoare sald a UniversitAtii, plind de
asistenti, se incinsese o discutie nesfirsit, in privinta
vocabularului admisibil in proza literard 0 mai ales in
poezie. Unii sustineau o selectionare a cuvintelor, altii
erau pentru deplina libertate a poetului, neadmitind clasificarea cuvintelor in poetice i prozaice. La urmA, ca
de obicei, profesorul urma s ia cuvintul pentru a incheia
discutia.

Deodat, din fundul sAlii, pe neasteptate, se auzi un


glas pitiggiat care intrebd, cu toatal seriozitatea, unde vor
fi asezate noile cuvinte pAtrunse in limbd, dupd ce vom

stabili repartizarea lor in bune

rele pentru limba

literard ? Asemenea cuvinte apar mereu, create de viata.


Topirceanu, cAci el era, incepu s povesteascd, cu
tonul cel mai firesc, cum intr-o dimineat gazda la
care sedea Ii spuse ingrijorata c, visind noaptea aeroplan
i

si

cdutind cuvintul in cartea de vise, pentru a vedea ce


21

www.dacoromanica.ro

inseamna, nu I-a gasit trecut printre cuvintele ce talmaceau visele. Era tocmai pe vremea cind aviatorul
Bleriot venise in Bucureti i demonstrase progresele
in zborul aeroplanului sau, emotionind pe toti locuitorii
Capita lei. La aceste ouvinte, un hohot puternic de ris
cuprinse intreaga sala plind de studenti O. de studente.
Topirceanu fu oprit sa continue, ca nefiind serios. Dar
semnificatia interventiei lui nu scapa nimanui. Discutia,
cu sfiritul ei tumultuos, inceta. Era i timpul. Tinarul
student se meld linitit in banca, falai* sa arate nici un
fel de emotie, fard grabk culegind din jurul lui caldura
ochilor ce-I priveau cu simpatie, de parca nici n-ar fi

fost el cel care provocase ilaritatea din sald. Aa era


Topirceanu.

Numele lui se facuse repede cunoscut in lumea


literara. Putinele versuri publicate pina atunci cuprindeau
un fond prea profund pentru a nu atrage atentia cunoscatorilor i o adevarata maiestre artistica nesilita, pentru
a nu cuceri valul cititorilor plin de admiratie.
Aceste calitati indemnard pe conducatorii revistei
ieene Viata romdneasca: sa-i ofere un post in redactia

ei. Inainte de a pleca la Iasi, intimplarea a facut sa-1


intilnesc venind de la Universitate, de unde ii ceruse
actele, pentru a-i continua studiile in viitoarea lui reedint5. Dupd ce schimbaram citeva vorbe in legatura cu
plecarea lui, porniram impreun, in lungul Caii Victoriei
i ajunseram, vorbind, pina in dreptul fostului Minister
de Finante, adica de unde incepe Ca lea Grivitei. Aci ne

invirtiram in jurul cladirii ministerului vreo ork stind


de vorba. El, omul tacut i discret, parca simtea nevoia
unei destinuiri. Presimtea, poate, ca se desparte pentru
multa vreme sau pentru totdeauna de locul unde se
22

www.dacoromanica.ro

nscuse, unde fcuse scoala si liceul, unde trdise putinele


bucurii si multele necazuri si greutdti pe care i le
aruncase in spinare Capita la celor bogati, cu mahalalele
sardcdcioase si romantice ale miilor de Mimi modeste,

Capita:a pe care a cintat-o atit de duios in Balada chiria.,sului grdb it.

Atunci, in acea amiazd de toamn4 linistitd si caldd,

calcind in jurul strAzilor pe care le ocoleam mereu,


incepu s-mi vorbeasca cu fata cam ingindurata, dar
cu modestia lui de suflet ales, despre succesul ce-1 facuse
cunoscut Bucurestiului si tarii intregi. Tinea sd-mi spund
c versurile lui, ce curg atit de firesc, nu sint jocul firesc

al unei asociatii mintale intimpatoare, un dar fericit al

ce-ti aduce in minte dintr-o data


tocmai expresia ce-ti trebuie, tocmai rima pe care o
asa-zisei inspiratii

cauti. Nici vorbd de asa ceva ! Pentru fiecare rim sau


amnunt al continutului, el era nevoit s caute si sd se
concentreze ore si zile intregi, cu cea mai mare fabdare.
Nimic din cele scrise n-a fost jocul intimplrii. Totul a
fost gindit fdrd gralA, schimbat, revazut si iarasi
schimbat. 0 munca neintrerupta, plind de atentie, cer-

cetat mereu cu sthruinta, cu incdpastinare, a stat la


baza creatiei sale, care astfel a reusit sa.-i aducA succesul. Numai munca sustinutd e conditia succesului.

Toate acestea mi le spunea ca unui frate, Vara pic


de emfaz, sau dindu-si vreo important. Dimpotriv&
parcd se dezvinovdtea ca nu talentul de poet, ci silinta
lui de om stdruitor, munca istovitoare, pe care cititorii
nici n-o banuiesc, 1-au facut s reuseasca.

Cind s'i-a terminat vorba, citeva clipe ne-am auzit


pasii calcind in linistea strdzilor. Numai gindurile ne furau
inainte. i gindurile ne-au urmrit si dup'a ce ne-am des23

www.dacoromanica.ro

partit. Vorbise simtplu ca un Intelept. Intelesese un adevar

pe care 1-am simtit in intregime abia mai tirziu. i ma


gindesc, cu aceeasi stringere de inimd, ce suflet ales a
avut acest om, acest poet, care s-a pierdut tocmai cind
putea s6. ne dea opere de valoarea realelor lui insusiri
de creator, plin de originalitate pin si in felul lui de a
se infrAti cu suferintele oamenilor.

www.dacoromanica.ro

IN FATA VIETH

In fata vietii, orice copil priveste cu o incordata


atentie lumea ce-I inconjoara in micul lui orizont si
mereu invata cum sa raspunda la miscarea continua din
jurul lui. Dar cind ajunge la adolescenta, incearca, cu
orice pret, sa evadeze din vechiul orizont strimt care nu-I
mai multumeste.

El vrea sa cunoasca toata viata, pe care o banuieste.

Face apel la slaba-i experienta, pe care incearca s-o


completeze si la care adauga imaginatia ce-I asalteaza,
impingindu-1 la actiuni pline de indrazneala, de care
nici nu poate scapa. Atunci ia cele mai variate initiative,
descopera adevaruri noi pentru el, dar descoperite de
mult de altii, si, increzator in puterile lui, se simte cuceritor in fata acestei vieti atit de variate.

Daca aceasta fiinta care nu mai seamana cu cel


dinainte a simtit caldura familiei, interesul pentru viat
desteptat de scoala, dragostea pentru ceea ce inalt
sufletul, el va iubi societatea omeneasca si va dori sa-i
impartaseasca noile si puternicele sale sentimente. E o
pornire generoasa si umana a adolescentului. Nu e de
25

www.dacoromanica.ro

mirare c la aceastd epocd de formatie, unii au inceput


prin a scrie versuri, sau prozd literar, chiar daca
aceastd activitate nu era in legaturd cu profesia de mai
tirziu.

Cind trec acum prin dreptul vechii clddiri a Ministerului de Finante, de pe Ca lea Victoriei, colt cu Ca lea
Grivitei, privesc, pc partea cealalt a Cali Victoriei, cladirea mareata, ce s-a ridicat in locul unde ma atepta,
toamna, Liceul Sf. Gheorghe, din al cdrui internat plecam
zilmic,

ca elev in clasa a VII-a (azi clasa a XI-a) la

Liceul Sf. Sava (azi Nicolae Balcescu).

Aci, in toamna anului 1905, am fa'cut cunotinta cu

un proaspt elev, sosit de la Iai, dar cu familia in


Bucureti, care ni se recomand, mie i lui Eugeniu
Sperantia, ce era lingd mine, cam solemn i cu rezonant5
in voce, Alexandru Theodor Stamatiad. Scria i el versuri

ca i noi i chiar in seara aceea ne-a citit, mai bine


spus ne-a declamat o serie de versuri, ce ne-au impresionat. Apoi i-am citit i noi din versurile noastre de
care s-a araltat incintat, i subit ne-am imprietenit cu totii,
cu toate c aveam firi deosebite.

Stamatiad avea oarecare cunotinte in lumea presei,


cunotea cafenelele de pe atunci, i relatiile lui extracolare Ii clddeau dreptul s ne priveascd cu un aer de
protectie. Noi eram colari sadea. Dupd propunerea lui,
intr-o seard, ne prezentarAm toti trei in salonul poetului
Alexandru Macedonski, din strada Rafael nr. 1. La intrare

nu intilniram pe nimeni. In salonul linitit mai erau


citeva persoane i o multime de scaune in jurul unei
mese ovale, cu o lampal de petrol cu picior aezat la
mijloc, ce impratia o lumina blinda. Dupd noi, mai
altii, ocupind, pe rind, scaunele goale. $i
intrar5,
dintr-o data, in mijlocul nostru apru un om mai in
*1

26

www.dacoromanica.ro

virst, cu o fata slaba i osoasa, cu ochi man, cu sprincenele pronuntate i cu mustata neagr rasucita si

ascutita la virfuri. El ne cuprinse pe toti in privirea-i


caldd, ne strinse miinile i ne pofti pe scaune. Era
poetul Alexandru Macedonski, caruia toti i se adresau
spunindu-i Maestre". Infatisarea lui era plina de distinctie. Purta o jaoheta neagra, o vesta de catifea
colorata, guler scrobit i o cravata de matasa galbena
cu rotocoale subtiri, negre, care-i acoperea aproape
intreaga deschizatura a vestei. Iar in deget i se vedea
un Mel cu o piatra mare, de chihlimbar galben. Miricarile,
gesturile lui firesti, vocea-i plina de prietenie cucerira
intreaga asisten
i pe mine.
Apoi, la indemnul maestrului, rind pe rind, unii din
tinerii de fata citira din versurile lor, ascultati cu atentie
de ceilalti. La discutiile care urmara si la care fiecare
putea sa-si spuie parerea, aprecierile maestrului, facute cu
multa delicatet de obicei, scoteau in evidenta partile
reusite ale lecturii, incurajind pe incepatori. In aceasta
atmosfera calda, intima, in care cei adunati erau adusi
de dragostea lor de arta, de poezie si de frumos, nu te
puteai simti strain si nimeni nu se sfia sa-si destainuiasca
in fata celor prezenti incercarile de creatie
reusite,

sau mai putin reusite , la conceperea carora se aflau


cele mai intime si mai puternice sentimente personale.
Era pentru prima card cind asistam la o asemenea
reuniune. Pentru mine, totul era nou. Dar ceea ce ma
minuna era prezenta unui personaj atit de serios, un poet
pentru care nu puteai sa ai decit admiratie si respect,
care primea sa stea intre tineri ca mine, sau apropiati
de virsta mea, sa ne asculte incercarile noastre tineresti,
sa ne indrumeze cu bunavointa i sa ne considere talente
pe care viitorul ii asteapta cu realizarile lor in munca
27

www.dacoromanica.ro

de creatie literard. Un om in felul acesta nu mai intilnisem ping atunci.

Cind ne veni i noud rindul sd citim din versurile


noastre, se puse in discutie numele cu care urmeazd s
apdrem in publicisticd. Aa se proceda totdeauna cu noii
veniti in cenaclu. Dacd numele era prea obinuit, tindrul
era sfdtuit s adopte un pseudonim, pentru a putea fi
retinut de publicul cititor. Numele nostru fu gdsit

potrivit pentru a semna scrierile publicate i de aci


inainte. Lectura versurilor noastre, a celor trei nou
veniti in cenaclu, fu intimpinatd cu laude de cdtre
intreaga asistentd, iar cuvintele de incurajare ale maestrului md copleird.

La sfiritul serii, maestrul fu rugat de cdtre cei de


fatd s ne citeascd i el, iar noi, fixati pe scaune, ascultardm cu toatd atentia, in lectura lui deosebitd, poeziile
Pe balta clard i Ospatul lui Pentaur. Modul lut de a citi,

cu o pronuntare tardgnatd, cu o voce monotond, cu


cuvintele rar articulate i totui legate intre ele, fdcea
s reiasd limpede i intelesul i armonia versului cu
toat d. frumusetea lui. La inceput, aceastd intonatie mi
s-a pdrut ciudatd i oarecum exageratd, dar pe urm
rn-am deprins cu ea i mi-a pldcut.
Ore le au trecut repede. Noaptea inaintase, i, cu
sufletul plin de atitea impresii, ne-am luat rdmas-bun
de la maestru. Dar cu noi am dus i bucuria pe care
ne-o ddduserd cuvintele lui de incurajare.
E adevdrat ca incurajarile maestrului se distribuiau
cu multd generozitate i aceasta le-a folosit detractorilor
lui pentru a-i arunca Inca o acuzare. Dar cine putea s
prevadd, din pleiada tinerilor poeti, care din ei va contribui, in realitate, la progresul literaturii noastre.

Avintul lor sufletesc nu putea fi decit sincer i dezinteresat. Pe vremea aceea, poezia nu aducea nici avere,
28

www.dacoromanica.ro

nici prea mare glorie. E oare nevoie sa amintesc de


Eminescu, a carui glorie a dat stralucire protectorului"
sau, pentru poet raminind numai neimblinzita saracie,
ca si pentru Creanga, ca si pentru Caragiale, pe care,
la sfirsitul vietii, 1-a salvat o mostenire ? Poetii, nu
numai in -tam noastra, si-au inceput viata cu mari
greutati si citeodat au terminat-o la fel. In vremea
acelui regim, stapinit de arivism, de pofta de imbogatire,
de servilism si ipocrizie, devotamentul pentru arta si

mai ales pentru poezie te ducea in rindul celor sacrificati in viata. Macedonski a suferit si a simtit acest
sacrificiu, care i-a dat o mai adinca intelegere a vietii
in multe din aspectele ei.

*
Dupa aceast prima seard, au urmat alte seri la fel,
in acel an si in alti ani, petrecute in ospitalierul salon
al maestrului, cu nelipsitele cafele, cu lecturi ce se cereau
comentate, cu grupuri de tineri poeti increzatori in

puterea lor de creatie si admiratori ai marelui poet din


mijlocul lor. Printre cei tineri se mai gasea si cite unul
mai matur, ca Mircea Demetriad, cu ciocul lui de
Mefisto, totdeauna bine dispus si gata sd povesteascd
o noud sau veche aventura de dragoste. Mai venea si
Al. Gherghel, cu fata trasa si gindurile duse departe. De
asemenea, il intilneam si pe tinarul Gheorghe Gregorian,

pe care-1 cunosteam de la un cules de vie, petrecut la


Carbunesti, in Gorj, la niste rude ale lui, temperament
vulcanic, sincer si impetuos, pe mindrul si solemnul Stasi delicatul Eugen Sperantia, pe
Victor Eminescu, un nepot al lui Eminescu, care venea
de la Iasi si se spunea Ca scrie versuri, pe Serban Bascovici, fire modestA si sensibila, pe Nikita Macedonski,

matiad, pe tacutul

29

www.dacoromanica.ro

fiul maestrului, un incorigibil visdtor, cu o inim de aur.

si nelipsitul Donar Munteanu, care ne cerceta pe tati


cu privirea, de parc-ar fi stat la pindk Poate acest
talent I-a falcut director al inchisorilor, mai tirziu. Dar
grupul celor care veneau sd-1 asculte pe maestru varia
mereu.

In unele seri de iarnk imbrgisati de cIldura primitoarei locuinte, despdrtiti de restul lumii, numai cu

inimile noastre i cu maestrul, ascultam cum ne citea


din Noptile lui si ne simteam adinc emotionati. Con-

ceptiile lui in arta", ca i intreaga lui activitate poeticA


urmau traditia acelei stralucite generatii de la 1848, pe

care societatea Junimea" de la Iasi, condusd de mentorul ei Titu Maiorescu, o socotea perimat in istoria
culturii noastre. Dar falselor idei junimiste, care se str-

duiau s rupd din creatia literard a unui popor conceptiile sociale i politice, li se opunea realitatea imediat
chiar prin opera marilor scriitori atrasi de cercul Junimii",

care le dalclea putinta sd-si vada opera cunoscut prin


lumina tiparului. Scriitorii generatiei de la '48 fuseser
luptatori politici pentru progres, pentru intairirea constiintei nationale i independenta unui stat unitar. Macedonski le 'Astra cele mai sincere sentimente de admiratie,
iar in tematica poeziilor sale se afirma puternic si
factorul social ca mArturie a conceptiilor sale morale 0
patriotice. Luind parte la unele frAminthri sociale, cornbkind neinfricat pe cei care inselau buna-credinta a
maselor populare, el contura imaginea poetului-cetatean.

In unele seri ne povestea despre oamenii i faptele


lor din trecutul miscarii noastre culturale.
Activitatea lui Alexandru Macedonski a fast legata
de traditia inaintasilor in cultura i literatura noastrk

din toate punctele de vedere. Ea s-a legat, ca si in


30

www.dacoromanica.ro

perioada de glorie a pasoptistilor, de miscarea sociala


si patriotica a poporului nostru. Desfasurind o intinsa
activitate literara si ziaristica, el se simtea obligat sa
participe si la framintarile sociale care agitau opinia
publica,

chiar daca unele actiuni erau de mai putin

interes pentru masele poporului, iar alteori erau folosite


si de actiunile politicienilor. Dar el era sincer convins
in toate luptele in care se amesteca si cdrora li se
ddruia cu toata puterea, dovedind mereu temperamentul
sau, gata sa se sacrifice pentru afirmarea unui adevar
de care nu se indoia.
Pentru noi, tinerii de atunci, de curind veniti in

jurul lui, intimplarile din trecut erau cu totul necunoscute. De aceea evocarea acestui trecut ne impresiona

mult, asa cum era redat in povestirile maestrului. Ne


izbea sinceritatea lui, convingerea cu care povestea, si.
il inconjuram cu o stima fdra margini. El ne aparea ca
un model de eroism ce niciodata nu dadea inapoi in
apararea convingerilor sale. Ce putea fi mai demn de
admirat pentru tineret, decit un asemenea eroism ?

Cind ne vorbea de Eliade Radulescu, pentru care


avea un adevarat cult, spunea : cine nu cunoaste scrierile
lui Eliade nu se poate numi om cult". Noi abia auzisem

prin scoala cite ceva despre el. Dar figura lui Eliade
stapinise o intreaga epoca in literatura si cultura noastra.
El se impusese prin uriasa activitate desfasurata in toate
directiile, scoald, filologie, literatura, presa, teatru si

politica. Inzestrat cu o cultura deosebit pentru acele


vremuri, fauritor de versuri subt infiuenta romantismului francez, reformator In scrierea limbii noastre,
apropiindu-se de grupul popoarelor latine, luptator

pentru afirmarea originii noastre latine si a unei situatii


politice la nivelul conceptiilor vremilor de atunci, figura
lui aparea

ca o mare personalitate, deschizator

de
31

www.dacoromanica.ro

drumuri noi. Nu asa cum ne fusese prezentat conventional, o figura stearsa si respectuos uitata.
Cu vorba lui calda, convingatoare, Macedonski ridica
de sub vAlul trecutului, dintr-o data, o fiintA vie ce-si
cerea dreptul la recunostinta si respectul nostru. Atunci

am invatat sa respect memoria lui Eliade RAdulescu,


pentru care mai tirziu am avut o rezerv pentru o serie

de fapte contradictorii, ca felul lui de a se purta cu

Grigore Alexandrescu, activitatea lui in legatura cu


miscarea revolutionard de la 1848, al carei suflet a fost
Nicolae BAlcescu, autoaprecierea lui, ca si arghirofilia
care 1-au stapinit toata viata. Dar figura lui rAmine unica
in istoria culturii noastre, cad nu poate fi apreciat decit
in cadrul epocii sale.
Cuvintele lui trezeau parc5, ecoul unor timpuri indepartate. Ele ne infatisau viata zbuciumata a poetului si

marelui patriot Dimitrie Bolintineanu, care a suferit


atita, sub ochii indiferenti ai celor ce detineau in stat
situatii inalte cistigate in urma luptelor duse de el si
de altii ca el, pentru binele poporului.
Altadatd, maestrul, intr-o plcuta dispozitie sufleteasca, si-a adus aminte de o patanie a poetului satiric,
de pe vremuri, N. T. Orasanu, ale carui versuri usturatoare loveau cu indrazneala in persoana lui Carol I, adus
pe tronul t.Arii pentru a-I inlocui pe Voda Cuza, iubit
de popor si detronat de coalitia politicienilor. Impotriva
lui Orasanu, hotarit lupttor antidinastic, cum publica o

noud satird, politia era mobilizata, pentru a-I aresta si


a-1 baga la inchisoare. Dar poetul, cu orice risc, isi ducea
lupta mai departe. i iata ca intr-o zi, poetul publicA
o nouA satird contra regelui. Imediat, organele politiei
primesc ordinul de a-1 baga ca de obicei la inchisoarea
Vacaresti. Dar Orasanu era de negAsit. Intrase in pAmint.
32

www.dacoromanica.ro

In zadar agentii 11 cAutaserd acas, prin redactii, prin


localurile unde intra adeseori sd-si potoleascd setea.
Ordsanu pierise. Tocmai spre seard, un agent se apropie
de un om adormit in fata inchisorii VAcdresti, mirosind
neindoios a alcool. Era chiar Ordsanu, care, cunoscind

intregul protocol, dupd ce-si inecase amarul in citeva

pahare de yin, ca omul 1initit c totul e in reguld,


venise singur in fata inchisorii, unde i adormise. Poves-

tirea a stirnit risul tuturor.


De altfel, sentimentele de lupttor antidinastic ale
maestrului erau binecunoscute i i-au atras toat viata
dusmAnia reactionarE or. ParcA-1 vAd i acum privindu-ne

cu o cdutalturd plind de siretenie rind ne citea versurile


din Gingavul politic, pe care le publicase cu mult inainte,

in revista umoristia Tarara, in care fiecare strofd la


adresa strinului care domneste" se termina cu o pretins gingaveald :
Vodti Car...
Voclei Car...

Trdcleitorul Caragea.

Aluzia la persoana lui Carol era limpede.

In iarna aceluiasi an 1906, in ziarul Liga conservatoare, reapdrut sub conducerea lui Macedonski, se tipAri
un mic articol scris de el sub semnatura Luciliu, in care

vorbind de cei trei tineri poeti, ce veniserA impreund


in cenaclul sdu, Ii caracteriza peefiecare din ei cu mult
generozitate. Stamatiad

aducea in literatura noastr

atmosfera poeziei lui Rollinat, Eugen Sperantia, pe a


lui Leconte de Lisle, iar Mihail Cruceanu, pe a lui Paul
Verlaine. Bunavointa maestrului pentru tineret nu se
dezmintea nici de data aceasta. Acum, dupd trecerea a
mai bine de cincizeci de ani, socot cd incurajarea tine.

33

www.dacoromanica.ro

rilor incepatori, in orice fel de activitate i munca


sociala, se impune ca o datorie morald fata de generatia
care ne urmeaza. Macedonski a facut mereu acest gest,
ca dovada a sufletului sau sincer, progresist i intelegator al vietii, cu imperativul ei. Tot atunci, el pregatea
lucrarea sa in proza, intitulata Talassa, pe care a
publicat-o in limba franceza, la Paris, in editura Sansot,

cu titlul Le Calvaire de Feu. De ea poetul lega visuri


mari, pentru a cuceri in capitala Frantei recompensa
spiritual& pe care capitala Orli sale i-o refuza, urmarit
de o vrajmasie continua si bine organizatd. Dar si in
aceste visuri, noi, tineretul din cenaclu, eram alaturi de
el. Cu sensibilitatea lui se ingrijea pina si de aspectul
manuscrisului acestei scumpe lucrari pentru el,

si

cuprinsul ei fusese transcris cu cerneli diferite, fiecare


cuvint imbracat intr-o aka culoare. In aceasta neobisnuita. infatisare, imi daruise i mie un capitol scris de
el, dar 1-am pierdut cind, in primul razboi mondial,
rn-am refugiat cu toata familia din Tg. Jiu. Am pastrat,
insa, volumul tiparit in frantuzeste cu o dedicatie foarte
afectuoasa, care se termina cu cuvintele : Spre amintire
din parte-mi. A. Macedonski, 1906, str. Raphael, 1".
Privesc scrisul viu in cerneala lui nestearsa. Si nestearsa
mi-a ramas i amintirea celui ce 1-a scris i vesnic imi
va famine nestearsa, daca vesnic e cuvintul ce poate fi
pus linga cele citeva clipe cit tine o viata.
Printre multe intimpldri din trecut, ascultate in
serile in care se tineau Odinte1e cenaclului, maestrul ne-a

povestit cum a luat nastere cunoscuta revista condusa


de B. P. Hasdeu, Revista nouti. Capita la simtea nevoia
aparitiei unei reviste literare care s grupeze pe scriitorii
din Bucuresti, caci la Iasi aparea Convorbiri literare,
organ al Junimii", sub indrumarea lui Titu Maiorescu,
cu conceptiile capdtate de fostul elev al institutului de
34

www.dacoromanica.ro

nobili Theresianum, de la Viena. In distinsa atmosfer


de la Junimea", se simtea o oarecare pretiozitate, din
care nu lipsea nici formalismul, nici preferintele regionale,

ce, firete, nu erau imprt4ite de scriitorii bucuresteni


grupati in jurul lui Hasdeu, spirit larg, democrat, format
in traditia unei intelectualitati luptatoare impotriva autocratiei tariste, in creatia cdruia se simtea puternic
caracterul popular. In procesul urmat in dezvoltarea

mivArii noastre culturale, aceste contradictii au dominat

intreaga epoca de atunci. Ele erau rezultatul unor tendinte deosebite, care urmareau rezultate deosebite.

Hasdeu, ca si scriitorii din jurul lui, voiau s stabileasca legAtura fireascd intre creatorii in literatur si
cititorii ei, sa fac o cit mai larga raspindire a operelor
literare in rindurile publicului pentru care fuseserd
create. Revista ar fi urmdrit raspindirea culturii i for-

marea gustului artistic. Dar nu tot astfel s-ar fi putut


spune si despre scopul urnadrit de conducdtorii Junimii",
in frunte cu Maiorescu. Activitatea culturald a junimi--

tilor avea in vedere, nemdrturisit, cistigarea unui plestigiu, ceea ce in bund parte a si reusit, pentru atingerea
unui scop politic, care s-a lsat mult vreme asteptat.
Gh. Panu, initiatorul unui partid radical in tara noastr,
in amintirile lui despre Junimea", din care facuse parte
in tinerete, arat limpede dublul joc politic al sefilor
Junimii", fata culturald pentru public si preocupdrile
politicianiste ale conducdtorilor ei. Impotriva acestei politici de esental curat reactionard, s-a manifestat viguros si

Creangd, inainte de a fi introdus ca scriitor la edintele


conduse de Maiorescu, a cdrui admiratie pentru spiritualitatea german a fost deseori ironizat de Hasdeu. Sentimentele germanofile ale lui Maiorescu aveau de asemenea un substrat politic. Prin aceasta, gruparea
35

www.dacoromanica.ro

junimista urmarea s atragd Tavoarea regelui, spre a


ajunge la conducerea guvernului, inidturind concurenta
celorlalti politicieni, bineinteles, servind interesele ohgarhiei, impotriva maselor populare.
In aceste imprejurdri, se impunea aparitia unei
reviste care sd inlesneascd scriitorilor realizarea propriilor lor idealuri, care nu difereau de ale publicului.
La consfdtuirile preliminare in vederea constituirii unui
comitet de redactie, urma sd fie invitat i Macedonski,

care-si daduse adeziunea. Dar intre timp, Hasdeu, in


acelasi scop, avu o intrevedere cu Alexandru Vlahutd,
care avea o aversiune pronuntatd fata de Macedonski,
din pricina acelei faimoase epigrame adresate lui Eminescu in momente tragice. In convorbirile avute, Vlahutd
s-a opus categoric colabordrii lui Macedonski, iar Hasdeu
a trebuit s aleagd intre cei doi poeti. Ca urmare, revista
a apdrut Med colaborarea lui Macedonski, care a rdmas
din nou izolat.
Dusmnia aceasta 1-a urmdrit, nu numai atunci, intre-

tinutd de unii care nici nu-i cunosteau opera, dar care


primeau drept adevruri cele mai jignitoare inventii
debitate pe seama poetului tot mai insingurat. La mentinerea acestei situatii nedrepte, alimentatd de mediocritatea stearpd a unei pdturi servile de imitatori fdrd nici
un dram de discerndmint, cred c a contribuit i orgoliul
poetului, ce se manifesta mereu ostentativ. La atacurile
grosolane sau insinuante, el rdspundea totdeauna cu mult
curaj. Nu primea tranzactii, nu fdcea concesii impotriva
constiintei. In mijlocul greutdtilor materiale de tot felul,

a atitor lovituri din partea unor dusmani perfizi si


puternici, el a rdmas neclintit, demn i increzdtor in
valoarea artei sale. Nimic n-a putut sa-i infringd puterea
de creatie, sentimentele-i pline de nobile avinturi, larga-i
si generoasa-i intelegere umand.
36

www.dacoromanica.ro

Cind, la absolvirea liceului Sf. Sava, trebuia s tree


examentul de capacitate, la care, printre altele, se cerea
tinerea unei dizertatii despre un scriitor ales de candidat,
eu mi-am ales pe Alexandru Macedonski. Profesorul
Suchianu, care supraveghea pe candidati, a insistat sa-mi
schimb subiectul, cdci altfel voi fi respins de la examen.
Riscam, deci,

tot ce are mai scump un elev, riscam

pierderea unui examen. Dar ma acopeream de o grea


dezonoare dacd a fi dezertat de la lupta pentru o convingere scumpa. bSi am refuzat sa-mi schimb subiectul.

Vestea a facut o adevarat senzatie in tot liceul. Plin


de o indirjita emotie, in fata profesorilor, am vorbit
surprinzdtor de bine i pentru mine, i pentru comisie.
Profesorul Tafrali, preedintele comisiei, suflet ales, rn-a

oprit din expunere dupd un sfert de ceas, dind abia


intrasem mai adinc in fondul dizertatiei, m-a felicitat
i a spus ca regreta absenta lui Macedonski din amfiteatru, pentru ca sa audd i el cit e pretuit i iubit de
tineret. Contactul cu marele poet ma schimbase, ma
maturizase, imi faurise o noua contiinta, o noud putere
de vointa i de stapinire. Prima victorie mora.:d a adolescentului
maestru.

de

atunci,

datoram

scumpului

meu

*
In anul care a urmat i In cei care au venit dupa
el, cind eram departe de Bucureti, ii scriam regulat i
primeam totdeauna rdspunsul lui plin de bunavoint5.
Cind veneam in capital, ca student al Facultatii de litere,

11 vizitam mai rar, caci tot simbata seara se adunau i


colaboratorii, printre care ma aflarn i eu, ai revistei
Viata noud, condus de profesorul meu Ovid Densusianu.
Pe maestru 11 intilnearn, in unele dupa-amieze, la cafe37

www.dacoromanica.ro

neaua Bulevard, sau, mai tirziu la Terasg, unde Ii sorbea


linistit cafeaua, invAluit in fumul unei igri, tras
printr-o tigaret de chihlimbar. Singur i cu privirea
indeprtatd, parca nu vedea pe nimeni din jurul lui. Dar
in serile in care se stringea cenaclul, alti tineri ii populau
salonul, alte visuri i sperante se infiripau in jurul lm,
sfidind vremea i albind prul altora, cad al lui raminea
neschimbat.

Din cind in cind, plecdrile maestrului la Paris pentru


a lua contact cu lumea scriitorilor si a presei in vederea
unor succese ca autor de lucrri dramatice sau poetice
ne agitau i pe noi. Treceam i noi, cei tineri i marunti,
prin frigurile asteptgrii i apoi prin bucuria revederii,

salutindu-i inapoierea in Ora prin articole pline de


sincere aprecieri. Niciodat n-am vAzut in el decit un
mare poet nedreptdtit de epoca meschind in care trdia.
Si timpul ne-a dat dreptate, i mie, i tuturor admiratorilor lui.

Deseori puneam fata-n fat personalitatea lui cu a


celor care ii inveninau existenta. Ce puteau opune ocupantii inaltelor situatii oficiale, a cdror sterilitate pretindea
s conducd opinia publicd, operei bogate in care se cristalizaserA sentimentele de o rar noblete a unui mare poet,

care-si iubea tam cu traditiile unui popor neolatin, care


lupta impotriva celor care minteau i srdceau poporul,
impotriva ipocriziei lingusitorilor regali, i, mai mult,
pentru a sadi in sufletul tineretului avintul creator de
bine si frumos. El a inteles ca aceast trist epoca va
fi inlturatd, ca adevdrul nu se va mai rusina de minciund, ca i se va face si lui dreptate. Asta a spus-o
limpede in versurile lui si nu s-a Inselat.
Azi, Alexandru Macedonski e redat literaturii poporului sdu, spre multumirea celor care au crezut, far
38

www.dacoromanica.ro

ovaire, in adevar i progres i spre mirarea celor care-t


cauta idealul in trecut.

Cind, in 1920, a sosit la Craiova, unde-mi aveam


catedra de profesor, vestea mortii marelui i nefericitului

nostru poet, durerea ne-a cuprins pe toti cei ce 1-am


iubit i admirat. Chiar in acea seara de sfirit de toamna,
pe cind ziva, familia, prietenii i admiratorii il dusesera
pe ultimul drum, am vorbit la teatrul din Craiova
cel
vechi nu arsese Inca
despre Alexandru Macedonski.

Si nu tiu daca emotia profesorului din seara aceea a


fost mai mica decit a copilului care vorbise alta data,
in fata comisiei de la Liceul Sf. Sava.

www.dacoromanica.ro

IN CERCUL LUI OVID DENSUSIANU

Prin anul 1905, Bueuresti erau ea un oras mare de


provincie. Se stia in lumea intelectualilor tot ce se
petrecea in redactiile publicatiilor, in teatru, intre artist,
poeti, pictori, muzicieni, si toate cancanurile politice.
Desi cercul lui Macedonski era, pe cit posibil, ignorat
conformistii timpului, totusi tinerii care veneau
regulat in cercul sal ineepeau sd fie eunoscuti. Dupd ce
ne-am fdcut aparitia in acest cerc cei trei despre care
de

am vorbit, Stamatiad, Eug. Sperantia si cu mine, am


inceput sd ne vedem numele in unele publicatii unde
reuseam sd colabordm cu versurile de incepdtori pe care
maestrul" le gdsise interesante. Asa am ajuns sd
publicam o serie intreagd de versuri in ziarul Prezentul,
condus de ziaristul Streitman, care ne repartizase pentru

fiecare numdr de ziar o coloand pe pagina a doua,


coloand pe care niciodatd n-o ldsam goald. Intr-una din

simbetele in care ne adunam in casa maestrului, am


citit o poezie fantasticd, mult ldudata de Macedonski,
despre care s-a si vorbit printre tinerii publicist. Iar
40

www.dacoromanica.ro

Alexandru Gherghel, intilnindu-ma, rn-a sfatuit s-o

prezint lui Ovid Densusianu, care conducea de curind


nevista Viata noud. Mai publicasem versuri si in Revista
noastrd, condusa de Constanta Hodos, trimise prin post,
calci ma sfiam sa le due personal.

De data aceasta, urma sa ma due chiar eu si s ma


prezint profesorului Densusianu. Intr-o zi, mi-am luat

inima in dinti si am urcat la etajul Intii al locuintei


profesorului, situata pe Ca lea Vietoriei, foarte aproape
de liceul Sf. Gheorghe, unde eram internat ca elev.

Profesorul rn-a primit cu muaa bunavointa, mi-a


oprit versurile ce i le adusesem spre publicare si, cu
o amabilitate care ma coplesea, ma conduse la iesire,
invitindu-ma sa mai trec pe la el.
Curind sosi si vacanta cea mare, pe care o petreceam
totdeauna in casa parinteasca la Tg. Jiu. Spre mirarea
si bueuria mea in acelasi timp, aflai Ca' profesorul Densusianu venise in Tg. Jiu pentru a studia particularitatile
de vorLire in Gorj. In adevar, materialul adunat a aparut

in studiul ski intitulat Graiul nostru. Cele citeva zile


cit a stat la Tg. Jiu 1-am intovarasit, irnpreuna cu profesorul Virgolici, prin satele aflate inspre Bumbesti si
mai departe, pina la vechea granita, la Pais. In trasura
de piata care ne ducea pe drumurile de munte, cel mai
vesel era Densusianu, care se juca asemeni unui tinar
student cu protesorul Virgolici si eu mine, prefacindu-se
ca fund din prunele pe care le mincam cu totii, pe drum.
Se purta ca un adevarat camarad, cu toat diferenta de

pozitii care era intre noi. Atunci rn-am simtit legat de


el nu numai cu un respect sincer si neconventional, ci

si cu un sentiment de cald simpatie ca pentru un


parinte sufletesc. Si acest atasament nu s-a schimbat
nici o clipa toat viata mea, raminind si dupa moartea
lui, pentru care ochii mi s-au umezit puternic, ca si
41

www.dacoromanica.ro

pentru tatal meu. Firea

personalitatea lui au fost

modelul care ne-a calauzit in viata pe multi dintre elevii

lui. In acel an 1907, cit timp am facut stagiul militar,


la Tg. Jiu, am tinut o continua corespondenta cu Densusianu i cu Macedonski si regret c in timpul razboiului

si a ocupatiei nemtesti scrisorile s-au pierdut. In toamna


lui 1907, dupd trecerea rascoalelor tranesti, am devenit
student al Facultatii de litere i filozofie i deci elev al
lui Densusianu. Intram intr-o lume noug, cu noi relatii
si noi preocupari, dar legat si de cele vechi. La cenaclul
lui Macedonski ma duceam mai rar, dar pe Maestru 1-am
pretuit totdeauna cu aceleasi neschimbate sentimente de
la inceput. Acum insa eram aproape zilnic in contact cu
profesorul meu Ovid Densusianu, la cursuri i la revista
caruia devenisem un constant colaborator, atras de prestigiul sau, intocmai ca i ceilalti tineri care-1 inconjurau.
Colaboratorii revistei Viata nouti de obicei ii aduceau
manuscrisele personal acasa la profesor, intre orele unu
si cloud dupa-amiaza. Atunci se putea sta de vorba cu
el asupra diferitelor prob]eme de arta si literatura, fara
insa sa-i citim manuscrisele, pe care le examina singur.
Dacd erau de facut schimbari, se consulta cu noi dupa
citeva zile. In general, ele se refereau la modul de
redaatare, fdra sa schimbe intelesul scrierii. Vizitele tineau
pind la ora doua, dupa care Densusianu se aseza la biroul
lui de lucru, sau se ducea la biblioteca Academiei, aproape
de el, unde Ii intilneam des, caci aveam i eu permis de
intrare Inca de pe vremea cind eram elev in liceu.
Acolo, in bibliotec, 1-am cunoscut pe poetul Alexandru Obedenaru, cu statura lui impozant si cam
greoaie, dar cu suflet sensibil ca de copil, admirator, de

asemenea, al lui Macedonski. Era custode in sala de


lectura. Mai tirziu, tot acolo I-am intilnit i pe Victor
42

www.dacoromanica.ro

Eftimiu, care imi spunea, ardtindu-mi un caiet tinut in


mind, CA pune pene Cocoplui negru, pe care-I scria
atunci. Acolo era bine de scris, la mesele din sala incdlzit

si in linistea respectatd de cititori.


Ca colaborator la Viata nouti, am fost invitat la reuniunile organizate in fiecare simbdta seara intr-un local

retras, La Gustav", pe strada Edgar Quinet, cam in


fata hotelului Capsa, cum se numea pe atunci, unde
aveam la dispozitie o camera separata, in care ne adunam
cu totii in jurul lui Ovid Densusianu. Ani de zile ne-am

pdstrat acest local pentru reuniunile noastre, desi nu


prea cred cd patronul localului era multumit de consumatiile facute de noi. Afard de Densusianu, care
comanda o sticlutd de yin pentru a face fatd imprejurdrii,

si afard de cite vreun profesor venit intre noi, ceilalti


comandau putin, sau chiar deloc, cdci buzunarele celor
tineri erau foarte usurele. Printre profesori se numdrau
Petre Hanes, I. F. Buricescu, Aurel Candrea, D. Mazilu,
D. Caracostea, I. Bentoiu si altii, care nu veneau regulat.
Poeta
si cei mai multi erau tineri
nu lipseau

niciodatd. Printre ei intilneam pe Gherghel, Al. Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Serban Bascovici, citeodatd,
I. Minulescu, cu verva lui neobosita, si mai tirziu,
I. M. Rascu, Dragos Protopopescu, Leon Feraru, sau unii
dintre studentii profesorului, care erau si colaboratorii
revistei, ca Titu Dinu, delicat si tdcut, P. PdItinea, mai
tirziu plecat la Paris, si altii. Cel care nu lipsea niciodat
era gdragiosul Georgescu-Stefnesti, cronicar muzical, a
cdrui barbd rosie purtata ostentativ, citeodatd. sub o
pdldrie verde, asa cum dicta moda de atunci, ii atrdsese

porecla de Barbaroza". El studiase la Paris, hai sd-i


zicem, manifestdrile muzicale din diferitele sdli de con-

cert. Acolo petrecuse citiva ani pe motiv cd urmeazd


dreptul si acum, inapoiat in tara, la o virsta mai ina43

www.dacoromanica.ro

intat, dadea examene la Facultatea de drept, si noi il


tachinam adesea. Intre mine s'i el se angajau lupte
satirice, cu replici mai mult sau mai putin reusite, dar
totdeauna glumete, la care luau parte toti cei de fat.
Densusianu spunea cu un aer prefacut serios ca. antagonismul dintre noi se vedea chiar in tinuta exterioard
a fiecdruia. Cum am spus, Stefanescu purta o barbd
impunAtoare ; eu eram ras. Dar discutiile erau in general
serioase si educative. Dintre scriitorii in viata ne pla*.cea
Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, D. Anghel, dar
treceam prin ascutisul criticii revistele literare fard literaturd, cum ni se parea publicatia junimistA Convorbiri
literare. Sau eram departe de a aprecia literatura
patronat de Iorga la Sdnuindtorul sau in alte publicatii,
pe care o socoteam rAmas5, in urni si. lipsitA de idei,
exprimat intr-o limbd neevoluath. In general, dadeam

preferintd creatiilor literare in care se simtea legAtura


cu conceptiile lumii neolatine, ca fiind si noi neolatini.
Cu toate ca la Viata noud erau bine primiti reprezentantii
unei literaturi de avangardd, Densusianu se sprijinea in
aprecierile lui, ca O. noi cei mai multi dintre colaboratori,
pe traditia noastr literar5, asa cum reiesea din studiile
publicate in legaturd cu scriitorii generatiei de la patru-

zeciiopt si cei dinaintea ei, care luptaserd pentru recunoaterea latinitgii noastre. In realitate, el era un continuator al Scolii Ardelene cu mijloace moderne, afirmind

mereu necesitatea de a tine legatura cu cultura si arta


popoarelor neolatine.

Dupa cinci ani de la aparitia revistei Viata noud,


conducerea Institutului particular de fete Pompilian

invit pe profesor s organizeze cu colaboratorii sgi o


serie de conferinte literare in localul institutului. Ele au
fost urmarite cu atentie de publicul bucurestean, iar eve44

www.dacoromanica.ro

nimentul a preocupat o parte a presei, care in general


ne ignora. Densusianu n-a cunoscut niciodata arta de
a-0 lansa publicatia, dar oamenii de culturd si scriitorii
o urmareau cu atentie.
In adunarile noastre saptaminale, citeodata discutiile

se prelungeau pina dincolo de miezul noptii. Iar cind


profesorul era in buna dispozitie, urmat de grupul celor
tineri, trecea in localul de noapte, in apropierea Universitatii, la Cosma, unde sedinta se termina abia in ziva.
Iar noi plecam cu totii spre casa, plini de .incredere in
viitorul misearii noastre literare.
Dupa citiva ani ne-am mutat locul unde ne adunam
la cafenelele mai apropiate de Ateneu, la High Life, azi
disparutd, sau la Imperial", unde ne atrdgea in tirnpul
verii grclina frumos amenajata. Acolo, intr-o seara, cind
venise si Minulescu, am petrecut incintati de verva lui
neobosita.. Cum insa mai fceam haz si de Georgescutefanesti, care, cum spuneam, la o virst inaintata si.
inarmat cu barba isi trecea examenele la drept, pe neas-

teptate se ivi un fel de conflict intre el si Minulescu,


vechi cunoscuti de pe cind se aflau la Paris. tefa'nesti
incercind s tachineze pe Minulescu, fu amenintat de
acesta, mai in gluma, mai in serios, ca daed nu-si pas-

treazd vorbele nesarate numai pentru el va primi o


replica usturatoare. Amenintarea lui Minulescu, temperament sincer si. comunicativ, era cu totul neobisnuit in
cercul nostru. Indraznetul tefanesti zimbi silit si se

facu cuminte, iar noi am inteles ca poetul avea ceva


motive sa nu tie seama de guralivul ce se Meuse mic
si tacut. Dar, in general, tinuta noastra in jurul profesorului era plina de urbanitate si respect firesc.
In timpul primului razboi mondial, Densusianu se
refugia la Iasi, unde ne aflam si alti colaboratori ai
revistei Viata nouti. Pastrind traditia, ne adunam cite45

www.dacoromanica.ro

odat la Bolta rece, comentind evenimentele cu victoriile aliatilor si ale armatei noastre, asteptind in acelasi
timp prdbusirea nemtilor cu Kaiser cu tot. Cum incepuse
sd bintuie tifosul exantematic, ma imbolnavii si eu. Cel

care a venit la spital, unde fierbeam la patruzeci de


grade, a fost tot profesorul meu Densusianu. Cind am
iesh din spital, profesorul se refugiase, plecind ca multi
altii, la Moscova, iar eu, dupd convalescentA, am plecat la

Odesa, unde am organizat un liceu particular pentru


copiii refugiatilor de acolo, in localul ce ni se oferise de
care societatea Aliance Franaise". Acolo rn-a gdsit
Marea Revolutie din Octombrie. Dupd ocuparea Odesei

de cdtre nemti, am revenit la Iasi in primdvara anului


1918 si am functionat la serviciul contencios al Ministerului de Rdzboi. Apoi, dupa citeva luni, imi reluai
catedra din invdtamint la Craiova. Pe Densusianu nu-1
mai puteam vedea decit atunci cind veneam la Bucuresti,
tinind altfel legatura prin corespondent. Din acel timp
mi-au mai rrnas vreo doud-trei scrisori printre vechile

hirtii, ce nici eu nu stiu cum le-am pdstrat. Intr-una


din ele, imi vorbeste despre o comunicare facut la Aca-

demie in legatur cu activitatea revistei Viata noud si


in care spune, vorbind despre simbolism :

17 iunie 1919... Asteptam &a-0 pot trimete ce-am


citit la Academie, dar tipArirea intirzie. Vei gdsi acolo
si citeva rinduri despre simbolism, pentru c'd am vrut
bd arat ce a fost literatura noastr in timp de treizeci
de ani... Cind crezi s mai vii prin Bucuresti ? Cu cele
mai bune sentimente, 0.D.".

Pentru profesor, ca si pentru intregul cerc al colaboratorilor revistei, genul preferat era poezia, asa cum
se arata in scrisoarea din 29 ianuarie 1920 primitd la
Tg. Jiu.
46

www.dacoromanica.ro

Draga Cruceanu, am primit amindoua poeziile si s-a


tiparit Ciorile, singura pentru care mai aveam o pagina
disponibila, de altfel si cea mai frumoasa ; i-ai dat o
forma concentrata admirabila. Cred ea poezia de acum
inainte trebuie sa ajunga cea mai evocatoare cu mijloace
putine. Un cuvint sa fie o frazd, o gama intreaga... Ne
dam seama de ce minunate resurse are poezia si ceea
ce mai poate ajunge de acum inainte. In citeva rinduri
numai pot spune ce nu-i in stare nici muzica... Cu atit
mai mult pictura... Poezia imi vine sa cred ca va fi arta
suprema... Dar ma opresc aid, cad altfel ajung sa scriu
un mic tratat de arta poetical... Dens.
Intr-o scrisoare anterioara la 11 martie 1919, isi arata
discret iarasi dorinta de a ma vedea, caci cu anii vechii
colaboratori se imprastiasera prin tara, si profesorul ar
fi dorit sa-i aibd mai des alaturi de el, asa cum doreau
si ei. De asemenea, volumul I din lucrarea sa Histoire

de la Langue Roumaine nu se mai gasea, iar

el, la

cererea mea, imi oferea propriul sau exemplar, pe care-I

am si acum : De cartea pe care tii s-o ai nu se mai


gaseste. Am gdsit un exemplar
e exemplarul pe care-1
legasem eu provizoriu in timpul tiparirii... sau poate daca

vii de Past il gasesti la mine. Al dumitale, O.D."


Din cauza unor masuri nedrepte, nici la sedintele Aca-

demiei nu se mai ducea, cu toate ca fusese membru


ales gratie activitatii sale stiintifice, desi n-avea relatii
personale cu aproape nici unul din academicieni.
In timpul primului rdzboi mondial, cercul revistei
luptase prin publicatii si conferinte s arate necesitatea
respingerii colabordrii politice si militare cu puterile cen-

trale. Ca popor neolatin, trebuia sa stam alaturi de


popoarele neolatine ; publicatiile care cautau sd orienteze
opinia publica la noi pentru a trece in tabdra Kaiserului
german erau stipendiate de catre propaganda nemteascd.
47

www.dacoromanica.ro

OVid Densusianu izbea fAr crutare in colaboratorii


acestor publicaii. Aceastd dezavuare publicd deveni
mai impetuoasd dupd ce cistigardm rdzboiul aldturi de
aliati. Un fapt semnificativ a fost comentat de tot Bucurestiul relativ la schimbarea atitudinii profesorului fata
de Alexandru Macedonski, care la sfirsitul rdzboiului a
gsit de cuviintd sd publice in revista Literatorul, rea-

pdrutd pentru citva timp, un articol plin de laude la


adresa maresalului Mackensen. In Viata nou'd n-a incetat
nici o clipd s apard sdgeti veninoase impotriva scriitorilor
care ddcluserd concursul lor propagandei nemtesti.

Intransigent in atitudinea sa morald, Ovid Densusianu


nu trecea ou vederea nici abaterile scandaloase ale vechii
Academii, care scotea din ddrile de seamd publicate acele

pasaje in care profesorul criticase procedeele colegilor


lui de Academie. Asemenea pasaje apdreau insd in paginile revistei Viata nouti, demascind unele abuzuri. Nu
e de mirare & Ovid Densusianu, in mijlocul unei societdti putrede, creatd de vechiul regim, se simtea tot mai
izolat. Lipsa unei experiente politice fdcea zadarnicd
incercarea sa de a moraliza practicile condamnabile ale
atitor vindtori de situatii i inseldtori ai maselor
populare. Publicatiiie sale, ca de pildd Ineiltarea, in care

se demasca oportunismul unor elemente doritoare de a


parveni, n-aveau nici un ecou in opinia publicd i tre-

buiau sd-si inceteze aparitia dupd citeva numere. In


aceastd actiune istovitoare pentru un savant format la
scoala si in disciplina unei munci stiintifice de 0 viata"

intreagd, metodele intrebuintate erau departe de a fi


cele mai potrivite. Odatd profesorul mi-a explicat foarte

serios c dacd s-ar gdsi un grup de oameni care sd


urmeze in fata autoritatii pe cel nedrepttit pentru a
protesta impotriva abuzului si a nu pdrsi institutia
48

www.dacoromanica.ro

pind nu se va repara nedreptatea, s-ar putea obtine


rezultate fericite. Toate aceste incercati aratau Ca sufletul
omului plin de dragoste pentru popor i pentru adevar

se framinta mereu pentru a preface visul in realitate.


Dar orice lupta i orice sacrificiu duse pentru o cauza
dreapta in folosul societatii nu se pierde in zadar. 0
dovedeste stadiul social la care am ajuns noi astazi pe
drumul demascarii tuturor abuzurilor suportate de popor

si pe acest drum va trebui s atingem neapdrat idealul


urmarit.

Cind am venit la Bucuresti, in 1921, in timpul congresului in cadrul caruia a luat nastere Partidul Comunist
Roman, convenisem sa tin in cadrul seriei de conferinte

organizate de revista Viata nouei una in legatura cu


opera lui Dante. Nu stiam cd a doua zi dupa ce luasem
masa la Sosea cu profesorul i cu alti scriitori eram sa
fiu arestat i trimis la inchisoarea Vacaresti. La procesul
din Dealul Spirii din 1922, 1-am citat pe profesor ca
martor in favoarea mea. Densusianu, pe care nu avusesem putinta s5.-1 previn, a aparut in sala procesului
extrem de mirat i parca intimidat de mitralierele si
santinelele ce pazeau pe acuzati, parcati in niste boxe
despartite prin grilajuri de lemn. Firea lui delicata nu
intelegea prin ce fel de depozitii ar putea s ma ajute.
Tirziu, dupa terminarea procesului, i-am lamurit ca in
fata publicului noi cautam sa aratam cd in toata viata
noastra nu fusesem dusmanii tarii, ci, dimpotriva, cautam

s inlaturdm un regim care asuprea poporul. Citeodata


profesorul simtea o adevarata placere sa se intilneasca
ou fostii sai elevi, care i aveau acum cariera formata.
Astfel, eram invitati la el acasal s luam masa si sa ne
gasim impreund o seara ca pe vremuri. Simteam c eram
familia lui spirituala, cad el era atit de izolat, in afara
de viata universitard ca profesor.
40

www.dacoromanica.ro

Desi academician si profesor universitar, resursele


sale materiale erau destul de modeste. Doublzeci de ani
le imp.artise cu cheltuielile revistei Viata noucl. Scrierile

lui de specialitate nu puteau, pe vremea aceea, sd-i


aducd vreun venit. Cind a fost nevoit sa sufere o grea
operatie In spital, a cdutat sd scurteze timpul spitalizrii
si cheltuielile necesare. Dar sosit acasd prea devreme,

pe cind studentii lui il asteptau s dea examen cu el,


o infectie 1-a doborit si in douazeci si patru de ore si-a
dat sfirsitul, singur intre cei patru pereti ai camerei in
care o bdtrind femeie de servici intra din cind in cind,
speriata de zvircolirile muribundului. A fost ingropat
la cimitirul Be lu. Unul dintre colaboratorii lui a obtinut
locul si multi dintre ceilalti 1-am condus pind la mormint.

Nu stiu cine si dacd s-a vorbit in fata corpului neinsufletit, Caci multi dintre noi eram cu ochii inrositi si
umezi in aceasta" ultimd despdrtire. Pastrez de la el primul
exemplar din Histoire de la Langue Roumaine pe care si-a

fdcut o serie de indreptdri si corecturi in vederea unei


eventuale noi editii. Au trecut multi ani de atunci, au
disparut si cei mai multi dintre colaboratori, dar fiinta
lui a rrnas nestearsa si mereu vie in memoria mea.

www.dacoromanica.ro

CAFENELE

I PUBLICATII

Tinerii scriitori, dupd ce apdreau in presd, ca semn


incepeau s frecventeze cele citeva
cafenele ale Capita lei unde se aclunau zilnic poeti, pictori,
muzicanti i unii ziariti. Cei mai mu'.,ti insd se intilneau
de emancipare,

la vechea cafenea Capsa, de unde culegeau stiri politice,


sau le inventau. Dar pe scriitori i artisti ii interesau
publicatiile literare i artistice sau micile intimpldri personale care, bineinteles, n-aveau legdturd directd cu procesul creatiei artistice. De obicei, ne adunam la cafeneaua
Kith ler si alteori la Bulevard. Acolo intilneam pe Macedonski i pe multi altii, iar de la unsprezece noaptea,

il &earn pe Mircea Demetriad, cu barba lui

tdiatd

frumos, pe care voia s-o poarte cit mai diabolic, si care


ne povestea fel de fel de intimpldri amoroase in care
el era eroul principal, cu furisdri pe usi intredeschise,

cu sdrituri pe ferestre deschise etc., etc. Iar noi cei


tineri Ii priveam cu multd, curiozitate i simpatie, ca pe
un satir elegant i norocos, la dibdcia cdruia nici nu ne
gindeam sd aspirdm. Dar obositi de emotiile povestirilor,
51

www.dacoromanica.ro

plecam acasd dupd miezul noptii, lsindu-1 mai departe

sa-si consume un intreg meniu, care il tinea pind in


ziut. Cel putin asa aflasem de la altii, cAci eu, poet
inceptor, m culcam mai devreme.
0 intimplare pe care trebuie s-o povestesc se leaga
de unul din cei mai mari scriitori ai nostri. La una din
mesele mai mari din localul rafenelei unde se adunau
scriitorii traditionalist de pe la Stimtintitorul, Convorbiri
literare i alte publicatili, inttzr-o duipd-amiazd se asseza
1initit si modest un cetatean pe care chelnerul nu-1
cunostea. Cu un aer sententios, chelnerul se apropie de
mas si-i spuse necunoscutului c locurile de acolo sint
rezervate pentru domnii scriitori". Necunoscutul 11 privi
linistit si-1 asigurA cu voce b1Ind c dacd domnii
scriitori vor socoti de cuviinta s nu-1 ingaduie la masa
lor el le va indeplini dorinta i va pdrdsi masa. Chel-

nerul Ii privi mirat, mai spuse ceva cam dondnind

sit ls In plata domnului, dacd nu intelegea omeneste.


Spre surprinderea lui, care tot trgea cu oohiul spre
masa cu pricina, primii doi scriitori care intrard in
cafenea se apropiar, de necunoscut i, foarte respectuo0,
11 salutard asezindu-se linga el. In timp ce sosea si al
treilea, cei de la masd vorbeau intre ei, fAcind haz la
vorbele spuse de necunoscut. Si cu cit masa incepea s
fie inconjurat de noi veniti, toti rideau cu hohote. Chel-

nerul se apropie de masa aceasta, care de obicei era


tcut, s inteleag si el ce i-a apucat pe domnii scriitori.
Unul din cei de la mas, vazindu-1, Ii chem, mai aproape
si-i spuse tare :

Stii cine e persoana pe care voiai s-o mut de


la masa scriitorilor ? E marele nostru scriitor George
Cosbuc. i intreaga mas izbucni din nou in hohote de
ris. Nu mai spun ca aceasta intimplare a fcut inconjurul Bucurestiului.
52

www.dacoromanica.ro

La cafeneaua Kiib ler, trona la o masa statura impozanta a lui Ion Minulescu, care cu neobosita lui verva
antrena intreaga asistenta. El avea totdeauna ceva de
povestit sau de comentat si firea lui comunicativa si
prietenoasa ne indemna si pe noi, cei mai tineri, sa ne
spunem impresiile fara sfiala. Acolo am cunoscut pe
pictorii, prieteni buni cu Minulescu, cum era Iser, Steriade

si Ressu, care venise de curind de la Paris. Mai in


virst decit ei, veneau din cind in cind sculptorul Storck

si doamna Storck, mai rar Costin Petrescu si altii, de


care nu-mi mai aduc aminte. Scriitorii mai cunoscuti i
nelipsiti din cafenea erau V. Demetrius-. D. Nanu, Soricu
si impreuna cu Minulescu, bunul sdu prieten D. Anghel.
Noi cei tineri ii priveam cu mult simpatie, ca si pe directorul conservatorului de muzica, compozitorul Castaldi,

care imi ardta si mie o simpatie ce ma onora. Numai


N. Davidescu, care facea opinie separatd, desi era din
grupul nostru, era privit cu rezerva, pentru ciudatele lui
purtari, pe care le socoteam lipsite de simpatia ce ne lega
pe noi ceilalti. Asa, de pilda, Minulescu ne povestea ca.
Davidescu se incerca sal cistige simpatia unei tinere, de

a carei prietenie se bucura. Noi faceam haz de aceasta


intimplare, dar Davidescu nu se descuraja. Intr-o zi,

la masa scriitorilor se gasi o carte de vizita, tiparita


bineinteles, cu numele, V. Demetrius, poet baltrin. In supa-

rarea lui, Demetrius ne banuia pe toti, dar autorul nu


era, dupd cum am aflat, altul decit N. Davidescu. Toate
aceste nimicuri nu impiedicau ca intre scriitori si artisti

sa se discute, fara prea multa metoda, o dat:a cu stiri


diferite, probleme estetice, care totusi stimulau pe creatorii de arta.

Poetii mai tineri care scriau la Viata noud si se


gaseau in jurul poetului Alexandru Macedonski, numiti
53

www.dacoromanica.ro

simbolisti de Ca 'Are poetii traditionalisti de la Stimeinei-

torul, de la Convorbiri literare sau Viata rorndneascd,


impinsi de neastimparul tineretii, in frunte cu Ion Minulescu, Calutau s se afirme si sd-si cistige si ei un loc
in lumea literard. In acest scop, initiativa lui Ion Minulescu de a scoate o publicatie literard care sd dovedeascal

valoarea curentului nou in poezie fu imbrAtisat cu


entuziasm de cei tineri. Minulescu dete numele publicatiei Revista ce/orlalti, iar cel care primea si detinea
materialul de publicat, fdcind si selectiunea lui, eram eu.
Totodatd eram insdrcinat si cu comentariile critice.

In cele trei numere care au apdrut, s-au publicat o


serie de poezii, intre care unele de Minulescu, Sperantia,
Stefdnescu-Est, N. Davidescu, subsemnatul si altii. In
notele critice s-a vorbit impotriva directiei Convorbirilor
entice conduse de profesorul M. Dragomirescu, impotriva
exclusivismului preconizat de literatura traditionalistg,

iar unii scriitori, cum era Mindru, care publicase un


volum de poezii, a fost ironizat, ldundindu-i-se coperta
volumului de un verde izbitor si terminindu-se cu
cuvintele...

iar inguntru autorul publiC mai multe

versuri". Glumele scolaresti, trebuie sd recunosc, ardtau


maturitatea la care putuserd ajunge scriitori incepAtori.
Revista s-a citit cu mult curiozitate si chiar cu interes

in Capita la. In tar* cum era de asteptat, n-a ajuns s


pdtrund.

Minulescu fiind ocupat cu redactia ziarului Viitorul


si terminind fondurile cdp5tate prin bundvointa unor
autoritdti, aparitia revistei a incetat. Ea a fost o incercare
tinereasca, pe care presa, in general, a privit-o cu
ingaduinta.

Mai tirziu, poeti si scriitori, pictori si compozitori,


precum si artistii dramatici si-au ales locul de intilnire
la cunoscuta cafenea Terasa, care se deschisese de curind
54

www.dacoromanica.ro

i unde veneau si multi ziaristi. Publicul eterogen ce


popula sdlile cafenelei a inlturat mult din atmosfera
intim ce domnise in localurile frecventate de artisti.
Tot in acest timp, la Iasi, poetul I. M. Rascu, impreund
cu altii care puneau fondurile, scoase o revist intitulat

la inceput Versuri si dupd citeva numere, Versuri fi


prozei. Era inc5, un organ in care se manifestau unii
dintre colaboratorii de la Viata noud si care afirma
mai departe principiile artistice ale profesorului Densusianu. Dupa mai bine de un an, colaboratorii revistei
organizard si o reuniune publicA, la care au participat,
odatA cu Densusianu, si o serie de poeti din Bucuresti,
care au citit in public din scrierile lor. Acest eveniment

literar a fost viu comentat nu numai in Iasi, si s-a


bucurat de un sincer interes al publicului. Am fost si
eu invitat atunci, dar cauze obiective, cum se spune, rn-au
impiedicat s'a iau parte la aceast sezdtoare de afirmare
a poeziei moderne.
De asemenea, poezia moderna era apreciat de critica

literar care apdrea in Noua revistd romdnei, sub conducerea profesorului C. Rddulescu-Motru, unde de altfel
colaboram si eu, invitat cu multd bunavointa de profesorul meu de la Facultatea de Mozofie, care toat viata

mi-a ardtat o sincer apreciere. /n aceasta revist a


aparut si o dare de seamd a tindrului critic Trivale,
cu ocazia aparitiei primului meu volum de versuri.
In lumea literard din acea vreme, dispute si polemici

de tot felul apdreau prin publicatiile care reprezentau


anumite curente, cu laude si intepturi, dar de cele mai
multe ori, departe de a urma o tratare stiintifica si
obiectiv a creatiei literare. De aceea, multi scriitori, si
nu numai dintre cei tineri, respingeau cu hothrire apartenenta la vreun curent literar. Cad creatia literard nu
30

www.dacoromanica.ro

depindea de nici un fel de curent,

ci

de propria ei

valoare artistica. Aceasta convingere foarte just& fusese

sustinuta Inca de la inceputul revistei Viata nouti de


catre Ovid Densusianu, caci ce insemna afirmarea ca
poezia simbolista, atunci cind e poezie, nu poate fi
exclus pentru cd apartine unui curent care la rindul
lui contribuie la patrimoniul cultural al unei natiuni ?
In mijlocul acestor framintari, apdru poezia lui Goga

si hotarirea de a concura cu volumul sau la premiul


Academiei. In fata unui public pentru care poezia
patriotica isi avea netagaduita ei valoare, teoriile lui

Titu Maiorescu au trebuit sa &eased formula pentru a-si


schimba culoarea neagra in contrariu. De altfel, Maio-

rescu nu risca niciodata s sustina pdreri impotriva


opiniilor marelui public. Dar de data asta, faptul s-a
observat si a fost viu comentat. Viz*/ noua a ramas
insa pe pozitia ei, nu impotriva sentimentului patriotic,
ci impotriva retorismului, de care fuge poezia. Fara
indoiala, nu puteam atunci presimti ca poezia, care

sfisiase viata lui Eminescu, avea sa-1 ridice pe Goga la


cele mai inalte situatii materiale si politice, si stegarul
suferintelor poporului urma sa chinuiasca acelasi popor,
bagindu-1 in inchisori, epuizindu-1 prin procese politice
si rdpindu-i libertatea prin infricosatoarele alegeri, de
care era uimit chiar si vestitul Argetoianu, care mi s-a
adresat la Craiova intr-o sala de alegeri in acest sens.
Prin 1909, fu ales la Academie Duiliu Zamfirescu,
apreciat, pentru eleganta versurior sale pline de duiosie,
si de cercul de la Vic*/ noted. Discursul sail de receptie
a fost, cu mult lips& de intelegere, comentat de catre

cercurile care gaseau poezia limitata la viata satelor,


dar facind abstractie de cea mai puternica realitate :
saracia si. exploatarea taranului de cdtre mosieri si arendash bor. La sedinta de receptie am asistat si eu. Duiliu
56

www.dacoromanica.ro

Zamfirescu, fArd sA micsoreze valoarea poeziei populare,


gasea cd epoca in care trdiam trebuia sa realizeze o artA

superioard, asa cum evoluase procesul creatiei la toate


popoarele cu o literaturd sprijinita pe o bogat traditie.
Multi dintre critici declamau prin cafenele impotriva
noului ales al Academiei, si ecourile acestor manifestri
zgomotoase apareau inregistrate partial si in unele publicatii. Bineinteles, noi cei de la Viata noud, ca si profesorul Densusianu, eram departe de a face cor cu aceste
rAutAti debitate pe seama poetului, pe care il apreciam

atit de mult. Eu, far s spun nimnui vreun cuvint,


i-am trimis o scrisoare in care imi ardtam satisfactia
pentru frumosul sdu discurs, blamind pe Indraznetii
critici, care nu intelegeau Ca se fac de ris. Dupa, cum
mi-aduc aminte, Duiliu Zamfirescu, cu ocazia unui
rdspuns publicat, a fAcut o \raga aluzie la scrisoarea
primit, dar pe care eu n-o semnasem, cAci ma sfiam,
ca simplu student, sA stau de vorbd cu poetul academician. Mu lt mai tirziu, cind poetul era de muit decedat,
mai de aproape pe fiul sdu, scriitorul
Al. Duiliu Zamfirescu, i-am marturisit faptul, rugindu-1
sA caute prin hirtiile tatalui sdu dacd nu gAseste cumva
entuziasmata mea scrisoare. TrecuserA ins prea multe
decenii ca SA' se mai gseascd ceva. De altfel, faptul nu
avea nici o importanta, ca si multe alte fapte care agitau
pe vremea aceea lumea cafenelelor literare.
cunoscind

Unii dintre scriitori isi aveau locul de intilnire la


Capsa, unde de obicei veneau mai mult ziaristii. Asa,
de pildd, acolo puteai s-1 intilnesti zilnic pe vechiul
meu prieten Alexandru Theodor Maria Stamatiad. Lui
i se parea cd un poet de insemnAtatea lui trebuie s
poarte un nume mai bogat, si el de insemnAtatea lui nu
57

www.dacoromanica.ro

s-a indoit nkiodata. Si dacd aceastd incredere era citeodata ironizata de ceilalti scriitori, toti ii recunosteau
temperamentul sincer i plin de un avint tineresc ine-

puizabil. Pasionat in tot ceea ce facea, judeca mai tot-

deauna cu inima. In toate imprejurdrile vieii lui, i


se parea ca stapinea situatia, i, foarte impresionabil,
cind se indigna, cind se entuziasma. Bietul meu prieten,
de pe cind eram colegi de clasa la fostul institut
Sf. Gheorghe, n-a reusit sa imbatrineasca niciodata.
Uneori, ca sag necajesc putin, Ii spuneam s ind searna

c eu 1-am trecut la examenul de limba germand, in


ultima clasa de liceu. Si in adevar 11 trecusem, fara sa
fiu profesor, ci ca coleg care nu stiam nimic mai mult
decit el la limba germand. Intimplarea ne facea pe
amindoi sd ridem cu pofta. Examenul ii ddeam preparat
in particular. Reusisem amindoi la toate obiectele. Dar
probiema chinuitoare era ce ne facem la germana ?

N-avea grija, 1-am asigurat eu, te trec eu.


Ce, ai innebunit, imi spuse el facind niste ochi
mari la mine.
Tu sa ma asculti pe mine. Vom iei la examinare

cu ultimul rind de colegi. Si din toata cartea de citire


s inveti inceputul bucatii Mama lui ,tefan cel Mare.
Glumesti, mai omule ?

Nu e nici o glumd. Numai s faci cum iti spun


eu. ,si iesim impreuna la examinare.
Bietul meu coleg, cum n-avea alta solutie, trebui sa
ma asculte i invata vreo patru rinduri din bucata de
mai sus.

Dupa patru ore de examinare, profesorul chema la


catedra, spre interogare, ultimii patru elevi, intre care
eram i noi, ce nu ne prezentasem cind fusese rindul
nostru.
58

www.dacoromanica.ro

La intrebarea profesorului ce materie am pregdtit,


am raspuns eu, dupd cum ne inteleseserarn intre noi.
dupa ce am insirat nenumarate titluri ale bucatilor
pregtite din manual, rn-am oprit putin facindu-ma ca
ma gindesc, spunind, in aceeasi ordine de idei, un nou
titlu, adica tocmai Mama lui ..tefan cel Mare, dupd care
rn-am oprit. Cum celelalte titluri le enumerasem repede,
profesorul, obosit, n-a retinut decit pe cel pe care-I pronuntasem mai accentuat i dupa care ma oprisem. Si
iati-1 pe Stamatiad, cu care incepea grupul de elevi,

pus s citeasca i s traduca bucata Mama lui ,5'tefan


cel Mare. Cella Iti elevi continuard lectura, cam cite trei,
patru rinduri fiecare, iar eu, care invdtasem mai bine
de jumdtate de bucatd, o incheiai. Raspunsul nostru fu.
bine apreciat, i, obtinind nota necesara, la iesirea din

clas, ma pomenii in spate cu o palma data de Stamatiad, de-mi sari sapca din cap. Era efectul emotiei,
mirarii, ba chiar admiratiei ce-1 cuprinsese. Nici nu-i
venea sa creadd si ma intreba insinuant cum am putut
s stiu ca vom fi intrebati la examen tocmai din bucata
pe care o pregatisem.

Anii au trecut repede. Eu am activat mult timp in


miscarea muncitoreasca, neglijind activitatea literara. EI

insa a scris mereu, a scos volume, a facut traduceri si


ne-a dedicat, citeodata, unele scrieri, citorva prieteni,
dintre care si mie. In acelasi timp, incorigibil sentimental, era mereu chinuit de dragoste i poezie. Asta
nu 1-a impiedicat sa-si iubeascd sotia, care avea un real
talent in picturd, chiar daca o facea s sufere cu purtdrile
lui tineresti. Ca profesor de liceu, a insuflat elevilor sal
dragostea pentru arta' i literatura. Iar ei 1-au iubit. Cu

toate cd era silit sa duca o viat de salariat, oarecum


modestd, cind a fost mutat din Arad la Bucuresti, Ii
avea pus deoparte mica surnd ce-i permitea zilnic sa-si
59

www.dacoromanica.ro

achite consumatia la Capsa, de unde tinea sd nu lipseasca,

ca scriitor si* poet ce primise im mare premiu pentru


poezie.

In ultimul timp, dupd ce se prapdise sotia lui, a


dus o via-Va. chinuitoare. Cind ma intilnea, imi spunea,
aproape plingind, ce tovardsd plind de duiosie si. devotament pierduse pentru totdeauna. Ne priveam unul pe
altul, simtind cit de slabi sintem in fata imprejurArilor
vietii, cind nu mai puteam sd-i dau nici un fel de ajutor,

asa cum reusisem in tinerete cu Mama lui ,tefan cel


Mare.

i cu citi alti poeti, muzicanti si pictori, pe care nu-i


pomenesc aici, nu mi-am impartit caldura prieteniei ?

www.dacoromanica.ro

INCEPUT DE CARIERA

Sint multi ani de atunci.


Eram absolvent al Facultatii de litere din Bucuresti,
cind am fost numit profesor la Gimnaziul Enchit
Vdcarescu din Tirgoviste, azi liceu. Suplineam pe un
reputat profesor de atunci, cdruia i se daduse concediu
pentru a urma cursuri de perfectionare la o universitate
din Anglia. E vorba de profesorul Grimm, care functiona si la gimnaziu, i la Scoala de cavalerie din Tirgoviste, ora in care nu mai fusesem niciodat.
Ca toate orasele de provincie, pkea adormit, cu
strazile tacute, cu oamenii retrasi, preocupati de nevoile
si munca lor zilnic. Ecoul unui trecut glorios, nu se
simtea decit in mintea mea, cind priveam ruinele fostului palat domnesc, pe linga care localnicii 'Area ca
trec Vara s bage de seamd.

Fruntasii orasului formau o societate preitentioas,


numita lumea bund, care cuprindea citeva familii mai
instkite, citiva politicieni, mosieri, proprietari, magistrati, avocati si citiva militari surperiori de cavalerie.
61

www.dacoromanica.ro

Prof esorii nu intrau In aceasta seleeta societate, cu petrecerile ei


permise si nepermise , cu partide de joc
de carti ca distractie prineipala, cu cancanuri, birfeli etc.

Dar populatia, in marea ei majoritate, facea abstractie


totala de existenta acesteia.
Cind am sosit in oras, era toamna. Zile le friguroase,
posomorite si umede rn-au gasit in oclaita mea inchiriata

cu luna, plina de pustiu. k ea stam singur si citeam,


sau imi pregateam lectiile pe care urma sa le predau a
doua zi, plecind de dimineatd la gimnaziu, ea un scolar.
Prin coridoarele lungi si, de asemenea, pustii ale cladirii
gimnaziului, treceam grabit, cu eatalogul la subtioard,
pentru a intra in clasele unde copiii ma asteptau, nelinistiti, sfiosi, cu teamd, asa cum fusesem si eu numai
cu citiva ani in urma, ca elev.
Ce bine ii intelegeam pe bietii copii ! Dar ma sileam
sa pastrez, in fata lor, acel aer serios si gray, pe care-1
vazusem la fostii mei profesori, de data recenta. Imi
inchipuiam ca aceasta e insusirea de capetenie a unui
profesor. Trebuia s ma despart de tinerete si s-o las
pe seama elevilor care ma priveau cu respect.
Numai in cancelaria gimnaziului, directorul Nicoleseu,

ne primea pe toti profesorii, cind intram, cu cite vreo


giuma sau vreo anecdota mai deochiata, care ne facea
s ridem cu poft. Colegii mei de cancelarie, toti mai
in virsta ca mine, ma crecleau fericit si-mi aratau o
simpatie protectoare, ce-mi insenina singuratatea. Aveam

motive sa-mi para viata frumoasa, si asemenea motive


le intilneam la tot pasul.

Litre timp, am cunoscut si pe vecinul meu, care


avea o camera, pe hol, in fata odaii mele. Era un -Ulnar
magistrat distins, ce-si prepara doctoratul in drept. Mai
tirziu, a devenit profesor de drept roman la Facultatea
de drept a Universitatii din Bucuresti.
62

www.dacoromanica.ro

Cum era si el iabitor de literaturd, ne apucau orele


tirzii ale noptii in discutii despre scriitori

opere

literare, fard ca el sd bdnuiascd indeletnicirea mea de


scriitor. Alteori, fdceam serile o plimbare pe strada principald a orasului, pustie si ea, dupd orele noud. Si pustiu
era si localul unei berdrii din mijlocul tirgului. Oamenii
cuminti se odihneau acasd. Numai noi pared n-aveam ens.
Insd cam in fiecare sdptairnind ma ducearn la Bucuresti tinind legAtura cu presa, cu scriitorii ei, bineinteles,
cu cafenelele literare. La Tirgoviste nimeni nu stia c eu
sint cel care semneazd prin reviste prozd i poezii. Cind

vecinul meu a aflat, a rdmas cu totul mirat de aceastd


discretie, cum spunea el, si rn-a divulgat in tot orasul.
Era doar ajutor de procuror ! Tocmai atunci, publicam
prin ziarul Rampa o anchetd literard intreprinsa, printre
personalitdtile proeminente ale culturii noastre contemporane. Fireste, m-am adresat i lui Al. Braescu-Voinesti,
stabilit la Tirgoviste, unde fdcea avocatura, mai mult ca
amator. Atunci, cu aceasta ocazie, 1-am cunoscut personal,
vizitindu-1 de citeva ori.
Invitat sd tin o conferintd in amfiteatrul gimnaziului,
am vorbit despre Omul practic i omul idealist", conferinta care a desteptat oarecare interes si 1-a care a asistat
Braltescu-Voinesti. Eu ardtasem CA' oamenii practici sint
capabili s initieze actiuni folositoare societatii, pe care
idealistii le viseazd si le pdstreazd pentru ei. Deci,
spuneam eu, s fim practici.

Brdtescu, felicitindu-rnd pentru modul de expunere,

imi obiecta c trebuie s cerem oamenilor sd fie mai


idealisti, cdci practici sint prea destul. Ce pdcat cd idea-

lismul lui 1-a dus la fascism !

Tot pe vremea aceea, un locotenent de prin prtile


Severinului, inimos ca orice oltean, cdutd sd ma curioascd,
si-mi ciddu sprijinul material pentru a-mi tipdri primul
63

www.dacoromanica.ro

volum de versuri, Spre cetatea zorilor, apArut 1a Tirgoviste, in anul 1912.

Dar cea mai mare parte din amintirile mele de pe


atunci sint legate de munca mea in scoal. Clasele gimnaziului erau supraincArcate. In clasa a doua aveam 8G
de elevi, cu ochii pironiti asupra mea. La fiecare intrebare ce-o puneam, se ridica o padure de miini mici pentru
a rAspunde. In mijlocul acestor copii, ma simteam cu
adevarat plin de vole bund si multumit. Ei, ca si masa
muncitorilor, nu fac tranzactii cu realitatea. Ei cinstesc
adevrul nedeformat. Asa e totdeauna poporul. Ei nu
rabd sa li se atirne ochelarii de cal, pe care, mai tirziu,
societatea plind de prejudecati si ipocrizie li-i impune
printr-o falsA educatie, conventional, de care se pare cA
am scApat, dar care cearca, pe furls, sd pund stApinire pe
noi, dacA nu sintem destul de vigilenti s-o inlAturam cu
curaj.

Pe cit imi dAdeam seama, cdutam s evit greselile pe


care le vAzusem la profesorii mei. In multimea elevilor,
fiecare copil e un suflet diferit, pe care trebuie s-1 intelegi, pentru a-1 putea conduce cu folos. In fata clasei,
fiecare cuvint al profesorului, fiecare gest, ea si tinuta lui
sint urmArite, pas cu pas, de copii. Aprecierile superficiale scad increderea in profesor.

La sfirsitul anului scolar, unul din elevi, frate cu


primarul orasului, simtindu-se protejat de directia scolii,
netinind seama de sfaturile primite, ramAsese repetent
la materia predat de mine. Directorul, desi bun
pedagog, se ingrijea de situatia creatd, cunoscind mentalitatea politicienilor de provincie, ba chiar si din Capita 16,

si staruia s-i dau elevului o notA de trecere. Eu n-as


fi volt sd refuz pe director, dar mi-era rusine de judecata
clasei. Cella lti colegi de cancelarie imi dadeau dreptate
in principiu, dar staruiau si ei, alAturi de director,
64

www.dacoromanica.ro

spunind cd eu, strain de localitate, plec linistit sd-mi


fac vacanta la Tg. Jiu, dar ei ramin sa suporte nemultumirile temutului primar, urmat de parintii si rudele
familiei elevului. Rezultatul a fost o anchet trimisa de
la Minister, condusa de un inspector general, care n-a
spus nici un cuvint in cursul conferintei convocate, cind
bunii mei colegi trdgeau de mine sa trec elevul. Dupa
incheierea unui proces-verbal, nesemnat de mine, rn-am
dus la singurul restaurant din tirg, unde luam regulat masa.
La o masa izolata era si inspectorul, care ma invitA

la masa lui. Buna lui dispozitie ma impresiona 0 ne


despartiram cum nu se poate mai frumos. Inspectorul
ma felicita pentru tinuta mea corecta si-mi spuse ca va
raporta Ministerului despre aceasta. Eram multumit.

Dreptatea se impusese. Nici nu se putea altfel, imi


spuneam eu.

Peste vreo zece zile, trecui pe la Minister sa \Tad


rezultatul anchetei. Secretarul general, primindu-md in
audienta, imi aruncd o privire intrebatoare si-mi atrase
atentia asupra purtarii mele de profesor, care provoca
dezordini nejustificate in scoald, asa cum rezulta din
raportul inspectorului care fdcuse ancheta. Dar cind ii
prezentai teza elevului persecutat", pe care o luasem
cu mine, bdtrinul profesor Meisner de la Iasi isi puse
rniinile in cap si izbucni intr-un hohot de ris.
Mai tirziu, dadui peste dosarul in care raportul mincinos statea neclintit, dar nu mai avea valoare, cad se
schimbase regimul, venisera conservatorii la guvern.

Trebuie sal marturisesc nepocait cd in cei cincized de


ani de profesorat am facut multe incurcaturi de felul
acesta. Nu poti sluji la doi stapini, celui de-si schimba
fata dupd cum bate vintul si celui de ramine consecvent,
tinind drept steagul adevrului, care, oricit ar fi calcat
in picioare, pastreaza o stralucire vesnica si tinard.

www.dacoromanica.ro

DIN TRECUTUL CULTURAL LA TG.-JIU

Pe la inceputul secolului nostru, Tg. Jiul era un


ordsel de vreo cinci-sase mii de locuitori, peste care
soarele diminetilor albea easele in mijlocul gradinilor
inverzite.

Citeva ddiri publice, tribunalul, gimnaziul, primaria


in stil maur, ieseau la iveald din mijlocul celorlalte case,

pared mirate de linistea ce se rdspindea in jurul bor,


venita din dosul digului, ce str5juia apele Jiului, ou
murmurul neobosit al valurilor lui. i linistea aceasta
trecea prin graclina publick pinA la gard, si de acolo se
pierdea.

Dar sufletele oamenilor se frdmintau oriunde.


Orasul avea i el traditia lui cultural. Aci trdia
poetul Emanoil Piriianu, din familia unora din ctitorii
mndstirii Tismana, care in tinerete fusese cApitan si
trimisese lui Vasile Alecsandri versurile lui, pentru
care primi incurajarea marelui poet. Aici, a condus o
scoald institutorul Al. tefulescu, de la care ne-au ramas
mai multe monografii, bine documentate, despre judettil

Gorj, orasul Tg. Jiu, Manstirea Tismana etc. Iar cind


66

www.dacoromanica.ro

s-a infiintat gimnaziul, azi Liceul Tudor Vladimirescu",


primul salu director a fast Iuliu Moisil, care a desfsurat
o bogat actirvitate si ca director de publicatii culturale.
Mai tirziu, profesorii gimnaziului s-au ingrijit de aparitia unei reviste, intitulat tot Tudor Vladimirescu,

pentru tineret si elevi, la care, prin 1908, am publicat


i eu vreo cloud schite, tar dupd citiva ani, la acelasi
gimnaziu, am functionat ca profesor de limba roma.n6.
Aci a urmat vreo trei close si lupfatorul revolutionar
Constantin Nicolcescu, suflet devotat pentru cauza mun-

citorimii, care, ajuns secretar al Sectiei Craiova a Partidului Socialist, a dus o lupt hotarit pentru constituirea

Partidului Comunist. Trebuie s'a adaug cd si partidele


politicienilor beau scoteau ziarele lcn-, In care se gaseau,
citeodat5, si incerCari beletristice, in afard de laude

pentru partizani si atacuri pentru adversarii politici.


Astfel, cind partizanii lui Toma CdmArdsescu, eful conservatorilor democrati, se ludau cu activitatea lor
cu ce credeti
obsteasc, fiindcd inzestrasera, orasul

cu o bailed si apoi cu o inchisoare, in ziarul liberal,


ascuns sub un pseudonim, am publicati o epigrama, cam
in felul urmtor, la adresa sefului local :
Mai ieri, infiintasi o bancti,
lar azi, ne-ai dat o pusceirie.
Se-ntreabai lumea, intre ele
Ce legetturti o sti fie ?
Pe vremea aceea, unii romni din Transilvania treceau

muntii Gorjului, goniti de sapinirea grofilor, si se stabileau pe plaiurile lui. Mai ales tineri intelectuali care
luau parte la dezvoltaa-ea Invatamintului, cu multd insufletire, cum au fost i Iuliu Moisil, Stefan Bobancu,
inVatatorul Dantescu si altii. Ei au fcut o serioasa
eduoatie nationald si patriotica multor generatii de elevi.
67

www.dacoromanica.ro

Acesta din urma, desi pensionar, se interesa de oHce


activitate culturala. Oricine putea sa-1 vadd, cu fata lui
slaba i osoasd de ascet, citind mai totdeauna, in cerdacul locuintei sale, din fata celor doua odaite, in care
locuia singur. Ca abonat al ziarului Roradnul, din Sibiu,
condus de Goldis, unde publicasem i eu ceva versuri,

intr-o vacanta, Dantescu ma opreste pe strada si-mi


spune :

Ti-am citit poezia. Bravo, neamule ! Asa, neamule !


Bine, neamule !" Si ochii lui cu privirea calda ma urma-

rira cum ma indepartam emotionat si row la fata, la


auzul acestor cuvinte ce ma coplesira, ca tinar student
ce eram.

Tot el urmdrea cu simpatie gruparea citorva tineri


dintre noi, care infiintasem Asociatia tinerilor gorjeni",

pentru raspindirea culturii la tara, in care scop am si


tinut citeva sezatori prin comunele mai apropiate de
Tg. Jiu. E drept c asociatia n-a durat, caci cei mai multi

din noi plecau dupa vacanta pe la colile pe care le


urmau.

Mai era o 1ij, printre multe allele, i anume un


teatru, pe care 1-am fi dorit cu totii. Cind venea cite o
trupa din Craiova sau din alte parti, sala Teatrului
Milescu" era pling. Iar in timpul zilei se vedeau trecind
spre teatru, parca duse in triumf, fel de fel de scaune si
foteluri, cad lojile nu aveau asemenea mobila.
Intr-o vacanta de vara, apare prin oras un tinar elev

de la conservatorul din Bucuresti, Victor DumitrescuBumbesti, mai tirziu cunoscutul regizor cu o bogata activitate in miscarea teatrala. Impreuna cu el, ne asociem
un grup restrins de tineri si incepem repetitiile la teatru,
in vederea unei reprezentatii in scop cultural. Mare agitatie in pasnicul ()easel. Urma sa se reprezinte picsa
68

www.dacoromanica.ro

Schinteia de Pailleron, din repertoriul Teatrului National.


Grea incercare pentru niste arnatori improvizati in actori
Dar te pui cu tineretul ?

Repetitiile au tinut mai mult de o luna. Rolul meu


era de sufieur si regizor. In seara reprezentatiei, lumea,

mai mult din curiozitate, umplu sala. Surpriza a fost


succesul neasteptat al jocului artistilor ocazionali. Felidtari, emotii, laude. Victor-Bumbesti si-a amintit pind la

batrinete de acest succes. Dintre cele doua interprete,


una s-a dus la Viena pentru a urma conservatorul, Casa-

torindu-se cu seful orchestrei de la teatrul de stat, iar


cealalta a fost primita la Conservatorul din Bucuresti,
ajungind mai tirziu societara Teatrului National
Lulu
Cruceanu-Andronescu.

Intimplarea a incurajat i pe altii.

Presedinta societatii Crucea Rosie" din localitate,


nepoata bund a lui Nicolae Balcescu, cu o serioasa culturd si in curent cu literatura romand i straina, doamna Ana Culcer, a luat Initiativa organizari; unui spectacol
de teatru cu amatorii din localitate. De da.a aceasta, am
inaintat de la sufleur la actor. Comedia jucata era tradus intr-o curata limba romneascd, chiar de presedinta
societatii. Succesul a fost rdsplatit cu apauzele entuziaste
ale publicului, i vreo citiva ani, cu venirea primaverii,
se dadea un asemenea spectacol, care avea o deosebita
atractie pentru publicul din oras.
La ultimul spectacol, cine credeti ca se ofera, cerind
sa joace un rol in comedia ce urma sa se reprezinte ?
Chiar vioiul pensionar Dantescu. Nu-I rabda inima sa
ramina departe de o asemenea actiune artistica. I s-a
repartizat in piesd rolul unui nobil ridicol.
In seara reprezentatiei, ne-am strins CU totii la teatru,
69

www.dacoromanica.ro

cu mult inainte de ora spectacolului, i ne-am lasat


grimati de un oarecine, care spunea cal e specialist in grimari. Fiecare in parte, fail sa. -tie cum se grimeazd
ceilalti, si-a atirnat cite o barbd, care singura, ea asigura
succesul comediei. Cind s-au vazut cu totii cu barbile ce
bateau in gri si albastru, au izbucnit intr-un sir de chiote
de uimire, de ris, de mirare, cautind fiecare sa-1 convingd

pe celdlalt sa-si scoata barba ca sa rdmiie numai a lui.


Lui Dantescu ii crescuserd cloud falnice favorite, ca sd
aduca mai a aristocrat. i favoritele lui erau chiar
mod este pe lingd ciocurile prelungite si ascutite ca si
maturoaiele de barbi ale celorlalti. In sfirsit, dupd o larm

asurzitoare, toate bdrbile disparura, afara de favoritele


lui Dantescu.
Aceste vesele intimplari au fost curmate de izbucnirea
primului rdzboi mondial. Tinerii de atunci s-au imprdstiat.

Fete le au devenit mame si apoi bunice. Iar suflerul de


atunci a devenit, de mult, tata mare si scrie rindurile
pe care le cititi.

www.dacoromanica.ro

0 ANCHETA LITERARA

In mijlocul diferitelor polemici si discutii, mai ales in


privinta curentelor literare, ce se intindeau de la agitatine de cafenea, in paginile diferitelor publicatii, si pin
la unele prelegeri tinute in salile universitAtii, rn-am
gindit s incerc o anchetA literard, care, fr indoial, ar
fi interesat toate cercurile intelectualittii noastre de
atunci. Dupd ce rn-am consultat si cu unii prieteni din
cercul Vietii noi, mi-am formulat In scris citeva intrebri

in legaturd cu actualitatea literard de atunci si rnai


ales cum trebuie inteles progresul in procesul creatiei
literare. Scrisorile cu aceste intrebari au fost trimise unor

personalitAti care jucau un rol de prim rang in opinia


noastr publicd. Era prin 1911, cind prima scrisoare am
adresat-o lui Titu Maiorescu. Toate rdspunsurile urmau
sd apard in ziarul Rampa, sub directia lui N. D. Cocea,
care era foarte muitumit de initiativa mea.
Dupd o saptAminA, am inceput sd ma prezint celor
care trebuiau sa-mi rAspund la anchet. Cum Titu
71

www.dacoromanica.ro

Maiorescu era ministru de externe, in guvernul de atunci,


i-am cerut o audienta, i gra: nici o intirziere am fost
primit intr-un birou foarte mic, ocupat aproape in intregime de o masa' de birou i cloud scaune. Pe o usa am
fost introdus eu, i dupa doua minute, pe usa din spatele

biroului a apdrut Maiorescu, fostul meu profesor, care


iesise la pensie de vreun an. Eram totusi emotionat si
bucuros c fostul student fusese atit de repede primit de
.,marele" profesor. Cind apdru Maiorescu, ma inclinai in
i incercai
fata lui cu ochii stralucitori de recunotin

sd-1 intreb daca a primit chestionarul in legaturd cu


ancheta intreprinsa. El insa ma opri spunindu-mi ca
inainte de toate imi cere sa-i raspund la o intrebare,
anume daca eu sint acel Cruceanu care colaboreaza la
revista Viata nouti a lui Densusianu. La raspunsul meu
afirmativ, incintat c profesorul meu imi urmarea versurile publicate, se facu o mica pauza. Apoi Maiorescu
imi spuse, ridicindu-se de pe scaun, ca. numai asta a voit
sa stie. i, intordindu-ini spatele, iei pe aceeasi usa pe
care intrase. Uluit de aceasta neprevazutd miscare, abia
avui timp sa ingin cd imi pare rdu ca. 1-am deranjat. Dacd

fi stiut, spusei, ma abtineam de la orice anchet. Ma


inrosisem tot, intelegind gestul batrinului critic, cu care
incercase sa umileasca pe tinarul student.
Prin mintea mea trecu ca un fulger amintirea celor
citeva articole prin care Ovid Densusianu vorbea despre
parazitismul literar de la Convorbiri literare i despre
parazitii literari, dintre care nu lipsea nici Maiorescu.
Mare le" critic ar fi putut s raspunda acuzarii aduse tot
prin scris, dar o prudenta explicabila ii facuse s astepte
prilejul acesta pentru a se razbuna, dac se poate socoti
72

www.dacoromanica.ro

ca o asemenea razbunare are valoarea unui rdspuns dat


in materie de critica literara.
Dupd cum se vede, inceputul anchetei intreprinse de
mine nu era deloc incurajator.

*
Peste cloud zile ma prezentai, in acelasi scop, acas
la Barbu Delavrancea, care pe vremea aceea era si el
ministru. Locuia intr-o casa pe strada Primdverii, insirata in fundul unei curti, plina toata cu o iarbd deasa ca
o mare verde, iar in poarta pazea un sergent de strada.
Cind ii spusei gardistului Ca sint asteptat de domnul
ministru, cineva din fundul curtii deschise o fereastra,
facu un semn care paznic si eu intrai linistit induntru.
Traversai curtea odihnitoare, intrai intr-o casa di un
singur rind, prietenoasa si familiara, si fui intimpinat de
ochii rizatori, cu multa bunavointa, ai scriitorului ministru.

Intrind in biroul ministrului, fui poftit pe un scaun


in fata lui si, inainte de a incepe convorbirea, Delavrancea sund pe femeia din cas si-i ceru sa ne facd
cloud cafele. Privirea prietenoasa a lui Delavrancea ma
incuraja. Cum venisem in calitate de reporter al ziarului Rampa, calitate pe care voiam s-o pun in evidenta
cu orice pret, imi scosei carnetul pe care ma pregteam
sd scriu raspunsurile ministrului. Dar Delavrancea, cu o
voce parinteasca, nu era dispus sa joace, ca si mine,
rolul celui de-al doilea personaj in scena interviului. El
ma asigura ca pind la virsta lui de cincizeci si. trei de
ani n-a dat nici un interviu. E mai comod, spunea el,
sa stam prieteneste de vorba, cad problemele de arta
73

www.dacoromanica.ro

ma intereseaza, i nici nu infatisam o convorbire placuta


drept un eveniment important si pretentios".

7) Sa-ti spun drept, nu pot aproba goana asta

zgomotoasd dupa senzatie, care sa atraga in felul acesta


atentie, nu atit asupra ideilor emise, cit mai mult asupra
persoanei care le declard."
La invitatia lui, bdgai carnetul in buzunar i incepuram sa vorbim despre poetul Minulescu, care, dupa
parerea lui Delavrancea, se inconjura de prea mult
zgomot i reclama. De asemenea, socotea ca multe norme
si criterii vechi nu trebuie sa se schimbe, dacd folosul
lor a fost dovedit de secole. Nu credea ca in teatru nu

poate sa ramiie, foare bine, regula celor trei unitati".


Iar in ceea ce priveste impresionismul" in picturd, cu
exagerarile lui, e greu sd fie considerat ca arta sanatoasa.

La aceste vorbe, imi adusei aminte Ca sint reporter


cam pe furis, scosei carnetul din buzunar. Dar Delavrancea ma privi zimbitor si-mi spuse cu voce impaciuitoare :

Lasa, draga, carnetul, ea ne intelegem noi fara el.


tar eu, oarecum stinjenit, II bdgai in buzunar din nou.
Despre influenta straind in arta, i deci i literatura,
avea parerea ca nu se poate inlatura, asa cum dovedeau
primele inceputuri ale istoriei noastre literare. Multe din
aceste influente au contribuit la indrumarea miscdrii noasti e literare.

Convorbirea noastr abia inceputa venea toemai la


punotul cel mai nevralgic al anchetei mele literare.
Urma, desigur, s auzim prerea unui mare scriitor
despre leggtura dintre curentul simbolist in Ora la noi

cu poezia altor popoare neolatine. Fara s ma gindesc


74

www.dacoromanica.ro

mult, mi se pru ea se impune fixarea parerilor sale


pe blestematul de carnet, pe care Ii i smulsei din buzunacr. Dar neinduratorul Delavrancea, cu aceeasi atitudine plinA de blindete, imi fAcu semn sA-1 bag in
buzunar.

RAmdsei cu totul incurcat. De vorbit, imi vorbea


foarte atragAtor, dar un interviu, asa cum il concepeam

eu, nu voia sd-mi dea. Oare nu cumva furam timpul


unei personalitAti ea aceea pe care o aveam in fata si,
in felul acesta eram inoportun ? Uitasem CA, de la inceput, ministrul comandase cele cloud cafele. Era logic,
deci, c imi rezerva cu plAcere o or de oonvorbiri in

legatura cu arta. Poate chiar, dup toate aparentele,


convorbirea Ii fAcea placere. Dar speriat la gindul ea' ii
rapesc timpul i c numai din bundtatea lui ma tolereazA, simtii tot singele dind nAval in obraji i, ridicindu-m de pe scaun, destul de emotionat, spusei :

Va rog sA ma iertati, maestre Delavrancea. Imi


dau seama c rApesc timpul nepretuitului nostru scriitor
dati-mi voie sa ma, retrag.

cit de
proastd e tineretea citeodath. Ma privi cu un zimbet
Delavrancea ins imi intelese incureatura

induiosat, imi intinse mina si imi ur succes in activitatea mea pe viitor.

La aceste cuvinte, ma aplecai reverentios, gata s


dau cu nasul de genunchi, i iesii din biroul ministrului
petrecut de aerul lui iertator.
Peste eiteva zile, trecind pe la redactia ziarului Rampa,
fui primit de Cocea, care luase contact cu Delavrancea,
si de alti eitiva redactori cu mult veselie, asigurindu-md
ca, Delavrancea a fost bine impresionat de purtarea mea.
75

www.dacoromanica.ro

Dar in risul thr, fard nici o rutate, se ascundea frd


indoiald i aprecierea" pe care mi-o cistigasem cu gafa
pe care o acusem si de care mi-am dat seama, dupd
mult vreme.

Ancheta insa a continuat mai departe.


Dup incurcatura pe care o facusem cu Barbu Delavrancea, mi s-a parut firesc s ma adresez prietenului
sau Alexandru Vlahuta. El locuia in Piata Victoriei,
intr-o cladire cdreia i se spunea Palatul Functionarilor
si care e arimata de mult. Dupd ce am urcat scarile la

etajul intii, poetul Vlahuta mi-a deschis chiar el usa,


poftindu-m in biroul su, de ai cArui pereti atirnau
diferite tablouri, dintre care i unele ale lui Grigorescu.
In linistea camerei, poetul vorbea cu o voce scazutd, de
pared ar fi fost atent sa nu destepte pe cineva. Am inteles c nu-i displacuse prezenta mea, dar avea multe
rezerve pentru poeziile pe care le publicasem. Iii special
voia Sa" arate Cd nu e impotriva innoirilor si-mi spunea
Ca actuala literaturd nu se poate compara cu cea de pe
vremea Junimii", pe care o gasea inapoiatd, addugInd

alti citiva sint exceptii. De


altfel, se cunostea admiratia lui pentru Eminescu i o
discret repulsie pentru Maiorescu, pe care, In acea
vreme, o impartaseau multi scriitori i iubitori de literaturd. Trecind la inriurirea pe care o primeste din
afard orice miscare literard, gasea c i la noi o asemenea influenta e foarte explicabild. Dar adauga zimCa" Eminescu, Caragiale

bind usor :

$tii dumneata, e o vorbd veche : vintul stinge


flacarile mici, iar pe cele mari le aprinde si mai tare".
76

www.dacoromanica.ro

Astazi presa noastra literara emite fel de fel de


pdreri asupra curentului simbolist, dar cuvintele nu pot
schimba nici semnificatia, nici valoarea unei teorii literare. Asa orice poet e simbolist, caci in intelesul obisnuit

al cuvintului nici nu are alt chip de exprimare decit


simbolul. Insa simbolul trebuie sa fie un mijloc de expri-

mare, nu un scop.

In legaturd cu curentele noi in miscarea literara,


Vlahuta ma sfdtuia sa ma adresez celor tineri". Pe ei
ii agita noile tendinte si forme estetice i fard indoiald
vor putea s spund multe lucruri interesante.
Cu toata politetea cu care poetul insotea parerile
sale, intelegeam Ca n-ar don s greseasca i nici sd se
puie in conflict cu conceptiile unora dintre tinerii poeti.
E drept cd rnai tirziu a publicat citeva strofe satirice in
legdtura cu Poernele oglinzilor, pe care eu le publicam
in serie in Viata noua. Dar totul se reducea la o glum&

fara rautate, la care eu am si raspuns, tot in versuri,


publicate in ziarul Viitorul cam in aceeasi vreme.

La despartire, poetul, cu verva linitit i placuta,


rn-a condus cu aceeasi politete familiara cu care ma
primise.

Dupa Vlahuta, care mi se parea ca trecea usor peste


curentul simbolist i notiunea de simbol, rn-am adresart
unei autoritti in aceastd materie, adica profesorului
universitar Ovid Densusianu.

De la inceputul convorbirii naastre, in biroul sau


care mi-era atit de familiar, profesorul afirmd cu hotarire c nu e nici o indoiald in privinta unei miscari noi
in literaturd i aceasta miscare noud e in legaturd cu
mersul ideilor si conceptiilor estetice, care de douazeci
77

www.dacoromanica.ro

si cinci de ani se manifesa in tarile din apusul Eurapei


si nu se putea SA' nu aiba ecou si in literatura noastrk
Fenomenul acesta e obisnuit, si in unele epoci se repetk
cum a fost i la noi, influenta romantismului din miscarea europeank la 1848, iar in zilele noastre, influenta
curentului simbolist. In 1848 insk se faCea un salt mare
in miscarea noastrd literard, pe cind azi avem de a face
cu o evolutie fireascd. Dar aceasta legaturd nu inseamnd
o imitatie, ci un punct de plecare in creatie pentru poetii

de pretutindeni.

Scriitorii nostri au adus si ei partea lor personalk Ceea ce distinge simbolismul e cultul pentru idei,
pentru abstractiuni ; prin el literatura a ajuns s exprime cele mai subtile nuante de gindire, de sensibilitate.
Ideile de la care pleaCa simbolismul sint idei pe care

le gdsim in multe din manifestatiunile intelectuale de


astdzi ; in stiintk in filozofie, in arta' (picturk sculpturk
muziCa)."

Prof esorul incepu apoi sa-mi vorbeasca despre litera-tura ce se impune viitorului.

...Literatura care intrupeaza in ea complexul de idei


si de sentimente proprii unei epoci are valoare reprezentativa pentru acea epoca..."
In legdturd cu teoriile emise, Ovid Densusianu aminti
primitivismul tardnismului i poporanismului nostru, care

a deformat creatia superioard si a dat rezultate schiloade". Literatura, spune el, nu se poate izola de curentul general de idei ce insufleteste i celelalte miscAri
literare apartinind altor popoare. El constat Ca' in
aceasta: epoCd am ajuns la acea maturitate de gindire in
care stim ce putem imprumuta de la strini : numai ce
poate man bogatia noastrd sufleteasck ce poate trezi
fortele noastre de creatiune intelectuald...".
78

www.dacoromanica.ro

Apoi adaugd, in cea mai bund dispozitie, cd cei care


au fost in fruntea progresului la noi au fost tinerii poeti.
Semnalul a fost dat de poeti, ei au trezit sufletele
la crezul nou..."
Profesorul pare multumit ca.' poate face asemenea

afirmatii. In ochii lui apare un zimbet ironic, dar in


acelasi timp si ingdduitor, cind afirm cd n-ar dori sd
strice buna dispozitie a poporanistilor si trdnistilor acum
in preajma sdrbdtorilor, dar e silit sd mrturiseascd ceea
ce de altfel e cunoscut in toatd lumea.

Si incheie aceasth convorbire cu voiosia unui bun


camarad, stringindu-mi mina la despartire.

*
Dupd ce au trecut sdrbdtorile de iarnd, intr-un
15 ianuarie din 1912, rn-am prezentat la locuinta profesorului Simion Mehedinti, care era si conducdtorul
Convorbirilor literare, revistd cu care cei de la Viata
nouii nu ne impdcam deloc. Dar profesorul Mehedinti
rn-a primit cu foarte multd curtoazie, si dupd ce am
intrat in biroul sdu convorbirea intre noi s-a desfdsurat
intr-o atmosferd nebdnuit de binevoitoare. Profesorul
mi-a declarat de la inceput c se fereste de interviuri,
chiar si in materie literard, calci la noi orice expunere
de idei degenereazd in personalithti. Din acest punct de
vedere avea dreptate. La Convorbiri nu se faceau per-

sonalitti" pe fatd. Dar metodul cel mai sigur de a


desfiinta pe adversar
si adversar era oricine dacd nu
era partizan
era solemna thcere care te ingropa de

viu. Se pare Ca' metoda a fost mult intrebuintath de


atunci incoace, si eu am impresia, dupd mai mult de
jumdtate de secol, cd metoda nu e neglijatd nici asthzi.
Se pare cd tovardsii critici tin mai mult la traditie decIt
79

www.dacoromanica.ro

la cruzimea adevdrului. Noi oamenii obisnuiti, dacd nu


sintem in stare sa.-i apreciem pentru aceste insusfri,
pentru ace1a0 motiv tdcem i noi.

Dupd o lungd tiradd, care semdna mai mult cu o


dezvinovatire, profesorul se opri asupra curentelor lite-

rare de la noi in acel timp

declard cd nu le prea

vede i nici nu i se par cd au vreo importantd. Iar con-

cluzia o anunta, limpede : Frumosul si arta sint aceleasi". Dupd care addugal : Nu existd decit talentul".

Interlocutorul meu se scutura de orice rdspundere, cdci

cuvintele de mai sus se rostiserd de foarte multe ori.


Ele erau scindura de salvare a tuturor celor care nu
voiau sd arate ceea ce ascund in convingerea lor. Era,
deci, o banalitate salvatoare.

Luind in discutie in ce constd rolul criticii, S. Mehedinti cdutd s ocoleasc rdspunderea ei. Poate cd se gindea

la felul de a reactiona al patronului sdu, Titu Maiorescu,


si in acelasi timp nu voia sd-si ia vreo rdspundere prin
declaratia sa. Critica, in fata sa, avea un rol foarte mic.
Ea trebuia doar sal mentioneze ca un bedecker ce i se
pare demn de mentionat".

Trecind la teatrul contemporan, gasea, ca si Delavrancea, cd el poate foarte bine rdmine la regula celor
trei unitati, si mai departe nu semnala nici un progres
deosebit in miscarea literard contemporand. i ca o justificare, adaugd, convins de justetea aprecierilor sale fata
de intreaga literaturd :
Nimeni nu scrie ca Eminescu, nimeni ca
Creanga.".

Dupd o pauzd prelungitd, cdutai sb-1 aduc la realiprezente. In presa noastrd aparuserd poeti noi cu
creatii ce nu copiau trecutul. Dar profesorul imi declard
cam confuz c nu-i prea citeste i, in general, se abtine
tAtile

de a vorbi despre ei.


80

www.dacoromanica.ro

Cu aceastd declaratie, pe care numai satisfdatoare


nu o puteam socoti, convorbirea noastr se incheie. La

plecare ins profesorul Mehedinti ma invit foarte arnabil


in cercul Convorbirilor literare, spunindu-mi Ca prezenta

mea ar fi intotdeauna privit cu mu1t5 placere. Era


vorba de sedintele Junimii" tinute la Simion Mehedinti
acas, cu elementele tinere, caci vechii junimisti, cu

situatii ocupate in societate, se stringeau din cind in


cind in saloanele lui C. Anion, Titu Maiorescu, la boierul
Florescu etc. Pentru a fi invitat acolo iti trebuia un
stadiu de mai multi ani in cercul Junimii" sau o situatie
sociald exceptional, asa cum am ardtat.

Grupul care se stringea in sedintele conduse de Simion Mehedinti si la care fusesem invitat i eu era
denumit printre noi mica <4unime.", spre deosebire de
cealaltal. Dar mie nu-mi trecea nici prin gind s primesc
amabila invitatie, cad asta ar fi insemnat s ma despart
de cercul si de persoana scumpului rneu profesor 0. Densusianu.

Mai tirziu, cind eram refugiat la Iasi in primul rzboi


mondial, dup4 incheierea pacii de la Buftea, care a adus
la guvern grupul lui Marghiloman si la Ministerul Invtdmintului pe profesorul S. Mehedinti, am continuat
s fiu in cele mai bune raporturi cu autoritatea scolard.
Mai mult chiar, intr-o audient la profesor, acesta rn-a
anuntat c dupd intoarcerea in Bucuresti imi rezerva sar-

cina de profesor la cursul de istoria teatrului ce urma


sd se infiinteze definitiv la Conservatorul de art dramaticI Dar durata guvernului Marghiloman, din fericire, s-a terminat dupd citeva luni i promisiunea facut
a rmas fgra efect.

Dupd mui ani, cind Simion Mehedinti suferise o


totald schimbare in situatia lui, ea si multi alti profesori reactionari, pargsind catedna de geografie de la fa81

www.dacoromanica.ro

cultatea din Bucuresti, ne-am intilnit intimplAtor pe trotuarul din fata universitdtii i am schimbat citeva vorbe,
pAstrind aceeasi atitudine cuviincioasA de altAdatA, iar

cu aceeasi amabild bunAvoint, mi-a spus cd totdeauna rn-a apreciat. Avea virsta de aproape noudzeci
el,

de ani si nu 1-am mai intilnit niciodatA.

*
Dupd trei zile de la convorbirile dinainte, cum eram
profesor suplinitor la Tirgoviste, uncle locuia i Al. BrAtescu-Voinesti, ca avocat cu putini clienti, dar inconjurat

cu simpatie de societatea ridicatA a orasului si cu care


venisem in contact, m-am adresat, cum era si firesc,
scriitorului pe care il vizitasem de vreo cloud ori. Avea
o casA intr-un singur rind, intinsd In fundul unei curti
plinA de verdeatd, linistitA si odihnitoare, ca intr-un
tablou. De la portitA, traversal curtea pe o cArare ca o
panglicA ce ducea pinA la intrare. In usA md astepta
scriitorul, care ma pofti cu familiaritatea lui obisnuitA

in birou. De la inceput imi spuse cu hotArire cA nu


existA curente literare. Nici n-a avea sens sA existe. DacA

scriitorii au fiecare modul lor deosebit de a concepe in


procesul lor de creatie, aceasta de datoreste temperamentelor personale prin care se deosebesc unii de altii.
O operA, oricum ar fi, bunA sd fie, atit se cere ; ba
ohiar dacA te sustrage preocupdrilor din viatA, isi meritd
cu atit mai mult numele de opera. de artA."
Conceptia de a considera arta deasupra realitatilor
vietii se vedea bine cA e datoritA influentei lui Maiorescu.
Vorbind despre curentul numit nationalist, BrAtescuVoinesti mA priveste linistit si rAspunde limpede :
Nu existd asa revta, earl n-a produs nici un scriitor".

In acelasi timp, se aratA i contra curentului simbolist,


82

www.dacoromanica.ro

care, de asemenea... nu existd la noi". Dar adauga, spre


uimirea mea, Ca scriitorii acestui curent (deci exista sau
nu exista ?) intuneca lucrurile dare".
Apoi continua ginditor, ca pentru a deveni scriitor sim-

bolist trebuie, mai intii, sa te asiguri de genialitate, si-1


citeaza pe Maeterlinck. Marturiseste ca nu-i plac scriitorii simbolisti, dar... ii place Minulescu numai cind isi
citeste el singur versurile !!

Cind e vorba de influenta straind in literatura, gdseste ca ea nu poate sd nu se produc si, deseori, daca nu
totdeauna, e binefacdtoare. Literatura noastra datoreaza
mult inLuentei franceze. Dar vorbind in general despre
literatura noastra actuald, o gdseste in progres, pe care
1-a realizat mai mult in proza.
Dupd cloud ore de conversatie, ma, ridic respectuos
pentru a pleca si sci. iitorul imi intinde prieteneste mina.
i astfel ne despdrtim.

*
In ziva de 22 ianuarie 1912 apare in Rampa convorbirea cu profesorul meu Mihail Dragomirescu, avuta cu
cloud zile inainte.

Profesorul e foarte usor de abordat, mai ales cind e


vorba de probleme literare, cad e neobosit in urmrirea

a tot ce se produce in literatura. La intrebarile scrise


pe care i le trimisesem, imi raspunde neafectat si nepretentios, de parca mi-ar da lin sfat. Asa e deprins el,
sd se inteleaga cu tineretul si nu se supdra chiar daca e
contrazis. Trebuie s adaug in parantezd c la seminariile

sale, unde luam o parte activa ca student, 1-am necdjit


de multe ori cu incapatinarea mea de bdiat de douazeci

de ani. Dar el avea rabdare si ingaduinta pentru asemenea virsta. De aceea nu 1-am putut uita niciodata.
i cum in intrebarile trimise in scris ii ceream pdrerea
83

www.dacoromanica.ro

asupra curentelor literare, el imi raspunse categoric ca.


de obicei curentele nu se tin de programul lor initial,
pe care-1 aka mereu. Iata poporandsmul" de la Viata
romdneascd, unde publica versuri si Minulescu etc. Trebuie sa, recunoastem c aceasta revista a atras pe scriitori platindu-i, urrndrind astfel, dintr-un interes cornercial, atragerea publicului, pe care varietatea scrisului 11
atrage totdeauna, si urmarea e vinzarea publicatiilor !
Acesta nu e interes comercial ?

In aceasta epoca, la noi, se serie mult, dar nivelul


creatiei literare a scazut in raport cu ebundenta ei.
Fara indoiala ca se poate vorbi de o miscare noud in
procesul acestei creatii actuale, dar nu se poate spune
nimic in privinta reusitei ei, eu toata gram, de afirmare
a unor scriitori.
Simbolismul La noi, in general, s-a indepartat de

realitatile vietii, asa cum o duce poporul, si nu se vede

nici o legatura intre manifestarile de arta ale noului


curent si alte manifestari artistice. El apare izolat.
Noua creatie artistica in nici un caz n-a putut egala
trecutul, desi tinerii scriitori promit foarte mult pentru
viitor. Mai ales progresul se vede in creatiile in versuri,
care au luat-o inaintea prozei.

*
Dupa atitia teoreticieni si profesori, rn-am intilnit cu
poetul D. Nanu, pe care-1 vedeam aproape zilnic la ves-

tita terasa din centrul eapitalei, uncle s-a ridicat acum


palatul telefoanelor, sau la cafeneaua Imperial, unde se
intinde acum Palatul Republicii, latura din dreapta.
Simpaticul poet incepe prin a-mi spune ca literatura
miliaria contemporand insumeaza, mai multe si noi miscari literare, care dovedesc progresul ei.
84

www.dacoromanica.ro

Cu cit evolueald procesul literar, cu atit deosebirile


dintre scriitori apartinind aceleiasi epoci sint mai diferite si mai pronuntate. Acest factor dovedeste progresul
in general.
Influentele literaturilor straine nu pot deeit sa trezeascd mai repede toate fortele originaiitatii noastre".
Societatea actuald prezint o suma de conditii vitrege.
Avem totusi, in afar& de inevitabilul diletantism, autori
care ar putea figura cu cinste in miscarea literard actuald
din orice alt lard".

Apoi poetul irni vorbeste u multd cldur despre


scriitorii nostri contemporani, pe care ii asazd in mod
eclectic unul lIng altul. Intre ei se gAsesc Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, D. Anghel, Codreanu i altii. Nanu Ii apreciazd demni reprezentanti
ai timpului". Toti au o dragoste, un cult al misiunii lor,

parcA s-ar fi Intors vremurile admirate de Eminescu,


vremurile celor ce credeau in scrisul lor".

Poetul Nanu ii arat, ca in toat existenta lui,

inim cald, plinA de entuziasm pentru toti confratii, pe


care li cinsteste i ii admirk fAcind o legdtur intre prezent i trecuit, dar nu socoate util s incerce a privi si in
viitor.

Urmind mai departe s ma adresez poetilor, caut st-1


intilnese pe D. Anghel, prietenul lui Minulescu, care totdeauna imi aratase o prietenie protectoare. Noi cei de la

Viap noud Ii apreciam mult si-1 simteam apropiat de


noi pe Anghel. Locuinta lui era situat la etaj. Nu mai
tin minte in ce stradd. In dimineata in care m-a primit,
mi s-a parut preocupat i frdmintat de ginduri, dar totusi

amabil. La toate intrebrile mele, de la inceput, nu in85

www.dacoromanica.ro

cerca s construiasca vreo teorie estetica drept rdspuns.


El marturisi ea in scrisul sail nu se orienta dup anumite
principii estetice speciale, ci in procesul de creatie urma
pornirii sale, asa cum ii dicta inima. Dar criticii de
atunci nu stiau cum sa, se apropie de creatia scriitorilor
ca s-o patruncld, sa o inteleagd si s-o explice si cititorului, daca ar fi fost nevoie. In general, gasea c noi nu
avem critici calificati, cel mult informatori, mai mult
sau mai putin bine intentionati. Despre scriitorii tineri,
mai ales despre poeti, se exprim cu multa simpatie si
admiratie. Ei vor contribui real la progresul literaturii
noastre.

Convorbirea noastra fu destul de scurta, cad poetul


imi spuse ca, intimplator are o obligatie de indeplinit si
se grabeste. Abia mai triziu am inteles ca, primindu-ma
facuse un adevarat sacrificiu, deoarece era zbuciumat de
acea puternica criza sufleteasca din cauza dureroasei
despdrtiri de unul dintre cei mai buni prieteni, St. 0.
Iosif, care a dus la sfirsitul prematur al ambilor. 0 dragoste patimas, pe care Anghel n-a putut-o opri, prea
binecunoscutd atunci, i-a fost fatala, si lui, si prietenului
sdu St. 0. Iosif, caruia i s-a sfarimat casnicia. Fuseserd
doi poeti stdpiniti de o sensibilitate exceptionala, care
n-au putut supravietui acestei profunde tragedii.

*
Printre prietenii din tinerete care se numarau alaturi
de acei ce formau grupul de pe linga Macedonski, era si
poetul D. Karnabat, caruia de asemenea m-am adresat cu

aceleasi intrebari in legatura cu literatura si scriitorii


contemporani. El era impotriva acelor curente care, pornind de la Contemporanul, promovau literatura tenden86

www.dacoromanica.ro

tioasa pe vremuri. .si drept orke argument, imi servi o


exclamatie : Ce a mai rdmas din poetii si scriitorii de
aftunci !" Apoi aclAugd cu multd sigurant :

Dincolo de frumos, nu cunosc nici o scoald. Arta


trebuie s raminA in afard de preocupdrile mArunte ale
vietii."

Poporanismul n-a produs nici o valoare. Succesul


lui Iorga se datoreste pustiului literar dinaintea lui. El
a miscat o clipd masele de cititori." Apoi afirmA c acest
succes e trecAtor.

Exist o miscare noud in literatura noastr, spune


poetul, care n-a produs inca o personalitate ca Eminescu
sau Macedonski, un premergAtor al miscarii simboliste
de la noi.

Cei care incearcA sa comenteze valorile produse in

creatia literard sint de cele mai multe ori neintelegdtori, mai a'.,es fata de noul curent. Singurul critic care

intelege noile valori ce se afirmd in literaturd e profesorul Ovid Densusianu, cdci si el e poet. Totusi, poetul
Karnabat, cu volubilitatea lui, antrenat in discutie, sustine ca elementul intelectual in poezie stricA mai degraba
decit ajutA, cdci da atmosferei poetice o rigiditate si o
abstractiune greoaie, rapindu-i din cAldur si deci din
farmecul necesar.
Din nefericire, literatura are legaturi cu intocmirile sociale existente. Eu prefer pe poet in turnul lui de
fildes."

Dupd cum se vede si aid, teoriile lui Maiorescu fdceau scoald.

Pentru Karnabat, ca si pentru multi intelectuali progresisti, influentele altor literaturi asupra scriltorilor no-tri sint inevitabile. In trecut, influentia francezd ne-a dat
87

www.dacoromanica.ro

cel mai mare sprijin. Poetul crede, cu drept cuvint, ca


orice opera de arta nu poate fi despartita in apreciere
de timpul in care s-a produs. De data aceasta, se desparte vadit de metodele de cercetare preconizate in cercul Junimii". Pentru Karnabat, versul a facut la noi un
progres mult mai mare decit proza contemporand.

Si pe aceasta, tema convorbirea noastra se prelungeste mult timp, cad Karnabat ii apara convingerile cu
mult entuziasm.

Ultimul poet tinar ale carui pareri le inregistrez e


Alexandru Theodor Stamatiad, care cu vocea sa tonitruanta tine s expuna ideile sale asupra literaturii noastre, si, bineinteles, fiindu-mi si bun prieten, nu pot sa-1
ref uz, mai ales Ca multe din parerile lui sint si ale mele.
Si iata-1 in fata unei mese pe care troneaza o ceasca
de wart, gesticulind sententios i incintat de ceea ce
spune.

Luptele literare imi plac, caci lupta e viata. Ele antrei pe scriitori, i pe cititori. Cind e vorba de cu-

neazd

rente literare, el le urmareste pe toate, cad sint mai


Multe, dar cel in plina eflorescenta" e curentul nou,
care va fi invingator, tinind seama de multimea talentelor tinere care-1 urmeaza".

Acest curent a prins printre cititori, a schimbat atmosfera revistelor de acum sapte-opt ani, desi tine legatura

cu traditia literaturii noastre. El a inceput sa se manifeste prin revista Literatorul Inca din anul 1880, care
aparea sub directia lui Alexandru Macedonski. In jurul
lui s-au gasit o serie de poeti, printre care si Duiliu Zam-

firescu, Cincinat Pavelescu etc. Sint sapte ani de cind


88

www.dacoromanica.ro

un tidar profesor universitar, Ovid Densusianu, a dat


aripi noi acestui curent ce continua sa afirme latinitatea
noastra, ajutat intr-o oarecare masura de influenta france-zd, care inlatura astfel pe cea germana promovata de
revista Convorbiri literare. Activitatea literara si. critica
a profesorului Ovid Densusianu se manifesta consecvent

prin revista Viata nouei. Mai sint si alte publicatii in


strinsa legatura cu aceasta miscare, cum ar fi Revista
celorlalti, Romdnul /iterar, intr-o oarecare masura revista
Viata socialei si Versuri # prozei de la Iasi, condusa de
I. M. Rascu.

In rindul scriitorilor care se incadreaza in aceasta


miscare, gasim pe I. D. Hetrat, Ervin, Minulescu, Anghel,
Arghezi, Galaction, Eug. Sperantia, Emil Isac, V. Demetrius, Karnabat, Stefanescu-Est, Mihail Cruceanu, Bacovia, Matei Rusu, P. Paainea, precum si o seamd de tineri
ca I. M. Rascu, N. Budurescu, S. Bascovici etc.

Aceasta noud miscare, prin scriitorii ei, a imbogatit


vocabularul limbii si a dat versului o eleganta si o armonie necunoscutd, in bund parte, pina atunci.

Daca ma intrebi de influenta straing ce poate sa se


arate in literatura noastra, o socotesc cit se poate de
fireasca, ba chiar necesard, cind vine, mai ales, de la un
popor neolatin.
Cind e vorba de conceptii si idei in creatia literard,

cred cd nu poate fi o opera mare fra idei superioare.


Si asemenea idei sint necesare pentru orice gen de manifestare in arta, muzica, pictura, sculptura etc., caci legdtura intre arte este indisolubila.
Actuala miscare in arta si literatura la noi e vddit in
progres. Dar trebuie sa tinem seama ca. Progresul il aduc
revoluticoarii".
89

www.dacoromanica.ro

Cu aceste cuvinte, care m-au pus pe ginduri atunci,


dar ma uimesc acum, ca un asemenea poet, fail nici o
pregatire politica, a putut sa le prommte cu atita convingere si cu atita justete, ne-am despartit.

*
Seria poetilor am incheiat-o adresindu-ma maestrului
trimisa la

Alexandru Macedonski, printr-o scrisoare


Paris, unde se afla atunci, in februarie 1912.

In raspunsul sal, scumpul nostru poet isi cumpanea

cuvintele cu mare raspundere si afirma

ca.,

cel mai

insemnat curent a fost cel clasic, reprezentat prin Vacdresti, Eliade Radulescu, Bolintineanu, Vasile Alecsandri
si altii
curent heleno-latin, care reprezinta temeiul
spiritualitatii natiunii noastre. Vorbind de marea generatie de la 1848, a adaugat in treacat ca. Costache
Negruzzi s-a sprijinit si pe literatura rusa, mai ales pe
Puskin, ,S'alul negru.

Dupa aceasta stralucita perioada, a aparut societatea

Junimea" de la Iasi, ai carei conducatori dddeau preferinta culturii germane, cautind sa ne indrepteze spre
nemtism".
Maestrul si-a pastrat totdeauna ideile sale personale.
Dar fie c ele oglindeau convingerea unei largi opinii
publice, fie cd erau numai convingerile lui, nu ezita sa
le afirme pe fatal, sincer si cu curaj. Astfel, pentru el,
de
Alexandru Vlahuta, in tot ceea ce scrie in versuri

prozd nici nu mai vorbim , e destul de mediocru,


poezia apei caldicele".
Despre curentul simbolist, spune el, calificat de unii
decadent, macabru etc., in realitate e clasic".
Pentru viitor, spunea poetul, va reusi acel curent ce
va respecta limba si va pastra forma cea mai potrivita,
90

www.dacoromanica.ro

in cuprinsul cdreia va seinteia minunea unei inspirdri


dumnezeiesd".

Bineinteles, o scrisoare nu poate cuprinde cite ar fi


putut sd-mi spund in legdturd cu literatura acelui timp
omul pasionat, inepuizabil in conversatiile lui insufletite,
acest mare si nefericit poet.

*
Dupd poeti, rn-am gindit sd iau contact cu unii dintre
profesorii mei si cel cu cal e am reluat sirul convorbirilor

a fost bunul si ingdduitorul profesor si scriitor Th. D.


Sperantia, cu care invdtasem prin 1906 literele alfabetului chirilic.

Prof esorul nu era prea multumit

si

nu aprecia

curentul poporanist, fiincicd 11 considera ea un fel de


industrializare a productiei literare. De altfel, curentele
erau pentru el mode trecdtoare.

In miscarea noastrd literard a apdrut o serie de


scriitori tineri care yin cu un element de noutate, dar
el nu e cunoscut decit in zona restrinsd a unei pdturi
culte. E probabil insd cd, odatd cu rdspindirea culturii,
va cuprinde si ea o arie tot mai largd. In aceastd nou
productie apdrutd in literatura noastrd si care ii adaugd
noi valori, trebuie sa, tinem seamd de realizdrile apreciate cu drept cuvint ale unor nume ca Ovid Densusianu,
Ion Minulescu, D. Anghel etc.

Prevdd pentru viitor cd in procesul creatiei literare


va juca un rol tot mai insemnat factorul intelectual,
care cld o deosebitd valoare artei. In ceea ce priveste
legatura dintre arta si manifestdrile vietii, trebuie sd
recunoastem ca existd cea mai strinsd dependentd. Nici
nu s-ar putea concepe o activitate literard sau artisticd
despdrtitd de existenta oamenilor pentru care e creatd.
In acelasi timp, ea joaed un rol moralizator puternic in
91

www.dacoromanica.ro

ambianta sociald moderng. Acest rol 1-a jucat totdeauna,


dar el era impdrtit cu puterea religiei, care insd se sprijinea, ca mijloc de combatere a viciului, pe fricd i pe
un imperativ izvorit aproape totdeauna din interes.

Desigur, viata nu std pe loc, i e firese s cautam


existenta progresului si in literaturd. Nici n-am putea
s-1 negrn, dar pasii lui sint prea mArunti in momentul
de fata.
Profesorul crede Ca versul a progresat mai mult decit
proza, care nu se poate spune .Ca' a fcut pasi vaditi de
la Costache Negruzzi. Dar nici nu putem trece cu vederea scriitori ca Ion Luca Caragiale, Delavrancea si

unii noi de tot, care reprezint un progres, nu numai


posibil, ci chiar probabil, pentru viitor.

Cu aceste cuvinte, convorbirea noastrd s-a incheiat.


Alt profesor i scriitor, caruia Ii pgstram o sincerd
afectiune pentru deosebita lui delicatete de a se adresa
elevilor, chiar i celor mai mici, era I. A. Bassarabescu.
Firea lui se datora unei discrete sensibilitAti care il fdcea

s inteleagg pe oamenii de toate virstele

si

in toate

imprejurdrile.

Vorbind despre curentul poporanist, Ii gdseste cu


i, intr-o buna msura, putin agreat
de scriitori, iar despre curentul simbolist spune cd nu
prinde la noi, din lipsd de scriitori. Deocamdatd nu
vede la noi o miscare noud, desi s-ar pdrea c incercarile
de pin acum nu sint lipsite de un puternic fond artistic,
dar nepotrivite cu niveul la care a ajuns cultura artistica'
in general a masei noastre de cititori. El gdseste ca",
asemenea manifestdri literare raspund cerintelor unui
public din strindtate, care a ajuns la alt nivel cultural.

legturi in Rusia

92

www.dacoromanica.ro

n inteleg pe profesorul Densusianu, dar greseste


cind voieste s ridice la noi un steag menit multd vreme
sd nu fie luat in seamA.

Pe Ion Minulescu Ii apreciazA de cite on il aude


citindu-si versurile, atit de comunicativ cind declamA.
Aceast poezie se simte fard indoiald influentat de
literatura francezd in noile ei aspecte.
La noi, in momentul de fatA, o spune cu regret, dom-

neste spiritul de reclam si se caraoterizeazd printr-o


lipsA de modestie insotita de nerAbdare.
Scriitorul Bassarabescu isi aminteste de cercurile

plAcute din timpul Junimii", sau de la Revista nouei a


lui Hasdeu. Generatia actuald uitd prea repede pe
inaintasi. S-au uitat poeti ca Grigore Alexandrescu,
Dimitrie Bolintineanu, Sihleanu etc. De asemenea au
fost uitati scriitori ca Th. D. Sperantia. Azi sint scriitori
care isi iau cite un critic cu chirie sia-i ajute la desfacerea mdrfii. Gseste totusi cd profesorul Mihail Dragomirescu s-a arAtat mai intelegAtor in aceastd privintd.
Dacd e vorba de progresul miscdrii literare, poate s
afirme c i versul i proza au progresat oarecum ca
formd". Totusi stilul e parcA inecAcios i stufos la multi
prozatori. Versul insA in desfasurarea lui e in progres.
.si toate aceste aprecieri profesorul le exprimA cu o
modestie i cu o
supere pe nimeni.

delicateta de pared s-ar feri sd nu

www.dacoromanica.ro

VIVANT PROFESORES

Am dintat 1 eu ImpreunA cu colegli mei de studentie veselul cintec Gaudearrtus igitur..., cind ne gseam
citeodat, in unele localuri, in jurul vreunei mese lungi,

inconjurat5, de multi tineri si 'Inca si de mai multi tapi


golitL Dar asemenea intimplri se iveau mai rar si
atunci ne intrebam : cine plateste ?
De bucurat ins5 se intimpla sA ne bucuram mult mai
des, pot spune, zilnic, intilnind pe profesori. Cad dorinta

de a sti, de a cunoaste, de a ne informa mereu era o


adevdrat patima a tineretului Facultatii noastre de litere

si filozofie, cum i se spunea pe atunci, de la Universitatea din Bucuresti. Nu obligatia ne aducea la cursuri,
a cdror frecventa nici nu se prea controla, cit mai ales
cautarea atitor rspunsuri la framintdrile mintii noastre
tineresti. Bineinteles, erau si altfel de studenti, care
aveau in vedere numai sA treacd examenele. Dar acestia

priveau mai de departe pe profesori. Examenele ne


preocupau numai la sfirsitul anului, cind profesorii intrebau si noi trebuia s rdspundem. Dar in cursul anului,
noi puneam intrebarile ,si ei ne rdspundeau. Ei vorbeau
94

www.dacoromanica.ro

i noi... examinam ! Aceasta situatie nu ne impiedica sa

fim foarte respectuosi, ba chiar admirativi fata de cei


care ne vorbeau. Intr-un cuvint, toat viata noastr se
impletea cu a profesorilor nostri, la care ma gindesc cu
drag si acum, de parc i-as avea in fata.
A trecut de atunci mai mult de o jumdtate de veac,
mai mult de saizeci si cinci de ani, dar numai anii au
trecut, figurile lor au camas in fata mea, asa cum au
fost totdeauna, de pared mai traiesc Inca. Nu e de mirare
ca, evocindu-i, mi-au rdsunat in minte melodia si cuvintele cintecului studentesc : Vivant

profesores..."

totusi, acele timpuri nu mi se par prea indepartate.


Cind am intrat in universitate, nu cunosteam decit
pe prof esorul Ovid Densusianu, savantul filolog i mai
tirziu academian.

Ca student, legatura mea sufleteascal cu profesorul a


crescut tot mai mult. Pentru student, obiectivitatea cu
care aprecia munca lor, munca lui proprie si neobosit
pentru stinta, intelegerea larga, fata de cei din jurul lui
erau un model pentru noi toti.

In locuinta lui din Calea Victoriei, (pe atunci,

in_

dreptul cladirii fostului Minister de Finante), la ora unu

dupa prinz primea in micu-i birou plin de carti si publicatii pe toti citi voiau sd-1 viziteze, studenti sau
publicist, pentru a-I consulta sau a-i prezenta lucrarile
lor. La plecare, ne tinea chiar el paltonul, iar noi ne
simteam grozav de intimidati. Imediat, la ora cloud, se
asoza la biroul lui de lucru, sau trecea la biblioteca Academiei, aproape de locuinta lui, si munca tinea ore intregi.
Astfel si-a urmat activitatea cit a trait.

La cursurile lui de filologie, sau de literatura universald, studentii il urmareau cu incordare, cad nu era
un orator, dar interesa prin bogatia lui de observatii si
95

www.dacoromanica.ro

prin subtilitatea gindirii. Se ferea de declaratii patriotice


ostentative. Nu-i placea gravitatea, pe care n-o confunda
cu seriozitatea. Iar pretuirea pentru trecutul culturii
noastre si lupta pentru progresul ei in viitor erau legate
de originea noastr latina, infratita ell toate popoarele
neolatine.

In publicatiile conduse de el, ea si la catedra, era


un luptator statornic in apararea adevarului, iar polemicile impotriva mucegaiului intelectual, din care nu
lipsea nici ironia subtila, vizau Cu mult curaj pe cei
intirziati i nepregatiti.

In timpul primului razboi mondial, refugiat la Iasi


cu o parte din elevii si colaboratorii revistei Viata nouti,

si in urma la Moscova, a fost lipsit de o buna parte a


manuscriselor sale de valoare. Suferintele poporului

inselat de demagogia politicienilor, lacomia imbogatitilor


de razboi, setea de parvenire 1-au determinat s porneasca
o luptd pentru inlaturarea suferintelor de care era coplesit poporul. Dar era departe de a dispune de mijloacele

potrivite pentru aceast uriasd opera, pe care o visa un


temperament simtitor i devotat poporului sdu. In mijlocul unui Bucuresti nou, dar tot atit de viciat de politicienii vechi, uniti cu cei noi, nu e de mirare c profesorul Ovid Densusianu a rdmas acelasi izolat de totdeauna,
cu frdmintarile lui de un inalt umanism i admirat de un

manunchi de intelectuali, de fosti studenti i tineri studenti, care ca si el, se simteau legati de agpiratiile poporului, porniti impotriva falsei morale, ipocriziei i demagogiei insolente.

A murit in urma unei operatii, inainte de vreme,


plins cu. lacrimi reale de fostii lui studenti, ajunsi profesori,

i citiva colaboratori credinciosi, tot atit de mo-

desti ca i profesorul lor.


96

www.dacoromanica.ro

Tori cei care urmau filologia trebuiau s treaca un


examen si la limba i literatura latind la profesorul
Evolceanu. Dar orele lui de traduceri constiincioase si
monotone din opera lui Tacit nu erau atractive. Unde
era profesorul meu, Caloianu, de La Liceul Sf. Sava,
inlaturat de la aceastd catedr de influenta lui Titu
Maiorescu i inlocuit de un partizan junimist, care an

cu an traducea constiincios din Tacit sau alti autori


latini !? i numai atit. E drept c nici eu nu eram un
elev mai bine pregatit la acest obiect. Si pentru aceste
motive am cerut inlocuirea obiectului cu cel de psihologie, predat de profesorul Rddulescu-Motru.
La cursul sau de psihologie, pe baze experimentale,
folosind metodele fostului sdu profesor german Wundt,
se urma In studiu o tratare stiintificA a problemelor
prezentate, inlocuindu-se vechile generalitti incoerente
cu o expunere limpede, In cadrul unei gindiri materialiste, care interesa pe toti studentii i, fireste, i pe
mine. Acest mod de a privi realitatea, care caracterizeazA inceputul activitatii profesorului Motru, la cursul
sau, avea o influent asupra feului nostru de a gindi
si de a intelege intreaga existentA. Cind, mai tirziu, profesorul s-a preocupat si de conceptia metafizicA, eu nu
mai eram in universitate.

In acelasi timp, conduce si publicatia de culturd generald Noua revistti ronvinti, la care colaboram i eu,
atras de seriozitatea stiintifica si de tinuta ei obiectiv
si demna. De altfel, aceasta era tinuta profesorului, si
la catecIrd si la examen, ea si in afard. De aceea se si
bucura de respectul lumii universitare.

Dar de admiratia aproape a intregii studentimi de


la filologie si filozofie se bucura rectorul Universitgii,
C. Dimitrescu-Iasi, sau, cum ii spunea toata lumea, Coco
Dimitrescu-Iasi.
97

www.dacoromanica.ro

Era o minte superioara, care inlaturase multe prejudecati. Simteai ca nimic nu-1 impiedica s gindeasca
sa ne indemne i pe noi, auditorii lui, sa gindim, cad
a indrzni sa gindesti peste piedicile stupide ale unei
mediocritati curente, intr-o societate plind de prejudecati
conventionale, e un mare curaj. Cind vorbea, era o adevarat incintare pentru cei prezenti, dintre care faceam
parte si eu, cu toate ca n-aveam obligatia de a da examene la el. Dar eram atras fara voie de stralucirea
unei expuneri pline de umor, ce demasca fara gesturi
pretentioase nivelul scazut al regimului in care traiau
atit de placut predicatorii senini i servili. Pentru
aceasta, era inconjurat cu o deosebitd atentie de tineretul universitar.
Ce pacat cA aparea rar la cursuri, asteptat, de multe

ori, in zadar, in sala numarul patru, unde vorbea de


obicei i Titu Maiorescu, care intra in sala exact la ora
cinci i un sfert. Tinea la aceasta punctualitate, imitind,

poate, pe un filozof mare, pe care-1 preda i la curs.


Dar asemanarea nu mergea mai departe.
Dupa atitia ani, aud si acum glasul lui Coco Dimitrescu, putin ragusit, vorba i gestul comunicativ i privirea deschisa, neprefacuta, in care o lumina ironica se
impletea cu o raza de duiosie, mai mult bnuita, de ti
se pdrea cd iarta tineretea noastra si in acelasi timp o
incuraj eaz.

Firea lui insa pastra ceva din timpul tineretii care-1

fdcea sa nu se despart cu totul de ea. De aceea era


strain de conformismul pe care de obicei ii adopti cind
maturitatea iti d raspunderea unor pozitii sociale la

care ajungi. El nu se sfia sa arate multe parti ale decaderii sociale, care 'Area fireasca celor mai mu4i dintre
contemporanii si. Tocmai aceasta atitudine cistigase
98

www.dacoromanica.ro

simpatia, nu numai a studentilor, ci si a profesorilor,


colegii lui la universitate, care-1 alegeau rector.
In unele nopti tirzii, dacd treceam prin localul Cosma,
11 vedeam singur la o masa, in fata unui pdhdrel desert.
Pdrea Ca priveste neatent lumea din jurul lui, preocupat
sd-si vorbeascd lui insusi despre zddrnicia acestei vieti.

Se vedea bine cd nu tine seamd de singurdtatea care-1


izola de un mediu inferior lui, dar care nu-1 impiedica
sal-i inteleagd si sd se simtd aldturi de oameni.
Dar profesorul cu care eram in continua disputa',
desi il simpatizam, era neobositul Mihail Dragomirescu
sau, cum ii spuneam toti studentii, Mihalache. Cursul
lui era totdeauna viu urmdrit si deseori combdtut, in sdli
pline de un variat auditoriu. Principiile lui critice ni se
pdreau abstracte si mai mult o piedicd in analiza literard
a operelor alese, fie ale scriitorilor romdni, fie ale celor
din diferite literaturi strine.
Profesorul Dragomirescu ne atragea atentia asupra
celor mai noi creatii artistice, discutindu-le cu noi pe
larg in seminarul sdu. Pe lingd studenti, mai veneau si
alte persoane sd asiste, indeosebi scriitori tineri. 0 data
1-am vdzut printre asistenti si pe Ion Minulescu. Atmosfera seminarului pdrea citeodatd preanagirea cenaclului
literar pe care-1 conducea ca director al revistei Convorbiri critice, chiar la el acasd, in toatd libertatea. In
aceastd privintd, pe profesor nu-1 interesa decit valoarea
operei analizate, fiind totdeauna de bund-credintd. Tineretul in general il simpatiza, iar el 11 incuraja si nu se
supdra niciodatd, chiar cind era contrazis.
Dupd ce am terminat facultatea, in timpul primului
rdzboi mondial, fiind refugiart la Iasi, am auzit a profesorul Dragomirescu isi tine cursul intr-o sald a universitatii. Ca o reinviere a anilor de studentie, m-am
prezentat si eu la cursul sdu, asezindu-md chiar in banca
99

www.dacoromanica.ro

ca pe un fost student
neastimpdrat, rn-a privit tot timpul suspectindu-md. La
sfirsitul cursului, a coborit de pe catedrd, a venit lingd
banca mea si mi-a spus confidential :
Ce cauti aid ? Ce mai pui la cale ?
I-am rdspuns cd mi s-a fdcut dor de universitate si
de cursul sdu, la care el mi-a rdspuns rizind C nu crede
intli. Profesorul, stiindu-md

si,

la proteste:e mele sincere, mi-a dat mina ca unui

nepot si ne-am despartit. Dupd rdzboi, 1-am mai vzut


la Facultatea din Bucuresti, unde rn-a primit cu drag
si mi-a ddruit un roman al sdu.

Inima sa de om bun si simtitor ne-a fdcut pe toti


studentii, fostii lui elevi, sd vorbim cu drag intre noi
despre el, induiosindu-ne la amintirea lui.
Atit Mihail Dragomirescu, cit si C. liddulescu-Motru
fuseserd aldturi de Titu Maiorescu, dar temperamente
deosebite, s-au despdrtit de el. Era si firesc. Ei erau

apropiati sufleteste de tineret si se simteau bine impreund cu acest tineret. In schimb, Titu Maiorescu tinea

sd apard in fata noastrd cu o aureold ce se cerea


admiratd.

Cind am inceput studiile la Facultatea de litere si


filozofie, Titu Maiorescu era la sfirsitul carierei sale. In

cei doi ani cit am avut prilejul sd-i audiez cursul, am


rdmas surprins de o serie de contradictii, care ma izbeau
din ce in ce mai puternic. La cursul pe care-1 tinea Maiorescu, in fosta sald numdrul patru, de atunci, se ingrdmadeau sd-1 asculte studenti si de la alte facultdti, fdr

nici o legdturd cu filozofia, ca si multd lume strdin,


mai ales domnisoare, tinere si batrine. Tot acest auditoriu era in culmea admiratiei fatd de minunata atitudine
teatrald care insotea expunerea profesorului, asezat la

mijlocul catedrei, in icioare si. cu o mind sprijinind


100

www.dacoromanica.ro

cotul celeilalte, ridicata spre frunte. In sala arhiplina,


cu scaune asezate pina in spatele profesorului, pentru
cei care nu incapusera in bancile din sal, glasul revelator, pronuntarea rara si limpede produceau o adevarata placere. In atmosfera de admiratie pe care i-o creau
amatorii veniti din toate pal-tile, ma cazneam s inteleg
in ce legatura se gaseau amintirile si relatarea unor
fapte diverse cu caracterul gindirii filozofului ce facea
obiectul prelegerii la cursul de istoria filozofiei. Dacd
n-am reusit complet s ma lamuresc, vina trebuie im-

partita pe din doug. 0 parte din ea cred ca-i revine


profesorului si, dupd cum se cuvine, partea cea mai
mare. Restul, cit mai ramine, o iau asupra mea. Si ca
sa nu ramin mereu in culpa, i-am gasit si explicatia.
Profesorul nu era interesat de natura gindirii filozofului
analizat, pe care, voit sau nevoit, il ignora in parte, ci
mai mult de micile intimplari in legatura cu persoana

filozofului. Asa, de pilda, vorbind de Stuart Mill, ne


amintea intilnirea sa cu filozoful pe un vapor ; adresindu-i-se profesorului, discutase cu el nu mai tin minte
despre ce, in orice caz nu in legatura cu fondul operei
lui Stuart Mill. Despre pozitivismul lui Auguste Comte
amintea in treacat si cu oarecare ingaduinta. In schimb,
pentru ginditorii idealist isi rezerva toata admiratia, ca,

de pildd, pentru Carlyle si cultul eroilor sal. Pentru


gindirea materialistd avea o desavirsita aversiune. Toate

aceste pareri trebuie sa le redau numai din memorie,


caci Titu Maiorescu, in tot cursul vietii sale, interzisese
cu desdvirsire sd i se litografieze prelegerile. De altfel,

in intreaga sa viata n-a dat la lumina nici o lucrare


filozoficd. Profesorul D. Popovici de la universitatea din

Cluj, in anul 1944, pe cind inca traia, publica in volumul al III-lea de Studii literare, la Sibiu, o notita.
despre examenul de doctorat trecut de Maiorescu la uni101

www.dacoromanica.ro

versitatea din Giessen, in care reproduce rdspunsul Universitatii la rugmintea primita de a i se comunica
titlul tezei de doctorat :

Titu Maiorescu a lost promovat la noi ca doctor


in filozofie pe baza unui examen oral trecut cu magna
cum laude, Vara s fi depus o dizertatiune (ceea ce la
examenele orale
posibil)".

trecute cu magna cum laude este

In toat cariera sa ca profesor de filozofie, Titu Maiorescu s-a ferit s'a lase ceva scris In legaiturd cu specialitatea sa, de aceea, noi, studentii sdi de pe vremuri, apreciam magistrala sa expunere ca pe o activitate de amator,
din care nu tra.geam vreun folos apreciabil.
Cind s-a anuntat scoaterea sa la pensie i junimistii
au incercat s organizeze o intrunire de protest, la sala

Dacia, au reusit s aducd vorbitori care sa ceard ca


profesorul sd-si continue cursul de la vreo citeva facultali. Au protestat la intrunire studenti de la farmacie,
de la agronomie, de la medicina veterinard etc.
Dar de la filozofie cine a vorbit ? am intrebat eu
pe un coleg care asistase la intrunire.
de la filozofie n-a vorbit
Ralspunsul a fost categoric

nimeni. Si faptele acestea erau destul de semnificative


in laconismul lor.
In aceast atmosferd, ultima dizertatie in fata pro-

fesorului Maiorescu am tinut-o eu. In ea, trebuie s


recunosc ea am incercat in mod absurd s sustin Ca', in
literatura, curentul simbolist, pe care Maiorescu il cornbdtea 'ell furie, se sprijinea pe gindirea filozofului Schopenhauer, pe care Maiorescu ii sustinea cu pasiune. Incercarea mea putea fi socotit o glum, o gravd eroare,
explicabild pentru virsta studentului de douzeci de ani
confundind simbolul" cu simbolismul. Dar bila alb pe
care am obtinut-o atunci cum putea fi socotit, in legatura cu seriozitatea aprecierii profesorului ?
102

www.dacoromanica.ro

De altfel, in critica pe care mi-a fkut-o profesorul


atunci, am fost l'audat pentru tinuta mea vestimentar5,
pentru gesturile de care am tinut seama i n-am ridicat
mina mai sus de frunte, ceea ce ar fi fost o greseald, si,
in sfirsit, stiusem s proportionez volumul VOCii Cll volurnul camerei in care vorbisem ! Asemenea principii
determinau aprecierile profesorului i astfel am obtinut

o bil alb. Dar profesorul Ii stdpinea nemultumirea pe


care mi-a aratat-o mai tirziu, caci el nu uita niciodat.
Dupd citiva ani, Maiorescu ajungind ministru de
externe mi-a acordat, cum am mai spus, favoarea de a-i
lua un interviu in legaturd cu o ancheth literard pe care
o intreprinsesem prin ziarul Rampa. Dar in loc Sa" rdspunda la intrebdrile pe care le adresam tuturor persoanelor care intrau in cadrul anchetei mele. profesorulrninistru mi s-a adresat foarte sententios, ca si cum ar fi
voit Sa" se intereseze de activitatea mea publicistied dacd eu

sint cel care apare in cercul profesorului Densusianu.


Dumneata esti Cruceanu care publica,' la revista
Viata nouti ?

Recunosctor ca profesorul imi urmreste activitatea


literard, raispunsei afirmativ si foarte respectuos. Dar

ministrul ma privi cercettor, o clipd numai. Apoi se

ridica greoi de pe scaun i, iesind pe usa de linga birou,


spuse thios :
Numai asta am voit s stiu,
si imi inchise usa in fata, disprind.

Dar pentru mine dispdru in acelasi timp profesorul,


Caruia Ii luase locul ministrul ce ma tratase de la Inlirnea situatiei sale. Gsise ocazia s umileascA pe un
tinar colaborator de la o revist in care se publicaser
cloud' articole ce subliniau parazitismul literar" al Junimii", cultivat de omul plecat regelui de atunci. Dacd el
a putut socoti gestul acesta ca o satisfactie, tot astfel
I-am socotit i eu, pentru c mi-am putut exp:ica motivul pentru care pierduse atitia distinsi partizani si
103

www.dacoromanica.ro

cdpdtase tot atitia distinsi adversari, ca C. RddulescuMotru, Mihail Dragomirescu, D. Draighicescu (profesorul
meu de sociologie) i apoi pe unii din colegii sdi,

B. P. Hasdeu, N. Iorga, Ovid Densusianu, Coco Dimitrescu etc., etc.

De la aceasta despdrtire, n-am mai avut ocazia s


intilnesc pe ilustrul meu profesor. El a pdrasit universitatea inainte de a o termina eu, urmind mai departe
cariera politicd pentru care se frdmintase toatd viata.
Cind a ajuns prim-ministru, trecind peste directivele
sefului partidului junimist, P. P. Carp, se povestea in
capitald despre o zeflemea" a lui Conu Petrache cum
i se spunea de toatd lumea, cit intrebat, la Jockey Club,
ce crede despre noul prim-ministru, Titu Maiorescu,
reactionarul om politic, rdspunse ironic cd Maiorescu
rdmdsese acelasi iobag".

Carp il ataca pe membrul partidului &au de pe o


pozitie si cu un dispret de profund reactionar, dar noi
am putea spune, cu drept cuvint, c iobagii aveau dreptul
sd protesteze, confundati cu Maiorescu, cdruia politica
nu-i adusese nici un fel de prestigiu in fata poporului.
Maiorescu nu reusise, in politica, sd-si cistige prestigiul pe care-1 capdtase in culturd.
Insd profesorul N. Iorga atrasese respectul i simpatia

intregii studentirni, incepind cu cei de la specialitatea


istorie. Dar nu tot astfel se putea spune i despre reusita
lui in politica. Profesorul Iorga era un am agitat, gesticula cu insufletire, trecea de la o idee la alta, gonit
parcd de imensul material informativ pe care 11 stdpinea
si pe care-1 imbogAtea neincetat, chiar dacd in lucrdrile
sale inlocuia uneori metoda stiintifica cu cea idealistd.

Era insd ajutat de o uriasd muncd de investigatie si de


cercetare a documentelor. La cursul sdu asistam rar.
Urmdream insd acele prelegeri cu subiecte in legaurd
104

www.dacoromanica.ro

cu istoria literaturii sau a filozofiei. Anuntindu-se astfel


un curs despre filozoful Pascal, 1-am ascultat vorbind
despre fel de fel de aspecte ale societatii actuale, moravuri i Initimplari, dar foarte putin despre Pascal. Acesta
era prof esorul Iorga, cu o razd foarte largd in preocuparile sale, iubit i respectat, nu numai de specialisti,

dar si de cei care se interesau in general de problemele culturale. Firea lui se manifesta vioaie i pasionata.
Iti facea impresia c a rmas mereu tinAr.
Cind, dupd infiintarea Partidulni Comunist Roman,

guvernele reactionare, in mod abuziv, bagau in inchisoare pe cei mai devotati activisti ai miscarii muncitoresti, urmdrind istovirea si chiar suprimarea lor
pe cind Alexandru Dobrogeanu-Gherea era la inchisoare,

profesorul Iorga, caruia sora lui Dobrogeanu-Gherea i


se adresase pentru a interveni s inceteze abuzul, o intreba daca cei inchisi suportd regimul inchisorii. La rdspunsul afirmativ, profesorul a exclamat cu un sentiment
de oroare :
E nemaipomenit ! N-as putea s sufar un ase-

1/

menea tratament."
Omul simtitor protesta sincer impotriva crimei lente,

ajunsd metodd de guvernare,

folositd

de un regim

deczuit.

Si acest om deosebit de sensibil, de o mare putere de


muncd, plin de initiative, pasionat in toate manifestarile
lui, mobilizind in juru-i o mare parte a tineretului, cu o
viat'a inchinat munch stiintifice i multor initiative culturale si sociale, si-a terminat viata cu acea ora de groaznica teroare in mijlocul asasinilor legionari.
Tot in timipul studentiei, avind concursul colegilor mei

de an, am inceput o lupta pasionat in Societatea studentilor in litere", uncle studentii de la literaturd si filozofie cautau s inlture de la conducere pe cei de la
105

www.dacoromanica.ro

istorie. La alegeri, unde profesorul Mehedinti fusese delegat de decanat s prezideze sedinta, am intimpinat opo-

zitia sa. Dar, desi majoritatea studentilor era cu noi, nu


s-a permis dreptul de votare decit pentru foarte putini,
caci societatea, reluindu-si activitatea mai tirziu, cei mai
multi nu aveau vechimea de trei luni i deci nu puteau
vota. In lupta agitata pe care o conduce= impreund cu
Mircea Florian, mai tirziu profesor universitar, cu studentii din Oltenia, cu poetul Gregorian si fratii sai, n-am
putut reusi la alegerea de presedinte, cazind cu patru
voturi lipsa. Dar la sedinta urmatoare, intregul comitet
cu care ma prezentasern la alegeri reusi, iar studentii de
la istorie fura inlocuiti cu cei de la literaturd i filozofie.
Ce excursii am organizat cu totii impreund, ce sedinte
insufletite, ce petreceri cu teatru si joc ne-au incalzit
inimile ! Asta e tineretea i cred c totdeauna a fost
astfel.

Cu aceastd ocazie, profesorul Mehedinti rn-a putut


cunoaste si nu s-a suparat de opozitia inversunata ce i-o
facusem. In diferite rinduri mi-a aratat dorinta de a participa la sedintele micii Junimi", pe care o conducea

el in strinsd legaturd cu Maiorescu, asa cum am mai


al-Rat si in alta parte.
Acum irni dau seama ca legaturile intre oameni, fie
afectuoase, fie incordate, sint sterse de noianul anilor.
Ca impotriva timpului e zadarnicd orice lupta. i totusi,
asta nu ne impiedica sa laptarn impotriva lui. Caci ce
fac eu acum incercind sa fixez citeva clipe de alt data,
cind viata intreaga nu tine decit o clipa ?
As mai putea vorbi Inca, despre acei scurnpi prof esori ai mei care s-au dus de mult, dar termin auzind ca

o prere cintecul ou care am inceput aceste rinduri :


Vivant prof esores..."

www.dacoromanica.ro

RATACIT INTR-UN TIRG

In toamna lui 1915, dupa vreo trei luni de la izbucnirea primului razboi mondial, Ministerul rn-a numit
profesor la gimnaziul din Alexandria, care era un fel de
tirg mai mare. Avea un gimnaziu, o judecatorie, un birt,
un fel de cofetarie-cafenea unde se mai jucau si table
si citeva pravalii ai caror patroni, in serile de Lama, isi
faiceau aparitia la clubul din localitate, cu doua odaite
si o masa lunga, in jurul careia se stringeau amatorii de
bacara. In afara de acestea, vara, mult praf, iarna, pustiu si aproape intuneric. Aci rn-am instalat intr-o camera
mobilat la o onorabila proprietareas, care mai inchiriase o camera unui tinar ajutor de judecator, Dem. Demetrescu-Buzdu. Dupd ce I-am cunoscut, mi-a spus foarte
simphi ea ma urmareste de mult prin publicatiile timpului, ca si pe alti poeti simbolisti. Faptul a contribuit de
la inceput sa ne imprietenim. Desi, in aparenta, cu figura
lui posaca, parea un am retras si ostil mediului social,

in realitate era o fire foarte placuta, sincer si gasind


ocazia sa faca reflectii asupra oamenilor si Imprejurarilor, care te dispuneau prin originalitatea lor. Erau glume
107

www.dacoromanica.ro

de care el nu ridea niciodat, iar pe tine, care-I ascultai,


te raceau Sa" gindesti si in acelasi timp s petreci. Ne
intilneam la singurul birt din localitate, unde eram printre putinii clienti cdrora n-avea cine sd le gdteasCa.
acasd. Ne intilneam dup ora patru dupa"-mas, cind ne
plimbam pe strdzile goale, cdutind ceea ce la Alexandria
nu se putea gsi din nici un punct de vedere. Ne intilneam seara, cind intram in oddile noastre, obositi de plictisea:a zilei, pentru a da cu ochid de plictiseala oamerelor. Si iat asa, am devenit prieteni intimi, care discutam
impreuna toate aspectele existented, ca la virsta tineretii. Demetrescu-Buzdu era un adevrat intelectual. Citea
multd literaturg si nu se speria de noutatea oricarei teo-

rii, mai ales in legdturd cu diferitele curente literare.


Dar nu era sclavul nici unei teorii in literaturd, si mai
ales in poezie. El mi-a vorbit prima owl despre poezia
lud Marinetti, care formase o scoald in jurul lui. Era si
o tendint spirituald care ne apropia, neacordind nici un
credit absolut pdrerilor curente, care, in banalitatea lor,
tin loc de cugetare multor oameni pretinsi inteleotuali.
Intr-un timp gsisem cd e ridicol sd spui vorbe conventionale, care nu inseamn nimic in realitate, fiindcd nici

nu te gindesti la semnificatia lor. Ni se parea noud,


mai in glumd, mai in serios, Ca' vorbele salutare", sAna"-

tate", la revedere" i altele nu spun nimic in fond. Si


daca e vorba de a se face cu ele fata" unei anumite imprejurdri, pot fi inlocuite cu oricare altele. Si ne distram cdu-

tind aceste alte ouvinte". Asa, de pild, dimineata, in


loc sa' ne spunem bun dimineata, ii strigam pipirig",
el raspundea codobaturd", sau alte cuvinte. In felul
acesta ne distram ca la Alexandria 1 fceam haz intre
noi doi, cAci altii n-ar fi putut intelege nimic. Pe vremea acepa, foloseam imaginatia si in felul acesta, destul
de nepotrivit, cind ma gindesc ast5zi.
108

www.dacoromanica.ro

Glumele noastre au cauzat si o IncurCaturd. Stiind Ca

in sedinta, la judecatorie, e Demetrescu, i-am trimis o


carte de vizit prin usier, scriind cadobaturd". Dar intre
timp intrase in sedinta chiar judecAtorul, care, primind
cartea de vizit, ramase destul de incurcat si suparat.
Retfagindu-se in camera de consiliu, isi arat supararea
lui Demetrescu, care incepu s rida cu hohot, explicindu-i C acea carte de vizit era pentru ajutorul de judecdtor, si pe tema acestei intimplari, mai ales pe urm,
am Mout haz toti trei ImpreunA, Caci judecatorul stia
prietenia strinsa ce ne lega.
Demetrescu-Buzau avea un suflet On de umanitate,
dar in pozitia in care se afla in fate impricinatilor pastra
toata rezerva. PAtrundea insa sufletele oamenilor si proceda cu un simt de echitate ireprosabil, ceea ce-i cistigase stima superiorului Sau. Avea insa si slabiciuni. Omul
modest, de o corectitudine fireascA si de o dezinteresare
uimitoare, era de multe ori lipsit de vointa. Chiar in im-

prejurdri de mica importantd, mai ales pentru el, pasiunea domina vointa. Citeadat il &earn jucind table la
cafeneaua-cofetrie din centrul tirgului. Juca si pierdea.
Nu-si prea alegea partenerii si cind dadea de cite unul
mai siret pierdea toti banii din buzunar. Si ceea ce ma
mira nespus era ca nu-1 stApinea dorinta de cistig, ci
numai pasiunea jocului, care-1 tinea in cafenea ore intregi. Cind ii atrageam atentia frateste, inai dadea dreptate. Obiectivitatea lui nu se dezmintea niciodat. Dar

pasiunea era mai puternicd decit ratiunea si lipsa de


vointa LI invingea. Cam tot asa patea si in unele seri la
club, unde ma introdusese si pe mine. Dar jacurile de
noroc nu rn-au atras niciodata. Poate Cd si pustiul acestui
tirg 2 indemna la asemenea distractii.
109

www.dacoromanica.ro

Pierduti in monotonia acestui tirg, cdutam fel de fel


de solutii pentru a ne mai complica viata, si cum cele
citeva familii mai instarite ne cunosteau, am inceput s'a
le vizitam. Eram doi tineri neinsurati, fart defecte vizibile, putin cam excentrici, dar asta adauga la interesul
pe care ni-1 rezerva tineretea neastimparata a fetelor,
spre ingrijorarea mamelor. Se organizau pentru noi mici
petreceri cu tratatii, cu dansuri i chiar cu muzica. In
aceste mici petreceri familiare nu mai intilneam nici un
picior de baiat. In localitate, nu era decit un ofiter,
care-si incerca norocul sa ia in casatorie pe fata unui
angrosist grec, pentru ea urma sa fie dotata mai bine
decit toate celelalte fete. Dar angrosistul era un om cu
experient si se rasa greu convins ; celelalte particle erau
eu dotele respective ca i afisate, dar oamenii cu scaun
la cap ce puteau s aprecieze la un judecator timid, pasionat de literatura i muzica, si la un poet simbolist.
Astia nu erau oameni de insurat. i aveau dreptate. Dar
distractiile, conversatiile insufletite de glume decente nu
puteau decit sa placa. In mijlocul acestui tineret, primul
rol ii juca Demetrescu-Buzau. Citeodata, cu toata verva
de care dispuneam, ma opream din conversatie ca sa-1

ascult. Caci ce-i dadea hii prin minte atragea atentia


tuturor. Astfel, intreba buchetul de fete sa-i spuna ce
flori le plac sau ce animale. i tot el raspundea in fata
ochilor rizatori i intrebatori c probabil le plac trandafirii, violetele si tot sirul de flori, care de care mai
banale si mai gratioase, sau, vorbind de animale, c probabil le plac caii sau clinii. Iar fetele raspundeau rizind
in cor, un da prelung i plin de satisfactie. Le ghicise
preferintele. Dar imediat se prapadeau de ris auzind preferintele ajutorului de judecator. Lui ii placeau ridichile,
patlagelele sau verzele, ca i coropisnitele, soarecii i alte
vietati, tot atit de atragatoare i fermecatoare. In fata lui
110

www.dacoromanica.ro

Demetrescu-Buzau ma dddeam batut cu adinca bucurie.

El era cel mai indioat sa conduc tumultul tineresc al


acestor petreceri. Cind, la sfirsitul acestor serate, plecam
impreuna spre ,casd, eram cu inima plind de veselie tulburdtoare, din (-are o parte o lasasem in urma noastrd si
alta o luasem cu noi. Era atita bucurie !
$i totusi zilele si sdptaminile se succedau destul de

monaton. In plimbarile noastre singuratice si aproape


zilnice, Demetrescu imi spunea toate gindurile lui. Auzind

citeva note de pian venind dintr-o casa, imi spuse Ca


sint din cutare opera. De aci urma o intreaga conferintd
in privinta muzicii. Cunostea multe din cele mai importante opere, ca si aproape toate simfoniile clasice. Imi
explica intelesul lor, modul in care se desfasurau partile componente ale bucdtilor discutate, deosebirile dintre ele, caraoteristioa stilului marilor campozitori. Pentru mine, care, mrturisesc, nu ma interesasem de muzicd, era o adevarata oamoard de cunostinte muzicale.
Il intrebam de ce nu face cronici muzicale, fdra sd stiu
cd el compunea partituri si. era si un bun executant. La
inceput tdcea, ridicind din umeri. La insistentele mele,
imi spunea cd ii lipseste ceva care sag facd critic muzical, cd e un ratat al muzicii, si eu nu-1 intelegeam. Mi
se parea c nu are deloc dreptate si cred cd nici nu avea.
In lungile ore de plimbare aveam timp sa vorbim de
toate, si Demetrescu nu astepta sd fie rugat pentru a-si
insira cele mai felurite ginduri, pornind cind de la rea-

litatea ce ne inconjura, cind in analiza unor teorii de


arta' sau de morald. El, ca si mine, simteam nevoia de
a ne revizui gindurile si judecatile, complicindu-le cu noi
ginduri si judecati. Era firesc sa legam existenta din jurul
nostru cu propria noastrd existenta si astfel sd ajungem

la mici confesiuni care ne interesau deopotriva. Intre


111

www.dacoromanica.ro

altele, Demetrescu imi vorbea despre povestirile cu haz


inventate de el si pe care prietenii le ascultau in noptile
pierdute in cafenelele bucurestene. El le stia pe dinafard
mi le povestea i mie, socotindu-le amuzamente nevinovate i gra'. important. Cum rzboiul mondial incepuse de citeva luni, el confectionase i o istorioard de
actualitate, intitulata Emil Gaik. Povestirea imita ploaia
de declaratii de razboi ce urmaserd unele dupd altele si
obligaserd diferite state sa facd fel de fel de declaratii.
Cum s-ar spune, satul arde, Europa era in fraCari, iar
noi la Alexandria &seam timpul potrivit, ca baba din
zicald, sa. ne pieptandm. Demetrescu nu le dddea mare
important acestor mici satire, gasindu-le bune de debi-

tat intre prieteni. Nici nu se gindea sd publice, Cad,


pmn atunci, nu se socotea vinovat de veleitati de scriitor. E adevrat ins c imi spunea despre intentia ce o
avusese sa. improvizeze niste lucrdri dramatice, pentru a
demasca mediocritatea mediului social ce striveste pe

omul care se devoteazd unei opere de creatie. Inconstienta mediului tinde sd-i striveasca toate aspiratiile. In
acelasi tirnp, avee o pornire hotdrit4 impotriva birocra-

tilor care se supraestimau, plini de o ridicold inoonstienta. El se indigna impotriva lasadtii generale care se
pleca servild in fata omului ce reusea in actiunea lui, si
numai dupd ce reusea. Pe acestia, imi spunea el aproape
revoltat, i-ar croi cu biciul, punindu-i in genunchi. Sau

ironiza pe sefii" care tronau la birourile lor ca niste


zei. In acest scop imaginase o scend in care un centean
mucalit spulbera gravitatea unui sef, minglindu-1 cu mina

pe sub barbie, foarte linitit, ca si cum ar mingiia o


pisic sau un dine. Cind scene similare din cuprinsul
pieselor lui Ciprian rn-au fcut sa-mi pun intrebri stLitoare in privinta paternitatii lor, ma gindeam mereu
la povestirile lui Demetrescu. Tot asa, hni aduc aminte
112

www.dacoromanica.ro

de modul de tortura pe care-I imaginase Demetrescu, pu-

nind un individ intr-o celula a carei uga, din sfert in


sfert de ceas, era deschisa de un calugar care se pleca
reverentios in fata celui inchis gi, fara sa spund o vorba,
inchidea usa gi pleca, repetind zi gi noapte aceasta migcare, in tacere. Imaginea aceasta se gdsea, putin modiheat& intr-o alta piesa a lui Ciprian, Capul de reitoi, ea
gi replica : E ora cutare gi dvs. purtati Inca barba". Cind
1-am intrebat de ce nu da acestor imagini o forma definitivd intr-o opera de arta, mi-a spus ca ii lipsegte acel
ceva care sa-1 ajute la o creatie de arta. El se socotea un
om care incurca lumea, un ratat ca gi in muzica. De alt-

fel, chiar ca om igi inchipuia ca are o figura cu totul


neplacuta, c e urit gi nici o femeie nu4 va simpatiza gi
deci va trebui sa nu se insoare niciodatA. Ciudate idei
mi se parea c are acest prieten inteligent gi simpatic,
al carui defect era tocmai neincrederea in insugirile lui
bune. Poate de aceasta era gi atit de retras in el.
Plecind de la Alexandria, in anul urmator, la Cradova,
unde imi aveam catedra, nu 1-am mai vazut, gi abia dupa
terminarea razboiului gi dupa iegirea mea din inchisoare, pe care o facusem cu ocazia crearii P.C.R., 1-am

vizitat la Curtea de Casatie, unde era magistrat. M-a


privit cu cea mai calda prietenie gi m-a invitat sa nu-1
ocolesc. Profesam gi avocatura. In aceasta calitate puteam sa am nevoie de el. Dar activitatea politica ma
impiedica, in bund parte, sa-mi indeplinesc gi munca
de avocat.

Prin anul 1923, cu vreo luna inainte de tragicul lui


sfirgit, ne-am intilnit prin dreptul judecatoriei de pe
strada tirbei Vocla. Ne-am strins rniinile cu prietenie
gi el mi-a spus in treacat ca doregte sa ma intilneasca
ca sa-si spun gi lui ce e comunismul. I-am promis, grabirt
113

www.dacoromanica.ro

cum eram, cA voi cautta sd-1 \rad cit de curind, dar nu


rn-am tinut de cuvint. Cind am aflat sfirsitul de la Sosea,
am ramas profund impresionat. Spiritul lui drept i cinstit se sirntea strivit de o lume in care interesul meschin,
nedreptatea i brutalltatea stApineau nenorodta omenire.

El cauta un refugiu, o cale pe care sa se indrepte spre


un ideal uman mai drept si care sa justifice existenta
in aceasta lume. Obiectiv, patrunzator l fra prejudecati, sint sigur c m-ar fi inteles, i rn-am simtit profund intristat ca am neglijat dorinta lui, ca si a mea, de
a sta de vorha asupra unei alte lumi ce se anunta. Poate
i-as fi intirziat gestul care 1-a doborit, sau poate 1.-as fi
impiedicat. De vreme ce ma. invitase, se vede c avea
nevoie de mine. El nu uitase ca. un an scolar intreg ne
intelesesem atit de bine. Cduta aoel strop de lumina care

sa goneasca intunericul din jurul sau. Si nu 1-a avut.


Astazi o serie de critici vor sa explice gestul din urma

in legdtura cu neobisnuita lui cariera de scriitor, dar


pentru aceasta ei iau glumele unui om inteligent si pre-

gatit sa inteleaga arta si adauga cele mai ingenioase


teorii i comparatii cu alti scriitori din lume, pe care
poate Demetrescu nici nu i-a cunoscut. Ei nu vor sa tin
seama de judecata lucida a acestui pretins scriitor, care
nu s-a crezut, nici scriitor, nici deschizator de drumuri
in arta, i tocmai de aceea a ezitat sa-i apara glumele
tiparite.

Maniera folosita de Demetrescu in fantasticele lui


povestiri arata, cel mull, ingeniozitatea lui de a folosi
educatia artistica si spiritu-i de observatie chiar in aceste
glume, menite sa inveseleasca orele petrecute cu prietenii, inlaturind o clipa acel gol sufletesc in mijlocul unei
societati decdzute, care 1-a chinuit toata viata. El a facut

totul pentru a inltura brutalitatea intolerabil a lumii


114

www.dacoromanica.ro

care 11 inconjura. Impotriva ei, sufletul lui revoltart a


luptat cu gluma i ironia unor povestiri, intentionat
absurde. Dar, lipsit de voint, n-a putut duce lupta mai
departe, caci mijloacele pe care se sprijinea erau prea
fine i necorespunzaloare luptei aprige necesare pentru

inlaturarea unui fau atit de bine organizat. El a azut


invins i i-au rmas numai glumele, care n-au legatur
ou tragica lui existenta. Povestirile lui n-au clecit un
scurt episod, am putea spune, intimpltor, in cursul unei
existente in care luciditatea unei minti pline de noblete,
de dragoste de oameni, de inaltd morald sociald n-a gdsit
nici o justificare pentru a o prelungi. Si el a renuntat
la ea.

www.dacoromanica.ro

EVENIMENTE GRAVE
TULBURA VIATA OBI$NUITA.

Terminind studiile universitare si incepindu-mi cariera de profesor, dui nevoit SA.' prasesc din cind in cind
Bucurestii, alergind prin diferite orase de pi ovincie. Dar
asta nu ma impiedica sa tin un strins contact cu publica-tiile din capitala si cu cercurile de prieteni care colaborau
la
ele. Dupd ce am tipdrit primul volum de versuri, dupa
._
ce am terminat anchelta literara dus in coloanele ziarului Rampa, a survenit campania din 1913, la care am luat

parte ca voluntar. Dar in 1914 izbucni primul rdzboi


mondial, iar presa noastr oglindi frmintdrile ce cuprin-

seserd lumea politica si culturala de la noi din tard.


Marea masd a poporului asista la lupta ce se clklea intre
cei ce pretindeau s rarninem neutri si cei care miliftau
pentru intrarea in rzboi alturi de aliatii din AntantA,

Care care se indreptau cei mai multi dintre oamenii


partidelor politice. Favorabil puterilor centrale, cu Germania in frunte, era Partidul Conservator-junimist con116

www.dacoromanica.ro

dus de Petre Carp i, bineinteles, era si Carol de Hohenzollern. Dar pentru a evita o asemenea eventualitate, se
uniserd cei doi adversari ireductibili, Take Ionesou si
Nicolae Filipescu, alkuri de care se aflau reprezentantli
unor puternice grupuri din Ardeal, cu pdrintele Lucaci
in frunte i cu tindrul Octavian Goga. Partidul liberal,
condus de frac-ii Bratlann, care se afla la guvern, nu se
pronuntase, pdstrind in aparentd o stricta neutralltate.
Numai Partidul socialist, oglindea sincer tendintele muncitorimii si ale maselor populare, luptind pentru pace.
Dar intreaga opinie publicd a tarii era impotriva puterilor centrale, influentata de sentimentele patriotice ale
oamenilor de culturd, care aveau in vedere eliberarea
Transilvaniei de sub dominatia Austro-Ungariei i unirea provinciilor romanesti intr-un singur stat national.
Nu e mai putin adevdrat c afaceristii realizau cistiguri fabulaase aprovizionind, in acest rAzboi, armatele
austro-ungare cu alimente, grine i vite de thiat, in dauna
populatiei noastre. AlAturi de acesti afaceristi, se gaseau
si destui publicist, ba chiar i poeti, care sldveau victoriile puterilor centrale in publicatiile sustinute bneste
cu multd mdrinimie de cdtre aceleasi puteri. Unul dintre
putinii oameni sinceri, dintre scriitori, care sustinea s
luptdm alkuri de puterile centrale era I. Slavici. El avea
convingerea c stApinirea Austro-Ungariei asupra provinciilor romAnesti, in cazul unei victorii, ar fi unit intreaga
noastrd natiune i i-ar fi dat putinta s intre componenth
intr-un eventual stat austro-romano-ungar.
Din fericire, faptele au urmat altfel decit cum le gindea, de bund-credinta, scumpul nostru scriltor Slavici,
care pind la urmd a cracut i inchisoare, unde a avut oca117

www.dacoromanica.ro

zie s cunoasca pe socialisti, sa-i stimeze i sa-si largeasca


orizontul politic.

Dar in tot acest timp, ca i dupa intrarea noastra in


razboi, Ovid Densusianu impreuna cu colaboratorii revistei Viatti nowl, si-au pastrat convingerile neschimbate,

raminind alaturi de aliati i luptind pentru implinirea


acelui ideal de intregire a statului roman.
Refugiul in Moldova a unei parti din populatia tarii,
care a urmat dupa declararea razboiului in 1916 si dupa
invadarea tarii de armatele Kaiserului, suferintele populatiei din spatele frontului si jertfele a peste 300.000 de
oameni cazuti pe front au intarit constiinta politica a
maselor noastre populare pentru a intelege adevaratul
lor interes in urma sacrificiilor singeroase pe care inevitabil le-au amt. Framintarile politice i sociale care au
urmat au Mout aceasta dovada.

Pentru masele populare, partidele politice, care ne


virisera intr-un razboi nepregatit, se discreditasera ou
totul. Poporul era dezgustat de incapacitatea pretentioasa
a vechilor conducatori politici i mult mai increzator in

propriile lui puteri, mei ales dind in vazul lui puterea


tarista fusese rasturnata tot de puterea organizata a unor
mase populare. Numai barbtia i dragostea de tard ale
soldatior nostri tiusera sa apere cinstea intregii natiuni.
Pentru populatia i trupele din Moldova, o pilda convingdtoare a fast efedtul pe care 1-a avut vointa maselor, atunci aInd pc front trupele tariste au inoeput frater-

nizdrile cu trupele kaiserului, urmate de pardsirea in


masa a liniei de bataie i Intoarcerea mobilizatilor In
patria lor. Atunci nici o putere din lume n-ar mai fi fost
in stare sa infringa vointa poporului. Atotputernicia galo-

natilor servili si a politistilor, ciini de paza ai puterii


tariste, s-a topit dintr-o data.
118

www.dacoromanica.ro

Trupele rusesti care plecau in tara lor, indeplinind


astfel vointa poporului de a se incheia pacea, din propria

lor initiativg, treceau prin Iasi. Dar soldatii nostri si


masele muncitoare au invdtat mult din aceste intimplAri,
mai ales Cal unele amenintau direct regimul de pasalic

instituit in timpul razboiului de guvernul nostru. Una


din aceste intimpldri mi-a fost povestit de inginerul
Alexandru Dobrogeanu-Gherea. Pe vremea aceea, Cristian Racovski, unul din militantii, conducdtori, ai misCdrii noastre revolutionare, era inchis la Iasi si pzit cu
strdsnicie ca cel mai periculos dusman al regimului. In

primdvara anului 1917, se desprinse de front o mare


unitate militard rusg si trecu prin Iasi. Conducdtorii ei
politici cunosteau situatia lui Racovski si, in legdturd
cu tovarsii nostri care cunoscuser planul eliberarii,
gasird mijlocul sd treacd peste izolarea lui si s-1 anunte
printr-un copil care ii aducea de mincare in inchisoare,

ziva cind trupele rusesti vor ajunge in Iasi. In ziva


anuntata, directia inchisorii, pentru a preveni orice risc,
incercd sa-1 transporte pe Racovski in alta parte, spre
a nu fi gdsit de care revolutionarii rusi dac le-ar fi
dat prin gind sa-1 elibereze. In acest scop, i se propuse
celui inchis, cu cea mai mare bunavointa, s fac o plim-

bare in trsurd, prin oras, ca o favoare ce i se acorda.


Racovski ins fusese prevenit prin copilul de care am
vorbit si se scuzd c nu poate prirni amabila invitatie,
care ar fi tentat pe orice arestat, cad suferea de o cumplita durere de cap ce-1 tinea in pat, cu capul infsurat
in comprese. Directia inchisorii, neputind bdnui nimic,
renunta s-1 mai plimbe, si astfel trucul reusi. Cind trupele traversar orasu.1, inainte de a ajunge in piata
Traian, uncle urma s alba loc un miting demonstrativ,
un grup mai numeros se detasa de masa celorlalti si
porni pe o stradd ingusfa ce cobora din piata, si trecea
119

www.dacoromanica.ro

pe ling& inchisoare. In vAzul zbirilor care scrisneau din


dinti infricosati, grupul n'aVali in inchisoare, il scoase pe
prizonier din camera lui si il duse cu manifestri de

bucurie in piata Traian, unde se tineau cumintdri soldatilor rui i unde kid cuvinbul si Racovski. $tirea eliberrii lui Racovski se irdspindi in tot orasul i apoi in
intregul teritoriu al trii, inspimintind pe atotputernicii stapinitori.
Toate acestea ardtau Ca puterea poporului organizat
nu poate fi stdvilit de nimeni.

www.dacoromanica.ro

PE TIMPUL MARDI REVOLUTII LA ODF-SA

In luna iulie 1916, Romania declarind fazboi puterilor

centrale, armatele noastre trecur Carpatii in Ardeal.


Dar dupA vreo trei luni, nemtii ineepurd sa" intre in tard
si in fata trupelor lor, zeci de mii de refugiati se retraser imprdstiindu-se in toat Moldova. Armatele noastre
oprir inaintarea dusmanului cu mari jertfe. In spatele
lor, orasele si tirgurile Moldovei adApostird o intreaga
populatie alungata de fazboi. In fiecare locuinta, in fiecare camera', oamenii se inghesuiau ca intr-un tren su-

praincarcat. Comunicatia cu restul tArii fiind cu totul


intreruptd, noi refugiatii nu mai stiam nimic despre cei
lAsati acasd. Vest le sosite de pe front, unde soldatii nos-

tri faceau minuni de vitejie, ne tineau moralul ridicat,


pind cind, izbucnind revolutia in Rusia si unitati intregi
din armata tarului pArAsind frontul, soldatii nostri furA
nevoiti, cu man l. eforturi, sA sustinA intreaga linie de IDA-

taie. Pe linga toate acestea, atit pe front, oft si in spatele


lui, izbucni necrutator tifosul exantematic, care facea
ravagii in intreaga populatie. Spitalele gemeau de bolnavi. Medicii care ii ingrijeau se imbolnAvird si ei si
121

www.dacoromanica.ro

murir in mijlocul celorlalti bolnavi. Printre acetia fu


si tatal meu. Apoi ma imbolnavii i eu. Multi dintre refu-

giati, o parte din spitalele militare, o parte din functionarii ramasi fara ocupetie, cei mai multi dintre parla-

mentarii de la Iasi trecura granite si se stabilira, ou


aprobarea guvernului rus, la Odesa i la Kerson, iar
altii, mai putini, la Moscova. Atunci, fiind in convalescenta cerui i eu permisia de plecare la Odesa, prin
Ministerul de Interne, si o primii chiar din mina bunului
meu prieten poetul Ion Minulescu, in acel moment seful
de cabinet al ministrului de Interne.
In trenul care ma trecu granita, o multime pestrita
de oameni, femei si copii, calatoreau Impreuna cu mine
vorbind cind ruseste, cind romaneste. De la ei am invatat primele cuvinte rusesti, care imi fura de mare ajutor
&rid, dupa o zi i o noapte, ajunsei in gara Odesei. Birjarul ma duse la un hotel destul de modest, uncle imi
lasai begajul si plecai pe strazile drepte ale oraului,

intesate de lume ce curgea valuri, valuri, in sus si in


jos, fara nici o tinta. Era mai ales un tineret plin de
insufletire, fete si baieti, care vorbeau intre ei necontenit, pina tirziu dupa miezul noptii. Se pare ca toata
aceasta framintare era urmarea nemaipomenitelor intim-

plari ce se petreceau in marea Rusie a tarilor i care


rascolisera mintile tuturor categoriilor sociale. A doua
zi de dimineata, incercai, pe strada Greciskaia, la o cafenea, s cer, in ruseasca mea, o cafea cu lapte. Chelnerul se uita la mine kerte nelamurit, vazindu-m cum
ma cazneam & spun vorbe rusesti. Si deodata imi spuse
foarte 1initit pe romaneste : Vrei o cafea cu lapte ?"
De bucurie, sarii in sus de pe scaun i spusei : Tocmai
asa. Dar de unde stii romaneste ?" Omul, foarte linistit,
imi spuse ca fusese chelner la Braila.
122

www.dacoromanica.ro

Curind intilnii toata colonia de romni, care de obieei


se gasea la cele cloud maH cafenele din centru, Fanconi i

Robinat. Prin intermediul noilor mele cunotinte, am


gasit i o camera mobilata, la o familie ucraniana cu mai
multi copii, fete i baieti, unii casatoriti, a:tii 'Inca in
qcoa:a, iar mama lor, o vaduva batrind i buna la suflet,

ingrijea de toti, ea oHce mama. A putea spune ca. in


rindul lor intram oarecum 1 eu. Ruii sint un popor sen-

timental i in familiile lor nu te simti strain. Casa in


care locuiam avea vreo patruzeci de apartamente i era
situata in centrul oraului, aproape de localul Aliantei
franceze", uncle se tineau conferinte i se preda limba
francezd. Curind, facui cunotinta cu mu:.ti dintre refugiatii romni la Odesa, unde guvernul nostru instalase
i o comisie de aprovizionare pentru trupele romne de
pe front i de unde puteau sa-i procure alimente parlamentarii refugiati i functionarii evacuati. Comisia era
condusa de cdtre cel mai mic dintre fratii Bratieni. Ionel
era prim-ministru, Vintila era ministru de Razboi, iar
Dinu era preedintele comisiei de aprovizonare. In jurul
acestei comisii se invirteau o serie intreaga de oameni de

afaceri, roman! i straini, care furnizau fel de fel de


materiale i mdrfuri, realizind beneficii insemnate.

Profesorul universitar Aurel Candrea de asemenea se


gasea la Odesa. El imi propuse sa ne adresam directoru:ui Aliantei franceze ca profesoH pentru predarea lirnbii franceze. Ceea ce i facuram. Dar dupa, o luna nu-

mai, fiind apreciati de institutia unde predam, ni se


ingddui de catre directorul ei sa deschidem un liceu,
bineinteles in limba romana, care sa functioneze in orele
de dimineata, cind localul Aliantei era liber. In aceste
imprejurari foarte prielnice, puturam sa organizam un
liceu particular, cu programa Ministerului nostru, i gasi123

www.dacoromanica.ro

ram si citiva profesori refugiati care sa predea impreuna

cu noi. Eu imi luai asupra mea intreaga conducere a


ca secretar. Iar pe Aurel Canclrea il propusei
director si el primi. Localul fiind gratuit, cheltuielile
erau mult recluse si taxele pentru elevi, copiii refugiatilor, fura cit se poate de modeste, iar copii saraci erau
scutiti de taxe. La solemnitatea deschiderii cursurilor,
fura invitati atit parintii elevilor, ctit i cei mai multi
dintre parlamentari, iar noi, conductorii liceului, cistigaram o pozitie aproape oficia:a pe linga consulatul roman de acolo. Mai tirziu, In fata criticilor aspre ce se

aduceau guvernului liberal in parlamentul de la Iasi,


ministrul Constantinescu, zis Porcul, se lauda, intre allele,

cu inflintarea liceului romanesc de la Odesa, desi nu


oontribuise cu nimic la aceasta, nici macar pentru a4
sustine. Cursurile liceului au tinut regulat sase luni, adicd

pind cind armatele germane au ocupat orasul.


In timpul acesta, populatia Odesei trecu prin cele
mai variate intimplari i situatii. La Moscova i la
Petrograd regimul social-democratului Kerenski fu inlaturat i puterea reveni partizanilor lui Lenin. Vestea
o aduserd repede gazetele, dar efecte:e revolutiei trebuiau sa parcurgd mai multe saptamini pind sa alunge
si din Odesa pe social-democratii lui Kerenski.
La inceput nu se simti nici o schimbare. Puterea poli-

tica trecind in mina lui Lenin, fu socotita ca o faza


oarecare a lupte:or politice. Cursurile liceului nostru ca
si ale celorlalte scoli se tineau regulat. La oafenelele
Robinat i Fanconi, afaceristii fdceau fel de fel de cornbinatii in legatura ou industria i comertul, dar acestea
la
pina la sfirsit ramineau numai proiecte. In cluburi
Odesa erau multe cluburi intime
lumea se stringea
si se distra cu jocul de carti. In teatre, pubicul asista
la fel de fel de reprezentatii cu subiecte de actualitate ;
124

www.dacoromanica.ro

acolo m4 duceam si eu citeodat, intovardsit de una din


fiicele gazdei, care imi traducea in frantuzeste replicile
ce nu le intelegeam destul de bine. Intr-o seard, la teatrul Ulibca (Surisul), se infatisa pe scend un vrjitor ce
fcea sd apard dintr-un cazan sufletele diferitilor oameni

politici, printre care fu si al lui Lenin. La aparitia lui


i se prezise de cAtre vrjitor Ca' nu va reusi in activitatea
ce desfa'sura decit dac a. se va uni cu Kerenski, adevdratul patriot
dupd cum zicea el , preocupat de soarta
poporului rus. Se pare, insd, Ca. Lenin nu I-a ascultat si
a ramas s se preocupe, fdr Kerenski, de soarta poporului sdu.

Refugiatii romani nu aveau pentru ce s fie nemultumiti, cad nu duceau lipsuri de care s se poat plinge.
Iar functionarii comisiei de aprovizionare, ca si parlamentarii ce loculau comod in cele cloud hoteluri din
centru, se indeletniceau, departe de front, cu o asteptare
prelungita si cu a nu face nimic. Mai suprdtoare ins
era inmultirea hotilor care intrau, in liana, prin cluburi
si luau linistiti banii de pe masa de joc, frd ajutorul
ruletei sau al cartii cistigaitoare. Alteori, anarhistii aruncau cite o bomba in timpul noptii, in plin stradd, zguduind cldirile si sThrimind zeci si zeci de geamuri. Dar
asta se intimpla mai rar.
Ziarele rusesti, care ni se traduceau, ne aduceau fel
de fel de vesti senzationale, iar din tard stirile sosite
erau Inca si mai alarmante. Pe front, intre trupele tariste
si cele germane incepuserd fraternizdrile. Iar urmarea
era cd intregi unitati militare paraseau frontul, ce trebuia aparat tot de armata noastr. Situatia devenea foarte
grea.
125

www.dacoromanica.ro

Conducerea politica a statului cucerita de Lenin in


cele doua capitale ale Rusiei fu considerata la inceput
fara vreo deosebit importanta, ci ca o faza trecatoare
a luptei revolutionare. Asa credeau si refugiatii nostri
din Odesa. Era firesc, in imprejurarea de atunci, ca
omul de pe strada sa nu-si poata da seama de realitate,
dar nici politicienii burghezi, chiar cind se credeau progresisti i democrati, nu erau mai bine orientati pollticeste.

Pe la inceputul lui decembrie, sosi la Odesa si Take


Ionescu, cel care lansase formula triunghiului mortii. La

hotelul unde fusese gazduit, venira mai multe grupuri


de refugiati, parlamentari, oameni de finante si isali
functionari, care ardeau de dorinta sa cunoasca noua
situatie politica. Printre persoanele oficiale, furam primiti
si noi, Candrea i cu mine, conducatorii liceului roman.

Atunci 1-am auzit pe Take Ionescu vorbind cu multd


amaraciune despre greutdtile prin care trece tam, declarind c el e de parere sa facem orice sacrificiu pentru
mentinerea frontului dupa retragerea trupelor tariste.
Toatal infatisarea lui trada o profund descurajare.

Cu dteva saptamini inainte, venise la mine acasd o


delegatie de studenti romani si-mi propunea s tin un
curs de literatura, romana la Universitatea din Odesa. Era

urmarea ideilor leniniste care cucereau tot mai mult


bineinteles, m-am grdbit s primesc propunerea. Studentii romani din Odesa se aratau partizani infracarati ai politicii lui Lenin. Unii din ei povesteau cum,
in calitate de ofiteri in armata rusa, ieseau in fata frontului adresindu-se soldatilor i sustinind principiul autodeterminarii i incetarea razboiului, asa cum dorea
teren,

i,

poporul.
126

www.dacoromanica.ro

In timpul vacantei de iarna, care incepea cu citeva zile

inainte de Craciun, ca si la noi, fusei invitat de Care


profesorii rusi la serbarile organizate in liceele lor cu
acest prilej. Tineretul rus e vesel si comunicativ, asa curn
e totdeauna tineretul. Evenirnentele politice si incorda-

rea prin care trecea populatia oraului se oglindeau 0


in coara, dar mai mult ca un motiv de mirare. Nimic
nu impiedica pe aceste fete galagioase si pe aceti tineri
cu o gravitate simulata de filozofi sa organizeze impreuna
cu tinerii lor profesori traditionalele petreceri de Craciun si Anul nou. Ceea ce rn-a mirat mult si in acelasi
timp plcut a fost ca' traclitiile lor se asemanau surprinzator de mult cu ale noastre. Colindele, steaua, capra,

care defilau prin fata noastra, rn-au facut sa ma gindesc, in mijlocul bucuriei generale, ca aceste obiceiuri
sint i la noi. Inconjurat de simpatia acestui tineret, de
tinerii profesori, 0 privind pe copiii care se frdmintau
insufletiti de atmosfera sarbatoreasca in care plutearn
cu totii, mi se parea ca sint acasa. Dupd reprezentatiile
de pe scena, fetele si baietii dansau pina in zorii zilei.
Tot asa dansau si profesorii cu profesoarele si cu elevele
mai mari. i n-a putea spune c n-am dansat si eu. Cu
aceast, lume scolara sincera i plina de caldura eram
obisnuit i. ma intelegeam foarte bine. Unii din colegii

mei rusi, care stiau cd predam 0 limba franceza, ma


sfatuiau sd ramin la Odesa, unde a fi fost imediat
numit profesor la un liceu de stat. Dar eu, care nici nu
ma gindeam la aa ceva, luam propunerea colegilor mei
ca o dovadd a sentirnentelor de sincera prietenie pentru
mine. Acurn a trecut de atunci mai mult de o jumatate
de secol, dar eu mi-am pastrat aceleai senthnente pen-

tru poporul rus 0 ele nu s-au schimbat niciodata, mai


127

www.dacoromanica.ro

ales cind, cu mult durere, auzeam despre suferintele

indurate din cauza rdzboiului civil si al ingrozitorului


razboi fascist.

Revolutia bolsevicilor cistiga mereu teren i inainta


spre Odesa. Intr-o dimineata ne scularalm In zgomotul
unei mitraliere care izbea intr-un zid de ling noi. Incepuse lupta intre partizanii lui Lenin si partizanii miciburghezi ai lui Kerenski. In thnpul noptii, un grup din

batalionul revolutionar organizat de romni la Odesa


inconjurase casa lui Dinu Brdtianu, dar pe el nu-I mai
gasird, cdci, fard sd-si anunte colegii parlamentari din par-

tid, plecase cu trei ceasuri inainte, odat cu ultimul tren


ce se pornise spre Iai. Politia personal, bine informat,
11 anuntase confidential ca bolsevicii, in noaptea aceea,

spre Crdciun, urmau s ocupe orasul, iar el paStrase


secretul pentru scumpa lui persoand. Citiva bogatasi
parlamentarii care fura surprinsi de aceste evenimente,
indignati impotriva lui, 11 ocdrau in gura mare, spunind
Ca' Ii tradase, fasindu-i pradd bolsevicilor". Tot in acea
noapte fu distrusd si tipografia, devastindu-se redactia
ziarului Actiunea roniAnd. De asemenea, comisia de aprovizionare, cu toti afaceristii ei, dispru.
Luptele intre partizanii lui Kerenski si cei ai lui Lenin

tinurd trei zile. Tot orasul rasuna de impuscdturi, zi si


noapte. La ora prinzului se clddea un semnal de ince-

tarea luptei, pentru ca locuitorii s poata circula pe


strazi i s'd-si procure alimentele necesare. Apoi impus-

cdturile incepeau din nou. Ceea ce ma mira i pe mine


si pe cei cinci romni care locuiau In aceeasi casd era
faptul c pe strazi, cind ieseam din curtea noastr, nu
se vedea nici urn om impuscat. Am aflat in urma Ca' lup-

-tele se duceau in port si pe la periferia orasului, iar


128

www.dacoromanica.ro

cadavrele celor cazuti In luptd furd adunate dupd ce


partizanii lui Kerenski furd invinsi. Ele erau intr-un
numdr foarte restrins.
lIrmd apoi inmormintarea solemnd a victimelor cazute

in luptd, si relatdv linistea se restabili in oras. Iar apoi


incepurd manifestatiile de stradd.
Coloane intregi de muncitori si de femei muncitoare

strAbdteau orasul cerind pace si drepturi omenesti. In


lungul sir al acestor manifestanti incepea s se simtd tot
mai pronuntat uriasa putere a poporului desteptat de
constiinta lui de clasd. Acesta era adevaratul sprijin dat
marilor infaptuiri in orke revolutie si pe care se intemeiau principiile leniniste. Intr-una din zile, am intilnit si
eu o asemenea coloand de femei care se urca din port si
inainta incet spre oras, cintind marsuri revolutionare. In
vocile lor linistite, dar hotdrite, se amestecau nddejdea

si energia lumii noi ce se ndstea. Am privit emotionat


intreaga coloand in care nu cunosteam pe nimeni, dar
care pdrea cd mi se adreseazd si mie, ca unui cunoscut din

aceastd largd lume, si am plecat spre cas, fdrd sd spun


un cuvint, fdrd sd pot gindi altceva decit ceea ce mi se
'Area cd insufleteste acea multime, ca si intreaga omenire muncitoare ce se destepta.
Cursurile liceului nostru, ca si ale celorlalte scoli din

oras, urmard neoprite. Cluburile se inchiserd, iar afaceristii de la cafenelele ardtate disparura ca prin farmec.
Lumea insd circula liber pe strdzi, magazinele erau deschise, numai vechile autorizatii furd inlocuite cu cele care
reprezentau regimul condus de Lenin.
Viata orasului cdpt un ritm nou. Dupd solemnitatea
inmormintdrii celor cazuti in lupta pentru cucerirea puterii politice, aprurd gdrzile rosii patrulind pe strdzi, cornpuse din tineri, dintre care unii purtau uniforme militare,

iar altii erau in haine civile, peste care se incinseserd cu


129

www.dacoromanica.ro

o curea de care atirnau vreun pistol sau vreo arma alba.


Seriozitatea lor, de multe ori, contrasta cu tineretea lor. Si

ei reprezentau o lume straind pentru mine, care ma


intriga prin noutatea ei. Trdiam momente ce nu se asemanau cu nici unele din viata mea de pina atunci.

Nu tot astfel priveau evenimentele oamenii plini de


importanta si de bani, refugiati din Iasi pentru a duce
o viata mai fara griji. Dar acum, prin surprindere, se
vedeau amestecati in evenimente nespus de neplacute
pentru ei. Adunati in cele doua mari hoteluri din oras,

nu se mai simteau in siguranta si ar fi voit & plece


cit mai repede, dar nu mai aveau putinta s-o faca, dupa
fuga lui Dinu Bratianu, care ii parasise fara sd-i prevind.
Conducatorii batalionului revolutionar roman incepurd sa controleze pe refugiatii aflati la Odesa si intr-o
buna dimineata perchezitionara cele doua hoteluri in care
erau instalati parlamentarii romani. Toti erau inspaimintati de aceasta perchezitie amanuntita, care urmarea s
descopere armele ascunse, deoarece se trasese cu un
revolver intr-o manifestatie de muncitori ce trecuse pe
ling unul din hoteluri. Vestea aceasta o aflasern si noi,
iar eu trecui prin cele cloud hoteluri, fard sa atrag atentia nimanui si gra sa fiu oprit de cineva. Mai tirziu, cei
mai multi dintre parlamentari Alfa' luati pe un vapor si
dupd citeva saptamini fura pusi in libertate, alegindu-se
doar cu spaima.
Din spitalele si unitatile militare romanesti evacuate,
soldatii priveau cu mirare si emotie cum poporul rus
Isi sfarima lanturile sclaviei si se indreapta spre libertate. Fara indoiala ca pacea se apropia. Soldatul simtea
ca. incepe & devina om adevarat in fata ofiterului. Dem-

nitatea lui se simtea aparata impotriva injosirilor de tot


felul. Ofiterii nu mai bateau, nu mai injurau. Se termi130

www.dacoromanica.ro

nase oare cu vechea disciplina barbara si inumana ?


Sosea oare ziva libertatii adevarate pentru toate popoarele ? Oricurn, 4i facea IOC in lume ,o noud mentalitate.
Pe bulevarul din fata marii, intr-o cladire impunatoare, se instalase conducerea revolutionara a muncitorilor, taranilor si marinarilor Marii Negre, cunoscuta sub
numele de Rumcerod". Pilcuri de oameni civili si milltari intrau si ieseau zi si noapte din claclire. Intr-o dimineap, mi-am facut loc si eu printre cei de la intrare si
am urcat scarile aspectuoasei cldiri. Erau sali mari, cu

multe mese, la care se vedeau oameni care scriau cu


vrafuri de hirtii in fata, iar aitii treceau grabiti printre
ele. Nimeni nu rn-a oprit, nhneni nu m-a intrebat ceva.
Toata aceasta lume lucra in liniste si parea numai preo-

cupata de greaua raspundere pe care i-o dadea noua


situatie ce nu mai fusese niciodata intilnita pina atunci.
In mijlocul acestei lumi, rn-am simtit si eu in toata
siguranta si fdra nici o shard m-am apropiat de biroul
din mijlocul salii unde scria un finar imbracat militdreste si pe care 1-am intrebat intr-o ruseasca, de ma mir
si eu cum a inteles-o, despre cei doi colegi de liceu care
auzisem & erau la Odesa si lucrau la Rumcerod". Acestia erau Alexanclru Nicolau si Titel Petrescu. Tindrul
intrebat m-a privit cu bunavointa si mi-a spus sa-i caut,

cad ei sint in sal. Vor fi fost ei in sala, dar eu nu-i


vedeam. Cu mare greutate mi s-a parut ca unul dintre
ei ar putea fi Titel Petrescu. Dar cum sa-1 recunosc cu

barba neagra pe care si-o lasase ? Cam tot atunci a


intrat in sada si Sandu Nicolau, cu ochii inrositi de
nesomn si cu 0 condica mare la subsuoard. Era surmenat
de munca dusa pentru organizarea batalionului revolutionar roman. Desi amindoi imi erau colegi de clasa, de

la liceul Sf. Sava din Bucuresti, aveau firi deosebite.


Titel Petrescu pastra o tinuta gravd, de om politic versat,
131

www.dacoromanica.ro

care imi vorbea cu masurd si prudentd. Dar cu Sandy


Nicolau m-am imbratisat frateste si intrebarea lui adre-

sata direct, fra nici un fel de pregatire, m-a pus pe


ginduri.

Ce mai astepti ? Vino alaturi de noi in lupta de


eliberare a popoarelor. Asta e si lupta poporului nostru.
Tu nu vezi ce se intimpla in jurul tau ? Vino ! Nu mai
astepta !

Asa s-a aratat totdeauna scumpul meu coleg Alexan-

dru Nicolau. Il \Tad si acum in fata mea, cu firea lui


blindd, cu vocea lui calda, cu gestul lui avintat, cu gindul si cu inima pline de devotament pentru marea si
i atunci, si de atunci incoace,
1-am simtit lingd mine ea pe un adevarat frate, ca pe
un tovaras de luptd, asa cum a fost o viat intreaga.
Marturisese cu prere de rdu ca nu-mi puteam da
seama de intelesul actelor revolutionare din jurul meu,
nobLa cauza a Libertatii.

cu toate c le priveam cu mult interes si simteam o adevdrata plcere respirind aerul de libertate ce ma inconjura. De aceea, la indemnul lui sincer, i-am raspuns si

eu la fel ea as don foarte mult sa cunosc prinaipiile


marxiste, asa cum le apnea Lenin, si in acest scop 1-am
rugat sa vina la mine intr-o seara si sa stam de vorba.
El, desi foarte ocupat mi-a promis ea ma va vizita, dar,
dupd citeva zile 1-am vizitat eu pe el, la Rumcerod" unde

am fost adus.
Intr-o seara, portarul casei in care locuiam si uncle
se mai aflau Inca cinci romani ma anunta ca 0 patruld
cere sa i se deschida, spre a face 0 perchezitie romanilor. Nestiind daca patrula e trimisa de securitatea revo-

lutionara, i-am spus portarului s nu-i deschida. Intre


timp, i-am pus in eurent si pe ceilalti refugiati care
locuiau in casa si am hotrit sa primim ajutorul coloca132

www.dacoromanica.ro

tarilor nostri rusi, care ne aratau o mare simpatie, si,


dupa sfatul lor, am fost ascunsi intr-o curte interioard
ce da spre mare, caci refuzul nostru adusese in fata portii o garda de o suta de persoane, ce urma sa patruncla
in casa cu forta. Atunci am luat hotarirea, dupd ce rn-am
ascuns, sa se dea drumul patrulei pentru a efectua perchezitia in camerele noastre. Spre mirarea mea si a celor-

lalti, desi in casa se &eau mai multi partizani de-ai lui


Lenin, romanii au fost tinuti ascunsi si nimeni nu ne-a
divulgat locul uncle asteptam terminarea perchezitiei.
Ascunderea noastrd nu era o fapt prea serioasd. Nu s-a
gasit nimic compromitator. Rusii au spus grzii cd nu
sintem acasa si c nu stiu unde am putea fi. Iar la ora
trei dimineata, dupa ce din camera mea s-a confiscat un
ceas de aur, pentru care s-a lasat o chitanta de primire,
garda a plecat, iar noi ne-am intors in camerele noastre.
Nu voi uita niciodata simpatia cu care am fost aparati in fata celor ce ne perchezitionau. Dar a doua zi
dimineata am luat bonul de primire al ceasului confiscat
si rn-am dus direct la postul de securitate revolutionar,
uncle am fost primit cu multd, simpatie. La intrebarile
tinerilor revolutionari, le-am rdspuns foarte senin c in
aclevar ne-am ascuns de ei, fiindca nu stiam nici cine
sint, nici ce au de gind sa faca in mijlocul noptii. Oamenii au ris si dupa ce au aflat ca sint profesor mi-au cerut
biletul de identitate, care ins nu era vizat de autoritatea
revolutionard, ci numai de fosta autoritate. Prin gazete
se anuntase cd persoanele cu bilete de identitate nevizate

vor fi considerate ca spioni. Dar eu nu citeam gazete


rusesti, caci nu cunosteam destul de bine nici limba. nici
scrisul. In cazul acesta, am fost declarat arestat. Vestea
am primit-o plin de seninatate, cad, nu stiu de ce, situatia in care nu mai fusesem niciodat mi se parea oarecum hazlie. Seful postului crezu c n-am inteles si-mi
133

www.dacoromanica.ro

traduse in frantuzeste hotarirea arestarii i cauza ei, ceea

ce nu ma tulbura de loc. Invitat sa trec intr-o camera


alaturata pentru a fi perchezitionat, am fost intrebat daca
posed arme. La raspunsul meu afirmativ, seful mi-a cerut

sa le predau. Eu, foarte linistit, am scos din buzunarul


de la piept un creion i, prezentindu-1, am declarat ca e
singura mea arma, eu fiind scriitor. Tinerii rn-au privit
zimbitori, au inteles gluma i cu totii au ris impreund.
In citeva minute, ne-am imprietenit si, adus in sala cea
mare, i-am auzit pe unii spunind c nu trebuia s fiu
arestat deoarece eu nu sint burjui". La schimbarea garzii, tinerii inarmati au defilat prin fata mea, mi-au strins
mina prieteneste si au plecat, iar eu am fost condus de
cloud sentinele, care mergeau prieteneste linga mine, la
Rumcerod". Apropiindu-ma de local, am vazut pe Sandu

Nicolau, pe care 1-am strigat spunindu-i cam glumind


c sint arestat. El mi-a raspuns zimbind s fiu linistit.
Condus intr-o camera a localului, am intilnit vreo
duzind de arestati in timpul noptii, gasiti in neregula cu
actele. Printre ei era si un profesor, Pascanu, de la liceul
nostru, pe care 1-am asigurat Ca va fi eliberat oclata cu
mine. Dup o jumatate de ceas, am fost chemat intr-un
birou, unde 1-am intilnit pe Sandu Nicolau i pe Mihai
Gheorghiu-Bujor, pe care atunci 1-am vazut pentru prima

oard. Pus in curent cu situatia mea, dupa o discutie cu


paznicul arestatilor, care ma tot tinea drept spion, am
fost pus in libertate i mi s-a fixat i ora cind sa yin
sa primesc ceasul ce mi se confiscase. Se pare ca Bujor
tinea la aceasta precizare, pentru ca numitul paznic sa
nu uite si sa ramina cu ceasul meu in buzunar. La ora
indicata, mi-am primit ceasul, i depozitarul care aflasec scriu poezii ma ruga, glumind, sad fac i lui o poezie,
propunere la care eu i-am raspuns :
Dumitale, o poezie ? Cel mult o satira.
134

www.dacoromanica.ro

Nu stiu ce-a inteles tovarsul, dar a ris, poate facind


haz de necaz.
Odata cu mine fu eliberat si profesorul, colegul meu

de la liceul roman, caci nici el nu avusese vizat biletul


de identitate. Grija regimului revolutionar de a pastra
chiar in aceste momente grele o tinuta obiectiv ardta
Inca o data generozitatea poporului constient de masu-

rile pe care are dreptul s le ia in folosul societatii.


Tot atunci am intilnit si persoane, din burghezia Odesei, cu multa experienta, care isi dadeau seama de
importanta evenimentelor. Intre altii, fostul hipolog
al ultimului sultan Abdul Hamid, de origina sirian,

care-si facuse cu cincizeci de ani in urma educatia in


Anglia, imi spuse ca i evolutia care a inceput in Rusia
nu se va opri pe loc, ci va trece mai departe, cuprinzind
toate popoarele fard exceptie. Ultima tara va fi Statele
Unite ale Americii, si chiar isi facea pregatirile sa plece
acolo impreund cu copiii si averea lui. Desi nu era marintelegea surprinzator de limpede incotro se
indreapt evolutia sociala in lume. De asemenea, unii
proprietari isi vindeau proprietatile pe ascuns pregatinxist,

du-se de plecare in asteptarea deschiderii granitelor.


Dar ordinea revolutionard se pastra mereu, spre descu-

rajarea privilegiatilor de altadata, care totusi asteptau


reintoarcerea trecutului. Regimul nu inceta sa lupte pentru stirpirea hotilor si banditilor, sau impotriva actelor
de sabotaj, precum a fost greva functionarilor de la posta
instigat de partizanii lui Kerenski. Numai alimentele
incepuserd sd se scumpeasca. Cind ins intr-o dimineata

glasul vinzatorilor de ziare rasuna pe strazi anuntind


razboiul ruso-roman, noi refugiatii inghetaram. In realitate, nu era nici un fel de rdzboi, ci o falsa alarma, iar
populatia rus nici nu se sinchisi, si cele mai bune rapor135

www.dacoromanica.ro

turi continuard mai departe intre mi. Toat lumea a


inteles ca asemenea stiri ardtau goana gazetelor dupd
senzational. Numai podul de la Tighina am aflat c fusese
aruncat in aer, intrerupindu-se comunicatia cu tara.
Curind se zvoni ca Romania, a incheiat pace cu puterile centrale, iar armatele germane se indreapta sa." ocupe
Odesa. La aceast veste, intreaga burghezie a orasului isi
ardt toat satisfactia.

Cind armatele germane intrard in Odesa, populatia


muncitoare le primi ou dezgust. Afaceristii aparurd din
nou la cafenelele din centru. Numai chipurile lor se mai
inmultirk addugindu-se si altii, in uniforme nemtesti.
Ce colaborare minunat !

Odat cu retragerea garzilor rosii si a autoritAilor


revolutionare, in saptmina care a urmat pind la intrarea trupelor germane, orasul a mai avut un spectacol destul de comic prin aparitia si defilarea unor siruri de cdld-

reti, cu cartusierele atirnate in diagonald pe piept, ca


niste esarfe, imbracati in mantale cafenii si cu cciuli
mari, tuguiate, sub care se prelungeau niste mustalti ridi-

cole. Lumea se uita la ei ca la o paradd de circ. Ei


reprezentau haidamacii ucrainieni, sub comanda nu stiu
Carui hatman. Convoaiele acestea treceau pe Deribasovskaia, strada principal, cu caii la pas urmrind sa' impresioneze populatia si sd cistige pentru cine stie ce aventurier o autoritate indoelnica. Aceste aparitii pretindeau
sa" salveze tara de bolsevici. Dar asemenea spectacole s-au

terminat in citeva zile si odat cu sosirea armatelor germane nu s-a mai vAzut picior de haidamac. Orasul isi
pierduse insa vioiciunea dinainte, acel neastimpr plin de
neprevdzut, care te face sia trdiesti cu interes si curiozitate fiecare zi.
Nu mai era nici Rumcerod", nici postul de securitate

revolutionard, pe lingd care de cite ori treceam inainte


ma' salutam prieteneste cu amicii care ma arestaserg.
136

www.dacoromanica.ro

Ce se Mc:use toatd aceastd lume ? Uncle mai era ? Yard


indoialA, plecaserd multi, dar nu toti. i, in adevAr, pe

bulevardul care dadea spre port intilnii un tindr din


garda rosie. Mai bine zis, el m-a recunoscut si mi-a zimbit Am stat de vorbd irnpreund ca niste vechi cunoscuti.

Era roman dobrogean. El mi-a spus ca schimbarea ce


s-a facut e cu totul trecAtoare. Fortele revolutionare
deocamdat trebuiau sA se retraga.. Dar atit cit Lenin
e la Moscova si poporul cu bolsevicii, revolutia famine
in picioare. Toata reactiunea va fi doborita si inlAturata.
Garzile rosii vor reveni foarte curind, iar noi vom fi de

data asta mai vigilenti. Din intreaga lui atitudine se


vedea o nemarginita incredere in masele populare si in
conducatorii revolutiei. Toata aceasta schimbare in alcdtuirea societatii chema la viat milioane de oameni si nu
putea fi o intimplare trecatoare. Armatele imperialiste
sint in plinA descompunere. Cind ne-am despArtit, ne-am
strins mina Calduros, pdrindu-mi Ca respiram un val de

aer proaspdt. Revolutia era departe de a se fi terminat.


Dupd citeva sAptAmini, comandamentul german anunta

Ca refugiatii romani pot pleca in tard. Era pe la inceputul lui martie. Cei care voiau sA piece se unird in grupuri, interesindu-se de plecarea trenurilor. Ca si ceilalti
refugiati, imi facui si eu bagajele pentru plecare. Cu o
explicabilA emotie ma despartii de bunele mele gazde.
promitind sd ne vedem neapdrat dupa un an. Nu puteam
banui CA dupd noi venea cumplitul rdzboi civil si. ruperea relatiilor diplomatice cu statul sovietic. Nici prin gind

nu ne trecea ca niciodatd nu ne vom mai vedea, iar


purtarea lor plind de cea mai sincerd prietenie a rdmas
nestearsa in amintirea mea.
Dupd citeva zile, un tren plecat de la Odesa ma duse
pind la Tiraspol, unde podul fusese azvirlit in aer. Carutasii de acolo se oferird bucurosi sd ne transporte cu
137

www.dacoromanica.ro

611-u-tele lor pina la Tighina. Trebuia insa s le garantam

CA vor fi lasati liberi de cdtre auitoritatile romne de


acolo sa se inapoieze, deoarece ofiterii regali de la granita noastra socoteau cd toti locuitorii Rusiei erau bolsevici si deci dusmani ai statului nostru, pe care nu era
nici un pkat s-i tratezi aspru si chiar sd-i nimicesti.
Soldatii trebuiau & se supund si s'a" asculte pe ofiteri,

iar bietii cdrutasi stateau cu frica in sin in fata urii


ce li se ardta de catre niste oameni ce aminteau barbaria
tarista. Nici nu ne venea s credem ce ne spuneau cArutasii nostri, oameni simpli si buni, despre ceea ce ii
ameninta trecind pe malul nostru.
Cind am ajuns la Tighina, dupd ce Cdrutasii si-au primit plata, aproape ca.' ne-am luptat s-i apdram si sd-i
vedem plecati spre Tiraspol. In urma lor, un sergent cu
fata plind de minie ridicase pumnul amenintAtor spre
cei plecati. Gestul spunea cum nu se poate mai convin-

gRor ceea ce gindea intregul nostru regim de atunci.


Impresionat si destul de mihnit, am trecut incet granita,
in regimul pumnului. Nu stiam atunci Ca i. volutia venea
dupd mine si Ca" un grunte din ea duceam si eu cu mine.

www.dacoromanica.ro

CERCUL ELENA FARAGO

In 1915, Ministerul Invatamintului ma trimise de la


Tg. Jiu sa functionez la o scoald din Craiova. Cunosteam
prea putin orasul. Ca student, facindu-mi stagiul militar,
cercul de recrutare Gorj ma trimisese la spitalul militar

din Craiova, din cauza vederii defectuoase, care, dacd


nu s-ar fi putut corecta, ar fi fost un motiv de reforma.
Cu acea ocazie, am strabatut orasul, care azi e refacut
cu totul. Atunci se terminase constructia Palatului administrativ, azi localul Consiiului popular judetean si
municipal. In fata localului se mai vedeau Inca raspindite bucdti mari de piatra ramase din constructie, pe
toatb, intinderea pietei. Era in iarna singerosului 1907.
La Craiova cunosteam putind lume, citeva persoane
care aveau legaturi cu rudele lor din Tg. Jiu. Dar unii
cunoscuti imi vorbird cu multa simpatie de poeta Elena
Farago, a carei casa era cu multa prietenie deschisa artstilor, scriitorilor si, in general, intelectualilor din oras.
Poeta era si. directoarea Bibliotecii municipale si avea
locuinta in fundul curtii. Intr-o zi i-am facut o vizita si
am gsit-o in salonasul ei, unde primea pe toata% lumea.
139

www.dacoromanica.ro

Cu aerul cel mai firesc imi spuse ea aflase de venirea


mea in localitate si ma si astepta. Din prima clipd mi
s-a parut ca o cunosteam de mult, desi nu-i stiam decit
activitatea de scriitoare. Felul ei de a vorbi, preocuparile
ei, mai toate in legdtura cu miscarea noastra literara, ori-

zontul larg in care privea problemele vietii sociale si


familiale dovedeau un spirit cu adevrat cultivat si intelegator al oamenilor. Nici o formalitate de prisos, nici un
fel de poza artificiala, in raport cu toti cei care o vizitau, iti facea impresia unei distinctii necdutate, care o
Caeca simpatica si apreciata de intelectualitatea craioveana.

In casa ei primitoare puteau s-o viziteze, de pe la ora


zece dimineata si pina seara, toti cei care ii cautau corn-

pania, in atmosf era prietenoasa pe care ea o crease.


Gaseai in salonasul ei scriitori, artiisti dramatici, muzi-

canti, profesori, brbati si femei de toate virstele, chiar


si tineri incepatori, cum a fost poetul N. Milcu, mort in
floarea virstei, cu firea lui modest& si delicatd, care te
cucerea. Tot acolo am cunoscut pe elevul de liceu Radu
Gyr, al carui talent real a fost mult umbrit de o actiune
necugetata a:Aturi de legionari, caci tinarul poet dovedea
totald nepricepere in materie de politica si de probleme
sociale. Dar pe vremea aceea, greu s-ar fi putut banui
ce pagini negre ascundea viitorul pentru intreaga tara,
ca si pentru el. Alti tineri poeti veneau acolo sa-si citeasca
modestele lor lucrari, cum a fost lacobescu, Eugen Constant, Dem. Basarabescu si altii. Dar acestia formau atunci
lumea minord a vizitatorilor. Intilneam insa linga Elena
Farago avocati iubitori de literatura si probleme sociale
de toate nuantele, cum era profesorul Fortunescu, cu sotia

lui, avocatul V. Sandulian, documentat in magie, criti-

cul D. Tomescu, de la revista Ramuri, la care Elena


Farago colabora, si sotia lui. Veneau si profesori mai
140

www.dacoromanica.ro

tineri, ea Ion Dongorozi, mai tirziu director al Teatrului


National din Craiova i directorul unei reviste literare,
impreund cu profesorul Alexandru Popescu-Telega, pictorul Gelep i altii.
Printre cei pe care ii intlneam in casa Elenei Farago,
era si criticul F. Aderca, cu prietenul su poetul B. Luca.
Ambii veneau i pe la clubul muncitoresc, fiind simpatizanti ai miscdrii socialiste i, mai tirziu, comuniste. Prezenta lor printre invitatii Elenei Farago nu era de mirare,

caci, asa cum am ardtat, in casa ei se intilneau toate


conceptiile, atit politice, cit i literare. Respectul pentru
libertatea de gindire, aldturi de generozitatea sa ardtau
distinctia morald i intelectuald a poetei. Tin minte o
intimplare puVin obisnuitd, despre care s-a vorbit in
lumea artei din Craiova cu multd surprindere. Poetul
B. Luca era conducdtorul unui magazin de arme i, scri-

itor numai in orele libere, scriind o piesd de teatru

--

i-am uitat titlul


dorea sd fie reprezentatd pe scena Teatrului National local. Dar vechile prejudecdti, mult mai
puternice pe atunci, Ii faceau s bdnuiascd Ca piesa lui
va intimpina o sustinutd opozitie. Sratuindu-se cu Elena
Farago, piesa fu prezentatd ca scrisd de ea 1 astfel, dato-

rad acestei generozitAti, lucrarea lui B. Luca a vdzut


lumina rampei. Piesa a cazut, nu din cauza prejudecdtilor, ci din '.,ipsa insusirilor necesare unei lucrdri drama-

tice, dar gestul generos al Elenei Farago, care-si luase


rdspunderea unei asemenea mistificri, fdrd nici un alt
folos, ne-a miscat pe tot cei din jurul ei.
Cind treceau prin Craiova, seriitori si artist cunoscuti
nu ezitau sA viziteze salonasul primitor al poetei. Acolo
1-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu, pe artistul dramatic Ion Manolescu si multi altii, pe care nu-i mai tin
minte. Citeodatd Elena Farago ne citea ultimele ei versuri pline de o sincerd si puternic4 umanitate. Unele
141

www.dacoromanica.ro

versuri erau adresate copiilor, si intreaga ei activitate de


scriitoare a continuat toatd viata, desi o board grea, mai
ales in ultimii zece ani ai vietii, a chinuit-o cumplit, incit
abia putea sd facd miscdri de la un scaun la altul. Erau
nopti cind nu dormea, si medicii curanti veneau pe rind
s-o supravegheze, fiind mereu amenintata sa-si piardd

viata. Dar a doua zi primea lumea care o vizita, ca si


cum nimic nu s-ar fi intimplat. Aceastd atitucline curajoasd in fata vietii ne uimea pe toti. Boa la n-o impiedica
sd publice versuri si sd scoatd volume apreciate de cititori. Ceea ce atrdgea pe cei mai multi sa-i caute prietenia era linistea sufleteascd pe care o transmitea imprejurul ei. In discutiile care urmau, era deosebit de ingdduitoare, respeotind cu toat obiectivitatea si pdrerile in
privinta artei, si aprecierile care se fdceau, si convingerile social-politice care apdreau in discutiile celor ce o
vizitau de la comunisti si simbolisti, cum eram eu, pind
la

nationalisti, cum erau cei de la Ramuri

con-

servatori, cum era avocatul V. Sandulian. In salonasul


Elenei Farago intilneam si unii teologi, preoti care-si
fdcuserd studia in Anglia. In discutiile cu ei, umorul ne
apropia pe unii cu altii fdrd nici o animozitate. Trebuie
sd mdrturisesc cd nu eram niciodatd provocator, dar imi
ardtam foarte sincer si deschis convingerea in privinta
puterii divine, convingere care nu tulbura pe partenerii
mei de discutie, si nu gresesc cind spun ca personal m-am

bucurat real de prietenia multor preoti, care in unele


imprejurdri, fdcind parte si din invdtdmint, au votat aldturi de mine in Asociatia profesorilor din Craiova, unde
fusesem ales presedinte.
Dintre poetii cu mare talent, si tot pe atit de nefericit, a fost si unul care venea rar pe la Elena Farago, dar

care era ocolit, cu pdrere de rdu, de multi, din cauza


142

www.dacoromanica.ro

vietii sale chinuite si dezordonate. Acesta a fost poetul


Dem. Basarabescu.

Despre fiecare din poetii amintiti si despre altii, daca

mi-as aminti si de ei, as putea spune ca au fost ca


niste plante rare apdrute in aceleasi imprejurdri in care
s-a desfasurat si existenta lui Traian Demetrescu, pe
terenul sterp al banului si al interesului, in mijlocul unui
climat viciat si decazut al vechiului regim. Ei gaseau in
casa Elenei Farago o adevarata oaza ce le ingaduia pentru o or sal uite viata din afara.
Astfel, tinarul poet N. Milcu, aproape un copil plapind si plin de modestie, parca isi presimtea sfirsitul
apropiat cind scria Poezie tristei. lata prima strofa :
In stradei a murit un om,
.i. vom muri 0. noi ca el, curind.
Ascult in gind tristetea picurind,
Cum cad uscate frunzele din porn.
Despre Eugen Constant, poetul nobilei revolte, cite
nu se pot spune ! El a tinut mereu legatura cu clasa
muncitoare si a luat parte la multe actiuni care contribuiau la intarirea constiintei de clasa a oamenilor muncii.

Cu el am desfasurat o activitate culturald, infiintind o


societate, impreund si cu avocatul V. Sandulian, pentru
promovarea unei literaturi neconformiste. Iata cum oameni cu convingeri deosebite eram uniti de acelasi ideal,
dragostea de raspindirea culturii. E drept c societatea
nu si-a continuat sedintele nid macar un an. Mai tirziu,
prin staruinta lui Eugen Constant, am fost invitat sa tin
o conferinta la o asociatie a contabililor, la care era si el
membru. Atunci am avut ocazia sa expun continutul
lucrarii lui Lenin Imperialismul, ultima faza a capitalismului, bineinteles sub alt titlu si. rasa sa pomenesc de
Lenin. In legaturd cu Eugen Constant am fost mereu. In

versurile lui traia sincer si puternic avintul unei con143

www.dacoromanica.ro

stiinte revolutionare. N-am pomenit de profesorul Ioanicl

si de profesorul si poetul Papastate, care au venit mai


tirziu.

Dar despre poetul Dem. Basarabescu prea putin s-a


vorbit. Firea lui era de o rard sensibilitate. El stia sd
dea versului o elegantd nesilitA, redind intr-o limbd simpld si armonioasd nuante cle sentiment nebdnuite, pline
de subtilitate, insd n-a avut puterea sd-si ocroteascd sdndtatea. Boem frd vointa, a fost victima unei patimi care
il intoxica numai cu cloud pdhdre'.,e de alcool, pierzInd

noptile ani de-a rindul. Un caiet de versuri mi-a incredintat si mie pentru a imprima din ele, in unele publicatii cu caracter proletar.
IatA patru strofe :
PASTEL PROVINCIAL

Amurgul trece calm $i visator


Pe strada mea racutti fi retrasa,
S-abate, blind, la fiecare casti
Si bate in ferestre, zimbitor.
E linige de templu peireisit,
0 linige senina, muzical,
Ca strada mea, umila Fi banalei,
Adoarme-n sinul serii ce-a venit.

S-aprind lumini in geamuri, rind pe rind,


Trec muncitori cu fete abdtute,
lar casele se-mbracei in umbre mute,
Perdelele coboara fluturind.

Si cum se lasa mistic din tarii


A noptii sfintei pace, monahalti,
Tacerea e acum materialti
De pared a-i putea-o piptii...
144

www.dacoromanica.ro

Bietul poet
poetii nu sint niciodata fericiti
n-a
ajuns sa-si vada, in viatd, volumul integral tiparit. Poate
de-aci inainte.
Multe talente s-au risipit din masa poporului nostru,
de care Elena Farago nu s-a despartit niciodatd.
Pentru toate aceste suflete prea simtitoare, Elena

Farago a fost o ocrotitoare intelegatoare, o colega cu o


malta experienta, o fiinta cu inima de sof sau chiar de
mama,

astfel a dat orasului, in care arta lupta cu

lumea interesului, aspectul ce oglindea in profunzime adcvaratul suflet al poporului nostru.

www.dacoromanica.ro

ACTIVITATEA CULTURALA LA CRAIOVA

In arta si cultura, Craiova are o bogata traditie. In


afard de cercul Elenei Farago, am facut parte din societatea Prietenii stiintei", condus pe vremuri de dootorul Charles Laugier, medicul primar al judetului Do lj. In
cadrul. acestei societdti se tineau conferinte, de obicei, in
amfiteatrul liceului. Sosit de curind la Craiova, am fost
solicitat de catre unul din colegii mei de cancelarie, un
profesor mai in virst, care nu era dispus sa-si Una conferinta programata, sag inlocuiesc si sa tratez orice
subject. Pe vremea aceea, subiectele nu-mi lipseau. Si
la data fixata, presedintele societ4i a dat de un profesor mult mai tinr decit cel ce-si anuntase conferinta si,
cu o teama explicabila, ma Insoti pe estrada unde trebula s vorbesc, prezentIndu-ma publicului. Eu mai tinusem Inca destule conferinte, dar presedintele societatii

nu stia faptul acesta, asa ca el a adaugat emotia, care


n-a tinut decit pina in momentul cind am Inceput sa
vorbesc. Legatura intre noi a luat forma unei sincere
prietenii, cu toata diferenta de virstS.
146

www.dacoromanica.ro

Primul razboi mondial, bineinteles, a intrerupt activi-

tatea Prietenilor stiintei", iar dupa razboi, tat doctorul


Charles Laugier mi-a vorbit, intre altele, c partidele
noastre politice nu mai au nici un viitor si, ca si in Franta,
vor fi inlocuite de un partid socialist. In acest scop, mi-a
si propus sa luarn contact cu socialistii din localitate, cum
spunea el, si sa organizam un partid dupa, mode:ul celor

din Internationala a II-a. A mai adaugat sa nu ma duc


la sediul miscarii muncitoresti fara el. Dar doctorul intirzia mereu, iar eu inainte de a primi sfatul su ma hotarisem sa ma interesez de miscarea muncitoreascd.
Dupa ce luai contact cu partidul i sindicatele muncitoresti
pe atunci erau organizate impreuna
continuai activitatea de conferentiar in sala din strada Coper-

tari, asa cum am mai aratat inainte. E drept c subiectele dezvoltau o altd tema decit cele prezentate Prietenilor stiintei". Astfel mi-am inceput eu activitatea politica.
Scurta trecere pe la guvern a partidului condus de
I. Mihalache imi aduse in modesta mea camera pe unul
din reprezentantii grupului politic taranist, un distins
avocat, care mi-arat4 multd pretuire. El imi propuse numirea mea ca director al Teatrului National din Craiova.
Propunerea, pe linga surprindere, trebuie sa marturisesc
ca ma si bucura. Dar trebuia s ma i informez in ce
conditiuni pot primi o asemenea sarcina. Ea nu era politica, ci culturala i oricum cadra cu pregatirea mea de
profesor i activitatea mea de scriitor. Dar in tara noastra o asemenea sarcina se dadea unui partizan politic.
Dupa ce fui asigurat ca nu voi depasi prin nici o manifestare sarcina de conducator al unui teatru, primii propunerea, i daca n-am fost efectiv numit in post (decretul astepta sa fie semnat de rege) e ca ministrul invatamintului, citeva luni, n-a fost primit de rege intr-o audi147

www.dacoromanica.ro

enta de lucru. Tot crawl insa stia ca voi fi directorul teatrumi. Ba chiar incepusem s primesc felicitdri, cu toate
protestele mele. Mi se daduserd asigurari ca. sarcina propus nu mO va impiedica de la activitatea politicd, de
care eram ferm legat. Cel mult as mai fi prezentat Inca
o incurckurd organelor de stat, pe linga acelea de profesor la scolile de stat i la liceul militar.
Dar problema s-a rezolvat repede prin plecarea de la
gurvern a Partidului Tarnist.
Activitatea culturald n-a fost ins pArdsita i, pe ling
conferintele de la clubul socialist, am organizat cu ajutorul tovardsilor mei si reprezentatii teatrale, ca aceea
cu piesa Dezrobirea mun.cii, cu actori dintre tinerii muncitori i muncitoare, intr-o sald de cinematograf. De asemenea am fost solicitat s tin o conferinta la sediul socie-

tatii contabili:or, din sala Ramuri", despre Monopoluri, trusturi i carteluri", in care am folosit studiul lui
Lenin Imperialismul, ultimul stac/iu ca capitalisrnului.

0 and manifestare culturald care a atras atentia oral


sului a fost un simpozion organizat de un tinr venit
de la Bucuresti in care au vorbit publicist din Bucurest si din Craiova, ca Fulmen, de la ziarul Dimineata,
Ella Negruzzi etc., iar din Craiova, avocatul Sandulian
si subsemnatul, in sala Teatrului National. Elena Farago,
programat s vorbeascO si ea, n-a putut veni. Unii conferentiari erau contra ideii de egalitate intre bdrbat si
femeie. Altii sustineau egalitatea. S-a intimplat i un fapt
caracteristic pentru acele timpuri. Ella Negruzzi a sustinut cd in Uniunea Sovieticd mamele neglijeazd familia
si sint cinci milioane de copii morfinomani. Eu, luind
cuvintul, am spus cd sint silit sd vorbesc despre femeia
muncitoare intr-o sald in care nu vdd femeia muncitoare, subiect care-mi fusese indicat. Dar femeia munci148

www.dacoromanica.ro

toare care duce traiul muncind alaturi de sotul ei, cu


care imparte suferintele vietii, n-ar putea crede povestea

celor cinci milioane de copii. La galerie, unde era un


grup din tineretul comunist alatuii de altii, au aplaudat
impreund afirmatiile mele. Iar Ella Negruzzi s-a simth.
datoare s'a se scuze spunind c cele afirmate le-a citit
nu stiu unde.
La Craiova mai era si. o societate a femeilor romane prezidatai de sotia unui bogatas. Doamna presedintk
femeie intreprinzatoare, ma invita sa tin o conferintd in
sala Teatrului National de atunci, cu un subiect in lega,turd cu familia. Eu am vorbit despre familia in viitoarea
societate, folosind studiul lui Engels, aparut si in traducere romaneasck Statul, familia 0, proprietatea. In seara
conferintei, doamna presedinta ma intilni in culise si.-mi
spuse :

Domnule profesor, lumea e ingrijorata gindindu-se


la cele ce yei spune dumneata in ast sear.
Si cea mai ingrijoratk raspunsei eu, e doamna presedintk
Amindoi zimbirdm fr4 nici o and explicatie, iar eu
tinui conferinta, in atentia incordat a salii intregi. Puneam in fata publicului familia burgheza intemeiat pe
interese materiale, zestre etc., si viitoarea familie alcd-

tuit pe baza sentimentului sincer de simpatie si intelegere intre soti. Dupa terminarea conferintei, una din
membrele influente ale sociefatii, o stranepoata, a lui
Nicolae Balcescu, veni pe scena si-mi spuse :

Am venit la conferinta ca s te fluier, dar te-am


aplaudat.

Succesul acesta, ca si altele, le-am impart5sit cu tovarash mei, care ma urmdreau totdeauna, intarind tot mai
mult legatura dintre noi.
149

www.dacoromanica.ro

Miscarea culturala la Craiova, aa cum am aratat i


in alta parte, avea o puternica traditie. Apareau reviste
literare ea Ramuri i altele. Editura Scrisul romanesc,
care mi-a publicat si mie un volum, avea o bogata activi-

tate. In editura Ramuri a aparut primul volum al lui


Sahia, unde se aratau progresele Uniunii Sovietice, primul stat al pro:etarilor. Dar publicatiile tineretului revolutionar erau mult mai modeste, i scurta lor aparitie se
datora sacrificiilor personale facute de unii din ei mai
entuziasmati. Astfel a aparut prin 1927 revista Ginduri
noi, sub conducerea lui I. Popescu-Puturi si in care publicau poeti, prozatori i critici de orientare marxista. In
afara de conducatorul publicatiei, au colaborat decedatul
profesor Mihail Ciobanu, poetul Dem. Basarabescu, Pas,
Ilie Pasculescu, subsemnatul i altii. I. Popescu-Puturi
scria i proza, si versuri, si eseuri.
Tot la Craiova, am condus publicatia Cuvintul coal ei,
organul Asociatiei Generale a Profesorilor Secundari,
sectia Craiova, 1932-1933. Publicatia lupta pentru aprarea intereselor invatamintului si ale slujitorilor lui, militind pentru sindicalizarea intregului corp didactic. Ea era
raspindita in intreaga tard si a contribuit la lupta dusa
de organizatie, pe teren profesional, respingind hotarit
devierea pe teren politic profascist, asa cum se incerca de
agentii politicienilor.

Intre primul si al doilea razboi mondial au mai apa-

rut o serie de reviste literare cu o durata destul de


scurta. Printre acestea se remarca revista Mizuinta eondus de profesorii I. Dongorozi i Al. Popescu-Telega.

In cele mai multe cazuri, colaboratorii acestor publi-

catii tineau contact i cu poeta Elena Farago, a carei


activitate n-a incetat In timpul vietii, cu toata boala
care o chinuia cumplit. Desi ma mutasem la Bucuresti,
eram in legatura cu ea prin corespondenta i interve150

www.dacoromanica.ro

neam la Societatea Scriitorilor Romani pentru a avea grija


de existenta scriitoarei.

In fata mea am scrisoarea ei, poate ultima pe care


mi-a trimis-o, din 17 martie 1951, in care mi se adreseazd cu formula adevaratule tovaras". Si apoi urmeazd :
oum sa-ti multumesc pentru aceast prompt dovada de
prietenie adevarata ?" Dupd ce ma informeaza Ca are o
congestie, cu o temperaturd de 39 grade, adauga : singura ma mir cum se face c nu mor" ; se intereseazd

apoi, chiar in aceste momente, de un manuscris trimis


tovarasului Moraru, la Bucuresti, pentru a fi publicat.
Boala, cum se vede, nu-4 impiedica activitatea de scriitoare.

Dupd 23 August, miscarea culturald craiovean'a a luat


un nou avint, prezentind o infatisare radical schimbata,
asa dupa cum s-a schimbat intreaga miscare culturalideologica a tarii noastre.

www.dacoromanica.ro

DE LA LITERATURA LA POLITICA

A fost un timp cind ma preocupa numai literatura.


De obicei, tinarul, caruia i se pare totul nou in viata, nici

nu banuieste cit de putin cuprinde pentru el acest tot.


Am intrat in viata publica scriind si publicind versuri.
Ma preocupau framintarile sufletului omenesc, la nivelul virstei mele de atunci, caci in ele gaseam propriile
mele framintari, nazuinte i visuri. Era prea firesc sa

ma simt strins legat de intreaga mea generatie i sa


imprastii in strofe tineresti sentimentele ei si ale mele,
pline de lirismul dragostei, cu zbuciumul ei mereu nou.
La aceasta virsta, priveam i eu, fireste superficial
viata noastra politica, legata de unele persoane cunoscute
ce se agitau in viata publica a Orli si al caror nume se
intilnea prin gazetele zilnice, pe la intruniri publice sau
prin dezbateri parlamentare. Inca de prin clasa a VI-a
de liceu, dispaream din internatul profesorului Virgil
Popescu i urcam, dupd-mesele, in balconul circular ce
imprejmuia sala vechiului senat din cladirea ce facea
Corp cu Universitatea, azi disparut. De acolo, privirea
152

www.dacoromanica.ro

imi cuprindea intreaga sala ce se intindea sub mine, la


o distant de citiva metri, unde vedeam si auzeam tot
ce se petrecea. Din acel ba'.,con am urmarit cuvinthrile
rostite de multi politicieni, care ingrosau vestitele particle istorice"

conservatori si liberali , dindu-se in

spectacol si infruntindu-se, de forma, in fata lumii, iar in


realitate avind un singur scop, inselarea poporului pentru
a-I sthpini.
De acolo, am auzit pe generalul Jak Lahovary intrerupind vijelios pe adversarii liberali, pe Gheorghe Cantacuzino, Nababul, cum i se spunea, venerabilul sef" al
Partidului Conservator, un balot greoi cu favorite, rizind

sficlator, cind era atacat de liberali. Ling el statea, tot


in banca intii, generalul Gh. Manu, cu burta proeminenta

ca a unui curcan, dar ou un aer de bunic intelegator,


care-I apropia de oameni, si citi altii Inca. Cel care, insa,
uimea intregul senat cu magistrala sa arta oratoricd era
Titu Maiorescu, unul din sefii conservatorilor junimisti.

Pe atunci, elevul fugar din internat care eram eu, nu


putea intelege ca strdlucirea aceasta i-o ddea arta retorului, nu fondul social. Lui ii rdspundea, modest si serios,

ministrul Spiiu Haret, dar fdra elocinta captivant a


lui Maiorescu.

Citeodata ma duceam si pe la intrunirile publice, ca

sag ascult pe Take Ionescu, retor de inalt factura, a


cdrui usurinta de exprimare, cu o logica neintrecuta in
vorbire, cucerea auditoriul. L-am ascultat sit pe Nicolae

Titulescu, la inceputul carierei sale, cu fondul sau de


gindire care depasea nivelul oratorilor de atunci, ca si pe
al auditoriului, formatie pestrith, mic-burgheza, si tocmai de aeeea era mai putin apreciat decit seful sau, Take
Ionescu.
153

www.dacoromanica.ro

Toata aceasta vorbarie n-a ajutat cu nirnic, fiind Mutin.,

menita doar s Inele. Iar dupd intrarea trli in

primul rzboi mondial, uitarea i-a acoperit, in cea mai


mare parte, pe toti, cad altii, tot atit de lipsiti de scrupule,
se luptau sa-i inlocuiase in conducerea tarii. Numai poporul rminea rnereu acelasi inselat, doar poate cu mai
multa. experient.
Inca de pe vrernea cind eram student la filozofie, invitat de Titel Petrescu, oolegul meu de banc de la Liceul
Sf. Sava. am ascultat in sala sindicatelor din Piata Amzei

o conferint tinuta de el despre Comuna din Paris.


Expunerea lui nu rn-a multurnit, nu oa fond, ei ea nivel
stiintific. Peste un an, urmind eursul de sociologie predat
de profesorul D. Drdghicescu, autor al mai multor studii
editate in Franta la editura Alcan, rn-am sirntit atras de
problemele sociale i, grupind in jurul meu o serie de

colegi de universitate, am intemeiat un cerc de studii


sociale, al cdrui secretar am i fost ales. In acel timp eram

in strinsai legaturd cu N. D. Cocea, la al cArui ziar,


Rampa, colaboram in perrnanent, i cu Gala Galaction,
ce scria si la revista Viata nouti, condusA de Ovid Densusianu. Cei doi scriitori, intr-o seard, rn-au invitat la cercul
lor socialist pentru a-mi propune o colaborare intre cele

cloud cercuri. Dar eu in fat.a propunerii am rdmas in


totald rezerv. Nu cunosteam nimic din scrierile lui Marx,
care ni se refuzau cInd erau cerute la Biblioteca Univer-

sittii, sub pretext ea sint imprumutate. Era o ridicol


aparare a regimului de atunci.

Dar, in viata sa, omul nu se opreste numai la acest


aspect. Odata cu inaintarea in virst, el se simte prizonier

in mijlocul societatii, cu toate contradictiile ei, pe care


trebuie sau s le infrunte, sau sa" fie infrint de ele, in
lupta, de zi cu zi, pe care e silit s-o due& Si in aceasta
noud etapa, omul a continuat 55, rnA intereseze, cAci viata
154

www.dacoromanica.ro

lui era a mea. i astfel rn-am gsit in fata unor noi Intrebald, cArora incercarn sA le dau un rAspuns ce depasea
experienta mea de atunci. Iata cum, tinind searna de preocupdrile mele, cit de usor se poate intelege trecerea mea
de la literatura la political.
Suferintele primului rdzboi mondial, urmate de Marea
Revolutie condusa de Lenin si partidul lui, rn-au silit SA*
privesc altfel realitatea, sA-rni largesc orizontul gindirii
ingustat de fictiunile prejudecatilor burgheze, sa Inteleg
c popoarele nu sint osIndite vesnic la o viata de mizerie,

CA ele pot sa-si schimbe soarta, sa inlature razboaiele,


foametea, incultura i toate plagile trecutului de robie.

Proletariatul revolutionar, indrumat de partidul lui


Lenin, a luat in primire, prin lupta, conducerea adminis-

trativd a orasului Odesa, gonind pe partizanii oportunistului Kerenski.

In acel timp, 1917-1918, eram la Odesa, i framintrile din jurul meu imi pusera inainte vechile intrebdri,
la care nu putusem rAspunde. Dar sKinta de a cAuta rdspunsul potrivit nu inceta deloc in mintea mea.
Ma aflam, Inca o datA, In fata unor grele problerne
de rezolvat. Dar toate aceste intimplAri i situatii din

jurul meu, atit de nemaiintilnite pina atunci, nu erau,


oare, ecoul unor suferinte indurate de oameni din cele
mai vechi timpuri ? Ce puteam eu face In fata acestor
intimplAri ce zguduiau atita omenire ? Ce rost aveau
asemenea Intrebari ? Eu nu eram decit un tar scriitor,
cu cloud volumase de versuri tiparite si alte colaborAri
pe la reviste literare, in care imi arAtam simtirea legata
de framintarile tineretii, de dragoste, adicA de acea categorie de oameni din care faceam i eu parte. Mai eram

un profesor Incepator, a carui simtire se potrivea cu


vapaia inimior, destul de crude, ale elevilor rnei. Dar ce
155

www.dacoromanica.ro

legatura aveau toate acestea cu uriasa framintare a unei


omeniri intregi ? E adevarat ca evenimentele se fa'sfringeau i asupra poporului nostru. Era vorba de oamenii
care traiau impreuna cu mine, care ii duceau viata plina
de nevoi, de munca aspra, de suferinte hranite cu nddejdi,
macinati de ele fdra incetare i indurindu-le fdra sa dea
inapoi, ca niste adevarati eroi, eroi necunoscuti, meniti
sa ramind vesnic necunoscuti. Dar acolo, in mijlocul lor,
se gasea inepuizabila energie de viata a poporului care
faureste viitorul, viitorul nostru al tuturor.
Tot ce facusem eu, pin5 atunci, era legat de vietile
celor ce se pregateau sa inceapa viata, de tineret. Dar
.omenirea nu se mdrginea aici. Puteam oare sa ma opresc
din drumul pe care-I alesesem mai mult clupd pornirea
inimii, decit dupd ratiune ? S5 rup legatura cu oamenii
din jurul meu, sa ma tin departe de ei, sa ma prefac orb
si surd fata de multimea ce ducea o lupta grea i pentru
mine si pentru ai mei ? Acum, dupd mai bine de o jumatate de secol, inteleg si mai limpede Ca aceasta n-am
putut s-o fac.
Reintors la Iasi, dupd pacea de la Buf tea, ma gasii in
mijlocul unei dezorientari generale. In toate partile se
arata un profund dispret pentru vechile partide politice
care duseserd tara la dezastru. Se fdceau fel de fel de planun i combinatii pentru viitor. Cei mai multi, daca nu
toti, se preocupau de destinele natiei", dar mai ales de
situatiile lor personale. Intr-o dimineata, ma trezesc la
mine acas cu bunul meu prieten poetul Ionel Pillat, care
in cursul unei plimbari imi explica necesitatea unui partid
de tineri, neamestecati In mocirla sociala si care ar
insanatosi viata noastr politic, spre binele tarii. Acest
.bine" era foarte nebulos. El se gasea mereu pe buzele

tuturor demagogilor. Totusi, mie mi-a placut, cad se


potrivea cu ceea ce gindeam eu. Numai ca eu nu stiam
156

www.dacoromanica.ro

cum se poate realiza. Vazindu-ma gata sa ma asociez


propunerii lui, Pillat adauga ca acest partid al tinerilor
va putea sa trateze cu un partid serios, cum ar fi Partidul
liberal, cu care sa inceapd activitatea politica si sa primeasca, in schimb, locuri in parlament, prefecturi si chiar
un secretariat general. Abia atunci am inteles cit eram
de credul. Asemenea aranjamente, prea putin onorabile,
se mai practicasera in trecut, cum a fost pdrasirea miscarii socialiste de cdtre aa-zisii generosi", atrasi tot de
Partidul liberal. Raspunsul meu
lipsit de tactul necesar
afirmind nepotului (Pi llat era nepotul lui Bratianu) ca
suferintele tdrii se datoresc unchiului care o condusese
a racit prietenia dintre noi.

Tot atunci, la Iasi, un grup de oameni politici, din


ultima genei atie, mai tinard, ca dr. N. Lupu, 0. Goga,
Gr. Trancu-Iasi, profesorul Mihai Carp si altii, puneau
la cale un partid al muncii. Locuiau impreuna, in doua
odaite, pe strada ce pornea din Piata Traian spre gara.
Cu ei locuiau doi deputati liberali ce se lepadasera de
partid, Mihail Macavei si Grigore Iunian, vecinul meu
de la Tg. Jiu. Acolo 1-am gasit pe Iunian, socotit om
serios si progresist. Lui i-am aratat dorinta mea de a
duce o activitate politica in folosul tarii, irnpreuna cu el,
impotriva coruptiei politicienilor. Incercam mereu sd
gasesc calea cea sanatoasa in viata publica. Iunian m-a
primit bine si dupd citeva zile ma cauta sa discutam ipoteza unei actiuni politice alaturi de generalul Averescu,
idolul maselor tardnesti, in acel timp. Pentru mine, ins,
Averescu era un profitor de situatii, un demagog mult
inferior lui Take Ionescu, care i el inselase la vremea lui
pe creduli. Aci s-au oprit oonvorbirile politice dintre noi,
eu plecind la Craiova, iar Iunian renuntind la ipoteza lui,
definitiv inlaturata.

www.dacoromanica.ro

ASPECTE DIN VIATA MUNCITORIMII


DIN CRAIOVA INAINTEA PRIMULUI
CONGRES AL P.C.R.

Ca in toat tara, dupd inapoierea refugiatilor pe la


locurile lor, goniti de primul rzboi mondial, si la Craiova, unde md inapoiasem si eu, oamenii erau dezorientati,
intelegind decklerea politicienilor care ne trecuse poporul

prin grele suferinte. Dar in locul celor compromisi se

ridicau altii sa le ia locul, cu aceleasi apuaturi. Se


injghebau noi partide si grupari politice, noi combinatii,
noi politicieni iscusiti in vorbe sforditoare, averescani,
tarAnisti, manisti, nationalist etc.
Dar acum, reintors in tara, framinfarile mAruntelor
grupari si partide politice mi se pdreau fard nici un rost
fatA de marile prefaceri sociale prin care treceam. A. fi
voit sa-mi dau seama si de nazuintele muncitorilor de la

noi si, spre toamna lui 1919, ca un simplu cetatean al


Craiovei, intrai in modestul local al miscarii muncitorest
din strada Copertari, unde era si sediul Partidului
Socialist.

In strada Copertari, intr-o fost prvlie de cojoace,


cam ruinata, cu o incApere mai mare in fatb," si cu o
oddit in fund, muncitori de diferite bresle, convinsi cd
158

www.dacoromanica.ro

numai unirea lor poate sa-i ajute in viata, se adunau i se


organizau in sindicate i cu totii impreuna, in Partidul
socialist. Casa fusese inchiriata i. era administrata de
catre delegatul munr!itorilor, Ioni Brucner, cizmar,
caruia tovardsil Ii spuneau Brigner. El avea 1 sarcina
organizarii i functionarii sindicatelor, ca i incasarea
cotizatiilor. Era tocmai omul potrivit acestei sarcini, ordo-

nat si de o deosebita raspundere i oorectitudine.


Cind priveai, din strada., pe usa din fata, cuprindeai
toata sala, cu doua rinduri de banci fara speteaza, cu o
masa in fund, de la care se vorbea celor adunati, i cu un
dulapa in peretele din dreapta, unde se tinea biblioteca
citeva zeci de cartulii i brouri, pe care le cumpdra
de obicei tineretul, pentru a-si face educatia politic i
sindicala. Cel care detinea cheia dulapaului i se ocupa
de vinzarea brosurilor era bateinul teracotist N. Vladimirescu, fire blinda i ingaduitoare, ce-i indemna pe tineri
la citit. Deasupra bancilor, atirnau din tavan cloud lmpi

marl, cu gaz, care raspindeau mai mult umbra decit


lumina si fdceau sedintele mai intime.
Aici, rn-am strecurat, curn am mai spus, intr-o seara,
printre banci, dar secretarul Partidului socialist, sectia
Craiova, Constantin Nicolcescu, rn-a recunoscut si rn-a
salutat cu multa caldura, recomandindu-ma celor de fata,
care rn-au inconjurat cu aceeai prietenie ca pe un tovard.
Aci mi s-a parut ca dau de o lume deosebita. Aci viata

se ducea tumultuoas, din plin, cu avint, cu curaj, cu


incredere in fortele omului. Aci se plamdea lumea viitorului, care ma atragea puternic. 0 intelegeam, era lumea
mea. De aci mi-am procurat prirnele scrieri marxiste, din
dulapaul lui N. Vladimirescu, ad am asistat, seara CU
soma, la sedintele diferitelor sindicate, care se tineau dupa
iesirea din ateliere, aci am inceput o serie de conferinte
159

www.dacoromanica.ro

despre evolutia societatii omenesti, ascultate cu mult


interes de sute de muncitori.
Miscarea muncitorimii organizate, la inceput modesta,
atragea mereu noi elemente. In fruntea ei, cel care o
conducea era Nicolcescu, un tindr care se daruia cauzei
proletaliatului, cu tot sufletul. Bun vorbitor, inteligenta cu

un larg orizont de intelegere politica, insufletea masa


oamenilor care-I urmau plini de incredere, in lupta de
aparare a drepturilor i intereselor lor. Neobosit, in mij-

locul acestei mase el stia s se faca iubit si ascultat.


Pregatirea lui

revolutionara se datora

cunoscutului

tovaras Iancu Olteanu, caruia regimul de atunci, prin


1913-1914, ii fixase domiciliul fortat la Tg. Jiu, unde
se intilnise cu Nicolcescu i lucrau ambii la un bufet din
gradina publica a orasului, ca ospatari. De acolo ne
cunosteau amindoi i pe mine si pe batrinul meu. De la
el, ca si de la tovardsii din jurul meu, am invatat multe
in anii care au urmat.

In Craiova, pe atunci nu erau mari intreprinderi


industriale ; existau mai ales ateliere

i citeva fabrici
mici. Dar o neobosita propaganda politica, ajutat de o
activitate culturala, atrdgeau pe munciori, si solidaritatea lor se intarea, ca i increderea in propriile lor forte.
In seria de sindicate ce-si tineau sedintele, pe rind, in
fiecare seara, in localul din str. Copertari, se numarau cel
al cizmarilor, condus de Ionita Brucner, M. Vlasceanu,
D. Presurd, Ilie B. Marin, Ionel Duican, Liza Brucner si

altii
al tipografilor
cu Misu Cetateanu, I. Diosteanu,
pentru citava vreme.
mai tirziu, Radu Constantinescu
sindicatul timplariior
cu S. Nera, Ion Ionescu, plecat
in America, Marin Brucner, Ilie Diaconescu, Fane Stoenescu, Marin Dutulescu, mai tirziu lucrind pe cont propriu,
Gheorghe Dumitrescu, Const. Georgescu, mai tirziu,
baias la Baia Centrald, Raicu, Mustata etc. In sindicatul
160

www.dacoromanica.ro

teracotistilor erau batrinul Vladimirescu, bibliotecarul


nostru, si CosticA Constantinescu, iar din al functionarilor
faceau parte Gh. Jianu, D. Teodorescu, Negru, M. Pizanti,

retras mai apoi din miscare. La metalurgisti gasim pe


I. Poenaru, C. Tandem i Al. Brucner, iar le ospatari, pe
Nicolae Anghelovici, I. Bratu, Bdzavan, ce ne facea opo-

zitie, cind fusese ales in consiliul comunal, pe o lista


colectivA a partidelor burgheze, careia ii dadusem i noi
concursul impotriva liberalilor. La croitori, erau t. Isacescu, C. Moraru i multi altii, care duceau lupta cu noi,
ca Geica Ion si fratele sau, Aristica, Cosaceanu Dumitru,
Brbulescu Florea, Gheorghevici Dumitru, apoi intelectuali ca Luca Bernstein, poet si negustor de arme, tinarul
poet si student Paul Constant si Inca multi, de care nu-mi
amintesc acum.
Cu avintul lor sufletesc s-au ridicat luptAtorii pentru
cauza proletariatului, s-a intarit rezistenta impotriva lAco-

miei patronale, prin nenumarate greve, s-au organizat


manifestatii de stradd, care au atras mii de muncitori, ca
aceea de la 1 Mai 1920, care, impotriva politiei, a pornit
pe Ca lea Unirii, urmata de un lant lung de manifestanti,
indreptindu-se spre lunca Jiului, unde, din chioscul re-

zervat muzicii, am tinut o conferinta despre lupta lui


Tudor Vladimirescu, in fruntea taranimii, impotriva clasei

stapinitoare a boierilor. Pe cind vorbeam, se auzea din


lunc fanfara militara ce insotise elevii liceului militar,
adusi la o mica distanta, tot la luncd, spre a-i atrage pe
muncitori cu muzica si a le zadarnici sarbatoarea. Dar
tovardsii au umplut lunca cu veselia lor, s-au asezat pe
iarbA, cu merindele aduse i au inchinat pentru reusita
campaniei electorale ce urma in curind. Mai tirziu, am
aflat cum privisera bogatasii Craiovei, de la Clubul tinerimii, manifestatia noastrA, ce trecuse pe linga clubul bor.
161

www.dacoromanica.ro

Revoltati si ingrijorati, ceruserA mdsuri impotriva politiei

prefectului pentru permiterea unei asemenea anarhii".


Dar politia ce putea sA facd ca s opreasca un asemenea
suvoi de oameni cum nu mai vdzuse pind atunci Craiova ?
Curind, incepu campania electorald din anul 1920,
condusd, bineinteles, de tovardsul nostru Nicolcescu. El
era pretutindeni in mijlocul tovardsilor i acest contact
permanent cu masele muncitorilor Ii atrAgea un respect
plin de simpatie din partea tuturor. El alese grupuri de
cite doi-trei tovarAsi care urmau s plece prin judet pentru a vorbi oamenilor despre partidul i programul nostru.
s1

Intr-una din aceste grupe fui i eu ales si plecai la


Plenita cu Costica Constantinescu, teracotistul. Dar, acolo,
in dimineata intrunirii, sala fu ocupata de citiva chiaburi
ai comunei impreund cu perceptorul, oamenii primarului
si

altii, iar la usa de intrare fu postat un jandarm cu

pusca amenintatoare, care oprea pe oameni s intre in sada.

Atunci, ma- urcai la tribund, urmArit de rinjetele batjocoritoare ale celor ce ma invitau sd iau cuvintul i adresindu-md lor le spusei 1initit cA noi am voit sd le vorbim
oamenilor din popor cdrora ei le-au rdpit libertatea,
calcindu-le drepturile legale si-i ameninta cu jandarmul
de afard.
Dumneavoastrd n-avem nimic sd vA spunem !
$i, luati pe neasteptate, abia incercard sa protesteze,

iar noi pdrdsirdm sala.


Celelalte echipe impdnard satele i vorbird in grupuri
restrinse.
Mai rdu o patiram la Poiana Mare. Acolo plecasem cu
Nicolcescu i cu un cheferist. In sat, un preot, zis popa

Tinichea, si un cdpitan, iesit la pensie chiar atunci, zis


Cenusd, adunind sAtenii la primdrie, Ii infricosard, spunindu-le Ca noi, bolsevicii, am venit s le comunizdm
femeile, sA facem grajduri din biserici i multe altele de
162

www.dacoromanica.ro

astea. Apoi li pornira contra noastra & ne goneasca cu


ciomegile din comuna. Nicolcescu, care fusese la primarie

si ascultase pe fereastra deschis la tot ce ni se pregatea, ma puse in cunostinta cu primejdia ce ne ameninta.


Eu hotdrii sa mergem in intimpinarea lor pe sosea, lipsit
de experienta unor asernenea situatii. Cella lti ma apro-

bard. Dupa vreo suta de metri, ne gasiram in fata unei


cete armate cu ciomege. In fruntea ei, popa se opri si ma
irltreb cine sintem si ce cautam in comund ? Cind i-am
raspuns cu voce sigura ca am venit in propaganda electorald, pentru partidul celor sdraci si nedreptatiti, popa

a strigat : Astia sint ! Pe ei !" Oamenii au ridicat domegile asupra noastrd, dar nu pdreau prea convinsi, caci.

cum stateam drept in fata lor, cu miinile intinse, indepdrtam usor ciomegile de deasupra capului. Poate ca
tinuta mea ii cam incurcase. Numai un ciomag, pe care
intirziasem sa-1 indepartez, ma lovi In cap si singele
incepu sa curga. Eu insa nu simteam nimic. Doar vazui
singele curgind pe fata. Atunci, ma repezii in gitul popii
si-i strigai : Esti slujitorul lui Dumnezeu ? ! Ai pus
oamenii sa ma omoare ? SA stii ca ai sa dai seama si lui
si lor !"
La aceste vorbe, satenii se oprird si, ajungind la pri .
manie cu totii, oamenii, pina la urmd, imi luara apararea,
upa ce-1 infruntai si pe capitanul Cenusa, care incercase

sa ma loveasca. Multimea intelese repede situatia si,


indignata, ma urmari cu privirile pline de simpatie,
indreptindu-md spre spital, unde mi se facu un pansament
la cap. In tot acest timp, Nicolcescu fu nedespartit, lingd
mine.

Vestea se raspindi repede si la Craiova, si la Calafat,


-uncle ajunseram, spre seara, iar in camera de la hanul
unde trasesern, venira profesorii gimnaziului din Calafat,
163

www.dacoromanica.ro

cu directorul ce-mi fusese coleg de universitate, sa se


intereseze de noi. Ramasi singuri, Nicolcescu se apropie
de mine si cu glasul inecat de emotie, privindu-mi capul
bandajat, cum erarn, imi spuse :
Tovarase Cruceanu, lasa-ma sa te imbratisez. Ai
fost cum nici nu m-as fi asteptat... etc.
In tAcerea odaii, amindoi ne-am privit zimbind si plini
de emotie, caci amindoi eram niste sentimentali, care insa
nu ne pierdeam capul, chiar cind era lovit... Eram bucurosi ca propaganda reusise. Simteam c satul intreg era

cu noi. Doua saptamini a stat popa inohis in easa de


teama sa nu fie batut de oameni, dupA cum rn-a informat
la Craiova protopopul, ce-1 convocase pentru a-i relata
faptul. La Poiana, am avut cincizeci de voturi.
Cind, a doua zi, am ajuns In gara Craiovei, o masa
de oameni ne astepta in spatele ei si am fost dus in urale
pina in strada Mintuleasa, unde locuiam, umplindu-se
strada cu multimea ce ma insotea.
Dupd alegeri, sindicatele s-au dezvoltat si au atras tot
mai multe elernente, in lupta revendicarilor, conflicte cu
patronii etc. S-au afirmat si grupele comuniste sub conducerea cizmarului Cioni, cu Costica Constantinescu,

Neuman, Negru si alti tineri, care agitau ideea tinerii unui


congres pentru afiliere la Internationala comunista. Tot

atunci s-a format si organizatia tineretului, careia

Ii

dddeam tot conoursul. Nemultumirile muncitorilor se


manifestau neincetat in toata tara, ca si 1a noi. Greva
generala era ceruta cu insistenta. Ea a si fost hotarita,
mai mult fara voia conducerii de la Bucuresti, In orice
caz, MIA o serioasa pregatire a conducerii ei. Dar netinind

seama de data fixata, muncitorii de la C.F.R. parasira


lucrul cu trei zile Inainte si plecara, in corpore, de la
ateliere si de la gara, indreptindu-se spre localul nostru
din Copertari. Tocmai atunci Nicolcescu lipsea, si tovarasii
164

www.dacoromanica.ro

ma chemara, in graba, de acasa, pentru a primi pe grevisti.

In fata multimii care ocupase sala, curtea i strada, vorbii


cu insufletire, salutind lupta grevista solidara cu intregul
proletariat si care duce la izbinda. Pe cind vorbeam,
apdru i Nicolcescu in sald, se apropie de mine si imi
sopti : Ce-ai fdcut ! Lasa-ma pe mine sa vorbesc. Noi
nu voim sal fii arestat." Apoi, dupa citeva fraze, urma
cuvinttil lui, care continua sa inflacareze pe grevisti.
Minunatul tovaras Nicolcescu, cu sufletul lui cald, se
temea sa nu fiu intimidat de prigoana regimului, la care,
cu drept cuvint, se astepta, dupd ce vorbisem grevistilor

de la C.F.R. Dispozitia luata de la Bucuresti, de a nu


pardsi locuintele, in timpul grevei generale, la Craiova
a fost calcata. In dimineata izbucnirii grevei, mai multi
tovardsi am iesit pe strada. Eu 1-am intilnit pe Diosteanu,
care mi-a spus c oamenii ciroula pe la toate intreprin-

derile. Ca greva e tinuta pretutindeni. Au fost in zilele


urmdtoare arestari masive, intimpinate cu demnitate.
Tovarasii se stringeau serile la local, unde ma gaseau si

pe mine. Eu nu fusesem arestat, cum fusese Mihail


Macavei la Severin i altii, cad vorbisem ceferistilor dind

exemplu greva muncitorilor italieni, frinata de socialdemocratii de dreapta, care Incurajaserd fascismul, si
cereau o actiune hotarita. In rapoartele agentiior despre
ce greva anume vorbisem nu se ldmurea, iar primul pro-

curor refuzase arestarea. Atunci, in miscarea noastra


n-am avut nici o defectiune, decit convingerea incapacitatii conducatorilor oportunisti din fruntea Partidului

socialist, din Bucuresti i provinciile alipite, care erau


depasiti de noua situatie a miscarii revolutionare. Aveam

nevoie de un partid de tip nou. Pentru aceasta trebuia


sa convocam congresul istoric din care a luat nastere
Partidul Comunist Roman.
165

www.dacoromanica.ro

Prigoana impotriva activistilor din miscare se facu


salbaticd. Muncitorii erau scosi din muncd, chemati pe
la politie, arestati sub diferite pretexte. Nicolcescu nu
mai era primit, ca ospatar, la nici un local. Tovardsii
cizniari, cu Ionita Brucner, il luara in micul lor atelier
si-1 invatara cizmarie. Mie prietenii nu-mi mai dadeau
bund ziva. Colegii spuneau Ca sint un nebun de bunacredinta. Iar unii, ca. Sint platit de Moscova. Dar toti ne
simteam uniti intre noi si destul de tari.
Dupa congresul I al P.C.R., pe cind eram inchis, a fost

si Nicolcescu detinut la inchisoarea Jilava, in conditii


foarte grele, care i-au ruinat sanatatea cu totul. Fusese
acuzat c luase parte la punerea bornbei de la Senat, in
urma careia murise ministrul Greceanu, de atunci. Era o
josnica inscenare. Dupa ce a fost eliberat, a fost internat
la un sanatoriu de tuberculosi, de unde iesise, nevoit s;1
munceasca, pentru a intra apoi in altul. Dupa vreo doi
ani, s-a stins unul dintre cei mai buni fii ai poporului
nostru, dintre cei mai devotati luptatori ai clasei muncitoare. Muncitorimea craioveand nu-1 va putea uita niciodatd. Iar sirul martirilor clasei muncitoare a urmat mai
departe, tot timpul ilegalitatii.

www.dacoromanica.ro

PRIMELE CANDIDATURI SOCIALISTE LA GORJ

Dup.& primul razboi mondial, agitatia in straturile


muncitoresti si. taranesti claclea nastere la diferite combi-

natii politice, la aparitia de noi partide politice si la o


serie de manifestatii a vechilor partide. Printre acestea,
incepu s se afirme mai puternic si Partidul Socialist,
care ma trimise la Tg. Jiu in anul 1920 sa depun pentru
prima card o lista de candidati pentru alegerile parlamentare. Pe lista erau patru candidati, in frunte cu mine,
urmat de C. Preutesesou (Preuteasa), Gh. Luca, muncitor
la Turnu Severin, si. Constantin Gh. Nicolcescu, secretarul
seotiei Partidului Socialist, de la Craiova.
Petitia adresata fprimului presedinte al tribunalului
Gorj, prin care ceream sa candidam pentru scaunul de
deputat la alegerile ce vor avea loc la 25, 26 si 27 mai
a.c.", trebuia s& fie sustinuta de cincizeci de alegatori.
Dar cincizeci de oameni care sa consimta la sustinerea
unei liste de candidati ai Partidului socialist depus pentru prima card intr-o localitate uncle nu era nici o organizatie socialist& nu erau deloc usor de gasit. Cum in popu167

www.dacoromanica.ro

latia anuncitoare a Tg. Jiului medicul Mihail Cruceanu,


bdtrinul meu, se bucura de o mare popularitate, caci nu

fusese nici un om necautat gratuit de el i murise in


razboi, fiind ingropat in cavoul eroilor, nu mi-a fost
greu sa gasesc pe cei cincizeci de alegatori. Am ieit in
strada, prin fata judecatoriei, i am inceput sd ma adresez
tuturor trecatorilor, pe care nu-i cunoteam, rugindu-i
sa se prezinte cu mine spre a semna ea propunatori ai
candidaturii listei pe care figuram.
Trebuie sa marturisesc cu adinca recunotinta Ca la
auzul numelui celui ce candida n-am avut nici un refuz.
Rind pe rind, cei solicitzti intrau cu mine la judecatoria
urbana, situata atunci pe strada Tudor Vladimirescu, i
semnau lista, pe care o am acum in. Lava. i care cuprinde

un numar de treizeci i trei de semnaturi, la care ajunsesem. Imi mai trebuiau citeva semnaturi, pe care le-a
fi obtinut, gra indoiala. La ora prinzului, am Incetat
colectarea de semnaturi pentru vreo doua ore, in care timp

rn-am intilnit cu unul dintre candidatii partidelor burgheze,

un proprietar, fost conservator-democrat din

partidul lui Take Ionescu. Eu il cunoteam destul de


bine, caci cunoteam toata populatia Tg. Jiului, iar el
ma ruga foarte prietenos sa-mi retrag candidatura, caci
voi atrage toti alegatorii oraului i nu ma voi alege nici

eu, i nici el, care fusese inainte de razboi prefectul


judet-ului, cunoscut de populatia Gorjului. Propunerea lui
se sprijinea pe faptul c ne cunoteam de mult, iar familiile noastre fusesera totdeauna in bune relatii. De altfel,
ma cunotea ca pe un om ce nu umbla dupa situatii politice ; el ii inchipuia ca lista depusa fusese improvizata
de mine, ca actiunea mea era o simpla fantezie de scriitor.

Atunci i-am explicat ea nu era vorba de o candidatura


168

www.dacoromanica.ro

personala, a mea, ci de o hotarire de partid pe care eu


eram obligat s o execut constincios. Ar fi fost din
partea mea o indisciplina egala cu o tradare dacd as fi
renuntat la depunerea listei partidului. Omul nostru insa,
ca orice vechi burghez, intelegea cu mare greutate, sau
nu intelegea deloc asemenea probleme morale. Cum judecatorul cdruia trebuia sa-i depun lista ii era cumnat,
caruia noile evenimente ce framintau o tard intreaga, nu-i
putusera schimba nimic din vechea mentalitate, se prefdcu
ca nici nu ma cunoaste si se purta cu mine ca un stapin
cu sclavii lui, cu toate Ca fusesem inainte in bune relatii
cu el. De altfel, asa se purta el cu toata populatia pe care

o disnretuia. Pentru el, eu nu mai eram cm, ci un biet


nenorocit, pentru care nu mai era nici o lege, decit atit
cit o ingaduie el. Nu ajunsesem socialist ?
Cind ma prezentai, cum se obisnuia i pentru cele-

lalte liste de candidati ce se propuneau, cu alti trei alegdtori, grefierul ma trimise cu oamenii la domnul judecator

Alexandru

Caribol,

care ma privi acru

si,

intorcindu-se cdtre cei trei alegdtori, Ii lud in primire,


intrebindu-i cu un ton aspru daca sint socialist si daca
sustin candidaturile socialiste.

La protestul meu ca. legea nu-i ingaduie nici un fel


de intrebare, mai ales cu ton amenintdtor, el ridica tonul,

contestindu-mi dreptul de a-I invata legea i asa mai


departe. Oamenii infricosati se uitara rugtor inspre mine
si raspunsera inginind ca nu 'stiu nimic despre socialism,
si

bietii oameni aveau dreptate. Judecatorul ramasese

magistratul vechiului regim, i calcind i legea, si omenia


ii daduse arama pe fata.

Lista candidatilor socialist n-a putut fi depusa, dar


regimul ingimfatului judecator a fost maturat de valul
vremii.
169

www.dacoromanica.ro

Cind privesc aceasta petitie a canditatilor la alegerile


de deputati si cele treizeci si trei de semnaturi ce figureazd pe petitie, ma gindesc cu duiosie unde or mai fi
propunatorii de atunci si citi din ei mai traiesc Inca. Ce
pacat ca nu mai traieste de mult Alexandru $tefulescu,
cronicarul gorjan, sa-i incredintez petitia cu semnaturile,
pentru a fi trecute si ele in istoria judetului.

www.dacoromanica.ro

0 INTRUNIRE LA TURNU SEVERIN

In campaniile electorale, muncitorii de la Craiova folo-

seau organeie de publicitate de la Turnu Severin, in


care ne anuntam candidatii pentru alegerile parlamentare sau comunale, cdci noi nu aveam presa noastrd la
Craiova. Iar noi imprumutam vorbitorii nostri severinenilor, printre care eram totdeauna delegat i eu. In felul
acesta duceam activitatea propagandisticd, deseori,
impreunA.

Imi amintesc cd dupd 23 august 1944 am tinut o conferint severinenilor 1a teatrul lor local, vorbind despre
Ion Creangd i prezentindu-1 publicului cu totul atfel
de cum fusese prezentat pinA atunci. In opera lui Creangd
trdieste vie si nealteratd conceptia papulard despre viata
satului.

Dar in timpul ilega1itii, asemenea conferinte nu se


puteau tine. Atunci luptam in fata instantelor judecdtoresti s apdr pe tovardsii mei, cArora li se inscenau fel
de fel de pracese, sau ne sustineam in fata maselor programul politic, pe baza cAruia ceream votul alegdtorilor
in diferitele campanii electorale.
171

www.dacoromanica.ro

Intr-o campanie electoral, dupd ee avusesem o intrevedere la Bucuresti cu ministrul Franasovici, caruia ma
adresasem la Ministerul de Interne, cerindu-i sd se respecte libertatea eetatenilor si a intrunirilor in timpul alegerilor, mi s-au dat asigurari c Blocul Muncitoresc are
toat libertatea in propaganda lui electora16, ca i toate
celelalte partide.
Dupd aceste asigurdri, in care nu credearn deloc, am

plecat la Craiova si de acolo la Turnu Severin, fieful


electoral al lui Franasovici, chemat de tovarsi la o
intrunire.

Ajuns in gala, fui intimpinat pe peron de trei tovardsi, care relatard despre situatia locald. Casa poporului
fusese inchis de politie i orice intrunire interzis. Dar
unde erau tovardsii cu care urma s' tin intrunirea ?
0 sd-i vedeti, cind vorn pleca inspre local.
In spatele gdrii, mai aprura vreo citiva tovardsi, care

asteptau in dreapta si in stinga strdzii. Pornind spre


local, incepurd s. ni se alaure grupuri mid de muncitori.
Ne acusem vreo treizeci, patruzeci de persoane si
numdrul nostru crestea mereu, pe masura ee ne apropiam
de Casa poporului. Cind ajunseram in fata ei, fui intimpinat de un comisar foarte emotionat, privind probabil
multimea care ma urma, si care ma intrebd ce doresc. Ii
rdspunsei, aproape poruncitor, c. vreau s'a tin o intrunire
in localul nostru, al muncitorilor, deoarece sosesc chiar
acum de la Ministerul de Interne, din Bucuresti, unde
ministrul Franasovici rn-a asigurat c avem toata libertatea intrunirilor.
In acest timp, masa din spatele meu trecu de o sutd
de persoane, care toate impingeau struitor spre intrare,
si comisarul se dete putin la o parte, lasindu-m s intru,
dar intrebindu-md daca imi iau rspunderea.
172

www.dacoromanica.ro

RAspunsul fu prompt. Imi luam toat rAspunderea, si

intr-o clip intreaga sad fu plind pind la ultimul loc.


Erau cel putin trei sute de persoane.
Cel care prezida era tovarsul State Ciuhurezu, azi
decedat. Bucuria i increderea in fortele clasei muncitoare,

unite, se citeau pe fata tuturor. In uralele unei sli


intregi de luptatori plini de avint, mi s-a dat cuvintul si,
spre multumirea or, nici cel care vorbea n-a fost mai
prejos decit entuziasmul ascultAtorilor.

Pentru a nu stiu cita oard, dezvoltam in feta cetitenilor nostri programul Blocului Muncitoresc TArAnesc..
La usa slii, vreo patru agenti si po1iiti ascultau vorbele mele, ce frAmintau multimea ascultAtorilor. Ciinii de
pazA ai stpinilor burghezi se simteau izolati si invinsi

in mijlocul intregii asistente. Si totusi, figurile lor nu


voiau sA arate infringerea. SA se fi desteptat in mintea
lor o fdrimA de constiintd, cA si ei fac parte din poporul nostru ? Nu s-ar putea sti. Dar bravind clipa in care
se gAseau, unul din ei intrebd pe un tovarAs
asa mi s-a spus mai tirziu :
Cu cit 11 plAtiti pe profesorul Asta ?

cel putin

Iar rdspunsul rdsunA intr-un hohot de ris, repede


inAbusit, spre a nu atrage atentia sail.

Dupd 23 August, State Ciuhurezu, bdtrinul luptAtor


comunist din Mehedinti, mA invita sA tin o conferinta
la sindicatul unei mari intreprinderi din Bucuresti i cu
aceastd ocazie imi aminti de intimplarea de mai sus,
dar i vocea lui, si fata mea trAdau pe nesimtite duiosia
pe care ti-o aduce amintirea trecutului.

www.dacoromanica.ro

TN LUPTA PENTRU CONSTITUIREA


PARTIDULUI DE TIP NOU

Vechii militanti ai Partidului social-democrat roman,


infruntind multe persecutii si tradari, au pastrat totdeauna principiile impuse de lupta de clasa, facind mereu
apel la unirea proletariatului in cadrul national si international, luptind consecvent pentru pace. In consfdtuirile

si congresele organizate de Internationala a II-a, delegatii romani au fost alaturi de stinga radicala la Stuttgart,
la Zimmervald, la Stokholm, in actiunea contra razboiu-

lui si de partea propunerilor lui Lenin. Cind, in cursul


primului razboi mondial, a izbucnit Marea Revolutie din
Octombrie, petrecuta, in parte sub ochii proletariatului
nostril, s-a desteptat increderea maselor populare de pre-

tutindeni si deci si de la noi in propriile lor forte si


credinta ca popoarele pot inlatura mizeriile vietii supusa
exploatarii si mdcelul razboaielor, prin unire si lupta sub
conducerea unui partid de tip nou.
La sfirsitul primului razboi mondial, Internationala
a II-a era compromisa in fata miscarii revolutionare. Conducdtorii ei se unisera In timpul rdzboiului cu guvernele
lor burgheze, votasera ereditele de razboi si intrasera In
174

www.dacoromanica.ro

aceste guverne ajutind macelul popoarelor prin razboiul


imperialist. Poporul nostru de asemenea trecuse prin
focul acestui rdzboi. Iar generalul Averescu, incheind
pacea de la Buftea, ajunsese idolul unei mari parti a taranimii, pe ai carei fii Ii impuscase in revoltele din 1907.
Un grup de intelectuali cunoscuti pe atunci se agitau s
formeze un partid al munch. Erau din ultima generatie,
mai tineri, ca doctorul N. Lupu, 0. Goga, Gr. Trancuprofesorul Mihai Carp, M. Macavei, Grigore lunian
si altii.

Bratienii, sefii Partidului Liberal, impreuna cu camarila regelui Ferdinand, stateau la pind in asteptare. Ei
socoteau c multe se schimba in lumea asta, afara de
puterea lor. Se mai agitau i alti pretendenti pentru a
cistiga increderea trii. Numai sefii organizatiilor muncitoresti, mai ales unii dintre cei din provinciile proaspat
revenite la matoa nationala, Transilvania si Bucovina,
bateau pasul pe loc, in dezacord cu puternicele agitatii
ale maselor populare, raminind astfel credinciosi practicilor Internationalei a II-a.
Dar Marea Revolutie din Octombrie i glasul lui Lenin
in fruntea Internationalei a III-a faSunau ca o puternic5
chemare in inimile proletariatului de pretutindeni. Mai
ales numele lui Lenin flutura pe buzele tuturor. Si nu
era de mirare ca-1 auzeam i eu, cum il auzisem i la
Odesa, unde traisem zilele agitate ale revolutiei, unde
intilnisem, cum am mai spus, pe Mihai Bujor i pe
Alexandru Nicolau, fostul meu coleg de clasd de la liceul
Sf. Sava. Ei organizau batalionul voluntarilor revolutionari romani.
Dar dupa intimplarile primului rgzhoi, i proletariatul nostru, adic.4 Partidul socialist din vechiul regat, ca
si partidele social-democrate din provinciile ce se alipi175

www.dacoromanica.ro

serai statului nostru, era hotarit sa lupte pentru a ne


furi propria noastra viata a intregului popor eliberat
de asupritori i stapIn pe el, asa cum Meuse si Lenin
impreund cu tovardsii si. Pentru asta, ne trebuia un
partid al clasei muncitoare, un partid de tip nou, pe care
sa-1 afiiem la Internationala Comunista. Dar pentru atin-

gerea acestui scop, aveam de luptat cu doi adversari.


Unul din ei era, bineinteles, Intreaga administratie a sta-

tului de sub conducerea guvernelor regimului trecut,


care nu se simteau prea amenintate de opozitia pasiva a
conducatorilor partidelor social-democrate din provinciile
alipite statului roman. Conducatorii partidelor burgheze
erau ins infricosati la gindul existentei unui partid
comunist roman. Al doilea adversar care ni se opunea
cu multd indirjire erau chiar conducatorii vechii miscari,
uniti cu cei mai noi, care, fie ca nu intelegeau situatia
politica, fie dintr-un inradacinat oportunism, mult mai
comod decit o adevarata lupta, revolutionara, aminau
mereu tinerea congresului care urrna s dea nastere par-

tidului de tip nou. Un fapt convingdtor care le-a demascat oportunismul a fost conducerea acelei greve gene-

rale din 1920 care s-a prabusit din cauaq incapacitatii


thr, cu toata hotdrirea i devotamentul proletariatului
care o fdcuse.

Era limpede c aveam nevoie de un alt partid si de


alti conducatori.
Sub provocdrile indraznete ale coalitiei patronale si
ale brutalitatilor guvernelor fara autoritate, s-a organizat

in tot cuprinsul Orli o propaganda sustinuta de catre


muncitorii locali ai sectiilor politice i cu delegati trimii
de la Bucuresti pentru 15.murirea situatiei politice, in scopul constituirii unui partid de tip nou, care sal fie afiliat
Internationalei a III-a conduse de Lenin.
176

www.dacoromanica.ro

Pe lingd organizatiile socialiste si social-democrate, se


formaserd grupe
cele mai multe din tineri curajosi si
plini de avint
organizate canspirativ, care se intitulau

grupe comuniste" si. care, pe lingA propaganda verbal


facutA printre tineret, aveau si sarcina de a demasca propunerile si cuvintarile vechilor conducAtori oportunisti
prin intreruperi chiar in mijlocul sedintelor, spulberind
astfel autoritatea acestor conducatori care se opuneau
tinerii unui congres pentru afilierea miscArii muncitorest la Internationala a III-a. Acesti conducAtori izolati
de mase furA inlaturati mai tirziu la alegerea delegatilor
pentru congres.
0 grupd comunista se formase si la Craiova, condusA
de cizmarul Cionis, in care se gseau CosticA Constantnescu, teracotist, Negru, vinzAtor intr-un magazin de
haine, Neuman si. altii, care in activitatea noastr de
lAmurire a situatiei politice ne dAdeau un sprijin efectiv.

De altfel, la Craiova, ca in toate sectiile partidelor


socialiste si social-democrate din .tard, se tineau dese
consfAtuiri destul de agitate, de la care nu lipseam niciodatA. Toat, iarna anului 1921, ele se tinur lant. Uneori ni se trimiteau si tovardsi din Bucuresti pentru a ne
vorbi in acelasi scop. Printre acestia a lost si Gh. Niculescu-Mizil, care ne-a fAcut o expunere de vreo douA ore,

cu o vervA cuceritoare, sprijinindu-se pe fapte si argumente si provocind entuziasmul adunArii. La Birlad, de


asemenea, se auzea cd un profesor de istorie, P. Constantineseu-Iasi, tine regulat conferinte, pe care le-a si publicat intr-o brosurd, popularizind principiile leniniste.
De asemenea la Severin se desfasura o intinsd propagand condusd de tovardsii Elena si de Misu Macavei,

pentru crearea unui partid comunist afiliat la Internationala a III-a. Iar la Oradea, secretarul sectiei Partidului
social-democrat, Eugen Rosvany, milita hotArit pentru
177

www.dacoromanica.ro

aceeasi cauza. ca i la Tg. Mures, unde tovarasii condusi


de Kbl6s Elek, infringind opozitia vechilor sefi, alesesera
delegati noi
reprezinte la congres, cerind si ei afilierea dorita de toti muncitorii i crearea partidului comunist. tirie sosite din toata tara ardtau ca valul ridicat
de constiinta i vointa maselor inlaturase uneltirile vechilor conducat ori.
Dupa, inapoierea de la Moscova a delegatilor miscarii

noastre muncitoresti, care luase contact i intelegere cu


conducatorii Internationalei a III-a, printre care se aflau
Gheorghe Cristescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Fabian, Eug.
Rosvany i Popovici, dintre care se retrdsese Fluieras, ca

social-democrat hotarit impotriva politicii leniniste, s-a


fixat data tinerii congresului la 8 mai 1921. La Craiova
au avut loc largi dezbateri, in trei sedinte, unde au fost
alesi delegati pentru congres C. Nicolcescu si Mihail
Cruceanu. Dar Nicolcescu neputind pleca la Bucuresti,
mi-a incredintat i delegatia lui mie, raminind sa reprezint sectia Craiova la congres. Sosind La Bucuresti, unde

se stringeau delegatii din intreaga tara, am gasit sala


partidului inchisd si sigilata Inca din timpul grevei generale din 1920. Congresul a fost nevoit sa-si inceapd sedintele pe strada Academiei, in cloud odaite strimte ce ddeau pe o &Mita, azi ddrimate, ale redactiei ziarului Soci-

alismul, organul central aa Partidului socialist Ad se


inghesuisera i delegatii, i invitatii, i reprezentantii pre-

sei, unii peste altii, pe ferestre, pe mese, ba i pe sub


mese.

Dupd ce s-a cons tituit biroul congresului : presedinte

Stoiculescu de la Galati, vicepresedinte

Mihail

Cruceanu de la Craiova, Andrei Ionescu, timplar, de la


Constanta, i dupa ce s-au ales comishle de validare si de
rezolutii, social-democratii de dreapta au inceput lupta
178

www.dacoromanica.ro

pentru aminarea congresului. Numai asta ii interesa. In


felul acesta, ei tineau pe loc lucrdrile congresului. Majoritatea delegatilor erau oameni noi in partid, dar reprezentau cu hothrire vointa si nzuinta maselor, cum erau
cei din Oltenia, din Ardeal, din Dobrogea si Galati. Din
restul Moldovei si din Bucovina nu venise nici un delegat. Printre delegatii din Bucuresti si. din Ploiesti, se
gaseau tovarsii cei mai experimentati. Toti ascultau
nerabdatori argumentele mestesugite insirate de opozitie, binecunoscute, de altfel, urmrind sd boicoteze lucrdrile in speranta ca poate politia ii va ajuta oprind congresul. Faptul s-ar fi putut intimpla. In focul discutiior,
un tovaras de linga mine ma indemnd s'a" propun la vot
respingerea problemei, cu aminarea congresului si inchiderea discutiilor, ceea ce am si fa'cut. Astfel s-a incheiat
toat aceastd vorbarie inutild si s-a trecut la dezbaterile
fixate prin ordinea de zi. Dupg o larga analizd a activitatil fostului comitet condus de Ilie Moscovici, care
refuzase, din inchisoare, s' prezinte raportul obligatoriu,
Gheorghe Cristescu a cerut inchiderea discutiei. Dar
Alexandru Dobrogeanu-Gherea s-a opus propunerii sale,
si discutia a mai urmat, scotind la iveald multe din plgile vechii conduceri.

Ajunsesem in a treia zi de congres fara s termindm


de discutat primul punct din ordinea de zi legat de activitatea fostului comitet. Dar cu totii eram obositi de strimtoarea in care se desfAsurau dezbaterile si s-a propus s'a
formam o delegatie pentru a ne prezenta Ministerului de

Interne cu cererea de eliberare a salii din Bucuresti a


Partidului, in vederea continuarii congresului. Printre cei
cinci delegati, Alexandru Dobrogeanu-Gherea si 'Inca

vreo doi deputati alesi in parlament, am fost delegat si


eu numai ca vicepresedinte al congresului. Ministrul C.
Argetoianu ne-a primit imediat si, cu un aer prea bine179

www.dacoromanica.ro

voitor, ne-a intrebat ce intentioneaza congresul in privinta afilierii la Internationala Comunista, adaugind sf atuitor :
Imi inohipui CA acum, cind sinteti partid politic
ocupind un loc in viata publica a tarn, nu yeti face greseala de a VA lega soarta, ba chiar existenta de un aventurier ca Lenin, care, dupa, informatiile sigure ce posed,

va fi foarte curInd inlaturat de armatele oe inainteaza


spre Moscova, taindu-i orice retragere.

N-am putea sa v dam nici un raspuns, domnule


ministru, i-am adresat eu ouvintul, cad e greu sa stim
dinainte ce va hotari congresul.

Dar el, bine informat de agentii politiei strecurati in

salk privindu-ne pe toti, ne-a replicat amenintator :


S stiti toti ea nu vom ingadui niciodata, in tara
romneasca, existenta unui partid bolsevic 1

S-a si tinut de cuvint cit a putut. Ian audienta s-a


terminat,

acordindu-ni-se eliberarea salii pe trei zile.

A doua zi, sala cea mare din strada Sf. Ionica (care
nu mai exista acuma), curatita cu grij de tovarasele
noastre, ce muncisera toatd noaptea, ne astepta, decorata
modest, cu o masa lunga acoperita de o pInza rosie, cu

un vas de Lori, din care ne privea un buchet zimbitor


si incurajator ca si portretul lui Marx, atirnat pe peretele din fundul salii.
De cu seara, in vederea dezbaterii punctului al doilea

de pe ordinea de zi

afilierea la Internationala a
III-a , Cristescu, care publicase in Socialismul intregul
raport relativ la acest punct, ne anunta pe scurt continutul lui, spunindu-ne cd va urma si o completare printr-un coraport, dupd care vor incepe a doua zi dezbate-

rile. Dar cum coraportorul, D. Fabian, era inchis la


Jilava, Dobrogeanu ma anunta ca am fost ales sa-1 inlo180

www.dacoromanica.ro

cuiesc. Sedinta s-a deschis sub presedintia masivului nos-

tru tovards Andrei Ionescu, de la Constanta. Inainte de


a lua cuvintul, s-au fdcut trei declaratii din partea celor

trei grupe din congres. Prima a fast fcutA de cdtre


Banta, de la Brasov, in numele celor care cereau aminarea congresului. A urmat apoi dearatia lui Eugen Rosvany, de la Oradea, care a cerut hotdrit continuarea congresului. i apoi Th. Iorddchescu, care nu era impotriva
afilierii, a declarat ea' pentru a pdstra unitatea Partidu-

lui propune aminarea punerii la vot pentru moment a


afilierii". El vorbea din partea unitaristilor", cum isi
spuneau ei.

Cind am venit la tribund, urmat de privirile atintite


asupra mea a delegatilor din tard, mi s-a pdrut cd, adresindu-m lor si invitatilor din congres, ma ascultd toti
tovardsii mei din Craiova si toti cei din intreaga tard.
Cuvintele rostite cu cdldurd erau urmdrite cu atentie si
incordare, in tdcerea generald ce se Meuse. Simteam cd
fiecare clipd se fixeazd pe placa invizibild a timpului. Toate

aceste momente de incordare mi-au rdmas nesterse in

minte, tot atit de vii ca si cu o jumdtate de veac in


unmd. Aud si acum, ea si atunci, cind terminam expunerea vreunei idei care izbea pe ascultdtori, cum se striga
din sald :
Presa ! SA ia nota presa !

si glasul aeoperit de ropotul prelungit al aplauzelor.


Dupd aceastd cuvintare, au urmat dezbaterile, alter-

nind la tribund cite un vorbitor pentru, urmat de unul


contra, pind cind, terminindu-se sirul vorbitorilor contra
afilierii, au fost ascultati cei care rdindscserd inscrisi --sd
sustie afilierea. Votarea s-a fdcut pe fatd. Fiecare delegat
venea la tribund exprimindu-si votul, ceea ce am fdcut
si eu, in aprobarea majoritatii celor din sald.
181

www.dacoromanica.ro

Cind s-a dat rezultatul votului, anuntindu-se CA imensa

majoritate votase pentru afiliere, o emotie nestapinita


cuprinse pe delegati. Oamenii iesiserd din banci, Ii stringeau miinile cu entuziasm, se imbratisau cu cAldur in
fata acestui eveniment, la care ne asteptam Cu totii si
care totusi ne stApinea puternic simtirea prin solemnitatea lui.
Simteam oare cA viitorul. era sd prefacA acest act
politic intr-un act istoric ? N-as putea spune. Noi 1-am

indeplinit stapiniti de necesitatea luptei in care eram


prinsi, dar nu ne-am gindit, cel putin o spun pentru
mine, ca el va schimba radical cursul istoriei poporului
nostru.

Deodatd, din mijlocul multimii izbucni inaltatoare


melodia coplesitoare a Internationalei. 0 cintam cu totii,
privindu-ne unii pe altii, i ni se prea OA ea izvoraiste

atunci din inimile noastre cuprinse de framintarea ei


plinA de avint.

In aceeasi sada, a doua zi, dupd prinz, a intrat prefectul politiei urmat de o droaie de comisari regali, de
comisari de politie, de agenti, i ne-a invitat s ludm loc
in banci. Apoi, citind lista nominald pe care o avea in

mind, ne-a intrebat pe fiecare in ce fel am votat in


problema afilierii. Protestele delegatilor, ale lui Dobrogeanu-Gherea i Cristescu, motivind c totul a fost incuviintat de guvern, n-au fost luate in seamd. Fiecare delegat a raspuns ou glas tare cum a votat. Aceasta a fost
a doua votare, spuneam noi. Intelegind ce ne astepta,
unii dintre delegati au fost sfatuiti, pe soptite, s spund
CA au votat impotriva afilierii, pentru a rAmine citiva
conducAtori in libertate. Dar nimeni n-a primit s-si nege
votul. Cei care fuseseram pentru afiliere au fost trecuti
in dreapta tribunei, ceilalti, care se abtinuserd sau votasera' contra, au fost treouti in stinga. Dintre ei, tovarAsuI
182

www.dacoromanica.ro

Iorddchescu, adresindu-se prefectului, a declarat cd actul


nostru priveste numai organizarea interioarA a partidului i e absurd orice amestec din afarA, c toti delegatii

sint solidari in aceasta privintA. Dar nimeni n-a tinut


seamd de aceastA declaratie, i intregul grup fu evacuat
din said, rminind numai noi, cei care votaserdm afilierea.

In asteptarea dubelor care urmau sa ne transporte la


inchisoarea VAcAresti cum se lAsase o tAcere apAsatoare
si peste noi, i peste cei care ne pazeau, spre surprinde-

rea tuturor, Cristescu se repezi din bancA la tribund si


adresindu-se nouA striga cu glas puternic :
TrAiascA Partidul Comunist Roman I. Traiasca In-

ternationala a III-a !
La aceste vorbe, sala intreagA rAspunse cu urale si

aplauze, sub ochii incremeniti ai celor ce ne pazeau.


Apoi delegatii din salA furd imp5.rtiti in grupe de cite
opt-zece persoane i, strigati rind pe rind, furd condusi
jos in stradd i imbarcati in dubele care asteptau inconjurate de un puternic cordon de jandarmi.
Ultimul grup fu compus din Gh. Cristescu, Alexandru

Dobrogeanu-Gherea, Mihail Macavei, Mihail Cruceanu,


avocatul Gheorghian, deputatii Stoef si Stanef. Urcati cu
totii in ultima dubd condusa de un tindr sublocotenent,
ascultam surprinsi amenintArile ridicole ale bietului ofiteras pe care ni le arunca prin vizeta dubei. El ne intreba
foarte serios daca stim uncle sintem trimii i, la facerea
noastr foarte explicabila el ne spunea cd sintem trans-

portati pentru a fi executati. Cum aceste amabile preveniri erau fr efect, ofiterul intrigat de linistea noastra
le repeta cu insistentA, strigind apAsat :

Mad, vA duce sa v impuste !

Dar cum totul era in zadar, linistea noastr il contraria grozav pe bietul ofiter. Cu toate c momentul nu
183

www.dacoromanica.ro

era potrivit pentru glume, noi fdceam eforturi sd nu


zimbim.

Cind am ajuns in poarta inchisorii si am coborit din


dubd, invitati sd ne spunem numele i profesia, dupd
Cristescu, Dobrogeanu adauga Ca e inginer. Ofiterul, auzind aceasta, fdcu ochii mari, se apropie de Dobrogeanu

si, cu gitul intins, Ii intrebd foarte intrigat :


Ma, tu esti inginer ?
Dobrogeanu nu rdspunse nimic. Dar, spre uimirea ofiterului, Macavei spuse cd e avocat. Apoi urmd alt avocat i eu, care spusei Ca sint profesor... Bietul ofiter disperat se intoarse spre dreapta i striga in vint :
In definitiv, i eu sint of iter in armata romdn.

Atunci nu ne-am mai putut tine risul, care nu exprima nimic batjocoritor, ci numai mild.

Urmd prima seard pe care delegatii congresului o


petrecurd in inchisoare. Unii dintre noi erau pentru prima
oard inchisi.

Lupta Partidului Comunist incepuse odat cu nasterea lui. i aceastd luptd fu urmatd zi cu zi in inchisoare

pentru respectarea unui regim omenesc. Abuzul unui


guvern cinic, care aprobase deschiderea slii Partidului
socialist pentru tinerea congresului i arestase pe congresisti, indign intreaga opinie publicd a trii. Pentru
obtinerea unor elementare conditii de existenta zilnica,
furam nevoiti s declardm de mai multe ori greva foamei. Primele trei luni, dormirdm pe scinduri goale si
neacoperite. La inceput nu ni se permitea s primim
alimente din afara inchisorii. Membrii familiei care veneau s ne vadd erau bruscati, i convorbirile foarte
scurte se fdceau la distantd, prin gratii. N-aveam voie sd
primim ziare. Ciorba care ni se servea era dezgustdtoare.
Noi am luptat impotriva acestui tratament, pe care 1-am
ref uzat de la inceput. Nu puteam tolera s fim tratati mai
184

www.dacoromanica.ro

rau decit hotii, spargatorii si ceilalti nenorociti care erau


in jurul nostru. Izolati de ei, inchisi in localul femeilor
de uncle ele fusesera evacuate in alta parte, noi am ince-

put s ne organizam viata. Am gasit mijlocul de a ne


procura ziare si publieatii, am comunicat cu cei din afara,
pe foi scrise cu cerneald simpatica, am obtinut vorbitor
liber etc. In localul ocupat acum de noi se tineau conferinte, se organizase un curs de limba franceza predat de

mine si care a ajutat mai ales unora ce au plecat mai


tirziu peste granita. Intre altele, am scris si am reprezentat o revista cu cintece, cu aluzii la intimpldrile
din inchisoare si tachinind firea si obiceiurile unora dintre noi. Printre personajele revistei era si doctorul Tupeu,
reprezentind pe ministrul Argetoianu, care ne arestase.

Revista s-a numit In viligiaturd" si era in legatura cu


arestarea congresistilor si trimiterea lor, pe yard... la
odihn, in viligiatura la Vdcaresti. Revista s-a reprezentat cu succes, de mai multe ori, de care Gh. NiculescuMizil, Mihail Cruceanu, Eugen Ionescu, Misu Macavei si
altii. Tot in acest timp s-a pus la cale de Care reprezentantii justitiei militare o inscenare de care s-a ris mult.
Directia inchisorii ne imprumutase un ciocan ea sal batem

in cuie niste scinduri. A doua zi s-a facut o strasnica


perchezitie si s-a gdsit ciocanul ; am fost acuzati, din
aceastd cauza, ca pregatim evadarea. Dar zelul anchetatorilor s-a potolit dintr-o data cind s-a constatat cd ciocanul

fusese dat chiar de administratia inchisorii. Ingeniosul


comisar regal a reusit Inca o data s se faca ridicol.
Au fost si destule zile tragice. Prelungirea detinerii
noastre fara sa se fixeze data procesului, constringerile
MO motiv pe care le sufeream etc., produceau asupra
noastra o stare de agitatie care crestea mereu. i, ca o
culme, in mijlocul nostru fusesera adusi doi tovardsi ;
185

www.dacoromanica.ro

Pavel Tcacenco si M. Sein, in a paisprezecea zi a grevei

foamei. Ei cereau s fie judecati, cad fusesera inchisi


fard nici un fel de vina in sarcina bor. Noi Ii priveam
consternati cum se sfirseau. Din aceste multiple cauze, ca

protest, cind s-a dat semnalul de inchidere, am refuzat


s intram in camerele noastre. A urmat alarma, telefoane
despre revolta comunistilor", si un pluton de soldati
intra in curtea noastra, in timp ce noi ne plimbam linistiti. Dupd somatii fard efect, dupa Indreptarea armelor
spre noi, auziram vocea generalului Nicoleanu :

Ce mai astepti ? Intoarceti patul pustii si pe ei !


La aceasta prefacere a pustilor In ciomege, am pornit fara graba spre intrarea in camere. Ni s-a cerut o
delegatie care SA arate ce dorim, si pe care am si trimis-o ; era formata din Cristescu, Dobrogeanu si Macavei si, ca urmare, acestia au petrecut o noapte in carcera. Iar dupd ce s-a luat interogatoriul celor in greva
foamei, greva a incetat.
De altfel, judeoarea noastra o ceream si noi, dar data
fixarii procesului se amlna mereu.
Inspre toamna, sohimbindu-se guvernul, primir5.m la
inchisoare vizita a doi proaspeti ministri : Stelian Popescu
si M. Camarasescu, cu care am fost delegat sa vorbesc

si eu si care nu se asteptau, dupd cum au spus unor


gazetari care se interesau de soarta scriitorului, sa arat
atis.ta nepotrivita indrazneala, cerind guvernului sa ne
dea posibilitatea sa ne apardm intr-un proces public. Am
aflat pe urma c prin atitudinea mea zadarnicisem intentia ce:or doi ministri de a ma pune in libertate. Abia
in luna ianuarie 1922 ni s-a dat prilejul sa ne rafuim in
public printr-un proces in fata instantelor militare.

www.dacoromanica.ro

PROCESUL DIN DEALUL SPIRII

Dupd detinerea de opt luni, In inchisoarea VAcdresti,


a delegatilor din primul congres al P.C.R. care votaser5
afilierea miscdrilor socialiste din tara noastr la Internationala Comunist, urmd procesul din Dealul Spirii, in
fata tribunalului militar din Bucuresti, unde guvernul
Averescu ne trimisese s fim judecati. Eram acuzati de
crimd contra sigurantei statului, dar dac5, acuzarea se
sprijinea pe un articol din codul penal, era mai greu s

se &eased si faptele care sd se incadreze in articolul


respectiv.

In sinul guvernului au fost multe discutii In privinta


prezentdrii acestui proces in fata trii. Arestarea dele,

gatilor la un congres politic tinut public, ba chiar cu


inlesnirea guvernuhd ce eliberase localul sechestrat al
partidului, pentru tinerea dezbaterilor, nu se intimplase

in tara noastr5, nici in alte tan, fiind un fapt absurd.


El ardta lipsa de rspundere si de simt politic a guvernului, ca i teama lui slbaticA, amenintat de creterea
puterii proletariatului nostru, ca si a proletariatului international.
187

www.dacoromanica.ro

Marea Revolutie condusA de Lenin in Rusia twist&


ridicase vijelios masele muncitoare de pretutindeni in
apararea libertatilor lor, incalcate cu brutalitate, si. inspai-

mintase burghezia si in tara la not Iar guvernele iesite


din sinul ei isi pierduserd capul si isi demascau spaima,
in toate imprejurrile, prin fapte pripite si lipsite de
rdspundere.

In lipsa de dovezi materiale, adic de fapte reale,


pentru salvarea aparentelor s-au introdus in acelasi proces o seama de persoane si de fapte care n-aveau nici
o legaturd intre ele. Se vorbea despre consfatuiri secrete,
care ins nu puteau constitui un delict, actiuni de propaganda politica ce nu puteau constitui o acuzare, de grupuri organizate in vederea lamuririi si intririi contiintei politice a muncitorilor, de raspindirea unor publicatii cu caracter politic si social, in acest scop, care se
indeplinise pe fata, sau in ascuns, dar prin natura cuprinsului lor nu se incadrau nici pe departe in vreun delict
prevazut de lege. Tocmai de aceea s-a introdus in proces,
fard nici o legaturd cu Partidul Comunist, organizatorii

cunoscutului atentat de la senat, care avusese urmdri


tragice, fapt cu caracter anarhic, contrar principiilor marxist-leniniste, de la care niciodata nu se indepartase Partidul nostru Comunist.

Procesul a fost hotarit pe la finele lunii ianuarie, in


anul 1922. In acest scop, au fost adusi la un loc detinutii
politici de la inchisorile Jilava si Vacaresti si grupati in
patru sail mari, din cuprinsul regimentului 21, din Bucuresti, situat in imediata vecindtate a clubului subofiterilor, din Dealul Spirii, unde urmau sa se tina dezbaterile
procesului.

In aceste patru sali izolate de restul regimentului,


domnea nesuparat frigul muscator al iernii. Cu totii am
fost viriti in ele, impartiti dup listele intocmite de spio188

www.dacoromanica.ro

nii politiei de sigurant. Prima sala cuprindea pe periculosi". Printre ei se gaseau Ghita Cristescu, Al. Dobrogeanu-

Gherea, Kbls Elek, Boris Stefanov, Mihail Cruceanu.


Gh. Niculescu-Mizil, Const. Stoef, Evanghelie Stanef,
Nicolae Rusu, Bubnovski, de la Chisindu, D. Grofu, Timo-

tei Marin, Marin Popa, i Inca multi altii, cam vreo


60-70 de tovarsi. Printre ei se gasea si Max Goldstein,
atentatorul de la senat. Conceptia lui anarhistd 11 adusese pind la comiterea unei crime a carei vietimd a fost
fostul ministru Paul Greceanu. Spre surprinderea mea,
n-avea nimic fioros in el. Am stat descori de vorba cu el
si nu puteam intelege cum o fire atit de blincla putuse
organiza atentatul de la senat, o crim de razbunare, care

nu putea sa-i aduca si nu i-a aclus nici cel mai mic


profit, pe care nici nu-1 urm'arise, dar care i-a sters dreptul la compa'timire cind dupd patruzeci de zile de greva
foamei, mai tirziu, a fost lasat sa moara in inchisoare de
cei care raspundeau unei crime cu alta.
In a doua sald erau cei pe care politia Ii socotea mai
putin periculosi, conducatorii social-democratilor, cei impotriva afilierii, ea Ilie Moscovici, cei care ne pdrasisera
partidul, ca I. Mirescu etc. Mai era si un grup de tineri,

unil foarte buni luptdtori, dar cu o activitate mai putin


i trecuta" in fisele politiei. In celelalte sli
se aflau tovargsi care avuseserd sarcini mai putin insemnate in munci de partid. De asemenea, mai era si o sal

cunoscutd

unde fusesera inehise femeile.

Aflindu-ma, in prima sala., am putut sta de vorba cu


toti conducatorii grupurilor din miscarea ilegal i am
putut coordona desfasurarea procesului, pentru a reiesi
linia unitard a activitatii partidului in fata opiniei publice
si a presei.

Cele patru sail ocupate de noi dadeau cu usile pe un


coridor lung, la capatul caruia se afla o odaie mai mica,
189

www.dacoromanica.ro

in care erau ingramadite bagajele noastre, ladite i geamantane. Printre ele fusese adus i un tovaras in convalescent dupa tifosul exantematic prin care trecuse, ca
de-abia se tinea pe picioare. Acesta era tovarasul Leonte
Filipescu, iubit i pretuit de intreaga miscare revolutionarA, pentru devotamentul lui in munca ce i se incre-

dintase in activitatea micrii. Ar fi trebuit sa fie si el


ca acuzat in acelasi proces cu noi, dar din cauza slabiciu-

nii, in urma bolii, urma sa fie dijuns i judecat aparte,


cind sanatatea i-ar fi permis aceasta.
De cite on intram in odaia cu bagaje, stam de vorba
cu el, asa cum faceau i altii. I se spusese c urma sa
fie trimis la inchisoarea Jilava si el se temea sa nu i
se intinda vreo cursa in drumul ce trebuia sA-1 facA pe
jos. Se mai temea Ca, slabit cum era, nu va putea duce
singur lAdita, cu bagajul. Noi 11 incurajam tot timpul.
Cu o zi inainte de inceperea procesului, intr-o dimineata,

Filipescu fu pornit pe jos, spre Jilava, cu o garda sub


comanda unui locotenent, dar la Jilava n-a mai ajuns.
Ni s-a spus a doua zi ca a incercat s fuga de sub paza
santinelelor, el, care abia se tira. Fusese impuscat. Toti
inchisii am inteles ca se fdptuise un asasinat odios,
crima provocA cea mai mare revoltA sufleteasca, i printre noi, i in lumea din afara inchisorii. Toate organizatiile muncitoresti, salariatii din intreprinderile industriale,
unii intelectuadi, presa muncitoreasca si de nuanta democraticA, Impreund cu o mare parte a opiniei publice se
ridica impotriva acestui josnic asasinat, care arata adevArata fatA a regimului ce ne judeca.
Astfel a inceput monstruosul proces, care a atras aten-

tia intregii tan asupra celor ce se petreceau in Dealul


Spirii. Cu toata izolarea organizatA in jurul nostru, adevdrul a pAtruns printre gratii i s-a demascat regimul
190

www.dacoromanica.ro

inuman la care eram supusi. La inceput, ni s-a interzis


contactul cu avocatii i rudele, chiar cele mai apropiate.
Tinuti in frig, ni se interzicea primirea oricdror alirnente
din afard, citirea ziarelor, ingrijirea medicaid, iesirea din
camerele in care eram Inchii si eram amenintati, la fiecare pas, cu trimiterea la carcerd, fdral nici o vind. Carcera era construitd din scinduri verticale, ca un sicriu
ridicat in sus si atit de strimt, incit nu puteai sta in el
decit in picioare, pdstrind zile si nopti intregi aceast
chinuitoare pozitie. Cind te scotea afard din acest sicriu,
nu puteai pdsi si erai dus pe brate pind la dormitor, ou
picioarele i tlpile umflate.

Un asemenea tratament ne-a silit sa declardm greva


foamei, chiar dupd inceperea procesului. In sedintele publice, sedeam rdzimati unii de atii. Sala de sedinte, avind
in fund o masa lung cu cinci fotolii, unde era instalat
comisia de judecatd, cu cei cinci ofiteri in uniformele lor

strdlucitoare, avea in cele patru colturi ale ei cite o


mitralierd indreptatd inspre acuzatii din bnci. Intreaga
said se transformase intr-un adevdrat lazaret dupd citeva
zile de grevd. Unii dintre acuzati stAteau Intini pe Uncile din fund asezate in boxele imprejmuite cu garduri
de scinduri, spre a nu putea sd, comunicdm intre noi. La
tot pasul vedeai patrulind santinele cu pustile in mind
cu baioneta la armd, ca la atac.
Deasupra noastrd, pe lingd peretii slii, se intindea
un balcon lung, unde asista publicul cu permisii de la
comisarul regal.
Dupd citirea actului de acuzare, plin de umflate decla-

ratii patriotice, dar lipsit de fapte reale, toatd aceasta


inscenare ridicold nu mai insela pe nimeni. El dovedea
simplitatea jalnicd a acelor ce-1 ofereau publicului, incerInclcind astfel s justifice
dupd inchipuirea lor

carea celor mai elementare norme ale bunului simt, ad


191

www.dacoromanica.ro

omeniei si, bineinteles, ale legii. Valul de protest impotriva guvernului crestea, alimentat nu numai de masa
proletariatului, ci si de multe alte categorii sociale, salariati publici si particulari, meseriasi, tineret si intelectuali de prestigiu, caci itoatA lumea incepu sA se convingd

din ce in ce mai mult de lipsa tinutei morale a unui


guvern ajuns in acest impas.

Martorii veniti din toate colturile tarii, printre care


oameni politici, oameni de stiintA, profesori, ea Nicolae
Iorga, Ovid Densusianu, profesorul Traian Bratu, decanul
facultAtii de litere de la Iasi etc., in fate. Consiliului de
rdzboi faceau declaratii categorice in favoarea acuzatilor, desi n-aveau, de multe ori, nici o legtura mai intima
cu cei din boxe. Unii martori ai acuzarii
lipsiti de
constiint , chiar cind voiau s salveze ridicolul actului
de acuzare al comisarului regal, se incurcau in consideratiuni social-morale, cum a fost depozitia unui cunoscut
avocat, pe atunci seful biroului de avocaturd al lui Take
Ionescu, care amintea de pedeapsa cu moartea pentru cei
ce unelteau contra statului, facind aluzie la acuzati.
La intrebarile avocatilor, martorul a trebuit SA' admit
cal acel regim de atunci era sclavagist in timpul Imperiului Roman, si deci absolutist. Declaratia a produs ilaritate in salsa. Tocmai aceasta voiam s dovedim si noi
ca guvernul ia masuri dupa bunul sau plac, fard s Una
seama de principiile constitutionale. Apararea era sustinutd de avocatii Dem. Dobrescu, decanul Baroului de
Ilfov, C. Paraschivescu-Balceanu, Pompiliu Ioanitescu,
N. D. Cocea, sulbsemnatul, care eram si acuzat, si altii.
Multe intrebri ins erau puse si de Care acuzatii din
boxe.

Dupa depozitiile martorilor, cind ne-a venit si nouA,


acuzatilor, rindul sa vorbim, Consiliul de judecata im192

www.dacoromanica.ro

preuna cu publicul din balconul suspendat a auzit o


serie de considerente care nu semanau a aparare, ci a
unei fatise acuzari prin fapte care se insirau in defavoarea guvernului. Eu mi-aduc aminte c mi-am inceput
declaratia amintind neverosimilul actului de acuzare, spunind c nu merit nici cinstea acuzatiilor care mi se aduc,
nici laudf le care ma scoboara. Cuvintele mele au produs
in sala o rumoare de surprindere. Atmosfera in favoarea
noastra fe se forma in cursul procesului avea un puternic

ecou in public. Incercarea regimului burghez de a opri


evolutia fireasca a miscarii noastre revolutionare fusese

infrinta. Procesul nu mai avea nici un rost si nici un


interes pentru guvern, caci se intorsese impotriva lui.
In acelasi timp, unise toate paturile proletare mai constiente din tam noastra in jurul partidului de tip nou, cu
toata dusmania unor sefi credincio0 Internationalei a

II-a si a renegatilor carieristi. Guvernul fu nevoit sa


termine procesul printr-o larga amnistie, data la inceputul v erii 1922. Partidul Comunist Roman cistigase pentru un scurt timp dreptul existentei sale legale. Dar chiar
in a cest timp, dreptul era calcat ori de cite ori organele
politiei o cereau.
Clasa muncitoare intelegea acum drumul pe care trebuia sa-1 urmeze. Iar lupta ei timp de cinci decenii, cu
suferintele a mii de eroi din sinul ei, din care unii si-au
jertfit viata lor, a familiei si a copiilor lor, a hotarit un
nou curs istoriei poporului nostru, marind increderea in
puterea lui ca popor liber. Aceasta lupta n-a incetat nici
dupd 23 August. Ea a luat cele mai variate i ascunse
forme, greu de urmarit, greu de prevazut, care cer mereu
alte sacrificii din partea noastra. Socialismul nu se construieste fr lupta i fr sacrificii. i cine lupta nu-i
193

www.dacoromanica.ro

invins niciodat. In aceasta luptd, izbinda se citiga cu

atit mai repede, cu cit cei care o duc sint mai strins
uniti i mai hotariti impotriva duwnanului de clas, avind
mereu calduzitor pregdtit i. experimentat partidul pe
care 1-am intemeiat acum mai bine de jumtate de secol,

cu conducAtorii lui de azi i de miine, i din ai Cdrui


tovari multi se odihnesc in pdmintul tdcut I primitor
al Orli noastre.

www.dacoromanica.ro

CONGRESUL AL II-LEA AL P.C.R.

Inca Inainte de terminarea procesului din Dealul Spi-

rii, citeva grupe de acuzati au fost eliberate din inchisoare, judecate mai departe, in libertate. Printre cei pusi
in libertate am fost si eu. Dup trei zile de la eliberarea
mea, tovarasii din partid au organizat o intrunire, in
mijlocul capitalei, in sala Eforiei, de pe bulevardul 6
Martie. Sala intrunirii era cea mai mare incapere din
Bucuresti. Ea putea cuprinde pina la opt mii de persoane. Dar In ziva intrunirii, desi tixita de lume, nu
putu cuprinde tot publicul adunat, si vreo patru mii de
asistenti se gramadird pe bulevard in fata salii, oprind
toata circulatia tramvaielor si a pietonilor. Cred c a fost

cea mai mare intrunire din capitald de pina atunci.


In fata acestei multimi, pe scena impodobita cu stea-

guri rosii, am asteptat citeva minute inainte de a-mi


incepe cuvintarea, oprit de uralele ce se ridicau ca un
val urias, adresate partidului nostru si celui proaspat
iesit de la inchisoare. Salutind multimea care isi arata
revolta impotriva ilegalitatilor comise de un guvern antipopular, am terminat cu cuvintele :
195

www.dacoromanica.ro

Triliascti Internationala a III-a !


Treiiascti Partidul Comunist Romtin !

Era pentru prima oard, in tara noastr, cind rdsunasera in public asemenea urari, care de fapt erau indemnul de luptd pentru inlturarea unui regim detestat de
masele populare si pentru eliberarea poporului de sclavia
capitalistd.
Dupd terminarea procesului din Dealul Spirii, o munca

grea ne astepta pe toti pentru organizarea partidului, la


care luam parte si eu din plin. Trebuia organizat presa,
tineretul, sindicatele si era necesar alcatuirea unui program de infAptuiri politice odat cu alegerea comitetului central al Partidului. Pentru toate acestea urma s'a
fixAm un congres, pe care noi 1-am numit la inceput o
conferint generald.

Cunoscind lipsa totald de seriozitate si raspundere a


guvernului care ne arestase mai inainte, ne-am pus intrebarea dacd aceastd conferint, sau congres, nu va fi din
nou opritd fAra nici o form legal. Atunci am propus
tovardsilor mei din Comitetul executiv provizoriu, care
conducea partidul, sa" fixdm data conferintei, dar sd
nu arat'am locul unde se va tine ; acesta era la Ploiesti.
Ne convenea orasul acesta, caci delegatii la conferint
puteau fi intimpinati in gard si indreptati inspre Ploiesti

cu primele trenuri. Propunerea a fost primit, si prin


ziarul partidului am fixat ordinea de zi, data si dreptul
de vot al delegatilor.
La Ploiesti, organizatia noastr a gsit o totald bund-

voint la pictorul Vod, care, desi nu era membru de


partid, ne-a pus la dispozitie podul incApator al locuinei sale, care ii servea de atelier de picturd. In locuinta

sa se intra pe o us din sitradd, ce trecea chiar prin


196

www.dacoromanica.ro

piata orasului, care de la ora sase dimineata forfotea de

lume. Nimeni nu putea s bage de seam5, prin atita


lume, 2ine intra si eine iesea pe usa locuintei lui \Todd.
In cea mai desavirsit ordine, toti delegatii sositi din
tar luar drumul spre Ploiesti si intrar linistiti in podul
lui Vod, unde congresul se tinu pe indelete toat5 ziva
si toafa noaptea, avind prezent si un delegat al Federatiei
Balcanice. In pod avurd loc dezbaterile problemelor cuprinse in ordinea de zi, acolo se servi o mas improvizat5 si de acolo, dup5 alegerea comitetului central, delegatii se strecurar in grupuri mid pe scar, trecurA prin
piat neobservati si o apucard pe bulevard pin5 la gar5.
De aci trenul ii hid in diferite directii. Gh. Cristescu, Al.
Dobrogeanu-Gherea, Mihail Cruceanu, Kbls Elek,
Eugen Rosvany, Boris tefanov, M. Macavei, Ivnus,

Marcel Pauker, N. Marin si altii, alesi in Comitetul Central, luarAm trenul spre Bucuresti.

Chiar in acea zi se cdzu de acord s5, apar pe o


intreagd paging a ziarului dezbaterile congresului al II-lea

si hothririle luate. Ziarul facu senzatie. In primele ore,


politia capitalei nici nu dddu crezare acestei stiri. Intrebindu-se la politia din Ploiesti, se rdspunse CA e o inventie a comunistilor, dar cind dupd vreo trei ore s-a vAzut
cd nu era vorba de nici o inventie, ce-au pAtit politistii

din Ploiesti, care la rindul lor s-au razbunat pe bietul


Vodd, maltratindu-1 cumplit. Tovardsii din Ploiesti nu
s-au gindit s-I ascund, cad acolo nu era stare de asediu, si bietului pictor nu 1 se putea imputa nimic. Dar
seful politiei prahovene, ca si Pristanda al lui Caragiale,
si-a spus curat constitutional" si 1-a umflat" pc Vod5
fra nici o &it'd formalitate.
In tot timpul celor doi-trei ani care au urmat, de pretinsd legalitate, am fost urmariti pas cu pas de politie 0
de agentii ei, inscenindu-ni-se fel de fel de procese, care
197

www.dacoromanica.ro

se judecau in fata instantelor militare, desi eram civili


si, as putea spune, singura categorie de civili judecatd
de tribunalele militare.
In acest timp, Comitetul

Central ni-a delegat in


Bulgaria spre a lua legaturd cu Comitetul Central al
Partidului Comunist Bulgar, pentru un schimb de experiente. Pregatirile de plecare si obtinerea pasaportului
au durat mai mult si, izbucnind in Bulgaria gravele tulburari provocate de guvernul regal impotriva partidului
taranist pentru distrugerea lui, eu am ramas in Bucuresti.
Mai tirziu, am fost trimis de tovardsi la Viena, pentru
a lua legdtura politica cu reprezentantii Internationalei
a III-a, care se aflau acolo si unde aveam si noi corespondenti pe fratii Hoppe. Nu e momentul sd ma ocup de
modul cum mi-am indeplinit sarcinile. Imi amintesc insa
de unele intimplari, mai mult sau mai putin hazlii, prin
care am cunoscut simpatica societate vienezd. Desi am
calatorit de mai multe ori la Viena, in interesul activitatii noastre politice, nemteste n-am stiut niciodata, cad

pretinsa mea nemteasca cu greu 0 intelegeau nemtii.


Chiar din gara, intrebind despre tramvaiul care trebuia
sa ma duca la hotelul ce mi se indicase din tat* la fa'spunsul pietonului, foarte politicos, cum sint vienezii, care

pronunta deslusit cuvintul owagen" si pc care mi-1


repeta mereu, n-am priceput ce litera s fie acest
owagen. Numai dupd ce bietul om, care asudase lamurindu-ma, imi arata vagonul 0, in care m-am urcat, am
priceput si eu despre ce era vorba. In minunatele cafenele de care Viena e plink cind ma asezam la vreo masa,

eram inconjurat cu simpatie de tineri si de femei care


imi corectau vorbirea ca sd ma poata intelege chelnerul.
toate acestea erau intovrdsite de un haz general, din

care cel care se impartasea mai mult eram chiar eu.


198

www.dacoromanica.ro

Odata, voind sa beau o cafea, am intrat intr-o cafenea


si rn-am adresat chelnerului in nemteasca mea. Chelnerul

rn-a intrebat dacd doresc neagra sau alba, dar eu n-am


inteles nimic. I-am raspuns gut, gut, si el mi-a adus o
cafea cu lapte. Ce era s fac ? Am bdut-o. Dar totusi,
dorind o cafea neagra, am intrat in altd cafenea. Si acolo,

chelnerul mi-a adus tot o cafea cu lapte. Am but-o si


pe asta. $i tot asa, am mai intrat in cloud cafenele, dar
a patra oaf ea cu lapte n-a mai mers. $i cum eram de
data asta alaturi de un tovaras care locuia la Viena, am
aflat cum trebuia sa comand cafeaua neagra. Altadata am

intrat pe Ring, la o cafenea numita Cafeneaua artistilor". Tinarul chelner, foarte simpatic, rn-a luat drept
englez si mi-a adus un vraf de publicatii englezesti. Intrebindu-1 insd ce artisti se gasesc in cafenea, mi-a rdspuns cu obisnuita politete :
Eu sint singurul artist aici.

Calatoriile mele in strainatate erau totdeauna foarte


scurte, cad nu puteam lipsi din tara, avind sarcina de
casier al partidului. In aceasta calitate, cheltuiam fondurile organizatiei mai mult pentru pres si drumurile
delegatilor in tara. Sarcinile primite erau indeplinite in
mod onorific.

Cind, in urma unei conferinte largite a partidului,


tinuta cu ob:oanele trase in casa amiralului Irimescu,
unchiul lui Misu Macavei, de pe strada Gradina cu Cai,
unde imi pare cd e si o placd comemorativa, mi s-a incredintat sarcina de a conduce presa, am intimpinat o
serioasd opozitie din partea lui Marcel Pauker. Cred c
in parte avea dreptate, caci articolele semnate de mine
aveau mai mult un caracter literar si mai putin doctrinar. Atunci am angajat ca redactor pe Vasilescu-Vasia
si ca reporter pe Papacostea-Pajura, carora le cedam intregul meu salariu, fixat in mod obligatoriu mie de catre
199

www.dacoromanica.ro

C.C. Tot in acest timp am imprimat, ca supliment la


ziarul Socialismul, Hotririle Internationalei Ro Oi Sindicale de la Moscova i. primul capitol din lucrarea A.B.C.
al comunismului de N. Buharin si E. Preobrajensky,

tradus de Timotei Marin si corectat de mine, care a


servit citiva ani, in ilegalitate, ca manual politic celulelor noastre de partid.

Cind, spre sfirsitul anului 1924, ne-a sosit la localul


pe care-1 ocupam in strada SAgetii nr. 1 decizia guvernului de interzicere a Partidului Comunist, am desfiintat
redactia si am incetat aparitia ziarului Socialismul. Activitatea miscarii noastre revolutionare urma s ia noi
forme in ilegalitate.

www.dacoromanica.ro

NOI FORME DE LUPTA


A

PARTIDULUI COMUNIST

In regimul capitalist, partidele politice burgheze nu


se sfiau deloc sd ia cele mai monstruoase mdsuri represive impotriva activitAtii Partidului Comunist. Pentru
ele,

Constitutia era o vorbd goald, pe care niciodatd

n-au respectat-o. La finele anului 1924, printr-o simpl


dispozitie administrativd, guvernul fratilor Brdtianu interzise Partidul Comunist.

E de la sine inteles cd partidul de clasd al proletariatului nostru nu era sa astepte invoirea dusmanului ca
sd lupte... impotriva lui. In intreaga perioadd de timp
care a urmat, conducerea partidului a gsit diverse modalitati pentru a tine legAtura cu masele populare, fiind
mereu prezent in lupta de aparare a intereselor populare.
Una din aceste forme a fost crearea Blocului Muncitoresc-Tardnesc. In acest scop, intr-o conferintd cetateneascal tinutd la Turnu Severin, a luat natere acest bloc
in al cdrui Comitet Central am fost si eu ales. De fapt,
B.M.T. era forma legald sub care activa Partidul Comu-,
nist in acea perioadd, mobilizind toate fortele democra201

www.dacoromanica.ro

tice in desfasurarea actiunilor sale impotriva regimului


capitalist.

Aceasta tactica de a ne adresa la cit mai multe elemente i organizatii sociale de naturd progresista si democraticd si de a incheia alianta cu ele s-a dovedit foarte
folositoare, caci int:area influenta partidului in mase,

ridica nivelul lor politic si ne dddea succese, mai mici sau


mai mari, in cucerirea unor libertat'i i clrepturi obstesti.
Gratie acestei tactici, partidul a reusit s cimenteze unitatea de actiune a diferitelor paturi sociale atrase in lupta
si sa le politizeze, ridicindu-le constiinta politica si pre-

gatindu-le pentru o rezistenta activa impotriva guvernelor dictatoriale. Iar urmarea a fost obtinerea unei serii
de succese impotriva acestor guverne antinationale si
antisociale.

In destasuparea activitatii sale politice, Blocul Muncitoresc-Taranesc avea multe greutati, mai ales la depunerea listelor de candidati in alegerile parlamentare,
unde legea cerea ca ele sa fie sustinute in fata tribuna-

lului de un numar de cincizeci de alegatori. Era greu


s determini un asemenea numar de alegatori, urmariti
si supusi celor mai mari mizerii de organele administrative si poliVenesti, care sa infrunte riscurile inevitabile
sustinind candidaturile Blocului. Numai devotamentul
increderea maselor in conducerea partidului le faceau sa
infrunte amenintarile i brutalitatile politiei i jandarmeriei. De obicei, pe listele de candidati propuneam pe
tovarasii mai cunoscuti prin activitatea lor politic. Lui
Misu Macavei, lui Al. Dobrogeanu-Gherea, mie si Inca
la citiva ni se punea candidatura in mai multe localitati.
Legea nu permitea mai mult de patru localitati. In timpul
alegerilor, eram delegat sa supraveghez propaganda elec202

www.dacoromanica.ro

torala fie la Bucureti, fie la Craiova, caci asistenta mea


mobiliza in lupta pe alegatorii notri. Dar guvernele ii
mobilizau i ele batauii.

Odata, la o alegere in Bucureti, fara sa banuiesc, se


pusese la cale de care batauii regimului o demonstratie

de forta fata de mine. Trebuie sa rnarturisesc ea in


materie pugilistica nu eram de loc exersat, i nn-ar fi
ateptat o dovada usturdtoare de ceea ce inseamna libertatea electorald, intr-un regim liber", aa cum il denurniserd sustinatorii lui. Dar pe linga mine se tinea mereu
un avocat, delegat i el din partea guvernului, care imi
mrturisi la ieirea mea din raza de votare c prezenta
lui evitase scandalul i agresiunea planuita, deoarece el
n-ar fi fost in sprijinul guvernului. .si avea dreptate.
Cind supravegheam alegerile la Craiova, in mod firesc,

nu eram amenintat cu nimic. Acolo i eu Ii cunoteam


pe oameni i oamenii ma cunoteau pe mine. Bineinteles,

erau i acolo btui, cad alegeri fara lnataui nu se


abivanau. Cel mai vestit dintre ei, cu o fata desfigurata
de o boala din tinerete, era unul angajat totdeauna de
partidele la putere, avind atunci ocazia sa bata pe opozanti, nepedepsit. Cum partidele se schimbau La cirma
tArii, el avea ocazia, rind pe rind, sd-i mingiie pe toti cu
cite o vorba bund, insotit de nite pumni ce functionau
reglementar. Era un om bine legat. Pe el nimeni n-avea
curajul sa-1 atace i apoi era mereu la guvern. Cind ma
intilnea, se descoperea respectuos i imi optea confiden-

tial sa nu ma las i sa dau mereu in boieri".

spunea cu mult amaraciune, ca o destdinuire, caci Ii


ounWea prea bine pe cei care-I plateau ca sa fie un
ordinar batau. El simtea ca ducea pe fata ticaloia celor
ce se ascundeau cu laitate in spatele lui. *i el ii intelegea i-i dispretuia. Ce nebanuite contradictii traiesc in
sufletul omenesc !
203

www.dacoromanica.ro

In anul 1926, Partidul, prin Blocul MuncitorescTaranesc, urmind tactica aliantelor impuse de imprejuraffle prin care trecea lupta politica, a hotarit sa participe impreund ou celelalte partide politice, din opozitie,
la campania pentru alegerile comunale, impotriva Partidului Liberal, ce se gralbise sa ia conducerea guvernului,
sustinut de camarila palatului. Cu toata impopularitatea
lui, si fixase alegerile comunale ea o sfidare aruncata
tarii intregi.
La Craiova, luind intelegere cu celelalte partide din
opozitie, am organizat impreuna cu ele citeva intruniri
in cartierele mdrginase ale orasului pentru inceperea
campaniei electorale si sustinerea listei candidatilor la
noul consiliu comunal ce urma s se aleaga. Desi din
aceasta lista lipseau reprezentantii blocului, caci in momentul eind se fixase candidaturile eu nu eram la
Craiova, iar organizatorii din partidele burgheze se adresaserd unui ospdtar social-democrat, ce ne pardsise,
totusi concursul nostru avea cea mai mare importanta si
el nu fusese refuzat. De altfel, noi, din Blocul Muncitoresc-Taranesc, nu tineam deloc sa candiddm, spre bucuria
sefilor celorLalte partide, care propuseserd, la tribunal,

lista candidatilor pentru consiliul comunal inainte de a


se consulta cu noi. In timpul oampaniei electorale, s-a
vdzut importanta participarii noastre.

La prima intrunire pe cartiere, in sala unui local


periferic, au luat cuvintul sefii si candidatii partidelor
politice burgheze, aruncind insulte si injurii impotriva
guvernului liberal. Sala era tixita de lume. Dar in cuvin-

tarile rostite nu era nici o preocupare pentru nevoile


alegatorilor adunati acolo, nici o idee in legatura cu gospodarirea comunei. Dupd ce au vorbit, plini de importanta, candidatii partidelor de pe lista propus pentru a

fi alesi in consiliul comunal, ne-a venit si noud rindul


204

www.dacoromanica.ro

s ne adresdm celor din sald. Asa cum ne intelesesem,


a vorbit timplarul Ilie Diaconescu, formulind, in aplauzele multimii, revendicari in folosul cetAtenilor, pe care
noi le prezentam ca fiind ale tuturor candidatilor opozitiei, cind vor fi alei. Dupd el rn-am ridicat eu s vorbesc, primit de intreaga salA cu nesfirsite aplauze
ovatii. Eu am dezvoltat, fArd nici un fel de exces de
lirnbaj, intregul nostru program privind nevoile cetatenilor craioveni. Cine ar fi putut protesta impotriva unor
cereri scumpe maselor populare, in fata unor alegAtori
carora le ceri vatul ? Adam Arile pline de entuziasm ale
celor din sald afu fAcut pe politicienii de linga noi sd inteleaga ca ei sint prizonierii multimii, care se afla in
intregime de partea noastrA.

Intruniri in ca rt i er e nu s-au mai facut. Aliatii nostri

in campania electoralA se sturaser de ele. Dar s-au


tinut intruniri in centrul orasului, la care au dat navalA
tot tovardsii nostri, care rdscoliserd toate cartierele. Noi
eram deprinsi cu agitatia pe care politicienii din opozitie
ar fi voit s-o foloseascd in propriul lor interes. Nu uitasem ins nici revendicArile demacratice, nici apararea
libertAtilor cu respectarea legilor i pentru oropsiti, nici
protestul impotriva lacomiei patronale etc. Candidatii
partidelor burgheze citeodata erau intrerupti, in mijlocul
cuvintarilor, cu intrebri care cereau confirmarea programului de promisiuni fAcute In fata cetAtenilor. Un
orator intrerupt de un tovards de-al nostru din said s-a
si supArat, spre hazul publicului adunat.

Dupd prima intrunire de la centru, tovarasii nostri


au fost chemati la clubul averescan pentru a primi manif estele opozitiei, pe care trebuiau s le rspindeascd in
tot orasul. Dar rnanifeste tipariserAm i noi. In ele lAmuream lupta impotriva guvernului impopular i ceream
211:15

www.dacoromanica.ro

votul pentru lista opozitiei, dar Tiu uitasem s aclugdm


cd ea ii luase obligatia s infptuiascd reformele cerute
de masa muncitoare. Iar cind rn-au intrebat tovardsii ce
s faed cu manifestele partidelor burgheze, primite de

ei la club, le-am spus hotarit sd le pund pe foc i sa


imparta nurnai manifestele noastre. Asa s-a i Mout. De
altfel, s-a lrnurit c cei pe care ii sustineam la vot nu
erau mai buni decit cei pe care ii cornbdteam. Actiunea
noastra, insd urmdrea s dea o loviturd celui mai puternic

partid burghez, Partidul liberal, care sfida publicul si


credea cd rnasele nu-i pot riposta. Imprejurarea ne mai
dalea i putinta s ne popularizdrn programul. Rezultatul
a fost infringerea listei guvernamentale propuse la comund i apoi inldturarea guvernului liberal de la putere.

Sistemul aliantelor cu diferite organizatii de salariati


sau pdturi muncitoare din Partidul social-democrat sau
socialist ardta supletea tactied in politica' a Partidului
Comunist Roman, capdtatd in decursul atitor ani de lupta.
Metoda aliantelor a dat rezultate tot mai bune, realizind

mai tirziu Frontul Unic Muncitoresc, care a dus pind


la etapa insurectiei armate si la inldturarea dictaturii
fasciste.

Mai tirziu, cucerind libertatea de acthme, partidul


nostru a intdrit alianta cu tdrdnimea muncitoare, cu masele populare ale nationaliatilor conlocuitoare, Cu pturi
din ce in ce mai largi ale intelectualilor, care au inteles
rolul rusinos i antipopular al vechilor partide politice
si, mobilizind intr-un singur front puternic toate fortele
vii ale poporului, a realizat Frontul National Democratic.

Pe aceastd cale, P.C.R. s-a indreptat spre noi izbinzi,


ca instalarea la cirma Orli a primului guvern popular
cu Petre Groza i inloouirea formei de regat printr-o
republicd populard.
206

www.dacoromanica.ro

Nu e de mirare c puterea materiala si morala la


care a ajuns republica noastra ne asazd in lume in rindul
celor mai apreciate natiuni, mai ales pentru contributia
noastra la intarirea pacii, sub indrumarea continua a
stegarului ei, Partidul Comunist Roman.

Au urmat ani lungi si grei, in care partidul clasei


muncitoare si-a dus existenta in ilegalitate, dar despre
care nu ma voi ocupa aci.

In tot acest timp, au urmat arestAri, perchezitii la


domiciliu, procese in care activistii si tovarasii nostri au

fost nevoiti s apara in fata tribunalelor militare din


Bucuresti si din multe alte orase ale tarii. In toate aceste
procese eram declarat aparator al celor acuzati. Nu totdeauna insa mi se aduceau la cunostinta declaratiile celor
amenintati cu condamnarea si astfel eram absent uneori
din rindul apardtorilor.
Dar despre toate aceste fapte, pind la 23 August, ar
urma sa ma ocup intr-un nou volum, de amintiri politice.
Cum insa in afard de activitatea mea de avocat si. de
militant politic am avut si o activitate de profesor, ala-

turi de cea de scriitor, voi cauta sa evoc, in paginile


care vor urma, si unele amintiri din cei aproape cincizeci
de ani petrecuti la catedra.

www.dacoromanica.ro

0 COLABORARE NEATEPTATA

Deprins, ca profesor, s ma adresez tineretului in


probleme culturale, mi se 'Area firesc sa le aduc i in
fata cercurilor muncitoreti, tinind seama de imprejurdri,
mai ales in edintele culturale ale organizatiilor sindicale
sau ale tineretului muncitoresc. Dar nu tat astfel vedeau
lucrurile i unii directori din Ministerul Invatamintului

de pe atunci, vajnici apardtori ai regimului proprietatii


particulare. Mai ales unul din ei, servil colaborator al
politiei de siguranta, rn-a urmarit, negindu-mi multe din
drepturile legale, cit a tinut vechiul regim capitalist.
Eu ma simteam, ins, obligat, in aceste vitrege imprejurdri, s lupt i prin cuvintdrile tinute in public,
impotriva celor ce ascundeau adevarul, inelind masele
populare, oricind ocazia mi se prezenta. Oriunde mi se
cerea sa iau cuvintul, nu ref uzam : in organizatiile de
tineret, de functionari salariati i in general, in cadrul
unor sarbatoriri cu camoter cultural i artistic. Cam prin
anul 1930, mi s-a cerut de catre un grup de tineri ucenici
de la Cane Ferate sa le organizez, saptArninal, intr-o se:A
208

www.dacoromanica.ro

a sindicatelor, pe Ca lea Grivitei, dincolo de gard, o serie

de conferinte literare, un fel de universitate muncitoreascd. Bineinteles ea propunerea a fost primitd cu


bucurie. La prima sedintd, s-au strins vreo saizeci de
tineri uoenici, iar la a patra conferinta, erau peste cloud
sute cincizeci de asoultatori. Printre ei, era si tovarsul
Gheorghe Petrescu, fost ministru de Finante in regimul
nostru si apoi vicepresedintele Consiliului de Stat, cind
1-a gasit o moarte prematurd, datorit unei boli grave,
spre regretul tovardsilor sdi. El urmdrea, ca si multi
altii, cu multd pasiune, cursurile.
Atunci le-am vorbit tinerilor mei tovarsi despre

Taras Sevscenko, despre conflict in teatru si despre lan-

turile Artei. Cu deosebire ultimul subiect a stirnit un


viu interes. Ardtam ea in societatea capitalistd libertatea
scriitorului, ea si a artistului, in general, e o farsd
sinistrd. Formal, scriitorul e liber sd scrie cum voieste

si ce voieste. In realitate, insd, el e silt sd se supund,


in opera lui, moralei clasei conducdtoare, conceptiilor si

prejudecdtilor ei. Rezistenta lui e frintd de editor, de


directorul publieatiei, de mijloacele de imprimare, de
organele de rdspinclire a operei sale, daed ajunge s gdseascd mijloacele de imprimare, de organele administra-

tive, ea justitia, politia si inchisorile lor ; si sd nu se


uite ca masele populare pentru care ar putea crea, tinute
in inculturd si sArdcie, nu-1 pot urmdri si sustine ca
artist izolat in fat-a puterii statale. El e silit s scrie
pentru publicul cu o situatie economicd earecare, nu
pentru proletariat. Evident, sint si exceptii si inea stralucite, dar ele rmin exceptii, iar indraznetii care isi
afirmd independenta vor fi, deseori, condamnati la un
trai plin de mizerie.
209

www.dacoromanica.ro

Interesul pentru aceste canferinte, ardtat de afluenta


auditori:or, mereu In crestere, a atras atentia copoilor
politiei, iar conferintele au fost interzise i sala Inchisd.
Tot pe atunci, citiva carieristi, coalizati Intre ei, asa
oum s-a intimplat In mai toate miscarile revolutionare,
Incercau s ma izoleze de masele organizate ale muncitorimii, fdrd ca eu s bdnuiesc ceva. E drept c aceste
uneltiri n-au avut succes, i CU timpul partidul a stiut
s inlture elementele nesndtoase din mijlocul sdu. Dar

atunci, in aceste imprejurdri, se pare cd unii membri


din alte partide muncitoresti simtind sau poate banuind
aceste une:tiri, avind relatii mai apropiate cu presa democratied burghezd, au Inceput sd se intereseze de dispozitiile mele sufletesti in legturd cu activitatea politica.

Intr-o bund zi, primii din partea unui tovards, medicul Ghelerter, seful Partidului socialist, o propunere
amicald de a conduce un supliment literar al ziarului
Proletarul, organul partidului sdu. Nu era vorba decit de
o colaborare exclusiv culturald, avind toat libertatea de
actiune. Ce rn-ar fi irnpiedicat sd primesc propunerea,
cind mi se oferea Inca* un prilej de a folosi un organ de

publicitate in scapul permanent urmarit de a destepta


prin propaganda deschisd, o puternicd constiinta revolutionara ? Frd nici o indoiald, propunerea
a fost primitd, spre multurnirea ambelor parti, oa si
clauza addugatd de mine, de a se tipdri, la inceputul
publicatiei, in litere vizibile cd suplimentul nu are nici
o legdturd cu directia politica a ziarului. Aldturi de mine

era si tindrul tovards, pe atunci, cu sufletul tot atit de


tindr i azi, tefan Voitec, a cdrui experient de publicist si ziarist In activitate emu mai mult decit necesare
i astf el, primul numdr al suplimentului intitulat Proletarul literar a apdrut, primit CU calpublicatiei noastre.

durd in lumea proletariatului.


210

www.dacoromanica.ro

Ambii colaboratorl, in perfecta intelegere, stringeam


materialul pentru publicat in supliment. Fiecare din noi
cautam sa aducem si colaboratori, care ar fi putut s se
orienteze pe linia realismului. In ouprinsul primului
nrumr, au aparut numele lui V. Demetrius si al lui Dem.
Basarabescu, de la Craiova, ambii ou versuri. S-au
tiparit, apoi, manifestAri de arta, pe cit mi-aduc aminte,
oaci n-am pAstrat numarul, in legAturd cu miscarEe revolutionare din China si articolul ou care incepe publicatia,

Lanturile Artei, semnat de mine, ou continutul expus in


fata tinerilor mei tovarasi, ucenicii de la Ca lea Ferata,
amintiti mai sus. La notele orifice, semnalam criteriile
antipopulare ale Academiei in acordarea premiilor si nota
scatologicd a unei poezii apdruta atunci, semnata de un
poet ce s'i-a schimbat de mult acest gust fara gust. SA
nu insistAm asupra numemi, ca 1-am uitat. Sint vreo
patruzeci de ani de atunci ! Oare el si-o mai fi amintind
de acele versuri ?

0 singura data ne-am oprit o clip, spre a ne consulta oum ar fi mai bine s proceddm fata de critica
facutd lui Henri Barbusse, de cdtre presa sovietica,
pentru o actiune a sa, de care nu-mi amintesc. Henri
Barbusse era mult iubit la noi, mai ales de muncitori,
cad ne vizitase tara pentru a lua apArarea proletariatului
prigonit de guvernul bogAtasilor. Noi ne intrebam, emitind diferite pareri, daca trebuie sA-i ham apArarea, sau
sa ne aldturam critioii aduse impotriva lui Barbusse ?
Tinind seama cA toat lumea capitalista, impreund

ou interesatii ei aparatori, nu fAceau decit s rdspindeascA tot felul de nascociri si. oalomnii impotriva Uniunii

Sovietice, eu puneam intrebarea dacA era potrivit sa ne


alAturam si noi acestui cor de invective. Tovardsul Voiteo

a inteles intrebarea si imediat mi-a si dat raspunsul :


s ne pastrami admiratia pentru Barbusse, dar sd nu
211

www.dacoromanica.ro

combatem intelectualitatea primului stat proletar, cu


tinuta lui principiald. i Inca o data am fost de comun
acord.

Dupd ce primul numar al Proletarului /iterar fusese

primit cu buourie in toata tara, uncle putuse ajunge


raspindirea lui, urma sd apard al doilea numdr, pentru
care adunasem tin material si mai bogat, si mai variat.
In aoest scop, m-am inteles cu tovardsul Ghelerter sa

ne intilnim acasd la dinsul, si la ora si ziva hotdrita


In-am si prezentat. Intrind in casa, mi s-a spus Ca sint
rugat sd mai astept putin. Intre timp, incepurd sa
soseascd, unul dupa altul, o serie de tovarasi, pe care ii
cunosteam in parte. Toti faceau parte din partidul
condus de doctorul Ghelerter. Mi s-a spus cd era fixata,

tot atunci, o sedinta de comitet. Ge intimplare si ce


ineurcatura pentru mine ! Nu stiam ce sd fac. 0 nimerisem rau si asteptam sd apard doctorul, ca sa amin
consfatuirea noastrd pentru alta data. i lath' cd apare
si Ghelerter, cam grabit, fiind in intirziere, da mina cu
toti cei de fata si cu mine, apoi ne pofteste sd sedern.
Eu dau sd-i vorbesc si sd ma scuz, ca sa pot pleca mai
repede, sa nu incurc sedinta. Dar doctorul pared nu baga
de seamd, schimbind citeva cuvinte cu cineva de linga
el. Ei, nu, ma gindesc eu, Ca asta-i bun ! Oamenii sint
amabili si nu le vine sa-mi dea a intelege cd e timpul

sd plec, pentru a nu-i incurca acolo. Ba unii imi fac


semn sa ramin pe scaunul de pe care facusem gestul
de a md ridioa. Nu mai intelegeam nimic. Poate cd pe
ordinea de zi a sedintei figura problema redactarii suplimentului ziarului. Asta trebuie s fie, si asteptam
linistit.

Dar in discutie se dezbateau problerne politice, in


legaturd cu organizarea unei propagande mai sustinute
212

www.dacoromanica.ro

in masele de muncitori. Despre suplimentul ziarului nu


se spunea nici o vorba. Prezenta mea la asemenea dezbateri curat politice in comitetul unui partid din care
nu faceam parte era un fapt inexplicabil. Din discretie,
ma lipesc de scaun si privesc in gol, cu totul absent la
ce se intimpla in jurul meu. Dar, deodata, rn-am auzit
indemnat de unul din vorbitori sa-mi ardt i eu parerea.
Cum parerea, ce fel de parere ? Nu cumva cel care ma
intreaba face o confuzie ?

Ridicindu-ma de la locul meu, am aratat ca ma


gasesc din intirnplare intre cei de fata, cd sint venit
pentru a ma consfatui cu presedintele partidului in legatura ou suplimentul ziarului Proletarul. i privesc spre
Ghelerter, care tace linistit si oarecum binevoitor. Dar
cei prezenti raspund ca cunosc faptul i c nimic nu ma
impiedic sd-mi ardt i eu parerea. Din nuu ma simt
in incurcatura. Miscat de sentimentele de incredere si
apreciere ce mi se aratau, caut sA lAmuresc pe cei prezenti, in termenii cei mai prietenosi, cd nu ma pot ames-

teca in actiunea altui partid, fdra un mandat prima de


la partidul din care fac parte, Partidul Comunist, asa
cum se stie de Care toata lumea. Vorbele mele sint ascultate cu atentie, in tacere. Simt, cu parere de rdu, CA ele
provoaca o dezamagire i adaug, cu insufietire, cd le

doresc numai succese in propaganda care va fi folositoare i Partidului Comunist. Nu cautam oare, cu totii, sa
formam i sa intarim o constiinta de clasd, proletariatul
nostru ?

Atunci, unul din membrii comitetului s-a ridicat si a


spus limpede ca sedinta fusese hotarita pentru a porni
lupta politica impreund cu tovarasul Cruceanu, dar cA,
Ltd de cele aratate, continuarea ei nu mai are nici un
rost. Apoi ne-am strins miinile ca prieteni intelegAtori
213

www.dacoromanica.ro

si ne-am despartit. Proletarul literar n-a mai aparut. Mi


s-a spus ca fusese oprit de cenzura guvernului. Dar pe
cind ma duceam spre casa., ma gindeam cu regret oi

nu-mi venise in gind ideea s spun ceea ce trebuia,


adica sa fac apel la unirea celor doua particle pentru a
duce lupta impreuna. Asta ar fi trebuit. i asta n-am
facut-o !

Dar dupd vreo cloud decenii de lupte si sacrificii ale


atitor tovarasi, miile de constiinte ale proletariatului
roman au spus-o si au si infaptuit-o.

www.dacoromanica.ro

DIN MISCAREA PROFESORILOR IN TIMPUL


ILEGALITATII

Inca inainte de primul razboi mondial, situatia economica a tarilor capitaliste era tot mai agravata si se
cauta indreptarea ei prin diferite mijloace ; dar, se stie,
toate se rasfringeau negativ asupra paturilor muncitoare.
In tarile agricole, cum era tam noastra, paguba o platea
din. plin taranimea muncitoare, a carei mizerie o dusese
la singerosui an 1907. Conducatorii partidelor burgheze,
ou formulele bar inselatoare, fluturau prin fata contri-

buabililor fel de fel de reforme care nki macar nu


opreau pe loc mizeria poporului. Greutatile economice
incepura sa apese tot mai greu i pe salariatii intelectuali, dintre care functionarii, micii comercianti si meseriasi, ca i categoria celor ce munceau in invatamint.
Aceasta situatie nenorocita incepu sa influenteze asupra
conceptiei morale si sociale a invatatorilor si mai ales
a profesorilor secundari. Universitarii erau intr-o masurd mai privilegiati, i printr-un salariu acceptabil, dar
mai ales prin legaturile cu partidele burgheze care le
creau institute de unde incasau supliment de salarii ;
mai ocupau diferite posturi, dintre care unele destul de
215

www.dacoromanica.ro

bine platite. Nu mai vorbesc de unii dintre universitari


care ajungeau conducatori in inaltele institutii oficiale,
pinA la gradul de ministru.

Dintre cei mai greu incercati erau invaldtorii si profesorii secundari. Se alcattuise chiar o asociatie general5
a corpului didactic, din care faceau parte cele trei categorii de salariati, dar din care cei mai activi ralmineau
tot profesorii secundari. Fiindca universitarii in cea mai
bunA parte gaseau o iesire avantajoasa pe spatele hugetului statului. Masa mare a invatatorilor, destul de prost
plAtit, era atrasd cu fel de fel de momeli. Unii cdpalau

functii de control in partidele politice care-i vinau si


care se schimbau la doi, trei ani. A4ii, in afar de sarcinile de agent.' electorali ai abililor politicieni, mai erau
intrebuintati si prin cooperative la sate, inselati de iluzia

unei situatii la care ajungeau foarte putini. Mai putini


erau aceia care se inrudeau cu albAstrimea satelor si,
sprijinindu-se pe protectiile locale, deveneau mici oameni

de afaceri, pentru care scoala era pe planul al doilea.


Totusi, o sumd de elemente bune Cautau o iesire logica
din greaua situatie materiald pe care le-o crea regimul
politicienilor. Rdmineau insd mai activi in apararea drepturilor morale si materiale ale corpului didactic tot profesorii secundari.

Politicienii si-au dat seama ea' unirea celor trei categorii de membri ai invatamintului le-ar putea crea destule neajunsuri si au incercat cu succes sd dezbine asociatia generald a membrilor corpului didactic. Le-a fost
usor sa gaseasca un amator de situatie politica privilegiat. Infiintind un post de ministru subsecretar de stat,
il oferira lui D. Toni, presedintele asociatiei invatatorilor, care, versat in politica partidelor, reusi la o sedint
publicd, tinutd la Ateneul roman, sd dezbine Asociatia
216

www.dacoromanica.ro

general. Cu universitarii fu si mai usor. Ei nu aveau


interesul unei asociatii profesionale, si presedintele lor,
prof. Dragomir Hurmuzescu, incet sa mai tina contactul
cu Asociatia. Ramasese deci intr-o oarecare izolare Asociatia profesorilor secundari. Era prin anul 1923. *i tot
atunci se porni o miscare de revendicdri economice
printre masa larga a salariatilor publici. Dar conducdtorul acestor salariati, prea cunoscutul director de minister Bradisteanu, fie c n-avea experienta, fie ca nu
voia s-o foloseasca chiar in masura in care o avea, dupd
o intrunire convocata cu mare tambaldu la sala Eforiei
i care tinu multimea adunat aproape o zi intreag in
fat.a unei tribune goale, o lsa sa se termine, spre bucuria
gurvernului, fara rezultat. Gamenii necajiti si descurajati
au plecat asa cum veniserd. La aceasta adevarata batjocura am fost si eu martor, privind dintr-o loja. a &LH.
Atunci am scris in ziarul Socialismul despre necesitatea organizarii in sindicate a intregului corp didactic
impreund cu profesorii particulari, cu secretarii scolilor
i cu pedagogii lor, impreund cu tot personalul ajutator.
Era un studiu publicat in doua numere consecutive ale
ziarului, prin toamna anului 1923. Dupd dizolvarea Asociatiei generale, profesorii secundari au lamas sa clued
singuri lupta pentru marirea salariilor, reducerea taxelor
colare, pentru a inceta desfiintarea scolilor, cerind si
alte imbunatatiri, care se refereau si la masa invatatorilor, ou toate c se despartiserd de secundari, devenind

zestrea politica a lui Toni. Dupd aceste infringeri, a


urmat o perioada de mare nesiguranta si dezordine.
Unii dintre profesori, de multa bund-credinta, nedeprinsi ins cu actiuni sociale nu-si puteau explica
refuzul politicienilor de a le satisface cererile pe deplin

indreptatite. Ei cautaru o iesire, un ajutor pornit din


partea autoritatilor scolare. Fdceau comparatii intre sala217

www.dacoromanica.ro

riile lor, avind studii universitare mai complicate decit


ale rnagistratilor, ofiterilor, contabililor si ale altar functionari, si salariile acestora, mult superioare. Intr-un
moment, s-au hotarit sa demisioneze in bloc. Era, bineinteles,

solutia celor slabi. Dar cind au incercat s,o

aplioe, s-au izbit de greutati nebanuite. Vorba cunoscuta :

nu te juca ou demisia c te pomenesti ca ti-o primeste.


Cei delegati cu stringerea demisiilor n-au avut succes
deloc. Umblau, cel mult, cu demisia lor in buzunar, avind

garantia c aceasta nu va putea pleca fard voia lor din


buzunar. La Craiova, unde eram profesor, am fost, daca
nu ma insel, singurul care mi-am inaintat demisia profesorului delegat Balacescu, care, dupa o saptAmina, mi-a
inapoiat-o cu fel de fel de felicitari. Era prin 1929-1930.
Atunci am luat initiative unei organizatii de tip sindical,

Vara sa o intitulez astfel, si in primele sedinte tinute in


cancelariile liceelor locale am dezvoltat tema : Cum

trebuie organizatA o societate capabila s lupte pentru


revendicArile unor profesionisti. Se pare Ca cuvintele

mele au avut efect, mai ales cd eu terminam prin a


spune ca noi profesorii nici n-am inceput lupta asa cum
trebuie si deci nu putem sd ne plingem ca n-am reusit.
Colegii, desi curioteau perfect trecutul meu : stiau ca
fusesem inchis pentru activitate comunista, ea condusesem ziarul Comitetului Central din care 1 eu faceam
parte
a:. P.C.R., c facusem diferite inchisori, au avut
curajul sa ma aleaga presedintele sectiei Craiova a Asociatiei profesorilor. Mai rnult chiar, m-au ales la primul
congres al Asociatiei membru in Comitetul Central. Nu
se poate descrie indignarea politiei de siguranta, care ma
socotea un periculos tradator de tend". Stem si m gindesc
si acum ce colegi seriosi si plini de sentimente distinse
au fost acesti profesori care

rn-eu urmat apoi ou

218

www.dacoromanica.ro

incredere in toate actiunile sindicale, in apararea drepturilor lor i ale mele, bineinteles, fAra sA pomenesc termenul sindical".
Nemultumirile profesorilor se intilneau cu nemultumirile functionarilor care sufereau aceleasi lipsuri si,.
bineinteles, au adincile nemultumiri ale muncitorilor
manuali si ale taranimii, revoltati de promisiunile inselatoare ale atitor politicieni. Fara o pregatire politica,

ei asteptau mintuirea de la generalul Averescu, care


impusoase cru citiva ani inainte mii de tarani nevinovati
acum isi cistigase popularitatea activind pentru inche-

ierea pacii celui mai aumplit razboi. In aceste imprejurari, protestele profesorilor, In buna parte izolati de
corpul invatatorilor i ignorati de runiversitari, se pierdeau in masa anise:aril sociale oe agita intregul popor.
Totusi., un modest grup de profesori protestatari se
formase in unele orase de provincie, ea in Galati, in

Iasi, in Cluj, in Craiova, in Brasov si in alte citeva


centre, uncle ineepura sa apard modeste publicatii care
indemnau la unirea intregului corp didaotic si la lupta,
demascind promisiunile inselAtoare ale guvernantilor,
ca Cuvintul coalei, la Craiova, coala Mehedintiului,
la T.-Severin, Slove, La Caracal, o publicatie la Galati
si altele. La eongresele anuale ale Asociatiei generale

a profesorilor secundari din Romania se diseutau cu


staruinta unele probleme in legaturd au nevoile scorn
si existenta slujitorilor ei, despre care organul Asociatiel

ce aparea la Bucu.resti vorbea mai muit academic si


ou grija sa nu supere pe potentatii de la minister, interesati sa li se adreseze laude, nu i critici. Cu timpul
insa, conducerea asociatiei, in care se gaseau citeva

elemente mai indraznete si in care md gaseam


formuleaza proteste impotriva ilegalitatilor,

eu,

dar fard

efecte reale.
21

www.dacoromanica.ro

Inainte de agitatiile care frAmintau clasa muncitoare

pentru crearea unui partid leninist, se seinna:a si participarea profesorilor la actiunile organizatiilor muncito-

rest, ca la Birlad, unde se remarca activitatea profesorului P. Constantinescru-Iasi, la Galati, unde aparea i
o publicatie cultural didacticA, la Turnu-Severin, unde
ajunsese in conducerea revistei coala Mehedintiului
profesorul Papacostea-Pajurd, si Inca in citeva centre.
Organizarea mai temeinicd a Asociatiei profesorilor
5ecundari din Romnia a inlesnit infiintarea unor sectii

ale asociatiei in cele mai multe din centrele capitale


de judet. InAuntrul asociatiei se form un curent independent sprijinit pe dorintele majoritAtii profesorilor i
care lua atitudine impotriva nesocotirii legilor de care
autoritatile scolare. Odata cu intrarea mea in comitetul
central al Asociatiei, ales la Galati, am luptat pentru
Intrirea increderii in propriile forte ale profesorimii,
fdrA sd mai credem in bunavointa guvernantilor. Aceasta
'loud atitudine realist mobiliza majoritatea profesorilor

la lupta, pe baza unor principii legale si morale, care


demascau Ma" sfiald nedreptAtile.

Sectiile asociatiilor incepurA s functioneze regulat,


.organizind sedinte sAptaminale, in intreaga tard. Mis,carea atrAgea tot mai multe elemente din corpul didactic
,i intarea increderea in rezultatul unor lupte duse prin
noi inine.

Evenimentele politice aducind la conducere un guvern


Iorga-Argetoianu, sperantele profesorilor furd din nou
,Inselate. Inca din 1931, asociatia incepu sa agite ideea
sindicalizrii corpului didactic, si presedintele ei impreund
cu secretarul general venird la Craiova i imi propuserd
o actiune sustinuta serios pentru o asemenea organizare.
220

www.dacoromanica.ro

Era si firesc, &del profesorii din Craiova erau bine


organizati. In congresul ce a urmat pe intreaga Ord,

am agitat propunerea sustinutd prin revista sectiei


Craiova,

Cuvintul scoalei, ea miscarea sindicala sd

cuprindd nu numai pe profesori si invatatori, dar si pe


profesorii particulari, pe secretarii scolilor, pe pedagogi
si chiar pe personalul administrativ. Problema sindicalizdrii a inceput sd se dezbata in intreaga lume scolard.

In numdrul aparut inaintea congresului, se citea un


titlu pe o intreagd pagind Invaptori si prof esori,
uniti-ve I. ! Profesorii strinsi in congres au sustinut sd
se organizeze o miscare sindicala general. Din nefericire, n-au luat parte decit vreo doi invdtatori ; o invdtatoare a vorbit cu multa insufletire, sustinind unirea
cu ei intr-o singurd organizare. In acel congres, agentii
acoperiti ai politiei, dintre membrii corpului didactic, au
fdcut tot posibilul sd impiedice rezolutiile congresului.
,si

in adevdr, prin surprindere, au propus in ultima

rezolutie ca sindicatul s ia caracter exclusiv national.


Cu toatd opunerea runora dintre noi, care intelegeau cd
se urmdrea eludarea luptei de clasd, modificarea a fost
aprobata. Mai ramasese fixarea unui congres care sd
stabileascd statutul sindicatului. Din comisie faceam
parte si eu, dar conducerea asociatiei n-a convocat
niciodat aceastal comisie. In acelasi timp, un profesor
sub paravanul cdruia actiona grupul fascist al celor ce
luaserd initiativa sa impiediee sindicalizarea cerea in
comitetul cercului profesorilor din Bucuresti ca asociatia

sal renunte la lupta ei profesionald si sd formeze un


partid politic, al Carui sef, organele sigurantRi, dupd
dorinta regelui, unelteau sa fie binecunoscutul Al. VaidaVoievod, nasul legionarilor, cum se intitula el singur.

La un congres tinut prin surprindere la Bucuresti,


spre indignarea noastrd, fard consultarea comisiei cai e
221

www.dacoromanica.ro

trebuia sa Increze la statutul sindicalizarii votatA la precedentul congres, s-a prezentat spre aprobare un statut
corporatist care se termina cu un juramint de tip legionar
pentru supunerea acelora ce erau primiti in sindicat. La
tribuna au vorbit fascisti notorii, sustinuti de unii profesori aproape necunoscuti in masa asociatiei, in afara de
presedintele ei si de presedintele cercului profesorilor
din Bucuresti, cunoscut agent acoperit al politiei de
siguranta. La vot, majoritatea sectiilor care formau
curentul democrat in asociatie lipseau, iar statutul corporatist a fost votat. Dar cind s-a pus i intrebarea eine

e contra, din mijlocul salii am ridicat singur mina, in


tAcerea generala a celor ce ma priveau. De la tribuna,
presedintele Nisipeanu mi s-a adresat prieteneste invitindu-ma sa nu stric armonia unei asemenea marete (sic)
hotariri i s las mina in jos. La care am raspuns, tot

prieteneste, ea asa ceva n-as putea face decit daca mi


s-ar paraliza mina si mi s-ar intuneca constiinta adaugind, cd nici dvs., colegii mei, nu yeti mai tine mult
timp miinile ridicate cind va yeti da searna ce inseamna
corporatism si ce inseamna sindicalizare, pe care am
votat-o la congresul trecut".

Toata aceasta actiune a fost inlaturatA prin insasi


lipsa ei de seriozitate i in curind nici nu s-a mai vorbit
de ea.
Dar discutiile cu schimbarea organizatiei profesionole
in organizatie politica s-au continuat in comitetul cercului la care luam parte, arAtind pericolul unei asemenea
actiuni ce constituia o adevarat tradare pentru colegii
nostri din asociatie. Imi aduc aminte vorbele profesorului
Grigore Fortu, care ma intreba : de ce ti-e frica,
domnule coleg, de politica ?, la care raspundeam cu un

ton nevinovat : Eu sint fricos, domnule Fortu. M-am


222

www.dacoromanica.ro

lsat de mult de politica." Nici n-as fi putut raspunde


altfel in timpul Legalitatii.
Aceste evenimente se succedau incurajate si sugerate
de epoca in care fascismul se intindea in intreaga Europa,
influentind si opinia publica de la noi. In lupta pe care

o duceam alaturi de cele mai importante sectiuni ale


asociatiei, in afara de sectia Bucuresti, eram ajutati si
de presa antifascista, condusa de profesorii unora din
sectiunile aratate mai sus. Astfel, in ,coala Mehedintiului, profesorul C. Papacostea-Pajura arata ororile ce
urmau pentru educatia tineretuhii din aplicarea principiKor si, mai ales, a praCticilor hitleriste. Se vorbea categoric

despre odioasa dezumanizare a tineretului. De

asemenea, sectia Craiova, prin revista Cuvintul coalei,


rdspindita in toata tara, facea o propaganda sindicala
progresista si hotarit antifascista. Chiar in primul numar
(aprilie 1932), se spunea : DascAlimea a invatat pe
dinafara tot vocabularul demagogic al perfectului sarlatan politic si-1 despretuieste". Iar, dupa ce facea apel
la solidaritatea clascalimii de toate gradele, aclauga :
Aceast publicatie scoasa de sectia Craiovei va apara
si imbratisa interesele

tuturor celor ce muncesc in

invatamint".

Iar ca o dovadd a orizontului larg care era cuprins in


lupta imbratisata de organul asociatiei, se publica cu

litere mari un apel catre colegi" s villa in numar cit


mai mare la intrunirea asociatiei invatatorilor din Dolj
(3 aprilie 1932). Se al-Ma prin aceasta ca lupta profeso-

rilor trebuia dus impreuna eu invatatorii. In intreaga


publicatie, ca si in cele care au urmat, se cereau respectate drepturile profesorilor conform legilor tarii, se
cerea plata salariilor, se cerea plata gradatiilor garantate de lege, se protesta impotriva desfiintarii scolilor,
impotriva incalcarilor drepturilor facute la transferari si
223

www.dacoromanica.ro

numiri etc., etc. Contrar practicelor umilitoare de a


adresa rugi autoritatilor scolare pentru respectarea legii,
se tkparea chiar in primul numar lozinea Puterea noastra
std in unire i organizare". Publicatia facea o educatie
sindicala curajoas, nesfiindu-se s atace practicile dictaturii burgheze, bineinteles, fara s le semnalizeze cu
adevaratul lor nume. In articolul Memorii bune, rezultate rele (nr. 1, aprilie 1932), scriam, intre altele :

...E 'Inca o dovada ea numai cei puternici Ii pot


i cei puternici nu pot
fi decit cei avuti, sau cei multi si uniti. Cum nu putem
fi cei avuti, ramine s fim cei multi i uniti, adica
puternici prin organizare. Numai astfel ne vom putea
pastra in fapt drepturile trecute pe foi de hirtie."
Apelul la unirea tuturor salariatilor din invatamint
fusese imbratisat de multi profesori secundari. i acest
apel se adresa i altor oategorii de salariati.
valorifica drepturile in societate.

Lupta nu trebuie dusa separat, ci impreuna cu


corpul didactic primar care se &este tot asa de nedreptatit ca i noi (profesorii secundari), ba poate chiar mai
mult. Unirea in actiune se poate face chiar si cu federatia
functionarilor publici !"
Cum salariile profesorilor, ea si ale multor altor cate-

gorii de functionari, nu se mai plateau de citeva luni,


cu exceptia conducerii superioare a ministerelor, Cuvintul
coalei scria :

Masura de pin acum, luata fard nici o sfiala, ca


unor functionari sa li se plateasca salarille i altora sa
nu II se plateasca, e cea mai limpede dovada c exista
cloud lrumi in aceasta taxa
ca in toate Virile, de
altfel
cei privilegiati, cu interesele lor aparte, conducatorii, i ceilali, condusii, mult mai multi, clar
neuniti in jurul intereselor lor, pe care nimeni nu-i
poate apara, gala de ei insisi.

224

www.dacoromanica.ro

E deci o lupta de interese contrarii, i noi sintem


de partea celor multi, adicd a colegilor notri, cu care
trebuie sd ducem lupta pind la capatul izbinzii."
In numArul 2 (mai 1932), dupd ce aratam ca. lupta
trebuie dusa in legaturd direct de problema culturii
nationale, impreunA ou toti cei interesati, adical cu masele
producatoare care sint firesc i direct interesate la
izbind, afirmam CA nu trebuie sa mai repetam greeala
de a ne lasa apArarea intereselor noastre pe seama

altora, ci trebuie reparatA cit mai curind, LUINDU-NE


SOARTA IN PROPRIILE NOASTRE MIINI". Formula
aceasta imi apartinea, n-avrusesem de unde s-o cunosc
acum patruzeci de ani.

Tot in acest numr se prezenta un anteproiect de


statrut al asociatiei ce urma sa fie dezbAtut la congresul

de la Galati, ce s-a tinut in zilele de 5-7 mai 1932. In


articolul 3 al anteproiectului, se preciza ca asociatia se
constituie pe baza luptei de clasA, care nu era denumita
astfel, dar al Carei inteles se desprindea limpede.
Art. 3. Scopurile societatii sint :
a
De a apara interese:e profesionale ale profesorilor secundari, in 'mire cu intregul corp didactic de
toate categoriile, pe baze de lupt impotriva tuturor acelora ale ciiror interese contrarii lovesc in existenta morale./
materiald a celor ce muncesc in inveiteimint."
Ourind, partidele politice, vAzind autoritatea de care
se bucura publicatia asociatiei Craiova, urmAritA in toate

colile din tard, au luat o hotArire, dezbatutd intim, de


a inlatura pe preedintele asociatiei Craiova, care, prin
toate celela.lte numere ale publicatiei asociatiei, incuraja lupta pe fata impotriva nedreptAtilor guvernamentale i in felul acesta mobiliza majoritatea profesorilor
din Ord, spre care incepeau &A se simta atrai si o parte
din invatatori.
225

www.dacoromanica.ro

Prilejul U s-a oferit cind profesorul Grigore Fortu a


inceput s clued' o opozitie destul de dezordonatd, In
numele unui grup nurnit Blocul cetdtenesc, fdrd nici un
fel de program politic decit sustinind un principiu de
morald banaid, ou un arnestec de prost gust in situatia
familiei regale, cancanuri prea putin interesante. Evident
Ca o asemenea actiune nu putea sa ailod nici o legAturd

cu problemele serioase legate de scoald si de situatia


profesorilor. Cind Fortu, in urma unui gest cu totul neserios in care avusese un rol semiridicol i revolverul,
a fost arestat, intreaga actiune a fost prezentata profesorilor ca o luptA in apdrarea intereselor bor. Declaratii
exagerate i atitudini donquijoteti au fdcut ca eroul"
Fortu s primeasca zeci de telegrame ce pareau cA-i
asigurA o popularitate de mult rivnitd.

In aceastd ocazie, asociatia Craiova" a pAstrat o


rezervA explicabilA, iar lipsa de solidaritate a asociatiei
profesorilor, organizatie profesionald, cu Blocul cetatenese, organizatie politica*, dacd voiti s-o calificAm astfel
cu multd ingAduintA, era foarte explicabild. La o sedinta
publicA pldnuit pe ascuns de politicienii partidelor politice, am fost acuzat de un coleg care, inainte de sedintA,

m-a rugat foarte binevoitor sA nu ma supAr pentru


aceasta, deoarece fusese obligat de unul din cluburile
politice din care fAcea parte. Colegii mei aveau ins o
experienta care nu-i rasa s cadd intr-o cursd atit de
copilAreascd i, dupA explicatiile date, unul din profesori,

pArintele Branisteanu, a declarat cd desi venise cu gindul


sA voteze retragerea increderii in presedintele Asociatiei
e cel dintii care voteazd pentru incredere ; acestui vot
i s-au aldturat toti cei de Rita, impreund cu cel care mA
acuzaze atit de prieteneste.
226

www.dacoromanica.ro

Lupta profesorilor impotriva arbitrariului guvernamental orientat inspre fascism se ducea de obicei pe o
linie mai larga, in congrese anuale. Dupa congresul din
1932, a carui motiune fusese escamotata prin mijloace
pretinse abile, in care in loc de infaptuirea sindioaizrii
pina la urma se Meuse propunerea unui corporatism
nedorit de nimeni si care nici nu s-a aplicat, a urmat
congresul de la Tg. Mures, unde agenti de politie strecurati in mijlocul nostru cautau s prefaca asociatia
intr-o zestre politic, asa cum am mai spus, a acelui
nas al legionarilor", Al. Vaida-Voievod. Lupta a fost
inversunatd, i vorbitorii care urcau la tribuna nu prea
aveau succes. De aceea, unii, cum a fost profesorul Bug-

nariu, tinar, pe atunci, in invatamint, luptind pentru


pastrarea caracterului profesional al asociatiei, a fost
amenintat de presedintele Cercului profesorilor din Bucuresti, faimosul agent acoperit al Sigurantei, c va fi scos

din invatamint. In fata unei asemenea activitati, am


reusit foarte usor sa string semnaturile celor mai importante sectiuni, Craiova, Iai, Chisinau, Tighina, Tulcea,
Cluj, Ismail, Vilcea, Constanta i ar mai fi urmat si
altele, prin care ceream inlaturarea chestiunilor politice
de orice natura ar fi ele dintr-o organizatie profesionald,

pentru a nu slabi soHdaritatea colegiala si a nu deveni


arma politica in mina profitorilor. Rezolutia cu semnaturile o pastrez i acum ea o amintire, dar n-am mai
propus-o Congresului, caci, in fata unei asemenea amenintari, adversarii Asociatiei au convenit sa-si retraga
ei propunerea de transformare a Asociatiei In partid
politic.

Infringerea aventurierilor profascisti a dat o adevarat satisfactie majoritatii delegatilor la congresul de la


Tg.-Mures, iar la masa comuna cu care s-au incheiat
lucrarile congresului, regretele vinatorilor de situatii p0227

www.dacoromanica.ro

litice au rAsunat ca niste vaiete jalnice din cauza respingerii unei asemenea actiuni patriotice" in folosul
profesorilor, cum spuneau vorbitorii. Incercdri de acestea

au continuat cu aceleasi rezultate pind la 23 August,


cind vechile regrete s-au impletit cu noile regrete ale
acelorasi aventurieri indrdzneti.

Lupta corpului didactic pentru drepturile nesocotite


de Care regimul burghez s-a dus si pe alte teme, asa
cum am ardtat mai inainte. Dar mijloacele de apdrare a
acestor drepturi au luat citeodat forme care dovedeau
maturizarea politica' a profesorilor in situatiile impuse
de arbitrariul guvernelor.
In special sectia asociatiei din Craiova, dupd intrunirea de care am vorbit, organizatal de invgatori cu
participarea profesorilor, a luat initiativa unor misc5ri
publice prin organizarea de intruniri convocate in oras,

unde participau o serie de cethteni pe care ii interesa


cultura nationald si rdspindirea ei prin scoald. La una
din aceste intruniri s-a faSpindit in tot orasul urm5toarea convocare :
Ceteiterd

fogi elevi, paring de copii, invatatori fi,'

prof esori, intelectuali.

,5coala si cultura nationald sint amenintate prin reducerile pldnuite in noul buget !

Orice loviturd impotriva educatiei si instructiunei e


suferit de copiii nostri, de intregul tineret, de toata" tara..
ASOCIATIA PROFESORILOR SECUNDARI DIN CRAIOVA
vA cheamd la

INTRUNIREA PUBLICA

care are loc in ziva de luni 25 martie, ora 10 dimineata


in sala CINEMATOGRAFULLTI SELECT
228

www.dacoromanica.ro

spre a cere
trecerea in buget a BURSELOR pentru copii sdraci, ajutor pentru
tiparirea cartilor de scoal cu preturi mai secizute.
SCADEREA TAXELOR SCOLARE

S protest5m impreund impotriva scdderii salariilor din invaIdmint, nepl5tite de luni de zile, din anii trecuti, nici pin& acum.
lmpotriva neplettii lor la timp.
Impotriva sleirii fondurilor comitetelor sco1are, punindu-li-se
in sarcind salarii ce trebuiesc pla.tite din bugetul statului.
Din aceast cauza' s-au ma'rit taxele sco1are, nu se pot inzestra
bibliotecile si laboratoarele scoa1ei si nu mai pot fi ajutati elevii
sa'raci si merituosi.
S cerem cu totii
RESPECTAREA LEGIITIRILOR SCOLARE

SI APLICAREA LOR CINSTITA


SA' nu uitam c
0 SCOALA SARACA NU POATE DA SUFLETE BOGATE
Veniti cu totii in sala CINEMATOGRAFULUI SELECT
luni 25 martie a.c. (1933).

Pentru a apara scoa1a, cultura i viitorul tineretului nostru.


Asociatia prof. secundari din Romdnia
Sectia Craiova

In urrna citorva intruniri, asociatia a facut un demers


public in fata intregului oras pentru achitarea salariilor
nepldtite de luni de zile. In acest scop, ultima ()fa de
curs a fost suspendat la toate colile secundare, iar profesorii si profesoarele au plecat in grupuri, pe scoli, intilnindu-se cu totii in fata Prefecturii judetului. 0 ase-

menea manifestatie a fost unic in tara noastr, iar


agentii politiei, care priveau neputinciosi grupul de prolesori ce se strinsese in fata prefecturii, nu stiau ce s
229

www.dacoromanica.ro

facd, cdci de data aceasta nu mai aveau de-a face cu


masele muncitoare manuale, ci CU masele muncitoare de

intelectuali. In fata celor aproape o sutA de profesori,


urcat pe citeva trepte din fatd, am luat cuvintul, propunind grupul de profesori ce urma sA adreseze prefectului cererea de intrare in legalitate i achitarea salariilor, ce trebuia s'd fie comunicatA guvernului. Cella Iti

profesori au ocupat in intregime holul prefecturii. Trimisul prefectului anuntindu-ne Ca acesta e ocupat intr-o
sedintd, a primit rAspunsul c profesorii Craiovei staruiesc ca domnul prefect s suspende sedinta, spre a
primi, in numele guvernului, o comunicare verbal foarte

scurtd. In cabinetul prefectului am fdcut, in calitate de


presedinte, cererea verbald de a se intra in legalitate.
La care prefectul
de altfel unul din fostii nostri
elevi

voind sA bagatelizeze solemnitatea comunicArii,

ne-a spus CU un ton familiar : adicd voiti plata salariilor", la care a urrnat un rdspuns care restabilea seriozitatea comunicArii.

Interventia profesorilor trebuie privita putin mai


altfel. Noi o viatd intreagA am invdtat tineretul acestei
tad sd-i respecte legile i stdruim ca i guvernul actual,
pe care in momentul de fat 11 reprezentati dvs., sd facA
acelasi lucru. Dacd legile tdrii sint respectate, achitarea
salariilor va fi o urmare fireascd. La care nu ni s-a
mai rAspuns nimic, iar audienta s-a terminat cu politetile obisnuite.
E de prisos sa mai adaugam ce vilvd a stirnit aceastd

actiune cu totul neobisnuitA, dar cAreia nu i se putea


acluce nici o invinuire.

La aceste intruniri publice populate tot mai mull de


cetAtenii Craiovei au inceput s vind i unele autoritati
si senatori guvernamentali, care erau rugati sd dea explicatii in legdturd ou ilegalitatile faptuite. Discutiile urmau
230

www.dacoromanica.ro

in termeni civilizati, dar convingerile asistentei nu numai

CA nu erau schimbate, dar se fixau tot mai limpede in


defavoarea guvernului.

Ultima intrunire, cam in timpul congresului de la


Tg. Mures, care urma sd se Una in centrul orasului si
desteptase un interes general, a fost interzisd, demascind
netdgaduit teama i neputinta guvernului de a se pre-

zenta in fata publicului, ca s justifice nedreptatile si


ilegalitAtile fdptuite.

Profesorii din intreaga Ord incepura s inteleagd


mijloacele de luptd ce se impuneau pentru sprijinirea
drepturilor lor. Asociatia Craiovei ajunsese aproape un
purtator de steag al luptei profesionale ce continua O.
vddea si latura ei politico-socia15. Ecourile unor asemenea manifestri publice au trecut granitele. Prin 1934,
revista Cuvintul Koalei a primit urmatoarea adresd din
partea studentilor romdni din Franta.
Union des etudiants roumains en France
Paris, 7 aprilie 1934

Domnule director,

V-am expediat astdzi Statutul nou" nr. 1. Va rugam


sa aveti amabilitatea sa" reproduceti Apelul care studentii romdni. Avem intentia sa v expediem regulat
ziarul nostru ; v rugdm sa ne expediati in schimb ziarul
ce conduceti.

Primiti, vd rog, domnule director, asigurarea stimei


noastre.

Presedinte, G. Coman

In adevdr, in numdrul patru din noiembrie 1932 a


aparut in Cuvintul scoalei, pagina 5, Rezolutia celui de-al
VII-lea Congres al I.M.I. (Internationala muncitorilor din
231

www.dacoromanica.ro

invdtdmint) ou sediul la Paris, prin care se asazd pe


terenul luptei de clasd. Ea intelegea sd lupte pentru
crearea unui larg front unic al tuturor membrilor corpu-

lui didactic din toate tarile. Ea a tinut al VII-lea congres la Hamburg intre 10 i 15 august a.c., cu delegati
din 16 tail, reprezentind 1 300 000 de membri.
Congresul ratified programul general de revendicdri
precum urmeazd :
1. Contra reducerii bugetelor instructiunii publice si
pentru mrirea aeestor bugete in dauna celor militare,
ca si tuturor stipendiilor reactionare sau fondurilor
secrete.

2. Contra reducerii salariilor, contra oricdrei intirzieri a pltii lor, ea si contra tuturor retinerilor benevole,
devenite apoi obligatorii.

3. Pentru scoaterea la pensie la virsta de 55 de ani,


egald cu ultima leafd din momentul survenirii unui accident care face neapt de serviciu vreun membru al corpului didactic.
4. Impotriva avansrilor si numirilor de revizori,
inspectori etc., dupd bunul plac ; contra folosirii tnerilor

licentiati ca suplinitori, frd sd le dea dreptul de a se


prezenta la examenele de capacitate.

Pentru egala salarizare a femeilor cu bdrbatii.

5. Pentru reducerea numdrului elevilor la cincizeci


de clasd si pentru crearea de posturi (de profesori) la
ceilalti elevi, numindu-se din someri normaisti si licentiati la toate aceste posturi.
6. Impotriva concentrdrii seolilor ca mdsurd luata
Impotriva intereselor profesorilor si pdrintilor elevilor.

7. Pentru mdrirea si crearea de credite destinate nevoilor generale ale soolarilor (eantine gratuite, haine,
232

www.dacoromanica.ro

furnituri etc.), pentru acordarea de burse copiilor de


muncitori, tarani i mici functionari i pentru gratuitatea
invdtamintului secundar i universitar.
8. Impotriva limitArii dreptului de organizare a membrilor corpului didactic i pentru reintegrarea tuturor
celor loviti de rigorile autoritatilor.
9. Impotriva inchiderii co1ilor normale indeosebi, ea
i impotriva oriegror inchideri de *coll..

10. Pentru libertatea religioasa a elevilor i inaturarea orierui invatamint religios obligators
11. Impotriva abrutizrii elevilor prin instructia militar i educatia ovind ; impotriva rdzboiului imperialist.

Se poate vedea chiar din acest cuprins scurt

al

rezolutiilor Internationalei Invtamintului, organ revolutionar, multe idei referitoare la cererile pentru care
luptam i noi in tard. De altfel, organul sectiei Craiova
a ajuns cu timpul s. oglindeascd aspiratifie i propunerile sustinute de intregul corp didactic din tara i in
alte probleme, legate de interesele colii i ale profesorilor. Ele inldturau lovituri deghizate pe care le primea
cultura nationald, prin ciocnirea intereselor de clas ale
maselor populare i ale asupritorilor lor. De aceea, in

lupta noastr, aa cum se vede din cele publicate in


Cuvintul coalei, nr. 5, din 1932, trebuie s ne adresaM
intregii ri i colegilor notri, nu conduca.torilor, care
au alte interese, opuse intereselor noastre, legate exclusiv

de interesele poporului. Cu alte euvinte, lupta trebuie


condus de profesori, sprijinindu-se numai pe puterea lor.

In fata amenintarii de a se reduce salariile muncitorilor din invdtdmint, aa cum se proceda i cu muncitorii din petrol i cAile ferate, noi declaram cd starea
233

www.dacoromanica.ro

de mizerie si de sdracie a tarii nu se datoreste cu nimic


corpului didactic, ci incapacitatii, necinstei i incuriei
guvernamentale din toate timpurile (C.$., nr. 6
1932).
Afirmatia se potrivea pentru toate categoriile de salariati i arata solidaritatea corpului didactic cu mun-

citorii manuali, care, mai bine organizati, au stiut sa


se opund prin greva singeroasa de la atelierele Grivita.
In acelasi numar al publicatiei citate, punindu-se problema unificarii luptei cu toate categorii:e de salariati
impotriva regimului, in articolul Impreunti cu fumetionarli adaugam :

Vechea scoala a inselaciunii nu mai poate prinde.

Curind ea nu va mai fi nici toleratd." (Nr.

5, 1932.)

Aceste prevederi au corespuns pe deplin viitorului.


tot in legatura cu lupta ce se ducea (in numArul 6-7,
martie 1933), se cerea sindicalizarea tuturor men-tbrilor
corpului didactic, ftird deosebire de grad # $coli.
Din toate partile tarii ne soseau declaratii i rezolutii
ale adunarilor tinute de profesori, in care se arata
deplina solidaritate ou sustinerile noastre.
Dar si sfera de actiune a Asociatiei profesorilor se
largea si capata o coloratura tot mai pronuntat politicd,
gratie opozitiei formata din cele mai importante sectii
din tara, cu toata opunerea unora din comitetul de conducere din Bucuresti. Cind venird la conducerea Ministerului Invatdmintului unele elemente ce se orientau
dupA dispozitiile nazistilor, ce ocupasera tara si-si instalasera consilieri la toate ministerele, unul din ministrii
invatamintului (adjunct), Henric Oteteleseanu, a incercat
sa introducd asa-zisa ierarhizare" a profesorilor, adick
pentru citiva, salarii mai ridicate, atribuindu-li-se un
titlu superior dupa aprecierea ministerului, iar pentru
234

www.dacoromanica.ro

majoritate, sfaturi sa astepte cu rabdare pind cind vor


cdpata si ei titlul superior. Atunci intreaga Asociatie
s-a ridicat cu hotarire impotriva acestei dispozitii, care
inlatura cererile intregului corp didactic pentru tin
salariu mai omenos, inlocuindu-I cu o dispozitie in
favoarea citorva privilegiati, aprecietii politicienilor.

Lupta s-a dat la congresul de la Brasov, dupd ce


Comitetul central al Asociatiei a lansat lozinca Nu
ierarhizare, ci salarizare" (datorit secretarului general,
profesorul V. Greou). Solidaritatea delegatilor la congres
n-a putut fi slabit nici chiar de prezenta ministrului.
care propusese ierarhizarea". Propunerea a cazut, spre
satisfactia tuturor profesorilor.
Aceeasi ideologie progresista si antifascista lega si
o cistigase corpul didactic in decursul anilor de rezistenta.
Aceeasi ideologie progresista si antifascista lega si

organizatiile tineretului universitar roman din strainatate


cu miscarea noastra de rezistenta. Am vorbit inainte de

activitatea unui comitet al studentilor romani de la


Paris. In Cuvintul coalei, nr. 13, din 1934, s-a publioat
constituirea Uniunii studentilor romni din strainatate,
La Paris, 2 si 3 aprilie 1934, cu delegati din Franta
(Paris, Strasbourg, Tours, Grenoble), Cehoslovacia (Praga,
Briin) si Elvetia (Zurich, Geneva, Friburg). La acest
congres si-au dat adeziunea studentii din Belgia (Bruxelles, Gand) etc., la care a aderat si Comitetul de initiativa a studentilor din Bucuresti, Cernauti si Cluj. Conferinta s-a deschis la 2 aprilie sub presedintia de onoare
a profesorilor doctor I. Parhon, Iorgu Iordan si P. Constantinescu-Iasi, evind la ordinea de zi :
1. Situatia studentilor romni din tare' si strainatate.
2. Primejdia fascismului si a razboiului etc.
235

www.dacoromanica.ro

Urmau alte trei puncte in legatura cu organizarea


studentilor in strainatate. Un student francez a salutat
conferinta in numele studentilor antifascisti.
Publicarea acestor stiri in organul Asociatiei profe-

sorilor, sectia Craiova, arata inca o data spiritul progresist si antifascist care lega pe profesori cu cei ce
urmau sa le devind colegi.
Toate congresele anuale ce s-au tinut dup 1936 au
dat prLej intregii profesorimi SA demaste si sa protesteze
impotriva ilegalitatilor comise de autoritatea scolara

impotriva bor. Dar asa cum am aratat, lupta cuprindea


o sferd mult mai larga, mobilizind pe slujitorii scolii
alaturi de alte categorii de salariati, care cuprindeau
pe muncitorii din productie, impotriva teoriilor
legionare, impotriva fascismului, impotriva sovinismului
si

si a razboiului, asa cum se vedea si din revista bcoala


Mehedingului, condusa de profesorul Papacostea-Pajura.

Odata cu venirea la conducerea tarii a regimului


antonescian si razboiul impotriva Uniunii

Sovietice,

situatia profesorilor a devenit tot mai grea. Profesorul


din slujba politiei, care conducea Cercul profesorilor
secundari din Bucuresti, ridicat la rangul de ministru
adjunct, a inceroat, prin procedee lipsite de scrupule, sa
impiedice lupta Asociatiei
poste cea mai bine orga-

nizat din tard , punind la cale internarea mea in


lagar si amenintind pe unii dintre membrii Comitetului
central al Asociatiei. Dar, spre desperarea lui, cum ieseam
din lagar sprijinit de majoritatea celorlalti colegi,
actiunea incepea in acelasi stil, infruntind greutatile
prin care trecea tara sub dictatura antonesciana, cu

totul aservit agentilor hitleristi.


Pe cind tineretul poporului nostru era sacrificat de
care conducatorii bandelor hitleriste, modestii profesori
236

www.dacoromanica.ro

ai unei tari pe care partidele politicienilor o lsau prada


ferocitatii naziste au stiut sa reziste cu demnitate, dupd
mijloacele br, chiar in aceste momente grele, caci nu
trebuie s uitdm c lupta inceputa de ei cu caracter
profesional a capatat repede o orientare progresista si
politica, pornita dintr-un firesc sentiment patriotic si
avind in toate imprejurarile un sanatos caracter popular,

de care nu s-au despartit

in majoritatea lor

niciodata.

www.dacoromanica.ro

SOSESTE SI 23 AUGUST

Dupa alungarea lui Carol al II-lea din tara, se


produse o serie de schimbari. Tara fu silita sa primeasca
dispozitiile dusmanilor din afara, uniti cu cei din

interior. Si dintre acestia, cei care provocau cele mai


mari dezordini erau legionarii care mai ramasesera, dupg

ce o parte din sefii lor fuseserd lichidati de Carol al


II-lea. In afara de crimele josnice, care ii demascau in
fata poporului, ei Cautau s atraga de partea lor armata,

care in realitate ii dispretuia. In lupta lor pentru a


dispune de intreaga putere politica in stat dusa impotriva generalului Antonescu si guvernului sau, ei gasira
de cuviinta sa porneasca o miscare de stradd condusd
chiar de Care ministrul de Interne, in sarcina caruia era
apararea ordinii publice. Intr-o buna zi, bandele legionare

pornird pe strazile capitalei, curata nebunie, fara. nici


un alt scup decit de a forma guvernul Orli si a fi lasati
s jefuiasca in voie populatia. Din intimplare, in dimineata rebeliunii", venind din locuinta ascunsa, unde
dormeam noaptea, ca precautiune contra unui atac
neprevazut din partea vreunei bande legionare, am
238

www.dacoromanica.ro

ajuns prin dreptul spitalului Coltea, indreptindu-mA

spre liceul unde trebuia s-mi tin cursul. 0 multime


compacta, formata mai mult din tinere haimanae, manifesta zgomotos venind dinspre cheiul Dimbovitei. Ma
amestecai i eu printre ei fr s fiu bagat in seam si

intovrasii, cautind s inteleg ce urmasreau. Dar nu


putui deslusi nimic, caci nici cei care vociferau pe lingd
Ii

mine nu stiau ce vor. Cind am ajuns la liceu, in cancelarie nu sosise nici un profesor. Eu ma gaseam ins'a
i, culmea ironiei, adus de rebeliune". Cind dup.a
vreo ora sosirai i ceilalti colegi, aflai c manifestantii

acolo

se indreptau spre piata Victoriei. Rebeliunea pin la

urma se termind ru de tot,

in fata consiliului de
ministri, unde o formatie mLitara, Ii convinse pe ambi-

tiosii doritori de situatii politice, cu citeva impuscAturi,


sd mai amine tratarea problemelor sociale de pe pozitii
de fortk
Toate aceste frgmintari i tulbur'ari artau in acelasi
timp si o completa decadere a partidelor burgheze, care
pindeau s vadd in favoarea cui se vor desfsura evenimentele politice, pentru a-si aldtura servilismul de cei
care ar fi fost invingatori. Deocamdatk 11 sprijineau pe
Antonescu impotriva legionarilor, instrumente lipsite de
orice constiint nationald care ascultau de ordinele
nazistilor.

Mai tirziu, dupa" infringerea suferita' de masina de


rdzboi hitlerista i inaintarea, pas cu pas, a armatei
rosii, politicienii nostri erau cu totul dezorientati.
Oamenii lui Antonescu, cuibariti prin fruntea ministerelor, in dorinta de a capta bunvointa poporului, fceau
fel de fel de gafe. Intre altele, organizaserd in fata uni-

versitatii un magazin de unde se puteau cumpra fel


de fel de alimente, aduse din Uniunea Sovietick cu
239

www.dacoromanica.ro

intentia de a arata grija ce o purtau bucurestenilor,


carora lacomia hitleristilor le sustragea alimentele obisnuite, de larg consum. Dar efectul a fost altul : bucurestenii comentau mirati belsugul alimentar din Uniune.
contrar stirilor mincinoase despre mizeria ce domnise
acolo inaintea razboiului.
Un cunoscut al meu, avocat la Craiova, ajuns ministrul
Economiei natione sub Antonescu, trecind In masina
pe linga mine, o opri si Ina invita ling el, intrebindu-md
cum \Tad eu situatia. Dar raspunsul meu cred ca l-a decep-

tionat, fiincica eu i-am spus ea nu se gseste zahdr si


Ca ar face bine sa-mi trimita, cel putin, o cute de cinci
kilograme. El ma privi. Eram foarte serios. Si, oprind
masina, isi hid ramas bun. Audienta se terminase.
Peste vreo citeva saptamini, fostul ministru al invatdmintului, doctorul Angelescu, ma pofti la el, prin profesorul Tacorian. Se intelege ca problema pe care voia
s-o discute cu mine era tot situatia politica. Trebuie sa

marturisesc ca totdeauna avusese fata de mine o atitudine convenabil.a. Raspunsurile mele insa nu ldmureau,

si nici nu puteau ldmuri, ce anume urmari vor aduce


inaintarea armatelor sovietice si sfarimarea armatelor
hitleriste. Eu credeam cu convingere ea vom recapata
partea Transilvaniei ce ni se rapise cu ajutorul germanilor. Aveam impresia ca nu aceasta era principala
chestiune eare-1 interesa, ci mai mult prefacerile in
structura sociald a tarii. Dar despre acestea nu puteam
spune nimic, intrucit ii marturiseam ea nu am nici o
legatura eu miscarea revolutionara. Nici n-aveam dreptul
sa spun altceva.
Si intimplari in felul acesta se repetau, pe masura ce
armatele rosii inaintau pe intregul front si trecuser chiar
Prutul. In cancelarie, profesorii comentau cu aprindere
toate evenimentele despre care vorbeau gazetele si mai
240

www.dacoromanica.ro

ales ce soptea lumea. Cind intram in cancelarie, discutiile


se opreau brusc, ca-ci unii dintre fostii mei colegi, dintre

care si directorul, se aratasera aprigi sustinalori ai lui


Antonescu si contra sovieticilor. Unul dintre ei, a cdrui
locuinta era plind de icoane, facea parte si din batalioanele S.S., care se formau la noi pentru a tine in friu
pe bucuresteni in fata armatelor sovietice ce ar fi asaltat

capitala. Cel putin .asa marturisea in gura mare de-teptul" meu coleg, earuia profesorul de limba germang,
un neamt raspopit, ii atrase atentia sa fie mai rezervat
in asemenea relatari.
La 4 aprilie 1944, arvioanele americane incepura bornbardamentul capitalei, provocind o adevArata panith pe
strzile Bucurestilor. Incepu seria de masuri impotriva
bombardamentelor, cu adaposturi ingropate pe sub
p5mint, Catre care fugea lumea la auzul sirenelor care
anuntau apropierea avioanelor. Dar toate aceste mAsuri,
care erau mai mult paliative, care nu ne scuteau de case
drimate, strazi desfundate, morti i raniti la intim-

plare, iar noaptea, de ferestre camuflate cu pinze sau


hirtie neagra. 0 bung parte dintre locuitori fugirA din
Bucuresti pe la tard. Cind armatele rosii intrard in
judetul Ilfov, eram cu familia in comuna Floresti, unde
dupd directivele partidului nostru redactasem 0 petitie
adresata lui Antonescu cerind incetarea razboiului si care
urma s'a fie semnata de cit mai multi profesori din
invAtamintul secundar. Tot asa procedasera Inainte si profesorii universitari. In cursul semnarii, venind la Bucu-

resti pentru a stringe semnturile, ma surprinse insurectia armata", i incercarea de a petitiona lui Antonescu

nu mai avea nici un rost. Toti petrecuram ceasuri grele


sub bombardamentul armatei germane, care reusi s
distrugA, intre altele, i localul Teatrului National, facind
tot timpul sute de victime.
241

www.dacoromanica.ro

Dupa, citeva zile ma &earn in piata din fata spitalului Brincovenesc cind incepura sa treaca, insirindu-se,
camioane, tunuri i chesoane eu soldati sovietici, care
zimbeau prietenos i multi primisera linga ei i pe copiii
ce se agatau in timpul opririlor. Printre multimea adunata
care aplauda pe cei ce alungasera pe nemti, /aril pe multi
tovardsi cunosouti, care, ca si mine, venisera In intimpinarea victoriosilor. In sfirsit, scapasem si de bombardamentele barbare, ea razbunare neputincioasa a bandelor

hitleriste. Dar daca masele populare erau bueuroase,


pentru partidele istoriee i neistorice se punea o mare
problema in ce privea viitorul br. Liberalii, cu mai multa
experienta in aprecierea evenimentelor politice, pastrau
o oareoare rezerva, mai ales ca neastimparatul Tatarascu
furase un grup dintre liberalii cei mai grabiti si devenisera atit de progresisti, incit cei mai multi dintre ei,
care cunosteau adevarata valoare a lui Gheorghe Tataraseu, incepusera sa-i admire tactioa politica, cu care nu

s-a putut mindri pina la urma. Cei mai increzuti erau


Varanistii lui Maniu, ce Ii apropiasera din nou pe invtatorul Mihalaehe. Ei asteptau cu incredere pe aliati,
carora li se si adresasera, i, socatind tara ea proprietatea
lor personala, asteptau s-o ia in primire.
La procesul in care se judeca tradarea lui Antoneseui

si a guvernului sau, in sedinta la care am fost si eu de


fata, Maniu a depus ea martor, facind declaratii ocolite,
aa incit II puteai crede c e propus din partea acuzarii,
ca si din partea apararii. Iar la urma, pentru a inlatura

echivocul, s-a intors care lbanoa am/aril, a inaintat


citiva pasi si a strins mina lui Antoneseu, sfidind intreaga
sala. Atita intelegea omul politic cu pretentii din evenimentele politice in mijlocul carora se gasea.
242

www.dacoromanica.ro

In acest timp, Partidul Comunist mobiliza masele,


organizindu-le in sindicate, urmarea runirea miscarii muncitoresti intr-un singur partid al clasei muncitoare si
atragerea tuturor acelor elemente care puteau sa participe

la conducerea puterii statale. In acest scop, se formara


mai multe grupuri de salariati, care trecura la organizarea noilor forme cerute de societate. Grupul profesorilor democrati propuse o comisiune de organizare a
muncitorilor in invatamint, avind ea presedinte pe
C.

I. Parhon si ea vicepresedinte pe Mihail Cruceanu.

Munca noa.stra se izbea de o serie de oportunisti i aventurieri, asa cum se imtimpla de obicei cind intervin
schimbaxi radicale intr-o societate. Citiva social-demo-

crati de dreapta intelegeau sa foloseasca miscarea sin-

dicala ea pe o rambulina in realizarea unor interese


personale. Altii, fosti taranisti, incercau sa impiedice

organizarea profesorilor secundari, in speranta ca vor fi

rasplatiti de Maniu, dupa alegerile in care sperau sa


invie vechiul regim. Iar unii universitari nu vedeau
interesul organizarii sindicale. Un grup de functionari de
la radiodifuziune cerurd ministrului Informatiilor ea eu
sa fiu numit in Consiliul de administratie al societatii,

ceea ce se si indeplini. In acest timp, fusesem numit


director general la Casa corpului didactic. Ca proscrisi
ai vechiului regim, acum, aceste numiri produceau desturd mirare, i pretutindeni aveam de luptat cu indaratnicia celor care ne socoteau provizorii, i pe mine, i pe
altii, asteptind din zi in zi schimbarea regimului. Decretul
de numirea mea la Casa corpului didactic, cu toate insis-

tentele ministrului care ma numise, a intirziat citeva


zile. Functionarii Casei insa stiau despre numire i o
socoteau ca un efect al modei, asa cum fusese i cu
legionarii. Dupa cloud zile de la aparitia numirii, ma
pomenii acasa cu un telefon, spunindu-mi-se ea sint
243

www.dacoromanica.ro

asteptat sa-mi iau postul in primire. i, in adevar, sash,

intimpinat, chiar de la intrare, de toti functionarii, in

holul de jos al clddirii. Salutat cu o urare de bun-venit


in care presupuneam i putina, ironie, pentru un profesor
strain fata de probleme economice
ma simtii privit
cu atentie i asteptat sa spun ceva. Atunci, adresindu-ma
foarte familiar, tuturor, le miirturisii c n-am fost

nioiodata functionar administrativ sau de bane& si nu


ounose nimic din secretele contabilitatii. Facui o pauza
si priVii fetele tuturor, asa cum erau mirate de pared
Atunci, ce cauti aici ?
ar fi gindit :
Vedeti dvs., incepui eu, n-am cunostintele necesare,

dar le voi capata si le voi invata. Iar invtatorii mei yeti


fi chiar dvs. Daca ma veti invala bine, voi sti ce trebuie
sa fac pentru a va ajuta in munca i totul va merge
normal. Daca nu, nu voi putea s va ajut. Munca dvs.
va fi incurcata, eu voi gresi mereu i institutia va merge
rau. Deci astept concursul tuturor. Acurn, V spun si eu
succes la munca i va rog sa ttreceti in birouri.
Mai tirziu, dupd citeva luni, mi-au spus unii din functionarii mai vechi ca ei nu cunoscuserd pin atunci nici
un comunist i credeau c comunistii sint ca i legionarii
si

se pregateau sa treacd prin ce mai trecusera. Se

intelege c la toate acestea spuse rideam i eu, rideau


si tovarsii mei. Num.ai la serviciu nu prea aveam timp
s ridem.
Cererile de imprumut, care ajungeau pina la cincizeci
pe zi, erau satisfacute dupd, norme ce se aplicau tututor
membrilor deopotriva. Aceasta repartitie rationala a fon-

durilor mama increderea membrilor in institutia lor si


toate cererile beneficiau fara intirziere de drepturile ce
le acorda regulamentul. Bineinteles, cei deprinsi ou abuzurile Ii pastrau nemultumirile in surdina. Astfel, dupa
244

www.dacoromanica.ro

primele zile ale stabilizArii, unul dintre avocatii Casei


imi spuse oarecum administrativ
Domnule director general, saptAmina asta ati
refuzat patru ministri. Cu menajamente, e adevArat, dar
i-ati refuzat.
Iar eu 1-am indemnat s lase statisticile. i am Mout
haz impreund.
Ministrul InvatAmintului, de care depindea institutia,
n-a ezitat s'a* mA sfatuiased, confidential ea pe un tovarAs
de incredere, sa., nu tin seama de biletele de recomandatie

ce mi le trimitea prin diferiti solicitanti, ci s procedez


cum cred eu c e bine. Iar cind a plecat din minister,
a venit in cabinetul meu, mi-a strins mina si mi-a multumit c sint printre putinii oolaboratori ai ministerului
care nu i-au fcut nici o incureAturA, desfAsurind o muned
plinA de sucees.

Dar seumpii mei adversari tocmai aceasta nu-mi


iertau. Recunosc cA aveau dreptate. N-am putut sd-i
satisfac, decit foarte rar i atunci fr voia mea.

Dupd an an de zile, tovarasii mei salariati nu mai


aveau fried de directorul bar general. Se pare ea' le ci-tigasem increderea. Dar aveam impresia CA' se intreceau
intre ei sd-si indeplineascd sarcinile cit mai constiincios
s-ar fi sfiit s le descopar purtdri nepotrivite in actimitate. Printre ei se ascundeau i unii fosti legionari, pe
care nu-i pArAsise patima arivismului. Intr-o bund zi,

contabilul-sef intr speriat in biroul meu si-mi spuse


c s-a raspindit vorba printre salariati ea in podul Casei

se gdseste portretul lui Corneliu Codreanu facut din


seminte de floarea soarelui ; se stia c era interzis eu
desavirsire pastrarea unor asemenea portrete. Ce era de

fAcut ? Nimic mai simplu, i-am spus. Portretul va fi


distrus. Probabil c, fusese uitat de pe vremuri acolo.
245

www.dacoromanica.ro

Cind sau dus doi functionari

sd-1

ridice, au fost intim-

pinati pe &car de o funationard care se lupta aprig


pentru comunism, insotitd de un activist de la sector,
care a si fdcut un raport, subliniind gravitatea fapbului.
Dupd cloud zile a fost convocata o sedint a grupului
de partid, la care a venit secretarul sectorului de partid
si la care, luind cuvintul, am aratat cum se descoperise
portretul, acoperit de un praf de sapte ani, de care nu
stia nhneni. ,si c Partidul Comunist nu se teme de portrete ingropate prin vreun pod oarecare ; denuntul care
alarmase atita omenire era o manifestare neserioasd i
probabil interesata.

Dupd expunerea mea, secretarul de partid s-a sculat


din fundul slii i, fdrd s pronunte vreun cuvint, s-a
indreptat spre usd si a plecat. Intelesese pe deplin
situatia, iar noi cei ramasi am aflat in curind c functionara denuntatoare fusese o legionard, care inoerca s
dela un lustru proaspat noii sale situatii de asa-zisd
comunis ta.

Era epoca aventuroasd a gesturilor spectaculoase, care


s-a terminat repecle, dupd ce a scos la iveald goliciunea
sufleteascd i lipsa de demnitate a unor oameni credinciosi vechiului regim.
Dar se pare cd activitatea Casei a fost apreciatd de

Banca Nationald, care ne controla, si mai ales de cei


treizeci i cloud de mii de membri, care nu rn-au uitat,

chiar dupd ce institutia a fost desfiintata. Iar dupd.


i unu de ani, o parte dintre functionarii ieiti
la pensie, ca si din cei repartizati pe la alte institutii
doudzeoi

dupd desfiintarea Casei, au hotarit impreund sa se adune

in vechiul local al Casei corpului didactic, sd find o


sedintd festdvd la care sa invite si pe fostul director
general, ce acum, trecuse de optzeci de ani.
246

www.dacoromanica.ro

De data aceasta le-am vorbit altfel, la incheierea


activitatii, decit in ziva in care o incepusem. Multi din
foltii si actualii salariati i-au povestit amintirile, In care

vorbele i gesturile fostuluti director erau evocate cu


placere. A fost i o masa comuna, la care am fost invitat.
La sfiritul ouvintarilor, am marturisit ca invitatia
aceasta, dupa douazeci de ani, e o surpriza cu totul neasteptata, caci nu-mi aduc aminte i nici nu stiu sa. se mai

fi IntImplat la vreo alta institutie si am mai adaugat ca


asemenea Intimplari reprezinta decaratiile mele vii, pe
care nu le acorda nici un decret si nici un decret nu ti
le poate retrage. Dupa douazeci de ani, ne gasisem iardsi
o ora impreuna, inviasem o clipa trecutul si nu se poate
spune cit ne simteam, eu totii, de miscati.
Viata fiecarui om, dacd nu e folosita sa contribuie cit
de modest la ajutorul cerut de societatea omeneascd, fdr

care nu poate trAi, e o viat pierdut in zadar.

www.dacoromanica.ro

CTJPRINSUL

Inainte de inceputuri
Pe ling scriitori
In fata vietii
In cercul lui Ovid Densusianu
Cafenele si publicatii
Inceput de carierd
Din trecutul cultural la Tg.-Jiu

0 anchet literard

11

13

25

40
51

..

,.Vivant profesores"

61

66
71

94

Ra.tacit intr-un tirg


Evenimente grave tulbur viata obisnuit
Pe timpul Marei Revolutii la Odesa

107

Cercul Elena Farago

139

Activitatea culturalb. la Craiova

De la literatura. a
Aspecte din viata
ictAorimii din Craiova inaint.ea
mului Congres al P.0 R

116
121

46

152

158

249

www.dacoromanica.ro

Prime le candidaturi socialiste la Gorj

167

0 intrunire la Turnu Severin


In lupta pentru constituirea partidului de tip nou
Procesul din Dealul Spirii
Congresul al II-lea al P.C.R. .
Noi forme de luptd a Partidului Comunist
0 colaborare neateptat
Din micarea profesorilor in timpul ilegalitatii
SosWe *i 23 August

www.dacoromanica.ro

171
.

174
187

195
201

208
.

215

238

Bun

Lector : MARIA SIMIONESCU.


Tehnoredactor : ELENA CALUGARu.
de tipar 21.XI.1973. Ttraj : 5 660 ex. brofate.
Coll. ed. 10,33. Co li tipar 15,75.

Tiparul executat sub comanda nr. 1449 la Intreprinderea


Poligrafica Bueurestii-Noi" str. Hrisovului nr. 18 A,
Republica Socialista Romania.
13ucureti

www.dacoromanica.ro

In seria memorialistice a Editurii Minerva


vor mai ap5rea:
4

Titu Maiorescu - Jurnal (ase mari volume in


care se ciorind toate caie-

D.

tele-jurnal ale Criticului, inclusiv cele inedite).

I. Suchianu

Amintiri din $apte vremi

C. Sion - Arhondologia Moldovei

Vt:914_2

,4
Li

Lei 6,50

.1.

z...

s.

?"?

7\1.

www.dacoromanica.ro