Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema: Oeluri
aliate pentru
organe de masini
Student : Bisericanu Dan
Grupa: AR-112
An universitar: 2015-2016
1
Cuprins
Introducere:............................................................3
Clasificarea otelurilor:..............................................4
1.Oeluri nealiate.....................................................................................................4
2. Oeluri aliate........................................................................................................4
Bibliografie:.............................................................8
Introducere:
Oelul este un aliaj ce conine ca elemente principale fierul i carbonul, avnd un coninut de
carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Oelurile
sunt materialele cu cea mai larg utilizare n industrie. Proprietile lor pot s varieze n limite
foarte largi n funcie de coninutul de carbon i de alte elemente de aliere.
Clasificarea otelurilor(1)
Dup coninutul n carbon, oelurile se clasific:
Oeluri hipoeutectoide, care conin sub 0,77% C i au structura alctuit din ferit,
perlit i cementit teriar;
Oeluri eutectoide, care conin aproximativ 0,77% C i au
2. Oeluri aliate - sunt oelurile care pe lng fier i carbon conin i alte elemente: nichel,
crom, molibden, vanadiu etc.
Elementele de aliere se pot repartiza n oteluri:
-dizolvate n fier sub forma de solutii, fomnd ferita si austenita aliata;
-combinatii cu carbonul: carburi simple, complexe, cementita aliata sau faze de
patrundere. Sunt elementele traditionale de la stnga Fe n tabelul periodic (Ti, V, Cr, Mo, W,)
-compusi intermetalici (FeCr, FeV, Fe3Ti, Fe2W, Fe2Mo,etc.;
-n stare libera (Pb, Cu > 1%).
cuaternare (2 EA)
Otelurile pentru constructii mecanice, dupa tratamentul termic final sunt: de cementare
(% C <0,25), de mbunatatire (% C >0,25), si de nitrurare.
Otelurile pentru constructii metalice sunt destinate realizarii unor ansambluri mbinate
prin suruburi, nituri sau sudate:
- pentru scule: de aschiere si aparate de masura si control, pentru deformare
plastica la rece, la cald sau pentru scule pneumatice;
- cu destinatie speciala: pentru cazane si recipiente sub presiune, inoxidabile si
refractare, pentru rulmenti, etc.
suficient de dur, deci au rezisten crescut. n mod obinuit oelurile carbon mai conin pn la
0,35% siliciu i pn la 0,8% mangan. Pentru creterea performanelor oelurilo r se folosesc i
alte elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu, cobalt .a.) obinndu-se oelurile
aliate cu caracteristici specific elementelor principale de aliere folosite. n funcie de
procentajele elementelor de aliere i de numrul acestor elemente aceste oeluri.
Pentru utilizare oelurile se pot mpri n dou categorii: 1. Oeluri la care se garanteaz grupa
de caracteristici mecanice fr a se garanta compoziia chimic. Proprietile acestora nu pot fi
mbuntite prin tratamente termice, motiv pentru care se folosesc n starea de livrare. Sunt
oelurile folosite pentru confecionarea diferitelor construcii metalice din profile, table sau evi,
sau a unor organe de maini ce nu necesit tratamente termice ca arbori, osii, majoritatea
organelor de asamblare, flane etc. Dintre acestea se exemplific:
Oeluri de uz general pentru construcii
Oeluri netratate destinate fabricrii organelor de asamblare prin deformare la rece.
Oel pentru evi fr sudur.
Oel laminat la cald. Table groase.
Oeluri la care se garanteaz compoziia chimic. Proprietile acestora pot fi mbuntite prin
tratamente termice. Cteva exemple:
Oeluri pentru clire i revenire
Oeluri de cementare
Oeluri pentru nitrurare
Oeluri pentru rulmeni
Oeluri carbon pentru scule
Oeluri aliate pentru scule
Oel rezistent la coroziune i refractor
Otelurile sunt principalele materiale utilizate in constructia rotilor dintate din punct de vedere al
proprietatilor mecanice si a prelucrabilitatii. Otelurile folosite se impart in oteluri moi, cu duritate
superficiala mica sau medie (HB<3500 MPa)otelurile de imbunatatire sau normalizate si oteluri
6
Bibliografie:
1. Radulescu M., Dragan N., Hubert H., Opris C. - Atlas
metalografic, Editura Tehnica, Bucuresti;
2. http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Ianus-Organede-masini-partea-I-curs.pdf