Sursele de finantare a mijloacelor fixe

Sursele
ale mijloacelor fixe:

de

finantare

1. mijloace proprii si anume:

sursele din fondul statutar cea mai mare parte a caruia se intrebuinteaza pentru
procurarea
mijloacelor
fixe.
La
fel
in
aceste
scopuri
in
continuare, se intrebuinteaza acumularile ce sunt formate la intreprinderi in procesul
de productie.

mijloace imprumutate si anume:

credite bancare

credite ale altor creditori care se furnizeaza sub forma cambiilor si alte creante.

mijloace primite de la realizarea imprumuturilor obligatoare.

3. mijloace atrase, adica mijloace primite de la vinzarea actiunilor, a cotizatiilor de la

membrii colectivului, etc.
4. subventii din buget
5. investitii straine
6. mijloace intrebuintate de grupuri de intreprinderi
Date despre existenta si miscarea activelor materiale pe termen lung la intreprinderea, sunt
prezentate in Raportul financiar.
Gestiunea activelor curente
Continutul, structura si clasificarea activelor curente
Orice intreprindere pentru a-si atinge obiectivele propuse trebuie sa dispuna de un anumit aparat
de
productie
format
din
masini,
utilaje,
cladiri,
si
alte mijloace. Pentru a face sa functioneze aceste valori , intreprinderea trebuie:
1. sa cumpere materie prima;
2. sa asigure stocuri pe diferite stadii ale lantului de productie in vederea evitarii
intreruperilor in activitate;
3. sa vinda pentru a-si recupera resursele cheltuite, adica intreprinderea pe linga
instrumente de productie mai are nevoie si de active curente;

stocuri

valori realizabile pe termen scurt

valori disponibile

Drept criteriu de deosebire intre activele curente si mijloacele fixe este criteriul de durata. Din
punct
de
vedere
al
duratei,
activele curente sunt bunuri destinate pentru a fi consumate intr-un timp scurt prin incorporarea
lor
in
fabricatii
sau
pentru
a
fi
vindute.
Stocurile
au ponderea cea mai mare in structura activelor curente. Valorile realizabile pe TS sunt alcatuite
din
creante
ce
se
nasc
din
operatiuni
de
exploatare. Valorile disponibile reprezinta mijloace banesti.
Necesarul de fonduri depinde de durata ciclului operational, de valorile productiei, de
ritmicitatea
aprovizionarii
si
desfacerii.
Stocul,
la
rindul
sau, nu trebuie sa fie nici prea mic, nici prea mare. Stocul prea redus va produce rupturi, iar
stocul
prea
mare
va
solicita
un
necesar
exagerat
de
fonduri.
Necesitatile de capital ale intreprinderii depind de conditiile de plata ale clientilor cu mentiunea
ca
cu
cit
termenul
de
plata
al
acestora
este
mai
mare cu atit capitalurile blocate sunt mai mari. Sumele aflate la clienti in curs de recuperare sunt
inghetate
si
lipsesc
intreprinderile
de
investitii
mai rentabile. In acest caz intreprinderea va fi obligata sa-si procure fonduri externe pe care
trebuie sa le inapoieze. Activele curente sunt o parte a activului economic care se caracterizeaza
prin
transformarea
permanenta
a
formelor
functionale,
prin
consumarea lor intr-un singur ciclu operational si transformarea valorii integrale asupra
productiei in care se incorporeaza.
In structura activelor curente intra:

stocuri de materii prime si materiale

creante pe termen scurt

investitii pe termen scurt

mijloace banesti

alte active curente

Structura activelor curente variaza de la o intreprindere la alta in dependenta de specificul si

obiectul procesului de productie.
1. a.c. ce tin de sfera aprovizionarii
2. a.c. ce tin de sfera productiei
3. a.c. ce tin de sfera comercializarii

Din punct de vedere al fazelor procesului operational in care se gasesc activele circulante
(a.c.) pot fi:
Ponderea acestor categorii depinde de conditiile concrete in care se desfasoara aprovizionarea,
productia si comercializarea.
1. a.c. procurate din fonduri proprii si atrase
2. a.c. procurate din fonduri imprumutate
Din punct de vedere al surselor de formare sau de acoperire cu fonduri, a.c. pot fi:
Imbinarea acestor categorii de fonduri prezinta o importanta deosebita care trebuie sa asigure o
reducere
a
costului
capitalului,
un
grad
rezonabil
de
indatorare a intreprinderii si o structura financiara corespunzatoare nevoilor de dezvoltare.
1. in forma materiala
2. in forma baneasca
Din punct de vedere al formei a.c. sunt:
In dependenta de caracterul surselor financiare de formare, a.c. sunt:
a) brute, ce caracterizeaza volumul total al a.c. procurate din capital propriu
b) nete, ce caracterizeaza acea parte a volumului a.c. care este transformata din capital propriu si
capital imprumutat pe TL
In dependenta de caracterul de participare la procesul de productie, a.c. sunt:
1. ce deservesc ciclul de productie (stocuri, productia neterminata etc)
2. ce deservesc ciclul financiar.
Volumul de a.c. depinde de mai multi factori:

nivelul aprovizionarii productiei si desfacerii

volumul cheltuielilor

viteza de rotatie.

Ciclul operational, stocuri si gestiunea lor

Ciclul operational
reprezinta ansamblul operatiunilor realizate de intreprindere pentru a-si atinge obiectivele care
constau in producerea bunurilor si serviciilor cu
scopul de a fi schimbate. Ciclul operational cuprinde 3 faze:

1. achizitia bunurilor si serviciilor faza aprovizionarii;

2. transformarea bunurilor si serviciilor pentru a ajunge la un produs finit faza
producerii;
3. vinzarea produselor sau schimbarea acestora pe mijloace banesti faza
comercializarii.
Ciclul operational trebuie sa functioneze continuu spre a asigura o folosire optima a mijloacelor
puse
in miscare
si
a
capitalului.
Functionarea normala si continua a ciclului operational este asigurata de existenta stocurilor.
Stocurile
reprezinta anumite cantitati de resurse carora le corespund anumite fonduri. Stocurile se exprima
fizic
si
valoric,
iar
in
cazul
cind
are
loc
normarea
activelor curente pot fi exprimate si in numar de zile. Orice intreprindere este destinata sa detina
3 categorii de stocuri:

stocuri de materii prime si materiale

stocuri in curs de executie

stocuri de produse finite

insumarea acestor 3 categorii de stocuri reprezinta stocul global, care trebuie sa corespunda
urmatoarelor cerinte:

sa fie complet

sa fie suficient in orice moment

sa fie completat sistematic

Volumul stocurilor trebuie stabilit in baza unor cerinte intemeiate stiintific deoarece numai prin
aceasta
cale
se
asigura
desfasurarea
ritmica
a
ciclului operational, se evit blocarile de resurse inutile si costisitoare.
Gestionarea corecta a stocurilor necesita:

legaturi directe si de durata cu furnizorii

stabilirea si urmarirea unor grafice de aprovizionare

lichidarea intirzierilor in aprovizionare

reducerea blocarilor de moneda in stocuri inutile

imbunatatirea conditiilor de pastrare si manipulare a bunurilor

reducerea pierderilor in timpul transportarii si depozitarii

Cresterea eficientei activelor curente reclama stabilirea nivelului optim al stocurilor. Pentru
stabilirea
nivelului
optim
al
stocurilor
este
necesar
sa se gaseasca o solutie matematica intre:
1. reintregirea
stocurilor
la
intervale
lungi
solutie care conduce la scaderea cheltuielilor de transportare- aprovizionare, dar si
la
majorarea
blocarii
de
fonduri
si
a
cheltuielilor
de
pastrare depozitare.
2. r
einnoirea
frecventei
a
stocurilor
solutie ce are ca efect cresterea cheltuielilor de transportare aprovizionare si
reducerea(cheltuielilor)
blocarilor
de
fonduri
si
a
cheltuielilor de pastrare depozitare.
Principalele
ce intervin in gestiunea stocurilor sunt:

nivelul stocurilor la diferite momente;

lipsa de stocuri;

cererea de materiale sau volumul comenzii;

termenile de reaprovizionare;

optimizarea stocurilor;

costul de lansare;

costul de stocuri.

elemente

Finantarea si creditarea activelor curente

Pentru functionarea normala o intreprindere trebuie sa-si finanteze nu numai imobilizarile, dar si
activele
curente.
Ea
are
nevoie
de
un
stoc
minim
de
materii prime de productie in curs de executie si de produse finite. Nivelul acestor categorii de
stocuri
trebuie
sa
fie
in
functie
de
durata
unui
ciclu de aprovizionare, productie si stocaj a produselor finite. Multe intreprinderi sunt
determinate
sa
acorde
credite
clientilor
deoarece
beneficiaza
la rindul sau de acelasi tratament din partea furnizorilor primind un credit furnizor care
determina
necesarul
financiar
al
exploatarii.
Din
aceste
motive a.c. sunt finantate de:
Fondul
de
rulment.
Necesarul fondului de rulment reprezinta necesarul de finantare generat de activitatea
intreprinderii
in
fiecare
stadiu
al
ciclului
operational.
El

este dependent de decalajul intre incasari si cheltuieli. Necesarul de fond de rulment apare ca
diferenta
intre
activele
si
pasivele
de
exploatare
conform datelor din bilant. Necesarul permanent de finantare este corespunzator cu capital
permanent,
iar
nevoile
temporare

cu
creditele pe TS.
Partea din resurse financiare care asigura finantarea permanenta a a.c. se numeste fond de
rulment (FR). El se formeaza din capital propriu si imprumuturi pe TM si TL. FR serveste
pentru a masura conditiile echilibrului financiar ce rezulta din confruntarea
dintre lichiditatea activelor pe TS si exigibilitatea pasivelor pe TS. Relatia de baza de care se tine
seama
in
acoperirea
necesarului
financiar
al
exploatarii este: NFR = FR + credite de trezorerie
FR se determina prin 2 variante:

ca diferenta dintre capital permanent si active imobilizate;

ca diferenta dintre active curente si resurse de trezorerie.

In baza primei metode se apreciaza modalitatea de finantare a investitiilor in a.c., iar metoda a
doua
creeaza
posibilitatea
aprecierii
echilibrului
financiar pe TS prin nevoile si resursele de finantare a ciclului operational.
FR poate fi:
1. Fondul
de
rulment
brut
(FRB) care se mai numeste FR total sau economic si desemneaza toate elementele de
a.c. posibile a fi transferate in bani intr-un termen mai mic
de 1 an. FRB in calitate de echivalent valoric al elementelor din activ caracterizate
prin lichiditati pe un termen mai mic de 1 an se compune
din:

stocuri diverse

creante clienti

avansuri acordate furnizorilor

disponibilitati banesti in casa, in cont, in carnetele de cecuri eliberate etc.

2. Fondul
de
rulment
net
(FRN) sau permanent reprezinta partea din capital permanent care este utilizata
pentru
finantarea
a.c.
FRN
se
calculeaza
conform relatiei:
FRN = Active imobilizate + Capital permanent
FRN = Active curente Datorii pe TS

3. Fondul
de
rulment
propriu
(FRP) reprezinta excedentul capitalului propriu fata de activele imobilizate si arata
autonomia
de
care
dispune
intreprinderea
in
finantarea
investitiilor in a.c. FRP se calculeaza conform relatiilor:
FRP = CP imobilizari
FRP FRN Datorii la termen
4. Fondul
de
rulment
(FRS) reprezinta datoriile la termen si se calculeaza conform relatiilor:

strain

FRS = CPermanent. CP
FRS = FRN FRP
intreprinderea poate adopta 3 strategii privind constituirea si nivelul FR care au diferite
consecinte asupra costurilor financiare si rentabilitatii:
strategia de a constitui
un FR care ar acoperi nevoile medii de a.c. astfel incit in trimestrele cu activitate
peste cea medie anuala intreprinderea va apela la credite
de trezorerie, iar in celelalte trimestre va inregistra un surplus de lichiditati care pot fi
plasate profitabil in alte actiuni;

strategia de stabilire a unui FR egal cu nivelul activitatii maxime din cursul anului
de previziune. in acest caz are loc o
imobilizare de capital permanent in perioadele in care activitatea se afla fata de
nivelul celei maxime, inregistrindu-se un
excedent de lichiditate pe seama FR care trebuie plasat pe TS in vederea cresterii
rentabilitatii generale a intreprinderii;
strategia stabilirii
unui FR la nivelul activitatii minime. in aceasta situatie intreprinderea este nevoita sa
apeleze permanent la credite de trezorerie fapt ce
ridica nivelul costurilor influentind rentabilitatea.

Pe baza FR a capitalurilor investite in a.c. si a valorii stocurilor se pot calcula o serie de rate ce
se intrebuinteaza in analiza financiara in
vederea stabilirii diagnosticului financiar si a masurilor de eficientizare. Aceste rate pot fi:

rata de finantare a capitalurilor curente care se calculeaza ca raport intre FR si suma

capitalurilor curente: Rfin.c.c = FR/D Cap.curente

rata de acoperire a stocurilor care se calculeaza ca raport intre FR si stocuri:

Racop. a stoc. FR/Stocuri

FR este considerat satisfacator atunci cind acopera 2/3 din valoarea stocurilor.

Credite pe termen scurt

. Resursele financiare ale intreprinderii se formeaza atat din capital propriu cit si din capital
imprumutat. O parte componenta a
capitalului imprumutat este creditul pe termen scurt, adica contractarea de datorii cu termenul de
scadenta mai mic de un an in scopul asigurarii
fondurilor pentru operatiuni ce privesc desfasurarea ciclului operational.
Prezenta creditului pe termen scurt in ansamblul relatiilor de formare a resurselor este cu atat mai
importanta cu cat el constituie o resursa cu
pondere mare in completarea fondurilor agentilor economici. in conditiile cind unitatile
economice lucreaza rentabil este mai avantajos sa se apeleze
la credite pe termen scurt pentru cresterea activitatii, decat sa se astepte cind prin capitalizarea
profiturilor s-ar putea constitui fonduri proprii
indestulatoare.
Atat la acordare, cat si pentru intreaga perioada de utilizare, debitorii trebuie sa garanteze
creditele cu valori materiale si resurse financiare
prevazute a se realiza in suma cel putin egala cu creditul primit. Existenta garantiei constituie o
certitudine pentru banca in ceea ce priveste
recuperarea sumelor imprumutate, in cazul nerambursarii la termen a creditului. in garantia
creditului poate intra orice bun din patrimoniul
societatilor comerciale: stocuri, mijloace banesti in cont, resurse financiare prevazute a se realiza
in viitor. Nu pot constitui garantii stocurile de
calitate necorespunzatoare, cu termen depasit, depozitate in conditii improprii etc.
Creditele pe termen scurt pot imbraca diverse forme, asa ca:
Creditul furnizor
care ia nastere in momentul in care furnizorul accepta sa nu fie platit odata cu livrarea marfurilor,
iar pentru a nu avea dificultati de trezorerie
furnizorul cere clientului sau permisiunea de a trage trate cu scadenta corespunzatoare. in acest
caz furnizorul poate sconta aceste trate la banca in
vederea refacerii trezoreriei.
1)
Trata este titlul de credit folosit ca instrument de plata pe termen scurt prin care o persoana
numita tragator da dispozitia altei persoane numita
tras sa plateasca neconditionat la ordinul acesteia o suma la scadenta unei altei persoane numita
beneficiar. Termenul de acordare a creditului
furnizor variaza intre 30 90 de zile, iar termenul mediu de plata a furnizorilor se calculeaza
dupa formula: Tpf=(lPc* t) /100
unde : Tpf termenul mediu de plata a furnizorilor; Pc ponderea fiecarei aprovizionari in total;
t termenele individuale de plata a fiecarei
cumparari sau :
Tpf = [(Efecte de cumparare + Furnizori) * 360] / Cumparari

2)
Datorii fata de diversi creantieri reprezinta sumele datorate si neplatite si cuprind :

salarii datorate personalului;

impozite datorate bugetului statului;

sarcini sociale asupra salariilor datorate unor organisme specializate in domeniul

protectiei sociale;

dividende de platit asociatilor si actionarilor.

3) Credite bancare pe termen scurt. Rambursarea creditelor pe termen scurt este asigurata prin
finalizarea ciclului operational fata
de rambursarea creditelor pe termen mediu si lung, care se efectueaza in baza unei activitati
rentabile si a marjei brute de autofinantare. Pentru
creditul pe termen scurt banca are drept gaj o incasare prevazuta sau gradul de solvabilitate al
intreprinderii. intreprinderea remite bancii un efect
de comert (bilet la ordin sau scrisoare de schimb) pe baza caruia se acorda un credit. in economia
concurentiala se utilizeaza urmatoarele
4)
tipuri de credite pe termen scurt:

Credite generale se acorda intreprinderilor pentru a-si imbunatati trezoreria fara a fi

nevoie de o garantie speciala, banca informindu-se de
lichiditatea pe termen scurt a clientului. in structura creditelor generale se includ:
credite pentru facilitati de casa se acorda pe durate foarte scurte in situatiile in
care intreprinderea are scadente
dificile cu precizarea ca incasarile care vor servi la rambursarea imprumuturilor se cer
a fi identificate cu precizie;
credite pentru descoperire

se acorda pentru o perioada de pina la o luna si se materializeaza intr-un sold

descoperit asupra contului bancar curent al intreprinderii;

creditul releu
se acorda in asteptarea unei intrari de fonduri sigure si apropiate cum ar fi emiterea
de obligatiuni si majorarile de capital;

creante de trezorerie prin mobilizarea de efecte financiare

se obtin in schimbul remiterii de efecte financiare.

5)
Toate aceste tipuri de credite dupa rolul si obiectul lor sunt legate direct de trezorerie.

6)
Credite legate direct de activitatea operationala se refera la mobilizarea de creante comerciale si
mobilizarea de creante asupra strainatatii. La ele
se refera:
credite de scont
(sau de mobilizare de creante comerciale) care se caracterizeaza prin aceea ca bancile
sconteaza trate, adica avanseaza bani unei intreprinderi
in schimbul unor efecte a caror incasare va avea loc peste un anumit timp. Timpul de
acordare a creditului este durata dintre data remiterii
efectului la banca si recuperarea lui efectiva;

credite de mobilizare
de creante comerciale care a fost introdus cu scopul de atenua creantele scontului si
se acorda tot pentru creante comerciale care nu sunt
individualizate ci regrupate intr-un singur bilet de scont. Pentru bancile comerciale
riscul este mai mare deoarece nu au la dispozitie tratele
si nici puterea impotriva clientului furnizorului pentru a se recupera resursele date cu
imprumut;

credite de mobilizari
de creante asupra strainatatii au menirea de a favoriza exportul. Se pot acorda pe un
termen mai mare si pot fi transformate in imprumuturi pe
termen mediu.

credite asupra stocurilor se acorda mai rar deoarece impun valorificarea valorii si
existentei stocurilor. Pentru a beneficia
de asemenea credite intreprinderea trebuie sa depuna stocurile gajate in magazine ce
elibereaza o recipisa care atesta titlul de proprietate
asupra stocurilor la care se adauga un bilet la ordin. Acest efect de comert este scontat
de banca care acorda aceste credite fara ca stocurile
sa fie depuse in magazine, iar intreprinderea se angajeaza sa nu vinda aceste stocuri in
perioada cercetarii.
c)
Credite specifice unor operatii speciale. La ele se refera:
credite de trezorerie
care acopera diferenta dintre valoarea tuturor stocurilor si cheltuielile pe de o parte
si totalul resurselor formate din fondul de rulment
din pasivele de exploatare si incasari pe de alta parte;

credite pentru stocuri

, cheltuieli si alte active constituite temporar din cauze justificate se obtin printr-un
cont simplu de imprumut in care scop solicitantul
depune la banca cererea de credit si documentele corespunzatoare;

credite pentru necesitati temporare

se obtin printr-un cont simplu de imprumut doar pe un termen ce nu va depasi 90 de

zile. Intreprinderea apeleaza la acest tip de credite cind

necesitatile de fonduri depasesc prevederile din planul de trezorerie cu conditia ca
aceste necesitati suplimentare sa fie determinate de cauze
independente cum ar fi:
1. primirea in avans de materie prima si materiale de la furnizori;
2. intreruperea productiei din diferite cauze;
3. lipsa mijloacelor de transport;
d)
neincasarea la timp a produselor, serviciilor si lucrarilor facturate datorita lipsei a capacitatii de
plata a clientilor s.a.
Obtinerea creditelor pentru nevoi temporare are loc numai in conditia in care agentul economic
face dovada ca va inlatura cauzele ce au generat aceste
nevoi suplimentare temporare de fonduri care nu va depasi perioada de 90 de zile.
Viteza de rotatie si folosirea eficienta a activelor curente
O parte importanta a avutiei nationale se afla concentrata in active curente care in intreprinderi
capata forma de stocuri de materii prime si
materiale, combustibil, productia in curs de executie, piese de schimb etc. De aceea este necesar
ca agentul economic sa adopte cele mai bune decizii
pentru folosirea eficienta a acestora odata cu sporirea eficientei cu care este utilizat capitalul
incorporat in a.c.
Se cunosc si se urmaresc 2 aspecte referitoare la eficienta utilizarii a.c:

eficienta utilizarii a.c. sub aspect material

eficienta utilizarii capitalurilor care sunt imobilizate in a.c.

Modul de folosire a.c. sub aspect material se reflecta in consumul de materii prime, materiale,
combustibil etc. si in cheltuieli pe unitate de produs
finit. Consumul de materii si materiale si celelalte cheltuieli se reflecta in indicatorul cheltuieli
maxime la 1 leu productie marfa care se
calculeaza ca raport intre valoarea productiei marfa programata exprimata in pretul de vinzare (*
100). Acest indicator reflecta aspectele tuturor
actiunilor tehnice, economice si de alt gen care au ca scop reducerea cheltuielilor de productie.
Cel de-al doilea aspect al eficientei este utilizarea capitalului incorporat in a.c. si se refera la
timpul mai lung sau mai scurt de imobilizare a
acestora in cheltuieli si stocuri de natura a.c.
Viteza de rotatie
este un indicator de exprimare a modului in care se utilizeaza a.c. si se exprima prin:

nr. de rotatii (coef. vitezei de rotatie) = Cifra de afaceri / D AC

durata in zile a unei rotatii = Per. de timp in care se efect. Calc. / Coef. vitezei de
rotatie

Viteza de rotatie (Vr) este mai mare atunci cind coeficientul Vr este mai mare si durata in zile
mai mica.
Factorii de care depinde nivelul Vr sunt:

cifra de afaceri;

volumul capitalurilor curente.

Prin analiza utilizarii a.c. se calculeaza numarul de rotatii aferent stocurilor care este egal cu:
Nr. rot. stoc. = Cifra de afaceri / Costul de productie
Calculul numarului de rotatii pe categorii de stocuri se efectueaza astfel:
1. Pentru materii prime:
Nr. de rot. = D materii prime cuprinse in vinzari / Stocul mediu de materii prime.
2. Pentru productia neterminata si semifabricate:
Nr. de rot. = Vinzari la cost de uzina / Stocul mediu la prod. neterm. si semifabricate
3. Pentru produse finite:

Nr. de rot. = Vinzari la cost complet / Stoc mediu de produse finite Existenta si miscarea
activelor curente este reflectata in Raportul financiar.