Fragment din

Scrisoare catre D'Alembert

Terecoas Maria Daniela

Anul I
Curs de etica juridic

De la cea dinti privire aruncata asupra acetor institutii, vad in primul

rind ca un spectacol este o distractie si daca-i adevarat ca omul are nevoie de

distractii, veti recunoaste ca ele sint indreptatite numai in masura in care sint
necesare si ca orice distractie inutila reprezinta un rau pentru fiinta cu o viata atit
de scurta si al carei timp este atit de pretios. Conditia de om are placeri proprii
care decurg din chiar natura lui, ele se nasc din munca, relatiile si indatoririle
sale ; iar aceste placeri, cu atit mai dulci, cu cit sufletul celui care le gusta e mai
curat, fac pe oricine stie a se bucura de ele mai nepasator la toate celelalte.Un
tata, un fiu, un sot, un cetatean au de indeplinit indatotiti atit de importante,incit
nu le ramine nici un ragaz pe care sa-l sustraga plictiselii.Buna intrebuintare a
timpului il face mai pretios si cu cit il folosim mai bine, cu atit ne ramane mai
putin de pierdut. De accea constatam mereu ca deprinderea de a munci face
insuportabila inactivitatea si ca o constiinta impacata pierde gustul placerilor
usuratice; nemultumirea de sine, povara trindaviei, uitarea inclinatiilor simple si
firesti creeaza in schimb necesitatea imperioasa a unei distractii iesite din
comun. Nu-mi place defel ca simtim mereu nevoia de-a ne agata inima de scena,
ca si cum n-ar fi la largul ei inlauntrul nostru.
Institutia vizata in acest scurt ,dar concentrat text este teatrul.Arata in
general.Este el (ea) o necesitate? Arta este ea de folos omenirii? Sau este un
moft, o simpla distractie ce nu ar trebui sa faca parte din existenta omului si asa
prea scurta. Teatrul nu face decat sa iroseasca timpul atat de pretios, facandu-i
astfel un deserviciu omului ,care trebuie sa fie dedicat muncii, caci conditia
umana o capata numai prin munca, numai ea ii inobileaza existenta si ii indlceste
viata.
Societatea trebuie construita pas cu pas si zi de zi, timpul fiind materialul cel
mai pretios, ce nu trebuie irosit in van. Placerile umane trebuie sa vina din

munca, din indatoriri implinite ce aduc bucurie sufletului si il pastreaza

nealterat.
Autorul este impotriva risipirii timpului in distractii, iar legaturile dintre oameni
le priveste numai prin prisma muncii sustinute si continue. Nici un monment al
vietii nu rebuie pus in slujba teatrului, a artei, a distractiei ,ar fi timp irosit. Ce ar
aduce bun teatrul, in viata unui om? Ce teme ar aduce in scena? Ar fi ele
impacate cu bunele moravuri? Profesia de actor este una onorabila?Actritele pot
fi ele considerate cuminti si morale ca si alte femei? Sunt atat de multe intrebari
pe care autorul ajunge sa le ridice la rang la piedici in calea implinirii si fericirii
umane. Caci ce altceva pot fi in viziunea sa ingusta si searbada?
Considera ca o constiinta impacata nu poate fi decat aceea a unui om dedicat in
intregime muncii, unui om pentru care inactivitatea este de nesuportat,unui om
care in acest fel indeplineste o datorie fata de patria sa. Numai un astfel de om
poate pierde gustul placerilor usuratice , a nemultumirii d sine, a trindaviei, caci
asa cum spuneam numai munca inobileaza omul.
Rousseau respinge orice legatura cu teatrul si refuza sa se lase ispitit de aceasta
forma de arta.