Cultura pajistilor si a

plantelor furajere
Sef lucrari dr. Dinca Niculae
Asistent dr. Stanciu Ana-Maria

Furajul reprezinta produsul de natura

vegetala, animala, minerala, organo-minerala
sau de sinteza care se utilizeaza in hrana
animalelor pentru asigurarea functiilor
vitale si pentru obtinerea de productii
optime.
Surse de furaje:
pajistile (permanente/temporare);
plantele furajere cultivate in teren arabil;
produsele secundare de la culturile de
camp.

Clasificarea furajelor
* Dupa origine:
- furaje vegetale: nutreturi verzi, murate, fanuri;
- furaje animale: lapte, subproduse de la carne, peste
- furaje de sinteza: medicamente;
- furaje organo-minerale: saruri minerale.
*Dupa masa volumica si valoarea nutritiva:
- furaje de volum;
- furaje concentrate.

Furajele de volum sunt furajele care au un

volum mare pe unitatea de masa sau masa
volumica redusa (40-80 kg/m3fan) si
valoare furajera nutritiva mai redusa.
* Pot fi
Fibroase: fanul

Grosiere:
paie
de
cereale, coceni, vreji
Suculente: nutret insilozat,
radacinoase, bostanoase

Furajele concentrate sunt furajele care au

volum redus pe unitatea de masa sau masa
volumica mare (700-800 kg/m3 la boabele
de porumb) si valoare nutritiva ridicata.

Valoarea nutritiva a furajelor se poate

exprima in unitati conventionale denumite
unitati nutritive (UN).

* UN echivalentul energetic al unui kg de

boabe de calitate mijlocie dintr-o anumita
cereala (ovaz sau orz).

1 UN ovaz =1414 kcal, cca. 5,9 MJ/kg

1 kg ovaz = 1414 kcal

In UE valoarea nutritiva se exprima in:

1 UN lapte orz = 1700 kcal/kg, cca 7 MJ/kg
1 UN carne orz = 1820 kcal/kg, cca. 7,6 MJ/kg

* Dupa continutul in apa:

- furaje uscate: <20% umiditate;
- furaje suculente: >20% umiditate

* Dupa compozitia chimica:

- furaje proteice: leguminoase;
- furaje energetice: graminee;
- furaje celulozice: produsele secundare din
cultura plantelor de camp.

Exprimarea productiei de furaj

Masa verde (MV) t/ha (70-80% umiditate)
Proteina bruta digestibila (PBD) kg/ha
(5-20% din SU)
Unitati nutritive (UN/ha) 1kg SU cca.1
UNovaz,;
Lapte, carne, lana (kg/ha),
Gigajouli (GJ/ha) ~ 4-6 GJ/1 t SU
~ 4-6 MJ/1 kg SU

Situaia bazei furajere pe glob i n

ara noastr
Baza furajer totalitatea furajelor i a
surselor din care provin furajele
Resurse furajere: - pajisti permanente

- culturi furajere in
teren arabil

Suprafata pajistilor permanente

(Sursa FAOSTAT, 2012)
Specificare

Romania

UE

Mondial

Suprafata totala a
tarilor (mil.ha)

23,839

432,9

13,459 (~14 mld.)

Suprafata agricola
(mil.ha)

13,5

188,4

4,889 (~5 mld.)

Suprafata arabila
(mil.ha)

8,8

108,8

1,381 (~1,4 mld.)

Suprafata pajisti
permanente (mil.ha)

4,4

67,5

3,355 (~3,4 mld.)

% din supraf.totala

18,5

15,6

25,0

% din supraf.agricola

32,5

35,8

75,0

Suprafata pajistilor permanente in Romania

si UE (FAOSTAT, 2012)

Suprafata pajistilor permanente in UE

(Sursa: FAOSTAT, 2012)
Tara

ha

Austria

1.731.000 Italia

Belgia
Bulgaria
Cipru

Tara

ha
4.423.000

502.000 Letonia

659.000

1.719.000 Lituania

607.000

4.000 Luxembourg

67.000

Danemarca

197.000 Polonia

3.180.000

Estonia

327.000 Portugalia

1.781.000

34.000 Romania

4.372.000

Finlanda
Franta

9.870.000 Republica ceha

983.000

Germania

4.741.000 Slovacia

524.000

Grecia

4.500.000 Slovenia

267.000

Ungaria

1.004.000 Spania

10.464.000

Irlanda

3.097.000 Suedia

436.000

Repartizarea suprafetei de pajisti permanente

a Romaniei pe forme de relief

Clasificarea pajitilor

Pajistea suprafata inierbata in mod natural

sau prin semanat care se foloseste pentru
furajarea animalelor

*Dup origine
- pajiti primare
- pajiti secundare

* Dup modul de instalare a vegetaiei

- pajiti naturale
- pajiti artificiale (cultivate)

* Dup durata de folosin

- pajiti permante
- pajiti temporare

* Dup modul de exploatare

- puni
- fnee

Vegetatia pajistilor

Plante perene

Graminee;
Leguminoase;
Rogozuri (Cyperaceae +
Juncaceae);
Specii din alte familii botanice
(diverse).

Gramineele perene
Dominanta mare pe pajisti: de la 30-40%
pana la 80-90%;
- Se pot utiliza sub toate formele;
- Mai putin pretentioase fata de conditiile de
crestere;
- Formeaza stratul de telina;
- Reactioneaza pozitiv la masurile tehnologice
de imbunatatire;
- In procesul de uscare nu-si pierd frunzele.
-

Particularitati biologice ale gramineelor

Ciclul de dezvoltare
este multianual:
- faza vegetativa de la
germinatie
pana
la
inceputul infratirii (anul
I);
- faza generativa de la
infratire
pana
la
maturarea semintelor
(anul II-VII);
Ciclul multianual la Dactylis glomerata
(Sursa: J.Barloy i B.Bugl, citati de Brbulescu C.et al.,
1991)

Sistemul radicular
- fasciculat (reprezinta circa 60% din partea
aeriana);
- durata de viata a radacinilor ~3-5 ani;
- temperatura optima de crestere 15-17
grade Celsius
- radacinile traiesc in simbioza cu ciuperci
(micorize), ex: Holcus lanatus, Nardus stricta,
Festuca ovina.

Tulpina la graminee pai (culm);

In primul an este o tulpina propriu-zisa, iar
dupa prima recolta tulpina se ramifica de la
baza prin infratire.
Lastarii aerieni mor in fiecare an.

Infratirea ramificarea de la baza a

tulpinii din nodurile de infratire.
Prin infratire se mareste densitatea
covorului vegetal, productia si vivacitatea
plantei.

Factorii care influenteaza infratirea:

Ereditatea

(specia);
Varsta plantei;
Temperatura;
Umiditatea;
Lumina;
Elementele nutritive;
Conditiile de crestere din anul anterior;
Modul de exploatare.

- Inaltimea la care se face prima recoltare

(inlaturarea apexului) criza infratirii

APEX

Prin procesul de infratire gramineele formeza:

Lastari scurti (formati numai din frunze);

Lastari alungiti (formati din frunze si tulpini).

vegetativi si generativi.

Dupa modul de grupare a lastarilor pe planta in

urma infratirii gramineele pot fi:
graminee cu rizomi;
graminee cu tufa rara;
graminee cu tufa mixta;
graminee cu tufa deasa.

Otavirea gramineelor
-

Insusirea gramineelor de a-si reface

masa organelor aeriene dupa cosit
sau pasunat.

Refacerea are loc pe seama:

aparitiei de noi lastari de la nodurile de crestere;

- continuarea cresterii lastarilor scurti care nu au
fost inlaturati prin pasunat sau cosit;
- cresterea frunzelor pe ba meristemelor situate in
treimea inferioara a frunzelor.
-

Factorii care influenteaza otavirea:

Ereditatea

(specia);
Varsta plantei;
Temperatura;
Umiditatea;
Lumina;
Elementele nutritive;
Conditiile de crestere din anul anterior;
Modul de exploatare;
Inaltimea de recoltare.

In functie de energia de otavire,

gramineele din pajisti se pot grupa in:

graminee cu energie mare de otavire:

2-3
coase/an sau 4-5 cicluri de pasunat (graminee cu
tufa rara);
graminee cu energie mijlocie de otavire: 2 coase/an
sau 3-4 cicluri de pasunat (graminee cu tufa
mixta);
graminee cu energie foarte slaba de otavire: o
coasa/an sau 2 cicluri de pasunat (graminee cu
rizomi + graminee cu tufa deasa)

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea

Ritmul de dezvoltare = timpul necesar parcurgerii

tuturor fenofazelor, de la rasarire pana la
maturarea semintelor.

Vivacitatea = durata de viata de la germinatie pana

la moartea ultimului lastar al tufei.

Intre aceste 2 insusiri exista o corelatie negativa: la

ritm rapid de dezvoltare corespunde o vivacitate
scurta si invers.

Dupa ritmul de dezvoltare si vivacitate,

gramineele pot fi:

Gr. cu ritm de dezvoltare rapid si vivacitate scurta

(Lolium multiflorum, Lolium perenne, Arrhenatherum
elatius);

Gr. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie

(Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Phleum pratense);

Gr. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare

(Alopecurus pratensis, Poa pratensis,Agrostis stolonifera);

Gr. cu ritm de dezvoltare foarte lent si vivacitate foarte

mare (Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca
rupicola).

Precocitatea gramineelor
Reprezinta

perioada de timp de la pornirea

in vegetatie pana la inspicare.

Gramineele din pajisti pot fi:

Foarte timpurii (precoce) 30-40 zile pana la
inspicare: Poa pratensis, Poa bulbosa;
Semitimpurii

(intermediare) 50-60 zile pana la

inspicare: Dactylis glomerata, Festuca pratensis;

Tarzii

(tardive) 60-70 zile pana la inspicare:

Phleum pratense, Agropyron repens.

Particularitati ecologice ale gramineelor

perene

* Cerinte fata de apa

Sunt mari consumatoare de apa

- Coeficientul de transpiratie este de 1,5-2 (3) ori
mai mare decat la cereale, fiind cuprins intre 5001000
- Sunt sensibile la excesul de apa gr. cu rizomi si
cu tufa mixta
-

* Cerinte fata de temperatura

Sunt rezistente la temperaturi scazute, exceptie

Lolium perenne care la -17C pe sol fara zapada
dispare;
Temperatura minima de germinatie- 1-2C;
Temperatura minima de pornire in vegetatie 5C,

cu unele exceptii:

Lolium perenne 6-7C

Phleum pratense 0C
Dactylis glomerata 6-7C
Lolium multiflorum 3-4C

Temperatura optima de crestere 15-25C;

Temperatura maxima de crestere 30 35C.

Cerinte fata de sol si elementele nutritive

Sunt mari consumatoare de elemente nutritive

Sunt mai pretentioase fata de N si mai putin
pretentioase fata de fosfor, calciu si potasiu
Dupa modul cum isi procura hrana gr.pot fi:
autotrofe si micotrofe;
Majoritatea gr. sunt adaptate sa creasca pe soluri
acide (pH 4,5 6);
Prefera soluri: nisipoase (gr. cu rizomi)
argiloase (gr. cu tufa deasa)
mijlocii (gr. cu tufa rara si mixta)

Valoarea economica a gramineelor

perene

Se apreciaza prin productia obtinuta si

calitatea furajera a plantelor;

Productia este determinata de:

Ereditate;
Conditiile de crestere;
Infratire, otavire;
Talia plantei;
Modul de exploatare si de intretinere din
anii anteriori.

Calitatea gramineelor (valoarea furajera)

este determinata de:
Gradul de consumabilitate;
Gradul de digestibilitate;
Compozitia chimica;
Indicii de palatabilitate;
Faza de vegetatie.

Raspandirea gramineelor pe pajisti

Sunt adapatate la conditii ecologice
diferite;
Se intalnesc in toate zonele naturale din
tara si pe toate tipurile de pajisti;
Prezinta plasticitate ecologica ridicata.

Exemplicare de la laborator.

Leguminoasele perene

Reprezinta a II-a grupa importanta de plante

care participa la alcatuirea covorului vegetal (510% din vegetatia pajistilor)
Bogate in proteina si vitamine sunt bine
consumate de animale;
Sunt considerate plante ferilizante, lasand solul
bogat in N;
Unele specii de leguminoase consumate in
stare verde produc meteorizatii;
Au cerinte mari fata de factorii ecologici;
La pregatirea fanului o parte din frunze se
scutura.

Particularitati biologice

Ciclul de dezvoltare este anual (formeaza

seminte in primul an):

faza

vegetativa: de la germinare pana la

imbobocire;
faza generativa: de la imbobocire la formarea
semintelor.

Sistemul radicular
Profund, pivotant;
Simbioza cu bacterii fixatoare de N;
7-10%
din masa radiculara este
reprezentata de nodozitati;
Radacinile leg. asimileaza foarte usor
cationii bivalenti (Ca si Mg);

Lastarirea leguminoaselor
Este un proces analog cu infratirea, dar nu
identic;
Consta in formarea lastarilor ramificati din
mugurii de pe colet;
Lastarirea depinde de: - specie;

- conditiile de mediu.

si este stimulata de:

- aeratia solului,
- aprovizionarea cu apa si elemente
nutritive;
- adancimea coletului;
- modul de exploatare.

Prin procesul de lastarire leguminoasele

formeaza:
Lastari scurti (pl. de talie joasa)
Lastari alungiti (pl.de talie inalta)

vegetativi

generativi

Dupa pozitia pe care o au lastarii in timpul

cresterii, leguminoasele pot fi cu:
- tufa: Trifolium pratense, Medicago sativa, Lotus corniculatus, Melilotus officinalis
- tulpini taratoare: Trifolium repens,Trifolum fragiferum
- tulpini agatatoare: Vicia cracca, Lathyrus pratensis

Otavirea leguminoaselor

Refacerea masei vegetative dupa cosit sau

pasunat este mai rapida, comparativ cu
gramineele.

Dupa viteza si energia de otavire leg. pot fi:

Leguminoase

cu otavire rapida: 3-5 recolte/an (Medicago

sativa,Trifolium pratense,Trifolium repens);

Leguminoase

(Medicago falcata,

Leguminoase

cu otavire moderata: 1-2 recolte/an

Medicago lupulina, Lotus corniculatus);

cu otavire slaba: maxim o recolta/an

(Trifolium montanum, Onobrychis viciifolia).

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea

Leguminoasele au un ritm de dezvoltare mai

rapid si o vivaciate mai scurta, comparativ cu
gramineele.

Din acest punct de vedere, leg. pot fi:

Leg. cu ritm de dezvoltare rapid si vivaciate scurta:

Medicago lupulina, Melilotus albus,Trifolium pratense;

Leg. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie:

Trifolium repens, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia;

Leg. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare: Trifolium

fragiferum, Lathyrus pratensis,Vicia cracca.

Particularitati ecologice ale

leguminoaselor perene

Cerinte fata de apa

Sunt mai putin pretentioase fata de apa decat

gramineele;
Nu suporta excesul de apa;
Sunt specii cu cerinte mari fata de apa, care nu
suporta seceta (Trifolium pratense,Trifolium repens,
Lathyrus pratensis) si specii mai putin pretentioase,
foarte rezistente la seceta (Medicago sativa, Melilotus
officinalis)

Cerinte fata de temperatura

Suporta destul de bine atat temperaturile scazute

cat si cele ridicate;
Sunt mai sensibile la oscilatiile bruste de
temperatura;
Mai rezistente la inghet sunt Lotus corniculatus,
Medicago falcata, Onobrychis viciifolia;
La temperaturi mai mari de 35C isi stagneza
cresterea

Cerinte fata de lumina

Leguminoasele sunt pretentioase fata de lumina;

Cele mai pretentiaose leg. sunt: Trifolium repens.
Trifolium fragiferum, Medicago falcata;
Suporta umbrirea: Trifolium pratense, Lathyrus
pratensis, Lotus corniculatus

Cerinte fata de sol si elemente nutritive

Leg. prefera solurile mijlocii, bogate in calciu, fara

execes de apa, bine aerisite;
Au cerinte reduse fata de azot si mai ridicate fata
de fosfor, potasiu, magneziu si unele
microelemente: bor, molibden;
pH ul cuprins intre 4,5 7,5

Medicago sativa: 6-6,2

Trifolium pratense: 5,5
Trifolium repens: 5,0
Lotus corniculatus: 4,5
Onobrychis viciifolia: >7- 7,5

Valoarea economica a leguminoaselor

perene

Leg. sunt plante productive pentru ca otavesc mai

bine;
In stare verde sunt bine consumate, dar unele leg.
prezinta toxicitate (meteorizatii);
Bogate in Ca, Mg, vitamine,
Continut mai scazut de celuloza;
Contin de 2 ori mai multa proteina decat gramineele;
Unele leg. au un grad mai redus de consumabilitate,
datorita gustului amar (Lotus corniculatus, Melilotus
officinalis);
Exista si unele leguminoase toxice: Galega officinalis,
Coronilla varia

Raspandirea leguminoaselor pe pajisti

Au plasticitate ecologica ridicata;

Trifolium repens: de la campie munte;

Lotus corniculatus: de la campie munte;
Medicago falcata: campie;
Trifolium pratense: deal;
Trifolium montanum: munte.

Cyperaceae si Juncaceae
(Rogozuri)

Procentul de participare in vegetatia pajistilor

scazut (2-3%);
Multe dintre specii prefera statiunile umede;
Nevaloroase din punct de vedere furajer;
Au grad redus de consumabilitate (contin
celuloza si siliciu);
Prezinta perisori impregnati cu siliciu;
Sunt mai bine consumate in faza tanara.

Cyperaceae

Carex praecox

Carex caryophyllea

Carex curvula

Juncaceae

Juncus trifidus

Luzula campestris

Plante din alte familii botanice

(Diverse)

20-25% participare in covorul vegetal

Din punct de vedere al valorii economice
speciile din alte familii botanice, intalnite in
pajisti, se clasifica in:

Specii consumate;
Specii neconsumate sau slab consumate;
Specii daunatoare vegetatiei pajistilor;
Specii daunatoare produselor obtinute de la
animale;
Specii vatamatoare sanatatii animalelor;
Specii toxice;
Vegetatia lemnoasa de pe pajisti.

Toxicitatea depinde de:

Compozitia

chimica a plantei;
Faza de vegetatie;
Starea in care se afla planta
Cantitatea consumata
Conditiile de crestere;
Specia de animale.

Tipologia pajistilor
Tipul de pajiste = comunitatea de plante
uniforma din punct de vedere al compozitiei
floristice, al conditiile stationale si al insusirilor
agronomice ( productie, calitate, mod de folosire,
masuri de imbunatatire).
Este o grupare de fitocenoze.

Tipul de pajiste

fundamental (natural)
derivat
(modificat
tehnologie)

prin

Masuri de imbunatatire a pajistilor

- de suprafata (pastreaza integritatea

covorului vegetal);

- radicale (presupun desfiintarea covorului

vegetal si inlocuirea acestuia cu pajisti
temporare).

Metodele de suprafata sunt:

Lucrari

tehnico culturale: (curatirea de

resturi vegetale, nivelarea terenului si distrugerea

musuroaielor, eliminarea excesului de apa,
combaterea vegetatiei nefolositoare, combaterea
eroziunii si alunecarilor);
Imbunatatirea

regimului
(fertilizarea pajistilor)
Suprainsamantarea.

de

hrana

Fertilizarea pajistilor permanente

- ingrasaminte chimice
- ingrasaminte organice
- amendamente
Fertilizarea chimica

Cs

pentru 1 t SU:
20 kg N
3 kg P2O;
23 Kg K2O;
4 kg Ca

Efectele ingrasamintelor chimice asupra

pajistilor permanente

Sporul de productie:

Constanta

productiei

ingrasamintelor chimice
constante si ridicate.

10-30 kg SU/kg N;
10-15 kg SU/kg P2O5;
2-4 kg SU/ kg K2O.

se

prin
obtin

aplicarea
productii

Dinamica productiei aplicarea fractionata a

ingrasamintelor cu azot contribuie la o mai buna
repartizare a productiei pe cicluri de folosire.

Compozitia

floristica

Ingrasamintele

cu N determina simplificarea
compozitiei floristice si cresterea % de
participare a gramineelor
in detrimentul
leguminoaselor;
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu stimuleaza
cresterea leguminoaselor.
Compozitia
Ingrasa
minte

++

chimica
Continut in plante
P

Ca

Mg

++

++

Raportul Ca/P este sub 1,5% la majoritatea

pajistilor;
Ingrasamintele cu N mentin constant sau
de cele mai multe ori scad continutul
plantelor in celuloza bruta.
Deficitul de Mg determina tetania de iarba
(hipomagneziemie);
Azotul nitric maxim 0,4% din SU pentru a
nu fi toxic pentru animale.

Consumabilitatea

si digestibilitatea

Ingrasamintele
imbunatatesc
gradul
de
consumabilitate si de digestibilitate a furajelor
de pe pajisti;
Sub actiunea ingrasamintelor creste proportia
de frunze si lastari tineri;
Creste proportia tesutului asimilator in
detrimentul celui mecanic.

Productia

Se imbunatateste din punct de vedere cantitativ

si calitativ, obtinandu-se productii superioare de
la animale (sporuri de 300-800 kg/ha in masa
vie).

Indicii

animala

agrochimici ai solului

scade pH-ul solului o data cu aplicarea

ingrasamintelor cu azot

Epoci de aplicare

Ingrasamintele cu azot se administreaza

fractionat: din doza primavara inainte de
pornirea plantelor in vegetatie si restul dozei la
ciclul I de pasunat.

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se

administreaza toamna, la sfarsitul perioadei de
vegetatie.

Ingrasamintele cu azot se administreaza anual,

iar cele cu fosfor se pot aplica si o data la 2 ani.

Fertilizarea organica
Este cea mai economica metoda de fertilizare.
40 t/ha gunoi de grajd influenteaza productia in
mod asemanator cu ingrasamintele chimice cu
azot, in doza de 50-60 kg/ha.

Gunoiul de grajd se administreaza la suprafata.

Aplicarea gunoiul ded grajd nefermentat sau
putin fermentat duce la imburuienarea pajistii.

- ingrasaminte solide (gunoi de grajd)

20-40 t/ha;
- ingrasaminte semilichide 150 m/ha
- ingrasaminte lichide 20-30 m/ha
nediluate

Metode de aplicare:

Aplicare

directa

Tarlire
Autofertilizare

in timpul pasunatului

Fertilizarea prin tarlire

Este cea mai simpla si mai economica metoda de
fertilizare
Efectul fertilizarii se mentine 3-4 ani

Elemente necesare executarii ingrasarii prin tarlire

Specia de
animal

Suprafata
necesara
/animal (m)

Timpul de tarlire (nopti)

Pasuni
bune

Pasuni
mediocre

Dimensiunile
suprafetei
Pasuni
ingradite pentru
degradate
100 capete

10 x 10 (20)
Ovine

1-2

Bovine

2-3

2-3

3-4

5-6 (10)

20 x 10 (20)

Aplicarea amendamentelor

Asigura corectarea reactiei acide

Efectul amendarii se mentine 5-8 ani
Se diminueaza participarea speciilor acidofile si
creste participarea speciilor mai valoroase
Creste % de participare a leguminoaselor
Creste continutul de P.B. si productia de P.B. la ha
Aplicate impreuna cu ingrasaminte chimice si
organice au efecte deosebite in special de ordin
calitativ.

Criterii pentru aplicarea amendamentelor

Ph-ul

< 5,2;
Continutul in Al mobil > 100 ppm;
Gradul de saturatie in baze (VAh) < 70%
Se aplica toamna in doze 3-4 t/ha CaCO3 o data
la 8-10 ani

Suprainsamantarea

A II-a metoda de sporire a productiei si de

imbunatatire a calitatii pajistilor permanente, dupa
fertilizare

Se

suprainsamanteza:

Pajistile

cu compozitie floristica nevaloroasa;

Pajistile cu grad redus de acoperire a solului;
Pajistile fertilizate prin tarlire;
Pajistile pe care s-au efectuat lucrari de combatere
a buruienilor, a vegetatiei lemnoase si care prezinta
multe goluri in vegetatie.

 Epoca

optima de efectuare a suprainsamantarii

este primavara devreme.
Suprasamantarea se face in primul rand cu specii
de leguminoase.
Inainte de semanat este indicat sa se realizeze o
mobilizare superficiala a solului cu grapa sau cu
freza.
In anul suprainsamantarii se aplica doze reduse de
azot (50-60 kg N/ha) impreuna cu 50 kg P2O5/ha
si 50 kg K2O/ha.
In anul suprainsamantarii pajistea se foloseste
numai prin cosit.

Infiintarea pajistilor temporare

(semanate)

In regiunile de deal si munte, crearea pajistilor

temporare reprezinta o alternativa la metodele de
imbunatatire de suprafata.

Destelenirea pajistilor permanente si infiintarea de

pajisti temporare se face cand:

Prin masurile de suprafata nu s-au obtinut rezultate

corespunzatoare;
Procentul plantelor nevaloroase este ridicat (80-85%);
Pajistile au un potential de productie foarte scazut;
Pajistile au peste 25-30% goluri in vegetatie;
Pajistile sunt pe terenuri erodate.

Nu

se destelenesc:

Pajistile situate pe terenurile cu panta mai mare de

30%;
Pajistile situate pe soluri cu apa freactica la 50 cm
adancime;
Pajistile situate pe soluri cu orizontul A foarte
subtire.

Destelenirea se poate face pe cale mecanica (plug,

freza, grapa) sau chimica (erbicide cu efect total).
Epoca optima pentru destelenire este toamna.

Fertilizarea de baza

ingrasaminte

chimice (azot, fosfor, potasiu)

ingrasaminte organice (gunoi de grajd)
La infiintarea pajistilor temporare se folosesc doze
mici de ingrasaminte cu azot.
Gunoiul de grajd se administreaza inainte de
destelenire, fiind incorporat sub brazda o data cu
aceasta lucrare.
Doze: 50-60 kg/ha N
50 kg/ha P2O5
50 kg/ha K2O
30-40 t/ha gunoi de grajd

Materialul de semanat

Amestecuri de specii de graminee si leguminoase

perene

Principiile alcatuirii amestecurilor de graminee si

leguminoase perene
Stabilirea duratei si modului de folosire a pajistilor
temporare
Stabilirea numarului de specii care participa la
alcatuirea amestecurilor
Stabilirea participarii procentuale a gramineelor si
leguminoaselor in cadrul amestecurilor
Alegerea speciilor si stabilirea procentului de
participare a fiecarei specii in amestec
Alegerea soiurilor in cadrul fiecarei specii
Calculul cantitatii de samanta

 Epoca

de semanat

Primavara devreme
Sfarsitul verii inceputul toamnei

Lucrari

de intretinere

Udare de rasarire (15-20 mm)

Combaterea crustei
Completarea golurilor
Combaterea buruinilor
Fertilizarea

Folosirea pajistilor temporare in anul I de

vegetatie se face numai prin cosit

BIBLIOGRAFIE

Brbulescu C., Motc Gh., Puia I., Moisuc Al., 1991 Cultura
pajitilor i a plantelor furajere. Editura Didactic i Pedagocic,
Bucureti.

Motc Gh., Oancea I., Geamnu Lidia-Ivona, 1994 Pajitile

Romniei (tipologie i tehnologie). Editura Tehnic Agricol,
Bucureti.

Motc Gh., Dinc N., Glvan Ana-Maria, 2008 Cultura pajitilor

i a plantelor furajere. Caiet de Lucrri practice. Editura
Bucureti

Vntu V., Moisuc Al., Motc Gh., Rotar I., 2004 Cultura pajitilor
i a plantelor furajere. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iai.