Sunteți pe pagina 1din 3

Sarmana Liza

( )
de Nikolai Mihailovici
Karamzin

Sarmana Liza scrisa de catre Nikolai Karamazin reprezinta o nuvela ce are la baza
un puternic conflict social . Desi tema in aparenta este una simpla, aceasta este
foarte reprezentativa pentru acea vreme( sec 18 19 ) si prezinta o oarecare
poveste de iubire dintre o fata din popor, Liza si un tanar nobil , Erast.
Aceasta poveste putea fi redata intr-un chip cu totul realist, asa cum, de pilda, a
tratat-o mai tirziu L. Tolstoi in romanul Invierea". Dar Karamzin a abordat acest
subiect privindu-l prin prizma conceptiei sale despre lume, idealizind viata si
atenuindu-i contradictiile. Subiectul operei este , astfel , inegalitatea sociala care se
transpune totodata si la nivel de perceptie al personajelor. Astfel, Erast , in ciuda
faptului ca Liza il iubea mai mult decat pe propria fiinta , nu a fost dispus sa isi
pateze statutul detinut si a continuat sa traiasca in desfatare. Nuvela se bazeaza,
asadar pe ideea de contradictie, de diferenta de conceptie , lucru care in final va
cauza un haos total, nuvela devenind fiind una dramatica, cu rol moralizator.
Erast nu numai ca se indragosteste sincer de Liza, dar isi si infrumuseteaza iubirea
cu reprezentari idilice, caracteristice sentimentalismului nobiliar; el , precum
relateaza autorul avea o imaginatie destul de bogata si deseori zbura cu gandul in
acele timpuri timpuri (care au existat sau nu) in care, daca ar trebui sa-i credem
pe poeti, toti oamenii se plimbau pe lunci , se scaldau in rauri cu apa limpede , se
sarutau precum porumbeii , se odihneau la umbra tufelor de trandafiri si isi
petreceau viata intr-o continua sarbatoare". De aici reiese caracterul visator al lui
Erast si aspiratia lui spre o viata lipsita de griji, o viata ce nu poate cunoaste
adancurile intunecate ale lumii. El vede in Liza intruchiparea acestei existente
imaginare, primitive, lipsita de griji, fara contradictiile vietii, el vede in ea
personificarea Naturii", cu bucuriile ei pure", si de dragul Lizei se hotaraste sa
paraseasca lumea buna"pentru o perioada .
Impreuna cu Erast, autorul o prezinta pe Liza ca pe-o intruchipare a Naturii"
idealizate. El o descrie lipsita de grijile si de preocuparile caracteristice mediului
taranesc, dar muncitoare si in aparenta puternica. Aceasta, ramasa orfana la doar
15 ani , era ajutorul mamei sale indurerate dupa moarte sotului , o femeie de 60 de
ani, si totodata alinarea zilnica a acesteia. ( trudea zi si noapte - tesea panza ,
impletea ciorapi, primavara culegea flori , iar vara aduna fructe din padure pe care
le vindea apoi in Moscova. Batrana sensibila si buna vazand truda fiicei , adesea o
strangea la pieptul in care abia se mai auzeau bataile inimii. Liza era gratia divina,
sustinatoarea casei , bucuria batranetii sale, de aceea batrana in ruga pe Dumnezeu
sa o binecuvanteze pentru tot binele pe care il face ). De asemenea, Liza da
dovada de sensibilitate in momentele in care cedeaza, plangand singura fara ca
mama sa sa o vada, eliberandu se astfel de durere pe car eo resimtea si ea in urma

mortii tatalui. Fata de mama sa, Liza este foarte dedicata si doreste cu orice pret sa
o vada linistita si sa o faca sa uite de tragedia familiei lor ( Tu m-ai hranit cu
pieptul tau si m-ai ingrijit cat am fost copil; acum mi a venit mie randul sa ingrijesc
de tine. Inceteaza sa te mai chinui si sa plangi . Lacriimile noastre nu l vor readuce
pe tata la viata ).

Scriitorul nu este preocupat de conditiile de viata ale eroilor ; principalul pentru el


sint starile lor sufletesti". Karamzin descrie si sufletul duios al mamei Lizei care,
raminind vaduva, varsa lacrimi, aproape fara intrerupere", deoarece subliniaza
autorul si tarancile stiu sa iubeasca!" (citat care accentueaza inca o data
inegalitatea sociala ). Dar deosebit de amanuntit si cu multa insufletire este
descrisa starea sufleteasca a eroinei principale, fapt care da tonul emotional
predominant al povestirii. Karamzin explica si apreciaza in felul sau, in tonul si
maniera sentimentalismului, framintarile sufletesti ale acestei fete de la tara: Ah,
Liza, Liza! Ce s-a petrecut cu tine? Pina acum, desteptindu-te in acelasi timp cu
pasarelele, te bucurai dimineata impreuna cu ele si sufletul imaculat si fericit iti
stralucea in privire, asa cum soarele straluceste in picaturile din roua cerului; acum
insa stai ingindurata si bucuria naturii intregi, inima ta n-o cunoaste". Acest pasaj
anticipeaza tragismul personajului principal , tulburat deja de sentimentul
predominant al iubirii fata de nobilul Erast care o seduce treptat. Nestiind inca daca
sentimentul este reciproc, eroina se lupta cu sentimente puternice, netraite pana in
acel moment, iar aceste sentimente au un impact puternic asupra actiunilor sale
viitoare. Prin naivitatea si prin starea ei de spirit romantica, Liza pare mai degraba
o domnisoara crescuta la oras, decit o taranca. Aceasta este de asemenea pura si
deloc constienta de rautatile lumii , Erast avand posibilitatea de a o acapara mai
degraba in mrejele sale. Desi tine la Liza in mod sincer, acesta este preocupat de
satisfacerea propriilor dorinte , fiind egoist si usuratic. Datorita naivitatii sale, Liza il
numeste pe Erast prieten drag , fapt care denota puritatea ei sufelteasca cat si
trupeasca , dar si increderea desavarsita pe care o are fata de persoana iubita.
O idealizare si insufletire asemanatoare se intilnesc si in caracterizarea lui Erast.
Potrivit idealului abstract sentimentalist al scriitorului, eroul aspira sa traiasca
impreuna cu iubita sa Liza nedespartit, in sat si codrii desi, ca in paradis". In acelasi
timp, el este atras de distractiile stralucitoare ale lumii bune" si de ispitele
poftelor trupesti demne de dispret". Aceste tendinte inving in sufletul eroului si, el
abandoneaza fata pe care a sedus-o, pentru a face in schimb o casatorie rentabila
cu o femeie vaduva . De aici reiese in mod clar slabiciune pesonajului pentru avere
si lasitatea de care da dovata in fata iubirii, dar mai ales in fata Lizei. Aceasta cade
in pacat sub presiunea instinctelor lui Erast , devenind speriata si totodata
constientizand gravitatea faptei savarsite . Acest lucru poate reiesi din paragraful :
Ratacirea s a produs intr-o clipa . Liza nu intelegea ceea ce simtea , se mira, intreba.
Imi e teama, spuse Liza. Imi e teama de ceea ce s a intamplat ! Mi se parea ca
muream...ca sufletul meu...Nu, nu pot sa spun asta ! Imi este teama. Imi este teama
ca tunetul sa nu ma omoare ca pe o nelegiuita ).

Sfarsitul tragic al Lizei, provocat de parasirea acesteia de catre Erast, desi are un
efect moralizator , duce si la moartea mamei sale, sfasiata de acest eveniment
teribil. Karamzin este gata sa-si dezvinovateasca eroul, inzestrat de la natura cu c
inima buna, dar slaba si usuratica". El descrie cainta amarnica a lui Erast, care
ramine nefericit pina la sfirsitul vietii".
Soarta amara a sarmanei" Liza este infatisata doar ca o consecinta a neseriozitatii
iubitului ei si a greselii sale funeste, fiind descrisa in afara contradictiilor reale care
determina relatiile dintre personaje. In felul acesta, subiectul povestirii nesocoteste
baza sociala si de clasa a conflictului.