Mastile - simbolism si culturaMasca de teatru

care apare si in dansurile sacre

ste o modalitate de manifestare a Sinelui Universal. In general, ea nu modifica
personalitatea celui care o poarta, ceea ce da de inteles ca Sinele este imuabil
, ca el nu este afectat de manifestarile lui contingente. Totusi, sub un alt asp
ect, o modificare prin adaptarea actorului la rol, prin identificarea lui cu man
ifestarea divina pe care o intruchipeaza el, este scopul insusi al reprezentatie
i. Caci masca, si mai cu seama sub aspectele ei ireale si animale, este Fata di
vina si indeosebi fata soarelui, pe care o strabat razele luminii spirituale. De
aceea, cand ni se spune ca mastile de taotie s-au umanizat treptat, nu trebuie
sa vedem in aceasta o marca de civilizare, ci mai degraba uitarea, incetul cu in
cetul, a valorii simbolului.

Mastile - simbolism si culturaMasca exteriorizeaza uneori si tendintele demonice

, asa cum se intampla in teatru balinez in care se confrunta cele doua aspecte a
le ei. Dar asa se intampla indeosebi cu mastile de carnaval, in care aspectul in
ferior, satanic, este singurul manifestat, spre a putea fi alungat. Masca eliber
eaza; o facea in timpul stravechilor sarbatori chineze (No), ce corespundeau cu
reinnoirea anului. Masca opereaza ca un fel catharsis. Ea nu ascunde, ci dimpotr
iva, dezvaluie tendintele inferioare, ce trebuie izgonite. Masca este obiectul u
nor ceremonii rituale, nu numai la popoarele africane, si in Cambodgia, unde mas
tile dansului zis al trapului fac obiectul unei griji cu totul speciale; in caz
contrar, ele ar fi primejdioase pentru cei ce le poarta.
Masca funerara este arhetipul imuabil in care se crede ca se va reintegra suflet
ul defunctului. Ea tinde, arata Titus Burckhardt, sa retina in mumie rasuflarea
osemintelor, modalitatea subtila, inferioara a omului. Aceasta mentinere nu este
lipsita de pericol, cand este vorba de un individ care nu a atins un anume grad
de elevatie spirituala. Desi este vorba de modalitati diferite, masca menita a
fixa sufletul ratacitor (hun) a fost intrebuintata si in China, inainte de trece
rea la folosirea tablitei funerare. Granet presupune ca ochii ii erau gauriti as
a cum si tablita este intepata, pentru a se reprezenta nasterea defunctului in l
umea cealalta.
Mastile - simbolism si cultura
Masca este centrul lumii acesteia, simbolul tradat al unei identificari. Orice m
asca opreste timpul. Ea mpietreste un sentiment, o emotie, o stare a fiintei. O l
ume sub masca ar fi o lume privita de Gorgone. Aceasta imobilitate nefireasca de
zechilibreaza sau nspaimnta chiar si atunci cnd masca este vesela. Niciodata masca
nu provoaca mila. Nici macar una de milog. Fixarea timpului, sfidarea efemerului
, surprinderea unui moment care este tintuit locului precum o insecta ntr-un inse
ctar ar putea fi virtutea esentiala a ei. Focalizarea atentiei si a energiei. Un
fel de portal dintr-o lume n alta. Si totusi...
Sa observam paradoxul mastii, labilitatea de structura. Se stie, cuvntul persoana
provine din latinescul persona, care nseamna tocmai masca a actorului, de obicei
din pnza. Mai desemna si capetele de animal folosite ca ornament la fntni artezien
e. Personae e quarum rostris acqua salire solet
figuri de animale din gura caror
a tsneste apa. n ultima instanta, cuvntul persona nseamna rol, personaj de teatru (D
ictionar latin-romn, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1983). De la
mastile de teatru ntruchipnd un personaj prosopon se trage cuvntul persoana. Acest
e masti de teatru, n general stereotipe (ca n teatrul japonez), subliniaza trasatu
rile caracteristice ale cte unui personaj (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicti
onar de simboluri, vol. 2, Bucuresti, Editura Artemis, 1995, p. 277). Aceasta la
bilitate conceptuala este extrem de evidenta n limba franceza: personne nimeni, d
ar si personne persoana, calitatea suprema a omului, cea care, etimologic vorbin
d, se trage din masca purtatorului, care devine totuna cu chipul. Ce reabilitare e
xtraordinara a mastii, ce intuitie a rolului ei fundamental, acela de a dezvalui
esenta lucrurilor! Si, pe de alta parte, ce tragedie, sa vezi cum totul se redu
ce la o grimasa!

n trecut se purtau masti fabuloase, cu putere de a fascina. nca din paleolitic, ac

estui obiect, care ascunde si dezvaluie n acelasi timp, i s-a conferit o functie
rituala, apoi sociala si politica. n cele din urma, a trecut n carnaval. O lege di
n 1295 atesta Venetia drept centru de difuziune a mastii. A fost valorificata n t
eatrul antic, comedie si tragedie. Alba pentru femei si ntunecata pentru barbati,
masca avea rolul de a nlesni ntelegerea piesei, scotnd la iveala starea sufleteasc
a, vrsta, conditia sociala si amplificnd, prin forma ei de plnie, vocea actorului. n
acele vremuri nu era deloc o onoare sa interpretezi un rol pe scena, meseria er
a rau famata, asa nct multi actori foloseau masca pentru a-si ascunde identitatea.
Si pentru a semnala tipul caracterologic pe care l interpretau. ndragostitul, fle
carul, prostanacul, subreta vicleana, batrnul fara minte erau tipuri de personaje
ndragite n commedia del arte.
Iata ce ne povesteste Giovanni Papini, n Gog (1940): Am cumparat ieri trei masti j
aponeze, antice, autentice. ndata le-am agatat pe peretele camerei mele si nu ma
mai satur privindu-le. Omul e mai artist dect natura. ( ) Cum se face ca omul si aco
pera toate partile corpului, pna si minile, cu manusi si lasa goala partea cea mai
importanta: fata? De ce e masca att de importanta? Papini explica: Anticii si prim
itivii, n multe cazuri mai inteligenti dect noi, ntrebuintau si ntrebuinteaza si acu
m mastile n actele cele mai grave si mai frumoase ale vietii lor. Cei dinti romani
, cum fac si astazi salbaticii, si puneau mastile n razboi, cnd atacau pe dusmani.
Vrajitorii si preotii aveau masti de ceremonie, pentru descntece si rituri. Actor
ii greci si latini nu jucau niciodata fara masca. n evul mediu, membrii unei asoc
iatii aveau obrazul acoperit cu o gluga, cu doua gauri pentru ochi. Si-mi vine n
minte Profetul Voalat din Khorasan Consiliul celor zece din Venetia, Masca de Fie
r Razboi, arta, religie, justitie: nu se facea nimic important fara masca .
Acesta ar fi rolul oficial . Dar exista si unul ascuns, cnd vine vorba de mastile ne
vazute, mobile. Masca devine periculoasa pentru ca si creeaza n timp propria ei re
alitate (ca intrare spre o alta lume) pe care purtatorul se dovedeste incapabil sa
o gestioneze. n aceasta situatie, omul este nghitit de masca. Astfel este exclusa
posibilitatea fatarniciei (mestesugul de a-ti acoperi fata cu o alta fata) pent
ru ca dualitatea fiintei este dizolvata n realitatea mastii. Ca n orice dependenta
, ca n orice viciu, omul se considera stapnul mastii lui. Dar rolurile se inversea
za, masca si aroga drepturi supreme, pna ce persoana sucomba ndaratul cortinei si n
imeni nu o mai poate resuscita. n primul rnd, pentru ca nimeni nu si da seama ca a
murit. Memoria se efaseaza, adevarurile snt estompate treptat pna la confuzie tota
la si pna la obnubilare.
Asadar, n timp lucrurile s-au complicat si mai mult. Rolul mastii, mereu oscilant
ntre revelare si ascundere, s-a eschivat el nsusi din fata unei interpretari obie
ctive, s-a acoperit de confuzie. Obisnuiti din vechime ca omul sa se identifice
cu masca lui, ceea ce asigura un anumit tip de confort, nimeni nu accepta cu buc
urie ideea ca identificarea poate fi pierduta.
A avea chip nseamna a-ti recunoaste apartenenta divina. A-l acoperi nseamna a te d
ezice. Pendularea ntre ascundere de sine si evidentiere duce neaparat la tema dub
lului si a bovarismului, implicit
si ct se poate de previzibil
la fatarnicie. Pen
tru ca masca a jucat un rol att de important n toate timpurile, nct depunerea invizibi
la a zilelor noastre, numita elegant disimulare, nu ne mai mira deloc.