II.

1. Cavitatea peritoneala delimitare, impartire

Cavitatea peritoneala reprezinta un spatiu virtual dintre foitele: parietala,
viscerala si mezenteriala ale peritoneului.

Delimitare:
-

Superior diafragma torac-abdominala

Inferior diafragma abdomino-pelvina
Lateral peretii laterali ai abdomenului

Impartire:
-

Cavitatea peritoneala se imparte in alte doua cavitati: marea cavitate

peritoneala si bursa omentala
Este impartita de colonul transvers si mezocolonul transvers in doua etaje:
abndominal superior (supramezocolic) si abdominal inferior
(inframezocolic)
Etajul inframezocolic este subimpartit la randul sau de catre mezenter in:
spatiul mezocolic drept si spatiul mezocolic stang
Intre peritoneul parietal si peretii osteomusculari ai cavitatii abdominale se
gaseste un alt spatiu spatiul extraperitoneal. Topografic acesta este
subimaprtit in:
o Spatiul retroperitoneal
o Spatiul preperitoneal

2. Etajul supramezocolic al cavitatii peritoneale

In etajul supramezocolic al peritoneului se gasesc o parte din organele

abdominale cum ar fi: ficatul, stomacul, splina, rinichiul stang si coada
pancreasului.
Peritoenul prezinta o parte viscerala si una parietala. La acest nivel, peritoneul
visceral acopera stomacul, o parte din ficat, splina si coada pancreasului. Intre
stomac si ficat, peritoneul prezinta un ligament ligamentul hepatogastric, iar
intre stomac si splina un alt ligament ligamentu gastr-splenic. Splina prezinta si
ea un ligament care o leaga de coada pancreasului ligamentul pancreato-lienal.

3. Etajul inframezocolic al peritoneului

Etajul inframezocolic este impartit de mezenter in doua spatii: spatiul

mezenterico-coloc drept si stang. Acest spatiu se afla intre mezenter si colonul
ascendent, respectiv colonul descendent. Intre colonul ascendent si peretele
lateral abdominal se gaseste spatiul paracolic drept. Intre peretele lateral
abdominal si colonul descendent se gaseste spatiul paracolic stang.

4. Etajul pelvin al cavitatii peritoneale

5. Bursa omentala
Este un diverticul al marii cavitati peritoneale. Apartine etajului supramezocolic.
Bursa omentala este inchisa din toate partile cu exceptia orificiului omental, la
nivelului caruia comunica cu etajul supramezocolic al marii cavitati peritoneale.
Orificiul omental este situat intr-un plan sagital. El este ingustat de lobul caudat
al ficatului. El este delimitat astfel:
-

Anterior marginea oibera omentului mic

Posterior VCI
Superior lobul caudat al ficatului
Inferior portiunea superioara a duodenului

Bursa omentala are o portiune principala si 3 prelungiri:

a) Portiunea principala este situata inapoia stomacului si este delimitata
astfel:
- Anterior peretele posterior al stomacului si lig gastrocolic
- Posterior corpul pancreasului
- Superior lig gastrofrenic
- Inferior mezocolonul transvers
Prelungirile bursei omentale sunt: vestibului, recesul omental superior si recesul
splenic.

b) Recesul omental superior este prelungirea superioara, in forma de deget

de manusa. Acesta patrunde pana in portiunea abdominala a esofagului si
VCI. Superior este inchis de lig coronar.
c) Recesul splenic sau recesul lienal se intainde pana la splina. El este
cuprins intre: lig gastrosplenic si lig splenorenal.
d) Vestibului bursei omentale este o prelungire dreapta sub forma de
coridor marginit de pereti si care prezinta doua orificii de comunicare.

6. Vestibulul bursei omentale

Vestibului bursei omentale este o prelungire dreapta sub forma de coridor
marginit de 4 pereti si care prezinta doua orificii de comunicare.
Orificiile de comunicare sunt:
a) Orificiul omental reprezinta orificiul drept al vestibulului prin intermediul
lui vestibulul comunica cu marea cavitate peritoneala
b) Foramen omentalis este orificiul stang. Prin el se comunica cu portiunea
principala a bursei omentale. Delimitari:
- Anterior curbura mica a stomacului
- Posteror plica gastropancreatica si hepatopancreatica

7. Omentul mare, omentul mic

Omentul mare

Omentul mic
Intre mica curbura a stomacului si ficat se intainde omentul mic. El se formeaaza
din cele doua foite pariteale care ibraca fata anterioara si posterioara a
stomacului. Omentul mic este alcatuit din lig hepatogastric si lig
hepatoduodenal. Partea superioara a lig hepatogastric contine rr nervoase din
trunchiul vagal anterior si vase sanguine si are o textura de tesut conjunctiv mai
fibors, fapt pentru care a fost numit partea densa a omentului mic. Omentul mic
formeaza peretele anterior al vestibulului BO. In ligamentul hepatoduodenal sau
partea vasculara se gaseste pediculul hepatic.

8.
a)
b)
-

Cai de acces in bursa omentala

Anatomice prin gaura epiploica
Chirurgicale:
Mezocolonul transvers
Micul epiplon

9. Esofagul abdominal

Limite:
-

Superior marginea inferioara a m costrictor al faringelui

Inferior orificiul cardia

Traiect:
-

Strabate regiunea gatului, diafragmul si a o parte din cea abdominala

Topografic prezinta doua portiuni: una cervicala si una diafragmatica
Coboara pe fata anterioara a coloanei vertebrale; la T4 face loc pentru
arcul aortic; la T7 deviaza spre stanga urmand un traiect paravertebral
pana la stomac
Prezinta 3 stramtori: cricoidiana, bronho-aortica si diafragmatica

Mijloace de fixare:
-

Continuitatea cu faringele
Continuitatea cu stomacul
Fasciculele mm din esofag care se fixeaza pe organele vecine

Raporturi:
a) Portiunea diafragmatica strabate diafragmul prin hiatusul esofagian.
Intre peretii esofagului si diafragm exista lame musculare
b) Portiunea abdominala:
- Anterior ficatul
- La dreapta lobul caudat al ficatului
- La satnga fundul stomacului
- Posterior diafragma si aorta descendenta abdominala
- Ma prezinta raporturi cu peritoneul
- Portiunle diafragmatica si abdominala = esofag terminal acesta se
angajeaza intr-un canal format din : coloana, ficat si stalpii diaragmatici
Configuratie:
Este format din 4 tunici: seroasa, mucuoasa, submucoasa si musculara.
a) Tuncia musculara este formata din doua straturi de fibre: un strat
longitudinal si un strat circular.
b) Tunica submucoasa eset laxa si groasa.
c) Tunica mucoasa prezinta glande anexe care secrete mucus.
Vascularizatie si inervatie:
-

prezinta un tip de vascularizatie porto-cavo-visceral

prezinta inervatie dubla simpatica (contracta mm criculari, scade
secretiile glandelor) si parasmipatica (efect antagonic simpaticului)

10.

Stomacul configuratie externa

Este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv.

Stomacului I se descriu: doua margini, doi pereti si doua orificii.

Marginea dreapta sau curbura mica este concava. Este formata dintr-un
segment mai lung, care continua marginea dreapta a esofagului si altul scurt.
Locul unde se face trecerea de la un segment la altul este marcat de o
depresiune incizura unghiulara. Segmentul orizontal (scurt) prezinta doau
depresiuni: incizura duodenopilorica superioara (marcheasa limita dintre stomac
si duoaden) si incizura pilorica superioara.
Marginea stanga data de curbura mare. porneste de la marginea stanga a
esofagului, cu care determina un unghi ascutit si adanc incizura cardiala sau
unghiul lui His. Dupa ce ajunge transversa, curbura prezinta o incizura
duodenopilorica inferioara si o incizura pilorica inferioara.
Curburile separa peretele anterior de peretele posterior.
Partea cardiaca este regiunea invecinata orificiului cardiei. Fundul stomacului
este parte situata deasupra orizontalei care trece prin cardia. El corespunde
pungii cu aer a stomacului in ea se aduna aerul inghitit in timpul deglutitiei.
Intre fundul stomacului si esofag se afla incizura cardiei (His). Corpul stomacului
este partea cea mai mare a organului, care se intinde de la orizontala ce trece
prin cardia pana la linia ce prelungeste, in jos, partea verticala a micii curburi. De
la aceasta linie si pana la orificiul piloric se afla partea pilorica. Ea este formata
dintr-o parte initiala, mai dilatata, situata in continuare corpului, numita antru
piloric si o portiune finala, numita canal piloric.

11.

Stomacul ligamente

Stomacul este invelit de peritoneul visceral pe aproape toata suprafata sa, cu

exceptia unei zone extraperitoneale ce corespunde fetei posterioare a cardiei si
fetei postero-inferioare a fundului gastric. La acest nivel intre diafragm si stomac
se afla lig gastrofrenic. Acest ligament reprezinta partea superioara a omentului
mare. lig gastrofrenic se continua cu cel frenicolienal, iar inferior cu cel
gastrolienal.
In continuarea lig gasrtolienal, de la mare curbura pana la colonul transvers se
intinde lig gastrocolic. De la colonul transvers in jos, lig gastrocolic se continua
fara intrerupere cu omentul mare.
Stomacul mai prezinta un ligament care intra in componenta omentului mic: lig
hepatogastric.

12.

Structura stomacului

Stomacul prezinta tunici:

-

Seroasa
Musculara cu trei tipuri de fibre
Mucuoasa
Submucoasa

Tunica musculara stomacul prezinta trei tipuri de fibre muscculare:

longitudinare, circulare si oblice. Fibrele circulare se ingroasa la nivelul pilorului si
formeaza sfincterul piloric. Fobrele oblice se gasesc profund si sunt specifice

stomacului. Ele incaleca incizura cardiei formand o valva de inchidere care se

deschide numai cand presiunea in punga cu aer este mare.
Din punct de vedere functional fibrele longitudinale si circulare, prin contractie
produc miscari de peristaltism pentru amestecarea bolului alimetar cu sucul
gastric formandu-se chimul. Partea pilorica are rol de evacuare a cimului gastric
in duoaden, tot prin contractii peristaltice.
Inervatia straturilor musculare este realizata de plexul mienteric (Auerbach).
Tunica submucoasa contine vasele si nervii. Aici se gaseste plexul submucos
(Meissner).
Tunica mucoasa formeaza plicile gastrice doua plici longitudinale delimiteaza la
nivelul micii curburi un jgheab = seaua gastrica (canalul ventriculului), prin care
trec spre pilor lichidele.
Mucoasa mai prezinta si mici zone marginite de santuri = arii gastrice. Aici se
deschid glandele gastrice. Din aceasta cauza ele se mai numesc fovele gastrice
sau cripte. La nivelul fovelelor se gasesc creste de dimensiuni mici = plici
viloase.
Aparatul secreteor este format din glandele gastrice proprii si pilorice, diferite
ca structura de precedentele. Glandele gastrice se impart anataomofunctional in
glande ale cardiei si ale fundului si corpului gastric. Epiteluiul mucoasei pilorice
prezinta si glande cu secretie endocrina (celulele G care secrete gastrina).

13.

Stomacul raporturi

In etajul superior al cavitatii peritoneale, stomacul are raporturi cu organele

invecinate sicu peretii cavitatii abdominale. O serie de formatiuni peritoneale il
leaga de organele vecine.
Pertele anterior al stomacului vine in raport cu:
-

La dreapta fata viscerala a ficatului, lobul stang si lobul caudat

Peretele anterior al abdomenului
Diafragma si prin intermediul ei cu coastele, recesul pleural
costodiafragmatic stang, maginea inferioara si baza pulmonului stang si cu
varful inimii

Datorita prezentei pungii cu aer si a sonoritatii la percutie, s-a descris la nivelul

hipocondrului stang spatiul semilunar al lui Traube.
Peretele posterior al stomacului delimiteaza anterior cea mai mare parte a BO.
Prin intemrediul acesteia si a peritoneului parietal posterior, stomacul are
raporuri cu:
-

In regiunea cardiei si a fundului cu pilierul stang al diafragmei, iar la

stanga si inferior cu fata gastrica a splinei
Fata anterioara a corpului si cozii pancreasului si a lienala
Fata anterioara a rinichiului stang si glanda suprarenala stanga
Cu colonul transvers si mezocolonul transvers

Cardia se proiecteaza la nivelul T11-T12. La nivelul peretelui anterior aceasta

corespunde saptiului VII intercostal satnag. Raporturi:
-

Anterior vine in raport cu lobul stang si lig stang al ficatului

Posterior vine in raport cu aorta abdominala si pilierul stang al diafragmei,
vase si nn din trunchiul vagal posterior

Pilorul este situat profund, infrahepatic si la dreapta liniei mediale. El se

orienteaza la nivelul L1. Raporturi:
-

Anterior vine in raport cu lobul patrat al ficatului

Posterior cu v porta si a hepatica
Inferior cu capul pancreasului
Superior cu lig hepatoduodenal si foramen epiploicum

14.
Vascularizatia stomacului
1) Artere gastrice sunt ramuri directe din trunchiul celiaci si formeaza, in
final, un cerc arterial al micii si marii curburi gastrice. Cercul arterial al
micii curburi gastrice este format din aa gastrica stanga si gastriga
dreapta. Cercul arterial al marii curburi este format din aa gastroepiploica
dreapta si satnga. Fundul stomacului este irigat de aa gastrice scurte.
a) A gastriga stanga ia nastere din trunchiul celiac. In prima ei portiune are
traiect ascendent pe peretele posterior al abdomenului, fiind cuprinsa in
plica gastropancreatica. Ajunsa in dreptul regiunii gastroesofagiene, ea
formeaza o crosa si trece pe mica curbura gastrica, unde prezinta un
traiect descendent. Ramuri:
o Esofagiene
o A hepatica stanga
o Rr terminale: anterioara si posterioara
b) A gastrica dreapta este ramura a a hepatice proprii. De la origine ea
merge spre pilor, fiind situata anterior si la stanga pediculului hepatic. La
nivelul micii curburi se anastomozeaza cu r post a a gastrice stangi.
Ramuri:
o Rr anterioara si posterioara
o Rr colaterale care se anastomozeaza cu rr retroduodenale
o R supraduodenala
c) A gastroepiploica dreapta este una din cele doua rr terminale ale a
gastroduodenale. A gastroduodenala si a hepatica porprie sunt rr ale a
hepatice comune, ram al trunchiului celiac. A gastroepiplioca dreapta ia
nastere la nivelul marginii inerioare a duodenului unu, impreuna cu a
supraduodenala. A merge de in lungul marii curburi a stomacului si se
termina cu anastomoza cu a gastroepiploica stanga. Ramuri:
o Rr epiploice
o Rr pentru peretii abdomenului
d) A gastroepiloica stanga este r terminala a a lienale. La origine ea
patrunde intre foitele lig gastrolienal. Merge paralele cu marea curbura
gastrica, anastomozandu-se cu a gastrepiploica dreapta. Ramuri:
o Rr ascendente gastrice
o Rr epiploice
- R epiploica stanga se anastomozeaza cu cea dreapta din a gastroepiploica
dreapta si formeaza marele arc epiploic

e) Aa gastrice scurte au originea in partea terminala a trunchiului a lienale.

Ele sunt scurte, in numar de 4-6 si vascularizeaza fundul gastric si
esofagul abdominal. De la origine trec spre fundul stomacului prin lig
gastrolienal si gastrofrenic.
2) Venele insotesc in general arterele pe tot traiectul lor. Caracateristica lor
este ca o singura vena insoteste o singura artera. In final ele sunt tributare
v porte.

15.

Dudeonul partea superioara descriere si raporturi

Duodenul sau partea fixa a intestinului subtire se intinde de la pilor la flexura

duodenojejunala. Originea sa se proiecteaza la nivelul L1, iar flexura la nivelul L2.
Dudoenul impreuna cu pancreasul sunt organe retoperitoneale secundare. Intre
duoden si capul pancreasului se gasesc: anterior peritoneul visceral si
posterior fascia de coalescenta (Treitz). Dudenul este subimpartit in 4 portiuni:
-

Partea
Partea
Partea
Partea

superioara sau duodenul 1

descendenta sau duodenul 2
orizonatala sau duodenul 3
ascendenta sau duodenul 4

Partea superioara se intinde de la nivelul pilorului pana la flexura

duodenojejunala. Are directie orizontala, iar fiind asezat sub fata viscerala a
fictului se mai numeste si portiunea subheptaica a ficatului. Datorita formei sale,
prima portiune a DD1 a fost denuminta bulb duodenal si reprezinta singura
portiune mobila a DD.
Raporturi:
-

Anterior fata viscerala a ficatului si vezica biliara

Posterior a hepatica si v porta, canalul coledoc si a gastroduodenala
In planul cel mai posterior de alfa VCI
DDI + pancreas = limita inferioara a lui foramen epiploicum

16.

Duodenul partea descendenta descriere

Duodenul sau partea fixa a intestinului subtire se intinde de la pilor la flexura

duodenojejunala. Originea sa se proiecteaza la nivelul L1, iar flexura la nivelul L2.
Dudoenul impreuna cu pancreasul sunt organe retoperitoneale secundare. Intre
duoden si capul pancreasului se gasesc: anterior peritoneul visceral si
posterior fascia de coalescenta (Treitz). Dudenul este subimpartit in 4 portiuni:
-

Partea
Partea
Partea
Partea

superioara sau duodenul 1

descendenta sau duodenul 2
orizonatala sau duodenul 3
ascendenta sau duodenul 4

Partea descendenta se intinde intre flexura superioara si inferioara ale

duodenului.

Pe fata anterioara, portiunea descendenta este intretaiata de radacina

mezocolonului transvers in doua portiuni: una supramezocolica si alta
inframezocolica.
Partea inferioara a duodenului impreuna cu portiunea inframezocolica a celei
descendenta sunt acoperie de mezocolon si de radacina mezenterului => pars
tecta duodeni.

17.

Dodenul partea descendenta raporturi

Pe fata anterioara, portiunea descendenta este intretaiata de radacina

mezocolonului transvers in doua portiuni: una supramezocolica si alta
inframezocolica. Superior de mezocolon vine in raport cu fundul vezicii biliare si
fta viscerala a lobului drept hepatic, iar inframezocolic cu ansele jeujunoileale si
colonul ascendent.
Posterior prezinta raporturi cu rinichiul drept, cu glanda suprarenala dreapta si cu
pediculul renal drept.
Medial, vine in raport cu capul pancreasului.
Datorita raporturilor sale cu rinichiul drept, a mai fost numita si partea prerenala
a duodenului.

18.

Duodenul partea orizontala descriere si raporturi

Duodenul sau partea fixa a intestinului subtire se intinde de la pilor la flexura

duodenojejunala. Originea sa se proiecteaza la nivelul L1, iar flexura la nivelul L2.
Dudoenul impreuna cu pancreasul sunt organe retoperitoneale secundare. Intre
duoden si capul pancreasului se gasesc: anterior peritoneul visceral si
posterior fascia de coalescenta (Treitz). Dudenul este subimpartit in 4 portiuni:
-

Partea
Partea
Partea
Partea

superioara sau duodenul 1

descendenta sau duodenul 2
orizonatala sau duodenul 3
ascendenta sau duodenul 4

Partea inferioara se intainde de la nivelul flexurii inferioare a duodenului pana

la radacina mezenterului si coloana vertebrala. Ea este incrucisata anterior de
radacia mezenterului in care sunt cuprinse vasele mezenterice (artera la stnaga
si vena la dreapta). Partea inferioara a duodenului impreuna cu portiunea
inframezocolica a celei descendenta sunt acoperie de mezocolon si de radacina
mezenterului => pars tecta duodeni.
La acest nivel, DD3 vine in raport cu ansele jejunaileale. Posterior are raporturi,
la dreapta cu VCI si la stanga cu a aorta abdominala. In aceasta regiune
duodenul este cuprins in pensa vasculara aortomezenterica.

19.

Duodenul partea ascendenta descriere si raporturi

Duodenul sau partea fixa a intestinului subtire se intinde de la pilor la flexura

duodenojejunala. Originea sa se proiecteaza la nivelul L1, iar flexura la nivelul L2.
Dudoenul impreuna cu pancreasul sunt organe retoperitoneale secundare. Intre
duoden si capul pancreasului se gasesc: anterior peritoneul visceral si
posterior fascia de coalescenta (Treitz). Dudenul este subimpartit in 4 portiuni:
-

Partea
Partea
Partea
Partea

superioara sau duodenul 1

descendenta sau duodenul 2
orizonatala sau duodenul 3
ascendenta sau duodenul 4

Partea ascendenta se intinde de la radacina mezenterului pana la flexura

duodenojejunala. Raporturi:
-

Anterior anse jejunale, BO si fata posterioara a stomacului

Posterior vasele renale si spermatice stangi
In dreapta aorta si coloana vertebrala
In stanga a colcia stanga si v mezenterica inferioara (arcul vascular
Treitz)

20.
Vascularizatia duodenului
1) Arterele partea superioara este irigata de artere mici, cu originea in 3
surse arteriale. Una este reprezentata de a supraduodenala, ramura a a
gasrtodudodenale. Peretele inferior este irigat de rr din a gastrosplenica
drapta sau din gastroduodenala. Partea ascendenta a duodenului poate fi
irigata de: arcada pancreatica posterioara, rr directe din a
mezentericasuperioara, rr din a pancreaticoduodenala inferioara si rr din
prma a jejunala. Restul duodenului primeste aa de la rr duodenale ale
arcadelor pancreaticoduodenale care se formeaza din anastomoza aa
supraduodenale superioare si pancreaticoduodenale inferioare.
a) Aa supraduodenale superioare coresupund a pancreaticoduodenale
superioare, care da o ramura anterioara si un posterioara. A
supraduodenala anterioara este ram terminal al a gastroduodenale. Ea
trece retroduodenal, la limita dintre portiunea mobila si fixa ale partii
superioare a DD. La nivelul marginii inferioare a acestuia se imparte in
cele doua rr terminale. In traiectul sau, a supraduodenala anterioara
coboara pe fata anterioara a capului pancreasului, trece pe sub marginea
inf a acestuia si se anastomozeaza cu o ramura din a
pancreaticoduodenala inferioara. Se formeaza arcada
pancreaticoduodenala anterioara.
b) A retroduodenala ia nastere din a gastrosduodenala, inapoia partii
superioare a duodenului. Merge posterior pe capul pancreasului. Aici are
raporturi cu coledocul, pe care il incruciseaza pe fata posterioara. Se
anastomozeaza cu o ramura din a pancreaticoduodenala inferioara,
formand arcul pancreaticoduodenal posterior.
2) Venele sunt afluneti ai arcadelor. Se varsa in final in v porta sau in v
mezenterica superioara. In partea anterioara sangele este transportat din
arcada venoasa in v gastrosplenica dreapta. Inainte de varsare, vena

primeste ca afluent v colica dreapta. In partea superioara sangele este

drenat in v porta. Vv pancreaticoduodenale se varsa prin trunchi comun
sau izolat in v mezenterica superioara.

21.

Jejunul si ileonul

Reprezinta partea mobila a intestinului subtire. Se intinde de la flexura

duodenojejunala pana la valva ileocecala din fosa iliaca dreapta.
Din cauza lungimii mari a jejunoileonului, acesta se caudeaza si formeaza
numeroase plici intestinale. Ansele intestinale superioare apartin jejunului, iar
cele inferioare ileonului.
Raporturi:
-

Superior colonul si mezocolonul

Inferior fosele iliace, colonul sigmoid, rectul, la barbat cu vezica urinara,
la femeie uterul, ligamentele late ale uterului, tuba uterina si ovarul
Posterior organele retorperitoneale
Anterior omentul mare

Structura:
Prezinta tunici:
-

Seroasa
Musculara
Mucoasa
Submucoasa

Tunica seroasa este formata de peritoneul care vine de la nivelul mezenterului

si inconjoara circumferinta intestinului. Partea din lungul intestinului ce
corespunde mezenterului se numeste margine mezenteriala. Cea opusa ei este
marginea libera a intestinului.
Tunica musculara are caracteristic faptul ca fibrele longitudinale sunt mia slab
dezvoltate la partea terminala, in timp ce stratul celor circulare creste in
grosime.
Tuncia submucoasa contine vasele destinate mucoasei si plexul Meissner.
Mucoasa este adaptata functiilor de secretie si absorbtie. Prezinta:
-

Plici circulare sunt numeroase, dar treptat devin rare. Ele se formeaza
prin plicaturarea mucuoasei impreuna cu sunbmucoasa.
Vilozitati intestinale sunt inalte si cilindrice. Structura lor este adaptata
functiei de absorbtie. La suprafata prezinta epiteliu prismatic unistartificat,
ale carei celule prezinta microvili. In axul vilozitatii se gaseste un vas,
chiliferul central, care transporta grasimile absorbite.
Glande intestinale se deschid in criptele de la baza vilozitatilor.
Floiculi limfatici

22.

Mezenterul

Este o formatiune peritoneala de legatura si suspensie, dintre jejunoileon si

peretele posterior al abdomenului. El este format din doua foite peritoneale ce se
alatura si cuprind intre ele artere, vase, vene, limfatice si nervi ai intestinului.
Marginea mezenterului dinspre peretele posterior poarta numele de radacina.
Radacina mezenterului se intinde de la flexura duodenojejunala pana in fosa
iliaca dreapta, in apropierea articulatiei sacroiliace. La nivelul radacinii cele doua
foite ale mezenterului se continua cu peritoneul parietal posterior.
Traiectul radacinii:
-

Radacina are mai intai o portiune oblica si trece superior de flexura

duodenojejunala si partea dreapta a duodenului ascendent.
Coboara apoi vertical, incurciseaza prima portiune a DD3, unde patrunde
in radacina mezenterului pediculul vasculonervos mezenteric superior.
In ce-a de-a treia portiune, radacina devine din nou oblica, incrucisand
anterior fosa iliaca dreapta, VCI, ureterul drept si vasele
spermatice/ovariene drepte. In aceasta portiune ea se afla superior si la
dreapta vaselor iliace comune.

Prin pozitia sa oblica, mezenterul subimparte spatiul inframezocolic in doua:

spatiul mezenterocolic drept (firida colica dreapta) si spatiul mezenterocolic
stanga (firida colica stianga).

23.

Cecul si valvula ileocecala

Cecul
Este prima parte a intestinului gros, situat sub planul orizontal ce trece prin
deschiderea iloenului in intestinul gros. Ca asezare, el corespunde fosei iliace
drepte.
Inferior, cecul se termia in fundul de sac, iar superior se continua cu colonul
ascendent.
Ileonul se nu continua cu intestinul gros cap la cap, ci are un traiect
perpendicular pe acesta. Deschizaindu-se pe peretele sau medial, ileonul
formeaza cu acesta un unghi superior ileocolic sau ileocecal. La locul desciderii,
peretele proemina in lumenul intestinului gros si formeaza valvula ilocecala.
Asezarile cecului:
-

Cec cu pozitie inalta intre crasta iliaca si fata viscerala a lobului hepatic
Cec in pozitie profunda cand coboara in pelvis

Cand mezenterul ajunge pana in unghiul ileocecal devine mobil. Cand

mezenterul este scurt si peritoneul se reflecta mai jos, cecul este fix.
Raporturi:
-

Pertele anterior al cecului, cand prezinta pozitie normala, vine in raport cu

peretele anterior al abdomenului. Daca intre el si abdomen se afla un
spatiu gol, se interpun anse intestinale si prlungirea inferioara a omentului
mare.

Posterior vine in raport cu mm iliac, psoas mare. la acest nivel, intre cei
doi mm trece n femural.
Lateral, tot in fosa iliaca drapta, vine in raport cu m iliac si cu lig inghinal.
Peretele medial are raporturi cu: m psoas mare, vasele iliace exetrne,
ansele intestinale.
Inferior vine in raport cu unghiul format de peretele anterior al
abdomenului si fosa iliaca dreapta.

Plici si recesuri:
-

Foita dreapta a mezenterului trece, la niveulul unghiului ileocolic, pe fata

anterioara a ileonului terminal si cecului. Intalnind o ramura a a ileocolice
si vasele cecale anterioara, va da o plica plica cecala vasculara. Posterior
de ea se afla recesul ileocecal superior.
Foita stanga a mezenterului trece pe fata posterioara a ileonului terminal
si cecului. Ea formeaza plica ileocecala care ajunge pana la apendice,
unde ia numele de mezou apendicular. In interiorul ei sunt cuprinse vasele
apendiculare. Plica formeaza peretele posterior al recesului ileocecal
inferior. El este marginit anterior de plica ileoapendiculara.
Posterior si la dreapta de cec, se gaseste recesul retrocecal. Pe partea
externa a cecului se gasesc plicile cecale, ce corespund plicilor semilunare
ale colonului.

Valvula ileocecla
Este alcatuita dintr-o buza superioara, mai mare, si alte inferioara, acoperita de
prima. Ele circumscriu ostiul ileocecal. Cele doua buze se unesc si formeaza cate
o comisura de la care pleaca fraurile valvulei iloececale, anterior si posterior.
Ca structura, valvula este formata din mucoasa, submucoasa si fibre musculare.
Fibrele musculare circulare preovin din cele ale ileonului si cecului, care spre
marginea libera a valvulei formeaza un sfincter.

24.

Apendicele vermiform

Este un organ diverticular rudimentar anexat cecului, de forma cilindrica. El se

deschide pe fata postero-mediala, in cec.
Pozitiile apendicelui:
-

Subcecala situat in continuarea directa a cecului

Pelvina sub stramtaorea superioara a pelvisului
Retrocecala posterir de cel si colon
Prececal sau laterocecal
Retroileal sau mezoceliac

Mezoapendicele sau mezenteriolul, provine din foita stanga a mezenterului.

Leaga apendicele de cec si de ileon. El are forma triunghiulara si prin marginea
sa libera trece mvn apendicular. Cand prezinta mezou apendicele este mobil. La
femei, cand mezoapendicele este lung, se obesrva o plica peritoneala care il
continua si care ajunge la marginea superioara a lig lat al uterului. Acesta este
lig apeidculoovarian si cuprinde vase limfatice.

Raporturile apendicelui sunt asemanatoare cu cele ale cecului.

25.

Puncte dureroase apendiculare

In inflamatia apendicelui se cauta sensibilitatea punctelor dureroase la nivelul

peretelui anterior al abdomenului. Acestea sunt doua:
-

Punctul lui McBurney corespunde bazei apendicelui si este localizat pe

linia dintre spina iliaca anterosueprioara dreapta si ombilic.
Punctul lui Lanz corepsunde locului de unire dintre cele doua SIAS

26.

Colonul ascendent

Se intinde de la valva iloececala la flexura colica dreapta, situata sub ficat.

Initail, colonul ascenent este situat intraperitoneal, dar ulterior devine
retroperitoneal. Prin intermediul fasciei de coalescenta Told, el se aseaza pe m
iliac, in fosa iliaca dreapta, pe m patrat lombar, deasupra crestei iliace si pe fata
anterioara a rinichiului drept.
Raporturi:
Anterior, lateral si medial, colonul ascendent este acoperit de peritoneul parietal.
Prin intermediul acestuia are raporturi cu ansele intestinului mezenterial,
omentul mare si , prin intermediul acestuia, cu peretele anterior al abdomenului.
Pe plan posterior, medial, el vine in raport cu m psoas si cu partea descendenta
a duodenului. Lateral, intre colon si abdomen si afla santul paracolic drept, care
se intinde intre fosa iliaca dreapta si lig frenocolic drept.
Sturctura:
La suprafata sa se observa haustratiile si teniile. Cea libera este situata anterior,
tenia mezocolica situata postero-lateral, iar omentala postero-medial. Apendicii
epiploici sunt mai putini densi si nepediculati.

27.

Colonul transvers

Pleaca de la flexura colica dreapta pana la flexura colica stanga. Ambele flexuri
colice sunt situate retroperitoneal.
In traiectul dintre cele doua flexuri, contrar numelui sau, colonul nu are directie
strict transversala, ci formeaza o ansa cu concavitatea superior. Proiectat pe
peretele anterior al abdomenului, corespunde hipocondrului drept, regiunii
oblilcale si hipocondrului stang. Partea descendenta a ansei colice poate merge
pana in regiunea pubica sau chiar in pelivs.
Raporturi:
Superior fata viscerala a ficatului, vezica biliara, stomacul si splina.
Inferior ansele intestinale.

Flexura colica dreapta are raporturi cu posterior: rinichiul drept, DD2, capul
pancreasului.
Flexura colica stanga rinichiul stang, aceasta flexura.
Redeacina mezocolonului, dupa ce incruciseaza capul pancreasului, isi continua
traseul mergand pe marginea anterioara a pancreasului pana la rinichiul stang si
splina. Colonul transvers este legat de curbura mare a stomacului prin lig
gastrocolic. In partile sale laterale, este sustinut de ligg frenocolic drept si stang.

28.

Mezocolonul transvers

Leaga colonul transvers de peretele abdominal posterior. El se fixeaza pe colon la

nivelul teniei mezocolice.
Radacina sa trece peste extremitatea inferioara a rinchiului drept, portiunea
descendenta a DD si capul pancreasului, marginea anterioara a corpului
pancreasului pana la rinichiul stanga.
Contine vasele, nn si limfaticele colonului transvers; inchide inferior BO.

29.

Colonul descendent

Incepe de la felxura colica stanga pana la fosa iliaca stanga. Limita sa inferioara
corespunde locului unde incepe colonul sigmoid. Se presupune ca ar fi
reprezentata de zona unde colonul devina intraperitoneal. Ea se afla, in general,
la nivelul stramtorii superioare a pelvisului.
Raporturi:
Anterior ansele intestinale si omentul mare.
Posterior diafragma, rinichiul stang, mm iliac stang, psoas, vasele iliace
comune, vasele subcostale, vasele lombare, testiculare, ovariene stangi, nn
subcostali, ilioinghinal, iliohipogastric, femural cutanat lateral, femural si
genitofemural.
Medial rinichiul stang, ansele intestinale.
Lateral intre colon si abdomen se gaseste santul paracolic stang, in care
patrund anse intestinale si omentul mare. in partea superioara acestul spatiu se
gaseste lig frenocolic stang.

30.

Colonul sigmoid

Este ultima parte a colocnului, cuprinsa intre stramtoarea superioara a pelvisului

si rect (articulatia sacroiliaca). Este situat intraperitoneal, mobil si prezinta un
mezou mezosigmoid.
Raporturi:

Prima partiune are raporturi cu pretele lateral stang al pelivsului si cu

fomratiunile de la acest nivel: m psoas, vasele iliace externe stangi, ductul
deferent, n obturator, ovarul stang si tuba uterina stanga.
A doua portiune are directie transversala spre peretele lateral drept al
pelvisului. Este situat intre rect si vezica la barbat si rect si uter la femeie.
A treia portiune are traiect posterior, catre linia mediana, dupa care urmeaza
partea pelvina a rectului. Superior vine in raport cu ansele intestinale.

31.

Mezocolonul sigmoid

Radacina sa are o parte cu directie ascendenta si mediala si una cu directie

descendentnta si mediana.
Porneste de fata anterioara a psoasului si urca in lungul vaselor iliace exetrne. In
continuare, urca in lugul vaselor iliace comune stangi, pana la bifurcatia aortei,
unde isi schimba directia devenind vertical si median, pana la S3. Partea
verticala a acestei portiuni se numeste radacina primara, iar cea ascendenta
radacina secundara.
La limita dinre partea ascendenta si verticala se gaseste recesul intersigmoidian.
In fndul sau, prin palpare se simte ureterul stang. Acest reces se poate intainde
superior pana aproape de originea a mezenterice inferioare.

32.

Structura rectului

Rectul constitue ultima protiune a intestinului gors. El continua colonul sigmoid

(S2) si se termina la nivelul anusului. Este situat in planul median al corpului,
anterior de sacru si coccis, cu directie rectiline. Prezinta doua cruburi: una
sacrala si una perineala.
Pe langa aceste doua curburi sagitale, rectul mai prezinta si curburi laterale,
determinate de santurile tarnsversale de la nivelul peretilor sai laterali. Sunt
doua in stanga si doua in dreapta.
De la jonctiunea retrosigmoidiana si pana la diafragma pelvina, formata de mm
ridicatori anali si coccigian, clibrul sau creste. Ia aspect fuziform si are rol de
depozitare al reziduurilor alimentare intre defecatii. Aceasta parte mai dilatata se
numeste ampula rectala.
Partea perineala are calibru mai mic si se numeste canal rectal. Prezinta un
sistem sfincetrian propriu.
In partea peliva a rectului proemina, la interior, trei plici rectale, carora le
corespund la exterior cele trei santuri care dtermina curburie sagitale. Doua se
gasesc pe peretele stang si una pe cel drept.
1) Mucuoasa canalului anal prezinta in partea superioara ctave
proeminente longitudinale, numite coloane. Acestea sunt despartite intre
ele de recesuri si de sinusurile anale. Sinusurile sunt determinate de

valvulele anale. Ele au forma unor buzunare in care se deschid glandele

anale cu rol de a retine mucusul.
marginea libera a valvelor anale si baza coloanelor formeaza linia
pectineata. Raportata la inaltimea sficnterului anal intern, ea corespunde
partii mijlocii a acestuia. La extremitatile valvelor anale se gasesc papilele
anale. Sub linia pectineata se intinde o zona de tranzitie numita pecten.
Pectenul este bogat in tesut fibros. Inferior el se intinde pana la linia alba.
trecerea de la mucoasa partii inferioare a canalului anal la pielea propriuzisa din regiunea perineala se numeste linia anocutanata si corespunde
anusului.
2) Tunica musculara a peretelui rectal este formata dintr-un strat intern
circular si unul extern longitudinal. De asemena, partea sa terminala
prezinta un sistem sfincterian prorpiu.
a) Stratul circular se ingroasa trepatat spre inferior, unde formeaza m
sfincter anal intern. Acesta este despartit de partea prfunda a m
sfincter anal extern prin fibrele stratului longitudinal.
b) Stratul longitudinal este un strat continuu pe toata circumferinta
rectului. In partea inferioara, o parte din fibrele sale trec deasupra m
ridicator anal spre urtera, iar altele, cu directie posterioara, formeaza m
rectococcigian.
c) M sfincter anal extern se afla situat periferic si inferior de stratul
longitudinal si de sfincterul anal intern. El este format din fibre striate.
Topografic este alcatuit din trei parti: subcutanata, superficilala si
profunda.

33.

Rectul raporturi

Partea pelvina a rectului, situata in curbura sacrului prezinta, dupa raporturile cu

peritoneul, o portiune peritoneala si alta extraperitoneala. La ambele sexe
peritoneul, dupa ce se reflecta de pe rect pe vezica urinara sau uretra va forma
fundul de sac Douglas.
La nivelul excavatiilor, prin intermediu peritoneului va veni in raport anterolateral cu ansele intestinale si cu cea a colonului sigmoid. Lateral, prin trecerea
peritoneului de pe rect pe peretele pelvin, se formeaza recesurile pararectale.
Partea pelvina a rectului prezinta o portiune extraperiotoneala, situata in spatiul
dintre peritoneu si partea superioara a diafragmei pelvine. Acest spatiu a fost
denumit spatiul pelvisubperitoneal. El contine: tesut conjunctiv, vase si nervi
destinate organelor pelvine si peretilor pelvisului. In partea superioara, tesutul
conjunctiv se continua cu fascia subperitoneala de la nivelul abdomenului. In
portiunea pelvisubperitoneala, la barbat, rectul are raportiuri anterior cu
prostata, veziculele seminale si vezica urinara. La femeie, anterior de rect se afla
vagina, iar tesutul conjunctiv se condenseaza si formeaza septul retrovaginal.
Fata posterioara a partii pelvine a rectului vine in raport cu fata anterioara a
sacrului. In spatiul dintre rect si sacru sa gasesc vasele sacrale medii si
glomerusul coccigian. Mai lateral se gasesc rr anterioara ale utimelor trei perechi
de nn sacrali, lanturile sacrale simpatice si plexul hipogastric inferior.

Canalul anal este inconjurat de fibrele m ridicator anal, puborectal,

rectococcigian si de lig anococcigian, precum si de fibrele m sfincter anal intern.
Sub diafragma peliva si lateral de sfincterul anal extern se afla fosa ischiorectala.
Pe peretele lateral al fosei, dedublarea fasciei m obturator intern formeaza
canalul pudian sau rusinos. Acesta contine vasele si nn pudieni interni. Posterior,
curburii canalului anal ii corespunde varful coccisului, iar anterior vine in raport,
la barbat, cu uretra si cu bulbul ei. La femeie, canalul anal vine in raport anterior
cu partea inferioara a vaginei.

34.

Vascularizaia rectului

35.

Ficatul configuraie extern

I se disting doua fete: diafragmatica si viscerala. Trecerea de in partea anterioara

la fata diafragmatica la cea viscerala este marcata de marginea inferioara a
ficatului.
Fata diafragmatica este convexa si neteda si invelita, in cea mai mare parte de
peritoneu. Ea priveste spre diafragma. Acestei fete i se descriu mai multe parti:
superioara, anterioara, dreapta si posterioara.
a)
b)
c)
d)

Partea superioara la stanga santului VCI se afla impresiunea cardiaca.

Partea anterioara corespunde coastelor.
Partea dreapta este orientata lateral.
Partea posterioara spre deosebire de restul fetei diafragmatice, pe o
anumita suprafata nu este invelita de peritoneu. Aceasta zona poarta
numele de area nuda. Area nuda este delimitata anterior si posterior de
foitele lig coronar in aceasta zona este cuprins santul VCI. La stanga sa se
prelungeste fisura lig venos, in care se gaseste lig venos Arantius.

Fata diafragmatica a ficatului este impartita de lig falciform intr-o portiune

dreapta, mai proeminenta si alta stanga. Clasic, acest lig marcheaza limuta
dintre lobii drept si stang hepatici. Spatiul dintre fata convexa a ficatului si
diafragma este numit clasic spatiul hepatofrenic.
Marginea inferioara la nivelul ei lig rotund determina incizura lig rotund.
Normal, aceasta zona croespunde la dreapta rebordului costal. Mergand oblic si
spre stanga, marginea inferioara intretaie regiunea epigastrica si unghiul
infrasternal. In epigastru ea constitue limita inferioara a regiunii in care partea
anterioara a fetei diafragmatice vine in raport cu peretele anterior al
abdomenului.
Fata viscerala priveste inferior si posterior. Ea prezinta doua santuri sagitale:
unul drept si altul stang, unite prin santul transers.
a) Santul sagital drept este format in partea anterioara din fosa vezicii
biliare, iar posterior din santul VCI.
b) Santul sagital stang este format anterior din fisura lig rotund lig rotund
al ficatului si posterior din fisura lig venos lig venos Arantius.

c) Santul transvers corespunde hilului ficatului, locul unde intra si ies din
ficat diverse formatiuni ale pediculului hepatic.
Santurile impart fata viscerala a ficatului in patru lobi, dupa cum urmeaza:
-

Lobul
Lobul
Lobul
Lobul

hepatic drept, situat la dreapta santului sagital drept

patrat, delimitat de fisura lig rotund si santul transvers
caudat, delimitat de santul VCI si fisura lig venos
hepatic stang, situat la stanga santului stang

Impresiuni ale fetei viscerale:

-

In partea posterioara a lobului drept impresiunea renala si suprarenala

In partea anterioara a lobului drept impresiunea colica
La dreapta colului si vezicii biliare impresiunea duodenala, care se
prelungeste si pe lobul patrat
La nivelul lobului stang impresiunea gastrica, continuata posterior de
impresiunea esofagiana

Hilul hepatic format intre sntul transvers, lobul patrat si cel caudat. Contine
formatiunile pediculului hepatic: v porta, a hepatica proprie, canalul hepatic
comun si nervi heaptici. Dintre acestea, v porta, a hepatica si nn hepatici
patrund in hil, iar canalul hepatic paraseste hilul. Dispozitie:
-

Posterior v porta
Anterior a hepatica proprie
Anterior de artera canalul hepatic (duct)

36.

Ficatul ligamente

Lig falciform este alcatuit din doua foite peritoneale, care leaga ficatul de
diafragma si de peretele abdominal anterior. Are directie sagitala si deasupra
ombilicului paraseste planul mediosagital al trunchiului, mergand spre dreapta. O
data cu reflexia pe diafragma si pe fata posterioara a abdomenului, cele doua
foite care-l formeaza devin peritoneu parietal. Posterior, acesta se departeaza
una de alta si se continua cu foita superioara a lig coronar, in dreapt si cu foita
anterioara a lig coronar si lig triunghiular in stanga.
Lig rotund al ficatului de la nivelul ombilicului in sus, lig rotund are o portiune
extraperitoneala, dupa care patrunde in marginea libera sau baza lig falciform. In
aceasta portiune el este fibrozat. Din marginea libera a lig falciform, el trece prin
fisura care-i poarta numele si ajunge in partea stanga a hilului. In lungul sau,
dupa portiunea fibrozata, urmeaza o portiune permeabila cu endoteliu. In lungul
acestei portiuni urmeaza partea terminala, neobliterata a v ombilicale. Aceasta
se deschide in mod normal in r stanga a v porte.
Lig coronar ia nastere prin reflexia peritoneului de pe ficat pe fata anterioara a
diafragmei si are directie transversala. Cele doua foite care il formeaza
circumscriu partea extraperitoneala a ficatului numita area nuda. La locul unde
foita peritoneala a lig coronar trece de pe lobul drept al ficatului catre fata
anterioara a polului superior al rinichiului drept, se formeaza lig hepatorenal. La
extremitatea dreapta si stanga, cele doua foite ale lig coronar al ficatului se

apropie mult una de alta si vin in contact dand nastere la lig triunghiular drept si
stang.
De la hilul ficatului si fisura lig venos la peritoneul curburii mici a stomacului si
partii superioare a duodenului, se intainde omentul mic. El este format din lig
hipogastric si lig hepatoduodenal, in grosimea caruia sunt cuprinse formatiunile
ce alcatuiesc pediculul hepatic. Lig hepatoduodenal se continua, uneori, la
dreapta cu lif hepatofrenic.
Pediculul hepatic, cuprins in lig hepatoduodenal delimiteaza impreuna cu partea
superioara a DD1, lobul caudat si VCI, orificiul de intrare in bursa omentala sau
foramen epiploicum.

37.

Ficatul raporturi

Cele doua fete ale ficatului prezinta raporturi cu restul organelor dupa cum
urmeaza:
-

Fata diafragmatica:
o Partea superioara pericardul si fata inferioara a cordului
o Partea anterioara coaste, rebordul costal, peretele anterior al
abdomenului
o Partea dreapta ultimele coaste si spatiile intercostale
corespunzatoare
o Partea posterioara diafragma
o Baza pulmonului drept, o partea a bazei celui stang si recesurile
pleurale corespunzatoare
Fata viscerala raporturile se pot observa in fucntie de impresiunile de la
acest nivel:
o Cu rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta
o Cu VCI
o Cu colocul si duodenul
o Cu vezica biliara
o Cu stomacul si esofagul

38.

Vascularizaia ficatului

Artere:
A hepatica comuna merge orizontal si la dreapta, paralel cu muchia superioara
a pancreasului spre intrarea in BO. La nivelul marginii superioare a primei
portiuni a duodenului, ea intra intre foitele omenutului mic. Dupa emergenta a
gastroduodenale, ia numele de a hepatica proprie.
A hepatica proprie este un component al pediculului hepatic, la nivelul caruia
este situat anterior si la stanga de v porta. In apropierea hilului, ea se divide in rr
lobare stanga si dreapta. Variante anatomice:
-

A hepatica dreapta cu originea in a mezenterica superioara

A hepatica stanga cu originea in a gastriga stanga
A hepatica medie cu originea in trunchiul celiac sau aorta

Vene:
V porta colecteaza sangele de la nivelul tubul digestiv sundiafragmatic,
pancreas si splina. Se formeaza prin unirea vv splenica si cele doua mezenterice.
Vv hepatice in numar de trei: dreapta, medie si stanga. Afluentii lor de origine
formeaza vv centrale lobulare, care se varsa in sublobulare. Sistemul lor este de
tip monopodic si ca structura prezinta pereti elastici. O parte a sangelui din lobul
caudat si cel stang este dreant direct in VCI.

39.

Vena port formare, raporturi

Colecteaza sangele de la nivelul tubul digestiv sundiafragmatic, pancreas si

splina. Ea se formeaza retropancreatic prin unirea in trunchi venos a mai multi
afluenti venosi: vv splenica, mezenterica superioara si mezenterica inferioara.
Raporturi:
-

Dupa traiectul retropancreatic, v posrta trece posterior de prima portiune

a duodenului si ajuge in pediculul hepatic, cuprinsa in marginea libera a
omentului mic.
In pedicul ea este situata in planul psoterior si, impreuna cu restul
elementelor, margineste anterior intrarea in BO.
Anterior de v porta si la dreapta, se gaseste canalul coledoc, iar la stanga
a hepatica proprie.

40.

Lobi i segmente hepatice

41.

Cile biliare intrahepatice

Incep cu canaliculele fara perete propriu, numite si capilare biliare. Dizpozioto 3D a canaliculelor corespunde retelei 3-D formata de lamele hepatocitelor. La
periferia lobulului canaliculele capata un perete propriu si se numesc colangiola.
Celulele lor sunt metabolic active.
Colangiolele se continua cu o retea de canalicule care se deschid in canaliculul
interlobular. Acestea conflueaza in traiectul lor spre hil.
Catre hil, prin confluenta canaliculelor biliare, se formeaza canalul hepatic drept
si stang.
Canaliculul hepatic drept are ca afluenti o ramura anterioara (aduce bila din
segmentul anterior) si un ram posterior (aduce bila din segmentul posterior).
Canaliculul stang prezinta si el doua ramuri: o ramura laterala (de la semgmentul
lateral) si o ramura mediala (de la segmentul medial). La acestea se adauga si
canalaul drept al lobului caudat, care se deschide in ductul hepatic drept, si
canalaul stang al lobului caudat se varsa in ductul hepatic stang.
Prin unirea ductul hepatic drept cu cel stang se formeaza ductul hepatic comun.

42.

Cile biliare extrahepatice

Calea biliara principala este formata de canalul hepatic comun si canalul coledoc.
1) Canalul hepatic comun se formeaza in hil, anterior de ramura dreapta a v
porte, prin unirea canalelor lobare drept si stang. Locul de unirea al
acestora este situat superior de bifurcatia a hepatice proprii. Din aceasta
cauza ramura dreapta a hepatice proprii incruciseaza canalul hepatic pe
partea sa posterioara. In raport cu celalalte elemente ale pediculului
hepati, ductul hepatic comun este situat anterior de v porta si la dreapta a
hepatice proprii.
2) Canalul coledoc se intinde de la joctiunea dcutului hepatic cu cel cistic
pana la varsarea in DD2. Proiectata pe coloana vertebrala, orginea lui se
afla la nivelul L1, iar partea terminala la niveulul L3. Jonctiunea dintre
canalul cistic si hepatic poate fi de trei tipuri: angular, paralel sau spiral.
Topografic, canalului coledoc i s-au descris trei parti: superioara sau
duodenala, mijlocie sau pacreatica si inferioara sau parietala.
o Partea duodenala in traiectulsau ascendent, canalul coledoc este
situat anterior de v porta si al dreapta a hepatice proprii, fiind
cuprins cu toate formatiunile pediculului in marginealibera a BO.

Partea pancreatica inferior el se deaprteaza de v porta si a

heatoca comuna si are la stanga sa a gastroduodenala. Anterior are
duodenul.
Partea parietala se deschide intr-un canal sapat in parenchimul
pancreatic. Pe plan posterior se gaseste fascia duodenopancreatica,
prin intermediul careia are raporuri cu VCI. In lungul sau se gaseste
a retroduodenala.

Coledocul, in mod normal, fuzioneaza in pertele DD2 cu ductul pancreatic

principal, formand un canal comun. Acest canal este estul de dilatat si a primit
numele de ampula hepatopancreatica. Ea se deschide in duoden printr-un orificiu
la nivelul papilei duodenale mari.

43.

Colecistul

Vezica biliara are forma de para si este situata in fosa vezicii biliare, de pe fata
viscerala a ficatului.
Ea prezinta: col, corp si fund.
1) Fundul vezicii biliare orientat spre marginea inferioara a ficatului, care
prezinta la acest nivel o incizura. Se proiecteaza pe peretele anterior al
abdomenului, la locul unde marginea laterala a m drept abdominal se
intalneste cu cartilajul coastei a IX-a.
2) Corpul vezicii biliare continua fundul in directie ascendenta spre hil. El se
afla in fosa vezicii biliare. Fata care priveste spre ficat adera la acesta
printr-un tesut conjunctiv. Acest strat este strabatut de vase sanguine. Vv
de la acest nivel sunt numite vv porte accesorii. Vezica se mai poate lega
de ficat printr-un mezou mezocist. Fata opusa, sau libera a corpului
colecistului este invelita de peritoneu. Unoeri exista o plica care il leaga de
colonul transvers lig cistocolic. Aceasta fata vine in raport cu colonul
transvers si cu partea superioara si descendenta a duodenului.
3) Colul vezicii biliare reprezinta ultima ei portiune. Se continua cu canalul
cistic.
Canalul cistic se intinde de colul vezicii pana la unirea cu ductul hepatic comun,
jonctiune prin care se formeaza canalul coledoc. Este situat in hil si pediculul
hepatic. Inainte de a se uni cu ductul hepatic comun, prezinta un traiect paralel
cu acesta, deschizandu-se pe flancul sau drept. Canalul are raporturi posterioare
cu v porta, iar pe partea stanga incruiseaza a cistica.

44.

Capul pancreasului

Capul pancreasului are o prelungire inferioara, in forma de carlig, numita proces

uncinat. Acesta este situat posterior de vasele mezenterice superioare. Intre
procesul uncinat si restul capului se afla un sant format de vasele mezenterice
superioare numit incizura pancreasului. Circumferinta capului prezintaun alt sant
determinat de duoden.
Raporturi:

Anterior radacina mezocolonului transvers, peritoneul parietal posterior,

supramezocolic cu stomacul (portiunea pilorica), a gastroduodenala,
inframezocolic cu ansele jejunale, a colica medie si v mezenterica
superioara
Posterior formatiunile situate la dreapta coloanei vertebrale, canalul
coledoc, arcada vasculara a capului pancreasului, ggl limfatici, v porta,
VCI, v renala dreapta, v renala stanga si pilierul drept al diafragmei

45.

Corpul i coada pancreasului

Corpul pancreasului
Este situat anterior de coloana vertebrala si aorta. El prezinta o fata anterioara,
posterioara si inferioara, delimitate de doua margini: superioara si anterioara. In
vecinatatea capului, corpul prezinta o proemnenta in BO numite tubercul
omental al pancreasului.
Raporturi:
-

Radacina mezocolonului transvers corespunde marginii anterioare,

anterior de corp si se continua pana pe fata inferioara a corpului
Fata anterioara are raporturi cu fata posterioara a stomacului
Pilierul stang al diafragmei, partea inferioara a gl suprarenale stangi si fata
anterioara a rinichiului stang
V renala stanga
Fata posterioara are raporturi cu vasele lienale, trunchiul
splenomezenteric si v porta

Coada pancreasului
Este mobila si reprezinta extremitatea stanga a pancreasului.
Raporturi:
-

Vasele lienale
Lig. ileorenal

46.

Vascularizaia pancreasului

Artere
1) Aa supraduodenale superioare cu rr pancreatice si duodenale corespund
a pancreaticoduodenale, ram din a gastroduodenala la randul ei ram al a
hepatice comune. Aceasta artera dupa ce pleaca din a hepatica comuna
trece posterior de partea superioara a duodenului si in dreapta marginii
inferioare a acestuia. Da ramurile terminale: gastroepiploica dreapta si o a
supraduodenala superioara.
2) Aa retroduodenale sunt tot rr din a gastroduodenala, cu originea
posterior de prima portiune a duodenului. Una dinre ele merge pe fata
posterioara a capului pancreasului, avand raporturi stranse cu coledocul,
in aprtea sa retropancreatica. Posterior de capul pancreasului se

3)

4)

5)

6)

7)

anastomozeaza cu a pancreaticoduodenala inferioara, cu care formeaza

arcada posterioara a capului pancreasului.
Aa pancreaticoduodenale inferioare iau nastere din a mezenterica
superioara, in portiunea sa retropancreatica. Ele sunt in numar de doua si
au originea separata sau prin trunchi comun si participa la formarea
arcadelor anterioara si superioara ale capului pancreasului.
A pancreatica dorsala ia nastere in apropierea originii acesteia din
trunchiul celiac. Ea coboara pe fata posterioara a corpului, trece posterior
de v lienala, da ramuri colaterale mici ep fata posterioara a organului si se
termina prin doua rr drepte si una stanga.
A pancreatica inferioara se indreapta catre marginea inferioara a
corpului pancreasului si merge posterior pana la coada, unde se
anastomozeaza cu a cozii pancreasului.
A pancreatica mare este un ram al a lienale. Originea ei este la unirea
2/3 drepte cu 1/3 stanga a pancreasului. Merge ascendent pe fata
posterioara a corpului si cam la jumatatea distantei dintre marginea
suerioara si inferioara se imparte in trei rr mai importante: dreapta,
mijlocie si stanga. Cele trei rr se anastomozeaza cu a pancreatica
inferioara.
A cozii pancreasului are originea in hilul splinei, intr-una din rr a lienale.
Are traiect recurent si se anastomozeaza cu a pancreatica inferioara.

Venele
Sunt situate retropancreatic. Sunt reprezentate de: vv porta, mezenterica
superioara, mezenterica inferioara si lienala. Se mai adauga si v renala stanga.

47.

Splina

48.

Trunchiul celiac

49.

Artera mezenteric superioar

Ia nastere din aorta badominala la cativa cm sub originea trunchiului celiac, in

dreptul marginii superioare al lui S2. Topografic i se descriu trei portiuni:
retropancreatica, preduodenala si intramezenterica.
1) Potriunea retropancreatica are raporturi la dreapta sa cu VMS, la stanga
cu VMI, iar posterior cu v renala stanga.
2) Portiunea preduodenala ea iese du sub pancreas si trece anterior de
procesul uncinat al pancreasului si de portiunea orizontala a DD.
3) Portiunea intramezenterica la intrarea in mezenter, in dreapta se afla
vrna, posterior vena primei anse jejunale, iar anterior emergenta a colice
medii. In mezenter, ea determina o curba si se termina la 40-60 cm de
unghiul ileocolic. La acest nivel ea se anastomozeaza cu o r ileala din a
ileocolica.
AMS da rr drepte si stangi.
Rr drepte sunt:
-

A
A
A
A

pancreaticoduodenala inferioara
colica medie
colica dreapta
ileocolica

Rr stangi sunt:
-

Aa jejuno-ileale, care vor forma arcade. Ele se ramifica in mezenteri intr-o

rr ascendenta si una descendenta.

50.

Artera mezenteric inferioar

Are originea pe fata anterioara a aortei abdominale, la cca 3-5cm superior de

bifurcatia acesteia. Iriga partea stanga a colonului, flexura colica stanga, colonul
descendent, sigmoid si partea superioara a rectului.
Rr colice:
-

A colica stanga
Aa sigmoidiene