Sunteți pe pagina 1din 56

Importan

Grul este cea mai important plant cultivat, cu mare pondere


alimentar. Suprafeele ntinse pe care este semnat, precum i atenia de care se

bucur se datoresc: coninutului ridicat al boabelor n hidrai de carbon i


proteine i raportului dintre aceste substane, corespunztor cerinelor
organismului uman; conservabilitii ndelungate a boabelor i faptului c pot fi
transportate fr dificultate; faptului c planta are plasticitate ecologic mare,
fiind cultivat n zone cu climate i soluri foarte diferite; posibilitilor de
mecanizare integral a culturii .
Grul este cultivat n peste 100 de ri i reprezint o important surs de
schimburi
comerciale.
Boabele de gru sunt utilizate ndeosebi pentru producerea fainei, destinat
fabricrii pinii - aliment de baz pentru un numr mare de oameni (dup unele
statistici, 35 - 40% din populaia globului) i furnizeaz circa 20% din totalul
caloriilor consumate de om.
De asemenea, boabele de gru sunt folosite pentru fabricarea pastelor
finoase, precum i ca materie prim pentru alte produse industriale foarte
diferite (amidon, gluten, alcool etilic, bioethanol utilizat drept carburant).
Tulpinile (paiele) rmase dup recoltat au utilizri multiple: materie prim
pentru fabricarea celulozei; aternut pentru animale; nutre grosier; ngrmnt
organic, ncorporate ca atare n sol, imediat dup recoltare, sau dup ce au fost
supuse unui proces de compostare.
Trtele - reziduuri de la industria de morrit - sunt un furaj concentrat
deosebit de valoros, bogat n proteine, lipide i sruri minerale.
Boabele de gru pot reprezenta i un furaj concentrat foarte apreciat,
superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al preului i chiar ca
productivitate. Folosirea boabelor de gru ca furaj este mai puin rspndit la
noi, dar este mult extins n majoritatea rilor mari productoare de gru.
Sub aspect agronomic, cultura grului ofer avantajul c este integral
mecanizat. Totodat, grul este o foarte bun premergtoare pentru majoritatea
culturile, deoarece prsete terenul devreme i permite efectuarea arturilor
nc din var.
Ca urmare, dup gru poate fi semnat, n principiu, orice cultur
agricol; dup recoltarea soiurilor timpurii de gru pot fi amplasate unele culturi
succesive.

Sistematic. Origine. Soiuri

Grul aparine genului Triticum, clasa Monocotyledonopsida, ordinul


Graminalis, familia Gramineae. Genul Triticum cuprinde un mare numr de
forme slbatice (primitive) sau cultivate (evoluate), clasificate diferit de-a lungul
timpurilor pe baza anumitor criterii. In prezent, este acceptat i utilizat mai
frecvent
clasificarea
genetic
(dup
numrul
de
cromozomi).
Formele evoluate au rezultat prin ncruciarea ntre diferite specii, cultivate i
spontane.
Triticum turgidum ssp. dicoccum (tenchi cultivat) a fost principala
cereal a vremurilor vechi (Egipt, Mesopotamia); din cauza preteniilor sale fa
de cldur a fost nlocuit, treptat, ncepnd nc din epoca bronzului, de speciile
hexaploide. n prezent este cultivat sporadic n ri din Asia Mic, n India i n
Etiopia. Bobul rmne mbrcat dup treierat i este sticlos, bogat n proteine.
Triticum turgidum ssp. turgidum conv. durum (grul durum) a provenit
din tenchi, prin mutaii. Era cultivat nc de pe vremea Imperiului Roman,
alturi de tenchi. Se caracterizeaz prin cerine mari fa de cldur i rezisten
la secet, dar este sensibil la ger. Are forme de toamn i de primvar. n
prezent este cultivat pe circa 9% din suprafaa mondial cu gru, cu precdere n
zonele ceva mai calde. Bobul este mare, mai lung dect bobul de gru comun,
sticlos, cu coninut ridicai n substane proteice i gluten, dar de calitate
inferioar pentru panificaie; este excelent pentru producerea pastelor finoase.
Spicul este dens, aproape ntotdeauna aristat, cu ariste mai lungi dect spicul.
Rahisul spicului este flexibil.
Grul durum cuprinde mai multe varieti, difereniate dup culoarea
spicelor i a aristelor, pubescena glumelor, culoarea boabelor. Soiurile mai mult
cultivate aparin varietilor: melanopus (spic alb, ariste negre, glume
pubescente, bob alb); apulicum (spic rou, ariste negre, glume pubescente, bob
alb), coerulescens (spic negru, ariste negre, glume pubescente, bob alb) i
hordeiforme (spic rou, ariste albe, glume glabre, bob alb).

Romnia cultiv suprafee restrnse cu gru durum, evaluate n ultimele


decenii la sub 1% din suprafaa total semnat cu gru (sub 100 mii hectare),
fiind dependent de importuri pentru acoperirea consumului intern de paste
finoase.
Grupa tetraploid mai cuprinde o serie de alte specii, cultivate pe suprafee
restrnse.
Dintre acestea, Triticum turgidum ssp. turgidum conv. turgidum (gru
englezesc) este destul de asemntor cu grul durum; se caracterizeaz prin
rezisten mare la cdere, spic foarte ramificat, bob mic i de calitate inferioar.
Este cultivat pe suprafee restrnse n zona Mediteranei.
Triticum turgidum ssp. turgidum conv. polonicum (gru polonez) are
boabe nguste, sticloase i este cultivat sporadic n Africa de Nord i Etiopia.
Triticum timopheevi ssp. timopheevi (grul lui Timofeev) este considerat
tenchi slbatic de Caucaz.
Triticum aestivum ssp. vulgare (grul comun sau grul pentru pine) este
semnat pe circa 90% din suprafaa mondial cultivat cu gru.
n prezent, se apreciaz c exist n cultur peste 10.000 varieti i soiuri
(dup unele preri ar exista circa 20.000 soiuri), de toamn i de primvar. Pe
plan mondial, cea mai mare parte din suprafaa semnat cu gru (circa 70%)
este ocupat cu gru de toamn, iar restul cu gru de primvar. n unele regiuni
ale globului, grul de toamn nu suport temperaturile sczute din timpul iernii
i deger, sau planta nu rezist n cazul n care stratul de zpad acoper solul o
perioad ndelungat (chiar peste 6 luni). In asemenea condiii, se seamn gru
de primvar, care poate ajunge la maturitate n perioada scurt a verii; n rile
fostei URSS, grul de primvar se seamn pe circa 74% din suprafaa total
cultivat, cu gru, iar n Canada pe 94% din suprafaa cu gru .
n ara noastr, grul de toamn ocup 99% din suprafaa total ocupat cu
aceast plant; grul de primvar se cultiv pe suprafee restrnse, n zone
submontane i unele depresiuni intramontane.
Bobul grului comun este scurt, oval-alungit i fainos, foarte potrivit
pentru panificaie. Grul comun se caracterizeaz prin spice aristate sau
nearistate, cu 3 - 5 flori n spicule, care formeaz l - 4 boabe golae. Rahisul
este
flexibil
(nu
se
rupe
la
maturitate
sau
la
treierat).

Aceast specie cuprinde numeroase varieti, care se difereniaz ntre ele dup
prezena sau absena aristelor, culoarea glumelor i a aristelor, pubescena
glumelor, culoarea boabelor. Soiurile de gru cultivate, n prezent, n ara
noastr, aparin varietilor: erythrospermum (spic alb, aristat, glume netede,
bob rou); lutescens (spic alb, nearistat, glume netede, bob rou); ferrugineum
(spic rou, aristat, glume netede, bob rou); milturum (spic rou, nearistat, glume
netede, bob rou).
Triticum aestivum ssp. spelta (grul spelta) este o specie cultivat nc
din epoca bronzului, mult extins n zona popoarelor germanice. Bobul este
sticlos i d o fain foarte bogat n gluten. Este rezistent la ger i boli. n
prezent, s-a restrns mult n cultur, fiind semnat pe suprafee limitate n unele
ri din Europa, cum ar fi Elveia, Suedia, Germania, Belgia (grul Ardenilor)
i izolat n Turcia i Spania. Poate asigura recolte de 2.800 - 7.450 kg/ha .Dup
treierat, bobul rmne mbrcat n pleve, acestea reprezentnd 21 - 24% din
recolt. La mcinat i separarea fainii se pierde o mare parte din substanele
proteice, diminundu-se valoarea alimentar i furajer. Este potrivit pentru
furajarea porcilor, a psrilor i, n general, a reproductorilor. Poate furniza o
fain de foarte bun calitate pentru brutrii, care nu necesit adaos de substane
ameliorante. Se apreciaz c aceast form de gru poate prezenta interes i
pentru anumite zone agricole din Romnia, cu climat mai aspru, umed i rece,
unde s-ar putea comporta mai bine dect alte cereale.
Luarea n cultur a grului (domesticirea grului) a nceput cu formele
slbatice diploide Triticum monococcum ssp. boeoticum i tertraploide Triticum
turgidum ssp, dicoccoides, iar acestea, prin selecie empiric au condus la
formele cultivate, corespondente. Tenchi (Triticum turgidum ssp. dicoccum) este
prima form de gru cultivat i una dintre primele plante luate n cultur (n
jurul anului 7.000 .H.); au urmat alacul (Triticum monococcum ssp.
monococcum) ceva mai trziu (pe la anul 6.500 .H.) i grul comun (Triticum
aestivum ssp. vulgare), luat n cultura n jurul anului 5.500 .H.

Particulariti biologice
Perioada de vegetaie a grului de toamn dureaz, n condiiile din ara
noastr, circa 9 luni (270 - 290 zile). In acest interval, de la germinare i pn la
maturitate, plantele de gru trec prin anumite faze (stadii) fenologice, care se
recunosc prin schimbrile n aspectul exterior al plantelor i care sunt nsoite de
modificri interne n biologia plantei. De regul este dificil de a delimita strict
aceste faze, deoarece, parial, ele se suprapun, sau se desfoar n paralel.
n general, este acceptat mprirea perioadei de vegetaie a plantelor de
gru n urmtoarele faze fenologice: germinare (rsrire), nrdcinare, nfrire,
formarea (alungirea) paiului, nspicare-nflorire-fecundare, formarea i coacerea
(maturarea) boabelor. La rndul lor, fazele prezentate se grupeaz n etapa
(perioada) vegetativ, caracterizat prin dezvoltarea organelor vegetative ale
plantelor (de la germinare la nfrire) i etapa generativ (reproductiv)
caracterizat prin dezvoltarea inflorescenei, a florilor i formarea boabelor (de
la nceputul alungirii paiului i pn la coacerea deplin).
n perioada actual, att specialitii n biologia cerealelor, ct i tehnologii
apreciaz c aceast divizare a vegetaiei grului nu este suficient de precis i
au propus subdivizri mai fine, de detaliere a stadiilor fiziologice cele mai
importante din punctul de vedere al tehnologiei de cultivare a grului i al
formrii
recoltei.
Cunoaterea stadiilor creterii este util pentru a decide momentul potrivit
pentru diferite intervenii tehnologice. Totodat, observarea acestora este util

pentru identificarea stadiilor critice din ciclul vegetativ al plantelor, care sunt
mai sensibile la factorii de mediu.

Cerinele fa de clim i sol


Cerinele grului fa de cldur. Pentru germinat, seminele de gru
necesit temperaturi de minimum de l - 3C; aceste valori au semnificaie
practic numai pentru semnturile trzii sau dac s-a semnat n sol uscat i
germinarea ntrzie din lipsa apei (precum i pentru grul de primvar). n mod
obinuit, n perioada de semnat a grului n Romnia, temperaturile aerului se
situeaz njur de 14 - 15C, deci mai aproape de optim. La aceste temperaturi,
rsrirea grului are loc dup 7-10 zile (cu condiia asigurrii umiditii); o
durat de peste 15 zile ncepe s fie duntoare, deoarece ntrzie vegetaia.
Procesul de nfrire a plantelor de gru este favorizat de zilele nsorite,
luminoase, cu temperaturi de 8 - 10C; procesul se continu pn cnd
temperaturile
scad
sub
5C.
Plantele de gru de toamn, bine nfrite i clite, se caracterizeaz printr-o
mare rezisten la temperaturi sczute (pn la -15C, chiar -20C la nivelul
nodului de nfrire), mai ales dac solul este acoperit cu strat de zpad.
Efectele temperaturilor sczute asupra plantelor de gru sunt diferite, ca
form de manifestare i ca grad de dunare, n funcie de faza de vegetaie n
care acestea surprind grul .Rezistena cea mai mare se manifest la culturile

bine nrdcinate i nfrite; cele mai mari pagube se nregistreaz n cazul


culturilor de gru surprinse de ger n curs de rsrire (faza de coleoptil).
Primvara, o dat cu reluarea vegetaiei cresc cerinele plantelor fa de
temperatur; temperaturile favorabile plantelor de gru aflate n faza de alungire
a paiului sunt de 14 - 18C, iar la nspicat 16 - 18C. n fazele urmtoare,
temperaturile pot crete pn la 20C, valori care asigur, n cele mai bune
condiii, fecundarea i formarea i umplerea boabelor.
Cerinele grului fa de umiditate. Fa de apa din sol, cerinele sunt
moderate, dar echilibrate pe ntreaga perioad de vegetaie. Se consider c n
zonele de cultur a grului, trebuie s cad cel puin 225 mm precipitaii pe
perioada de vegetaie (optimum 600 mm precipitaii). Coeficientul de
transpiraie al grului este de 350 - 400, ceea ce reflect o bun valorificare a
apei de ctre planta de gru.
Pentru germinare, boabele de gru absorb 40 - 50% ap, raportat la masa
uscat a boabelor; pentru a asigura aceast cantitate de ap, este necesar ca
umiditatea solului s se situeze la nivel de 70 - 80% din capacitatea capilar
pentru ap a solului.

Trebuie menionat c toamnele, la noi, sunt, frecvent, secetoase, astfel


nct germinarea i rsritul culturilor de gru sunt ntrziate i destul de
neuniforme. Din acest motiv, precipitaiile din toamn sunt hotrtoare pentru
dezvoltarea plantelor de gru i pentru reuita culturii. Pierderile de recolt din
cauza secetelor din toamn, de regul, sunt ireversibile. Ca urmare, este necesar
ca prin toate lucrrile solului s se urmreasc conservarea apei din sol i s fie
favorizat acumularea apei din precipitaii.
n primvar, cerinele plantelor de gru fa de umiditate cresc treptat,
fiind maxime n fazele de nspicat, fecundare i formarea boabelor. n anii
normal de umezi, apa acumulat n sol pe timpul iernii este suficient pentru a
acoperi nevoile plantei, cel puin n prima parte a vegetaiei n primvar. n
cursul lunilor mai i iunie, n ara noastr, intervin adesea perioade secetoase, n
care apar semne evidente ale suferinei plantelor din cauza insuficienei
umiditii. Dac seceta este asociat cu temperaturi mai ridicate, vegetaia este

grbit, plantele rmn scunde i slab productive, plantele se ofilesc, ndeosebi


n orele de amiaz.
Vremea uscat i clduroas n timpul umplerii bobului poate determina
un dezechilibru ntre pierderea apei prin transpiraie i absorbia acesteia din sol.
Ca urmare, n anumii ani se poate produce itvirea boabelor. Temperaturile
mai mari de 30C i vnturile uscate favorizeaz acest proces. Perioada critic
pentru itvire dureaz circa 10 zile, i se suprapune cu perioada de migrare a
substanelor de rezerv din frunze i tulpin, ctre bob (intervalul palierului
hidric) .Pagubele (reducerea recoltei i a calitii acesteia) sunt cu att mai mari
(scderea recoltei i a calitii acesteia) cu ct condiiile care favorizeaz
itvirea survin mai spre nceputul perioadei critice.
Cerinele fa de sol. Grul prefer soiurile mijlocii, lutoase i lutoargiloase, cu capacitate mare de reinere a apei, permeabile, cu reacie neutr sau
slab acid (pH = 6 - 7,5).
Cele mai favorabile pentru gru sunt solurile blane, cernoziomurile,
cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-rocate.
Nu sunt potrivite pentru gru solurile pe care stagneaz apa, fiind expuse la
asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatic se ridic, n anumite
perioade, pn n zona rdcinilor. De asemenea, nu sunt potrivite solurile
uoare, cu permeabilitate prea ridicat, pe care plantele pot suferi de secet,
precum i solurile prea acide sau prea alcaline.
n Romnia grul este cultivat n primul rnd pe cernoziomuri i pe soluri brunrocate. Avnd n vedere importana culturii grului, aceasta se extinde i pe
soluri mai puin favorabile, cum ar fi solurile brune-argiloiluviale, luvisolurile
albice.

Zona favorabil
Se extinde n vecintatea zonei foarte favorabile, n vestul rii, aceast
zon este asemntoare din punct de vedere climatic, cu zona foarte favorabil;
solurile sunt ns foarte diferite i mai puin fertile (aluviuni podzolite, soluri
brun-rocate podzolite, brune-podzolite, lcoviti, soluri gleice).

n sud, clima este relativ favorabil, dar spre estul zonei se manifest, mai
frecvent, insuficiena apei, att n sezonul de toamn, dar i primvara i la
nceputul verii, n Dobrogea, condiiile de umiditate atmosferic sunt mai
favorabile n vecintatea litoralului. Gama de solurile din zon cuprinde
cernoziomuri, soluri brun-rocate, brun-rocat luvice, brune-luvice, podzoluri
argilo-iluviale, brancioguri, soluri erodate (spre nordul zonei).
n Transilvania, condiiile climatice sunt favorabile. Un dezavantaj l
constituie terenurile destul de denivelate. Zona se extinde n bazinele
Trnavelor, Mureului, Oltului, n depresiunile Brsei, Fgra, Ciuc.
n Moldova (judeele Iai, Botoani, Galai, poriunea din dreapta
iretului) toamnele secetoase sunt foarte frecvente i plirea grului este mai
accentuat; de asemenea, condiiile de iernare sunt mai grele. Solurile prezente
sunt cernoziomuri, soluri de lunc, soluri argilo-iluviale. n aceste areale,
aplicarea unor msuri ameliorative, cum ar fi irigaiile, amendarea, afnrile
adnci, pot crea condiii foarte favorabile pentru culturile de gru.

Fertilizarea
Grul este cunoscut ca o plant care reacioneaz foarte bine la aplicarea
ngrmintelor minerale i organice, dei consumul specific de elemente

nutritive este relativ redus: 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P2O5, 1,9 - 3,7 K2O/100
kg boabe + paiele aferente.
Totui, grul este pretenios la ngrare din cauza anumitor particulariti;
n primul rnd, sistemul radicular al grului este slab dezvoltat, exploreaz un
volum redus de sol i are o putere mic de solubilizare i absorbie a elementelor
nutritive din rezerva solului, n plus, consumul maxim de elemente nutritive al
plantelor de gru are loc ntr-o perioad scurt de timp, de la alungirea paiului i
pn la coacere, interval n care sunt absorbite circa 80% din azot, peste 80% din
fosfor i peste 85% din potasiu; n acest interval, grul trebuie s aib la
dispoziie cantitile necesare de elemente nutritive i n forme uor accesibile.
ngrmintele minerale

Azotul

este principalul element nutritiv care trebuie administrat pe

solurile
dinRomnia.
Azotul influeneaz dezvoltarea vegetativ a plantelor, formarea de plante
viguroase, mai nalte, bine nfrite, cu frunze late, de culoare verde-nchis,
favorizeaz procesul de fotosintez, formarea componentelor de producie
(elementele productivitii), coninutul boabelor n substane proteice.
Insuficiena azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate,
de culoare verde-glbuie, care produc puin. Excesul de azot determin
dezvoltarea vegetativ prea puternic, nfrirea este exagerat, culturile fiind
predispuse la cdere, au un consum mare de ap, se amplific atacul de boli
foliare i ale paiului, crete pericolul de itvire prin ntrzierea vegetaiei.
Stabilirea dozelor de ngrminte cu azot este o problem de bilan la
ntocmirea cruia trebuie s se in seama de coninutul solului n azot total i n
forme mobile, accesibile grului de-a lungul vegetaiei i care depinde, la rndul
lui, de: fertilitatea natural a solului; planta premergtoare; sistemul de ngrare
aplicat n anii anteriori; caracteristicile climatice ale anului anterior; mobilitatea
azotului n sol i pericolul deplasrii sale n adncime cu apa din precipitaii;
soiul cultivat, i n primul rnd rezistena sa la cdere i boli; asigurarea cu ap
(cantitatea anual de precipitaii, regimul precipitaiilor, aportul freatic,
posibilitatea aplicrii udrilor); producia scontat a se obine i consumul
specific.

Pentru condiiile din Romnia, mrimea optim a dozelor de azot este


cuprins ntre 50 i 160 kg/ha; pe terenurile agricole bine cultivate i dup
premergtoare favorabile, n principiu, nu ar trebui administrate ngrminte cu
azot n toamn; n orice caz acestea nu se vor aplica dac premergtoarea este o
leguminoas.

Fosforul. Alturi de azot, ngrarea cu fosfor este obligatorie pe toate


tipurile de sol din ara noastr. Se consider ca grul este cereala cea mai
sensibil la insuficiena fosforului, aceasta afectnd n primul rnd plantele
tinere, cu sistemul radicular nc slab dezvoltat. La nceputul vegetaiei, plantele
tinere de gru absorb fosforul uor solubil din ngrminte i abia mai trziu au
capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibreaz
efectul azotului, mbuntete rezistena la iernare, cdere i boli, favorizeaz
dezvoltarea sistemului radicular i nfrirea, mbuntete calitatea recoltei,
grbete maturitatea.
La stabilirea dozelor de fosfor se ine cont de coninutul solului n fosfor
mobil, ngrarea cu gunoi de grajd, producia scontat i consumul specific.
Mrimea dozei de fosfor este cuprins, de regul, ntre 60 i 320 kg/ha,
fosforul fiind ncorporat n mod obinuit sub artur. Sub form de ngrminte
complexe, fosforul se poate administra i la patul germinativ.

Potasiul.

ngrarea cu potasiu este necesar numai pe solurile

insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol).


Potasiul favorizeaz sinteza glucidelor, sporete rezistena la ger, cdere i boli.
Insuficiena potasiului determin ncetinirea creterii, scurtarea internodiilor,
cioroz,
necroza
marginal
a
frunzelor.

ngrmintele organice
Cele obinuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat i mustul de gunoi
sunt bine valorificate de cultura grului. Aceste ngrminte pot fi aplicate
direct n cultura grului, sau, mai frecvent, la planta premergtoare (porumb,
sfecl), urmnd ca grul s beneficieze de efectul remanent.
Administrarea ngrmintelor organice este important ndeosebi pe
solurile argiloiluviale (acide, cu mult argil), precum i pe solurile erodate sau

prea uoare, deoarece pe lng aportul de elemente nutritive, ele mbuntesc


proprietile fizice, chimice i biologice ale solului.
Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grului sunt de
15-20 t/ha, ncorporate sub artur, iar sporurile de recolt pot depi 1.500 kg
boabe/ha.

Lucrrile solului
Se poate afirma c, de starea n care se prezint solul n momentul
semnatului depinde n cea mai mare msur felul cum vegeteaz plantele de
gru n toamn i, implicit, capacitatea lor de a trece peste perioada de iarn.
Pregtirea terenului pentru semnatul grului pune adesea probleme
deosebite din cauza timpului rmas de la recoltarea premergtoarei i pn la
semnat, a condiiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a
lucrrilor (seceta de la sfritul verii i nceputul toamnei) i a suprafeelor mari
care trebuie pregtite i semnate ntr-un interval relativ scurt de timp.
Grul cere un sol afnat pe circa 20 cm adncime, cu suprafaa nu foarte
mrunit, dar fr bulgri n sol, aezat, nivelat, fr resturi vegetale pentru a
permite semnatul n bune condiii.
Dup recoltare se recomand o lucrare de dezmiritit, efectuat imediat
dup eliberarea terenului (cel mult l - 2 zile ntrziere).
n continuare, solul se ar imediat, la 20 - 22 cm adncime, cu plugul n
agregat cu grapa stelat.
n situaiile n care solul este prea uscat i nu se poate ara imediat sau prin
artur se scot bulgri mari, atunci se efectueaz numai o lucrare de dezmiritit
i se ateapt cderea unor precipitaii ceva mai importante, care s
mbunteasc condiiile de umiditate din sol i care s permit o artur de
calitate.
Grul nu necesit arturi prea adnci. Ca urmare, adncimea arturii
trebuie stabilit n cmp, n funcie de starea terenului, astfel nct s fie
ncorporate resturile vegetale (miritea i buruienile) i fr a scoate bulgri, n
condiiile unor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18 - 20 cm
adncime.

Trebuie realizat afnarea solului pe urmele compactate de trecerile


repetate cu tractorul.
Pn n toamn, artura trebuie prelucrat superficial, pentru mrunirea
bulgrilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care rsar.
Pregtirea patului germinativ se face chiar nainte de semnat, prin lucrri
superficiale cu combinatoru sau cu grapa.
Trebuie s se urmreasc realizarea unei suprafee nivelate, curate de
buruieni, afnat pe adncimea de semnat, dar nu prea mrunit, i ceva mai
tasat sub adncimea de semnat, pentru a asigura ascensiunea apei.
Pregtirea terenului prin discuit este, uneori, preferabil arturii i pentru
a nu ntrzia semnatul grului.

Bolile si daunatorii graului


Bolile graului

Fainarea graului - Erysiphe graminis syn. Blumeria graminis.


Finarea este una dintre cele mai rspndite boli la cerealele pioase,
mai ales la grau si orz, dar poate sa apar si la gramineele din puni si
fnee.
In tara noastr apare an de an dar cu intensiti diferite, putnd
produce pagube cuprinse intre 3-4%, pana la 20% din producie.
Simptome. Boala ncepe sa se manifeste primvara de timpuriu din
aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice
evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze.
La inceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare
apar pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite pasloase, albe,
prafoase, izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza.
Aceste pernite sunt constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile
ciupercii.
Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar n
locul lui se observ pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort.
Cand conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe
frunzele superioare, si chiar pe spice. In pasla miceliana, care devine cu
timpul de culoare galben roscata, apar numeroase puncte brunnegricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii.
Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pana toamna sau
primavara urmatoare.

Plantele bolnave sunt stanjenite in crestere, spicele sunt mici, cu


boabele sistave deoarece frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu.
Plantele atacate sufera si modificari ale proceselor fiziologice:
scaderea accentuata a cantitatii de clorofila in frunzele acoperite de
miceliul ciupercii, marirea transpiratiei precum si scaderea intensitatii
respiratiei in cazul atacurilor foarte puternice sau foarte slabe; intensitatea
respiratiei este marita in cazul unui atac cu grad mediu. Cand atacul este
intens in faza nfratirii si a impaierii,se constata o reducere insemnata a
recoltei.
Ciuperca Erysiphe graminis poate sa produca infectii si toamna, pe
graul de toamna si in acest caz plantele bolnave sunt mai sensibile la ger.
Agentul patogen. Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp.
tritici March, din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa
Ascomycetes.
Miceliul ciupercii este alcatuit din hife ramificate, pluricelulare,este
ectoparazit si se fixeaza pe suprafata organelor atacate cu ajutorul
apresorilor.Prin prelungirea acestora apar haustori voluminosi, digital
ramificati, ce patrund in celulele epidermice ale plantei gazda. Pe miceliu
se formeaz conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt scurti, hialini, simpli,
dispusi perpendicular pe miceliu, cu celula bazal aproape sferica.Conidiile
sunt unicelulare, elipsoidale putin trunchiate la capete, hialine, de 1836x11-17,cu membrana subtire si dispuse in lanturi scurte. Ele
germineaza la o temperatura minima de 3C, cu optima ntre 11-17C si in
conditii de lumina. Conidiile isi pastreaza viabilitatea un timp relativ scurt.
Catre sfarsitul perioadei de vegetatie ciuperca formeaza peritecii
(cleistotecii) globuloase usor turtite la baza de 115-236 diametru cu
peridia brun negricioasa, pseudoparenchimatica prevazuta la exterior cu
apendici (fulcre) scurti,simpli, de culoare bruna.n fiecare peritecie se
gasesc numeroase asce ovoide, alungite, cu pedicel bazal, hialine, cu
membrana dubla, n care se diferentiaza cte 8 ascospori
unicelulari,elipsoidali si hialini.
Ciclul evolutiv. Dupa recoltarea grului, ciuperca rezista pe resturile
de plante bolnave (frunze cazute, tulpini), sub forma de peritecii,care
devin mature toamna sau n primavara anului urmator.
La majoritatea formelor specializate ale speciei Erysiphe graminis
stadiul de peritecii are rol secundar n iernarea parazitului.n acest
caz,periteciile ajung la maturitate nca din toamna si elibereaza ascosporii
care produc infectiile primare pe culturile cerealelor de toamna. Acestia
dau prin germinare filamente de infectie.

Cand apar conditii nefavorabile, patogenul isi ntrerupe activitatea si


ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta. Infectiile de toamna pot fi
asigurate si de conidiile formate pe samulastra n timpul verii.
Primavara ciuperca se dezvolta si formeaza mai multe generatii de
conidii care produc n timpul perioadei de vegetatie infectii
secundare.Catre sfrsitul perioadei de vegetatie a grului ciclul ciupercii se
ncheie prin formarea de peritecii.
Cnd conditiile climatice nu permit maturarea periteciilor toamna,
atunci ciuperca ierneaza sub aceasta forma iar infectiile primare prin
intermediul ascosporilor au loc primavara.
Deci n mod curent infectiile primare au loc toamna si rareori
primavara,prin intermediul ascosporilor sau conidiilor,iar forma principala
de rezistenta peste iarna o constituie miceliul de rezistenta.Acesta intra n
activitate primavara cnd pe plantele atacate se formeaza conidiofori cu
conidii.
Ciuperca prezinta 11 forme specializate dintre care la cereale sunt
cunoscute : Erysiphe graminis f. sp. tritici care ataca grul ; Erysiphe
graminis f. sp. secalis - la secara ; Erysiphe graminis f.sp. hordei - pe orz ;
Erysiphe graminis f.sp.avenae - la ovaz.n cadrul formelor specializate au
fost descrise mai multe rase fizilogice, care se deosebesc prin virulenta lor.
Boala este influentata de o serie de factori de mediu si agrofitotehnici:
n anii secetosi se constata o mai mare intensitate a bolii ; temperatura
optima este de 18-20C cnd incubatia are loc n 3 zile pe cnd la 5C
incubatia are loc n 14 zile. Terenurile joase,umede, semanaturile dese cu
aerisire slaba,timpul ploios si rece, roua, ceata,irigarea nerationala,
fertilizarea cu doze mari de ngrasamnt azotos,toate acestea favorizeaza
aparitia si evolutia bolii.
Combatere. Pentru prevenirea si combaterea patogenului se
recomanda respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice :
semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de
cultura, aratura adnca, rotatia culturilor, aplicarea ngrasamintelor n
doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea
resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de soiuri
rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de gru de toamna sunt
rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara :
Hatri, Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda
84.Dintre soiurile de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si
Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de gru la fainare este
diferita : unele sunt rezistente n faza tnara altele numai n faza

adulta.Exista soiuri rezistente la fainare n tara de origine iar dupa


cultivare la noi, dupa ctiva ani au nceput sa-si diminueze aceasta
nsusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata
influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa
cu fosfor plantele devin mai sensibile pe cnd potasiul mareste rezistenta
acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de
fainare pe cnd cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci
chiar par sa-l reduca.

Septoriza cerealelor Septoria sp.

Se intalnesc mai ales la grau de la germinare pana la maturitatea


plantelor.
Simptome. La septorioza frunzelor simptomul principal il constituie
petele ovale sau alungite la inceput galbene, apoi brune, cuprinse intre
nervurile frunzelor fara a fi delimitate de tesut sanatos printr-un brau
galben.Atacul incepe cu frunzele bazale si se extinde si la frunzele
superioare, petele se unesc si are loc brunificarea totala a acestor organe,
petele sunt insostite de puncte negre ce reprezinta picnidiile cu picnospori.
Agentul etiologi. Septorioza frunzelor este produsa de ciuperca
Septoria tritici (forma asexuata) cu picnidii globuloase ce contin picnospori
filiformi si septati.
Patogenie si epidemiologie. Septoriozele se transmit de la un an la
altul prin resturile vegetale infectate in care ciupercile se mentin in viata

mai mult de un an sub forma de miceliu, picnidii cu picnospori, iar uneori si


prin peritecii cu asce si ascospori.Plantutele semanaturilor vor fi infectate
de picnosporii din picnidiile surselor vegetale.Pe aceste plantute infectate
in toamna, ciuperca ierneaza sub forma de miceliu care in primavara va
forma in camera substomatica picnidii cu picnospori ce asigura infectiile
secundare in lan.
Profilaxie si terapie: asolamentele corespunzatoare, arderea miristii,
distrugerea samulastrei, folosirea de samnata sanatoasa, sunt masuri ce
diminueaza mult sursa de infectie.

Rugina bruna a graului Puccinia recondita

.
Simptome. Rugina prezinta ca simptom caracteristic, pustule
circulare, sau ovale, mici de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele
fete ale frunzelor, mai frecvent pe fata superioara, mai rar pe teci, pe
tulpini si niciodata pe spice.Aceste pustule (uredospori), frecvente de la
infratire pana la maturitatea spicului si care apar atat toamna cat si in
lunile mai-iulie, prin ruperea epidermei devin prafoase si contin uredospori,
organele de propagare si de rezistenta ale ruginii brune.

Agentul etiologic. Ciuperca Puccinia recondita prezinta uredospori


unicelulari, sferici, galben-portocalii, teleutosporii sunt bicelulari bruni.
Patogenie si epidemiologie. Uredosporii ramasi pe miriste rezista la
caldura si uscaciune timp de 20-60 zile, acestia infecteaza samulastra.
In tara noastra, teleutosporii nu au rol in ciclul de viata al ciupercii.
In conditiile in care catre sfarsitul lunii mai si in luna iunie
temperatura este de 15-20C, dar insostita de ploi frecvente, de scurta
durata rugina bruna ia caracter epidemic.
Profilaxie si terapie: semanatul la epoca si densitatea optima,
nutritia cu NPK in doze echilibrate, distrugerea samulastrei, folosirea
soiurilor rezistente este metoda cea mai eficienta in prevenirea boli.

Mozaicul dungat al graului Marmor virgatum

Pagubele inregistrate, din cauza acestei viroze in Romania sunt


reduse fata de cele produse in America de Nord.
Simptome. Toamna, pe frunzele plantutelor, se observa dungi de
culoare verde inchis, sau clorotice care sunt paralele cu nervurile.In timp,
frunzele devin galbene-aurii si cu dungi sau striuri verzi.Iarna tabloul clinic
al bolii dispare, dar primavara reapare.Plantele au talia redusa (cu 30%),

cu spice mici, sterile partial sau total; faina rezultata din cariopsele
virozate este de slaba calitate.
Agentul etiologic. Este un virus filamentos, rigid-flexibil, ce poate fi
inactivat la 54C.
Patogenie si epidemiologie. Virusul, in afara de grau, infecteaza
orzul, porumbul, secara, ovazul.Pe timp de iarna persista in raigras, iar
porumbul este gazda multiplicarii virusului cat si a vectorilor Aceria
tulipae, A.tosichella, A.tritici, implicati in transmitere.
Profilaxie si terapie: prin semanatul la data optima se evita
coincidenta intre fenofaza de sensibilitate a graului si raspandirea maxima
a vectorilor.

Piticirea graului Wheat dwarf virus

Pagubele sunt deosebit de mari, cand infectia are loc in faza de


plantuta si 20% cand aceasta se produce la inspicare.

Simptome. La grau, plantutele infectate au o culoare mai inchisa


decat normal, dupa care se produce o clorozare progresiva, piticire
generala, suprimarea infratirii si pot avea sau nu spice.Graul este infectat
dupa infratire, numai varfurile frunzelor sunt galbene, nervurile raman
verzi, iar nanismul este mai putin accentuat.
Agentul etiologic. Boala frecventa in solele cu grau si orz semanate
in septembrie, este produsa de un virus, singur sau in asociere cu
organisme de tip micoplasma.Virusul este izometric si inactivat intre 6570C.
Patogenie si epidemiologie. Particulele de virus se limiteaza numai la
floem, iar simptomele reprezinta efectul secundar al degenerarii
acestuia.Sunt infectate in natura, graul, orzul, ovazul, pirul, orezul, etc,
cunoscandu-se peste 100 de specii de poacee ca plante gazda.Amploarea
epidemiei care incepe de la marginea culturii este in legatura cu
intensitatea zborului, dimensiunea populatiilor si activitatea afidelor
vectoare.
Profilaxie si terapie: distrugerea samulastrei de grau si de orz de pe
toate suprafetele cultivate, in toamna daca se inregistreaza zbor puternic
de afide un singur tratament cu insecticide este suficient.

Patarea in ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella


herpotrichoides

Boala, mai frecventa la grau decat la orz, este pagubitoare in conditii


de monocultura.
Simptome. In fenofaza de aparitie a celui de-al doilea nod al tulpinii,
daca se indeparteaza teaca de la baza tlpinii, se observa o pata de forma
lenticulara, galbena-brunie, cu punct negricios in centru.In timp, pata se
mareste, devine galbena-albicioasa si cu chenar brun.Este simptomul
caracteristic de patare in ochi de unde vine si numele bolii.Mai tarziu,
petele se acopera cu hife miceliene groase, inchise la culoare.Deasupra si
sub pata, tulpina se innegreste si sub actiunea ploilor si a vantului se
indoaie sau se rupe la nivelul petei.Spicele bolnave pot fi partial sau total
sterile; cariopsele, cand se formeaza sunt mici, usoare, zbarcite.Datorita
atacului, in lan se constata vetre caracteristice cu plante cazute.
Agentul etiologic. Este ciuperca Pseudocercosporella herpotrichoides
cu 2 forme: una sterila (miceliu) si alta fertila la care miceliul formeaza
conidiofori cu conidii pluricelulare, hialine, rotunjite la baza si inguste la
varf.
Patogenie si epidemiologie. Ciuperca ierneaza in paiele de pe miriste
sub forma de miceliu stromatic.Infectiile primare sunt realizate de conidii
fie toamna, fie primavara, in functie de conditiile climatice.Conidiile
transportate de ploi si vant pe plante, germineaza si hifele miceliene
strabat teaca activ sau intra prin apertura stomatelor.Aici miceliul intra in
contact cu tulpina si produce simptomul de patare in ochi.Monocultura,
semanatul timpuriu, prea adanc si des, toamnele si primaverile reci si
umede, la 7-10C se produce infectia graului si la 14-15C are loc infectia
orzului; pentru sporulare necesita 5-10C, soiurile sensibile, favorizeaza
dezvoltarea bolii.
Profilaxie si terapie: se recomanda evitarea monoculturii, aplicarea
ingrasamintelor in complex si echilibrate, semantul la data optima ca de
altfel adancimea si desimea, irigarea sa fie aplicata corespunzator.

Ingenunchierea Gaeunmannomyces graminis

Boala apare cu frecventa si intensitate mai ridicata in culturile de


grau.
Simptome. Plantutele infectate pot fi smulse usor din sol si au
radacinile brunificate.Brunificarea se extinde spre baza tulpinii care, ca si
radacinile este acoperita cu miceliu gros sub care tesuturile se necrozeaza
si au o culoare neagra-mat.Cand plantele inspica, radacinile sunt deja
putrezite si tesuturile mecanice de la baza tulpinii fiind distruse, se
produce ingenuncherea platelor, respectiv frangerea tulpinilor.Spicele
sunt albicioase cu boabe sistave.Datorita atacului cultura ca inaltime si
maturitate este inegala.
Agentul etiologic. Ingenuncherea este produsa de ciuperca
Gaeumannomyces graminis, care are numai forma perfecta, reprezentata
de peritecii negricioase cu rostru sau osteol alungit; in peritecii se gasesc
asce cu ascospori filamentosi, pluricelulari, de culoare galbuie-brunie cand
ajung la maturitate.
Patogenie si epidemiologie. Ciuperca rezista sub forma de miceliu
stromatic si peritecii pe paiele de pe miriste; poaceele spontane atacate,
de asemenea, reprezinta o sursa de inocul primar pentru cerealele paioase
cultivate.Infectia primara este facuta toamna atat de miceliu cat si de
ascosporii eliberati din peritecii.In sol, miceliul strapunge radacina si
ajunge in xilem unde formeaza o pasla cenusie care obtureaza partial sau
total lumenul vaselor.Aprovizionarea cu apa a plantelor, este stanjenita si
efectul acestui parazitiasm sunt semintele mici si zbarcite ale spicelor.
Profilaxie si terapie: rotatia este cea mai importanta masura, cu
caracter profilactic.Nu exista fungicide total eficiente pentru combatere.

Taciunele zburator al graului Ustilago tritici


Are frecventa redusa, pagubele sunt evaluate in medie intre 1-5%.
Simptome. Toate componentele spicului cu exceptia rahisului, sunt
distruse si inlocuite cu o masa prafoasa de culoare bruna-negricioasa, care
reprezinta teliosporii, organelor de propagare a bolii.
Agentul etiologic. Este ciuperca Ustilago tritici cu teliospori sferici
sau ovoizi si cu episporul brun si verucos.
Patogenie si epidemiologie. Spicele taciunate ajung la maturitate
cand spicele sanatoase sunt in perioada de inflorire.Cu ajutorul vantului si
apei de ploaie, masa de teliospori din spicele taciunate este dusa pe
stigmatul
florilor
ude,
germineaza
si
produc
un
promiceliu
cilindric.Copularea si plamogamia se face intre bazidiospori dar nu este
exclusa absenta acestora.Ustilago tritici prezinta grupuri de rase
fiziologice, iar soiurile ce se cultiva in prezent au rezistenta buna si
mijlocie.
Profilaxie si terapie: combaterea se face prin tratarea semintelor cu
fungicide sistemice: Fortral 2 WS, Vitavax 200 PUS, Vitavax 200 FF, etc.

Malura pitica a graului Tilletia controversa

Sunt atacate si alte poacee cultivate si spontane, care contribuie la


marirea sursei de inocul pentru boala.
Simptome. Tulpinile plantelor malurate prezinta simptomul
caracteristic de nanism sau piticire (sunt cu 30-80% mai scurte).
Agentul
etiologic.
Agentul
etiologic
este
Tilletia
controversa.Teliosporii au membrana reticulata, la periferie prezinta un
invelis gelatinos care este mult mai subtire la sporii formati pe grau.
Patogenie si epidemiologie. In fectia este germinala, incepe de la
teliosporii aflati pe sol, mai putin de la cei de pe cariopse.Sursa de
infestare o reprezinta, plantele bolnave, care fiind mici raman pe sol si
teliosporii sunt pusi in libertate la recoltatul cu combina.
Profilaxie si terapie: rotatia, semanatul la epoca optima, adancimea
optima de semanat, nutritia echilibrata, tratarea semintelor cu produse
antimalurice (Dithane M-45, Dithane Neotec, Real 200 FS, Vitavax 200 FF)
si cultivarea de soiuri rezistente, sunt masuri ce reduc substantial plantele
atacate.

Daunatorii graului

Plosnitele cerealelor Eurygaster sp. si Aelia sp.

Plosnitele cerealelor sunt raspandite in centrul si sud-estul Europei,


in vestul Asiei si in nord-estul Africii. La noi in tara se intalnesc in toate
zonele cultivatoare de grau, in densitati mai mari in regiunile de stepa si
ale padurlor de stejar.
Speciile cu importanta mai mare sunt urmatoarele: Eurygaster
integriceps Put., E. maura L, E. austriaca Schr., Aelia acuminata L. si A.
rostrata Boh. Speciile de Eurygaster, semnalate n aproape toata tara, sunt
predominante n judetele din sudul si estul tari; Eurygaster integriceps Put.
este specia cea mai frecventa si pagubitoare. Speciile de Aelia sunt
predominante in campia Transilvaniei si se intalnesc aproape in proportii
egale cu speciile de Eurygaster in Oltenia si Banat, mai ales in zona
colinara.

Descriere. Eurygaster sp. Adultul are corpul oval, de culoare


variata, de la galbena-bruna pana la buna-inchis, uneori are culoarea
neagra. Scutelul este dezvoltat de lungimea abdomenului. Speciile se
deosebesc intre ele prin forma capului si dupa marginea laterala a
pronotului. Eurygaster integriceps Put. are capul rotunjit la varf, iar

marginile pronotului sunt convexe; lungimea corpului este de 11-13 mm.


Eurygaster maura L. are capul rotunjit la varf, iar marginile pronotului sunt
drepte. Lungimea corpului este de 9-10 mm. Eurygaster austriaca Schr.
are capul ascutit la varf, iar marginile pronotului concave; lungimea
corpului este de 11-13 mm.
Ouale sunt de culoare verde-deschis, de forma unui butoias. Pe
masura ce se dezvolta embrionul, culoarea lor se inchide, capatand o
pigmentatie cafeniu-roscata.
Larvele sunt asemanatoare adultilor.
Aelia sp. Adultul are corpul eliptic, cu dungi longitudinale pe partea
dorsala. Aelia acuminata L. este de culoare galbena-bruna si prezinta 3
dungi longitudinale pe pronot si scutel. Pe femurele mediane si posterioare
se disting 2 pete punctiforme negre. Lungimea corpului este de 7-10 mm.
Aelia rostrata Boh. are corpul mai mare, osciland intre 11-12,5 mm, iar pe
pronot si scutel, spre deosebire de prima specie, are numai 2 dungi.
Femurele mediane si posterioare prezinta numai cate o singura pata
punctiforma, neagra.
Larvele sunt asemanatoare cu adultii.

Biologie. Speciile de Eurygaster si Aelia au modul de viata foarte


asemanator. Ierneaza ca adultii, mai ales in litiera (frunzarul) padurilor de
foioase; in numar cu totul redus, hibernarea are loc in perdelele de salcam
sau altor specii de arbori, pe sub tufisuri etc. Parasirea locurilor de
hibernare si migrarea adultilor spre lanurile de cereale au loc in cursul lunii
aprilie, cand temperatura medie a aerului in zona adaposturilor ajunge la
12C. Aparitia adultilor este esalonata si dureaza 2-3 saptamani, iar zborul
masiv se inregistreaza la temperaturi cuprinse intre 18 si 22C. In cautare
culturilor de paioase, plosnitele cerealelor pot strabate in zbor pana la 100
km de la locul de hibernare, zburand fara intrerupere 20-30 km. In
conditiile tarii noastre, datorita prezentei padurilor din regiunile de ses,
migrarea adultilor se face la distante mici. Concentrarea adultilor in
culturile de cereale se incheie in a 2-a decada a lunii mai. Copulatia are loc
la cateva zile de la apritie. Primele depuneri de oua se inregistreaza la 1-2
saptamani dupa zborul maxim. Ponta este esalonata pe o perioada de
aproximativ 30 de zile. Ouale sunt depuse pe toate organele aeriene (pe
frunze, tulpini), de preferinta insa pe burduf si pe spicele proaspat aparute.
Depunerea se face in grupe de cate 14 oua, pe doua randuri de 7 bucati. O
femela depune 70-100 de oua. Incubatia dureaza intre 7-15 zile. In primele
ore dupa ecloziune larvele stau grupate in jurul pontei, apoi se

disperseaza, in special catre spice. In timpul dezvoltarii, care dureaza 3040 de zile, larvele naparlesc de 5 ori. In mod obisnuit, larvele ajung la
maturitate in timpul recoltarii cerealelor. Noii adulti se hranesc in lanurile
de grau, orz etc. nerecoltate sau pe diferite graminee spontane. Catre
sfarsitul lunii iulie si in august ei se retrag la iernat, migrand catre paduri.
Toate speciile prezinta o singura generatie anuala.
Dinamica populatiilor de plosnite este puternic influentata de factorii
climatici si biotici. In timpul iernii o parte din adultii hibernati pier. De
aseamenea, vremea umeda si rece din primavara si vara impiedica
dezvoltarea normala a plosnitelor. Factorul limitativ insa, care influenteaza
foarte mult inmultirea plosnitelor cerealelor, il constitiue parazitii oofragi
ca: Trissolcus grandis Thoms. si Telenomus chloropus Thoms. Gradul de
parazitare, in functie de complexul ecologic, variaza mult de la un an la
altul, ajungand uneori pana la 90%.

Daune. Speciile de Eurygaster si Aelia ataca cereale paioase,


indeosebi graul, precum si diferite graminee spontane. Adultii, ca si
larvele, ataca toate organele aeriene ale cerealelor: frunze, tupini si spice
(ariste, glume si boabe). Odata cu introducerea rostrului insecta injecteaza
si o cantitate de saliva, care are proprietati enzimatice foarte active.
Aceasta provoaca o dezagregare a substantelor din celule si in locul unde
se produce intepatura, se formeaza o mica proeminenta ca un con,
denumit con salivar. Cand aceste conuri se desprind si cad, in locul lor
ramane un punct negru inconjurat de o zona alba-galbuie sau bruna.
Simptomele atacului variaza in functie de faza de vegetatie a plantei
si de organul atacat. Astefel, primavara devreme, cand este intepata
tulpinita principala spre baza, frunza centrala se rasuceste, se
ingalbeneste si se usuca. Atacul adultilor hibernati in aceasta perioada,
indeosebi pe timp secetos si la densitati mari, duce la pieirea plantelor in
intregime sau la infratirea puternica a acestora. Cand este atacat spicul in
teaca, la baza rahisului, atunci el nu se mai desface si ramane in burduf
sau daca apare din burduf este adesea inalbit si steril. Cand atacul are loc
pe spic, in diferite portiuni ale sale, atunci partea spicului de deasupra
intepaturii se albeste si nu se mai leaga; atacul acesta, produs si de alti
daunatori, este cunoscut sub numele de albeata-spicelor. Atacul cel mai
periculos este la boabe, produs mai ales de larve. Cand acestea sunt
intepate in faza de lapte, se zbarcesc complet. Intr-un stadiu mai inaintat
de coacere, bobele nu se mai deformeaza, insa in locul intepat apare o
zona galbena-dechis, in mijlocul careia se gaseste un punct negru.
Prezenta acesor pete se datoreaza schimbarilor biochimice care se produc

in endosperm. Boabele atacate au un continut redus de gluten, din care se


obtine o faina de calitate inferioara (neplanificabila).

Combatere. In lupta impotriva plosnitelor cerealelor se aplica un


sistem complex de masuri, care se bazeaza, pe de o parte, pe aplicarea
unei agrotehnici superioare, care sa asigure plante viguroase, mai
rezistente la atac, iar pe de alta parte, pe organizarea combaterii directe a
plosnitelor cerealelor.
Actiunile de combatere sunt planificate din timp, dupa prognoza
anuala a aparitiei plojnitelor cerealelor, care se bazeaza pe dinamica
populatiei speciilor de Eurygaster si Aelia pentru toate zonele cultivatoare
de grau, obtinute in mai multe etape prin urmatoarele lucrari:
1) Stabilirea densitatii la m a noilor adulti aparuti in culturile de
cereale, cu 7-10 zile inainte de recoltare; densitatea populatiei de plosnite
ce urmeaza sa hiberneze se face si prin determinarea frecventei boabelor
atacate in noua recolta.
2) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti la locurile de iernare, prin
executarea unui control in toamna in lunile octombrie-noiembrie si a unui
control in primavara in luna martie, in padurile de foioase, de preferat de
stejar, din apropierea localitatilor la care frecventa boabelor atacate a fost
mai mare de 1%.
3) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti in culturile de grau, prin
executarea unui control la sfarsitul lunii aprilie; la densitati mai mari de 2-3
adulti hibernanti la m este necesara aplicarea tratamentelor chimice.
4) Urmarirea dinamicii pontei si a gradului de parazitare a acesteia,
in luna mai, pentru a se stabili oportunitatea celui de-al doilea tratament
impotriva larvelor. Tratamentele sunt obligatorii la o densitate mai mare de
5 larve/m.
Ca masuri agrotehnice, in combaterea plosnitelor cerealelor,
mentionam urmatoarele: rotatia rationala a culturilor, care favorizeaza
cresterea populatiei parazitilor oofragi; semanatul timpuriu in terenuri bine
pregatite si fertilizate; cultivarea de soiuri precoce si recoltarea cat mai
timpurie a cerealelor

Haplopthrips tritici Kurdj. - tripsul

grului
Adultul are lungimea de 1,3 1,5 mm
Corpul de culoare brun-neagr, cu tibiile, tarsele i cel de-al treilea articol
antenar galbene

Aripile sunt nguste, cu o singur nervur


Stadiile larvare sunt rocat-crmizii; In ultimul stadiu larvar, talia este
aceeai cu a adultului
Oule sunt oval-alungite, de 0,4 mm lungime; Culoarea lor este la nceput
alb-glbui, pentru ca apoi s devin roze
Are o singur generaie anual, iernnd ca larv
Adulii apar n perioada de nspicare a grului de toamn.
Ole sunt depuse ntre glumele spiculeelor, la baza bobului, izolat sau n
grupe de 2 6; femel poate depune pana la 100 de oua.

Dunare
Larvele i adulii neap plantele i sug seva att din frunze, ct i
din rahis i boabe
In urma aciunii acestora, o parte a componentelor spicului devin
sterile
In locurile nepate apar pete brune, iar boabele nu se mai dezvolt
devenind itave
coninutul n gluten se reduce i se apreciaz c producia potenial
se reduce cu 10%
Plantele care rsar din astfel boabe au o capacitate de vegetaie
redus

Combatere
Aplicarea msurilor agrotehnice rotaia culturilor la 3 4 ani,
discuitul miritei, eventual arderea acesteia
Arturile adnci de toamn i utilizarea unor soiuri de gru precoce,
care sunt mai puin afectate datorit defazrii fa de ciclul de dezvoltare
al duntorului
Tratamentele chimice recomandate sunt cele pe baz de dimetoat.

Schizaphis graminum Rond pduchele


verde al cerealelor
Femele virginipare nearipate sunt ovale, cu corpul de 1,4 2 mm,
colorat n verde-pal sau verde glbui, prezentnd dorsal o dung verdenchis
Femelele virginipare aripate au corpul de aceleai dimensiuni cu
formele nearipate, uor ngustat fa de acestea
Corniculele abdominale sunt scurte, de culoare verzuie
Aripile anterioare sunt caracterizate prin nervura median bifurcat
larg
Iernarea are loc ca ou

In martie i nceputul lunii aprilie apar femelele fundatrigene aptere,


care dup circa dou sptmni ncep s depun ou din care apare prima
generaie de virginipare, aripate sau nearipate
Pe timpul sezonului cald se succed mai multe generaii de
virginipare durata de dezvoltare a unei generaii este de 6 14 zile
Femelele sexupare apar spre toamn i pot fi de asemenea aripate
sau nu, dnd natere generaiei sexuate masculi i femele
femelele generaiei sexuate 1 6 ou de rezisten .

Dunare
Duntor polifag, acest afid poate ataca i culturi de orz sau sorg
Afidele neap diferitele pri ale plantei, producnd la locul de
nepare pete decolorate care ulterior devin roii
In cazul unor atacuri medii plantele devin firave, cu paniculele mai
mici
In caz de atacuri puternice boabele nu mai germineaz, iar uneori
cerealele se pot usca cu totul
Saliva afidului conine substane toxice care distrug clorofila i
afecteaz structura celulelor vegetale

Combatere
Distrugerea samulastrei i semnatul la epoca optim
Folosirea de soiuri rezistente, iar ca tratamente chimice Sinoratox
35 CE, Carbetox 37 CE
Specii care atac acest afid: Coccinella septempunctata
(Coleoptera), larve de diptere sirfide sau himenoptere parazitoide ca
Lysiphlebus testaceiceps sau Lysiphlebus tritici

Zabrus tenebrioides Goeze gndacul ghebos


Talia adultului este de 14 16 mm, corpul fiind alungit, convex, de
culoare neagr. Capul este ortognat, spre deosebire de situaia de la alte
carabite. Antenele, tibiile i tarsele picioarelor sunt rocate, femurele fiind
brune
Pupa este liber, de culoare alb-cenuie, atingnd 18-20 mm
lungime. Larvele ating 30-35 mm lungime, sunt subterane
Oule sunt ovoidale, de 2 2,5 mm, de culoare alb-lptoas
Dezvolt o singur generaie anual; Iernarea se face ca larv

Primvara, larvele se hranesc cu frunzele tinere ale plantulelor de


gru, pe care le trag n galerii spate lng acestea (larvele sunt lucifuge)
Transformarea n nimf are loc n sol, la adncime de 20 30 cm
Adulii, hidrofili i lucifugi n cea mai mare parte a vieii lor, apar
dup 12 30 de zile
Adulii la nceput sunt nocturni i se hrnesc pe seama boabelor
tinere. Ulterior devin diurn i pot fi observai pe spice, n zilele clduroase
i nsorite.
Ulterior recoltrii cerealelor, aduli intr n diapauz estival (n sol la
o adncime de 30 cm), pn la sfritul lunii august sau nceputul lunii
septembrie, cnd adulii apar din nou i are loc i mperecherea
Femelele depun ponta n sol (80 100 de ou, ealonat, din
septembrie pn n octombrie ), la o adncime de circa 18 cm
Dezvoltarea oului dureaz 8-10 zile
Larvele i sap galerii n jurul gramineelor hrnindu-se cu frunzele
acestora; In momentul n care se instaleaz frigul, larvele se ngroap n
sol la 20 30 cm adncime, unde hiberneaz
Dunare
Larvele se hrnesc doar cu frunzele plantelor tinere de cereale,
Adulii consum boabele n lapte i cear din spice
Pagubele produse de larve sunt mult mai mari comparativ cu cele
produse de adult.
Atacul se recunoate uor dup faptul c larvele nu consum
nervurile frunzelor, care rmn la baza plantei ca nite ghemotoace
fibroase
Adesea larvele pot distruge planta n ntregime
Cerealele atacate de aceast specie sunt nu numai grul ci i secara
i orzul.
Combatere.
Practicarea culturilor n asolamente.
Tratarea seminelor cu FB 7 sau Tirametox 88

Ca dumani naturali sunt citate larvele dipterului tachinid Vivania


cinerea care pot parazita 30-40% din larvele de Zabrus
In cazul unor ani cu precipitaii abundente, larvele sunt distruse pe
cale natural de ciuperca Beauveria bassiana

f) Soarecele de camp Microtus arvalis (RODENTA Cricetidae)


Este raspandit in Europa Centrala, ajungand pana in Siberia.In tara
se intalneste in toata zona de stepa si silvostepa, si in regiunile din
Carpati.

Descriere. Soarecele are corpul de 10-15cm lungime, coada de 3-4


cm; dorsal brun roscat, lateral cu o dunga alba galbuie, ventral cenusiu
deschis.Urechile egale cu jumatate din lungimea capului.Picioarele cenusii.
Biologie si ecologie. Se inmulteste de 4-7 ori pe an, de fiecare data
femela da nastere la 5-8 pui.Ierneaza animale adulte, fara sa hiberneze,
fiind active atat ziua cat si noaptea.In martie-aprilie femela naste pui, pe
care ii alapteaza 2-3 saptamani, dupa care acestia devin independenti in
grup.Dupa 2-3 luni, cand devin adulti si acestia se reproduc.In functie de
existenta hranei, soareci isi schimba locurile.
Regim alimentar si daunare. Soarecele este un animal polifag,
hranindu-se cu cele mai diferite plante.Biotopurile preferate sunt pajisitle
permanente, culturile de leguminoase perene si cele de cereale.El ataca
partile aeriene si cele subterane ale plantelor, cele mai mari pagube
cauzand semanaturilor de cereale abia rasasite, trifoistilor si lucernierelor
si pajistilor.Pagube cauzate de soareci sunt in functie de densitatea
populatiilor, de natura culturilor si de perioada de atac.La semanaturile de
cereale daunarile apar si in perioada de iarna la o populatie de 50-100
indivizi/ha. (PETANEC, D., 2000)

5. Buruienile din cultura de grau

1. BILDERDYKIA CONVOLVULUS hrisca urcatoare.


Planta matura are radacina pivotanta care ajunge pana la 80 cm
adancime.Tulpina este subtire, aspra, volubila in sensul acelor de
ceasornic.Frunzele petiolate, alterne, au limbul ovat acuminat si baza
cordat-sagitata.Florile mici, grupate cate 3-5 la un loc, cu perigonul format
din 5 tepale verzui, uneori roz.Fructele sunt achene trimuchiate.Frecventa
in toata tara.
2. ATRIPLEX PATULA loboda.
Planta anuala cu radacina pivotanta, subtire.Tulpina erecta,
ascendenta sau culcata de 30-100 cm inaltime.Frunzele sunt petilate,
dintate.Florile unisexuate, grupate in glomerule reunite apoi in spice
erecte, laxe.Fructul achena acoperit de cele doua bracteole.Specie
raspandita in toata tara.
3. AGROSTEMA GITHAGO neghina.

Planta anuala cu radacina pivotanta, de 60-80 cm adancime, tulpina


erecta, simpla sau ramificata dicotomic in partea superioara.Frunze opuse,
liniar-lanceolate, sesile si vaginate spre baza.Intreaga planta este alipit
paroasa.Florile sunt mari, rosii, hermafrodite, grupate in cime
dicaziale.Caliciu alcatuit din 5 sepale unite formand un tub terminat cu 5
lacinii foliacee.Fructul este o capsula denticulata.Buruiana caracteristica
semanaturilor de cereale paioase.Este frecventa in toata tara.
4. PAPAVER RHOEAS mac rosu.
Planta anuala, cu radacina pivotnata, tulpina inalta de 20-90 cm,
simpla ori ramificata, patent-paroasa.Frunzele bazale sunt petiolate, setosparoase.Florile solitare, terminale, nutante in boboc.Fructul este o capsula
poricida glabra.Comuna in toata tara.
5. SINAPIS ARVENSIS mustar salbatic.
Planta anuala cu radacina pivotanta prevazuta cu numeroase
radicele.Tulpina cilindrica sau putin striata, ramificata, acoperita cu peri
aspri.Toate frunzele sunt des si aspru paroase.Florile galbene sulfurii,
grupate in raceme.Fructele sunt silicve.Specie mezofila pana la
mezoxerofila, segetala si ruderala, frecventa in toata tara.
6. RAPHANUS RAPHANISTRUM ridichioara.
Planta anuala cu radacina pivotanta, tulpian cilindrica sau muchiata,
aspru-paroasa.Florile mari, divers colorate.Fructele sunt silicve.Specie
mezofila, raspandite intoata tara, mai rar in zona de stepa.
7. VICIA SATIVA mazariche de primavara.
Planta anuala, cu radacina pivotanta, ramificata cu nodozitati.Tulpina
este agatatoare sau taratoare, paroasa.Frunzele paripenat compuse.Florile
zigomorfe, hermafrodite.Fructul pastaie.Specie mezofila, raspandita ca
buruiana in semanaturi.
8. GALIUM APARINE turita.
Planta anuala, radacina pivotanta, tulpina de 30-150 cm inaltime,
agatatoare sai taratoare.Frunze grupate cate 6-9 in verticil.Inflorescenta
axilare, multiflore.Fructul este o diachena.Comuna, uneori abundenta in
zona de campie pana la cea montana, invadeaza adesea culturile de
cereale si prasitoare.

9. CENTAUREA CYANUS albastrita.


Planta anuala, terofita, radacina pivotanta, tulpina dreapta,
muchiata.Fructele
sunt
achene,
cenusii,
cu
suprafata
fin
paroasa.Raspandita in toata tara, prin culturi in special cereale.
10. AVENA FATUA ovaz salbatici.
Planta anuala, terofita, cu radacini fasciculate, tulpina inalta de 60180 cm.Frunze liniare cu ligula mare, oblica.Inflorescenta, un panicul
piramidal.Frecventa in zona de campie si deluroasa in toata tara, in culturi
de cereale. (MANOLIU, AL.,1996)

6. Combaterea nechimica si chimica a daunatorilor,


bolilor si buruienilor din cultura de grau

1. Metode nechimice

Metode agrofitotehnice

Rotatia culturilor. Datorita cerintelor mari de cereale necesare pentru


hrana animalelor dar si a oamenilor, ponderea culturilor de grau, porumb
si orz a devenit mare incat rotatia nu se mai poate respecta.
Pe langa aceasta, in ani cu conditii climatice de seceta prelungita
toamna sau perioade in care timpul nu permite pregatirea terenului dupa
alte culturi, se apleaza la miristile de cereale paioase care au fost lucrate
in vara pentru insamantarea graului.Asfel s-a cultivat grau timp de 3-4 ani
consecutiv pe acelasi teren.
Ca efect s-au inmultit simtitor agentii patogeni favorizati de
monocultura, cum sunt: Fusarium roseum f.cerealis cu varietatile
gramineum, culmorum si avenaceum precum si Rhizoctonia solani, etc.

De mentionat ca nici efectul rotatiei nu poate in orice situatie, sa


reduca gradul de raspandire a agentilor patogeni si daunatori, deoarece
conditiile climatice mai pot favoriza raspandirea lor.
Plantele premergatoare pot influenta in anumite limite starea de
sanatate a culturilor.
Graul cultivat dupa el insusi sau dupa alte cereale paioase
favorizeaza raspandirea si permanentizarea ciupercii Ophiobolus graminis
ce se manifesta cu maximum de intensitate in anii 2 si 3 de monocultura,
producand diminuarea productiei cu 50-60%.
Speciile de Fusarium sunt favorizate de monocultura de grau sau
succesiunea orzului, care duce la cresterea rezervei de inocul in sol in
masura foarte mare.Diferitele specii de Fusarium sunt influentate si de
conditiile climatice specifice.
Clamidosporii de Tilletia controversa permanentizeaza in sol pana la
7 ani, dar gradul de infectie este dependent si de data semanatului,
adancimea de semanat, etc.
Larvele si adultii gandacului ghebos Zabrus tenebrioides ajung la
densitati mari in solele de grau dupa cel putin 2 ani de monocultura cu
cereale paioase.
Porumbul ca premergatoare pentru grau nu are decat un numar
redus de agenti patogeni comuni cu graul .
Dintre daunatori numai cei polifagi (viermi sarma sau larvele de
buha semanaturilor si scarbeide) pot ataca graul in rotatia cu porumbul.
Leguminoasele pentru boabe (mazare, fasole, soia) nu au agenti
patogeni si daunatori comuni decat cu totul sporadic.
Plantele industriale (floarea soarelui, sfecla, cartoful, tutunul, inul,
canepa) au comuni cu graul numai daunatorii polifagi, fiind considerate
bune premergatoare pentru grau.
Leguminoasele perene (lucerna, trifoiul), ierburile perene au relativ
putine boli comune cu graul.
Starea fitosanitara a semintei. Prin seminte se pot transmite multi
agenti patogeni fie ca se gasesc localizati in interiorul acestora, fie le
exterior.Din prima categorie fac parte agenti ca virusul indungarii graului,
Septoria nodorum, Ustilago tritici, iar din cea de a doua, speciile de Tilletia,
Fusarium, etc.

Plosnitele cerealelor si tripsii inteapa semintele, acestea devin


sistave si deci necorespunzatoare pentru semanat.
La amplasarea culturilor semincere se tine seama ca pe solele unde
a fost atac de malura pitica sa nu se insamanteze grau pentru samanta.
Tratarea semintelor. Samanta se trateaza obligatoriu inainte de
semanat, folosindu-se produse specifice in functie de agentul patogen sau
se utilizeaza produse complexe (fungicide si insecticide).
Impotriva malurei comune si a fusariozei se foloseste preparatul
Criptodin conditionat sub forma de pulbere.Malura pitica se combate prin
tratarea cu produse pe baza de hexaclorbenzen (HCB) 3 kg/tona.
Taciunele zburator se combate prin tratamente pe baza de carboxina
(Vitavax 75) 1 kg/tona.
Semanatul. Efectuarea corecta a lucrarilor de semnat contribuie in
mare masura la asigurarea starii sanitare normale a culturi.
Epoca de semanat acesta difera de la o zona la alta din cauza
climei.Daca graul este semant in afara epocii atunci se inregistreaza un
risc crescut de atac al agentilor patogeni sau daunatorilor.
Graul de toamna semanat prea devreme, este atacat in proportie
mai ridicata de malura comuna.Semanatul prea timpuriu al graului de
toamna duce si la atacul mustelor cerealelor, a ciocoritei graului si a
afidului Schizaphis graminum.
Adancimea de semanat - la graul semanat superficial la 3-4 cm are
loc infectia cu malura pitica.
Densitatea de semanat in lanurile dese aeratia nu este suficienta,
se creeaza un microclimat mai umed, prielnic agentilor patogeni ce produc
boli de radacini si baza tulpini sau boli foliare grave.
Irigarea culturilor poate duce la favorizarea atacului unor agenti
patogeni si daunatori, numai in masura in care factorul apa nu este bine
corelat cu cantitatea de ingrasaminte administrate culturii, cu temperatura
solului si aerului, cu densitatea culturi.
Cantitatea de apa in exces la irigarea de aprovizionare toamna
inainte de insamantare, poate duce la intensificarea atacului de
Cecosporella, Rhizoctonia si Fusarium.
Folosirea ingrasamintelor minerale si organice. In experienta cu azot
mineral s-a constatat ca el favorizeaza atacul ciupercii Erysiphe graminis,

iar aplicarea lui in complex cu fosforul si potasiul atenueaza gradul de


atac.
Rolul lucrarilor solului. Lucrarile au ca scop curatarea terenului, rol
fitosanitar, pri incorporarea adanca sub brazda a resturilor de plante pe
care se gasesc numerosi agenti patogeni in diferite stadii de viata activa
sau latenta.
In sol resturile de plante incorporate adanc sunt supuse actiunii de
descompunere a microflorei, iar antagonistii distrug agentii patogeni fara a
mai fi necesare masuri de combatere chimica. (HATMAN, M., 1980)

Soiuri si hibrizi rezistenti

Din partea amelioratorilor au existat totdeauna preocupari pentru


crearea de soiuri rezistente, dar acestea adesea formate intr-o anumita
tara sau zona climatica, introduse in alte zone geografice, cu un alt
spectru de rase a agentilor patogeni, s-au manifestat ca sensibile si au
suferit pierderi insemnate, fiind retrase din cultura.
Un asemenea exemplu il constituie soiurile: Concho, Wichita,
Pawnee, Ponca, importate din S.U.A care la noi au fost grav atacate de
rugina galbena in anii 1960, 1961, 1967.
La fel soiurile Triumf, Skorospelka, Rusalka au suferit de atacul de
fusarioza.
In prezent dintre soiurile nou create in tara au comportare buna fata
de boli: Dacia, Excelsior, Favorit, Lovrin-10, Lovrin-13, Aurora, Olt,
Moldova, Ceres. Diana, etc.
Dar soiurile pe langa calitatea lor intrinseca de rezistenta genetica
mai pot fi influentate si de alti factori ce le modifica aceasta structura.
(HATMAN, M.M 1980)

Metode mecanice si fizice

Metodele mecanice de combatere a daunatorilor constau in


colectarea directa a insectelor si larvelor sau izolarea acestora prin

mijloace mai simple ori de un nivel mai ridicat de tehnicitate.Se practica


captarea insectelor, aplicarea de braie capcane ori inele cleioase.
Un exemplu este cel de capturare mecanica a carabuseilor sau a
altor insecte de pe culturi, utilizand in acest scop aparate tractate, care
functioneaza pe principiul pieptanarii plantelor.Aparatul Boguleanu
serveste pentru adunarea plosnitelor cerealelor.
Momelile capcane sunt alimente preferate de un daunator sau altul
si care se imprastie sau se instaleaza pe locurile unde activitatea
daunatorilor este mai intensa.Impotriva coropisnitei, viermilor sarma, s.a,
momelile se raspandesc pe terenurile infestate, la anumite distante sub
forma de gramezi
Curse mecanice pe diferite modele, frecvent vanatoresti, pentru
capturarea rozatoarelor de camp si din magazii.
Metodele fizice utilizate sunt: temperatura, focul, lumina si razele X,
si .
Temperaturile ridicate sau scazute pot fi folosite in cazul depozitelor,
magaziilor pentru combaterea unor daunatori.
Focul are ca scop distrugerea resturilor de plante ramase pe
camp.Se recomanda arderea miristei la un atac foarte outernic de viespea
paiului sau la o infestare cu plosnitele cerealelor.In acest caz, dupa ardere
urmeaza o aratura imediata.
Utilizarea ultrasunetelor se aplica in cazul depozitelor, magaziilor de
grau si are ca scop eliminarea roizatoarelor. (HATMAN, M., 1980)

Metode biologice

In cazul graului, combaterea biologica se imparte in mai multe


categorii:
cu
ajutorul
speciilor
de
animale,
prin
utilizarea
microorganismelor, prin autocidie, cu ajutorul substantelor biologic active.
Combaterea cu ajutorul zoofagilor zoofagi sunt animale care se
hranesc cu alte animale, si inspecial cu daunatori.Cei mai importanti
entomofagi pentru combaterea biologica sunt viespile oofage din genul
Trichogramma.Acestea u avantajul ca opresc de la inceput atacul , spre
deosebire de parazitii si pradatori larvelor, care actioneaza dupa ce
acestea au inceput sa manance.

Trichogramma
este recomandat in combaterea urmatorilor
daunatori la grau: buha semanaturilor (Agrotis segetum), sfredelitorul
porumbului (Ostrinia nubilalis), etc.
Se mai urmareste stabilirea gradului de parazitare a oualor de
plosnite de catre speciile ovifage; lucarea se executa in cursul lunilor maiiunie, pentru a decide daca mai este nevoie de interventie cu produse
insecticide sau nu.
Inmultirea in laborator a ovifagilor plosnitelor cerealelor (Asolcus
spp., Trisolchus, Microphanurus) si raspandirea lor in natura, in perioada
depunerii in masa a oualor de catre insecta gazda.
Combaterea microbiologica se realizeaza cu ajutorul virusurilor
entomopatogene, bacteriilor, ciupercilor entomopatogene si nematozilor.
Bacteriile au un mare rol in reducerea populatiilor de
daunatori.Bacillus thuringiensis este o baterie entomopatogena care se
poate cultiva pe medii nutritive. In instalatii speciale, pentru obtinerea de
preparate cu puternica actiune fata de insecte.
In Romania , la Calafat, s-a produs preparatul Thuringin 6000, care
este utilizat in culturile de cereale.
Ciuperca Beauveria bassiana parziteaza numeroase insecte.Din
cultivarea acesteia pe medii nutritive se obtine preparatul metarizin care
contine sporii si miceliul ciupercii Metarrhizium anisopliae si este eficacee
in combaterea unor insecte tropicale si a carabuseilor cerealelor.
Autocidia este metoda de combatere a daunatorilor care se bazeaza
pe principiul utilizarii masculilor sterili.
Biopreparatele sunt produse al caror principiu activ il constituie
microorganismele entomopatogene sau produsele lor metabolice.Pentru o
cultura buna trebuie sa fie favorizata dezvoltarea epizootiilor, inmultirii
dusmanilor naturali ai daunatorilor, in special a virusurilor (Vagoaia virus)
si ciupercilor (Beauveria spp.), care infesteaza larvele de elateride,
melolontinensi ale gandacului ghebos; a dipterelor Hylemyia lateralis si
Phasia
crassipennis,
care
paraziteaza
plosnitele
cerealelor;
a
himenopterelor Asolcus spp., care paraziteaza ouale plosnitelor cerealelor,
s.a. (HATAMAN, M., 1980)

Metode chimice

In urmatorul table sunt prezentate principalele insecticide admise in


UE si folosite in combaterea daunatorilor din culturile de grau:
Tabel nr.1
Nr.crt.

Grupa

Insecticid

Daunator

Doza

Organofosforice

ACTELLIC 50EC

Haplothrips

2,4l/ha

de contact si
ingestie

(pirimifosmetil 500g/l)

tritici (tripsul
graului)

DIMEZYL 40EC

Eurygaster
spp. (plosnita
cerealelor)

3,0l/ha

Eurygaster
spp. (adulti)

2,0l/ha

Eurygaser
integriceps
(plosnita
cerealelor)

3,0l/ha

Eurygaster
spp.

1,0kg/ha

(DIMETOAT 400G/L)
DUISBAN 480EC
(clopirifos 480g/l)
NOVODIN 40EC
(dimetoat 400g/l)

ONEFON 90
(triclorifon 90%)

PESTAN 48 EC
(clorpirifos 480g/l)

PYRINEX 25 ME
(clorpirifos 250g/l)
RELDAN 40EC
(clorpirifosmetil 400g/l)
SUMITHION 50 EC
(fenitration 50%)
2

Organofosforice

DIMEVUR 42,5

sistemice

(dimetoat 42,5%)

PERFECTION CE 40

Zabrus
tenebroides
(gandacul
ghebos)

2,5l/ha

Eurygaster
spp.

Eurygaster
spp.

1,5l/ha

Aphis spp.
(afide)

0,1%/ha

Eurygaster
spp.

3,0l/ha

Schizaphis
graminum
(paduchele
verde)

0,85l/ha

Aphis spp.

1,0l/ha

Eurygaster
spp.

3,5l/ha

Eurygaster
spp.

3,0l/ha

Eurygaster
spp.

0,1l/ha

Eurygaster
spp.

100ml/ha

Eurygaster
spp.

0,1l/ha

Anisoplia spp.
(carabusei
cerealelor)

0,1l/ha

(dimetoat 40%)
SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%)
SINORATOX 40 CE
(dimetoat 40%)

Pietroizi de
sinteza

AGROTHRIN 10 EC
(cipermetrin 10%)
ALFAMETRIN 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l)
CIPERTRIN 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l)

FASTAC 10 CE

Eurygaster
spp.

0,1l/ha

Eurygaster
spp.

0,1l/ha

Eurygaster
spp.

0,07kg/ha

REGENIT 200 SC

Eurygaster
spp.

0,075l/ha

ALPHA COMBI 26,25

Eurygaster
spp.

0,5l/ha

SINORATOX PLUS
(dimetoat
300g/l+cipermetrin 5g/l)

E.integriceps

(alfacipermetrin 100g/l)
FURY 10 EC
(cipermetrin 100g/l)
4

Diverse

ACTORA 25 WG
(thicimetoxan 25%)

Amestecuri

1,8l/h
a

In tabelul urmator sunt prezentate o serie de erbicide folosite in


combaterea buruienilor: (BORCEAN, A., 2002)
Tabel nr.2
Erbicidul

Doza/h
a

Specificari

SDMA 33

Combate buruienile dicotiledonate si perene.

SDMA 50

Combate buruienile dicotiledonate si perene.

OLISTAN EXTRA

Combate buruienile rezistente la SDMA.

LOGRAN 75 WG

0,01

Combate buruieni rezistente la SDMA.

MUSTANG

Combate buruieni dicotiledonate anuale si


perene.

CERLIT

Combate buruieni dicotiledonate, Galium,


Convolvulus.

DMA 6

0,8

Combate intreg spectrul de buruieni, Apera


spica venti (70%).

PUMA SUPER

0,8

Combate Avena fatua si Apera spica venti.

COUGAR

1,3

Combate Avena fatua, A.s.venti si

dicotiledonatele anuale.

Urmatorul tabel cuprinde fungicide si bactericide utilizate pentru


combaterea bolilor: (BORCEAN, A., 2002)
Tabel nr.3
Produsul
BAVISTIN FL SC

Boala

Doza

Fainarea cerealelor

0,6 l/ha

TOPSIN M 70

Fainarea cerealelor

1 kg/ha

BRAVO 75 WP

Rugina bruna a
cerealelor

2 kg/ha

IMPACT 125 SC

Septorioza graului

1 l/ha

MIRAGE 45 EC

Boli foliare si ale


spicului

1 l/ha

TANGO

Boli foliare si ale


spicului

0,6 l/ha

TIOMAN V PU

Fainarea, rugina

3 kg/ha

Nr.cr
t.

Daunatorii de
combatut

Masuri de prevenire
si combatere

Haplothrips sp.
Eurygaster sp.
Zabrus
tenebioides
Anguina tritici

-rotatia culturilor

Produsul:
doza/ha;
conc.%

Timpul de
aplicare

Toate speciile
daunatoare

-fertilizarea
solului

Eurygaster sp.
Haplothrips sp.
Cephus
pigmaeus

Opomyza
florum

Ingrasaminte
organice si
minerale

Inainte de
semanat

-soiuri rezistente:
Ceres,
Diana,
Odeskaia, Priboi,
Ble

-epoca
semanat

Epoca
optima in
toamna

de

Delia coarctata
Oscinella sp.

Epoca
optima in
primavara

Chlorops
pumilionis
Oscinella sp.
5

Zabrus
tenebrioides

-tratarea semintelor

Yurta 246 FS
2l/t

Agriotes sp.

Inainte de
semnat

Couisev 350
FS 10-15l/t

Anoxia villosa
Diptere

Paucho 600
FS 8-10l/t

Microtus arvalis

Pancho 600
FS 4l/t
6

Zabrus
tenebrioides

-tratament pe rand

Agriotes sp.

Actara 25 WG
0,07-0,1g/ha

Odata cu
semnatul

Karate Zeon
0,15l/t

Scotia sagetum

Biscaya 240
OD 0,2l/ha

Opomyza
florum

Proteus 110
OD 0,4l/t

Delia coarctata
Oscinella sp.
7

Zabrus

-erbicidare

Roundup

In faza de

tenebrioides

antigramineica

5kg/ha

impaiere

Trissolcus sp.

La
depunerea in
masa a
oualor

Delia coarctata
Oscinella sp
8

Eurygaster sp.
Aelia sp.

Eurygaster sp.

-combatere
biologica

-combatere chimica

Aelia sp.

10

Zabrus
tenebrioides

-recoltarea la timp

100.000
exemplare, in
2 reprize
Furadan 5G
20kg/ha

Toamna
tarziu, in
locurile de
iernare

La epoca
optima

Dupa
recoltare

In toamna

-evitarea scuturarii

Microtus arvalis
11

Haplothrips sp.
Agriotes sp.

-dezmiristire
-aratura de vara

Anoxia sp.
Diptere
Anguina tritici
12

Toate speciile

-aratura de toamna

7. Agricultura ca factor poluant al mediului


Agricultura, alaturi de industrie poate deveni una dintre sursele importante de
agenti poluanti cu impact negativ asupra calittii mediului ambiental prin degradarea sau chiar
distrugerea unor ecosisteme. Astazi, este practic unanim acceptat faptul ca agricultura
intensiva poate conduce la poluarea solului si a apei prin utilizarea excesiva a ingrasamintelor,
a pesticidelor, a apei de irigatie necorespunzatoare calitativ si cantitativ, in special pe
terenurile arabile excesiv afanate prin diferite lucrari.
Agentii poluanti, respectiv substanele toxice si/sau nocive, se pot acumula in cantitati
ce depasesc limitele maxim admisibile, atat in sol, cat si in apele de suprafata si subterane.
Printre acesti agenti poluanti se regasesc: reziduurile zootehnice, namolurile orasenesti (de
canalizare si menajere), namolurile provenite de la procesarea sfeclei de zahar, a inului si

canepii, a celulozei etc, care pot contine peste limitele maxim admisibile metale grele,
substante organoclorurate din clasa HCH i DDT, triazine, compusi ai azotului si fosforului
(nitrati si fosfati) etc, dar si diferiti agenti patogeni.
Printre consecintele nocive ale acestor substante mentionam in mod special efectele
cancerigene si mutagene, acumularea in verigile lantului trofic, toxicitate mare etc, toate
contribuind la perturbarea grava a echilibrului natural.
Nitratii pot genera nitriti care in cantitati mari au efecte nocive asupra sanatatii umane.
De asemenea, daca fosfatii si nitratii ajung pe diferite cai in apele statatoare, contribuie la
producerea i intensificarea procesului de eutrofizare, care, in final, determina degradarea
acestora si distrugerea partiala sau chiar totala, a faunei prin eliminarea oxigenului si formarea
unor compusi chimici nocivi.
Irigatia si drenajul incorect, asociate cu alte practici necorespunzatoare (monocultur
sau asolamente de scurta durata, afanare excesiva a solului cu precadere prin lucrari
superficiale numeroase, nerespectarea perioadelor optime de lucrabilitate si traficabilitate a
solului etc, lucrarea solului pe terenurile situate n panta din amonte in aval etc) la care se
mai adauga o gestionare si utilizare necorespunzatoare a terenurilor agricole si o folosire
irationala a fondului forestier, determina aparitia si intensificarea degradarii fizice a solului
prin procese ca: destructurarea, compactarea, mistificarea, eroziunea eoliana si hidrica,
contribuind in acest mod i mai mult la sensibilizarea, favorizarea si accentuarea poluarii, pe
diferite cai, a principalelor componente ale mediului nconjurtor.

Concluzii

Graul este un aliment esential pentru om si animale, de aceea


pentru a avea o recolta buna si pe care sa o putem valorifica trebuie sa se
respecte metodele de combatere integrata.In cadrul combaterii integrate
se pun in aplicare atat metode nechimice cat si cele chimice.
Prin aplicarea combeterii integrate se obtin urmatoarele beneficii:
-

protectie eficienta a plantelor;


siguranta alimentara si produse de calitate;
reducerea riscului de poluare a apelor;
mentinerea biodiversitatii;
reducerea costurilor

Varietatea si rotatia culturilor, metode de cultura si dezvoltare a


conditiilor de viata pentru pradatorii si parazitii biologici.
Prin aplicarea diferitelor scheme de rotatie a culturilor agricole, ciclurile
de viata ale daunatorilor, bolilor si buruienilor se rup, reducand astfel

impactul acestora.
Rotatia culturilor agricole permite folosirea diferentiata a categoriilor de
terenuri dintr-o exploatatie agricola, asigurand mentinerea si sporirea
fertilitatii naturale a solurilor.
Rotatia culturilor are si o importanta componenta economica intrucat
favorizeaza planificarea anticipata a celor mai bune practici agricole:
sistemul de lucrare al solului, aplicarea ingrasamintelor, amelioratorilor de
sol, protectia plantelor impotriva agentilor agresivi (inclusiv a buruienilor),
recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate).
Odata cu pastrarea prin fertilizare a nivelului optim al elementelor
nutritive in sol, se poate limita atacul unor agenti fitopatogeni sau altor
organisme daunatoare.
Un alt aspect important pentru aplicarea combaterii integrate ese
acela al contaminatilor alimentari de origine biologica, formati in timpul
vegetatiei de catre agenti fitopatogeni
Procedurile de protectie a plantelor impotriva organismelor
daunatoare devenind o componenta majora a tuturor ghidurilor de buna
practica agricola.
Ca si metode nechimice, am enumerat pe cele biologice ( cu
ajutorul speciilor de animale, microorganisme, etc), agrofitotehnice ( este
cel mai des utilizata), fizice si mecanice.Metodele agrofitotehnice se refera
la tehnologia de cultura si tine cont de respectarea modului de cultivare a
graului.In cazul nerespectarii acestor norme cultura va fi compromisa.
Metodele chimice sunt utilizate in combaterea bolilor, daunatorilor si
buruienilor.De preferat este sa nu se apeleze la aceasta metoda decat
atunci cand cele nechimice nu ne pot ajuta in combatere.
Prin aplicarea metodelor de combatere integrata si respectarea cu
strictete a tuturor etapelor, vom obtine o cultura cu rezultate bune.

BIBLIOGRAFIE

1. Borcean, I. si colab. Cultura si protectia integrate a cerealelor, Ed. de Vest,


Timisoara, 2004.
2. Hatman, M. Protectia plantelor, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
3. Manoliu, A. si colab. Buruienile si culturile agricole si bolile lor, Ed.Ceres,
Bucuresti, 1996.
4. Parsan, P. si colab. Fitotehnie, Ed.Eurobit, Timisoara, 2006.
5. Petanec, D. si colab. Entomologie Agricola si horticola, Ed. Mirton, Timisoara,
2000.
6. Popescu, G. Tratat de patologia plantelor, vol.II agricultura, Ed.Eurobit,
Timisoara, 2005.
*** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi folosite in Romania,
Bucuresti.