Sunteți pe pagina 1din 41

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Modele de aproximare neliniare Calcule matematice i aplica ii

Toat cunoa terea noastr î i are originea în percep iile noastre. Leonardo da Vinci Nu se poate prevedea limitele cunoa terii i previziunile tiin ifice. Dimitri Ivanovici Mendeleev tiin a reprezint cunoa terea organizat .În elepciunea reprezint via a organizat . Kant

1. Concepte matematice:

variabile

puncte de extrem ale functiilor reale cu mai multe

2. Modele neliniare: modelul matematic al regresiei, calcule matematice si aplicatii

Puncte de extrem ale functiilor reale de mai multe variabile: suport matematic si suport software

Preliminarii argumentative In domeniul stiintific, un cercetator sau un specialist foloseste teorii, metode si tehnici din domeniul matematicii in studiul diverselor fenomene si procese pe care le studiaza si le analizeaza. Utilizarea si aplicarea acestora depinde de nivelul de pregatirea si de experienta cercetatorului (specialistului). In cercetare si in activitatea profesionala a unui specialist pot aparea probleme a caror rezolvare sa fie foarte complexa. Rezolvarea problemelor complexe necesita programe de cercetare-dezvoltare la care participa mai multi specialisti si cercetatori dintr-o anumita tara sau chiar din mai multe tari. Astazi se pot evidentia multe astfel de exemple numai daca se analizeaza activitatea de cercetare stiintifica din spatiul american sau spatiul european. De exemplu, in perioada 1990-2005 s-au finantat si desfasurat activitati de cercetare pentru întocmirea h r ii genomului uman in cadrul proiectului de cercetare THE HUMAN GENOME . Printr-o simpla cautare a subiectelor pe aceasta tema, se poate observa ca Informatica (Computer Science/Informatics), Bioinformatica (Bioinformatics), Biologia computationala (Computational Biology), Medicina Genetica (Genetic Medicine), Ingineria Genetica (Genetic Engineering), etc. sunt domenii stiintifice importante ce si-au adus contributia la finalizarea h r ii genomului uman. Articolul The Sequence of the Human Genome aparut in anul 2001 in revista Science, vol 291, are un numar foarte mare de autori de la diverse universitati, institute, laboratoare (a se vedea imaginea de mai jos) si este rezultatul unor cercetari in cadrul acestui proiect (The Sequence of the Human Genome, Science, vol 291, pp.1145-1434, 2001, http://cs.brown.edu/~sorin/pdfs/venter2.pdf ). Ca exemplu, printre autori se afla si cercetatori proveniti din Romania:

Prof. Dr. Sorin Istrail se num r printre efii echipelor de cercet tori care au realizat cercetari pentru întocmirea h r ii genomului uman (Sorin Istrail - Professor of Computer Science, and Director of the Center for Computational Molecular Biology at Brown University- are doctoratul la Universitatea din Bucuresti din anul 1979 sub conducerea profesorilor Solomon Marcus si Sergiu Rudeanu; Ref.: Istrail Laboratory - www.brown.edu/Research/Istrail_Lab/,

http://cs.brown.edu/~sorin/, sorin-istrail.html ).

http://mvlada.blogspot.com/2011/07/professor-

1

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

De asemenea printre autori se afla si Liliana Florea absolventa de informatica la Universitatea din Bucuresti (Liliana Florea - Assistant Profesor at Center for Bioinformatics and Computational Biology, McKusick-Nathans Institute of Genetic Medicine, Johns Hopkins University School of Medicine University of Maryland School of Medicine; Ph.D., Computer Science and Engineering (2000) Penn State University; M.Sc., Computer Science and Engineering (1998) Penn State University; B.S., Computer Science (1994) University of Bucharest, Romania; Ref.: http://www.cbcb.umd.edu/~florea/).

Romania; Ref.: http://www.cbcb.umd.edu/~florea/ ). (Ref.: The Sequence of the Human Genome, Science, vol 291,

(Ref.: The Sequence of the Human Genome, Science, vol 291, pp.1145-1434, 2001 http://cs. brown.edu/~sorin/pdfs/venter2.pdf)

2

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Extreme ale functiilor reale de mai multe variabile

Functiile de mai multe variabile reale definite pe spatiul n-dimensional

R

n

{(

x

1

,

x

2

,

,

x

n

)

|

x

i

R i

,

cu valori reale sunt functii de forma

f

D

:

R

n

R

1,2,

,

n

}

si se numesc functii reale de n variabile reale. Teorema urmatoare arata ca daca

f

D

:

R

n

R

este o functie reala de n variabile reale cu proprietatea ca are derivate partiale de ordinul 2 mixte si acestea sunt continue, atunci ordinea in care se face derivarea partiala nu influenteaza rezultatul final.

Teorema 1 (Criteriul lui Schwartz). Fie f

reale. Daca f are derivate partiale de ordinul 2 mixte si acestea sunt continue, atunci are loc egalitatea

:

D

R

n

R o functie reala de n variabile

2

f

x

i

y

j

2

f

x

j

x

i

,

i

,

j

{1,2,

,

n

}

.

Punctele stationare sau critice ale unei functii reale de n variabile reale, daca exista, au propietatea ca anuleaza derivatele partiale de ordinul I ale functiei.

Definitia 1. Fie f

, se numeste punct stationar (critic) al functiei f, daca f are derivate partiale de ordinul in acest punct si acestea sunt nule, adica

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale. Un punct

a

(

a

1

a

2

,

,

a

n

)

D

R

f

x

i

(

a

1

,

a

2

,

,

a

n

)

0,

i

{1,2,

,

n

}

.

I

Punctele de extrem local ale unei functii sunt punctele de minim local, respectiv de maxim local si au propietatea din urmatoarea definitie.

Definitia 2. Fie f

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale. Un punct

( se numeste punct de minim (maxim) local punctului a astfel ca

,

a

a

1

,

a

2

,

,

,

n

a

)

n

),

D

(

x

1

,

R

x

2

,

a

al functiei f, daca exista V o vecinatate a

f

(

x

1

,

x

2

,

x

n

)

(

)

f

(

a

1

,

a

2

,

,

x

n

)

V

D

.

Punctele de extrem global ale unei functii exista daca are puncte de minim local, respectiv de maxim local si au propietatea din urmatoarea definitie.

Definitia 3. Fie f

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale. Un punct

3

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

a

(

a

1

,

a

2

,

a

n

)

,

a

n

D

),

(

R

x

1

, se numeste punct de minim (maxim) global al functiei f, daca are loc propietatea

, Evident, punctele de extrem global (minim sau maxim) se afla printre punctele de minim local, respectiv printre punctele de maxim local.

f

(

x

1

,

x

2

,

,

x

n

)

(

)

f

(

a

1

,

a

2

,

x

2

,

,

x

n

)

D

.

Teorema 2. Fie f lui D

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale si un punct interior

a

(

a

1

)

, Daca f are in punctul a un extrem local si admite derivate partiale de ordinul punct, atunci acestea sunt nule, adica

,

,

n

.

a

2

a

D

R

I in acest

f

x

i

(

a

1

,

a

2

,

,

a

n

)

0,

i

{1,2,

,

n

}

.

Conform definitiei 1, acesta teorema arata ca punctele de extrem local ale unei functii se gasesc printre punctele stationare (ctitice). Prin urmare, nu toate punctele stationare (critice) sunt si puncte de extrem local. Teorema 3 ce va fi prezentata in continuare va preciza care dintre punctele stationare (critice) sunt intr-adevar si puncte de extrem local.

Definitia 3. Fie f lui D

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale si un punct interior

a

(

a

1

)

, cu proprietatea ca este un punct stationar (critic) al functiei f. Daca functia f are derivate partiale de ordinul II continue intr-o vecinatate V a punctului a, atunci se defineste Hessianul (matricea Hessian) functiei f ca fiind matricea

,

,

n

.

a

2

a

D

R

Hf a

(

)

A

A

A

11 12

21

A

n

1

A

22

A

n

2

A

A

A

1 n

2 n

nn

, unde A

ij

2

f

(

a

)

x

i

x

j

,

i

,

j

{1,2,

,

n

}.

Hessianul functiei f sau matricea Hessian a unei functii f este o matrice simetrica avand in vedere continutul teoremei 1. Teorema 3 va preciza ce conditii trebuie sa fie satisfacute astfel ca punctele stationare (critice) sa fie puncte de extrem local.

Teorema 3. Fie f lui D

D

:

R

n

R o functie reala de n variabile reale si un punct interior

(

a a

1

,

a

2

,

,

a

n

)

D

R

.

4

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

cu proprietatea ca este un punct stationar (critic) al functiei f. Daca functia f are derivate

se

partiale de ordinul II continue intr-o vecinatate V a punctului considera Hessianul (matricea Hessian) functiei f

a

(

a

1

,

a

2

,

a

,

n

)

Hf a

(

)

A

A

A A

11

21

A n

1

12

22

A

n

2

si minorii principali

A

A

1 n

A

2 n

nn

, unde A

ij

2

f

(

a

)

x

i

x

j

,

i

,

j

{1,2,

,

n

}

adica numerele reale

1

k

A

A

11

21

A

A

12

22

A A

k

1

k

2

A 11

,

2

A 11

A 21

A

A

12

22

A

A

1 k

A

2 k

kk

k

,

,

,

n

A

A

11

21

A

n

1

{1,2,

A

A

12

22

{1,2, A A 12 22

A

n

2

n }

,

A

1 n

A

A

2 n

nn

.

Cu notatiile si conditiile de mai sus au loc urmatoarele:

a) daca

a

punct de minim local pentru functia f (criteriul lui Sylvester);

k

0,

k

{1,2,

n}

, atunci punctul a

(

a

1

,

a

2

,

,

n )

b) daca

1

0,

2

0,

3

0,

,

atunci punctul a

(

a

1

,

a

2

,

,

a

n

D

R

este

)

D

R

este

punct de maxim local pentru functia f;

a

c) in alte cazuri punctul a functia f.

(

a

1

,

a

2

,

,

n

)

D

R

nu este punct de exprem pentru

Aplicatii: puncte de extrem ale functiilor

Aplicatia 1. Sa se determine punctele de extrem ale functiei

Rezolvare. Derivatele partiale de ordinul I ale functiei conduc la sistemul liniar ce are solutia a = (1,2), acesta fiind singurul punct stationar (critic).

f

:

R

2

R

,

f

(

x

,

y

)

x

2

xy y

2

3

y

.

f

x

(

x

,

y

) 2

x

y

0,

f

y

(

x

,

y

) 2

y

x

3 0.

Matricea Hessian a functiei f in punctul a = (1,2) este

5

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Hf a

(

)

A A

11

21

A

A

12

22

2 1

1

2

.

Deoarece

rezulta ca punctul a = (1,2) este punct de minim global si minimul functiei in acest punct este f(1,2)= -3. Pentru a argumenta in plus acest rezultat vom utiliza reprezentarea grafica 3D oferita de programul Graphing Calculator 3D (free edition, versiunea 3.2 by Runiter Company, Canada manager Saeid Nourian) ce se poate descarca de la adresa:

atunci conform criteriul lui Sylvester de la teorema 3,

1

2

0,

2

3

0,

http://calculator.runiter.com/graphing-calculator/download-free-graphing-calculator.htm.

de la teorema 3, 1 2 0, 2 3 0, http://calculator.runiter.com/graphing-calculator/download-free-graphing-calculator.htm . 6
de la teorema 3, 1 2 0, 2 3 0, http://calculator.runiter.com/graphing-calculator/download-free-graphing-calculator.htm . 6

6

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Observatie. Programul ofera pe langa reprezentarea grafica 3D si tabelarea (pasul de discretizare fiind 0.2) functiei pe domeniul ales, de exemplul pentru valori ale lui x, y in intervalul [-5,5]. In felul acesta avem posibilitatea sa verificam faptul ca pentru functia

z:R

2

R, z

x

2

xy

y

2

3y

avem x=1, y=2, z= -3. De asemenea, reprezentarea formei (in acest caz forma este un paraboloid) in spatiul tridimensional (3D) se poate face cu decupare (se utilizeaza butonul Clip) sau nu in functie de optiunea dorita. De exemplu, pentru cazul de mai sus reprezentarea este realizata cu decupare in cubul [-5,5] 3 . In imaginea de mai sus forma apare reprezentata cu o taietura (decupare), deoarece este mai indepartata de planul XOZ, punctul de minim al functiei fiind (x,y) = (1,2), si astfel planul y=5 taie paraboloidul asa cum se vede in imaginile de mai jos. Aceste imagini au fost realizate utilizand facilitatile de rotire a sistemului de axe si implicit a formei reprezentate.

a sistemului de axe si implicit a formei reprezentate. O alta metoda pentru a arata ca
a sistemului de axe si implicit a formei reprezentate. O alta metoda pentru a arata ca

O alta metoda pentru a arata ca punctul a = (1,2) este punct de minim pentru functia f este utilizarea polinomului caracteristic al matricei Hessian corespunzatoare functiei f:

P

(

)

2

1

1

2

2

4

3

(1

)(3

)

.

Radacinile acestui plinom sunt valorile proprii ale matricei si care au valori pozitive. Acest lucru inseamna ca diferentiala de ordinul II a functiei f in punctul a = (1,2) este o forma patratica pozitiv definita si prin urmare punctul a = (1,2) este punct de minim global.

Aplicatia 2. Sa se arate ca exista un punct de maxim si unul de tip a pentru functia

, Rezolvare. Derivatele partiale de ordinul I ale functiei conduc la sistemul neliniar

f

:

R

2

R

,

f

(

x

y

)

x

3

y

3

21

xy

36(

x y

).

7

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

x

y

2

2

7

7

y

x

12

12

0

0

(

x

x

2

y

)(

7

x

y

12

y

7)

0

0

ce are 2 solutii a=(-4,-4) si b=(-3,-3), acestea fiind punctele stationare ale functiei f. Derivatele partiale de ordinul II ale functiei f au expresiile

2

f

x

2

(

x

,

y

)

6

x

,

2

f x y

(

x

,

y

)

21,

2

f

y

2

(

x

,

y

Matricea Hessian a functiei f in punctul a = (-4,-4) este

24

iar in punctul b=(-3,-3) este

A

A

11

21

A

12

A

22

Hf a

(

)

21

21

24

,

)

6

y

.

Hf b

(

)

A

A

11

21

A

A

18

21

12

22

21

18

.

Pentru punctul a = (-4,-4) avem

alternanta semnului) si conform punctului b) al teoremei 3, punctul este punct de maxim local. Valoarea maxima in punctul de maxim este f(-4,-4) = -80.

(are loc

1

18

0,

2

det(

Hf a

(

)

24

2

21

2

0

de maxim local . Valoarea maxima in punctul de maxim este f(-4,-4) = -80 . (are

8

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Graficul 3D de mai sus este reprezentat pe domeniul x, y in [-7,-5] 2 .

(NU are

loc alternanta semnului) si conform punctului c) al teoremei 3, punctul Nu este punct de extrem. Punctul b = (-3,-3) este punct de tip a pentru functia f.

Pentru punctul b = (-3,-3) avem

1

18

0,

2

det(

Hf b

(

))

18

2

21

2

0

Punct de tip a

Pentru o functie de 2 variabile, daca

, atunci punctul

a este punct de tip a pentru

functia f, altfel daca acest determinant este nul, testul nu este

concludent. Vom cosidera functia de

doua variabile z = f(x,y) = x 2 y 2 , atunci pentru reprezentare vom folosi programul Online 3-D Function Grapher ce se poate accesa

de la urmatoarea adresa:

http://www.livephysics.com/ptools/o

. Reprezentarea grafica pentru x,y in intervalul [-1,1], conduce la faptul ca punctul (0,0) este un punct de tip a pentru aceasta functie.

nline-3d-function-grapher.php

2

det(

Hf a

(

))

0

functie. nline-3d-function-grapher.php 2 det( Hf a ( )) 0 NOTA : Acoperisul garii din Predeal este

NOTA: Acoperisul garii din Predeal este o suprafata ce are un punct sa , asa cum se arata in imaginea de mai jos.

un punct sa , asa cum se arata in imaginea de mai jos. Aplicatia 3 .

Aplicatia 3. Sa se determine punctele de extrem ale functiei

f

:

R

2

R

,

f

(

x

,

y

)

xy

2

e

(x

y)

.

Rezolvare. Derivatele partiale de ordinul I ale functiei conduc la sistemul neliniar

f

x

(

x

,

y

)

y

2

(

x

1)

e

(

x y

)

0,

f

y

(

x

,

y

)

xy

(2

y e

)

(

x y

)

0.

ce are 3 solutii si prin urmare se obtin punctele stationare a=(0, 0) , b=(-1, 0), c=(-1, 2).

9

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Derivatele partiale de ordinul II ale functiei sunt:

2

f

(

x

x

2

2

f

x

y

(

,

x

y

)

,

y

)

y

2

y

(

2

f

y

2

(

x

,

y

)

x

(2

(

x

2)

e

(

x

y

)

,

x

4

1)(2

y

y

2

y e

)

(

x

y

)

)

e

(

x

y

)

.

,

Matricea Hessian a functiei f in punctul a = (0,0) este

Hf a

(

)

A A

11

21

A

A

12

22

iar in punctul b=(-1, 0) este

0

0

0 0

, prin urmare nu se poate decide,

Hf b

(

)

A A

11

21

A

A

12

22

0 0

0

2

e

1

,

si prin urmare testul nu este concludent deoarece

Matricea Hessian a functiei f in punctul c = (-1,2) este

1

Hf c

(

) A A

11

21

A

A

12

22

4 0

e

0,

2

0

2 e

,

det(

Hf b

(

))

0

.

si prin urmare testul este concludent, punctul fiind

Sylvester, teorema 3) deoarece

e

1

4

0,

2

det(

punct de minim local (criteriul lui

Hf c

(

))

8

e

2

0

.

Concluzie. In aplicatia de mai sus a rezultat faptul ca sunt exemple cand nu se poate decide asupra naturii punctului stationar al unei functii f (teorema 3). In astfel de cazuri se va utiliza diferentiala a doua a functiei f intr-un punct oarecare (x, y). Astfel, pentru aplicatia de mai sus, diferentiala a doua a functiei f intr-un punct oarecare(x, y) este expresia:

d

2

f

(

x

,

y

)

2 f

x

2

(x, y)dx

2

2

2

f

x

y

(

x

,

y dxdy

)

2 f

y

2

(

x

,

y dy

)

2

.

i) pentru punctul stationar a=(0, 0) diferentiala a doua a functiei f in punctul a=(0, 0) este identic nula, si astfel nu se poate decide asupra naturii punctului stationar. Totusi, se poate aplica definitia punctului de extrem pentru o functie, de aceea se studuiaza semnul cresterii f(x,y) f(0,0) in vecitatea punctului a=(0, 0). Se poate observa ca in vecinatatea punctului a=(0, 0) cresterea

nu pastreaza semn constant in orcare din vecinatatile punctului a=(0, 0). Prin urmare punctul a=(0, 0) nu este punct de extrem local, acesta este un punct de tip a .

f

(

x

,

y

)

f

(0,0)

xy

2

e

(

x

y

)

ii) pentru punctul stationar b=(-1, 0) diferentiala a doua a functiei f in punctul b=(-1, 0) este expresia:

10

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

d

2

f

(

b

)

2

e

dy

2

ce reprezinta o forma patratica negativa, ceea ce arata ca punctul b=(-1, 0) este punct de maxim local al functiei f. iii) pentru punctul stationar c=(-1, 2) diferentiala a doua a functiei f in punctul c=(-1, 2) este expresia:

d

2

f

(

c

)

2

e

3

(2

dx

2

dy

2

)

ce reprezinta o forma patratica pozitiv definita, ceea ce arata ca punctul c=(-1, 2) este punct de minim local al functiei f. Pentru reprezentarea grafica vom utiliza programul Online 3-D Function Grapher.

Punctul a=(0, 0) este un punct de tip a al functiei f.

a =(0, 0) este un punct de tip a al functiei f . Punctul b =(-1,
a =(0, 0) este un punct de tip a al functiei f . Punctul b =(-1,

Punctul b=(-1, 0) este punct de maxim local al functiei f.

11

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2 012 Punctul c =(-1, 2) este punct

Punctul c=(-1, 2) este punct de minim local al functiei f.

Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2 012 Punctul c =(-1, 2) este punct de

12

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2 012 Aplicatia 4 . Sa se determine

Aplicatia 4. Sa se determine punctele de extrem ale functiei

,

Rezolvare. Se va proceda la fel ca la aplicatia 3. Pentru ajutor mai jos este o reprezentare grafica.

f

:

R

2

R

,

f

(

x

y

)

xye

(

x

2

y

2

)

.

la fel ca la aplicatia 3. Pentru ajutor mai jos este o reprezentare grafica. f :

13

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2 012 Aplicatia 5 . Sa se determine

Aplicatia 5. Sa se determine punctele de extrem ale functiei

f

: R

2

R

,

f

(

x

,

y

)

(

x

2

y

2

)

e

(

x

2

y

2

)

.

Rezolvare. Se va proceda la fel ca la aplicatia 3. Pentru ajutor mai jos este o reprezentare grafica.

x 2 y 2 ) . Rezolvare . Se va proceda la fel ca la aplicatia

14

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2 012 Reprezentarea grafica pentru valorile x,y in

Reprezentarea grafica pentru valorile x,y in intervalul [-1,1] are urmatoarea forma:

din Bucure ti, 2 012 Reprezentarea grafica pentru valorile x,y in intervalul [-1,1] are urmatoarea forma:

15

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Reprezentarea grafica pentru valorile x,y in intervalul [-3,3] are urmatoarea forma:

valorile x,y in intervalul [-3,3] are urmatoarea forma: Aplicatia 6 . Sa se determine punctele de

Aplicatia 6. Sa se determine punctele de extrem ale functiei de 3 variabile reale

, Rezolvare. Derivatele partiale de ordinul I ale functiei conduc la sistemul liniar

)

f

:

R

3

R

,

f

(

x

,

y

z

x

2

3

y

2

2

z

2

2

xy

2

xz .

f

x

( x

,

y

,

z

) 2

x

2

y

2

z

0,

f

y

(

x

,

y

,

z

)

6

y

2

x

0,

f

z

(

x

,

y

,

z

) 4

z

2

x

0

ce are unica solutie ca fiind punctul stationar a=(0, 0, 0). Pentru a decide asupra naturii punctului stationar trebuie sa se determine matricea Hessian a functiei f in punctul a=(0, 0, 0):

Hf a

(

)

A A

A

11

21

31

A

A

A

12

22

32

A

A

A

13

23

33

2 2

2

2

6

0

2

0

4

.

Sirul minorilor principali ai acestei matrice este urmatorul:

1

A

11

2,

2

A

A

11

21

A

A

12

22

8,

3

det(

Hf a

(

))

8,

ceea ce inseamna ca are toate valorile pozitive, si conform criteriului lui Sylvester (teorema 3, punctul a), punctul stationar este punct de minim local.

Modelul matematic al regresiei neliniare

16

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

In activitatea practica din diverse domenii stiintifice, economice, sociale, etc. apar cele mai complexe probleme ce trebuie rezolvate. Stiintele si cercetarea stiintifica s-au dezvoltat influentate de complexitatea acestor probleme si de proiectele societatii umane. Tezaurul conoasterii umane este influentat de stiinta si tehnica, de cultura si arta, si in special de modul de rezolvare a problemelor nerezolvate din societatea umana. Astfel de probleme apar in chimie, biologie si medicina, in fizica si geologie, in economie si sociologie, etc. Pentru studierea si analiza proceselor si fenomenelor aceste activitati reclama metode si tehnici valide si eficiente, astfel ca modele utilizate sa elimine cat mai mult incertitudinile si aproximarile.

Regresia neliniar (Nonlinear Regression)

Date fiind valorile observate pentru dou variabile aleatoare X i Y, fie acestea (x i ,y i ), i=1, ,n, prin func ie de regresie se va în elege acea func ie Y = f(X) care aproximeaz cel mai bine setul de date observate. De regul , criteriul ales este dat de metoda celor mai mici p trate (MCMMP), adic acea func ie f pentru care se minimizeaz suma patratelor erorilor intre valorile masurate si cele estimate (procedeu de fitare), adica suma

S

n

[

y

i

i 1

f x

(

i

2

)]

Dac f este o func ie neliniar , atunci se ob ine regresia neliniar , reprezentat grafic printr-o (curba de regresie). Dreapta de regresie, împreun cu abaterile standard ale variabilelor X i Y, sau cu coeficientul de corela ie, pot constitui o rezumare rezonabil a distribu iei comune a celor dou variabile X si Y. Adecvan a modelului liniar este mai bun atunci când diagrama de împr tiere are form de elips .

Metoda celor mai mici p trate (MCMMP)

Dependen a func ional a unei variabile aleatoare Y (dependent -efect) fa de alt variabil X (independent -cauz ) poate fi studiat empiric, pe cale experimental , efectuîndu-se o serie de m sur tori asupra variabilei Y pentru diferite valori ale variabilei X. Rezultatele se pot prezenta sub form de tabel sau grafic. Problema care apare în acest caz este de a g si reprezentarea analitic a dependen ei func ionale c utate (procedeu de fitare), adic de a alege o expresie (formul sau model matematic) care s descrie rezultatele experimentului printr-un model matematic.

Formula (modelul matematic-expresia analitica) se alege dintr-o mul ime de formule determinate (modele de aproximare neliniare), de exemplu:

y = ax 2 + bx + c (parabola),

y = ax 3 + bx 2 + cx + d (polinom gradul 3),

y = ax 4 + bx 3 + cx 2 + dx + e (polinom gradul 4),

y = a + b ln x (logaritm),

17

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

y = ae bx (exponentiala),

y = a / ( 1 - c e -bx ) (exponential decay); y = a / ( 1 + c e -bx ) (logistic),

y = a exp(-(x- c)/ b) 2 (modelul gaussian)

y = a x b (putere),

y = a sin( bx + c) + d (sinusoida).

Pin urmare, problema const în a determina parametrii a, b, c, etc. în timp ce formula (expresia analitic ) este cunoscut dinainte, ca urmare a unor considerente teoretice sau dup forma prezent rii grafice a datelor, în mod empiric. S consider m, cazul general când avem p parametri, si astfel vom nota dependen a func ional prin

y = f(x; a 1 , a 2 ,

,

a p )

Parametri a 1 , a 2 ,

ale func iei, deoarece acestea din urm con in erori aleatoare. Problema reprezint

ob inerea unei estimari "suficient de bune".

, a p

nu se pot determina exact pe baza valorilor empirice y 1 , y 2 ,

,y

n

Formularea problemei Dac toate m sur torile valorilor varabilei Y sunt y 1 , y 2 ,

, m surate y k de la cele calculate f(x k ; a 1 , a 2 , minim expresia

parametrilor a 1 , a 2 ,

n , atunci estima iile

a p se determin din condi ia ca suma p tratelor abaterilor valorilor

,y

,

a n ) s ia valoarea minim , adic sa fie

S a

(

1

,

a

2

, ,

a

p

)

n

[

y

k

k 1

f x

(

k

;

a

1

,

a

2

,

a

,

p

2

)]

Considera ia formulat se p streaz i în general, pentru determinarea parametrilor unei func ii de mai multe variabile (2, 3, etc.), adica o variabila dependenta (efect) si mai multe variabile independente (cauze). De exemplu, pentru variabila Z (efect) ce depinde de dou variabile independente (cauze) X i Y, adic Z=f(X,Y), estima iile parametrilor

a 0 , a 1 ,

,

a p se determin din condi ia ca expresia

S

(

a

1

,

a

2

, ,

a

p

)

n

2

[

z

k

f

(

x

k

,

y

k

;

a

1

,

a

2

,

,

a

p

)]

k 1

a p , se face prin aplicarea

condi iilor de obtinere a valorii minime in derivatele partiale ale func iei S considerat în

, valori înseamn rezolvarea sistemului de p ecua ii cu p necunoscute:

variabilele a 1 , a 2 ,

a p ). Ob inerea acestor

s fie minim . Determinarea valorilor parametrilor a 1 , a 2 ,

,

,

a p , adic func ia cu p variabile S(a 1 , a 2 ,

S 0 a 1 S 0 a 2 S 0 a p
S
0
a
1
S
0
a
2
S
0
a
p

18

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Modelul logaritmic f(x)= a +b ln(x)

În cazul modelului logaritmic se studiaz numai dou variabile X (cauza), Y(efect) i se dore te g sirea dependen ei Y = f(X), unde f(x) = a + b lnx este o dependenta neliniara (functie logaritmica) cu p=2 parametri a si b.

Teorema 4. Daca pentru variabilele X (cauza), Y(efect) se cunosc n probe

(masuratori, observatii) prin valorile

, logaritmic f(x)= a + b ln(x) este determinat de coeficientii a si b avand urmatoarele expresii:

n, modelul

datelor (x i ,y i ), i=1,

expresii: n, modelul datelor (x i ,y i ), i=1,   ( n n y i
 

(

n

n

y

i

)

(ln

x

i

)

2

 

(

n

i

ln

x

)(

n

i

y

i

ln

x

)

i 1

i

1

i

1

i

1

a

n

n

n

2

(ln

x

i

)

2

(

i

ln

x

)

 
 

i

1

i

1

n

n

n

y na i 1 b n i ln x i 1
y
na
i 1
b
n
i
ln x
i 1
i y ln x a ln x i i i 1 i 1 b n
i
y
ln
x
a
ln
x
i
i
i
1
i
1
b
n
2
(ln
x
)
i
i 1

i

sau

.

Demonstratie. În urma celor n probe (masuratori, observatii) se cunosc datele (x i ,y i ),

i=1,

,

n i trebuie s se determine coeficien ii a i b astfel încât suma

S a b

(

,

)

n

[

y

i

i 1

(

a

b

ln

x

i

2

)]

s fie minim . Vom avea urmatoarele calcule:

[ y

i

a b

(

na

2

ln

x

i

)]

2

2

a

2

ab

ln

x

i

2

ay

i

2

by

i

ln

x

i

b

2

(ln

x

i

)

2

y

i

2

,

prin urmare

2 ab

n

n

S (

,

a b

)

n

2

[

y

i

(

a

bLnx

i

)]

i 1

n

n n

2

2

i

2

ln

x

i

2

a

y

i

2

b

(

y

i

ln

x

i

)

b

(ln

x

i

)

y

i

1

i

1

i

1

i

1

.

19

© Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucure ti, 2012

Derivatele partiale ale funtiei S(a,b) sunt:

S a S b
S
a
S
b

2

na

n

2

b

n

i

ln

x

i

1

n

2

n

i

1

y

i

n

2

a

2

ln

x

i

2

(

y

i

ln

x

i

)

2

b

(ln

x

i

)

i

1

i

1

i

1

.

Condi iile de ob inere a parametrilor a i b sunt: