Sunteți pe pagina 1din 36

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE, SUCEAVA

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica


Specializarea: Contabilitate, Audit Financiar si Expertiza Contabila

PROIECT LA CONTABILITATE
APROFUNDATA

An: I

- 2012 -

LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE


Lichidare hotarta de adunarea generala a actionarilor sau a
asociatilor, n situatia n care se obtine profit din lichidare
Cu aceasta ocazie se efectueaza:
Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor comerciale care urmeaza
sa se lichideze, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, a normelor si reglementarilor
contabile, nregistrarea rezultatelor inventarierii si ale evaluarii.
ntocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze.
Exemplul
- Se ntocmeste bilantul n baza datelor din contabilitate, date care au fost puse de acord cu
rezultatele inventarierii.
Situatia elementelor de activ si de pasiv, conform bilantului, se prezinta astfel:
Bilantul Societatii "Y"
- mii lei Nr. Rd.
Sold
A
B
1
A. ACTIVE IMOBILIZATE
II. IMOBILIZARI CORPORALE (ct. 212-2812
02
8.000000
(20.000.000-12.000.000)
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 la 03)
04
8.000.000
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct. 301-391)
05
1.600.000
(2.000.000-400.000)
II. CREANTE (Sumele ce urmeaza a fi ncasate dupa 06
2.800.000
o perioada mai mare de un an sunt prezentate
separat.) (ct. 4111+4118-491) (2.500.000+500.000200.000))
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI (ct. 5121)
08
600.000
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la 08)
09
5.000.000
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE NTR-O 11
6.000.000
PERIOADA DE PNA LA UN AN
(ct. 404)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV 12
-1.000.000
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13
7.000.000
(rd. 04+12-17)
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI 15
1.000.000
CHELTUIELI (ct. 151)
J. CAPITAL SI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care:
19
5.000.000
- capital subscris varsat (ct. 1012)
21
5.000.000
(500 mii actiuni x 10.000 lei/actiune)
IV. REZERVE (ct. 1061)
26
1.000.000
TOTAL CAPITALURI PROPRII
32
6.000.000
(rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI (rd. 32+33)
34
6.000.000

Stabilirea de catre adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor a operatiunilor care urmeaza sa
fie efectuate de catre lichidator n numele societatii comerciale ce se lichideaza.
Valorificarea elementelor de activ (vnzarea imobilizarilor si a stocurilor, ncasarea creantelor, a
investitiilor financiare pe termen scurt etc.).
Achitarea datoriilor societatii comerciale catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
celelalte obligatii sociale si alte fonduri, salariati si alti terti.
I. Operatiunile de lichidare a societatii comerciale efectuate de lichidator:
1) Cladirile au fost vndute cu 9.000.000 mii lei fata de valoarea contabila neta de 8.000.000 mii lei;
2) materiile prime au fost vndute cu 1.440.000 mii lei fata de valoarea contabila neta de 1.600.000
mii lei;
3) clientii incerti sunt n suma de 500.000 mii lei, din care se ncaseaza 240.000 mii lei, iar pentru
ncasarea nainte de termen a clientilor certi s-au acordat sconturi n suma totala de 50.000 mii lei;
4) pentru plata nainte de termen a datoriilor catre furnizori, acestia au acordat sconturi n suma de
200.000 mii lei;
5) cheltuielile efectuate cu lichidarea societatii sunt de 520.000 mii lei.
II. nregistrari contabile privind operatiunile de lichidare, n mii lei:
1. Valorificarea imobilizarilor corporale:
a) vnzarea cladirilor
461 = %
10.710.000
7583
9.000.000
4427
1.710.000
b) ncasarea contravalorii cladirilor vndute
5121 = 461
10.710.000
c) scaderea din evidenta a cladirilor vndute
% = 212
20.000.000
281
12.000.000
6583
8.000.000
d) nchiderea contului 7583
7583 = 121
9.000.000
e) nchiderea contului 6583
121 = 6583
8.000.000
2. a) vnzarea materiilor prime
411 = %
1.713.600
707
1.440.000
4427
273.600
b) trecerea la marfuri a materiilor prime si scaderea din gestiune a marfurilor vndute
371 = 301
2.000.000
607 = 371
2.000.000
c) anularea provizionului
391 = 7814
400.000
d) nchiderea contului 607
121 = 607
2.000.000
e) nchiderea conturilor 707 si 7814
% = 121
1.840.000
707
1.440.000
7814
400.000
f) ncasarea contravalorii materiilor prime vndute
5121 = 411
1.713.600
3. ncasarea creantelor:
a) ncasare partiala de la clientii incerti
b) trecerea pe cheltuieli a clientilor incerti nencasati
c) anularea provizioanelor
d) ncasarea clientilor certi
e) acordarea sconturilor
f) nchiderea conturilor 667 si 6588

5121 = 4118
6588 = 4118
491 = 7814
5121 = 411
667 = 411
121 = %
667
6588

240.000
260.000
200.000
2.450.000
50.000
310.000
50.000
260.000

g) nchiderea contului 7814


7814 = 121
200.000
4. Plata datoriilor:
a) plata furnizorilor de imobilizari
404 = 5121
5.800.000
b) scont primit
404 = 767
200.000
c) nchiderea contului 767
767 = 121
200.000
5. Cheltuieli de lichidare:
a) cheltuieli efectuate
628 = 5121
520.000
b) nchiderea contului 628
121 = 628
520.000
6. Anularea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli:
a) anularea provizioanelor
151 = 7812
1.000.000
b) nchiderea contului 7812
7812 = 121 1.000.000
7. Regularizarea T.V.A.:
a) T.V.A. de plata
4427 = 4423 1.983.600
b) plata T.V.A.
4423 = 5121 1.983.600
b) plata T.V.A.
4423 = 5121 1.983.600
Calcularea, retinerea si virarea impozitului pe profit/venit si a impozitului pe dividende n urma
actiunii de dizolvare/lichidare.
Societatea "Y" se ncadreaza n prevederile de aplicare a cotei de 25%, iar asociatii sunt persoane
fizice.
8. Impozit pe profit pentru profitul din lichidare:
a) impozit pe profit datorat
691 = 441
352.500
(1.410.000 x 25%)
b) nchiderea contului 691
121 = 691
352.500
c) virarea impozitului pe profit
441 = 5121 352.500
III. Situatia conturilor 121 si 5121 nainte de efectuarea partajului (n mii lei):
_____________________________________
____________________________________________
D
121
C
D
5121
C
8.000.000
| 9.000.000
600.000 |
2.000.000
| 1.840.000
10.710.000 | 5.800.000
310.000
|
200.000
1.713.600 | 1.983.600
520.000
|
200.000
240.000 | 520.000
_____________ | 1.000.000
2.450.000 | 352.500
10.830.000 | __________
__________ | _________
352.500
| 12.240.000
15.713.600 | 8.656.100
11.182.500 |
|
_________________________________ _____________________________________
Sold C 1.057.500
Sold D 7.057.500
_____________________________________ ___________________________________________
IV. Bilantul nainte de efectuarea partajului
- mii lei Nr. Rd.
Sold
A
B
1
B. ACTIVE CIRCULANTE
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI (ct. 5121)
08
7.057.500
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la 08)
09
7.057.500

D. DATORII CE TREBUIE PLATITE NTR-O


PERIOADA DE PNA LA UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
(rd. 04+12-17)
J. CAPITAL SI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care:
- capital subscris varsat (ct. 1012)
(500 mii actiuni x 10.000 lei/actiune)
IV. REZERVE (ct. 1061)
VI. REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR
(ct. 121) Sold
TOTAL CAPITALURI PROPRII
(rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI (rd. 32+33)

11

12

7.057.500

13

7.057.500

19
21

5.000.000
5.000.000

26
29

1.000.000
1.057.500

32

7.057.500

34

7.057.500

Efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societatii comerciale, rezultat din
lichidarea societatii comerciale, n functie de:
a) prevederile statutului si/sau ale contractului de societate;
b) hotarrea adunarii generale a actionarilor sau a asociatilor, consemnata n registrul sedintelor
adunarii generale;
c) cota de participare la capitalul social.
Partajul consta n mpartirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, ntre actionarii
sau asociatii societatii comerciale.
V. Inregistrari contabile privind operatiunile de partaj ntre asociati sau
actionari, persoane fizice, n mii lei:
1. Restituirea capitalului social
1012 = 456
5.000.000
456 = 5121
5.000.000
2. a) decontarea rezervelor legale
1061 = 456
1.000.000
b) impozit pe profit aferent rezervelor
legale (1.000.000 x 25%)
456 = 441
250.000
441 = 5121
250.000
3. Decontarea profitului din lichidare
121 = 456
1.057.500
4. Impozit pe dividende aferente rezervelor legale
si profitului din operatiuni de lichidare
(750.000+1.057.500 = 1.807.500 x 5%)
456 = 446
90.375
5. Virarea impozitului pe dividende
446 = 5121
90.375
6. Plata dividendelor din rezerve legale
456 = 5121
1.717.125
si din lichidare (1.807.500-90.375)

VI. Situatia conturilor 456 si 5121, dupa efectuarea partajului, se prezinta astfel (n mii lei):
_______________________________ _____________________________________
D
456
C
D
5121
C
________________________________ _____________________________________
5.000.000 | 5.000.000
7.057.500 | 5.000.000
250.000 | 1.000.000
| 250.000
| 1.057.500
| 90.375
90.375 |
| 1.717.125
1.717.125 |
|
________________________________ _____________________________________
7.057.500 7.057.500
7.057.500 7.057.500
________________________________ _____________________________________

FUZIUNEA PRIN ABSORBTIE


Exemplul
1. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor comerciale
care fuzioneaza (Societatea "P" - absorbanta si Societatea "R" - absorbita).
Reevaluarea imobilizarilor corporale ale societatii "P", pe baza evaluarii efectuate de
evaluatori autorizati, nregistreaza un plus de 3.125.000 mii lei (valoarea justa este de 8.500.000 mii
lei fata de valoarea contabila neta de 5.375.000 mii lei).
Regularizarea diferentelor din reevaluare la societatea "P", n mii lei:
212 = 105 3.125.000
Rezultatele evaluarii societatii "R" sunt reflectate la venituri asa cum este prezentat la pct. 6.
2. Situatia elementelor de activ si de pasiv, conform bilanturilor celor doua societati
comerciale care fuzioneaza, n baza datelor din contabilitate, date care au fost puse de acord cu
rezultatele inventarierii efectuate cu aceasta ocazie, se prezinta astfel:
Bilantul societatii "P"
- mii lei A
A. ACTIVE IMOBILIZATE
II. IMOBILIZARI CORPORALE (ct. 212-2812)
11.425.000-2.925.000)
ACTIVE IMOBILIZATE TOTAL (rd. 01 la 03)
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct. 371)
II. CREANTE (Sumele ce urmeaza a fi incasate
dupa o perioada mai mare de un an sunt
prezentate separate.) (ct. 411-491) (2.200.00075.000)
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI (ct. 5121)
ACTIVE CIRCULANTE TOTAL (rd. 05 la 08)

Nr. Rd.
B

Sold
1

02

8.500.000

04

8.500.000

05
06

1.000.000
2.125.000

08
09

250.000
3.375.000

D. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O


PERIOADA DE PANA LA UN AN (ct.404)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE M INUS DATORII
CURENTE (rd. 04+12-17)
J. CAPITAL SI REZERVE
I.
CAPITAL (rd. 20 la 22)
din care :
- capital subscris varsat (ct.1012)
(200 mii actiuni * 10.000 lei/actiune)
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)
IV. REZERVE (ct. 106)
TOTAL CAPITALURI PROPRII
(rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI (rd. 32+33)

11

3.875.000

12

- 500.000

13

8.000.000

19

2.000.000

21

2.000.000

24
26
32

3.125.000
2.875.000
8.000.000

34

8.000.000

Nr. Rd.
B

Sold
1

02

1.150.000

04

1.150.000

05
06

825.000
1.600.000

08
09
11

50.000
2.475.000
1.225.000

12

1.250.000

13

2.400.000

19
21

1.250.000
1.250.000

26

1.150.000

32

2.400.000

34

2.400.000

Bilantul societatii R
- mii lei A
A. ACTIVE IMOBILIZATE
II. IMOBILIZARI CORPORALE (ct. 212-2812)
(2.125.000-975.000)
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 la 03)
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct. 301)
II. CREANTE (Sumele ce urmeaza a fi ncasate
dupa o perioada mai mare de un an sunt
prezentate separat.) (ct. 411-491) (1.875.000275.000)
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI (ct. 5121)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la 08)
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE NTR-O
PERIOADA DE PNA LA UN AN (ct. 419)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII
CURENTE (rd. 04+12-17)
J. CAPITAL SI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care:
- capital subscris varsat (ct. 1012)
(125 mii actiuni x 10.000 lei/actiune)
IV.
REZERVE
[ct.
1061*)+1068**)]
(150.000+1.000.000)
TOTAL CAPITALURI PROPRII
(rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI (rd. 32+33)

*) Rezerva legala a fost dedusa la constituire.


**) Alte rezerve sunt formate din facilitati fiscale.
3. Evaluarea globala a societatilor:
Valoarea globala a Societatii "R" rezultata n urma evaluarii nregistreaza o crestere de 1.350.000
mii lei fata de activul net contabil.
Societatea "P"
Activ net contabil rezultat n urma evaluarii = 11.875.000 mii lei - 3.875.000 mii lei = 8.000.000 mii
lei
Aport net = Activ net contabil
Societatea "R"
Activ net contabil = 3.625.000 mii lei - 1.225.000 mii lei = 2.400.000 mii Lei
Aport net = 2.400.000 mii lei + 1.350.000 mii lei = 3.750.000 mii lei
4. Determinarea raportului de schimb al actiunilor, pentru a acoperi aportul societatii
absorbite:
Stabilirea valorii contabile a actiunilor societatilor "P" si "R":
Societatea "P"
8.000.000 mii lei : 200 mii actiuni = 40.000 lei
Societatea "R"
3.750.000 mii lei : 125 mii actiuni = 30.000 lei.
Stabilirea raportului de schimb al actiunilor, prin raportarea valorii contabile a unei actiuni a
societatii absorbite la valoarea contabila a unei actiuni a societatii absorbante:
30.000 : 40.000 = 3/4,
adica se schimba 4 actiuni ale Societatii "R" pentru 3 actiuni ale Societatii "P".
5. Determinarea numarului de actiuni de emis de Societatea "P", fie prin raportarea aportului
net al societatilor comerciale absorbite la valoarea contabila a unei actiuni a societatii comerciale
absorbante, fie prin nmultirea numarului de actiuni ale societatii absorbite cu raportul de schimb:
- valoarea aportului net al societatii "R" este de 3.750.000 mii lei
- valoarea contabila a unei actiuni la Societatea "P" este de 40.000 lei
3.750.000 mii : 40.000 = 94 mii actiuni (cifra exacta 93,75 mii);
sau
125 mii actiuni x 3/4 (raportul de schimb) = 94 mii actiuni.
Determinarea cresterii capitalului social la Societatea "P", prin nmultirea numarului de actiuni
care trebuie emise de Societatea "P" cu valoarea nominala a unei actiuni de la aceasta societate
comerciala:
94 mii actiuni x 10.000 lei/valoarea nominala a unei actiuni = 940.000 mii
lei capital social
Calcularea primei de fuziune, ca diferenta ntre valoarea contabila a actiunilor si valoarea nominala
a acestora:
3.750.000 mii - 940.000 mii lei = 2.810.000 mii lei prima de fuziune.
sau
Calcularea primei de fuziune, ca diferenta ntre valoarea contabila a actiunilor, valoarea nominala a
acestora si valoarea rezervelor:
3.750.000 mii lei - 940.000 mii lei - 1.150.000 mii lei = 1.660.000 mii lei
prima de fuziune.
Actionarii de la Societatea "R" vor primi, ca urmare a fuziunii, 94 mii de actiuni a 10.000 lei
(valoarea nominala a unei actiuni).
6. Evidentierea n contabilitatea societatilor a operatiunilor efectuate cu ocazia fuziunii.
Contabilitatea fuziunii la Societatea "R" absorbita

nregistrari contabile, n mii lei:


a) evidentierea valorii activului transferat reprezentnd total active identificate n bilant plus
cresterea de valoare rezultata la evaluarea globala:
461 = 7583 4.975.000
b) scaderea din evidenta a elementelor de activ transferate:
6583 = %
3.625.000
212
1.150.000*
301
825.000
411 1.600.000
5121
50.000
c) nchiderea conturilor de venituri si cheltuieli:
121 = 6583 3.625.000
7583 = 121 4.975.000
d) transmiterea elementelor de pasiv:
419 = 461
1.225.000
% = 456
3.750.000
1012
1.250.000
1061
150.000
1068
1.000.000
121
1.350.000
NOTA:
*) Pentru exemplele de la fuziune si divizare (metodele de la partea I si partea II) se pot efectua
nregistrarile contabile ale conturilor rectificative (de amortizare, deprecieri ori diferente de pret) n
corespondenta cu conturile de active (212, 213, 214, 301, 371, 411, 461, s.a.)
e) regularizarea conturilor 456 si 461:
456 = 461
3.750.000
Contabilitatea fuziunii la Societatea "P" absorbanta
nregistrari contabile, n mii lei:
a) nregistrarea majorarii capitalului social si a primei de fuziune:
456 = %
3.750.000
1012
940.000
1042*) 2.810.000
______
*) n cadrul contului 1042 se vor evidentia analitice distincte cu sumele
reprezentnd rezerva legala si alte rezerve formate din facilitati fiscale.
b) preluarea elementelor de activ de la Societatea "R":
% = 456
4.975.000
% = 455 5.250.000
207
1.350.000
207
1.350.000
212
1.150.000
sau
212
1.150.000
301
825.000
301
825.000
411
1.600.000
411**)
1.875.000
5121
50.000
5121
50.000

c) preluarea elementelor de pasiv de la Societatea "R":

456 = 419

1.225.000

456 = % 1.500.000
419 1.225.000
491**) 275.000

___________
**) Prin preluarea contului 411 la valoarea bruta si a provizionului reflectat n contul 491, care la
constituire a fost deductibil fiscal.
d) dupa nregistrarea fuziunii la Oficiul registrului comertului se efectueaza nregistrarea contabila
pentru rezervele care au fost deduse fiscal si se doreste mentinerea lor n contabilitatea societatii
absorbante
1042/analitic distinct, rezerva legala = 1.061
150.000
1042/analitic distinct, alte rezerve = 1.068
1.000.000
NOTA:
n cazul n care prima de fuziune nu acopera rezerva legala si rezerva reprezentnd facilitati,
transferul se va face n limita primei de fuziune, iar diferenta pna la nivelul rezervei respective se
impoziteaza.
Bilantul ntocmit de Societatea "P" dupa fuziunea cu Societatea "R"
- mii lei Nr.Rd
A
B
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZARI NECORPORALE (ct. 207)
II. IMOBILIZARI CORPORALE (ct. 212-2812) 02
(11.425.000+1.150.000-2.925.000)
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 la 03)
04
B. ACTIVE CIRCULANTE
I.
STOCURI
(ct.
301+371-397) 05
(825.000+1.100.000-100.000)
II. CREANTE (Sumele ce urmeaza a fi ncasate 06
dupa o perioada mai mare de un an sunt prezentate
separat.) (ct. 411-491) (2.200.000+1.875.00075.000-275.000)
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI (ct. 5121)
08
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la 08)
09
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE NTR-0 11
PERIOADA DE PNA LA UN AN (ct. 404+419)
(3.875.000+1.225.000)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV 12
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13
(rd. 04+12-17)
J. CAPITAL SI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care:
19
- capital subscris varsat (ct. 1012)
21
(294 mii actiuni x 10.000 lei/actiune)
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 1042)
23
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)
24
IV. REZERVE (ct. 106)
26

Sold
1
1.350.000
9.650.000
11.000.000
1.825.000
3.725.000

300.000
5.850.000
5.100.000
750.000
11.750.000
2.940.000
2.940.000
2.810.000
3.125.000
2.875.000

TOTAL CAPITALURI PROPRII


(rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI
(rd. 32+33)

32

11.750.000

34

11.750.000

IMPLICATII FISCALE
Societatea absorbita (R)
1. Veniturile provenite din transferul activelor (contul 7583 "Venituri din cedarea activelor si alte
operatii de capital") n suma de 4.975.000 mii lei sunt venituri neimpozabile. n mod similar,
cheltuielile privind activele cedate (contul 6583 "Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de
capital") n suma de 3.625.000 mii lei sunt cheltuieli nedeductibile. suma de 3.625.000 mii lei sunt
cheltuieli nedeductibile.
2. Situatia imobilizarilor corporale se prezinta astfel: societatea R detine
o cladire, valoare de intrare 2.125.000 mii lei; amortizarea fiscala cumulate pna la data fuziunii, n
conformitate cu prevederile art. 24 din Codul fiscal, este n suma de 1.125.000 mii lei; valoarea
fiscala a cladirii este 1.000.000 mii lei (prin diferenta). Societatea R comunica societatii P valoarea
fiscala a cladirii.
3. Avnd n vedere faptul ca rezervele care au fost anterior deduse la determinarea profitului
impozabil (rezerva legala - contul 1061 si rezervele din alte facilitati fiscale - contul 1068) au fost
preluate n aceleasi conturi la societatea absorbanta (P), acestea nu se supun impunerii la societatea
R.
Valoarea provizionului reflectat n contul 491, deductibil fiscal la constituire, se va impune cu cota
de impozit pe profit (societatea R datornd un impozit de 25% 275.000 = 68.750 mii lei) n cazul
n care acest provizion nu este preluat n contul identic al societatii absorbante (P).
4. Societatea R are obligatia sa depuna declaratia de impunere si sa plateasca impozitul pe profit cu
10 zile nainte de data nregistrarii ncetarii existentei la registrul comertului.
Societatea absorbanta (P)
1. Societatea P va amortiza din punct de vedere fiscal cladirea primita folosind regulile prevazute la
art. 24 din Codul fiscal, reguli care s-ar fi aplicat de catre societatea absorbita n situatia n care
fuziunea nu ar fi avut loc. Prin urmare, va amortiza valoarea de 1.000.000 mii lei pe perioada
normala de functionare ramasa prin metoda de amortizare utilizata de societatea R n conformitate
cu prevederile art. 24 din Codul fiscal.2. Rezervele preluate de la societatea R (care au fost
deductibile), precum si provizionul, n cazul n care se preia, urmeaza regimul stabilit prin
prevederile art. 22 din Codul fiscal.
3. Fondul comercial de 1.350.000 mii lei nu se amortizeaza din punct de vedere fiscal, n
conformitate cu prevederile art. 24 din Codul fiscal
4. Diferentele din reevaluarea imobilizarilor corporale de 3.125.000, rezultate ca urmare a fuziunii,
nu sunt luate n calcul la determinarea deducerilor de amortizare, n conformitate cu prevederile art.
24 din Codul fiscal.

CONSOLIDAREA CONTURILOR
Sa se redacteze jurnalul de consolidare si sa se intocmeasca foaia de lucru pentru grupul A, B
in care A este societate dominanta. Ea a achizitionat 70% din actiunile societatii B cu 16000 u.m. in
conditiile in care patrimoniul net al societatii B in acel moment era de 20000 u.m. In anul de
consolidare, intre cele doua societati au loc urmatoarele operatiuni:

1. Societatea A cesioneaza societatii B un utilaj cu suma de 1500 u.m. in conditiile in care


acestea figurau in contabilitatea societatii A cu o valoare de intrare de 2000 si o amortizare calculata
de 1000 u.m. Timpul ramas de functionare pentru aceste utilaje este de 5 ani.
2. Societatea A imprumuta societatea B cu 2000 u.m., imprumut nerambursat inca.
3. Societatea B vinde societatii A marfuri, incasand suma de 1200 u.m. Costul de achizitie la
B era de 1000 u.m. Jumatate din stocurile de marfuri respective se gasesc inca in stoc la societatea
A.
4. Se mentioneaza ca societatea A a realizat in anul de referinta un profit de 5000 u.m., iar
societatea B un profit de 3000 u.m.
Valoarea justa a fondului comercial de consolidare la finele anului este de 1500 u.m.
Elemente

1. Mijloace fixe
2. Titluri in B
3. Stocuri
4. Decontari
5.Alte active
6. Fond comercial
Total Activ
7. Capital social
8. Rezerve
9. Rezultat
10. Rezultat AE
11. Interese AE
12. Decontari
13. Datorii
Total Pasiv

25.000
16.000
9.000
2.000
3.000
55.000
24.000
7.000
5.000
19.000
55.000

20.000
4.000
6.000
30.000
16.000
4.000
3.000
2.000
5.000
30.000

Bilant
cumulat
45.000
16.000
13.000
2.000
9.000
85.000
40.000
11.000
8.000
2.000
24.000
85.000

Eliminari
- 425
- 16.000
- 100
- 2.000
+ 1.500
17.025
- 16.000
- 4.000
- 1.917,5
+ 892,5
+ 6.000
- 2.000
17.025

Bilant
consolidat
44.575
12.900
9.000
1.500
67.975
24.000
7.000
6.082,5
892,5
6.000
24.000
67.975

a) Eliminari de natura patrimoniala


Interese AE = %AE x Capital propriu B/N = 30% x 20.000 = 6.000 u.m.
Rezutat AE = %AE x Rezultat B/N = 30% x 3.000 = 900 u.m.
Fond comercial = Pretul platit - %A x Capital propriu B/N = 16.000 70% x 2.000 = 16.000
14.000 = 2.000 u.m.
Deprecierea Fondului Comercial = Fd Vr = 2.000 1.500 = 500 u.m.
1. Se inregistreaza eliminarile de natura patrimoniala odata cu recunosterea intereselor
AE din fondul comercial.
%
=
%
22.000
22.000
Capital social
Titluri in B
16.000
16.000
Rezerve
Interese AE
4.000
6.000
Fond comercial
2.000
2. Se inregistreaza partea AE din rezultatul societatii B.
Rezultat
= Rezultat AE
900
3. Se inregistreaza deprecierea fondului comercial.
Rezultat
= Fond comercial 500

b) Eliminari de natura financiara


Creanta A/N = 2.000 u.m.
Datoria B/N = 2.000 u.m.
1. Se inregistreaza eliminarea datoriilor si creantelor reciproce .
Datorie
= Creanta
2.000
c) Eliminari de natura economica
A) Profit A/N = Pv Vr = 1.500 1.000 = 500 u.m.
Amortizarea profitului B/N =

Pr ofit
500
9

100
75u.m.
Datorieramasadeamortizat
5
12

1. Se inregistreaza eliminarea profitului realizat de A din cesiunea mijlocului fix.


Rezultat
= Imobilizari
500
2. Se inregistreaza amortizarile calculate de B la profitul lui A.
Imobilizari =
%
75
Rezultat
52,5
Rezultat AE
22,5
B) Profit B/N = Pret vanzare Vr = 1.200 1.000 = 200 u.m.
1. Se inregistreaza eliminarea profitului realizat de B din valorificarea marfurilor aflate in
stoc.
%
=
Rezultat
Rezultat AE

Marfuri

Fond comercial
2.000
500

100
70
30
Rezultat
900
500
500
70

52,5

Sfd 1.500

Sfd 1.917,5

Imobilizari
75

Sfc 425

Rezultat AE
500

30

Sfc 892,5

900
22,5

STUDIU DE CAZ PRIVIND PRINCIPALELE ASPECTE ALE IFRS 5 SI


APLICAREA ACESTUIA

Introducere
Standardul International de Raportare Financiara 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si
activitati intrerupte (IFRS 5) stabileste cerintele pentru clasificarea, evaluarea, si prezentarea
activelor imobilizate detinute pentru vanzare si inlocuieste IAS 35 Activitati intrerupte .
Necesitatea conceperii IFRS-ului a rezultat din analiza IASB efectuata asupra Declaratiei nr.144 a
FASB Contabilitatea deprecierii sau cedarii activelor cu durata lunga de viata SFAS 144, emis in
2001.
SFAS 144 se refera la urmatoarele trei domenii:
Deprecierea activelor imobilizate pe termen lung detinute pentru a fi utilizate
Clasificarea, evaluarea si prezentarea activelor detinute pentru vanzare
Clasificarea si prezentarea activitatilor intrerupte
Consiliul pentru Standarde Internationale de contabilitate a concluzionat in urma discutiilor din
septembrie 2002 ca introducerea unei clasificari a activelor detinute pentru vanzare va imbunatati
substantial informatiile oferite utilizatorilor situatiilor financiare cu privire la activele ce urmeaza a
fi vandute.
Consiliul a publicat propunerile sale intr-un Proiect de expunere, ED 4 Cedarea Activelor
Imobilizate si prezentarea activitatilor intrerupte, in iulie 2003, cu termenul de prezentare a
comentariilor 24 octombrie 2003.Consiliul a primit peste 80 de scrisori de comentarii referitoare la
Proiectul de expunere.
In ED 4, Consiliul a propus ca IFRS-ul sa se aplice tuturor activelor imobilizate, exceptand :
Fondul comercial
Instrumentele financiare in cadrul ariei de aplicabilitate a IAS 39 Instrumente finaciare
Recunoastere si evaluare
Activele financiare sub leasing
Creantele privind impozitul amanat si activele care decurg din beneficiile angajatilor
In reabordarea ariei de aplicabilitate Consiliul a notat ca utilizarea termenului imobilizat a creeat
urmatoarele probleme:
- activele care sunt achizitionate cu intentia revanzarii au fost in mod fidel incluse in aria de
aplicabilitate a ED 4, dar s-ar putea incadra si in definitia activelor circulante, putand fii
astfel excluse. Acceasi suprapunere a aparut in cazul activelor clasificate ca imobilizate, dar
pentru care era de asteptat sa se realizeze intr-un interval de 12 luni.
- Nu era clar cum s-ar fi putut aplica aria de aplicabilitate a activelor prezentate in functie de
nivelul de lichiditate.
Consiliul a precizat faptul ca nu existase intentia ca activele clasificate ca imobilizate in
conformitate cu IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare sa fie reclasificate ca active circulante
numai in baza deciziei conducerii de a vinde sau din cauza faptului ca au depasit 12 luni de utilizare.
Consiliul a decis sa clarifice in IFRS 5 ca activele clasificate ca imobilizate nu pot fii reclasificate ca
active circulante pana in momentul in care acestea indeplinesc criteriile clasificarii ca detinute
pentru vanzare, in conformitate cu IFRS-ul. Mai mult, activele care fac parte dintr-o clasa pe care
entitatea ar considera-o in mod normal ca fiind pe termen lung si care sunt achiztionate exclusiv in

vederea revanzarii nu sunt clasificate ca fiind circulante decat daca indeplinesc criteriile de a fii
clasificate drept detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS-ul.
In legatura cu activele prezentate in functie de lichiditate, Consiliul a decis ca activele
imobilizate trebuie interpretate ca fiind acele active ce se asteapta a fii recuperate in decurs de 12
luni dupa data bilantului contabil.
Aceste clasificari se doresc asiguratori in sensul ca toate activele considerate ca imoblizate se
vor incadra in aria de aplicabilitate a acestui IFRS.
Deprecierea ativelor pe termen lung detinute pentru a fi utilizate este un domeniu in care exista
diferente majore intre IFRS-uri si US GAAP, ele neputand fi rezolvate in timp scurt. Armonizarea
celorlalte doua domenii s-a considerat a fii mai facila in contextul proiectului pe termen scurt.
IFRS-ul indeplineste intr-o masura considerabila cerintele SFAS 144 in ceea ce priveste
activele detinute pentru vanzare, momentul de clasificare a activitatilor ca intrerupte si prezentarea
unor astfel de activitati.

Obiectivele studiului
Obiectivele ale acestui studiu sunt de a infatisa pe scurt cateva domenii de aplicare ale IFRS 5, si
anume, Clasificarea activelor imobilizate ca detinute pentru vanzare, Evaluarea activelor
imobilizate catalogate ca detinute pentru vanzare, Recunoasterea pierderilor din depreciere si a
reluarilor si Prezentarea activitatilor intrerupte, cu exemple care sa faca cat mai usor inteleasa
aplicarea acestui standard international de contabilitate.
Cercetarea este intr-un stadiu incipient, acest studiu reprezantand rezultatul primelor lecturi
privind standardele internationale de contabilitate, primele cautari in bazele de date ale facultatii
referitoare la acest subiect. Asadar , studiul reprezinta notiuni introductive referitoare la standardul
IFRS 5, cu exemple cat mai concrete si pe intelesul utilizatorilor incepatori in acest domeniu.
IFRS 5- Obiective, arie de aplicabilitate
Obiectivul IFRS 5 este de a de scrie contabilizarea activelor deinute pentru vnzare, precum i
prezentarea activitilor ntrerupte. n special, IFRS-ul se refer la urmtoarele cerine:
(a) activele care ntrunesc condiiile pentru a fi catalogate drept active deinute pentru vnzare
trebuie evaluate la valoarea cea mai mic dintre valoarea contabil i valoarea just minus costurile
de vnzare, precum i ntreruperea nregistrrii deprecierii acestor active; i
(b) activele care ntrunesc condiiile pentru a fi catalogate drept active deinute pentru vnzare
trebuie prezentate n mod separat n bilan, iar rezultatele activitilor ntrerupte trebuie s fie
prezentate separat n contul de profit i pierdere.
Cerinele de clasificare i prezentare impuse de acest IFRS se aplic tuturor activelor imobilizate
i tuturor grupurilor destinate cedrii ale unei entiti. Cerinele de evaluare ale acestui IFRS se
aplic tuturor activelor imobilizate i tuturor grupurilor destinate cedrii (aa cum sunt definite mai
jos, la punctul a), cu excepia acelor active enumerate la punctul b, care vor continua s fie evaluate
conform Standardului menionat.
Activele clasificate drept active imobilizate n conformitate cu IAS 1 Prezentarea situaiilor
financiare (aa cum a fost revizuit n 2003) nu vor fi reclasificate n active circulante pn cnd nu
vor ndeplini criteriile pentru a fi clasificate drept deinute pentru vnzare n conformitate cu acest
IFRS. Activele aparinnd unei anumite categorii pe care o entitate economic le-ar considera active
imobilizate achiziionate exclusiv cu intenia de a fi revndute nu vor fi clasificate drept active

circulante, cu excepia cazului n care ele ndeplinesc acele criterii de ncadrare n active deinute
pentru vnzare conform acestui IFRS.
A) n anumite cazuri, o entitate poate ceda un grup de active, ceea ce ar putea conduce la
stingerea unor datorii conexe n cadrul unei singure tranzacii. Un asemenea grup de cedare poate
reprezenta un grup de uniti generatoare de numerar, un element unic generator de numerar sau o
component a unui element generator de numerar. Grupul poate include orice active sau datorii ale
unei entiti, inclusiv active circulante, datorii curente sau active scutite de paragraful b) de la
cerinele de evaluare ale acestui IFRS. Dac un activ imobilizat n cadrul ariei de evaluare a acestui
IFRS face parte dintr-un grup destinat cedrii, cerinele de evaluare ale acestui IFRS se aplic asupra
ntregului grup, astfel nct ntregul grup este evaluat la valoarea cea mai mic dintre valoarea
contabil i valoarea just minus costurile de vnzare.
B) Prevederile acestui IFRS privind evaluarea nu se aplic urmtoarelor active, care fac obiectul
Standardelor enumerate, fie c sunt active individuale, fie c fac parte dintr-un grup destinat cedrii:
(a) active de natura impozitelor amnate (IAS 12 Impozitul pe profit).
(b) active de natura beneficiilor angajailor (IAS 19 Beneficiile angajailor).
(c) active financiare care fac obiectul IAS 39 Instrumente financiare: recunoatere i
evaluare.
(d) active imobilizate care sunt contabilizate n conformitate cu modelul valorii juste n IAS 40
Investiii imobiliare.
(e) active imobilizate evaluate la valoarea actual minus costurile estimate la momentul
vnzrii n conformitate cu IAS 41 Agricultura.
(f) drepturi contractuale decurgnd din contracte de asigurri, aa cum sunt definite n IFRS 4
Contracte de asigurri.
Clasificarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedrii) ca deinute pentru
vnzare
O entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup destinate cedrii) ca deinut pentru
vnzare dac valoarea sa contabil va fi recuperat n principal printr-o operaiune de vnzare, i nu
prin utilizarea sa continu.
n acest caz, activul sau grupul destinat cedrii trebuie s fie disponibil pentru o vnzare
imediat, aa cum se prezint acesta la momentul respectiv, supus numai termenilor uzuali n cazul
vnzrilor de astfel de active sau grupuri destinate cedrii, iar vnzarea lui s aib o probabilitate
ridicat.
Pentru ca probabilitatea vnzrii s fie ridicat, un grup adecvat al conducerii trebuie s fie
hotrt s aplice un plan de vnzare a activului (sau a grupului destinat cedrii), prin dezvoltarea
unui program activ de cutare a potenialilor cumprtori i de ncheiere a planului. Mai mult,
activul (sau grupul destinat cedrii) trebuie s fie n mod activ promovat n vederea vnzrii la un
pre corelat n mod rezonabil cu valoarea just curent a activului. n plus, vnzarea ar trebui
considerat complet dac ea se nscrie n cadrul unui an de la data clasificrii, cu excepiile permise
de paragraful urmator, iar aciunile necesare ndeplinirii planului trebuie s indice c este puin
probabil ca modificri semnificative s influeneze derularea acestuia sau chiar s duc la
ntreruperea sa.
Anumite evenimente sau circumstane pot prelungi perioada necesar vnzrii peste un an. O
prelungire a perioadei necesare vnzrii nu mpiedic clasificarea unui activ sau a unui grup destinat
cedrii ca deinut pentru vnzare dac ntrzierea este cauzat de evenimente sau circumstane n
afara controlului entitii, fiind suficiente dovezi c entitatea este n continuare angajat n derularea
planului de vnzare a activului sau a grupului destinat cedrii.

Exemplul
Se presupune ca o entitate este angajata intr-un plan de vanzare a unui spatiu de productie si
pentru aceasta a inceput sa caute cumparatori.La data angajarii acestui plan exita un portofoliu de
comenzi neterminate.
a) Entitatea intentioneaza sa vanda spatiul de productie impreuna cu activitatile desfasurate in
acesta. Comenzile neterminate la data vanzarii vor fi transferate cumparatorului. Transferul
comenzilor neterminate la data vanzarii nu va afecta durata de transfer al spatiului.Criteriile
din paragraful 7 ar fii indeplinite la data angajarii planului de vanzare.
b) Entitatea intentioneaza sa vanda spatiul de productie insa fara activitatile desfasurate in
acesta. De asemenea, entitatea nu intentioneaza sa transfere spatiul cumparatorului inainte de
intreruperea tuturor activitatilor si terminarea comenzilor neonorate catre clineti la data
angajarii planului. Intarzaierea in transferul spatiului impusa de entitate (in calitate de
vanzator) demonstreaza faptul ca spatiul nu este disponibil pentru vanzare imediata. Criteriul
din paragraful 7 nu va indeplinit pana la intreruperea activitatilor desfasurate in spatiul
respectiv, chiar daca s-ar fi obtinut anterior acestui moment un angajament ferm de
cumparare al spatiului.
(Pragraful 7 . In acest caz, activul sau grupul destinat cedarii trebuie sa fie disponibil pentru o
vanzare imediata, asa cum se prezinta acesta in momentul respectiv, supus numai termenilor uzuali
in cazul vanzarilor in astfel de active sau grupuri destinate cedarii, iar vanzare alui sa aiba o
probabilitate ridicata).
Evaluarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedrii) catalogate ca deinute
pentru vnzare
O entitate va evalua un activ imobilizat (sau grup destinat cedrii) catalogat drept deinut
pentru vnzare la valoarea cea mai mic dintre valoarea contabil i valoarea just minus
costurile de vnzare.
Dac un activ nou-achiziionat (sau grup destinat cedrii) ndeplinete criteriile de ncadrare
n categoria celor deinute pentru vnzare aplicarea paragrafului de mai sus va conduce la evaluarea
activului (sau a grupului destinat cedrii) la recunoaterea iniial dac nu ar fi fost clasificat astfel
de la cost la valoarea cea mai mic dintre valoarea sa contabil i valoarea sa just mai puin
costurile cu vnzarea. Astfel, dac activul (sau grupul destinat cedrii) este achiziionat n cadrul
unei combinri de ntreprinderi, el trebuie evaluat la valoarea just mai puin costurile cu vnzarea.
Atunci cnd se ateapt ca vnzarea s intervin n mai mult de un an, entitatea va evalua
costurile privind vnzarea la valoarea lor actual. Orice cretere a valorii actualizate a costurilor
privind vnzarea care apare ca urmare a trecerii timpului trebuie s fie prezentat n contul de profit
i pierdere drept cost de finanare.
nainte de ncadrarea iniial a unui activ (sau grup destinat cedrii) n categoria activelor
deinute pentru vnzare, valoarea net contabil a acestuia (sau a tuturor activelor i datoriilor din
cadrul grupului respectiv) va fi evaluat n conformitate cu IFRS-urile aplicabile.
n cadrul reevalurilor ulterioare ale grupului destinat cedrii valoarea contabil a oricror
active i datorii care nu fac obiectul cerinelor de evaluare ale acestui IFRS, dar care sunt incluse
ntr-un grup destinat cedrii catalogat drept deinut pentru vnzare vor fi reevaluate n conformitate
cu IFRS-urile aplicabile nainte ca valoarea just minus costurile de vnzare ale grupului de cedare
s fie reevaluat.
SFAS 144 impune ca activele cu folosinta indelngata sau un grup destinat cedarii clasificat
ca detinut pentru vanzare sa fie evaluat(e) la minimul dintre valoarea contabila si valoarea justa
costurile de vanzare. Un activ cu folosinta indelungata clasificat ca detinut pentru vanzare sau inclus

intr-un grup destinat cedarii, nu este supus amortizarii, in cazul sau fiind inregistrate cheltuieli cu
dobanzi sau alte asemenea cheltuieli decurgand din datorii ale unui grup destinat cedarii.
Dupa cum s-a explicat in Baza pentru concluzii la SFAS 144, pentru durata ramas ade utilizare a
unui activ ce urmeaza a fii vandut recuperarea valorii sale contabile nete se face prin vanzare. In
acest caz, contabilitatea unui asemenea activ ar trebui sa fie un proces de evaluare, si nu unul de
alocare.
FASB a mai observat ca o data ce un activ este reevaluat, amortizarea i-ar reduce valoarea
neta conabila la valoarea justa- costurile de vanzare. S-a mai subliniat de asemenea, ca daca ar
aparea o scadere in valoarea activului dupa clasificarea initiala ca detinut pentru vanzare si inaintea
vanzarii , pierderea ar fii recunoscuta in perioada aferenta scaderii deoarece valoarea justa- costurile
de vanzare se evaluaeaza in fiecare perioada.
Contraargumentul consta in faptul ca, desi clasificat ca detinut pentru vanzare, activul este
inca utilizat in activitati si , astfel, incetarea deprecierii este neconforma cu principiul de baza ce
stipuleaza: costul unui activ ar trebui alocat de-a lungul perioadei in care se obtin avantaje din
utilizarea acestuia. Mai mult, desi scaderea valorii unui activ prin utilizarea ar fii recunoscut in
modificarea valorii juste, aceasta ar putea fii totusi mascata de o crestere decurgand din modificari
ale pretului de piata al activului.
In plus, trebuie subliniat faptul ca IFRS 5 permite doar ca un activ (sau grup destinat cedarii)
ce urmeaza a fii vandut sa fie clasificat ca detinut pentru vanzare. Activele ce urmeaza a fii
abandonate sunt clasificate ca detinute si utilizate pana in momentul renuntarii, si atunci sunt
amortizate. Consiliul este de acord cu observatia FASB ca o demarcatie poate fii trasata intre un
activ ce urmeaza a fii vandut si un activ ce urmeaza a fii abandonat, deoarece valoarea primului va
fii recuperata prin vanzare, iar a celui de-al doilea prin continuarea utilizarii. Asadar este logic ca
amortizarea s ainceteze in cazul primului , dar nu in al doiela caz.
Concluzii
Prin decizia de a demara proiectul elaborarii IFRS 5, Consiliul a avut doua obiective : de a
imbunatati capacitatea utilizatorilor in evaluarea valorii, momentului si improbabilitatii fluxurilor de
trezorerie viitoare si de a converge cu US GAAP. Capacitatea de a identifica activele (sau grupurile
de active) a caror valoare va fi recuperata in principal prin vanzare, si nu prin operatii are implicatii
semnificative asupra fluxurilor de trezorerie viitoare. In mod similar, prezentarea separata a
activitatilor intrerupte permite utlizatorilor sa deosebeasca acele parti ale afacerii care nu vor
contribui la obtinerea fluxurilor viitoare de trezorerie.
Elaborarea acestui studiu a fost un bun mod de a face cunostinta cu cartile referitoare la
Standardele internationale de contabilitate din biblioteca facultatii si de a deschide apetitul pentru
studiul aprofundat al acestui domeniu,toate acestea fiind de mare ajutor in pregatirea pentru accesul
la stagiul de expert contabil si cu siguranta va fii urmat de studii mai aprofundate in acest domeniu.

IAS 32
INSTRUMENTE FINANCIARE:
PREZENTARE SI DESCRIERE

I. INTRODUCERE
In martie 1995, Consiliul IASC a aprobat IAS 32, Instrumente financiare: prezentare si
descriere.
In decembrie 1998, paragrafele 5,52,81 si 83 au fost modificate, iar un nou paragraph 43 A a
fost introdus pentru a reflecta emiterea Standardului IAS39, Instrumente financiare: recunoastere si
evaluare.
In octombrie 2000, paragrafele de la 91 a 93 au fost sterse, iar paragraful 94 a fost modificat
pentru a se elimina cerintele de prezentare a informatiilot care au devenit redundante ca rezultat al
emiterii IAS 39. Modificarile aduse la IAS 32 intra in vigoare atunci cand intreprinderea aplica
pentru prima data IAS 39.
Trei interpretari SIC se refera la IAS 32:
SIC-5, Clasificarea instrumentelor financiare Provizioane contingente de decontare;
SIC-16, Capital social Instrumente proprii de capital reachizitionate (actiuni de
trezorerie);
SIC-17, Capital propriu Costurile unei tranzactii de capital.
II. OBIECTIV
Natura dinamica a pietelor finaciare internationale a avut drept rezultat folosirea larga a unei
varietati de instrumente financiare, pornind de la traditionalele
instrumente primare precum si obligatiunile, la variate forme de instrumente derivate, cum ar fi
swap-urile de rata de dobanda. Obiectivul acestui Standard este de a sprijini utilizatorii situatiilor
financiare in intelegerea semnificatiei instrumentelor financiare bilantiere si extrabilantiere si a
semnificatiei lor, raportata la situatia financiara, rezultatele si fluxurile de numerar ale unei
intreprinderi.
Sandardul presrie anumite cerinte pentru prezentarea instrumentelor financiare care intra in
bilant si identifica informatiile care trebuie prezentate cu privire la instrumentele financiare
bilantiere (recunoscute), dar si extrabilantiere (nerecunoscute). Standardele referitoare la prezentare
trateaza clasificarea instrumentelor financiare in datorii si capitaluri proprii, clasificarea dobanzilor,
dividendelor, pierderilor si castigurilor asociate acestora, precum si circumstantele in care ativele
financiare si datoriile financiare pot fi compensate. Standardele referitoare la informatiile ce trebuie
furnizate se refera la factori care afecteaza valoarea, momentul si gradul de certitudine al fluxurilor
de numerar viitoare ale unei intreprinderi associate instrumentelor financiare, precum si politicile
contabile aplicate acestor instrumente. In plus, Standardul incurajeaza prezemtarea informatiilor
despre natura si amploarea folosirii instrumentelor financiarea de catre o intreprindere, scopurile
carora le servesc, riscurile associate lor si strategiile manageriale pentru controlarea acestor riscuri.

III.

ARIA DE APLICABILITATE

Acest Standard va fi aplicat la prezntarea si evidentierea informatiilor despre toate tipurile de


instrumente financiare, recuoscute sau nu in situatiile finaciare, altele decat:
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)
(f)

Investitiile in filiale, asa cum sunt definite in IAS 27, Situatiile financiare consolidate
si contabilitatea investitiilor in filiale;
Investitiile in intreprinderi asociate, asa cum sunt definite in IAS 28, Contabilitatea
investiilor in intreprinderile associate;
Interesele in asocierile in participatie, asa cum sunt definite in IAS 31, Raportarea
finaciara a intereslor in asocierile in participatie;
Datoriile angajatorilor si fondurilor privind pensile, de toate tipurile, inclusiv pensile asa
cum sunt descries in IAS 19, Beneficiile angajatilor, si in IAS 26, Contabilitatea si
raportarea planurilor de pensii;
Datoriile angajatorilor in baza planurilor pentru optiuni pe actiuni si pentru
cumpararea de actiuni de catre salariati;
Datoriile provenind din contracte de asigurare.

Desi acest Standard nu se aplica investitiilor unei intreprindri in filiale, se aplica tuturor
instrumentelor financiare incluse in situatiile financiare consolidate ale societatilor mama, indiferent
daca acele instrumente sunt detinute sau au fost emise de catre societatea mama sau filiala. Similar,
Standardul se aplica instrumentelor financiare detinute sau emise de catre o asociere in participatie
si incluse in situatiile financiare ale unui asociat al unei astfel de societati fie direct, fie prin
consolidarea proportionala.
Pentru scopurile acestui Standard, un contract de asigurare este un contract care-l expune pe
aisgurator unor riscuri identificate privind pierderi din evenimente sau circumstante ce apar sau sunt
descoperite intr-o anumita perioada, incluzand decesul (in cazul rentei, supravietuirea beneficiarului
unei rente), boala , handicapul, distrugerea de proprietati, accidentarea altora si intreruperea
activitatii.
In orice caz, preverile acestui Standard se aplica atunci cand un instrument financiar ia forma
unui contract de asigurare, dar implica in principal transferul riscurilor financiare, de exemplu, unele
tipuri de reasigurare financiara si contracte de investitii garantate emise de societatile de asigurare si
alte intreprinderi. Intreprinderile ce au datorii provenite din contracte de asigurare sunt incurajate sa
aprecieze oportunitatea aplicarii prevederilor acestui Standard in prezentarea informatiilor despre
aceste datorii.
Alte Standarde Internationale de Contabilitate specifice anumitor tipuri de instrumente
financiare contin cerinte suplimentare de prezentare. De exemplu, IAS 17, Leasing, si IAS 26, C
ontabilitatea si raportarea planurilor de pensii. In plus, unele cerinte ale altor Standarde
Internationale de Contabilitate, in particular ale IAS 30, Informatii prezentate in situatiile financiare
ale bancilor si ale institutiilor financiare similare, si IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si
evaluare, se aplica instrumentelor financiar.
IV.

DEFINITII

Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza simultan un activ financiar


pentru o intreprindere si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta
intreprindere.
Contractele pe marfuri care dau dreptul oricarei dintre parti sa deconteze in numerar sau
folosind un alt instrument financiar, trebuie contabilizate ca si instrumente financiare, cu exceptia
contractelor pe marfuri care au fost incheiate si continua sa satisfaca exigentele intreprinderii cu
privire la aprovizionarea, vanzarea si consumul estimate, au fost destinate acestui scop inca de la
inceput si se presupune ca decontarea se face prin livrarea marfurilor.
Un activ financiar este orice activ care reprezinta:
(a) Numerar;
(b) Un drept contractual de a incasa numerar sau alte active financiare de la alta
intreprindere;
(c)
Un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu alta intreprindere in
conditii care sunt potential favorabile;
(d) Un instrument de capitaluri proprii al unei alte intreprinderi.
O intreprindere poate avea o datorie contractuala care poate fi reglata fie print-o plata sub
forma de active financiare, fie sub forma unor valori mobiliare de tipul capitalurilor proprii. Intr-un
astfel de caz, daca numarul de valori mobiliare necesar stingerii datoriei variaza o data cu
modificarile in valoarea justa a acestora, astfel incat valoarea justa totala a valorilor mobiliare de
capital achitate este intotdeauna egala cu valoarea datoriei contractuale, detinatorul datoriei nu este
axpus unui profit sau a unei pierderi provenite din fluctuatii ale pretului valorilor mobiliare de
capital ale sale. O astfel de datorie trebuie contabilizata ca datorie financiara a societatii.
Un instrument de capital propriu este orice contract care certifica existenta unui interes
residual in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Activele si datoriilor financiare monetare (de asemenea, considerate drept instrumente
financiare monetare) sunt active si datorii financiare ce urmeaza a fi incasate sau platite in bani,
pentru o suma determinata sau determinabila.
Valoarea justa este valoarea pentru care un active poate fi tranzactional sau o datorie poate fi
decontata, de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii realizate in
conditii de concurenta normala.
Valoarea de piata este valoarea ce se obtine din vanzarea (sau se plateste la achizitia) unui
instrument financiar pe o piata activa.
Definitiile activelor financiare si datoriile financiare includ termenii de active financiar si
instrument financiar, dar definitiile nu sunt circulare. Atunci cand apare un drept contractual sau o
datorie de a schimba instrumente financiare, instrumentele ce urmeaza a fi schimbate dau nastere la
active financiare, datorii financiare sau instrumente de capitaluri proprii. Se poate stabili un lant de
drepturi sau datorii contractuale, dar in ultima instanta acesta conduce la incasarea sau plata de
numerar sau la acizitionarea ori emiterea unui instrument de capitaluri proprii.
Instrumentele financiare includ atat instrumente primare, cum ar fi titlurile de creanta, de
debit sau de capitaluri proprii, cat si instrumente derivate, cum ar fi optiunile financiare , contactele
futures si operatiunile fonvard, swap-urile de rata a dobanzii si swap-urile valutare. Instrumente
financiare derivate, recunoscute sau nu in bilant, intrunesc conditiile definitiei instrumentelor
financiare si, implicit, sunt subiecte ale acestui standard.
Instrumentele financiare derivate creeaza drepturi si datorii ce au ca efect transferarea intre
parti a unuia sau mai multor riscuri financiare inerente unui instrument financiar primar de baza.
Instrumentele derivate nu au ca rezultat transferul unui instrument financiar primar de baza la
incheierea contractului, iar un astfel de transfer nu are loc neaparat la scadenta contractului.
Obligatia unei intreprinderi de a emite sau livra propiile sale instrumente de capitaluri
proprii, cum ar fi optiunile sau bonurile de subscriere de active, reprezinta un instrument de

capitaluri proprii in sine, nu o datorie financiara,deoarece intreprinderea nu este obligata sa livreze


numerar sau alte active financiare. Similar, costurile suportate de catre o intreprindere pentru a
cumpara dreptul de a rascumpara propriile instrumente de capitaluri proprii de la alta parte
reprezinta o deducere a capitalurilor sale proprii, nu un active financiar.
Interesul minoritar care poate aparea in bilantul unei intreprinderi in urma consolidarii unei
filiale nu este nici datorie financiara, nici instrument de capitaluri proprii al intreprinderii. In
situatiile financiare consolidate, intreprinderea prezinta interesele tertilor in capitaluri proprii si
profitul filialelor sale in concordanta cu IAS 27, Situtatii financiare consolidate si contabilitatea
investitiilor in filiale. Prin urmare, un instrument de capitaluri proprii de catre o filiala estealiminat
la consolidare atunci cand este detinut de societatea mama sau prezentat de catre societatea mama in
bilantul consolidate drept un interes minoritar separate de capitalurile proprii ale propriilor actionari.
Un instrument financiar clasificat drept datorie financiara de catre o filiala ramane o datorie in
bilantul consolidate al societatii mama, cu exceptia cazului in care este eliminata la consolidare,
fiind o decontare intragrup. Tratamentul contabil efectuat de catre societatea mama la consolidare nu
afecteaza baza de prezentare de catre filiala in situatiile sale financiare.
V.

PREZENTARE

Emitentul unui instrument financiar trebuie sa clasifice instrumentul, sau partile componente
ale acestuia, drept o datorie sau capitaluri proprii in concordanta cu fondul economic al contractului,
la recunoasterea initiala si in conformitate cu definitiile datoriei financiare si instrumentului de
capitaluri proprii.
Fondul economic al instrumentului financiar, mai degraba decat forma sa juridica,
guverneaza clasificarea sa in bilantul emitentului. Desi, de obicei, fondul economic si forma juridica
concorda, exista si exceptii. De exemplu, unele instrumente financiare iau forma juridica a
capitalurilor proprii, dar datoriile in fond sunt datorii, altele pot combina trasaturi asociate
instrumentelor de capitaluri proprii si trasaturi asociate datoriilor financiare. Clasificarea unui
instrument este efectuata pe baza evaluarii fondului sau economic atunci cand este recunoscut
initial. Aceasta clasificare trebuie mentinuta la fiecare data de raportare ulterioara, atata timp cat
instrumental financiar nu este exclus din bilantul intreprinderii.
Cea mai importanta pentru diferentierea unei datorii de un instrument de capitaluri proprii
este existenta unei datorii contractuale pentru una dintre parti (emitentul) de a livra fie numerar, fie
alt active financiar celeilalte parti (detinatorul) sau de a schimba alt instrument financiar cu
detinatorul in conditii ce sunt potential nefavorabile emitentului. Atunci cand exista asemenea
datorii contractuale, instrumentul respective ce incadreaza in definitia unei datorii financiare,
indiferent de modul in care va fi stinsa obligatia contractuala. O restrictie asupra capacitatii
emitentului de a satisface datoria, cum ar fi lipsa accesului la valuta sau necesitatea de a obtine
aprobarea pentru plata de la o autoritate de reglemetare, nu il absolva pe emitent de datorie si nici nu
neaga dreptul pe care il are detinatorul in baza instrumentului respectiv.
Atunci cand un instrument financiar nu da nastere unei datorii contractuale pentru emitent de
a livra numerar sau un alt activ financiar sau de a schimba alt instrument financiar in conditii ce sunt
potential nefavorabile, acesta reprezinta un instrument de capitaluri proprii. Cu toate ca detinatorul
unui instrument de capitaluri proprii poate fi indreptatit sa primeasca o cota proportionala din
dividende sau alte repartizari din capitalurile proprii, emitentul nu are obligatia contractuala sa
efectueze asemenea repartizari.
Emitentul unui instrument financiar ce contine atat un element de datorie, cat si un element
de capitaluri prorii trebuie sa clasifice diferitele componente ale instrumentului separat.

Acest standard solicita prezentarea separate in bilantul emitentului a elementelor de datorie


si de capitaluri proprii create printr-un singur instrument financiar. Este mai mult o problema de
forma decat de fond faptul ca elementele de capitaluri proprii, cat si cele de datorii sunt create printrun singur instrument financiar sin u prin doua sau mai multe instrumente separate. Situatia
financiara a emitentului este reprezentata mai fidel prin prezentarea separate a componentelor de
datorie si de capitaluri proprii cuprinse intr-un instrument, conform naturii lor.
Clasificarea componentelor de datorii si capitaluri proprii ale unui instrument convertibil nu
este revizuita ca urmare a schimbarii probabilitatii de exercitare a optiunii de conversie, chiar atunci
cand exercitarea optiunii poate parea avantajoasa din punct de vedere economic pentru unii
detinatori. Este posibil ca detinatorii sa nu actioneze intotdeauna in maniera asteptata deoarece, de
exemplu, consecintele fiscale rezultate din conversie pot fi diferite de la un detonator la altul. Mai
mult, probabilitatea conversiei va evolua in decursul timpului. Obligatia emitentului de a efectua
plati pe viitor ramane valabila pana cand este stinsa prin conversie, la scadenta instrumentului sau
prin alta tranzactie.
.
Un instrument financiar poate sa contina componente care sa nu fie nici datorii financiare,
nici instrumente de capitaluri proprii ale emitentului. De exemplu, un instrument poate conferi
detinatorului dreptul de a primi la un instrument de decontare active nefinanciare, cum ar fi
marfurile, si optiunea de a schimba acest drept in actiuni ale emitentului. Emitentul recunoaste si
prezinta instrumentele de capitaluri proprii (optiunea de schimb) separate fata de componenta de
datorie a instrumentului compus, indiferent daca datoriile sunt financiare sau nefinanciare.
Dobanda, dividendele, castigurile si pierderile legate de un instrument financiar sau de o
componenta a acestuia, clasificate ca datorie financiara, trebuie raporate in contul de profit si
pierdere drept cheltuieli sau venituri. Repartizarile catre detinatorii unui instrument financiar
clasificat drept instrument de capital trebuie debitate de catre emitent direct la contul din capitaluri
proprii.
Modul de clasificare a unui instrument financiar in bilant determina daca dobanda,
dividendele, pierderile si castigurile legate de acest instrument sunt clasificate drept cheltuieli sau
venituri si raportate in contul de profit si pierdere. Astfel, platile de dividende pentru actiuni
clasificate ca datorii sunt clasificate drept cheltuieli, in aceeasi maniera ca si dobanda aferenta unei
obligatiuni, si prezentate in contul de profit si pierdere. Similar, pierderile si castigurile asociate cu
rascumpararile sau refinantarile instrumentelor clasificate ca datorii sunt raportate in contul de profit
si pierdere, in timp ce rascumpararile sau refinantarile instrumentelor clasificate drept capitaluri
proprii ale emitentului sunt prezentate ca miscari de capitaluri proprii.
Dividendele clasificate drept cheltuieli pot fi prezentate in contul de profit si pierdere fie ca
dobanda la alte datorii, fie ca element separate. Prezentarea dobanzii si dividendelor este supusa
cerintelor IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare, ale IAS 30, Informatii prezentate in situatiile
financiare ale bancilor si ale institutiilor financiare similare, si ale IAS 39, Instrumente financiare:
recunoastere si evaluare. In unele imprejurari, din cauza diferentelor semnificative dintre dobanda si
dividende, privind aspecte cum ar fi deductibilitatea fiscala, este preferabila preferabila prezentarea
lor separate in contul de profit si pierdere. Prezentarea valorii efectelor fiscale este facuta in
concordanta cu Standardul International de Contabilitate IAS 12, Impozitul de profit.
Un activ financiar si o datorie financiara trebuie compensate, iar valoarea neta, raportata in
bilant, atunci cand o intreprindere:
(a) are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute;
(b) intentioneaza fie sa le regularizeze la valoarea neta, fie sa realizeze activul sis a stinga obligatia
simultan.
Acest Standard cere prezentarea activelor si a datoriilor financiare pe o baza neta cand
aceasta reflecta fluxurile de numerar viitoare asteptate din regularizarea a doua sau mai multe
instrumente financiare separate. Cand o intreprindere are dreptul de a incasa sau plati o singura

valoare neta si intentioneaza sa o faca are, de fapt, un singur active sau o singura datorie financiara.
In alte circumstante, activele financiare si datoriile financiare sunt prezentate separate unele de
celelalte conform caracteristicilor lor ca resurse sau datorii ale societatii.
Compensarea unui activ financiar recunoscut si a unei datorii financiare recunoscute, cat si
prezentarea valorii nete difera de incetarea recunoasterii unui active sau a unei datorii financiare. In
timp ce compensarea nu da nastere la recunoasterea unui castig sau pierderi, incetarea recunoasterii
unui instrument financiar nu are ca rezultat numai scoaterea elementului recunoscut anterior din
balant, dar si recunoasterea unui castig sau unei pierderi.
Dreptul de compensare este dreptul legal al debitorului stabilit, prin contract sau alte
mijloace, sa stinga ori sa elimine astfel in totalitate sau partial valoarea datorata unui creditor prin
deducerea din valoarea respective a unei sume datorate de creditor. In anumite imprejurari, debitorul
poate avea dreptul legal de a deduce o suma datorata de un tert din valoarea datorata creditorului cu
conditia sa existe o intelegere intre cele trei parti care sa specifice clar dreptul debitorului de a
compensa. De vreme ce dreptul de compensare este un drept legal, conditiile care stau la baza
dreptului respective pot varia de la o jurisdictie la alta si de aceea trebuie determinat cu atentie ce
reglementari se aplica raportului dintre parti.
Existenta unui drept legal de a compensa un active si o datorie financiare afecteaza drepturile
si datoriile associate cu un activ sau datorie financiara si poate afecta in mod semnificativ expunerea
unei societati la riscul de credidare si lichiditate. Totusi, existenta dreptului, prin el insusi, nu este un
temei suficient pentru compensare. In absenta intentiei de a exercita dreptul sau de a stinge obligatia
simultan, valoarea si momentul la care apar fluxurile de numerar viitoare ale unei societati nu sunt
afectate. Cand o intreprindere intentioneaza sa exercite dreptul sau sa stinga obligatia simultan,
prezentarea activului si datoriei pe o baza neta reflecta mai exact valorile si momentele de aparitie a
fluxurilor de numerar preconizate, ca si riscurile la care aceste fluxuri de numerar sunt expuse.
Intentia uneia sau ambelor parti de a regularize pe o baza neta fara a avea dreptul legal de a o face
nu este suficienta pentru justificarea compensarii, deoarece drepturile si datoriile asociate activului
financiar individual si datoriei financiare raman neschimbate.
Intentiile unei societati cu privire la regularizarea anumitor active si datorii pot fi influentate
de practicile sale comerciale standard, de cerintele pietei financiare, cat si alte circumstante care pot
limita capacitatea de a le regularize valoarea neta sau de a regularize simultan. Cand o intreprindere
are dreptul de a compensa, dar nu intentioneaza sa regularizeze valoarea neta, sa realizeze activul si
sa stinga obligatia simultan, efectul acestui drept asupra expunerii intreprinderii la riscul de credit
este prezentat in paragraful 66.
Regularizarea simultana a doua instrumente financiare poate avea loc, de exemplu, prin
intermediul unei case de compensatie pe o piata financiara organizata sau printr-o tranzactie
particulara. In aceste circumstante, fluxurile de numerar sunt, de fapt, echivalente unei singure valori
nete si nu exista risc de credite sau lichiditate. In alte imprejurari, o intreprindere poate regularize
doua instrumente prin incasarea si plata de sume separate, devenind astfel expusa la riscul de credit
pentru intreaga valoare a activului sau la riscul de lichiditate pentru intreaga valoare a datoriei.
Expunerile la astfel de riscuri pot fi semnificative chiar daca relative pe termen scurt. Astfel,
realizarea unui active financiar si stingerea unei datorii financiare sunt considerate simultane numai
cand tranzactiile au loc in acelasi moment.
Conditiile expuse in paragraful 33 in general nu sunt satisfacute, iar compensarea este de
obicei nepotrivita atunci cand:
(a)
mai multe instrumente financiare diferite sunt folosite pentru a imita trasaturile unui
instrument financiar mic (i.e. un instrument sintetic);
(b)
activele financiare si datoriile financiare iau nastere din instrumente financiare expuse
aceluiasi risc primar (de exemplu activele si datoriile dintr-un portofoliu de
operatiuniforward sau alte instrumente derivate), dar implica parti diferite;

(c)

activele financiare sau de alt fel sunt gajate ca garantii pentru datoriile financiare fara
recurs;
(d)
activele financiare sunt izolate si date unui tert in administrare de catre un debitor, in
scopul de a se descarca o obligatie, fara ca activele respective sa fi fost acceptate de creditor
in compensarea obligatiei (de exemplu, o intelegere cu privire la fondurile de rascumparare);
(e)
se asteapta ca datoriile asumate ca rezultat al unor evenimente care dau nastere la pierderi
sa fie recuperate de la o terta parte in virtutea unei reclamatii facute in cadrul unei polite de
asigurare.
O intreprindere care incheie o serie de tranzactii cu instrumente financiare cu o contrapartida
unica poate incheia cu acea parte o conventie de compensare generala. Un astfel de acord prevede
o compensare pe baza neta a tuturor instrumentelor financiare acoperite de acord in eventualitatea
neexecutarii sau lichidarii oricarui cantract. Aceste acorduri sunt folosite frecvent de institutiile
financiare pentru a se proteja impotriva pierderilor in eventualitatea unui faliment sau a altor
evenimente care au ca rezultat incapacitatea uneia dintre parti de a-si indeplini datoriile. O conventie
de compensare generala de obicei creeaza un drept de compensare care devine executabil si
afecteaza realizarea sau stingerea activelor si datoriilor financiare individuale numai ca urmare a
unui eveniment specificat sau in alte imprejurari, neasteptate sa apara in desfasurarea normala a
activitatilor. O conventie de compensare generala nu ofera o baza pentru compensare daca nu sunt
satisfacute ambele criterii din paragraful 33. cand activele financiare si datoriile financiare supuse
unei conventii de compensare generala nu sunt compensate, efectul acordului asupra expunerii
societatii la riscul de credit este prezentat in concordanta cu paragraful
Scopul prezentarilor cerute de acest Standard este de a furniza informatii care sa ajute la
intelegerea mai buna a semnificatiei instrumentelor financiare bilantiere sau extrabilantiere asupra
situatiei financiare a unei intreprinderi, rezultatelor activitatii ei si fluxurilor de numerar si de a ajuta
in evaluarea sumelor, momentului aparitiei si gradul de siguranta a fluxurilor de numerar viitoare
asociate cu acele instrumente. In plus fata de oferirea de informatii specifice despre decontarile si
tranzactiile cu instrumente financiare particulare, societatile sunt incurajate sa comenteze asupra
masurii in care sunt folosite instrumentele financiare, riscurilor ce le sunt asociate si scopurilor
operationale servite. Prezentarea strategiilor manageriale pentru controlul riscurilor asociate
instrumentelor financiare cuprinzand strategiile privind acoperirea riscurilor, evitarea concentrarii
exagerate a riscurilor si cererea de garantii care sa micsoreze riscul de credit ofera in plus o
perspectiva de valoare, indiferent de instrumentele folosite la un moment dat. Unele societati
furnizeaza astfel de informatii in comentariul ce insoteste situatiile lor financiare si nu ca parte a
situatiilor financiare.
Tranzactiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o intreprindere asumarea
sau transferarea catre alte parti a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descriese mai
jos.Prezentarile cerute ofera informatii care ajuta pe utilizatorii situatiilor financiare in evaluarea
gradului de risc afferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu in bilant.
(a) Riscul de pret Exista trei tipuri de astfel de riscuri: riscul valutar, riscul ratei dobanzii
si riscul de piata.
i.
Riscul valutar este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze datorita
schimburilor nivelului de piata al cursului valutar.
ii.
Riscul ratei dobanzii este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze
datorita schimbarilor nivelului de piata al ratei dobanzii.
iii.
Riscul de piata este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca
rezultat al schimbarii preturilor pietei, chiar daca aceste schimbari sunt cauzate de
factori specifici titlurilor de valoare individuale sau emitentului acestora, sau factori
care afecteaza toate titlurile de valoare tranzactionate pe piata.
Termenul risc de pret incorporeaza nu numai potentialul de pierdere, dar sic el de castig.

(b) Riscul de credit Riscul de credit este riscul ca una dintre partile instrumentului
financiar sa nu execute obligatia asumata, cauzand celeilalte parti o pierdere financiara.
(c)
Riscul de lichiditate Riscul de lichiditate, numit si riscul de finantare, este riscul ca
o intreprindere sa intalneasca dificultati in procurarea fondurilor necesare pentru
indeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate
poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un active financiar la o valoare
apropiata de valoarea sa justa.
(d) Riscul fluxului de numerar Riscul fluxului de numerar este riscul ca valoarea fluxurilor
de numerar viitoare asociate unui instrument financiar monetar sa fluctueze. De exemplu,
in cazul unui instrument de imprumut cu rata variabila, astfel de fluctuatii constau in
schimbarea ratei dobanzii efective a instrumentului finaciar, fara o schimbare
corespondenta a valorii sale juste.
O intreprindere trebuie sa descrie obiectivele si politicile de gestionare a riscului, inclusiv
politicile de acoperire aplicate pentru fiecare dintre tipurile de trenzactii prevazute pentru care s-u
utilizatcontabilizarea instrumentelor de partajare.
Standardele nu prescriu nici formatul informatiilor ce trebuie prezentate,nici localizarea sa in
cadrul situatiilor financiare. In ceea ce priveste instrumentele financiare recunoscute in bilant,in
masura in care informatiile cerute sunt prezentate pe fata bilantului, nu este necesar ca acestea sa fie
repetate si in anexele situatiilor financiare. In ceea ce priveste instrumentele financiare
nerecunoscute in bilant, informatiile din anexe sau materialele suplimentare reprezinta mijlocul
primar de prezentare. Prezentarile pot include o combinatie de descrieri narative si date cuantificate
specifice, corespunzatoare naturii instrumentelor si semnificatiei lor relative pentru intreprindere.
Determinarea nivelului de detaliu al informatiilor prezentate in legatura cu instrumentele
financiare particulare este o problema de rationament profesional,luaand in consideratie semnificatia
relativa a instrumentelor respective. Este necesara gasirea unui echilibru intre supraincarcarea
situatiilor financiare cu detalii excesiva care s-ar putea sa nu foloseasca utilizatorilor situatiilor
financiare si ascunderea de informatii semnificative ca rezultat al unei sintetizari excesive. De
exemplu, cand o intreprindere este parte la un numar mare de instrumente financiare cu
caracteristici similare si nici un contract nu este semnificativ in mod individual, este adecvata
prezentarea de informatii sintetizate prin raportarea la clase particulare de instrumente. Pe de alta
parte, informatiile specifice despre un instrument individual pot fi importante cand acel instrument
reprezinta, de exemplu, un element semnificativ in structura capitalului societati.
Conducerea unei intreprinderi grupeaza instrumentele financiare pe clase care sunt adecvate
naturi informatiei c eva fi prezentata, luand in consideratie aspecte cum at fi caracteristicile
instrumentelor, faptul ca sunt recunoscute sau nu in bilant si, daca sunt recunoscute, baza de
evaluare care a fost aplicata. In general, clasele sunt determinate pe o baza care distinge elementele
inregistrate la valoarea de cost de elementele inregistrate la valoarea justa. Cand valorile prezentate
in anexe sau materiale suplimentare se refera la active sau dtaorii recunoscute, sunt oferite informatii
suficiente pentru a permite reconcilierea u elementele aferente din bilant. Cand o intreprindere este
parte la instrumente financiare netratate in acest Standard, cum ar fi datoriile provenind din fonduri
d epensii sau contracte de asigurare, aceste instrumente constituie o clasa sau clase de active sau
datorii financiare prezentate separat de cele care sunt tratate in acest Standard.
VI. Termeni, conditii si politici contabile
Pentru fiecare clasa de active financiare, datorii financiare si instrumente de capitaluri
proprii, recunoscute, sau in bilant, intreprinderea trebuie sa precizeze:
(a) informatii despre gradul si natura instrumentelor financiare, inclusiv termenii si conditiile
semnificative care pot afecta suma, momentul si siguranta fluxurilor de numerar viitoare; si

(b) politicile si metodele contabile adoptate, incluzand criteriile pentru recunoastere si baza de
evaluare aplicata.
Termenii si conditiile contractule ale unui instrument financiar sunt un factor important care
afecteaza suma, momentul si siguranta incasarilor si a platilor de numerar viitoare de catere partile
instrumentului financiar. Atunci cand instrumentele, recunoscute sau nu, sunt importante, fie
individual, fie ca si clasa, in raport cu situatia financiara curenta a unei societati sau cu rezultatele
sale viitoare obtinute din exploatare, vor fi prezentati termenii si conditiile acestora. Daca nici un
instrument nu este semnificativ in mod individual pentru fluxurile de numerar viitoare ale unei
societati, caracteristicile sale esentiale sunt descrise prin raportare la gruparile corespunzaroare de
instrumente similare.
Cand instrumentele financiare emise sau detinute de o intreprindere, fie individual, fie ca si
clasa, determina o expunere potential semnificativa la riscurile descrise in paragrafu 43, termenii
care fac obligatorie prezentarea includ:
(a) valoarea principalului declarata sau nominala, sau alta valoare similara care, pentru unele
instrumente derivate, cum ar fi swap-urile de rata a dobanzii, poate fi valoarea(denumita valoare
netionala) pe care sunt bazate viitoarele plati;
(b) data scadentei, expirarii sau executarii;
(c) operatiunile de lichidare inainte de termen, detinute de oricare dntre partile instrumentului,
incluzand perioada in care sau dat la care operatiunile pot fi exercitate si pretul sau intervalul de
preturi de exercitare;
(d) optiunile detinute de oricare dintre partile instrumentului de a-l converti in sau a-l schimba
pentru alt instrument financiar sau alt activ sau datorie, incluzand perioada in care sau data la care
operatiunile pot fi exercitate si rata de conversie sau schimb;
(e) valoarea si momentul incasarilor si nplatilor de numerar viitoare planificate aferente valorii
principalului, inclusiv rambursarile in rate si fondurile de rascumparare sau cerintele similare;
(f) rata sau valoarea declarata a dobanzii, dividendelor sau a altor venituri periodice raportate la
valoarea principalului si esalonarea platilor;
(g) garantiile detinute, in cazul activelor financiare, sau acordate, in cazul datoriilor financiare;
(h) in cazul unui instrument pentru care fluxurile de numerer sunt exprimate intr-o moneda alta
decat cea de raportare a intreprinderii, monedea in care sunt efectuate incasarile si platile;
(i) in cazul unui instrument care prevede un schimb, informatiile descrise in articolele de la (a) pana
la (h) pentru documentul care va fi dobandit in schimb; si
(j) orice conditie a instrumentului sau clauza contractuala care, daca este incasta, poate modifica
semnificativ orcare dintre ceilanti termeni( de exemplu, clauza unei obligatiuni privind nivelul
maxim al indicatorului datorii- capitaluri proprii, care, daca ar fi incalcata, ar face ca intreaga
valoare a principiului obligatiunii sa devina datorata si imediat exigibila).
Cand prezentarea in bilant a unui instrument financiar difera de forma sa juridica este de
dorit ca intreprinderea sa explice natura instrumentului in notele la situatiile financiare.
Utilitatea informatiilor despre gradul si natura instrumentelor financiare este imbunatatita
atunci cand se pune in lulima relatiile intre instrumentele individuale care pot afecta valoarea,
momentul sau siguranta fluxurilor de numerar viitoare ale unei intreprinderi. De exemplu, este
important prezentarea relatiilor de acoperire impotriva riscului, cum ar fi aceea prin care o
intreprindere detine un pachet de actiuni pentru care a cumparat o optiune de vanzare. Similar, este
importanta prezentarea relatiilor dintre componentele instrumentelor sintetice cum ar fi datoriile
cu rata fixa create prin imptumutarea la o rata variabila si incheierea unui contract swap pe rata
dobanzii care trece de la o dobanda variabila la una fixa. In fiecare caz, intreprinderile prezinta
activele si datoriile financiare individuale fie direct in bilant, conform naturi lor, fie separat in clasa
de active sau de datorii financiare de care apartine. Masura in care expunerea la risc este modificata
de relatia dintre active si datorii poate fi evidenta pentru utilizatoru situatiilor financiare din

informatiile descrise in paragrafu 49, dar in unele imprejurari esste necesara o prezentare
suplimentara.
In concordanta cu IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare, intreprinderea va oferi o
prezentare clara si concisa a tuturor politicilor contabile semnificative, incluzand atat principiile
generale adoptate, cat si metoda aplicarii acestor principii la tranzactiile si imprejurarile
semnificative provenite din activitatea societatii. In cazul instrumentelor financiare astfel de
prezentari includ:
(a) criteriile aplicate in determinarea momentului recunoasterii unui activ sau a unei datorii
financiare in bilant si a momentului incetarii recunoasterii;
(b) baza de evaluare aplicata activelor si datoriilor financiare, atat la momentul recunoasterii initiale
cat si ulterior; si
(c) baza de recunoastere si evaluare a veniturilor si cheluielilor care provin din active si datorii
financiare.
Tipurile de tranzactii pentru care poate fi necesara prezentarea politicilor contabile relevante
includ:
(a) transferul de active financiare cand exista un interes continuu sau o implicare continua in acele
active a celui care le transfera, cum ar fi titlurizarea financiara a activelor, contractele de
rascumparare si contractele de rascumparare inversate;
(b) transferul de active financiare pentru administrare de catre un tert cu scopu de a satisface la
scadenta datoriile aferente fara obligatia celui care efectuiaza transferul de a fi descarcat de datorii la
momentul acestuia, cum ar fi o dezindatorare de factori ;
(c) achizitia sau emiterea de instrumente financiare separate ca parte a unei sarii de tranzactii
destinate sa sintetizeze efectul cumpararii sau emiterii unui singur instrument;
(d) achizitia sau emiterea de instrumente financiare ca operatiuni de acoperire a riscurilor; si
(e) achizitia sau emiterea de instrumente financiare montare cu o rata fixa a dobanzii, prestabilita,
care este diferita de rata pietei existente la data emiterii.
Pentru a oferi informatii adecvate utilizatorilor de situatii financiare astfel incat acestea sa
inteleaga baza de evaluare a activelor si datoriilor financiare, prezentarea politicilor contabile indica
nu numai daca costul, valoarea justa sau alta baza de evaluare au fost aplicate unei clase
semnificative de active sau datorii, dar si metode de aplicare a bazei respective. De exemplu, pentru
instrumentele financiare inregistrate la valoarea de cost, unei intreprinderi i se poate cere sa prezinte
modul contabil al urmatoatrelor elemente:
(a) costurile de achizitie sau emisiune;
(b) primele si sconturile la activele si datoriile financiare monetare;
(c) schimbari ale valorii estimate a fluxurilor de numerar viitoare determinabile asociate cu un
instrument financiar monetar cum ar fi obligatiunile indexate la pretul unei marfi;
(d) schimbari ale circumstantelor care au ca rezultat o incertitudine semnificativa despre incasarea la
timp a tuturor valorilor contractuale datorate din active financiare monetare;
(e) scaderi ale valorii juste a activelor financiare sub valoarea contabila; si
(f) darorii financiare restructurate.
Pentru activele si datoriile financiare inregistrate la valoarea justa, intreprinderea indica daca
valorile contabile sunt determinate pe baza preturilor de piata cotate, evaluarilor independente,
analizei fluxurilor de numerar actualizate sau prin alta metoda adecvata si prezinta ipotezele
semnificative considerate in aplicatea acestor metode.
Societatile prezinta baza de prezentare in contul de profit si pierdere a castigurilor si
pierderilor realizate si nerealizate, a dobanzii si altor elemente de venituri si cheltuieli asociate cu
activele si datoriile financiare. Aceasta prezentare include informatii despre baza de recunoastere a
veniturilor si cheltuielilor provenind din instrumente financiare detinute in scopul acoperirii
riscurilor. Atunci cand o intreprindere prezinta elemente de venituri si cheltuieli pe o baza neta, chiar

daca activele si datoriile financiare corespondente din bilant nu au fost compensate, este relevant
motivul prezentarii respective daca efectul este semnificativ.
Pentu fiecare clasa de active si datorii financiare, recunoscute sau nu in bilant, intreprinderea
va prezenta informati despre expunrea sa la riscul ratei dobanzii inclusiv
(a) data scadentie contractuale sau de modificare a pretului (reevaluare), oricare dintre cele doua
date este anterioara celeilalte; si
(b) rata efectiva a dobanzii, cand este cazul.
O intreprindere furnizeaza informatii cu privire la expunerea sa la efectele schimbarii
viitoare ale nivelului existent al ratei dobanzii. Schimbarile nivelului de piata ale ratei dobanzii au
un efect direct asupra fluzului de numerar, contractuale asociate unor active financiare si datorii
financiare (riscul fluxurilor de numerar) si asupra valorii juste a altora (riscul de pret).
Informatiile cu privire la data scadentei sau data reevaluarii, atunci cand aceasta este
anterioara celeilalte, indica perioada de timp pe care ratele dobanzii sunt fixe, iar informatiile asupra
ratelor dobanzii efective indica nivelurile la care sunt fixate. Prezentarea acestor infoarmatii
furnizeaza utilizatorilor situatiei financiare o baza pentru evaluarea riscului de pret datorat
fluctuatiei ratei dobanzii la care intreprinderea este expusa si astfel potentialul pentru castiguri si
pierderi. Pentru instrumentele care sunt reevaluate la nivelul de piata a ratei dobanzii inaintea
scadentei, prezentarea perioadei pana la reevaluarea urmatoare este mai importanta decat
prezentarea perioadei pana la scadenta.
Pentru a suplimenta informatiile cu privire la datele de reevaluare si scadenta prevazute in
contract, o intreprindere poate alege sa prezinte informatii despre datele asteptate de reevaluare si
scdenta, atunci cand aceste date difera in mod semnificativ de datele contractuale. Astfel de
informatii pot fi folositoare in special cand, de exemplu, o intreprindere este capabila sa aprozimeze,
aproape de realitate, valoarea din creditele ipotecare cu rata fixa ce va fi rambursata inainte de
scadenta si foloseste aceste date ca baza entru cuantificarea riscului ratei dobanzii. Informatiile
suplimentare includ prezentarea faptul ca aceasta se bazeaza pe asteptarile condducerii privind
evenimentele viitoare si explica presupunerile efectuate cu privire la datele de reevaluare si scadenta
ca si mod in care aceste presupuneri difera de datele contractuale.
Intreprinderile mentioneaza care dintra activele si datoriile financiare sunt:
(a) expuse la riscul de pret datorat fluctuatiei ratei dobanzii, cum ar fi activele si datoriile financiare
cu o rata a dobanzii fixa;
(b) expuse la riscul fluxului de numerar datorat fluctuatiei ratei dobanzii, cum ar fi activele si
datoriile financiare monetare cu o rata a dobanzii fluctuanta, care este recalculata in functie de
variatia ratei de pe piata; si
(c) neexpuse la riscul ratei dobanzii, cum ar fi unele investitii intitluri de capitaluri proprii.
Rata dobanzii efectiva (randamentul efectiv) a unui instrument financiar monetar este rata
care, atunci cand este utilizata in calculul valorii actualizate, are drept rezultat valoarea contabila a
instrumentului. Calcularea valorii actualizate aplica rata dobanzii la fluxul incasarilor si platilor
viitoare in numerar de la data raportarii la urmatoarea data de reevaluare (scadenta) si la valoarea
contabila asteptat (principalul) la acea data. Rata este o rata istorica pentru un instrument cu o rata
fixa, inregistrat la valoarea costului amortizat si o rata curenta pe piata pentru instrumentele cu o rat
fluctuanta sau un instrument inregistrat la valoarea justa. Rata dobanzii efectiva este uneori
denumita randamentul constant pana la scadenta sau la urmatoarea data de reevaluare; este vorba de
rata interna de rentabilitate a instrumentului pentru aceea perioada.
Natura activitaii unei intreprinderi si intinderea activitatii acesteia cu active financiare vor
determina daca informatia cu privire la riscul ratei dobanzii este prezentata sub forma narativa sau
de tabel, sau prin utilizarea unei combinatii intre cele doua. Cand o intreprindereare un numar
important de instrumente financiare expuse riscului ratei dobanzii sau al fluxului de numerar, poate
adopta una sau mai multe dintre urmatoarele abordari pentru a prezenta informatia:

(a) Valorile contabile ale instrumentelor financiare expuse la riscul de pret datorat fluctuatiei ratei
dobanzii pot fi prezentate intr-o forma tabelara, grupandu-se in functie de acelea care sunt
contractate si urmeaza sa ajunga la scadenta sau sa fie reevaluate:
(i) in mai putin de un an de la data bilantului;
(ii) in mai mult de un an, dar mai putin de cinci ani de la data bilantului; si
(iii) in cinci ani sau mai mult de la data bilantului.
(b) Cand performantele unei intreprinderi sunt afectate in mod semnificativ de nivelul expunerii sale
la riscul de pret al ratei dobanzii sau modificarii acestei expuneri, sunt de dorit informatii mai
detaliate. O intreprinder, cum ar fi de exemplu o banca, poate prezenta, de exemplu, grupari separate
ale valorilor contabile ale insrtumentelor financiare contractate care urmeaza sa ajunga la scadenta
sau reevaluare:
(i) in mai putin de o luna d ela data bilantului;
(ii) in mai mult de o luna, dar mai putin de trei luni d ela dat bilantului;
(iii) in mai mult de trei luni, dar mai putin de douasprezece de la data bilantului.
(c) Similar, o intreprindere poat indica expunerea sa la riscul fluxurilor de numerar datorat
fluctuatiei ratei dobanzii cu ajutorul unui tabel inducand valoarea contabila a grupurilor de active si
datorii financiare cu o rata fluctuanta, care ajung la scadenta in viitor in diferite perioade de timp.
(d) informatiile cu privire la rata dobanzii pot fi prezentate pentru instrumente financiare separat sau
pot fi prezentate pentru fiecare clasa de instrumente financiare rate medii ponderata sau un interval
de rate. Societatile grupeaza instrumentele exprimate in diferite valute sau avand irscul de credit
substantial, diferite pe clase separate, cand acesti factori au ca rezultat instrumente avand rate ale
dobanzii efectieva substantial diferite.
In unele circumstante, o intreprindere poate furniza informatii folositoare asupra expunerii
sale la riscuri ale dobanzii, prin indicarea efectului unei schimbari ipotecare, ale nivelului curent de
piata, ale rarei dobanzii asupra valorii juste a instrumentelor sale financiare si ale castigurilor si
fluxurilor de numerar viitoare. Astfel de informatii referitoare la modificarea ratei dobanzii pot fi
bazate pe o schimbare presupusa de 1 % a nivelului de piata al ratei dobanzii care se petece la data
bilantului. Efectele unei schimbari a nivelului ratei dobanzii includ schimbarile veniturilor si a
cheltuielilor cu dobanziele legate de indtrumentele financiare cu rata fluctuanta, cat si pierderile si
castigurile rezultate din schimbari ale valorii juste a instrumentelor cu rata fixa. Senzitivitatea ratei
dobanzii raportate poate fi restransa la efectele directe ale schimbarii ratei dobanzii asupra
instrumentelor financiare purtatoare de dobanda detinute la dat bilantului, atata timp cat efectele
indirecte ale schimbarii ratei asupra pietelor financiare si societatilor individuale nu pot fi in mod
normal aproximate multumitor. Atunci caand este prezentata informatia asupra senzitivitatii ratei
dobanzii, societatile indica baza pe care a fost elaborata informatia, incluzand orice supozitii
semnificative.
VIII.

Riscul de credit

Pentru fiecare clasa de active financiare, recunoscute sau nu in bilant, o intreprindere va


prezenta informatii cu privire la expunerea sa la riscul de credit, incluzand:
(a) valoarea care reprezinta cel mai bine expunerea maxima la riscul de credit la data bilantului, fara
sa tina cont de valoarea justa a oricaror garantii, in eventualitatea in care celelalte parti nu isi
onoreaza datoriile aferenta instrumentului financiar;
(b) concentratiile semnificative ale riscului de credit.
O intreprindere furnizeaza informatii cu privire la riscul de credit pentru a permite
utilizatorilor proprilor situatii financiare sa evalueze masura in care neonorarea datoriilor de catre
celelalte parti din contracte ar putea reduce valoarea intrarilor de numerar viitoare din activele

financiare detinute la dat bilantului. Astfel de neonorari dau nastere unor pierderi financiare
recunoscute in contul de profit si pierdere al unei societati.
Prezentarea valorilor expuse riscului de credit fara a tine seama de recuperarile potentiale din
realizarea garantiilor serveste urmatoarelor scopuri:
(a) de a furniza utilizatorilor situatilor financiare un calcul consecvent al valorilor expuse la riscul de
credit atat pentru active financiare recunoscute, cat si pentru cele nerecunoscute; si
(b) de a tine cont de posibilitatea ca expunerea maxima la pierderi sa poata diferi de valoarea
contabila a activului financiar recunoscut sau de valoarea justa a unui activ financiar nerecunoscut
care astfel este prezentat in situatiile financiare.
Cand avem de-a face cu active financiare recunoscute expuse la riscul de credit, valoarea
contabila a activelor din bilant, dupa deducerea provizioanelor pentru pierderi aplicabile, de obicei
reprezinta valoarea expusa la riscul de credit.
Un activ financiar supus unui drept legal executoriu de compensare cu o datorie financiara
nu este prezentat in bilant la valoarea dedusa cu obligatia respectiva decat daca se intentioneaza ca
lichidarea sa aiba loc pe o baza neta sau simultan.
O intreprindere poate sa fi incheiat unul sau mai multe acorduri de compensare generala care
servesc micsorarii expunerii sale la riscul de credit, dar care nu intrunesc criteriile de compensare.
Cand un acord de compensare generala reduce in mod semnificativ riscul de credit asociat cu active
financiare necompensate cu datorii financiare cu aceeasi parte contractuala, intreprinderea
furnizeaza informatii aditionale cu privire la efectulacordului. Aceste prezentari indica faptul ca:
(a)
riscul de credit asociat activelor financiare supuse unui acord de compensare generala este
eliminat numai in masura in care datoriile financiare datorate aceleiasi parti vor fi stinse dupa ce vor
fi realizate activele; si
(b)
masura in care expunerea globala a unei societati la riscul de credit este redus printr-un acord
de compensare generala se poate schimba semnificativ intr-o scurta perioada de la data bilantului
deoarece expunerea este afectata de fiecare tranzactie supusa acordului.
De asemenea, este de dorit ca o intreprindere sa prezinte termenii principalelor acorduri de
compensare generala ce determina masura reducerii riscului propriu de credit.
Concentratiile riscului de credit sunt prezentate atunci cand nu sunt evidente di alte
prezentari asupra naturii si situatiei financiare a activitatii si au ca rezultat o expunere semnificativa
la pierderi in cazul neonorarii datoriilor de catre celelalte parti. Identificarea concentratiilor
semnificative este o chestiune legata de aplicarea rationamentului profesional de catre conducere,
luand in calcul situatia societatii si debitorii sai.IAS 14, Raportarea pe segmente, furnizeaza
recomandari folositoare in identificarea segmentelor geografice si industriale, in cadrul carora pot
aparea concentratii ale riscului de creditare.
Concentratiile riscului de credit pot aparea din expunerea la un singur debitor sau la grupuri
de debitori care au caracteristici similare, astfel incat capacitatea lor de a-si indeplini datoriile este
de asteptat sa fie afectata in mod similar de schimbari ale conditiilor economice sau de alta natura.
Caracteristicile care pot da nastere unor concentrari de risc includ natura activitatilor desfasurate de
debitori, cum ar fi sectorul in cadrul caruia opereaza, aria geografica in care sunt desfasurate
activitatile si nivelul bonitatii grupurilor de debitori. De exemplu, o intreprindere care produce
echipament pentru industria petroliera va avea in mod normal creante de incasat din vinzarea
produselor sale pentru care riscul de neplata este afectat de schimbarile economice din industria
petroliera. O banca ce imprumuta in mod normal la scara internationala poate avea un numar
important de imprumuturi acordate tarilor mai putin dezvoltate, iar capacitatea bancii de a recupara
acele imprumuturi poate fi afectata negativ de conditiile economice locale.
Prezentarea concentratiiolor riscului de credit include o descriere a caracteristicilor comune
care idendifica fiecare concentratie si cuantului maxim al riscului de credit asociat tuturor activelor
financiare recunoscute si nerecunoscute care prezinta acele caracteristici comune.

IX.

Valoarea justa

Pentru fiecare clasa active financiare si datorii financiare, recunoscute sau nu in bilant,
intreprinderea va prezenta informatii cu privire la valoarea lor justa. Cand nu este posibil din
considerente legate de timp sau cost sa fie determinata valoarea justa a unui activ a unui activ
financiar sau a unei datorii financiare cu suficienta credibilitate, acest fapt va fi prezentat impreuna
cu informatiile asupra principiilor caracteristici ale instrumentului financiar de baza care sunt
pertinente pentru valoarea sa justa.
Informatiile despre valoarea justa sunt utilizate pe o scare larga in scopuri comerciale pentru
determinarea situatiei financiare globale a societatii si pentru luarea deciziilor cu privire la
instrumentele financiare individuale. Sunt, de asemenea, relevente pentru multe decizii luate de catre
utilizatorii situatiilor financiare de vreme ce, in numeroase circumstante, reflecta rationamentul
existent in randul majoritatii actorilor pietei financiare in privinta valorii prezente a fluxurilor de
numerar viitoare preconizate legate de un instrument. Informatiile cu privire la valoarea justa justa
permit compararea instrumentelor financiare ce au in mod substantial aceleasi caracteristici
economice, indiferent de scopul lor si cand si de cine anume au fost emise sau achizitionate.
Valoarea justa furnizeaza o baza neutra pentru evaluarea raspunderii conducerii prin indicarea
efectelor propriilor decizii de a cumpara, vinde sau detine active financiare si de a contracta,
mentine sau stinge datorii financiare. Cand o intreprindere nu inregistreaza un activ financiar sau o
datorie financiara in bilantul sau la valoarea justa va furniza informatii cu privire la valoarea justa
prin intermediul prezentarilor suplimentare.
Valoarea justa a unui activ financiar sau a unei datorii financiare poate fi determinata prin
una dintre metodele general acceptate. Prezentarea informatiilor cu privire la valoarea justa include
prezentarea metodei adoptate si, de asemenea, orice estimari semnificative efectuate pentru aplicarea
ei.
La baza definitiei valorii juste sta prezumtia ca o intreprindere are o activitate continua fara a
avea intentia sau nevoie de a lichida, ajusta substantial amploarea operatiunilor sale sau a efectua o
tranzactie in conditii nefavorabile. Valoarea justa nu este, de aceea, suma pe care o intreprindere o
va primi sau plati in tranzactie fortata, lichidare involuntara sau vanzare silita. In orice caz, o
intreprindere va tine cont de circumstantele curemte pentru determinarea valorii juste a activelor
financiare si a datoriilor financiare. De exemplu, valoarea justa a unui activ financiar pe care
intreprinderea a decis sa-l vanda pe numerar in viitorul apropiat este determinata de suma pe care se
asteapta sa o primesca dintr-o astfel de vanzare. Suma de bani care va fi realizata ndintr-o vanzare
imediata va fi afectata de factori precum lichiditatea curenta si numarul actorilor pietei pentru
activul respectiv.
Cand un instrument financiar este tranzactionat pe o piata activa si lichida, pretul sau cotat
pe piata furnizeaza cea mai buna dovada a valorii sale juste. Pretul cotat pe piata potrivit pentru un
activ detinut sau datorie ce urmeaza a fi emisa este de obicei pretul curent la cumparare, iar pentru
un activ ce urmeaza a fi achizitionat sau o datorie detinuta, pretul curent la vanzare. Cand preturile
curenta la cumparare si la vanzare nu sunt disponibile, pretul celei mai recente tranzactii poate
furniza o proba a valorii juste curente cu conditia ca intre data tranzactiei si data raportarii sa nu fi
avut loc nici o schimbare semnificativa a circumstantelor economice. Cand o intreprindere are
active si datorii ce pot fi asociate poate fi utila folosirea unor preturi medii ale piatei ca baza in
stabilirea valorii juste.
Cand o intreprindere inregistreaza unul sau mai multe active financiare la o valoare mai mare
decat valoarea justa, intreprindere va prezenta:

(a)
valoarea contabila si valoarea justa fie a activelor luate individual, fie a gruparilor adecvate
ale celorlalte active individuale; si
(b)
motivele pentru care nu este diminuata valoarea contabila, inclusiv natura probei care ofera
conducerii temeiul pentru convingerea ca valoarea contabila va fi recuperata.
Prezentarile suplimentare sunt incurajate atunci cand este posibil ca utilizatorii situatiei
financiare sa inteleaga mai bine instrumentele financiare. Poate fi dorita furnizarea unor informatii
cum ar fi:
(a)
valoarea totala a variatiei juste a activelor financiare si datoriilor financiare care au fost
recunoscute ca venit sau cheltuiala pentru perioada respectiva; si
(b)
valoarea contabila, cumulata medie in timpul anului a activelor financiare si datoriilor
financiare recunoscute, valoarea cumulata medie a principalului, valoarea cumulata medie declarata,
notionala sau alta valoare similara in timpul anului a activelor financiare si datoriilor financiare, in
special cand sumele disponibile la data bilantului sunt nereprezentative pentru sumele disponibile
din timpul exercitiului.
X.

Exemple de aplicare a Standardului

Banii (numerarul) sunt un activ financiar deoarece reprezinta mijlocul de schimb si de aceea
este baza de evaluare si raportare in situatiile financiare a tuturor tranzactiilor. Un depozit detinut la
o banca sau la o institutie financiara similara este considerat activ financiar deoarece reprezinta
dreptul contractual al deponentului de a obtine numerar de la acea institutie sau de a trage un cec sau
un instrument similar in favoarea unui creditor pentru plata unei datorii financiare.
Exemple uzuale de active financiare reprezentand un drept contractual de a incasa numerar
in viitor cat si de datorii financiare corespunzatoare reprezentand o datorie contractuala de a plati
numerar in viitor sunt:
(a)
creantele si datoriile pe termen scurt comerciale;
(b)
efecte comerciale de incasat si de platit;
(c)
imprumuturi de incasat si de platit; si
(d)
obligatiuni de incasat si de platit
In toare cazurile dreptul contractual al uneia dintre parti de a incasa (sau obligatia de a plati)
numerar este asociat cu obligatia corespunzatoare a celeilalte parti de a plati (sau dreptul de a
incasa).
Un alt tip de instrument financiar este acela pentru care beneficiarul economic de incasat sau
cedat este un activ financiar, altul decat banii. De exemplu, un efect comercial platitbil in obligatiuni
guvernamentale da detinatorului dreptul contractual de a incasa, iar emitentul, obligatia contractuala
de a livra obligatiunile guvernamentale si nu numerar. Obligatiunile sunt active financiare deoarece
reprezinta obligatia guvernului emitent de a plati numerar. Efectul comercial este prin urmare un
activ financiar al detinatorului si o datorie financiara a emitentului.
Prin prevederile IAS 17, Leasing, o operatiune de leasing financiar este contabilizata ca o
vanzare cu termen de plata amanat. Contractul de leasing este considerat in primul rand o indrituire
a locatorului de a incasa si o datorie a locatorului de a efectua o serie de plati care sunt in fond
similare platilor coroborate ale capitalului si dobanzii in baza unui contract de credit. Locatorul
contabilizeaza investitia sa in creanta de incasare prin contractul de leasing si nu activul care face
obiectul operatiunii de leasing. O operatiune de leasing de exploatarem pe de alta parte, este
considerata in primul rand un contract nefinalizat ce il obliga pe locator sa ofere dreptul de folosinta
a unui activ pentru perioade viitoare in schimbul unei plati similare unui comision datorat pentru un
serviciu. Locatorul continua sa contabilizeze activul ce face obiectul operatiunii de leasing si nu
creantele de incasat in viitor prin prevederile contractului. Prin urmare, o operatiune de leasing

financiar este considerata un instrument financiar, iar o operatiune de leasing de exploatare nu este
considerata un instrument financiar (cu exceptia platilor curente individuale exigibile si platibile).
Exemple de instrumente de capitaluri proprii includ actiunile comune, unele tipuri de actiuni
preferentiale, precum si bonurile de subscriere de active sau optiuni precum subscrierea sau
cumpararea de actiuni de la intreprinderea emitenta. Obligatia unei societati de a emite propriile
instrumente de capitaluri proprii in schimbul unor active financiare ale altei parti nu este potential
defavorabila intrucat rezultatul este majorarea capitalului propriu si nu o pierdere pentru
intreprindere. Posibilitatea ca detinatorii existenti ai unei participatii la capitalul propriu al societatii
sa constate ca valoarea justa a participatiei lor este redusa ca rezultat al datoriei nu face ca obigatia
sa fie defavorabila societatii in sine.
Un contract care implica primirea sau livrarea unor active fizice nu da nastere unui activ
financiar, unei parti si unei datorii financiare celeilalte parti, cu exceptia cazului in care plata
corespondenta este amanata dupa data la care activele fizice sunt transferate. Este cazul canzarii sau
cumpararii de bunuri pe credit comercial.
Unele contracte se refera la marfuri, dar nu implica lichidarea prin primirea sau livrarea
fizica a marfii. Ele specifica lichidarea prin plati in numerar, care sunt determinate corespunzator
unei formule de contract, si nu prin plata unor sume fixe. De exemplu, valoarea principalului unei
obligatiuni poate fi calculata prin aplicarea pretului de piata al petrolului existent la scadenta
obligatiunii unei cantitati fixe de petrol. Valoarea principalului este indexata prin raportatea la pretul
unei marfi, dar este lichidata doar in numerar. Un astfel de contract constituie un instrument
financiar.
Este relativ usor pentru emitenti sa clasifice anumite tipuri de instrumente financiare dpret
datorii sau capitaluri proprii. Exemplele de instrumente de capitaluri proprii includ actiunile ordinare
si optiunile care, daca sunt exercitate, vor obliga pe vanzatorul optiunii sa emita actiuni ordinare.
Actiunile ordinare nu obliga emitentul sa transfere active actionarilor, mai putin cand emitentul
stipuleaza oficial ca va face repartivari si devine obligat legal sa procedeze astfel fata de actionari.
Acesta poate fi cazul care urmeaza declaratiei dividentelor sau cand intreprinderea este lichidata si
activele care raman dupa satisfacerea datoriilor devin repartizabile actionarilor.
Actiunile preferentiale pot fi emise cu diferite drepturi. In clasificarea unei actiuni
preferentiale ca datorie sau capitaluri proprii, o intreprindere evalueaza drepturile speciale atasate
actiunii, pentru a determina daca intruneste caracteristicile fundamentale ale unei datorii financiare.
De exemplu, o actiune preferentiala care prevede rascumpararea la o anumita data sau la optiunea
detinatorului se incadreaza in definitia datoriei financiare daca emitentul are obligatia de a transfera
activele financiare detinatorului actiunii. Incapacitatea emitentului de a satisface obligatia de a
rascumpara o actiune preferentiala, atunci cand este obligat prin contract, fie din lipsa de fonduri sau
datoritaunei restrictii statutare, nu neaga obligatia. Optiunea emitentului de a rascumpara actiunile
nu satisface definitia datoriei financiare deoarece emitentul nu are o datorie prezenta de a transfera
active financiare actionarilor. Rascumpararea actiunilor este numai la discretia emitentului. O
datorie poate aparea, oricum, cand emitentul actiunilor isi exercita optiunea, de obicei prin
informarea oficiala a actionarilor asupra intentiei de a rascumpara actiunile.
O forma uzuala a instrumentelor financiare compuse sunt titlurile de debit cu o optiune de
conversie incorporata, cum ar fi obligatiunile convertibile in actiuni ordinare ale emitentului.
Paragraful 23 din Standard obliga obliga emitentul unor astfel de instrumente financiare sa prezinte
componenta de datorie si pe cea de capitaluri proprii separat in bilant fata de recunoasterea lor
initiala.
(a)
Obligatia emitentului de a face plati programate de dobanda si principal constituie o datorie
financiara care exista atat timp timp cat instrumentul nu este convertit. La initiere, valoarea justa a
componentei de datorie este valoarea prezenta a seriei, determinata contractual, de fluxuri de

numerar viitoare actualizate la rata dobanzii aplicate pe piata la momentul respectiv instrumentelor
cu un risc de credit comparabil si furnizand efectiv aceleasi fluxuri de numerar, in aceleasi conditii,
dar fara optiunea conversiei.
(b)
instrumentul de capitaluri proprii este o optiune incorporata de a converti obligatia in
capitaluri proprii ale emitentului. Valoarea justa a optiunii contine valoarea timp si valoarea
intrinseca, daca exista. Valoarea intrinseca a unei optiuni sau a altui instrument financiar derivativ
este valoarea in plus, daca exista, a valorii juste a instrumentului financiar de baza fata de pretul
contractual la care instrumentul de baza va fi achizitionat, emis, vandut sau schimbat. Valoarea timp
a unui instrument derivat este valoarea sa justa minus valoarea intrinseca. Valoarea timp este
asociata cu perioada ramasa pana la scadenta sau exprimarea instrumentului derivar. Aceasta reflecta
venitul asteptat de detinatorul instrumentului derivat din nedetinerea instrumentului de bazam costul
evitat de catre detinatorul instrumentului derivat datorat faptului ca nu trebuie sa finanteze
instrumentul de baza si valoarea generala de probabilitatea ca valoarea intrinseca a instrumentului
derivat sa creasca inainte de scadenta sau expirarea acestuia datorita volatilitatii viitoare a valorii
juste a instrumentului de baza. Este neobisnuit ca o optiune incorporata intr-o obligatiune
convertibila sau un instrument similar sa aiba valoare intrinseca la emitere.
XI. CONCLUZIE
In anul 1998 s-au introdus o serie de midificari asociate IAS 32 Instrumente financiare:
prezentare si descriere, ca urmare a introducerii IAS 39 Instrumente Financiare: recunoastere si
evaluare si care produce efecte incepand cu 1 ianuarie 2001. Astfel, principalele modificari la IAS
32 sunt:

adaugarea unei cerinte suplimentare de a inregistra anumite contracte bazate pe marfuri,


conform prevederilor acestui standard, daca indeplinesc conditiile pentru a fi recunoscute ca
si instrumente financiare;
introducerea unei definitii elaborate a datoriilor financiare (o intreprindere trebuie sa
inregistreze anumite obligatii care vor fi decontate fie prin plata unui activ financiar, fie sub
forma unor titluri emise de respectiva societate);
eliminarea cerintei de a ajusta/integra costurile tranzactionarii in determinarea valorii juste.