Sunteți pe pagina 1din 247

www.dacoromanica.

ro

MORMINTE

www.dacoromanica.ro

ntre toattg cifuterile pe care

le-am avut, aceasta e remar-

cablli prin fmalul ei cu to-

tul neateptat.
S'ar fi parut, asa cum por-

nise, c ma va duce intr'o


serie de sedinti penibile sau,
mai curand, ca va trece dela
mine la un confrate mai iscusit In sinuozitati juridice.

Ei bine, in putine termene i in patine


zile, procesul meu era pierdut.
Mai bine zis, era castigat.
Pierdut i castigat inainte de a fi inceput.
Pierdut de noi cel vii, dei unii din noi

sant departe de a gasi in asta pricina de


suparare.

Castigat de mort.

In dimineata de 18 Apri he, ma chiama


cineva la telefon:
Hello! acolo domnul advocat Emanoil
Modru?
www.dacoromanica.ro

Nu cunosc vocea asta aspr. Ma supdra

putm acest hello" americanesc. Dar ce


are a face? Un client nu trebuie sa para.'
niciodata nesimpatic.
Raspund:

Da. El este. Cine intreabd?


Hello! aici doctor Constantin Ionescu.
Da. Ce poftiti?

Am impresia, reia vocea, ca nu skiteti bine fixat asupra interlocutorului dumneavoastra. Am spus doctor Constantin Ionescu, i ptecizez: director al revistei Progresul Social". Va amintesc ca ne-am inth'Init acum cloud saptamni in cab:netul
unui prieten comun, inalt dernnitar la
Finante.
A, da! am facut eu.

In receptor a sunat un ths scurt, sau o


tusd: ha-hal Apoi vocea:
V'ati fixat?
A, da, desigur, m'am intors eu, imi
aduc foarte bine ammte. Stimate domnule
doctor, ma bucur cd pot relua cu dumneata
o discutie pe care atunci am intrerupt-o.
SAnt la dispozitia dumnitale.
Multumesc, domnule Modru. Ai veni
la dumneata nu pentru discutia la care te
referi i de care imi ammtesc vag; ci pentru
o afacere urgenta i importanta. Imi inchipui

ca.'

e mai importanta deck toate

cke ai avut dumneata in cariera dumnitale.


8

www.dacoromanica.ro

Ma rog...

Se poate sa yin?
De sigur; v'atept.

Imi trebuie o jumatate de ora. Ai

don sa nu ne deranjeze nimeni.


Poftiti.

Am auzit in aparat cad" A depus receptorul.

Unii confrati ai mei s'ar bucura: afacere


irnportanta, afacere grasa.

Ce poate sa fie? Sa cugetam putin, pe

and facem toaleta biroului. Sa impratiem

mapele; aducem in coltul acesta un torn


de jurisprudence ale Casatiei i doua casete
cu volume de drept legate in piele flexibila.

Secretarii mei au sosit i au inceput sa lucreze in camera alaturatd. Se aude mama


de scris clantanmd cu hrnicie. Vocea
groasa a lui Neagu Pompilian dicteaza.
Da. Mi-arn adunat cAteva elemente asupra omului meu.
Doctorul nu e numai director al unei importante reviste; tine i cronica sociala la
cea mai populard gazetd zilnica. Prietenul
comun" mi-a vorbit despre car:era lui in

etape scurte: dupa ce s'a intors din Germania doctor in tiince sociale, a fost director de minister, secretar general, apoi
deputat in primele rnduri ale unui partid
puternic. Ar fi astdzi un personagiu bine
stabilit, cu relatii intinse i tari. Revista
www.dacoromanica.ro

lui i-a crescut importanta fr a-i spori

tirajul. Publicatia aceasta pe hartie velina a


facut buna opera, impingandu-1 la presedintia a felurite societati i asociatii in care
dezvolta o activitate neobosit.- Oamenii
blanzi

delicati pot thmbi; energia ace-

stui om brun, cu ochii bulbucati i violenti,

a daramat pana acuma toate obstacolele.


In ultimul timp un patriotism vehement,
bine pus in valoare, i-a consolidat succesul.

Nu ne putem mira
gandeam eu in
sine-mi
ca un barbat atat de activ a

izbutit s agoniseasca avere. Cuanturnul


acestei averi, dupa informatii competente,
n'ar putea fi Inca evaluat. Pn acuma,

an dup an, activul se schimba simtitor


in favoarea sa. In ultimul timp duce o
lupta apriga pentru niste terenuri petrolifere. Castigul sura a zeci de milioane. Insa,
din intamplare, tocmai despre acest proces

faimos stiam lucruri precise, care imi ingduiau sa am siguranta c doctorul Constantin Ionescu va pierde. Omul invincibil,
patrioticul doctor
ma bucuram eu
a
gsit de data asta pe altii mai tari decal
dansul. Incercarea sa de a da procesului o
intorsatura sociald i nationald n'a reusit.
Sa fie oare asta afacerea urgenta i importanta pe care pofteste s mi-o propuie?
Continuam a zambi: n'asi fi deloc dispus
s ascut iarasi coltii lupului. Nu mi-ar pl10

www.dacoromanica.ro

cea sa' ma inham la o afacere compromis.


Poate 11 invidiez pe domnul doctor pentru

succesele lui de pAna acum? Poate greesc


depreciind o activitate in care indrmealai
cunoaterea oamenilor s'au aliat; scrupulele
mele sAnt poate vanitate i lips de forta;
nu pot nega ca voiu avea bucuria s-1 vad

in noua ipostaza, cerandu-mi sprijin, i,


la bucurie, voiu adaoga satisfactia de a nu
accepta s reiau afacerea terenurilor raumirositoare.

Ce-1 poate determina pe doctorul Constantin Ionescu s se adreseze unui advocat


Inca tnar?

Pe aii cei batrni ai baroului i-a incercat. Acuma e nevoit sa inceapa o alta.
serie
in care serie secundara m'a5i afla
i eu.

Nu. Secretul vestirii telefonice e mai


simplu. Doctorul incearca sa-mi treaca rtie
afacerea pierdutd pentru motivul ca eu
am

0 sofa', care sora e maritata cu Ion

Popescu Inod, care Ion Popescu Inod va


prezida foarte curnd o sectie la Casatie,
care sectie la Casatie are in dosarele ei
celebra afacere a terenurilor. La Ion Popescu Inod nu se poate ajunge; magistratul

acesta subtire i nalt, chel i in aparent


somnolent, e dur ca o bara de fier;
ins
Ion Popescu Inod are slabiciune pentru sowww.dacoromanica.ro

Ii

tia sa, prea frumoasa 5i prea cocheta mea


sora Ana; iar prea frumoasa mea sofa' are

la rndul ei slabiciune pentru fratele ei

geaman Emanoil .Modru.


Daca ar sti energicul domn doctor Con-

stantin Ionescu, om cu interese multiple


5i cunoscator a toate, ce fiinta curata 5i
dreapta e Ana Popescu Inod, nscuta Modru I Dreapta si curata la suflet ca parintii
ci fagard5eni; ca bunicii nostri care au trait
totdeauna in Tara Oltului; ca toti acei baci

din veac care s'au inchinat piscurilor de


subt cer, suind si coborind turmele, urmnd datina neamului 5i legea lui Dumnezeu.

Inc At sansele lui ca s se intoarca la


atac cu izbandr_devin mediocre.
A cest ttar nu-5i va putea valorifica tactica.

Dupa ce am stabilit la soare locul meu


5i al surorei mele Ana, in Tara Oltului subt
piscurile fdgarasene cu cele suf1ete5ti, il

intelegeam mai bine pe acel doctor cu


ochii bulbucati insa struniti spre tample,

cu umeril largi 5i picioarele scurte. Inver5unarea lui, bataliile lui pentru dobanda,
isbanzile lui
aveau 51 ele explicatie 5i
veneau din fundurile stepei rsaritene. Acest pamant imbielsugat dela Dunare a fost

salas multor neamuri; amestecul Inca nu


s'a topit; 5i intr'un veac nou, subt un nume
1.2

www.dacoromanica.ro

indiferent, puteam deosebi pe strain. El e


mai ager si mai atent in lupta; sant sigur

ca-mi va vorbi in primul rand de dato-

ride lui patriotice.

Dar iardsi ma intorc si zic", cum se

exprima bunicul meu Manole dela Arpas.


Bunicul meu Manole, baciu vechiu. Iarasi
ma intorc si zic: poate nedrepttesc pe
crestin. Un om cu atari succese e natural
sa sthrneasca dusmanii, mai cu sama dusmanii de vorbe. Imbogtire rapida
imbogdtire malonest", pare axiomatic si logic; insa cei care emit asemenea axioma
uita ca vremurile de astazi sunt nu numai
ale aeroplanului si ale undelor herziene, ci
si ale unor rdsturnari fulgeratoare si prefaceri febrile de azi pe mane. Doctorul meu
e un om al acestor vremuri.
Insa totusi... mi-am zis eu iarasi.
Nu mi-am mai spus nimic, caci intrarea

clientului meu s'a fcut cu zgomot si cu

mare miscare.
Am auzit in hall vocea aspr. Masina de

scris dm camera de aldturi si-a incetat ta-

canitul. 'am grabit a ruga pe secretarli

mei sa faca o phmbare pana la Palatul de


justitie, ca sa caute niste acte la sectia a

doua. Cand m'am intors, usa cealalta a

biroului era deschisa si doua doamne ma


priveau cu putma nedumerire: una gray,
alta zambind. Indata dupa ele se ostenea
www.dacoromanica.ro

13

oarecum, cu ras i gesturi afabile, doctorul, incercand sa grabeasca intrarea. Dar


doamnele nu se grbeau. Se lasau privite.
Cea grava i putintel trista sau plictisita
era mai in \Tanta; poate s fi avut treizeci
de ani. Cealalt parea cu mult mai Canard.
Amandou aveau aceiasi ochi bruni i migdalati. Nu-mi era greu s cunosc c erau
surori. Doamna grava purta un costum cenusiu; palarioara fr podoabe. Cealalta
avea pe ea rosu i o palarioara de o forma
imposibila; ea insasi era primavaratica oarecum i parea vicleana; cu toate ca o aducea doctorul, imi placea. Mi se parea c
am mai vazut-o undeva.
M'am inclinat ceremonios. Doctorul rsbi

insfarsit in biblioteca mea, calcand indesat; imi scutura mana i aflai indat c
nu ma inselasem in prepusul meu. Femeile
erau surori. Cea grava era sotia doctorului.
Doamna Florette Ionescu. 'Mara era domnisoara Ciresica Demetrian.
Am poftit pe doamne s stea.
Doctorul facu prin camera cativa pasi
nelinistiti. Parca s'ar fi aflat trite() cusca.
L-am privit zambind cu placere: avea ochi
ttrlsti. Avea in el o putere, care trebuia
numaidecat s exploadeze la intervale.
Domnule Modru, striga el oprindu-se;
de ce-ti inchipuesti c am venit noi la dumneata?
14

www.dacoromanica.ro

Domnule doctor, am raspuns eu, imi


inchipui, din cele ce mi-ai comunicat la
telefon, CI e vorba de un proces.
E mai mult o nebunie decal un proces.
Nu inteleg.

Ai sa intelegi numaideck, stimate

domnule Modru. E mai mult o nebunie deck un proces. Ce zici dumneata- de un barbat respectabil, cultivat i ajuns intr'o inalta
situatie, care a pus totu5i copilelor sale, aici
de fata...

Doanma cea grava protest cu voce

blanda i muzical:
Costi, te rog...

Nu ma ruga, doamna; permite-mi s


vorbesc. Ne alTam in fata unui om de legi
care-i i om de bun-simt. Ce-ai zice dumneata, stimate domnule Modru, de un asemenea brbat care pune copilelor sale nume
uneia Floarea i alteia Cireaa? Ai pune
oare dumneata copilelor dumnitale aseme-

nea nume? Eu n'ai pune.


Donmule doctor, da-mi voie...
Ce voie sa-ti dau? binevoiete, te rog,
a rspunde la intrebarea mea.
Domnule doctor, depinde...
Atunci tanara incepu a rAde i ma privi
drept:
Nenea pretinde, zise ea repede, c tata

ne-a pus nume absurde. Asemenea nume

nu mai poarta deck tigancile. Cu toate


www.dacoromanica.ro

15

acestea, tatei ii era drag s ne cheme


ap...

Mfg lor a fost un om important, se

amesteca doctorul; generalul Oratiu Demetrian.

A fost general si personagiu important, dar ii placeau numele vechi. Asta a


fost o chestie intre el si noi...
Nu stiu, Ciresico, daca ii placeau si

dacl numele skit vechi. Si nu ma inte-

reseaza daca a fost o chestie numai intre


voi. Eu am intrebat pe advocat daca nu-i
pare cd asemenea orn are putmtica hpsa...
foarte putintica... Ce zici, domnule Modru?
N'asi putea spune nimic deocamdata,
donmule doctor; mie nu-mi displac asemenea nume.

Nu te cred, vrai sa fii politicos.


Ai putea fi si dumneata, nene.

Eu? de ce sa fiu politicos, domni-

soara? Eu sunt un om rezonabil. Am cautat intAiu sa atenuez ciudatenia batrAnului.


Nu era batran, nene. S'a prapdit in

floarea vkstei. N'avea deck cincizeci

si

cinci de ani.

Sa lasam asta; daca poftesti, pot admite c era in floarea tineretei. Am cautat
s atenuez ciudatenia tatalui vostru, de
aceea tu ai devenit Ciresica si sora ta Florette.

Doamna grava se misca iar:


16

www.dacoromanica.ro

Costi, te rog...

Am isprvit, draga mea. Advocatul


trebuia sa cunoasca i asta; cad asemenea
fapt, in aparenta neinsemnat, face parte din

seria altor fapte, care s'au incheiat cu testamentul. Este un testament, repeta cu pUtere doctorul, intorandu-se spre mine. Il
am in aceasta servieta. Cntareste Ufl sfert
de kilogram. Ce zici dumneata, domnule
Modru, de un testament care cntare5te
un sfert de kilo? Cincizeci de jumatati de
coal. Ce zici de asemenea testament?
Nu spun nimic pang' ce nu-1 citesc.
Las asta; ii vei citi. Ce spui dumneata

de un testament de un sfert de kilogram?


Nu ti se pare el cel care 1-a redactat are
putinticl lipsa... foarte putintica lipsa?
Costi, te rog...
Am ispravit, doamna mea. Afla deci,
stimate domnule Modru, ca socrul meu generalul Oratiu Demetrian a decedat in Oc-

tomvrie trecut, fiind victima a unui accident de automobil. $i asta a fost una din
ciudateniile lui: era sigur ca va muri
intr'un accident de automobil. In razboiu,
se poate spune ca a dovedit un curaj impins Ong' la temeritate. Era absolut sigur
intelegi dumneata
absolut sigur c
nu va pieri de glont. Ins dupg.' asta a fost
sigur c sfgr5itul su va fi intr'un automobil.
M. Sadoveanu.

Morminte.

2.

www.dacoromanica.ro

17

Nene, exagerezi.

Eu? exagerez? dimpotriv. Ran-lane


stabilit, in orice caz, ca socrul meu avea
unele ciudtenii. Astea nu le stiu numai eu;
le-au aflat si alti oameni. A fost inmor-

mantat la Cluj cu toate onorurile. Sotia


mea si domnisoara Ciresica si-au facut datoria, plangand ca niste fiice bune...
La aceste vorbe, doamnele intoarsera capetele, ca s priveasca gravurile ce impodobeau zidul.
Dupa ce s'au isprvit toate, m'am interesat de succesiune. Generalul Demetrian
a avut numai aceste dou copile, deci afacerea era simpla. Totusi generalul isi putea
aduce aminte si de alte neamuri ale sale,
ramase intr'un sat de mosneni din judetul
Gorj. Mosneni saraci; nu ar fi de mirare,

deci, daca s'ar fi gandit sa-i ajute. oste-

nirea dela parintele sau, mare si cunoscut


proprietar, Oprea Stangaciu Demetrian, ar
fi putut ajunge ca sa indestuleze numai din
veniturile ei zece mosneni calici; ins, cat
a trait, generalul Oratiu n'a facut calatorii,
n'a cercat speculatii, n'a jucat carti,n'a avut
arnante, n'a pariat la alergri, incat averea
sa a crescut intr'o msura la care nici
eu nu ma asteptam. Pamanturile arendate
si efectele de stat se ridica la o valoare de patruzeci 'Ana la cincizeci de
milioane.
18

www.dacoromanica.ro

__

Frumoasa mo5tenire, am acceptat eu,


zambind spre doamne.
Cum ai spus, domnule?

Am spus: frumoasa motenire.


Doctorul m'a privit cu ochi mnioi, scri-

jelati de ate skigerate.


Unde crezi dumneata ea e motenirea
aceasta? a strigat el. Dumneata crezi ca
testamentul voluminos pe care il am in
geanta mea aici se ocupa de drepturile succesorale ale sotiei mele i ale acestei frumoase domnioare? Daca crezi asta, apoi
te ineli amar. Mai intaiu, acest testament
nu e in posesiunea noastra deck de patru
zile. Intre lartiile de pe biroul raposatului,
s'a gsit indata dupa accident o scrisoare
cu mentiunea: iubitelor mele fiice. Credeam,

in primul moment, ca e ce trebuie sa fie.


Nu era ins ce trebuia sa. fie. Era o simpla
nota, lamurind ca se afl depus la notarul
sau domnul Claudiu Roman testamentul amanuntit, care
fii, te rog, atent
nu

se va deschide deck dupa pse luni dela


moartea sa. Sase luni exact, zi cu zi. Ce
zici de asta?
N'avem a judeca vointa unui testator
deck in anumite imprejurari.
Da? Si nu gdseti dumneata aici anumite imprejurari", care se adaoga la celelalte anumite fapte de care ti-am vorbit?
Scurt, stimate domnule Modru, dup1 pawww.dacoromanica.ro

19

care desigur va fi i a duacest testament in greutate de


un sfert de kilogram cuprinde tot ce pofrerea mea,
mnitale,

te5ti, vorbe5te de cAte in luna 5i in soare,


insa desmo5tene5te pe sotia mea 5i pe domni5oara aceasta.
Nu-i adevrat! protest cu veselie dornni5oara Cirea5a Demetrian.
A5a? nu-i adevarat? Nu te desmo5te-

ne5te and iti las jumatate din a treia


parte? Asta se nume5te mo5tenire? Iti
ajunge tie atat, ca sa te mariti onorabil?
Si-hii ajunge mie partea Florettei ca sa duc
la implinire planurile mele?

Ba, nene, mie imi ajunge; 5i dumneata


nu trebuie s duci la indeplinire niciun plan.

Doctorul privi in juru-i cu ochi mnio5i


5i pufni:
Ph! poftim vorbe de femei!
Pe urm se linisti.
Domnule advocat, imi zise el solemn,
deschizand servieta 5i scotnd la lumina
un manuscript voluminos, depun in mnile

dumnitale acest act in copie. Originalul se


afl in pastrarea notarului, care se intimpla
s fie 5i executor testamentar. E un batrAn
natng, care s'a emotionat la lectura acestor
foi; ai sa-1 cuno5ti 5i are sa te amuze. Cite5te deci acest act 5i da-ti, te rog, sama
ca in cuprinsul lui se gasesc elementele evidente ale atacului. Asemenea act trebuie a20

www.dacoromanica.ro

nulat; mostenitoarele trebuie s intre


dreptul lor. Ne-am inteles ?

in

Cred ca da; voiu citi manuscriptul.


Citeste-1; cred ca are sa-ti placa; e bun
de pus la un premiu cultural; are s te in-

tereseze, caci si dumneata faci putina. literaturd. (Donmisoara Cireasa a zambit1)


Insa nu e testament cum nu sant eu papa
dela Roma.
Doanma trist facu iar un gest, fara a mai

rosti cuyant. Ins domnisoara Cireasa se


umplu deodata de insufletire; ochii i se
aprinsera.

Dar ma rog dumnitale, nene, vreau si


eu SA citesc testamentul. Vreau sa aflu,
vi eau sa cunosc. Ce este in el gray ? Intrucat santem nedreptatite?
Se intoarse catra mine, tanguindu-se copildreste:
Ma rog frumos, domnule Modru, con-

vinge-1 pe doctor sa ne dea si noua manu-

scriptul. Chiar noud ar trebui sa ni-1 dea


intaiu. La urma urmei, ce spune acolo tatuta nostru e mai important decal milioanele dumneavoastr.
In orice caz, ale mele nu sant, donmisoara, am replicat eu.
Bine, bine; vom vedea ce e si cu banii;

dar mai intaiu vreau s ascult glasul tatutei...

Cuvantul acesta din urma, domnisoara


www.dacoromanica.ro

21

Cireasa il rostea cu dulceata si dragalasie.

Ascult, domnisoara, ii zise sever doc-

torul, fii rezonabila; afacerile sant afaceri


si o consultatie e o consultatie. Indata ce
domnul Modru ia cunostinta de act, nu vad
niciun motiv sa nu vi-1 comunic si voua in
toat intregimea. Pana atunci sa-ti fie suficient a cunoaste, asa cum ti-am mai spus,
ca bunul tau tata nu-ti las nimic; in orice
caz iti lasa prea putin. Deci dupa ce precizam chestia juridica, poate urma si sedinta literara. Ne-am inteles?
Domnisoara Cireasa falcu semn de impotrivire din cap, tuguindu-si botisorul.

Doamna Florette inchise pleoapele o clip,


apasata de un plictis funebru.

Asta este! incheie doctorul, punnd


punct oricarei discutii asupra incidentului.
Doamnele se ridicasera. Doctorul deveni
uman; zarnbi.

Am tinut, adaoga el, s fie de fat i


persoanele sensibile; sa cunoasca pe deoparte ca manuscriptul a trecut la altcineva
si deci nu mi-1 mai pot cere de o suta de

ori pe zi; iar pe de alt parte sa vadd ca

intram din divagatii in realitati, anurand o


absurditate.

Se va vedea... am zis eu.


Lucrul mi se pare neindoielnic, m'a
incredintat doctorul.
22

www.dacoromanica.ro

m ramas singur

in

biblio-

teed. Inainte de a atinge caetul cel voluminos, mi-am aprins o tigara si am incercat

struitor sa-mi aduc aminte


unde am mai vdzut pe domnisoara Cireasa Demetrian.
Uncle am mai vazut-o? unde
am mai vazut-o? Vorbele acestea cntau in
mine ca un refren.
Am deschis fereastra, ca s mai vad odata, in strada, pe vizitatorii mei. Am zarit-o, o secund numai, pe domnisoara Cireasa, pe cnd se urca in automobil. A ridicat ochii spre mine? Mi-a ramas numai
in inchipuire, scrisa cu c mic, si am avut in
gura un gust de ceva fraged.
Am zarit-o poate intr'o adunare mai mare;

.poate la una din sezatorile literare la care


am participat in functiunea secundara a
vietii mele, adica in calitatea mea de poet
fait-a

cititori.

Se poate. Automobilul a plecat; strada a


www.dacoromanica.ro

23

ramas goal; printre acoperiuri am vazut

gradini infrunzite, apoi un colt de cer azuriu.

Servitorul ma anunta ca domnul doctor


s'a intors.
De data aceasta, domnul doctor Constantin Ionescu a intrat linitit. A observat Ca.'

deschisesem fereastra; s'a uitat la manuscriptul rmas pe masa Inca nedesfcut.


Domnule Modru, a zis el cu zmbetu-i
putin silit, am lasat pe doamne s plece i
m'am intors, caci mai trebuie sa-ti dau c5.teva mici explicatii in afacerea pentru care
am venit. Ndajduiesc ca, in trei zile, voiu

putea vorbi despre o afacere a noastr".

Iti dau trei zile; te vestesc cd lectura e penibila. Numai surprinderea i, ai putea
addogi, indignarea, m'au facut sa-1 con-

sum intr'o noapte, pe nerasuflate. and


cineva, in loc sa se ocupe de copila pe care
ai vazut-o, divagheaza asupra unor presu-

pui stramoi de acum o mie de ani, imi

dai voie sa nu mai am nicio indoiala asupra


diagnozei. $tiu ca vrai sa ma intrebi cAteva
lucruri.
Desigur, domnule doctor.
Vrai sa ma intrebi de ce n'am comunicat femeilor testamentul in tot cuprinsul
lui
sa zic literar... $tii de ce am intArziat
sa-1 comunic? Pentruca snt femei, i pen-

truca sant fiicile tatalui lor. Pentruca le


24

www.dacoromanica.ro

lipseste i lor putintel ceva... Nu zambi. E

asa cum spun eu.

Insa, domnule doctor, si eu snt pulintel cam... caci snt poet.


In primul rand, domnule Modru, eti
advocat. Sa fim seriosi. Am adoptat deci
pentru femei metoda pe care am socotit-o
mai buna. Las' ea' nici nu era timp de pierdut. Au vreme sa-1 citeasca si dup ce se
vor fi facut cele necesare. Ne adresam i
unui medic specialist. Pot s te vestesc c

voiu lua toate msurile ca acei care vor


aprecia faptele sa fie si ei pregatiti.
II ascultam in tacere, fara a-1 privi.

Nu-i asa ca mai ai o intrebare? Imi


inchipuiesc c vrai s cunosti, domnule
Modru, de ce m'am adresat dumnitale i
nu m'am adresat altui avocat.
Poate, am replicat eu atintindu-1,
fiindca sora mea e soda lui Popescu Inod?

Inteadevar? Asta ma bucura foarte

mult; iti marturisesc ins ca nu stiam.


Totusi vedeam c tia.
S nu crezi, urma doctorul, ca nu apreciez i aceasta imprejurare. SAntem de
carne i sange; traim intre oameni; avem
interese i ducem lupte ca s izbAndim in
viata; trebuie s folosim arme bune i sa
nu neglijgm strategia i tactica epocii noastre. Naivii cad la fund. Nu-ti voiu face injuria s te socotesc un naiv. Daca ai fi fost
www.dacoromanica.ro

25

asa-ceva, n'ai fi facut o cariera asa de frumoas. tiu cd ai talent; dar talentul

nu e indestultor... Nu vorbesc de poezie; vorbesc de talentul dumnitale de advocat.

Multumesc, doctore.
Nu incerca sa fii ironic; stii foarte

bine ca am dreptate. Deci trebuie s afli

intrucatva de ce m'am adresat dumnitale in


primul rand. Nu din pricina doamnei Ana

Popescu Inod. Ci din pricina unei tinere


putmtel cam romantioase pe care ai admi-

rat-o acum un patrar de ord, and statea


in acest fotoliu.
Domnisoara Cireaa Demetrian?
Da. Din pricina domnisoarei Deme-

trian. Ea te apreciaza in alta ipostaza.


Am vazut-o cumva la sezatoarea literara dela Fundatia Carol?
Exact. Te mirai unde ai zarit-o.Merit

sa fie zarita; e o persoana remarcabila.


Ai zarit-o probabil si la o a doua sezdtoare
la care ai participat dumneata. Am inteles
ca te apreciaza ca poet, in masura in care
te apreciez eu ca advocat. Nadajduiesc ca
va fi sensibila si la proza profesionistului.
Tineam, stimate domnule Modru, sa te.pun
in curent cu aceasta imprejurare, indemnandu-te s reflectezi asupra tuturor perspectivelor ce se deschid atat unui advocat inteligent, cat si unui tanar simpatic.
26

www.dacoromanica.ro

Gata. Dup ce mi-a lansat aceast bomba,


doctorul m'a salutat i s'a retras.

S'a grabit chiar sa se retraga, ca sa-mi


lase mai mult timp de gandire. Se vedea
ca doctorul are experienta oamenilor; tie
sa arunce o samanta care rodete; va ti
s se intoarca, sa"-i ia partea lui de recolta.
De asemenea tie ca o mama spala pe alta
i amandoua obrazul; bine-inteles, acest obraz nu-i curat. Insa dupa ce 11 spala aman-

doua manile cu ingrijire, acest obraz se


poate arata in lume i. poate pretinde ca n'a
fost niciodat prihanit.

Acest doctor mai cunoate probabil i


alte adevaruri, care privesc persoana tAnd-

rului advocat stabilit de cinci ani intr'un


destul de costisitor apartament din Bulevardul Elisabeta. Cunoa5te, poate, Ca.' afacerile acestui tanr advocat nu merg ap de
strlucit pe cat s'ar parea? Totu5i nu merz
nici aa de putin bine pe cat i-ar inchipui

el, sau, mai degraba, peck ar nadajdui el.


Dar poate banuiete la acest tnar o ambitie deosebit, pentruca il vede subscriind,

in unele reviste bucuretene, mici opere


poetice de putina valoare. Mai curand asta
i-ar dovedi oarecare lips de seriozitate a
tnrului. Poate i ceva mai gray: un spor
de sensibilitate in dauna inteligentei. Aceast5. din urma insuire e cu atat mai rail
cu cat mai multi socot ca au dreptul sa
www.dacoromanica.ro

27

i-o atribuie. Cei care inteadevar o poseda,

cei prea putini, ar avea datoria s'o valorifice intr'o masur ce nu poate fi ingradita
de legile oamenilor de rand. Totui poate
domnul doctor Constantin Ionescu face o
confuzie intre inteligeMa curata i dezinteresata i intre acea variarita minora a ei
care e viclenia. Informatiile lui vor fi fiind
i altele: ca.' dei sant la varsta primejdioas, nu am inca niciun angajament matrimonial. Mai mult: c biata mea inima
de mai multe ori rdnita se afl intr'un fel
de concediu de convalescenta.
Trebuie s recunosc, acceptam eu, ca lovitura lui cea mai dibace e in aceast insinuare Ca domnioara in chestie ar avea
oarecare inclinare pentru poet. Daca, se
afla ceva adevar in asta, atunci am dreptul
s reflectez ca viata omului nu e o venicie
i ca tinereta e la antipodul acestei notiuni
absurde. Durere 1 cum se spunea odinioara
la gimnaziul nostru din Brawv; primdverile
trec i tinereta noastr se imputineaza. Iata

ea in luna intaia a acestui an am implinit


eu varsta veacului, adica ani treizeciiiopt. Atat de dibace i de otravit a fost
aceast insinuare, incat sant ispitit sa-1 socotesc pe acest domn doctor drept un bine-

facator al meu. Pastrandu-mi capul rece


aa de rece, incat observai ca inima s'a
sant inclinat sai-i fiu recunosca-

incalzit
28

www.dacoromanica.ro

tor. Asta inseamnd Ca ma platesc fat de


domnia--sa cu o declararie verbal, iar eu
urmez destinul meu, nu interesul lui. Iar
destinul meu pare a fi s ma bucur in prirnavara aceasta de o iubire noud. Asi putea

spune: o iubire definitiva; caci reprezentarea acelei mici persoane radioase, al carei
nume se scrie cu c mic, continua sa-mi dea

sensatia delicioasa pe care o mai incer-

casem. Pe fereastra deschisa intra de multd


vreme un miros vag de flori. Deci visam cu
ochii deschisi.
Soneria rn'a trezit. Servitorul a intampinat

pe cineva; e intrebat i d deslusiri. Da;


domnul poate primi. Da; domnul se afl
singur in biroul sau.
Nu cunosc glasul celui care vine. E un
strain; e un client; nu-mi va putea niciodata

plati atata incat s rscumpere pierderea


viziunii minunate in care ma statornicisem.
Asemenea pierdere nu poate fi rAscumparata nici de realitatea palpabild. Intre visul
meu si intre dornnisoara Dernetrian se puteau aseza rasturnari totale. Visul imi adusese o imagine blanda i docild; domni-

soara noastr era in realitate, dup cat intelegeam, o capricioasa i o impulsiv.


Se deschisese usa.
Ma privea din prag un batranel firav, cu
o timiditate care din primul moment mi s'a
parut suspecta. Purta ochelari, insa ma priwww.dacoromanica.ro

29

vea pe deasupra lentilelor, putintel piezi5 i


dintr'o parte. Avea pe el o redingota neagra' imbumbata pana la cravata-plastron.
Prul alb ii era periat in sus cu indarjire;
acesta era singurul amanunt agresiv al ininfatidrii omuletului. Era delicat in micAri

i in felul de a se tinea. Ar fi vrut s nu ma

tulbure; cerea oarecum invoire sa inainteze; s'ar fi retras la un gest al meu. Avea
in el i ceva de aparitie. Infatiarea lui
veche justifica aceast impresie.

A intrebat cu grija:
Nu va. conturb?

Nu, domnule. Cu cine am onoarea?


Ma rog domnieivoastre. Doresc sa tiu

dac am placerea s vorbesc cu domnul


advocat Emanoil Modru?
Aveti asemenea placere.

Santeti oare domniavoastra in persoana domnul advocat Emanoil Modru?


Da, domnule.
Observ in vocea domnieivoastre oare-care nerabdare. Va rog s nu va suparati
ca-mi iau toate precautiunile. Ma iertati,
stimate domnule advocat? Daca, dui:4 cat
inteleg, ma lertati, atunci permiteti-mi sA
inaintez i sa ma recomand: eu sant Claudiu
Roman, notar public.
Poftiti i luati loc.
Multamesc. Am spus: Claudiu Roman.
30

www.dacoromanica.ro

Da; am inteles. Nu aud intdia oara


acest nume.
Desigur ca nu-1 auziti intaia oara, m'a
incredintat cu blandeta musafirul meu; 1-ati

mai auzit acum o oil, aici in acest loc,

rostit de domnul doctor Constantin Ionescu.

Musafirul meu s'a aezat cu fereala in


fotoliu, ocupand un loc strict minimal. Ii
inclinase modest fruntea larga i nalt, pe
cnd eu il priveam cu surprindere.
Inteadevar, am rdspuns eu, fail a-mi
stapani mirarea; doctorul mi-a vorbit de
dumneavoastra. Ins de unde titi?

Imi am eu informatiile mele... a zis


cu modestie i cu voce scatuta batrAnelul.

Ii inltase fruntea i ma cerceta prin

ochelari. Intaiu ma privi drept in Ltd, apoi


examinarea lui lud o forma circular i total. Paru satisfacut i-mi zAmbi.
Ma rog domnieivoastre, domnule advocat, ai dori sa nu va fiu cu nimic suparator.

NI ma suparati cu nirnic, domnule notar public, 1-am incredintat eu.


Aveti i. pentru mine nitel timp? Am

spus nitel", ca la Bucureti... s'a veselit


batranelul. $tiu Ca snteti ocupat, m'a prevenit el; nu va cer deck o jumatate de ora.
Va rog sa nu ma refuzati.
Nu refuz; shnt la dispozitia dumneavoastra o jumatate de ora, domnule notar.
www.dacoromanica.ro

31

Prea bine. Ma rog domnieivoastrt...


aici, pe birou, in apropiere de mine, in acest

plic mare, galben, se gasete oare testamentul excelentei sale fie iertatul general
Demetrian?

Da, am raspuns eu.


Observ c iari snteti contrariat, a
zambit batrAnul. De data asta nu puteti
avea niciun motiv de nedumerire. Copia de

fata a fost intocmita in biroul meu i am


aezat-o eu-insumi in plic, prednd-o dom-

nului doctor. V'ai ruga insa cu respect,


stimate domnule advocat, sal binevoiti a o
aeza intr'un loc mai potrivit. Vad ca aveti

o caset de fier de cea mai buna marca;

introduceti acest plic in caseta de fier. Sau


gasiti-i un loc i mai sigur.
Am tras spre mine plicul. Am raspuns:
Mi-am luat angajamentul sa citesc acest testament al raposatului general Oratiu Demetrian.
Dar nici nu l-ati desfacut; deci n'aveti
Inca intentia s-1 cititi.
Ii voiu citi cnd voiu socoti eu c. trebuie s-1 citesc.

Ma rog domnieivoastre: bag sama c


iar4i Ara suparasi.

Nu m'am suparat. Atept s-mi artati scopul vizitei dumneavoastra.


Ba da, Vali suparat; i din motivul

acesta ma aflu prea nelinitit. Doresc s


32

www.dacoromanica.ro

cunoa5teti ca eu am venit la domniavoastra

nu ca adversar. Doresc sa mai cunoa5teti


c n'am in aceasta chestiune niciun interes
personal. Tin numai sa-mi fac datoria catra
fie-iertatul meu client 5i sa indeplinesc o
porunca a sa; in acela5i timp, tot dupa porunca clientului meu 5i nu numai din porunca lui, ci 5i din simpatia personala pentru fiicile sale, am datoria sa supraveghez
ca legatul s se indeplineasca fata de domniile lor fr 5tirbire.
M'am mirat:

Nu mi-a spus oare cu totul altceva


doctorul?

Da? ce v'a putut spune domnul doctor? Nu curnva ca doamnele ar trebui sa


ceara anularea testamentului?
Intr'adevar.
Pentru care motive?

Pentru motive felurite, pe care dumneavoastr le cunoa5teti, domnule notar.


Le cunosc. Primul motiv e ca o mare
parte a averii respectabilului meu client are
o destinatie speciala. Fiicile clientului meu
i5i au partea lor; totu5i domnul doctor Constantin Ionescu ar intelege sa anuleze legatele speciale: recte, partea sotiei sale
adica partea pe care o socote5te a sa proprie

s se mreasca cu jurnatate din

suma pe care o reprezinta legatele.


Domnule notar public, am zis eu, docPd. Sadoveauu.

Morminte

3.

www.dacoromanica.ro

33

torul Constantin Ionescu nu a intrat in asemenea amanunte; in orice caz domnia-sa


nu le-a marturisit. Pe domnul doctor Constantin Ionescu il preocupa numai nedrep-

tatea pe care generalul a facut-o fiicelor


sale. Cum firesc este ca un parinte sa' nu
nedreptateasca pe copiii sai, doctorul a cau-

tat si a gasit o explicatie. Inca n'arn citit


testamentul; el se pare ca cuprinde o dizertatie cu caracter literar.

Cu caracter stiintific, domnule advocat.

Fie si cu caracter stiintific... o dizertatie care ne-ar indreptati sa tragem anume


concluzii asupra starii mintale a raposatului,
in momentul cAnd a testat.

Ins domniavoastra n'ati citit testamentul.

Il voiu citi. La dizertatie se adaoga si


alte cLeva observatii privind fapte si vorbe
ale raposatului dumneavoastra client.
Asta o spune domnul doctor?
Da.
BatrAnul s'a fdcut mai mic si mai umilit

in scaunul sau. A oftat si si-a framntat

mnile fine si palide.


Defectul meu, domnule advocat, mi-a
zis el incet, e ca nu stiu s vorbesc cornplicat si sd-rni ascund gAndirea. Asta pare
a veni dintr'o violent pe care cu greu mi-o
pot stapAni. Rog s fiu iertat Ca m'am ex34

www.dacoromanica.ro

primat astfel despre intentiile domnului doc-

tor, desi domnul doctor nu e inca formal


clientul domnieivoastre.
De unde deduceti dumneavoastra asta,

domnule notar public?


Imi am eu informatiile mele... a soptit
batranelul. Ingaduiti-mi in aceasta jumatate

de ord sa va comunic cateva lucruri mai


mult sau mai putin interesante. Pozitia mea

fat de testament, stimate domnule advocat, este strict neutral; nu vreau s va

propun nici sa Ned sugerez ceva. Daca doam-

nele vor face proces si vor castiga, eu ma


inclin si zic ca asa a fost voia lui Dumnezeu.

Inainte de a VA face comunicarile, va rog


s binevoiti a confirma ca domniavoastra
santeti fiul lui Aurel Modru din Arpas.
Sant fiul notarului public Aurel Modru.

Nu vad nicio legatura intre asta si testament.

Ma aflu linistit si cu privire la aceasta informatie, s'a bucurat c'un fel de


nevinovatie batranelul. Eu am fost conclasan cu Aurel Modru si am ramas amici 'Ana

la sarsitul vietii sale. Ii raman amic si


dupa asta, 'Ana la sfarsitul vietii mele.

Acum, precum cunoasteti, sant stabilit in


Cluj. Cum cunoasteti de-asemeni, am inmanat domnului doctor Constantin Ionescu
aceasta copie, bine intocmit si bine pachetat. Aflu, dupa patru zile, ca. doamnele
www.dacoromanica.ro

35

n'au luat cunostinta de continutul copiei.


Primesc dela domnisoara Cireasa o scrisoare indignatd, pretinzAnd ca. trebuie numaidecat sa cnnoasca cele scrise de tatutul
AIL Cum domnul doctor refuza, pentru motive ale sale, sa-i comunice domnisoarei

copia, domnisoara imi pretinde mie ori-

ginalul. Nu sa i-1 las, caci asta nu se poate;

ci sa i-1 comunic si, dupa asta, sa-1 iau


iarsi cu mine la Cluj. La citirea acestei
scrisori, am luat numaidecAt testamentul
original pe care il aveam in caseta si m'am

dus de 1-am depus in safeul" meu dela


Banca Ardeleand. M'am suit apoi in tren
si am venit la Bucur3sti. Am impresia, stimate domnule advocat,
asi putea spune

cl am siguranta, dar ma mdrginesc -a


am impresia ca cineva
a cautat in geamandanul meu. Fie cl faptul s'a petrecut in tren, fie ca s'a petrecut
aceasta e impresia mea. Dumla hotel,
neavoastra aveti sa ma intrebati: cu ce
scop cineva a cautat in geamandanul meu?
Iar eu am s va raspund Ca nu stiu cu ce
scop. Poate cu scopul de a gsi testamentul original; ins nu sunt de loc sigur de
spune impresia

asta. Desi o copie nu e acelasi lucru cu


originalul, va rog sa binevoiti a depune
si domniavoastra acest plic inteun loc sigur. Il luati si-1 cititi cand va e de lips;
dupa asta il puneti iardsi la loc sigur.
36

www.dacoromanica.ro

In tdcerea de o clipd, am insmuat o intrebare:

Pe cine bdnuiti?
Fiti sigur, mi-a rdspuns bdtrAnul Claudiu Roman, cd nu banuiesc pe domnisoara

Cireasa. Dealtminteri n'am dreptul sd bdnuiesc pe nimem. Dacd elimindm pe domnisoara Cireasa, rdmne a doua participantd a scrisorii: doamna Floarea, cealalt fiica. a chentului meu i onorabila sotie a doctorului. Cdci in scrisoare mi se
spunea cd si doamna Floarea e indignatd
si pofteste sd cunoascd originalul, deoarece
nu poate citi copia. Insd doamna Floarea
de mult nu mai poate fi indignatd. De
and sAndtatea si vointa i s'au ofilit, domnia-sa nu mai are indignari; s'a resemnat
sd rabde. Excelenta sa clientul meu a so-

cotit cd face fericirea copilei sale and a


consimtit s'o dea sotie unui barbat de viitor cum se ardta domnul doctor Constantin Ionescu. Deasemeni i-a acordat domnului doctor i protectia sa, de care domnul
doctor avea atunci nevoie. In curand domnul
doctor a facut cariera pe care o cunoatem,

insd clientul meu a avut prilej sa afle 61


fiica sa nu e fericitd. Fiecare dintre noi trebuie sa recunoasca struinta si dibacia domnului doctor; le recunostea si excelenta sa;
ins doamna Floarea ii pierduse vioiciunea
i mergea in scddere. Pentru oamenii de aici
www.dacoromanica.ro

37

se gasesc cai simple spre a solutiona o


asemenea situatie; dar excelenta sa generalul avea asupra casniciei parerile dela
noi, adica prejudecati, cum se spune aici,
si era mai putin impresionat de randuielile civile, care sant schimbatoare, decal
de randuielile religioase care sant eterne.
Ceeace a legat Dumnezeu, oamenii sa nu
deslegc. Asa incat doamna Floarea a continuat s ramana trist. Nu pot pretinde
ca domnul doctor ar fi silit-o sa ceara testamentul original; daca domnul doctor ar
fi putut influenta vointa doamnei, n'ar fi
putur influenta pe a domnisoarei Cireasa.
Mara de cazul c domnisoara ar fi inteleas
cu domnul doctor, ceeace mi se pare putin
probabil. Daca domnieivoastre V face pla-

cere, pot preciza c ipoteza ultima mi se


pare cu desavarsire absurda. lai ramne
deci a treia persoana care ar putea avea
un interes si acea persoana ar fi insusi dom-

nul doctor. Domnul doctor e un om puternic, cu multe mijloace, si mie mi-e frica
de domnia-sa. N'asi putea afirma ca il stimez, insa mi-e frica de domnia-sa. Deci nu-1
pot banui.

Dar, domnule notar public, am intervenit eu; poate va inselati; poate n'a calltat nimeni In geamandanul dumneavoastra.
Recunosc ca.' si asta e posibil... a rostit cu liniste, cu voce moale, vizitatorul meu.
38

www.dacoromanica.ro

Ati recunoscut totui cd cineva ar fi


cercetat?

Am recunoscut, stirnate domnule ad-

vocat, dar snt gata sa declar ea' poate


m'am inelat.
Atunci cum?

Batranul Claudiu Roman nu mi-a raspuns; a suspinat cu umilmta. Apoi deodata i-a reluat atitudinea piezid, privindu-ma pe deasupra lentilelor.
Promiteti-mi, v rog, ca nu yeti rasa
pe birou, la vedere, aceasta copie. Nu ba.nuim pe nirneni; disparitia ei n'ar avea o
insemntate capitala; totui mi-ai permite
sa v atrag atentia cal actul v'a fost lucredintat cu martori i ca.' v'ati afla intr'o pozitie nu prea buna clack' el ar disprea sau
ar suferi lipsuri. Ati fi oarecum la discretia domnului doctor i nu se cuvine sa v
subordonati unui om care are asemenea dibacii i asemenea mijloace. Am uitat sa vd

mai spun ca, in ultimul timp, la cererea

excelentei sale, am cercetat toate afacerile


domnului doctor. Am procedat discret i
cu o metoda a mea, ceeace mi-a ingaduit
sa fac clientului meu un expozeu complect.

Din acea clipa, domnul doctor n'a mai

avut niciun fel de posibilitate sa se apropie

de clientul meu. Intr'adevar, cum afirma


i domnul doctor, clientul meu era un om
ciudat.
www.dacoromanica.ro

39

Musafirul meu paru ca.' a ispravit; isi retrase oarecum ochii indratul lentilelor.

Apoi ma privi iarsi pe deasupra, cu un


zmbet subtire.
Stimate domnule advocat, imi zise el,

asi dori s cunosc daca imi mai permiteti


o intrebare.
Ma rog.
fail a va obliga sa-mi
V'asi intreba
raspundeti
ce parere aveti despre domnisoara Cireasa.
Domnule notar, intrebarea dumneavoastra ma surprinde. Nu inteleg ce sens
are. Va pot raspunde ca am despre domnisoara Demetrian o parere bund.
SAnt multamit de rdspuns, a declarat
cu blandeta batranul. Sensul intrebarii mele

nu e greu de explicat. Am tinut s mi se


confirme ca ati sta la indoial sa luati, in
chestiunea aceasta, o atitudine care i-ar provoca domnisoarei noastre nemultamire. Cu-

vntul nu e tocmai bun; am vrut sa spun:


o atitudine care i-ar provoca mahnire.
Atunci am sirntit Ca' acea privire era extrem de atenta si staruitoare.
Intreb ca bun prietin al tatalui dumnitale.

N'asi putea sa-i provoc mAhnire... am


raspuns eu.

Nu puteam sa exercit o deplina stapnire asupra mijloacelor mele de al:al-are.


40

www.dacoromanica.ro

De aceea cred ca mi s'a ridicat o flacara in


priviri. Am simtit-o o clipa. Batrnul continua s ma fixeze.

Va rog s insemnati cAteva note in


carnetul dumneavoastra, vorbi el cu hotarire blanda. Notati aa ca mani, Duminica,
dup ce yeti primi o intiintare telefonica,
yeti merge intr'un loc unde snteti ateptat.
De cine?
Nu va spun; yeti vedea dumneavoastra

singur, dei snt incredintat ca intelegeti


de pe acum. Veti merge intr'un loc unde
santeti ateptat. Nu uitati sa scoateti din
caset i sa luati cu dumneavoastra copia
testamentului. Luati dela statia apropiata
un taxi. Va opriti in strada Albaneza No.
35, unde se gasete un mic restaurant ardelenesc, tinut de oameni foarte cum se
cade, un batrAn i muierea sa, prietini ai
mei. Eu, and yin in Bucureti, nu mannc
cleat acolo. Intrati i va duceti direct la
cask'. Spuneti atat: domnul notar public
Claudiu Roman a lsat pentru mine, aici,
un ordin. Vi se va raspunde: Da. Indata
veti fi calauzit intr'o curte mterioara. De
acolo ieiti in alt strada. Faceti douazeci
de pai catra o bisericuta inconjurata de
ziduri. Alaturi de biserica o mica proprietate cu grilaj de fier. Doanma Micu, sotia
prietinului meu, va deschide o portita. Intrati pe aleea de lilieci i ajungeti unde tre_

www.dacoromanica.ro

41

buie. Eu, stimate domnule advocat, trebuie

sa plec in ast sara la Cluj. Banuiesc ca


voiu fi urmarit. SAnt sigur dupa asta ca,
indata ce ajung fa Cluj, voiu avea prilejul
s ma intalnesc cu domnul doctor, care a
dorit prea mult s ma gseasca. in Bucuresti si nu m'a putut afla. Pofteste sa stea

de vorba cu mine, dar, cum v'am spus,


eu ma tern de domnia-sa. De oarece totusi trebuie sa ne intAlnirn, prefer sa ne
intalnim la Cluj, pe terenul meu. Astfel.
domnul doctor nu va fi mani in Bucuresti.
Totusi domnia-voastra faceti asa cum v'am
rugat eu si luati toate rnasunle pe care vi
le-am recomandat.

42

www.dacoromanica.ro

putea spune c. aceasta


convorbire intre mine i notarul public Claudiu Roman
mi-a adus vre-o desluire ori
mi-a produs buna. impresie.
Atitudinea indoielnica i vor-

'ai

bele ocolite ale acestui sol


au avut darul numai s ma
scoata din ceata unui inceput de vis i sa'
ma restabileasca in realitatile vietii. Al cui

sol s fie oare

ma intrebam eu, dupa

ce am ramas iarai smgur


al cui sol s
fie oare acest personagiu intortochiat?
Daca sufletul lui marturisete drept des-

pre legatura cu tatal meu, care a fost in-

sai contiinta demnitatii umane, atunci ai


putea deduce ca omuletul e sol al excelen-

tei sale mortul. Insa viata din Bucureti


mi se dovedise, inteatkia ani, a fi cu totul alta deck la Fagra. Iluziile i naivitatile mele facusera loc dezamagirii. Cugetam prin urmare, in mod firesc, ca, in
ecuatia Cc mi se prezinta, termenul necuwww.dacoromanica.ro

43

noscut putea fi insusi doctorul meu Constantin Ionescu, de oarece numai asupra
lui se indreptasera sgetile batrAnului notar. Prin ce fel de perversiune, deci, voia
sa ma aducl acest agent al icanei s servesc chiar interesele personagiului
pe
care el mi-1 prezinta puternic si prirnejdios? Nu mi se parea greu de stabilit ca
interesul elementar era pentru mine s nu
fiu adversar al doctorului. Despre asta ma
avizase in chip special notarul clujan.
Atunci ce cautd aid domnisoara Cireasa?
Se pare ca pe aceasta tnra persoand trebuie s'o vad a-doua-zi Duminica? Precau
tiunile ce mi se recomandasera rrid transpuneau intr'un roman sensational. Voia oare
domnisoara s lege lecturile sale preferate
cu viata, alcatuind un decor comphcat pentru o piesa naiva? Sau ma aflam in preajma

unei drame adevarate, in care victima pahd era doamna Floarea? Atunci rolul principal era al acestei tmere zmbitoare alaturi de doctor, omul a toate biruitor?
Dar atunci care era rolul meu? In loc s'o
conving eu pe domnisoara Cireasa, urma
sa ma convingd domma-sa pe m:ne? si tre-

buia la urma sa fie convins iubitul meu

cumnat, magistratul Popescu Inod? In definitiv, de ce nu? Ca lea doctorului era bine

aleas; poate stia mai multe deck mine

doctorul despre lipsa de rnldiere a acestui


44

www.dacoromanica.ro

cumnat. In ziva de azi toate Ant cu putinta.


Cirqele pot fi acide, thmbetele inelatoare,

generalii bdtrni mai mult poeti i fetele


lor cu mai mult strategic dec't suflet.
Ziva aceea de Smbt a fost pentru mine
o zi lipsit cu totul de noima. Consultatiile
mele au putut parea dentate unora din-

tre clientii care au urmat inainte de ora

amiezii. Iar dupa amiaza, tinerii mei secretari au aflat cu mirare ca tacanitul mainii,
i glasurile, i pa5ii lor in camera de ala-

turi ma supra; dei asemenea activitate


'ar fi trebuit, dupa parerea lor, s aiba din
partea mea o cu totul alta primire.

Dupa ce am iesit dela restaurant, am

incercat sa-mi aduc aminte ce am mAncat.


Abia dupa ce am intrat in Cimigiu i am
ocolit, pe subt platani, malul lacului, am
banuit ca unul din felurile de mancare ce

am ingurgitat trebuie sd fi fost o tocana


de gAscl. Imi aparuserd lebedele sub ple-

tele salciilor plangatoare. 'am mirat in-

data ca.' ma aflu in Cimigiu, unde nu in-

trasem de ani de zile. Eram prin urmare

inteo dispozitie poetica i sentimentald ce


ma umilea. Eu faceam tot ce trebuie ca s'o
inlatur i ea imi stapnea cu viclenie subcontientul.

and paserile acelea au iesit cu gratie de


subt arcul salciilor i au slobozit cateva ti-

pete aspre, confuzia mea a fost deplind.


www.dacoromanica.ro

45

Intre vis i realitate am statornicit faptut


ca neglijasem complect sg, pun La adapost
manuscriptul ce mi se incredintase. Eram
sigur acum c, intorcandu-mg acas, nu-1
voiu mai ggsi. Am iesit din grading, am

grgbit pash spre locuinta mea, am urcat


pripit treptele, am lsat usile s cacl una
dupg alta in urma mea cu zgomot si am

rgmas cu ochii atintiti asupra biroului.


Testamentul lipsea. Inima incepu sd-mi
bat i mi s'a acut negru inaintea ochilor,

cum se spune la noi in Fgras. Unde-i

manuscriptul? Poate, prin imposibil, sd se


fi transportat in casa de fier?
Am deschis casa de fier, socotind c. exe-

cut un act de dementg. CAci eu nu atinsesem plicul de pe birou.


Plicul se afla in casa de fier. In clipa
cand 1-am zgrit, mi-am amintit precis si
de gestul pe care il fAcusem ca sg-1 pun
la adapost. Uitasem totul cu desavArsire.
Am scos testamentul i 1-am aruncat ia-

rsi pe birou, hotrit intrucgtva sg-1 desfac i sg.-1 citesc. L-am privit un timp c'o
sovgialg inexplicabil. Casa de fier era Inca
deschisg. L-am pus la loc si am inchis. Totusi, ar fi trebuit sg-1 citesc, am reflectat eu.

Ii voiu citi mni, mi-am zis eu, intre


i nelmiste.
Lumma zilei s'a tulburat iar. Am iesit
s caut ceva; nu stiam ce caut i nici n'am
bucurie

46

www.dacoromanica.ro

gash. Warn intors iara5i acasa tarziu si am


avut in cursul noptii nesomn i putin febra.
Nu era greu s inteleg ca aceasta dom-

nisoara cauta intrare in mine. Desi credearn c fac tot ce trebuie ca sa-mi apar
libertatea, ma bucuram cal sant covar5it de
preocuparea de a o revedea. Si totusi eram

sigur ca.' nu e nimic din acea subtila flacafe, cum ii spusesem eu in versunle mele,
care inca nu ma patrunsese cu adevarat

pe care nici n'o mai nadajduiam. Nu era


nimic dm acel lung prilej pentru durere".
Era poate mai degraba o presiune a anotimpului.

Am adormit tarziu, dorind s visez ceva

agreabil, i n'am avut nici un fel de vis.

Am intiat intr'un necunoscut opac. M'a


trezit dinteodata soneria telefonului.

Era foarte de dimineat. Printr'un colt


de perdea, se strecura un manunchiu de
raze, ca o inflorire de aur. M'am grabit sa
m. bucur. Mi-am zis: Avem vreme frumoasa". Indata dui:a aceea, mi-am dat o
replica: De ce avem?" De ce asociez si
pe altcineva la placerea acestei lumini matinale? Probabil de aserneni ca flori noua
au aparut in gradini, ins mai mult pentru
altii deck pentru mine.
Al lol

Am cunoscut vocea vicleana.


Eu sant! am raspuns. Am auzit iarsi
www.dacoromanica.ro

47

in receptor, imediat, inainte de a-mi dezvolta salutarea conventional:


Ascultal

Glasul a luat o mladiere dulce 5i muzicall:


Drumuril E timpul drumurilor...
Aparatul s'a inchis. Am mai a5teptat, cre-

zand c poate ma in5el. Insa nu ma. in5elam. Cuvintele acestea m'au injunghiat
brusc. M'am socotit pierdut. Taina era des-

coperit; ma aflam la discretia adversarilor mei.

E timpul drumurilor... am murmurat


eu. De unde 5i cum? Trebuie s aflu rmmaidecat.

Singurul interes al clipei e ca trebuie s


aflu numaidecat 5i cu orice pret. Nu mai
poate fi vorba acum de testament 5i de lec-

turi; intthu e necesar sa ies dintr'o capcaul; deci voiu rasa testamentul unde se
afl, adic inchis intr'o caset sohda. de
otel, marca buna", cum observase c'un zAm-

bet piezi i notarul, adica mai bine zis


spionul, sau agentul de legatura dela Cluj.
M'am grabit s fac un du5 rece, ca s ma
lini5tesc. Bine inteles m'am 1initit prea
putin. M'am imbracat in prip. M'am des-

coperit intr'un tarziu ca ma aflu in fata

oglinzii, observandu-ma cu deosebit inte-

res. Eram putin cam palid, dar n'aveam


motiv s fiu nemultamit de aceast expre48

www.dacoromanica.ro

sie interesanta
mele.

de oboseal a figurii

Cand am fost gata de plecare, am facut


cele mai normale si mai precise gesturi ca
sa extrag din caseta, asa cum imi recomandase agentul nostru", manuscriptul excelentei sale raposatul general. L-am pus

intr'o servieta, am luat servieta la subsuoara si, dupa ce am comunicat servitorului meu mirat ca nu stm cat voi lipsi
nici cand ma voiu intoarce, nici daca ma
am coborit.
E timpul drumurilor, am soptit eu tai-

voiu intoarce,

nic, cu inmladierea pe care o ascultasem


in receptor; cine stie ce catastrofd mi se
poate intampla astazi!

Am thmbit imediat la asemenea presupunere; dar am avut grill sa observ, c'un


aer cu desavarsire degajat, daca nu se afla
postat in preajma locuintii mele un tip
suspect, care fumeaza cascand gura spre
acoperisurile caselor.. Asemenea tip nu se
afla; strada era goala. Insa la cea dintaiu
raspantie, un om subtire si nalt, cu garnbeta si lavaliera, parand putintel cu chef,
m'a intampinat zambind ironic si m'a lasat sa trec, dup asta si-a potrivit pasul
dupa al meu.

La prima statie de automobile am avut


bucuria sa constat ca asteapta un singur
vehicul. Deci voiu face asa ca omul cu
M. Suloveanu

Morminte.
4.
www.dacoromanica.ro

49

gambeta si Iavalierd sa n4aib cAnd se cdtara pe bara dela spatele caroseriei. Tmand

seama ca agitatia diininetii incepuse, absurditatea socotelilor mele era evidentd; to-

tusi am facut intocmai ca in cartea cu detectivi pe care o tinea poate in mana, in


acea chpa, domnisoara Cireasa, cetind-o cu
deosebit interes.
M'am uitat pe geamul din spate, s \Tad

daca omul meu rarnne in urm. Omul

meu se urca si el intr'un automobil care-i


sosise la timp. Acest automobil a virat 5i
a apucat inspre Cotroceni; pe cnd eu ma
grabeam intr'o directie contrara.
Am respirat. Insa am rmas Ondind, s
\Tad daca inarnicul nu revine.

In Strada Albanezd, la numarul 35, am


oprit; am platit; am asteptat ca masina sa
dispara la coltul strzii; m'am incredintat
cd la nicio fereastra din preajma n'a aparut

un cap; ca putinii oameni care trec par

cetateni pasnici; 5i am cercetat firma: un

patrat de tabl verde deasupra unei usi


scunde: Birt Ardelean", Dionisie Micu".

Glastre cu mu5cate la ferestre. Cnd deschid usa, suna un clopotel deasupra. CAteva
mese, acoperite cu fete albe de pAnza. Du-

lapuri brune bine lustruite. De lnga contuarul din fund apare stapAna locului, care
trebuie sa ma calauzeasca. E o femeie cu
forme cam irnbielsugate, curat imbracat
50

www.dacoromanica.ro

in straiu cernit ca pentru biserica, cu capul


pieptanat strans acoperit de o horbota nea-

gra. E carunt; zmbete cu dinti foarte


albi; zambete placut: a fost frumoasa ferneie.

Imi aduc aminte ce cuvinte trebuie sa


rostesc.

Domnul notar public Claudiu Roman

din Cluj a lsat pentru mine, aici, un ordin.

Inteadevar, imi confirma doamna carunta. Numele meu e Agripina Micu. Sotul meu profesorul Dionisie Micu e dus la
piata.

Profesor?

Da, ma rog. Sotul meu a fost pro-

fesor. Acuma e proprietar de birt. Intamplarea noastra e destul de interesanta i


poate yeti afla-o i domniavoastr cndva.

Imi dati voie sa incuiu up dela intrare.

Dionisie ii are cheia lui. Acuma v skit


la dispozitie. Binevoiti a ma urma.
Doarnn, am zis eu incurcat, va rog
s ma iertati ca nu m'am prezentat.
Stiu cine sAnteti, mi-a raspuns ea. Skit
bucuroasa ca.' v cunosc.

Doamna, am insistat eu, va skit recunoscator pentru asemenea cuvinte. De


oarece titi cine snt, fr indoiala titi cine
ma ateapt.

In privinta asta, nu sAnt tinuta s va


www.dacoromanica.ro

51

dau nicio lamurire, domnule advocat. in


cAteva minute, yeti afla singur.

Pe cnd intrebam i mi se raspundea,


cu o intonatie i o tinut pe care le apre;ciam in cel mai favorabil chip, de5i continuam a rarnnea bnuitor,
treceam prin-

tr'o salita de o extrema curatenie, cu paretii ornati cu horbote 5i cadre cu fotografii vechi, 5i ie5eam inteun pridvor,
unde ne intAmpira o mAta neagra foarte
blanda. A stat s'o mngAi. Doamna Agripina a intors spre mine o privire brund,
plina de aprobari. Apoi m'a calauzit la o
portita pe care a descuiat-o. M'a lasat s
trec, a venit dupa mine; a incuiat portita.
MAta neagra a mieunat in urma noastra.

Doamna Agripina a intors capul spre


portita 5i a dat asigurari animalului.
Ma intorc numaidecAt, Mito.
Mita a inteles 5i a tacut. Eu priveam cu
mare surprindere coltul de Bucure5ti in care
ma aflam. Nu-1 vazusem niciodata, nici nu-i
banuiam existenta.
Am avut o clipa impresia ca nici nu ma

aflam in Capital. Printr'un joc obi5nuit


mie al imaginatiei, am admis c e cu putinta sa fi trecut intr'un peisagiu strain,
departat i tainic. S'a deschis i s'a inchis
o porta; Bucure5tii a ramas la o suta sau
la o mie de kilometri. Ma aflu intr'o infundatura de gradini, langa o bisericuta.
52

www.dacoromanica.ro

Copaci batrani se ridica dupa un zid.


Doamna Agripina s'a oprit lnga o poarta
grea de fier. Are i aici cheie. Fara sa mai
rosteasca un cuvnt, a deschis i m'a lsat
s intru; a inchis i n'am mai vazut-o, Am
regretat dinteodata ochii ei simpatici i fonetul straiului ei.
Am stat singur un rstimp privind in jur;

in stnga era umbra de arbori dei; in


dreapta grdina deschis, cu flori nou,
pana la terasa unei case acoperita cu tigla

roie. Pareti albi, persiene verzi. Trei scaune

de mlaja, in jurul unei mesute, pe teras.


Singurdtate desavkita; nu se vede om,
nu s'aude glas. Poate-i casa cu personagii
adormite de vraja. 0 casa de departe, din
basmele prunciei.
Dela bisericuta de aproape sund clopotul,

melodios, subt cerul de azur curat al di- .


minesii. Intr'un teiu_ vechiu din preajma
mea un grangur a fluierat sonor de ckeva
ori. Atunci vraja s'a ispravit; ua casei s'a

deschis. Pe teras, a ieit inamtea mea


domnioara Cireap. Avea o rochie alba

creata i o panglica trandafirie. Era pieptd-

nata strns, ca la noi", cu cositele in cunund. M'a privit fara malitie i m'a lsat

sa ma apropii 'Ana la doi pai de ea.

Sprijinindu-se cu dreapta de speteaza unui

scaun, cu stnga mi-a facut semn sa ma


opresc. Ca s fie toate altfel deck in toate
www.dacoromanica.ro

53

celelalte zile ale vietii, a inceput a spune,


cu glasul ei, cuvinte care erau ale mele.
Acuma pricepeam deplin anunt-ul misterios

dela telefon. Domnisoara aceasta sireata.


recita poema mea inchinata Fagdrasului.
De unde o luase? Caci erau versuri vechi.
Decnd le scrisesem, incepusem a imbatrni. Auzindu-le din gura aceea asa de
frumos conturat i asa de bine zugrvit
cu creion rosu, ma simteam fericit i nefericit in acelasi timp, de oarece nu stiam
ce ma asteapta.
Avusesem ideea ca aceste versuri de tinereta erau mai putin bune; imi reveneau
acuma cu un nou prestigiu. Nici intr'un
chip n'asi fi banuit c primul pas al caderii
mele va fi pricinuit de propria-mi vanitate
si de propriile-mi divagatii.

Ascultam plin de luare-aminte, fr s.


indraznesc a privi pe partenera mea:
Inchinare,

c'un pahar de yin,


Ftigaraului.

Drumuri... E timpul drumurilor!


In cesuri, atdrnd perdeaua fumurilor.
Pe tancuri fluturd veac de cremene,
Pdrdul $i cerul curg gemene.
Dela Zamolxe i Burebisla-rege
Vazut-al fulgerul alb al Romanilor
54

www.dacoromanica.ro

Ca4 spulberul negru al Hunilor;

Ci ai rdmas subt vechea lege,


f'dgdra, cuib al zdganilor
Si al strdbunilor!
Indltimi ale Domnului milelor,
Regiuni ale norilor,
Sdla,3 al pdstorilor,

Hord a feciorilor 4 copilelor


Tristetd i impdcare a veteranilor,
Aici std tezaurul anilor.
Subt pivoiu i vilor sta vechea Domnie
In armard, cdlare, de mister apdratd,
Datina pdrintilor, solie
Cdtrd generatia cea mai depdrtatd
Ce va sd vie.
Mi-a ndlucit aici, la marginea poienii,
Surdsul bunicutei din milenii...
Domnule advocat, a urmat domni5oara

Cirea5a dupa ce a terminat recitativul, ia,


te rog, loc pe acest scaun, uita-te la mine
5i marturise5te Ca' nu 5tii cum, de unde 51
de cand cunosc eu aceste versuri.
Am privit-o ca prin ceatd. Eram ametit.
Am bolborosit:
Nu 5tiu nimic.

SAnt bucuroas sa-ti explic, a reluat


domni5oara Cirea5a, c'o veselie intrucAtva
www.dacoromanica.ro

55

silita. Dup ce iti voiu explica, ai sa te convingi c trebuie sa scurtezi putin din man-

dria pe care stiu ca.' ai avut-o ieri, and ai


aflat ca nu lipsesc niciodata dela sezatorile
literare la care dumneata participi. Domnul

meu, afla ca n'am fost uimit, nici n'a

cazut la picioarele me:e trdsnetul, and te-am


ascultat intaia oara. Ci venisem la acea se-

zdtoare numai din curiozitate, dupa ce cunoscusem dela tatal meu generalul versurile
Fagarasului, cum le intitulase el. Nu numai
Ca' n'am fost cuprinsa pentru dumneata de

sentimente nobile, dar m'am aflat chiar


putintel desamagita de versurile celelalte
pe care te-am auzit ca le rosteai cu oarecare

emfaza la sezatorile cu pricina. Si am dat


dreptate tataluui meu cand mi-a spus cd
acestea pe care ti le-am reprodus sant poate
singurele dumnitale versuri sincere. Nu te

superi ca-ti spun asta, nu-i asa? Tatlui


meu ii placea Inchinarea" in chip deosebit
si

te stima fr sa te cunoasca. Dela el

le stiu eu si le-am invatat pe dinafara, atat


in memoria lui, cat si ca sa dau o tinctura
de romantism intalnirii noastre. Ti le-am
spus si pentru ca sa-ti fiu draga; mai bine
zis, ca sa nu te am dusman.

Nu stiam ce sa raspund. I-am cerut cu


un gest stangaciu mana. Mi-a dat-o si i-am
sarutat varfurile degetelor. Unghiile lacuite

ros aveau intrucatva aparenta de ghiare.


56

www.dacoromanica.ro

Parca suferisem o destul de adnca sgkie-

tura a lor; cu toate acestea ieeam dintre


nesigurante intr'o stare cu mult mai buna
deck aceea in care ma aflasem c'o jumatate

de ora inainte. Dimineata lustruit i decorul inflorit i tihnit dddeau anume farmec cochetdriei domniwarei Cireap. i mai
ales imi luminau mai bine suiletul ei copi-

laresc i sincer. Nu era nevoie s ma mai


inel asupra sentimentelor mele adevarate.
Si naclajduiam Ca declaratille ei nu rdspundeau adevarului deck inteo relativa masurd.

Am adus testamentul, am zis eu punnd servieta de piele pe mesuta.

A, da; aa este... a thmbit i a oftat

domnioara Demetrian.

S'a rdsucit gratios spre ua ramasa des-

chisa, chemnd c'o mldiere cntat de


voce:

Flo-re-ta!

N'a raspuns nimeni. Domnioara Demetrian a chemat a doua oard., apoi a pAndit
cu coada ochiului inf4sip.rea mea de desamagire.

Trebuia sa fie aici i sora mea, nu-i


aa? mi-a comunicat ea, cu jumatate de
glas. Astazi e una din zilele noastre de libertate. Flo-re-ta 1 Casa asta mi-a lasat-o
tatal meu numai mie; era ascunziul nostru
din Bucureti, al meu i al lui. Si al surorei

mele, in zilele ei negre.


www.dacoromanica.ro

57

S'a deschis un canat de fereastra. Glasul


surorii celei mari a intrebat, pripit i alterat:

S'a intamplat ceva? Ma chiamd doctorul ?

Nu s'a intamplat nimic rau, a raspuns domnioara Cireaa.

Atunci de ce-mi zici Floreta?"


Nu tiu de ce; poate pentruca sa ncajesc pe domnul advocat odru, care a
sosit. A venit ca sane comunice testamentul.

Al a facut glasul; parcl cea care vorbise fusese brusc trasa de cineva indarat.
Sotia doctorului n'a intarziat s se arate,
intr'o haina lunga i larga de culoarea stalljeneilor infloriti in preajma noastra. 0 um-

bra asernanatoare petalelor triste ale acestor flori ii ingreuia Inca pleoapele. Doamna

Floarea, cum o numeam eu in sine-mi, indeprtand voit numele ce-i daduse docto-

rul, parea Inca apasata de o migrena. Ii


ducea des manile la tAmple. In acelai timp
ii pipaia febril pieptanatura, care era foarte
ingrijita.

Crezi ca nu ne tulbura nimeni? intreba ea, venind la sora-sa. Ii intoarse spre


mine ochii i paru surprinsa. Imi intinse o

mn moale, ca s i-o sarut, i se las in


scaun.

Ar trebui sa' aducem cafeaua... zise


indata dup aceea, caicum cafeaua ar fi
fost obiectul prmcipal al inalnirii noastre.
58

www.dacoromanica.ro

Sora mezina avu un zarnEret malitios.


Am fi putat prefera ceeace ne-a adus
domnul advocat .Modru...
0, iarta-ma, domnule advocat, suspina

cu vadit suferinta doamna Floarea. Cireaa ne privi pe amandoi, dinteodata


gravd, apoi ii puse degetul aratator al
mnii drepte la tampla. Cu rnanuta stanga
mangaie tampla surorii ei.
Poate e mai bine s isprdvirn Intaiu
cu datoria asta a dimmetii, vorbi ea grabit. Curn bat din palme, toate se prezmta
pe aceast masa ca prin farmec.
A batut din palme. A raspuns din platan
grangurul. Dupd aceea o slujnicuta a adus
i a depus intre noi cele de trebuintd. Dupa
ce s'a retras slujnicuta, domnioara Cireaa
m'a invitat, c'un gest, sa. consum, dupa plaEerea mea, pe langa lichidele fierbinti, tot
ce se mai gasea dulce pe tablaua de argint.
Dar dumneavoastra?
Eu, mi-a raspuns domnipara Cirea5a,
nu mannc dimineata, ca sa-mi pastrez silueta.

Dar doamna?

All! a suspinat doanma Floarea, eu


sant bolnava i ma tern s nu vie cineva
din partea doctorului, sa, ma cheme.
Cireaa o mangaie iarli pe tampl.
Fii 1ini5tita, sorsa Floare, sotul tau e
la Cluj.
www.dacoromanica.ro

59

Ah 1

Are acolo treburi incurcate i discutii


lungi cu domnul notar Claudiu Roman.
AhI suspin iarai doamna Floarea;

cat am sa duc eu viata asta?

Indat dupa aceste cuvinte, inchise ochii.


Apoi, dupa ce-i deschise, imi zambi. Ciuguli dinteo felie de cozonac de cateva ori,
ateptand sa ispravesc eu de absorbit cafeaua. Am trecut zece minute penibile, man-

and singur. Domniwara Cireaa ma priyea din and in cand, fuript. Inteadevar,
o aprobam eu, cine a vazut pe un poet
intr'o situatie mai ridicola, chiar in sfertul

de ceas cand na5te amorul sau dintaiu.


Situatia nu se schimba nici pentru advocat,

and rectified pe poet in sensul el, daed


nu e amorul dintaiu, desigur e amorul cel
adevarat.
Insfaxit, am deschis servieta i am scos
manuscriptul. 1Vram simtit mai sigur de
mine insumi.
In acel unghiu departat de lume, de viata

de toate zilele i de noi imine, ai putea


zice,
am citit cele ce urmeaza:
Acesla este Testamentul meu,
scris de mine
General de Divizie Orafiu Demetrian.

60

www.dacoromanica.ro

ici este ultima mea voint, pc


care o afirm, cunoscAnd ca.,
din vointa lui Dumnezeu, zilele omului sant nesigure.

lqi fi dont sd tediesc pana


ce ai fi vazut bine stabilite
fericite pe fiicele mele
Floarea i Cireaa, dar am
presentimentul ca nu voiu putea ajunge
sa-mi cunosc indeplinita aceast speranta.
i

Evul modern da mai putini sorti de durata existentei omului. Unii dintre noi sari-

tem nevoiti sa ne folosim de ultimele inventii care tind s suprime distantele 5i


s anuleze timpul, i cadem lesne victime
ale acestei inseldri. E foarte posibil, dupa
aprecienle mele, s pier brusc de avion
sau automobil. Deci am pus aici ultima mea
voint; sau, mai curand, am pus aici inima
mea.
Iubitele mele copile 1 titi cat de mult imi

santeti dragi. Mama voastra s'a prpdit

prea curand; eu am incercat sa acopar penwww.dacoromanica.ro

61

tru voi lipsa ei si am gasit in voi mngalere


la singuratatea mea. S stiti ca., in cea din

urma. clipa, in ochii mei va ingheta imaginea voastra. Ca sa'nu fiti mirate de concluziile testamentului meu, v scriu aceste
explicatii. Poate nu le yeti gasi necesare;
eu am socotit de datoria,mea sa vi le dau.
Prima izbitura mare morala a fost pentru
mine pierderea sotiei mele pe care am iubit-o din tinereta. Eugenia Stangaciu a fost
vara a mea; la iubirea noastra s'au adaos
prietinia i stima. CAnd a parasit aceasta
viata, credeam ca trebuie s'o urmez. Am
persistat a trai pentruc va aveam pe voi;
mi-am alcatuit din voi si din amintirile
moartei un liman final.
A doua sguduire mare mi-a adus-o razboiul. Mi s'a rupt avntul; mi s'au anulat
naclejdile. Eram colonel de infanterie and
am avut bucuria s ascult trmbitele 5i
clopotele mobilizarii intregului popor pentru sfortarea cea din urma. Eram partizan
al avantului sufletesc, pe care il puneam
mai presus deck orice forth' materiall. Credinta mea gsea o justificare in succesele
rapide pe care trupele noastre le-au avut
in primul moment and au pasit peste asa
zisa frontiera. Destine le noastre, dupa nedreptatea de veacuri, preau ca sAnt ocrotite de o vointa divina.
Iat insa ca, la putine zile dupa 15 Au62

www.dacoromanica.ro

gust 1916, am luat cunotinta de reahtati.


Lipseau avantului nostru elementele materiale i tehnice. Cunoscusem in parte scaderile pregatirli noastre; acum se dezvaluiau, la fiecare dezvoltare a operatiunilor
mihtare, toate problemele nesolutionate legate de zestrea ward a lupttorului i de
forta colectiv a armamentului mare. Ayearn o ranita mai grea deck a inamicului,
cu efecte mai putine; o incaltaminte mai
putin comoda; un transport mai putin repede; mitraliere i felurite scule, cum le
spuneau soldatii notri, intr'o proportie cu

totul redus. Tot ce se leaga de munitii,

avioane, baloane, telefon, aprovizionari ali-

mentare se afla intr'o stare de relativitate


de care am suferit simtitor indat ce reactiunea inamicului a sporit. In interiorul tarii

era destul de liber jocul fortelor aeriene


ale adversarilor notri.
Am vazut ce s'a petrecut la Turtucaia. A

fost o tragedie al carei poet inca nu s'a

nscut. Entuziasmul ofiterului, indkjirea


soldatului au marcat in fiecare colt de pa-

mnt al luptelor o valoare incununata de


moarte. Am asistat la retragerea din campia Munteniei. Pas cu pas i popas cu popas unitatile noastre au actionat cu intensitate maxima i in marginile celor din
urrna posibilitati. Copleite de numar i de
forta industriald, coloanele i-au salvat towww.dacoromanica.ro

63

tu5i cea mai mare parte de arme i materiale pe un lung spatiu si subt o presiune
imens.

Mi-am notat in carnetul meu de campanic o suma de observatii privind ofiteri


si trupa. Eram miscat in chip deosebit vdzand ca apar atAtea acte de initiativ individual, dovedmd valoarea materialului
uman. Dumnezeu trebuia sa dea intr'o
foxma noua izbAnda unui popor care insuineaza fard ezitare, intr'o singura campanie, mai multe jertfe deck s'au produs
in cursul secolelor anterioare.

Inteadevar, n'au trecut deck opt luni

dela aceste zile grele si s'a putut vedea la


Mar Asti, Mrsesti si Rdzoare, precum si
in alte parti, ca, la mijloace tehnice mai
putin diferentiate, soldatii pamAntului acestuia pot sa adaoge un coeficient superior
de valoare personal.
Dupa asemenea satisfactii si realizari, s'a,--

intknplat sa ma aflu, intr'o zi, la o masa


veseld cu mai multi camarazi ai mei, majo-

ritatea mai tineri deck mine. Cred ca a

fost la Iasi. Tinerii faceau tot posibilul ca


s avem cu indestulare o bautura de coloarea sAngelui, careia ansii ii spuneau
yin de Uricani. La un anumit moment au
inceput a se rosti cuvntari entuziaste, sarbatorind momentele noastre de revans.
Am ascultat un timp cu liniste. Dupa a64

www.dacoromanica.ro

ceea s'a produs in fiinta mea acea intoarcere pe care unii camarazi ai mei o cuno-teau subt numele de una din curiozitatile
colonelului Demetrian". Dar nu era deloc
o curiozitate. Era o indarjire fata de aprecieri nedrepte.
Domnilor ofiteri, am spus eu, ridicandu-ma i privindu-i cu suparare, stiu cg
indignarea mea n'are rost, iar privirea mea

nu exprima adevarul, caci toti imi sunteti


dragi; tin ins s v chem la realitati. Va
rog s abandonati acest concurs verbal. Ad-

jectlivele dumneavoastra sant fara noim.


Ce insemneaza asemenea laude pentru ultimile actiuni ale armatei noastre? Sant in-

teatata fapte vrednice de uimire? Sau e


firesc ca, in conditii intrucatva egale de
utilaj modern, aceti daco-romani sa aiba
superioritate. Caci asemenea neam indrat-

nic se bate pe acest pamnt de mii de ani


i are in sufletul sau rezerve pe care nu
le banuiete nimeni. Daca vreti sa laudati,
atunci aduceti-va aminte cai mine de zilele dezastrului. Atunci am vazut ceva ce

m'a infricoat. 0 armata moderna, per-

fect organizata pentru cucerire, exercita


asupra noastr, c'o arta ai putea zice stiintificA, operatia de distrugere. Oastea care

se retragea avea privirea in parnant i 'Area el primete putere dela mortii ei din
veac. Energia ei spirituala ceda pentru moM. Sadoveanu

www.dacoromanica.ro
5.

Morminte.

65

ment materiei. A renascut imediat, indata


ce s'au produs irnprejurari prielnice. Asa
incat ludati, dommlor, pe morti si pe cei
jertfiti
inchinandu-le o picaturd din acest
pdhar.
Camarazii mei au executat libatiunea ri-

tuala si au zmbit pe fucis unii catra altii


de iesirea mea violenta. Ei nu stiau ca, in
vremea tragediei, eu primisem o initiere
surprinzatoare dela pamnt si dela oameni.
Am s va vorbesc indata de un rezervist
pe care il chema Grigore Priceputu si pe
care 1-am avut ordonanta.
Inainte de a cunoaste mai bine pe Grigore Priceputu, s'au prezintat intelegerii
mele si sufletului meu si alti cAtiva soli,
soldati umiliti, umbre trecatoare din multimea pamAntenilor.

Am auzit odata la un foc de gateje, subt


padure, o istorisire a unui soldat din escadronul I al regimentului i Rosiori. I-am
notat numele: il cherna Motorga Ion.
Era schimbul al treilea de sentinela, in
post pe Dealul Mare, povestea el camarazilor lui, si se revrsau zorile zilei de anul
nou 1917.
Cum stam asa, iaca vad pe domnu sublocotenent venind cu Sorcova pe linia sentinelelor... domnu sublocotenent ista... cum
ii zice... c'apoi pe urrna a murit pe Arges
in jos...
66

www.dacoromanica.ro

Imi spune domnu sublocotenent:

Buna dimineata, otorga Ion, si

la

multi ani anul nou. De ce esti suparat, Motorga Ion?

Ma gAndeam la ale mele, domnula


sublocotenent: acas, la copii i la nevast.
Lasa asta, Motorga Ion, acuma avem
altele. Acuma trebuie tdrie i credinta.
Da, domnule sublocotenent, zic eu.

Asa ca, la asemenea vorba, mi s'a intarit sufletul. Domnu sublocotenent ista...

cum ii zice... c'apoi a murit pe Arges in


jos... trece spre bordeiul domnului maior.
Iaca vine si domnu sergent Agapie de ma

schimbd din post. 'am dus la colibe, la

camarazi. Unii erau mahniti cum fusesem


eu; alti mai prosti glumeau fara grij; altii
isi scoseserd de pe ei rufele si le citeau ca
pe niste gazete, la foc.

Spune unul una, spune altul alta. Mai


injura pe inamic. Intra la noi domnu sub-

locotenent... ista...

Ascultati, baieti, zice el... dar el era


mai driar decal noi... Ascultati, biiieti, zice.

Anu-nou s'arat cu socoteald. Mergem la


treabl. Trebuie s scoatem pe Nemti din
Dealul-Barastilor.

Am stat noi si ne-am uitat unii la altii.


Apoi ce sa facem? Haida, s scoatem pe
Nernti din Dealul Brstilor.
Int'aiu am mancat si am Mut cAte-o teica
www.dacoromanica.ro

67

de vin, ca intr'o zi ca aceea; dupa asta am

pus pe noi halaturile, am strns cataramile la centiron si am asteptat pe domnu


sublocotenent.

Am tot intArziat si n'am pornit deck pe


la ceasurile trei. Domnu sublocotenent...
ista... cum ii zice... mergea inainte, cu sor-

cova in mAna stnga si cu carabina in


dreapta. Au inceput tunuri, pusti, mitraHere: cntec si urare de anul-nou. Pana
sara, am ajuns pe dealul Dragotesti, la trei
sute de metri de santurile Nemtilor. Din
locul nostru, ii auzearn bolborosind in limba

lor... cioro boro maht spatir... Toata noaptea au urmat focuri de pusca. In zori, am

pornit iar. Trebuia sa coborim arta Drgotestilor si pe urrna sa sum dealul Bar4ti, la creast.

Domnul sublocotenent... ista... zice:


Baieti, acuma s'aratati voi ce pot CAlretn.

A facut semn cu sorcova:


Inainte 1

Ne-am dus inainte; trompetul a sunat


asaltul. Am ajuns si m'am luptat cu unn
si cu altii. Pe lnga mine veneau si ceilalti, uitndu-se urit. Inamicul s'a tras repede spre alta linie de transee.
Domnul sublocotenent vine la mine. A-

vea ce avea el cu mine, fiind eu cel mai


batran dintre toti:
68

www.dacoromanica.ro

Bine, Motorga Ion, zice; tu ai intrat


cel dintaiu la dan5ii...
Si m'a batut a5a u5ure1 cu sorcova peste
frunte.

Apoi dupa aceea s'a prapdit ista... cum


Ii zice..."

Langa focul lui, Motorga a oftat i s'a


uitat in pamnt. Asta am bagat eu de sama
rnai tarziu, cd se uitau toti in parnant. Am
mai observat c cei mai multi au acea ezi-

tare pe care o avea 5i Motorga... Par a

nu-51 aduce aminte de ceva, ori nu 5tiu cum

s umple un gol al vorbirii. Dar nu-i asta.


Cred ca mai degraba se intorc in sine, nu

atat in sufletul cat in subcon5tientul lor


misterios, i vorbirea lor rmne sparta de

expresil absurde. A5a era 5i Grigore Priceputu, de care am sa va vorbesc numaidecat.

In Ianuarie 1917, avand cu mine ca adjutant pe locotenentul Eugen 5tefanescu,


umblam printre dealurile ondulate din nordul Moldovei, printfun peisagiu de iarna
pe un frig simtitor. Zapezile erau gieu
de strabatut mai ales intre paduri, pe fundul vailor. Catra amiaza zilei incepuse si
viscol. Caii inhamati la sanie inaintau pe-

nibil; pe parul lor inflorea o spuml in-

ghetata. Mai aveam mult 'Ana la punctul

terminal al inspecpei mele. Ca lea mi se pa-

rea tot mai grea i abia a5teptam un popas


cu adapost 5'un pahar de bautura fierbinte.
www.dacoromanica.ro

69

Am ajuns insarsit undeva. Am trimes


caii la hodina si la ova's. Am cunoscut ca.
intrarn in localul unei sectii de jandarmi.
Dela o masa s'a ridicat un plotorner inalt,
cu sprncene tufoase si rnustata enorma

rosie. A avut onoarea s ne salute, dupa


rnduial, si ne-a impins ale un scaun.
Nu ne-a intrebat de unde venim si incotro
mergem; a avut ins inspiratia geniala sa;
se informeze daca nu poftim sa bern ceaiu.

Dupa ce a- iesit ca sa caute aceasta nobag bautura, eu m'am uitat in juru-mi si


am observat, intr'un colt, un soldat care se
silea s5. stea drept, lnga Mdita lui, desi
era evident ca.' starea aceasta nu-i era de
loc prielnica. Piciorul stng in deosebi ii

parea beteag. Avea ins in toata faptura


lui si alte semne de suferinta. Parea si
foarte trudit, deci ajunsese liana in acel
loc urnblnd pe jos.
$ezi, camarade, 1-am indemnat eu.
El nu cuteza sa se aseze. M'am dus la el
si i-am pus mana pe umar, silindu-1 sa ia
loc pe ldita.
Ti-am intrebat:

Esti rnit?
Sa traiti, domnule colonel, mi-a rdspuns el ridiandu-se indat, stint soldatul
Gavril Tudose, Regimentul 15, batalionul
inthiu, compania a treia. Am fost 'Ana ieri
in spitalul militar; acuma ma stramportez
70

www.dacoromanica.ro

la alt spital de cova... de covali... nu tiu


cum draca-i zice...

Cu ce te transportezi, Tudose, la acel


spital de convalescenti?
Cu piciorul, domnule colonel; da

Wept sal treaca vreo sanie, sa ma agt


si eu.

Ai avut o rana la picior?


Da, sa traiti, domnule colonel.
Numai la picior?
Nu, domnule colonel. S'a intAmplat
sa am i prin alte parti.

Eti bun, camarade Gavril Tudose.


i sa-mi spui i mie cum s'a intamplat apceva? Prirnete aceast tigara;
sa

ezi

aprinde-o i spune.
Da, domnule colonel. Sal traliti, dom-

nule colonel... Se chiama ca floi am luptat


la Oituz. Era intr'o zi a lunellui Noemvrie.

Nu era frig, nu era cald; vreme buna de


aratura. PAna cdtra amiaza a fost lini$te.
La amiazd, artileria lor" incepe sa stropeasca in trawele noastre. Nu tiu curn
au fost simtit ei" ca noi ne pregatim a
iei la atac. Bat ei jumatate de ceas; bat
un ceas. Bine, lasd-i s bath'. Numai ce se
sparge o caldare nu departe de mine; m'ajunge o schija la bratu stng. Nu-i nimic;

pot merge i ap.; se chiama ca dreapta-i


sanatoas. Dar nu trece mult i se farma
iar un obuz i-rni umplc sufletul de puwww.dacoromanica.ro

71

toare. 0 tandura imi ia o bucat de ureche.

Zie: daca ma ia asa cu cAte-o bucaticd,


apoi mai am 'Ana desaral
Hai, flcai I zic unii si altii.

Iesim din transee. Aud pad in cisma..


M'a plesnit peste picior. Dar pot merge.
A tunci se chiarna ca nu pot ramnea de
ceilalti. Pk! alt glonte, in genunchiul stng.

N'are a face; m'au mai zgAriat ei si altar


data. Schimb incarcatorul si urmez a trage.

i ma tot duc Ora ce aud ca striga feAsa, dud stau, bag de sama

ciorii ura 1

ca nu mi-i tocma bine. Curgea sangele si


de ici si de colo. Au venit brancardierii si
m'au luat cu targa. Asta-i.
Dupa ce si-a spus istoria, i-am mai d-at o

tigara. Atunci a avut indrazneala sa thmbeasca si sa-mi Le o declaratie:


Am si carte.

A scociorit subt tunica si a scos o carta


postal militara, destul de botit. Mi-a intins-o cu mAndrie naiva.
Am cetit: Viteazului nostru camarad Gavril Tudose, amintire dela io Noemvrie
1916". Erau iscaliti un colonel, un maior,
zece ofiteri: nume aproape indescifrabile.
Mi-a venit veste la spital, a adaos soldatul, cal domnu capitan Capra Anastase

si domnu locotenent Irimescu Ilie, care au


iscalit aid, s'ar fi prpadit. Se poate. Ce-i
viata omului?
7?

www.dacoromanica.ro

Dup.' asemenea reflexie filosofica, a ramas fumand cu placere. Apoi a cazut pe


ganduri. Plotonierul ne-a adus ceaiul.

Gasesc in cartea mea de campanie un


raport al sublocotenentului Alexandru Stegarescu din regimentul 38 infanterie.

In una din zilele lui Septemvrie 1916,


ocupam cu plotonul meu o transee sapata
in varful unui deal care domina tinutul,
scrie sublocotenentul. La poale, era risipit

satul Arabagi. Dincolo de sat, alt inal-

time, c'o sprnceana de padure la creasta.


Acolo era instalat inamicul. Intre noi si el,
satul i valea: o distanta intre opt sute i o
mie de metri".
Era un inceput de toamna dobrogeanA.

cu soare arzator. Trupa suferea de sete.


Mancarea i bautura se aduceau noaptea.

Mancarea parea indestulatoare, oamenii nu


se plangeau niciodata din pricina ei. Nu se
plangeau nici de apa; atata cat li se aducea

o istoveau imediat; dar, ziva, din pricina


arsitei, mestecau in gura foc, cum spuneau ei.
Stteau in adaposturi cu ochii tinta spre
o fantana din marginea satului. Acolo era
bunul cel mai mare al vietii in acel timp:
apa. Dar intre apa i ei se afla un spatiu
gol, si in acel spatiu gol mturau gloantele inamicului. Intr'o dupa-amiaza, sublocotenentul s'a simtit coplesit i aproape bolwww.dacoromanica.ro

73

nav de suferinta setei. A facut din pricina

asta ceeace nu se cuvenea sa faca.

Ascultasi, camarazi, a intrebat el, care


din voi coboara la fantana?
In ascunzatorile lor, doi soldati varstnici

au prut o clipa a se consulta. Apoi s'au


ridicat:
Ne ducem noi, domnule sublocotenent.

Unul avea nume Andrei Nicolaie; celalalt, Grigore Priceputu. Acesta, dupa aceea,
mi-a i fost ordonanta.
Va bizuiti voi? intreaba sublocotenentul.

Ne bizuim, de aceea ne ducem... raspunde Andrei.


Asta este... adaogal Priceputu.
Bine, duceti-va, hotar4te sublocotznentul.

Ca sa alunge imputdrile ce i le putea


face, le d sfaturi.
Duceti-va, dar fiti cu bagare-de-sama.
Folositi-va de adaposturi i de accidentele
terenului. Nu intarziati; procedati cu repeziciune.

Am inteles, domnule sublocotenent,


$tim noi... 11 incredinteaza Andrei. Priceputu

nu uita sa adaoge:
Asta este.

Au luat cate-o gleata de panza, i-au


trecut armele pe dupa gat i s'au strecurat
cu fereala din anturi. S'au lsat tiptil la
74

www.dacoromanica.ro

vale, folosindu-se de toate accidentele terenului. Nicio recomandatie, niciun reglement, nici-o instructie nu-i putea face sa se
fereasca mai bine deck instmctul lor firesc
i o experienta motenit.
Au ajuns la fntnd. Scripetele a inceput
a scArt51 deodata. A fost un semnal -in tot

satul parasit. Din gospodarii au prins a

ie,i animale i paseri ran-lase far stapAn


i fara ingrijire: vitei, porci, oratenii. Guitau, gagaiau, macaiau, cotcodaceau i-i
cereau partea bor.
Intaia galeata soldatul Grigore Priceputu

a turnat-o in jghiab, ca sa se astmpere


fiintele fara intelegere. Caci Domnul Dum-

nezeu a pus pe om s le ingrijeasca. si-i


pacat cine nu ia aminte la suferinta lor.
Godaci, paseri i vitei au dat nvala
de-a-valma.
Beti i \TA alinati... le-a binecuvAntat
Priceputu.

Apoi cei doi rezerviti au tras din fundul


fnthnii i privizia poruncit. and au urnplut i galeata a doua, incepura impuKturi
intetite dela inamic spre fntana. Prima
victima a fost un purcel, care a prins a covita prelung. Viteii au imputs-o la fuga;
gdinile s'au sburatacit. Rezervitii s'au lasat
la pamnt in dosul ghizdelelor, deschizAnd

i ei, dupa prescriptie, un foc bine sustinut". S'a deteptat i dealul camarazilor,
www.dacoromanica.ro

75

cu o prAiala prelunga ce alunga ecouri


in toata valea.
BatrAnii dela fntAna n'au risipit prea
mult munitie. S'au oprit dupa primul in.

carcator. Apoi au deschis consihul lor particular de razboiu.


Au hotrit int5i sa-i imparta fortele in
doua. Dui:4 aceea fiecare din aceste doua
forte sa urmeze tactica ei deosebita.

In urma acestui plan, Andrei Nicolaie


s'a tras pe brnci catr prima casa, cu o
repeziciune surprinzatoare. Gloantelei scur-

maturile de nisip jucau in jurul fantnii.


Operatia celeilalte forte era ceva mai corn-

plicata, din pricina galetilor cu apa. Grigore Priceputu a scaparat i i-a aprins
tigara; a facut cobilita din puca, incarcnd

galetile la cele doua capete; s'a ridicat i


a pornit domol la deal, fumAnd.
be sus, vazAndu-1 complect descoperit,
sublocotenentul a inceput sa se agite, poruncindu-i cu racnete disperate toate recornandatiile de rigoare:
ZvArle gdletile, nenorocitule; adapos-

stete-tel

Priceputu prea ca n'aude. Urca fra


graba la deal. A ajuns sus, a depus apa;
a intrat la adapost. A ramas tacut la locul
lui, ca sal lase vreme mniei ofiterului sa
se domoleasca. Mai ales c m'am sfatuit
cu Andrei, zicea el celor din _juru-i, ea. sa.
76

www.dacoromanica.ro

caute la Casa popei in sat niste dulceti.


Oamenii subtiri nu beau apa goal, ca noi
miseii de rand..."
Debitul acestei ultime observatii, care cuprindea o mustrare pentru sublocotenent,
1-am aflat ceva mai tarziu dela insasi par-

tida in chestie, adica dela Priceputu. In


primul moment, dupa ce am cunoscut raportul sublocotenentului Stegarescu, am apreciat fapta, pe care am socotit-o eroica.
Ma inselam; era ceva mai mult deck atat.
M'am hotarit s apropii asemenea om de
mine.

L-am chemat.
S'a prezintat. Era un barbat bine alcatuit,
bronzat de soare 0 cu ochii tristi. Nu pdrea

sa aiba in el malitia acelei retrageri descoperite.

Cum ti-a venit asta in minte, Priceputule ?

S traiti, domnule colonel, mi-a venit


asa. Daca e 'Indult, moartea gseste si pc
viermele din stnca. Iar daca nu e randuita
pentru mine, adica daca nu mi-a venn ceasul, pot umbla slobod. Numaick eu nu ma
dusesem de joaca la lantana, luand numele
Domnului in desert. Ci aveam treabd; caci
lui domnu sublocotenent ii era sete. Pe
urrna, am dat apd la dobitoace si la galite.
Ei? ce vral sd spui cu asta?
Traiti, donmule colonel, una alta asta
www.dacoromanica.ro

77

este... cum sa spun? se chiama ca m'arn


rscumparat...

L-am lsat s se lini5teasca. I-am spus


cateva vorbe bune. Pe urrna i-am descoperit gandul meu:
Asculta, Grigore.
Ascult, s traiti, domnule colonel.
Dinteodata m'a privit cu frica 5i absent,

parca se refugiase in el insu5i 5i in alt


lume. Obrazul lui parea fdra expresie. Era

un obraz spinos, neras de opt zile.


Nu te sfii de mine, Grigore, i-am zis

eu c'un glas pe care il am uneori 5i pe


care voi, copilele mele, ii cunoa5teti. Vreau

sa te intreb daca prime5ti s intri in serviciul meu personal?

Da, domnule colonel.


Sa-mi fii ordonanta.
Da, domnule colonel
Ai ceva de spus?

N'am nimica de spus, domnule colonel, fail de cat sa-mi dati voie, domnule
colonel, una alta asta este, sa-mi aduc briciul.

Nu inteleg.

Am un briciu, domnule colonel, cu


care ma rad Duminica dimineata; 5'apoi
dupa aceea ma spal 5i ma inchin. Aicea
unde ne aflam, clack' se intampla s fie treburi, cu lupte 5i cu atacuri, apoi imi stramut

Duminica pe a doua zi Luni, sau chiar pe


78

www.dacoromanica.ro

Marti. Sa-mi dati voie sa-mi aduc briciul;


dupa asta sant la porunca domniei voastre.
Asemenea inceput, cu briciul .si cu ziva
de Duminica stramutata Marti, nu era Licut
sa ma incurajeze. Am avut ins rabdare si
am facut bine. In putine zile m'am convins
ca am nimerit un slujitor care avea dreptul
la recunostinta me`a. De aceea, data fiind
si inatisarea lui severa, am incetat de a-I
mai tutui. Priceputu a devenit dumneata".
Mai intaiu, Grigore Priceputu era un om
curat din punct de vedere fizic. Camasa ii
era totdeauna alba, haina periat. Intr'una
il vedeam drmaluind i descantnd al:a.
Curatia lui se extindea si la cele morale.
Onoarea lui era mai presus de banii pe care
Ii uitam prin buzunare; minciuna, o aseza
intre pacatele negre.
Una alta asta este... mi-a argumentat
el intr'un rand; noi, domnule colonel, avem
un trup care se amesteca i se preface in
pamant; iar sufletul se infatosaza la scaunul
Imparatiei, ca sa-si deie rdspunsurile. Daca
raspunsurile ies bune dupa lege, sufletul
ramne in lumina Impartiei; iar clack' se
dovedeste pacatos, atuncea cade in Tartor,
la intuneric vesnic.
$tii carte, Grigore?

Nu suu, domnule colonel. Pot lega

buchile ca s alcatuiesc un ravas, dar nu-s

carturar. Altfel, am ascultat cand citeste


www.dacoromanica.ro

79

popa la biserica 5i, avand tiere-de-minte,


n'am uitat nimica. Pe urrna, am mai aflat
dela cei batrani; mi-am mai inchipuit 51 eu...
Livretul dumnitale spune ca ai fi fiind
de loc din Putna e
Noi santem din raze5ii Vizantei, domnule colonel.

Ce fel de oameni sant pe-acolo?


Una alta asta este... oameni ca toti oamenii, domnule colonel. Unii mai buni, altii
mai rai; asta-i dupa semintie.

Vra sa zica, dumneata vei

fi

fiind

dintr'o semintie de priceputi?


Da, domnule colonel. Dar de la tatu-

meu n'arn invatat multe. Numele 5i

1-a

purtat cu dreptate bunicul meu. El cuno5tea


stelele, florile 5i vietatile... A fost cioban.
Poate ai invtat dela el 5i cantece.
Nu, domnule colonel, descantecele

5i cantecele sant partea muierilor.


De aceea nu-ti place muzica militard?
Ba, domnule colonel... una alta asta

este... and auzeam la noi, in Vizantea,

cantnd lutarii, imi venea a5a o placere


ca s ma imbt. Dar aicea e atata bataie
de doba. 5i atata huiet, cat mai mult mi se
sparie sufletul.
Cum, Grigore, dumneata, om cuminte,
vorbe5ti de bautura?
Da, domnule colonel.

Nu ti-ar fi ru5ine s te imbeti?


80

www.dacoromanica.ro

SA traiti, domnule colonel, asta nu-i

ruine. Asta-i o bucurie a omului lsata

dela Dumnezeu. NumaicAt Dumnezeu ne-a

mai dat minte i cuviinta, pe care nu se


cade s le lepaddm.
Atuncea cum faci, Grigore?
Fac aa, domnule colonel, cl beau in
starea intAia; dupa aceea mai beau pan
ce ma aflu in starea a doua. Saracul ji mi-

elul nu bagl de sama i trec in starea a


treia, inck... una alta asta este... unul se
preface in lup, altul in bou, altul cade in
alta animal. Dar eu, in starea a doua, ma
pastrez tot om; mi se imblnzete inima,
imi sporete hazul. Sa traiti, domnule colonel, eu am bagat de sam... una alta asta
este... ca dumneavoastra va indeletnicip
numai cu apa. Sa titi ca -asta nu-i bine,
i ea une-ori se cuvine s va imbatati, cunoscnd starea a doua.
In asa chip mi-am insuit o prima cu-

notinta dela Grigore Priceputu. Dei

chestia betiei e in contradictie flagranta cu


teoriile tiintifice i experientele medicale
moderne, eu am dat dreptate omului meu in
ceeace priveste starea a doua. Dealtminteri,
dei mi s'a intAmplat sa-1 surprind pe Gri-

gore but" uneori, nu 1-am vazut niciodata, in asemenea imprejurare, decazut din
demnitatea sa de om.

Am fcut cu Grigore Priceputu NeajM. Sadoveanu

Mornunte.

6.

www.dacoromanica.ro

81

lovul, Argeul i retragerea. Zbuciumul meu

moral gasea in calmul lui un reconfort.


Se afla totdeauna in preajma mea, prive-

ghind sa am adapost i hrana. Nu-i lepada


niciodata din spate carabina i o intrebuinta
cnd socotea el de trebuinta. Ni s'a intknplat sa avem pe urmele noastre, in imediata

apropiere, de multe ori, escadroane de


ulani, cu care luam contact steams. Priceputu ii pregatea arma i trecea in ariergarda. El ma acoperea". Asta era semnihcatia psihologica a comportarii lui.
Astfel, din etapa in etapa, pe ploi de
toamna, am strabatut baraganurile, pe urrna
am urcat colinele i ne-am ingropat pe linia

Siretului i pe zimtii muntilor. Petreceam


zile scurte i putrede i nopti lungi; in sufletul meu stapnea o tacere de moarte.
Intr'o zi, imi cautam adapost nou pentru

comanda i umblam pe o vale de pkau,


intre doua coame impdurite. Soarele era
Inca deasupra brazilor, and m'am oprit
la o intrare de poiana. Insotitorii mei obi5nuiti, locotenentul adjutant i garda cu dra-

pelul, ramasesera in urma, ateptnd ordine. N'aveam cu mine deck pe ordonanta.


Am tras dela old harta i am studiat-o.
Pozitiile in care ne oprisem pareau indestu-

lator de tari. Era necesar sa-mi apropii i


adapostul meu de trupa, in vederea fixrii
noastre definitive.
82

www.dacoromanica.ro

Pe cand eu cercetam harta, am bagat de


sama cI i Grigore se ded la un studiu
al sau propriu. Trasese cu fereala, de subt
manta i tunicI, tocmai din braul de dedesubt, un instrument asupra caruia se indeletnicea, intorcandu-mi spatele.
Ce faci acolo, Grigore? 1-am intrebat.

SI trIiti, domnule colonel... una alta


asta este... ma ocup cu ale mele.
M'am apropiat de el.
Ce-i asta?

Tinea in manI o creangI subtire cojita,


bifurcata. $tiam ceva despre aceste mici
instrumente de radiestezie, despre care au
relatat i oameni serioi; insI totdeauna
zambisem i inlaturasem explicatiile, care-mi
apreau mai mult de domeniul fantazlei

deck al tiintei pozitive.


Asta-i furcuta mea, domnule colonel,
cu care pot cunoate ce-i in pdmant.
Ce i cum poti cunoate?
SI tralti, domnule colonel... una alta

asta este... furcuta asta e de mIcie. Dar

am acas una dela bunicul


de salcie CIpreascI. Aceia-i mai lunga i n'o pot purta
acuma. Asta
rase el uor
e de campanie. DacI voiti sa cunoateti, apoi vedeti

cum tin eu coarnele acestei furcute intre


degete, de se aflI aproape slobod. S'apoi
aflandu-ma intr'un loc i cercand, ea imi
da semn. Ori se invarte in afarI, ori se inwww.dacoromanica.ro

83

\Tarte inluntru, ori ramane piezis. Am dela

ea cunoastere de ce se afl dedesubt.


De unde iti vine cunoasterea asta?
Dela fur'cuta, domnule colonel; si din
mine. Dumneavoastra... una alta... cetiti
semnele cartii; eu citesc semnele acestui
lemnus.

Ma mir si-mi place asta, Priceputule.


De-pilda, acuma ce citesti? si mai cu sana
de ce vrai s citesti?
S traiti, domnule colonel... una alta
asta este... vreau s va aleg pentru addpost
un pdmant viu, 5i un loc.potrivit 5i in alt

privinta. Potrivit este sa nu fie apa prea


aproape. Iar parnnt viu se chiama ca este
parnntul in care n'a sapat si n'a scurmat
niciodata mAna de om.
Si ce ar fi daca a sapat mna de om?
Slujitorul meu statu la indoiala. In umbra
de asfintit care se intindea, glasul lui deodata scazu 5i paru a intra intr'o taina.
Domnule colonel, nu se cuvine sa cladim addpost pe un loc unde se gasesc as-

trucati mortn. Nu-i bine sa le tulburam


tihna.

Si poll cu furcuta dumnitale sa cunosti


asta?

Cunosc, domnule colonel, m'a incredintat Priceputu, cu voce grava.


Ce ai cunoscut aici?
Aici e apa aproape, domnule colonel.
84

www.dacoromanica.ro

Imi fac socoteala asa, cg. vine vremea de


iarna si luptele stau. Adapostul domnieivoastre poate s v faca trebuinta 'Ana in
primavara. Am s caut un loc mai uscat;
cred cal gasesc in partea dela deal a poienii.

L-am lasat pe Priceputu s se duca sa


caute. L-am urmarit cu privirea. Cerceta
cu atentie intr'un loc; se departa apoi la
dreapta; facea un zigzag la stnga. Se
apleca din sale asupra sa insusi; se inchina oarecum pamntului. In vremea asta,
amurgul de Dechemvrie umbrea imprejurimile.

Grigore Priceputu s'a oprit in celalalt capat al poienii si a pus semn in laturea unui
tapsan.

M'am dus spre ansul. L-am intrebat cu


glas coborit, asa cum simteam eu ca se cuvine in acel moment.
Ai gasit?

Am gasit, domnule colonel. Ma duc


s'aduc oamenii; indata facem coliba de

noapte si atkam o zare de foc intr'un


covru. S'api mni sapam si cladim adapostul.

Dar in celelalte puncte ai aflat?


Ce sa aflu, domnule colonel?
Ceeace spuneai ea' se afla in locurile
scurmate de mna de om.
Da, domnule colonel, am aflat, imi
www.dacoromanica.ro

85

raspunse omul ridicand deodata spre mine


privirea-i trista. Sant 5i in poiana asta ciolane de oameni vechi, ca in toate partile.

De and bate asupra noastra acest nacaz,


domnule colonel... una alta asta este... de
ne poarta ba prin tara Ardealului, ba la
Jiu, ba la Dunare... de ate ori am poposit,
am cautat pentru odihna mea un loc viu.
Si pentru a dumneavoastra hodina, am cautat totdeauna, domnule colonel, de and va.
servesc. Pe ori unde am trecut, arar a fost
sa nu-mi dea furcuta semn. Este 5i un semn
anume, and oasele sant amestecate cu me-

tal. Acolo poate fi comoara de aur, dar


mai ales pot fi arme,de fier, cad nu-i rap...
una alta asta este... nu-i 5es, nu-i deal, nu-i

vale de apa, unde sal nu fi fost in vremea


veche batalie, cum este 5i in zilele noastre.
Amrite zile... a 5optit ca pentru sine Grigore Priceputu. Tot a5a am aflat dela batrani c a fost 5i altadata. Pentruca la noi
in tail a binevoit Dumnezeu s creasca de
toate; iar in alte parti de lume traiesc semintii le5inate. Cum adulmea lupul stanile, a5a adulmeca acele semintii catra noi.
De aceea n'au avut nici batranii 1ini5te,
cum se dovede5te cu aceasta furcuta. Numai oase, numai oase imi arata in unele

locuri, inat nici nu puteam gsi un colti5or de mas. Caci s'au tot adaos cu vremea, domnule colonel. Ori vor fi fost pra86

www.dacoromanica.ro

paduri mari cnd cu Tatarii i cu Turcii. Si

mai inainte vreme cu capcaunii.


Asta a fost initierea mea cu bagheta radiestezica. Am primit dela omul meu o fur-

cuta la fel cu a lui i am deprins a o minui. Deprinderea nu se face cu uurinta i


necesit oarecare timp, pAnd ce nervii nowi dolAndesc sensibilitatea anumit ca s
poata percepe anume radiatii. Am fost un
timp absorbit de aceasta ucenicie intru cele

misterioase, gasind in ea un derivativ al


mAhnirilor mele.Dupa isprvirea campaniei,
am inceput a perigrina, cu ceeace unii au numit nebunia mea, in toate colturile pamAn-

tului patriel mele, punndu-ma in corespondenta cu oasele campurilor de btlie.


Am sa va.' explic indata i asta.

Din ceasul acesta al initierii mete am

avut un sentiment deosebit pentru Grigore.


Nu prietinie,
ceva mai subtil i mai organic, un fel de legatura triunghiular in-

tre mine, pamnt i acel om rar. Curand


corespondenta n'a mai ramas deck intre
doi termeni: inima mea i pamantul, in
care s'a integrat Grigore Priceputu, cnd
i-a venit ceasul s se adaoge la strmoi.
In cea dintaiu lupta de primavara, dupa
refacerea noastra din 1917, Grigore Priceputu, in apropierea mea, nu departe de
adapostul construit subt privigherea lui, a
fost lovit de o schija de obuz de mare cawww.dacoromanica.ro

87

libru. Lupta de pozitie am cA5tigat-o; am


respins pe inamic; Priceputu n'a mai pu-

tut dura deck pana catra sara.

Fusese pus la adapost 5i-1 priveghea un


sanitar. Avusese mare pierdere de sAnge;
partea de jos a trupului, profund atinsa, ii
era complect paralizat. Dormitase toata
dupa-amiaza. La ora 6, a deschis ochii 5i
a cerut apa.
I s'a dat apa; a inlaturat-o c'un gest u5or.
Si-a intors ochii intr'o parte. Dorea altceva.

Eram in apropiere. M'am dus la ansul.


Ma dorea pc mine. Am inteles asta din
privirea lui.
Mi-a zAmbit. L-am intrebat:

Cum te simte5ti, Grigore?


Bine, domnule colonel; am avut un
vis; am fost la Imparatie.
Acestea i-au fost ultimele cuvinte; incurand s'a inseninat deplin.

88

www.dacoromanica.ro

flati ca acest rernarcabil oin


simplu in aparenta
a

fost pricina inoirii mele. Fla-

cara pe care a aprins-o el in


mine a crescut, mi-a atatat
sufletul spre regiuni obscure,
iar cunoaterea spre o sum
de investigatii.

Un popor nu valoreaza prin masa lui

amorfa, ci prin elementele exceptionale:

acestea sant jaloane ce indica, posibilitati


viitoare ale colectivitatii. Din elemente gregare i tampe nu poate iei nimic; ele sant

menite sa cada la gunoiul veacurilor. Cu


mistica surprindere constatam in oastea aceea in retragere, care ma facuse a desnadajdui o clipd, puterea de suflet care pe
,

urma a ridicat-o iar i i-a asigurat izbanzile.

Grigore Priceputu nu fusese singur. Ca el


cazusera i altii; ca el mai ramasesera multi;
m'am obinuit a-i cunoate.

Aceste individualitati de elita irni dovedeau Ca, in coltul de lume In care traim azi,
www.dacoromanica.ro

89

elementul primar _om" a urmat in timp


anume legi de dezvoltare; ca lumea aceasta
dela Carpati a cunoscut candva o inflorire

culturala; cel putm una: aceea de acum


doua milenii, and imparatia romana a a-

coperit si teritoriul Daciei. Operafrunile mi-

litare dela roi 1 o6 au fost finalul unui

proces politic; aici, mai dedemult Romanii


_

aveau interese; mai dedemult se mfiltrasera coloni ai imperiului, primind legea lo-

calnicilor si influentnd la randul lor.


Vicisitudinile istorice de mai tarziu au
putut readuce la o viat materiala primitiva pe acesti oameni; depozitul sufletesc si
1-au pastrat. Astfel imi aparuse in Grigore
Priceputu lumea de altadata; aceasta lume
aveam dreptul s'o vad proiectata si in viitor.
Incepeam s mai fac o distinctie: ca zonele terestre pe care s'a alipit omul, sau in

care a-fost impins, sau in care a fost surprins,


se impart in parnanturi amicale si
pamanturi indiferente ori ostrle. In cele din-

taiu omul se simte bine, ca intr'o arnintire


paradisiaca; in celelalte, energia indarjirii

si a urii se exaspereazd. In cele dintaiu


viata e un joc; oamenii de aici sant copiii

complexului geofizic; atitudmea lor e blanda

fata de un semen strain care vine cu sentiment de supunere, ca sa fie adoptat de comunitatea preexistenta. Natura amestecI aici

si lasa sa se formeze tipul care-i convine,


90

www.dacoromanica.ro

care se poate armoniza cu cerul, apele si


pamantul, in vederea, poate, a scopului misterios divin. Restul piere prin nepotrivire,
ca o samAnta steril. In celelalte zone, indarjitii si energicii isi cautd substanta sau
in excursii dramatice de hotie si pradd, asa

cum au fost neamurile de navalitori din


pustie, sau, dupl ce incearca dezamagirile
unui asemenea regim, revin asupra pamantului si naturii, violandu-le si cautand sa
le smulga tainele si comorile.

Dacia a fost un liman de viat usoara;

de aceea impotriva ei au venit dezmOstenitii

lui Babel. E adevarat cd, in asemenea colt


binecuvantat, localnicii si-au ascutit insusirile inimii, lsand s se aline razvratirile

cele crincene; dar pe urma, cand altii au


nazuit sa le rapeasca ceeace li se parea Ca e

un drept al lor, s'au nevoit sa ia armele si


au fost osteni din necesitate si din durere. S'a
intamplat, din pricina sufletului lor, sa nu fie

numai aparatori ai subsistentei, ci au fost


lupttori si pentru idealuri si fantasme.
Uneori am cautat sa ma asez oarecum
subt unghiul de vedere al umilului mu invatator Grigore Priceputu si am rationat
ca el, in sensul ca violentii si silnicii au
ajuns, in ultimul veac, asociind si disociind
elementele, s dea vietii nu atat inlesnirile
masinismului si electricitatii, cat aparatele
de distrugere, explosibirele, aburii inveniwww.dacoromanica.ro

91

nati. Intru aceasta au pacatuit, caci Dumnezeu biruise pe demoni desfacnclu-i i pa-

cificandu-i, ca sa aiba tihna zidirea sa din


urrna omul; iar omul plasmuind din nou
razvratirea i robind-o pentru scopuri absurde, ii pregatete pieirea. Demonii lui
robiti ij vor cauta libertatea pana in dezagregarea totala.
Intelegeti ca nu enunt aici adevaruri, cat
preocupari ale mele personale intr'un l astimp de viata de inalt tensiune.
Dominat de asemenea preocupari, mai
ales dup ce s'a ispravit campania razboiului

celui mare, am gsit un aliment nou su-

fletesc in intregirea Daciei. Poporul lui Grigore Priceputu insfarit se eliberase; eveni-

mentele se produsesera mai cu sama prin


forta sa interioara.
Atunci am simtit in mine impulsiunea ne-

biruita sa cercetez unghiurile i hotarele


acestui pan-Int, punand oarecum simbolic
in functiune furcuta pe care o aveam dar
dela invatatorul meu. Astfel, de cateori ayearn un nacaz sau o vacant, ma intorceam
in trecut.

Intaiu am fost la Nicopole, ca sa caut

locul bataliei dela 1396, unde au participat


cavalerii europeni i parrintenii dela Dunare impotriva prigonitorilor crucii. Am cunoscut ca au stat alaturi in acel sfarit de
veac un stramo al regelui de azi al neamu92

www.dacoromanica.ro

lui romnesc 1 voievodul de atunci al popo-

rului, Mircea Basarab. A fost o batalie fail


noroc pentru cre5tini i osemintele lor au
ramas ingropate in nomolurile succesive ale
fluviului. Dupa aproape cinci veacuri, 1877,
aceia5i sfortare se stratifica tot aici.
A5ijderea m'am dus s vad Varna i Campia Mierlei. Osermnte i infrngeri. Iancu
Huniade a scos o5teni pentru credinta, dm
cetatea Ardealului.

Am cautat inchisorile dela Jiu, unde a


dat dezbin Basarab cel BatrAn lui Carol
Robert, riga' maghiar. Altadata am fost la
Rovine, unde au indurat intaia oarl ordiile
lui Baiazid infrngere dela pamntemi Valahiei.

Am cdutat in cmpia dela Zimnicea, intre


doua movile imputinate de plug, locul unde,

intr'o noapte, otirile lui Mohamet sultan


au suferit spaima sinistra dela Vlad Voda
Tepe5. Tot aici, intr'un veac mai afund, au
patlmit la fel multimile lui Darie persianul.

M'am oprit mai indelunga vreme in


preajma podului dela Neajlov, lnga un
sat care se chiamd Calugareni. Nimene nu
se mai ocupa acolo de intamplarea veche,
i automobilele Capitalei trec cu vitell spre

Giurgiu, fara s lase semn deck mirosul

lor caracteristic de fiara metalica. Acolo s'a


produs la sar5itu1 veacului XV una din cele
mai mari victorii impotriva nu atAt a asuwww.dacoromanica.ro

93

pritoruhn musulman cAt a necredinciosului;


caci Mihai-Voda a fost viteaz luptator pen-

tru un vis.
Am vazut rand pe rand locurile bataliilor

lui Stefan Vodl. Au fost multe. linul la


Lipnic, altul la Catlabuga, altul la Baia;
unul la Cozmin, altul la $cheia; altele la

Podul Ina It i Valea Alba. Oseminte i


monumente de amintire. Am cunoscut pe pi-

sania smerit a bisericii de la Valea Alba


ca $tefan-Voievod a dat batalia pentru
o ndejde a sufletului sau: eliberarea cretinilor, adica a Europei; i arata ma-

ria-sa ca acolo a fost biruit; c au cl-

zut multi pamanteni vrednici pentru credint i pentru dreptate, prin vointa de oameni neinteleas a lui Dumnezeu.
Insfarit am intrat in Tara Hategului i.

am vazut batina celor dedemult, Dacii,


care i ei s'au luptat farl contenire in veacu-

rile lor. Decebal-rege i curtenii sal s'au


jertfit tot pentru dreptate.
Dupa

instigatia Priceputului,

oriunde

m'am oprit, la un isvor, intr'o poiana, pe


valea unui ape sau pe o muche de- deal,
crenguta radiestezica a dat semn inimii mele

ca mortii timpurilor succesive stau dedesubt, jertfa a loviturilor repetate venite din
vecinatate sau din pustia departat.
Primaverile acestui neam au fost scurte;
iernile lungi. Aa e randuiala vazduhului
94

www.dacoromanica.ro

Daciel; aa a fost Anduiala istoriei sale.


Soare si vifor; bucurie scurta, suflet schimbaton Holde bogate, grindina naprasnica.
Credinta in Dumnezeul vietii, cunoastere a
nestatorniciei materiale.
In aceste veacuri tainice le-a fost une-ori

dat pamntenilor din Dacia s biruiascd;


dar de mai multe ori s'Angele lor n'a avut
rascumparare. Din infrngeri si suferint
a iesit izbavirea de acum.
In aceste veacuri, desi erau blajini din
fire 5i nu ravneau nimic al altora, destinul
lor a fost sa poarte arme.
Ajunsi la acest popas de izbavire, desti-

nul lor e s mearga inainte intru duhul


care-i calauzeste, ca s realizeze valori no-

bile pentru umanitate; dar destmul e sa


se apere Inca.

Deci rAnduiala lor e sa mai tie

in

mna sabia... strecoara in mine cuvnt um-

bra invttorului meu Grigore Priceputu.


Acurn veti intelege mai usor de ce acel
general inspector de armat, nalt, uscat,
putin adus de sale si cu mustanta carunt,
cu numele Oratiu Demetrian, era socotit
ca e intruckva din alta lume. Era adevrat
asta. Dar eu va aveam 5i pe voi, care faceti parte din lumea de azi.
Veti intelege de ce am in chip persistent
o anume viziune a sfrsitului meu intr'un
accident. Aceste lucruri noua, trenuri, auwww.dacoromanica.ro

95

tomobile, aeroplane, au in ele o viclenie,


care in definitiv mi se pare foarte logica.
Insfar5it, veti intelege de ce, dintr'o avere
destul de insemnata, nu va las vou5. partea
cea mai mare.
Averea aceasta, mo5tenita, mie nu mi-a

adus un folos propriu-zis. Am avut prea


putin nevoie de alte venituri decat cele pe
care le chtigam din munca mea personald.
Dupa ce s'a dezvoltat drama mea sufle-

teasca, am acceptat ca ma aflu, fata de

Dumnezeu 5i de oameni, in situatia unui


depozit\ar. Imi venise acest bun 5i-1 pastrasem

pentru un scop care infine mi se dezvaluise.


Ca sa ma pot integra la fortele i sacrificiile trecutului i ca sa pot da ceva mai

mult decat viata mea pentru comunitatea

aceasta interesanta a lui Grigore Priceputu,


din care fac parte 5i eu, trebuie sa fac ceva
mai mult decat sa emit declaratii. Patriotismul verbal e o molima amabila a timpului
nostru. Cateodata poate deveni i o boala

ru5inoasa; am vazut asta la anumite personagii.

Deci am socotit sa scot, din patrimoniul


nostru particular, o parte pentru comunitate. De aceea yeti gasi indata insemnate
sumele pe care inteleg sa le las institutiilor
armatei.
Am avut o indoiala 5i o mahnire, in ceace

te prive5te pe tine, copila mea...


96

www.dacoromanica.ro

loc precis al lecturii


wilm n acest
testamentului, am fost silit
AIN
sa ma opresc. Am prirnit o
FoicA.
fer110.

loviturd, careia au urmat in-

data allele. Era drept in josul paginei 41. Peste aceste


ultime cuvinte ale paginei

in ceeace te privete pe tine,

copila mea..."
era trasa o bara lungd
Cu creionul; o lime aruncata din fuga, lasand sa se inteleaga desluit textul. Indata,

subt linie, pe spatml ingust alb de jos, cu


acelai creion negru, cineva scrisese un fel
de avertisment pentru cititor: Pasajul ce
urmeaza nu e necesar sa fie comunicat femeilor".

Am intors imediat pagina. Era vorba mi

mai mult deck de cinci rnduri, pc care


am incercat sa le cuprind dintr'o privire.
Rasfoind apoi invalm4it ultimele foi ale
manuscriptului, ocupate de cifre i de dispozitii propriu-zis testarnentare, m'am intreM. Sadoveanu.

www.dacoromanica.ro
7
- Mornunte.

97

bat, ca intr'o amenintare de primejdie, ce


am de facut. Am inchis provizoriu i am
tinut strAns in mAna stAnga caietul. Cu
dreapta, am facut un gest nehotrit.
Am zis:

Aici testatorul incepe a inscrie legatele.

Cele doua surori ma privira staruitor, fiecare cu o atitudine proprie.


In cursul lecturii, abservasem din and in

and pe domniwara Cireap Demetrian.

Trecuse prin stari de framntare exterioard


i de mare tulburare luntrica. La un anume
moment se fixase intr'o exaltare radioasa.

Ap o batea lumina de dimineata; prea

de o frumuseta ireal; avea in concentrarea


atenta a fetei ceva nou, din launtru, un aur
al sufletului.
Sotia doctorului ii pastrase tristeta; dar

ii pierise mice oboseala. Dei atenta la tot


ce citisem, din and in and parea ca se intoarce de departe, cu un suspin.
La declaratia mea ca testatorul incepe a
inscrie legatele, domn4oara Cireaa a avut
o exclamatie: Al, ca5icum ar fi inceput s
rosteasca alfabetul.
S'a ridicat in picioare i m'a privit ciudat.

Domnule advocat, ne mai datorqti


cAteva cuvinte.

E un alineat obscur i. intrerupt, am


replicat eu.
98

www.dacoromanica.ro

Ea a plecat fruntea, ca sa nu ma priveasca. A rostit cu linite, aa ca sa fiu atins

de fiecare cuvant:
E cu putinta?
Domnioara, am raspuns eu cu disperare, nu merit nici neincrederea pe care o
simt in cuvintele dumneavoastra, nici reprouri. Profesiunea mea imi impune oarecare indatoriri.
Indatoririle

Inteleg.

acestea

sant

cumva catra doctor?


Nu vreau sa spun asta. Nu mi-am luat
fata de domnul doctor niciun angajament.
Din pricina asta am onoarea s fiu aici cu
dumneavoastra.
Atunci?

Am tacut o cliya.
Atunci, a urmat domnioara Cireasa,
nu credeti c ar fi potrivit sa va ajute cineva
in dezlegarea acestei arade? Am ascultat
fara gre. Despre care din copilele tatalui
rneu e vorba?

Ba, domni5oard, nu credeti ca ar fi


mai potrivit s lsati aceste randuri pe mai
ta.rziu? Aveti drept la lectura intregului testament i-1 yeti cunoate lard nicio scadere.
Acum e mai interesant sa cunoa5teti dispozitille tatalui dumneavoastra.
Domnule Modru, a vorbit glacial dom-

nioara Cheap, tatal meu a avut o parere


excelenta despre dumneavoastr. S'ar cuwww.dacoromanica.ro

99

veni sa intelegeti ca acele dispozitii baneti


nu ma intereseaza.
Atunci a intervenit glasul gray al sotiei
aoctorului:
Cuvintele se refera la mine.
In clipa care a urmat, domniKera Cireaa

a binevoit a ma lasa sa admir in treacat


ochii sai bruni aburiti de lacrimi.
Doamnele mele, am zis eu revenind
la viatd, trebuie sa declar CA, n'am cunoscut

manuscriptul deck odata cu dumneavoastra. Cum nu sant dispus sa accept punctul de vedere al domnului doctor i testamentul mi se pare valid, nu-mi pot permite
sa fiu indiscret, dezvaluind aici i acum acea
ultima marturisire a testatorului. 0 consider
drept o chestie strict intima, de familie.
Ahl a inganat, iarai obosit, doamna
Floai ea; domnul advocat socotete ca procesul dintre mine -i doctor s'a lichidat definitiv i Ca' acele vorbe ale tatalui meu sant
de prisos.
Nu mai sant advocatul; va rog sa ma
socotiti prietinul dumneavoastra.

Ap sa fie? s'a mirat domnioara Cireap..


Aa este.

Atunci iti ingaduim sa cunoti tot i


sa cite5ti cele ce urmeaza. Mai bine zis,
sa le citeti i pentru noi... Am observat
stimate prietme, ca poti dezlega cu cea mai
100

www.dacoromanica.ro

mare repeziciune aradele. Sa tii ins ca

ochii unei femei dezleaga i mai jute i


mai lesne arada vie. Pentru aceti ochi
pe care ii vezi, nu poate fi nimic ascuns.
Domniwara Demetrian, ma inspdimant.

Da-mi nurnele ce mi se cuvine, aa


curn doreti in ascuns; caci dumneata eti
un om ascuns i viclean.
Vai, nu sant ce crezi dumneata, dom-

nioard Circap.. Exist o alta solutie. Sa


depun textul pe masa, ca sa luati dumneavoastra singure cuno5tinta de el.
Sotia doctorului a oftat:

Sora draga, cunosc de mai nainte

acele vorbe ale tatel, caci le-am a5teptat.


In gradina, se rasuceau din cand in cand
adieri nelinitite do vant, facand sa se sbata
frunziwl tanar. Cand am depus manuscrip-

tul pe masa, a venit dinteodata, caicum


ar fi fost chernat, un vaitej. S'a grabit pc
alee amestecand in jocul lui circular nisip,
vrescurele, frunze vechi; a incercat sa ma
dea la o parte; m'a ocolit, s'a dus la mesuta i a smuls catetul, purtandu-1 invalindit 'Ana subt o tufa' de hlieci.
Domniwara Cireaa, inveselita fara un
motiv precis de asemenea mcursiune, .i-a
aparat in primul moment integritatea toaletei. Apoi s'a repezit, in acela5 timp cu
mine, la tufa de liheci. S'a produs o ciocwww.dacoromanica.ro

101

nire; am apucat mAna stanga a domnisoarei Cireasa cu amndoua mnile mele; \Tartejul de vnt a dus mai departe testamentul. Ne-am ridicat urmarindu-1. In acelasi
timp soarele s'a intunecat subt navala de
nouri si ctiva stropi mari au depus painjeni pe nisipul drumusorului.
Am prins manuscriptul. Ne-am grabit s
ne retragem in cas. CAnd am desfacut foile

si am depus subt privirile doamnei Floarea pasajul, soarele s'a aratat iar; vntul
a contenit ca la o porunca a stihiilor, ingaduind domnisoarei Cireasa sa iasa gala,
s se bucure din nou de lumina. Am urmat-o, simtind ca am nevoie sa. fiu cu ea
si'n vazduh si'n pamant.
Se face vreme bun, mi-a zis ea cu
liniste.

Zambea; cunostea ca.' asi fi vrut sa vorbesc despre cu totul altceva, mai curand

despre o furtun deck de o inseninare

Ins, dupa socoteala ei ascunsa, inca nu

venise vremea.
Dupa zece minute, sotia doctorului aduse
manuscriptul si mi-1 inmna, multamindu-mi, dui:a protocolul burghez, cu o vorba

frantuzeasca. Avea aparenta linistita; insa


Cara indoiala plnsese. Cu toata pudra pe
care si-o pusese grabnic, ploapele si vArful
nasului pastrau Inca vestigii de drama.
102

www.dacoromanica.ro

ata, textul aa zisei arade:

11/1

-410
=Ace

Am avut o indoiala i o

mkinire in ceeace te privete


pe tine, copila mea, indoiald
cd poate totui am putut sal

ma inel asupra cuiva; ai fi


fost bucuros s-1 fi nedrepalit; i mAhnire ea poate
pana la sarit imi voiu pastra convingerea
despre caracterul sau, i cl poate ar fi fost
mai bine s dau dezlegare inainte de trecerea mea dincolo".
Judecand in mine-insumi textul intreg al
testamentului pe care generalul il lsase
contimporanilor i urmailor sal, gaseam in

el o cu totul alta nebunie deck cea pe care

incercase a o stabili doctorul. Distinsul


domn doctor pornea in chipul cel mai firesc din lume dela interesul sail, aa cum
ar fi inclinati s fac noua sute noua-zeci
i noud de oameni dintr'o mie, dintre toti
acei care imi trec pc dinainte in viata de
toate zilele. Si totui, pentru mine, in inwww.dacoromanica.ro

103

telegerea cea mai din fundul firntei mele,


era yacht ca singurul intelept dmtre noi
toti se dovedea acest straniu testator. Fara
minte rmanea numai omul nelinistii negre, de oarece nebunii" pot avea stari de
inalta euforie, cum aveam eu, dupl ce in-

trasem in misterul sfant al acelui suflet

care ii supravietuia intr'o forma nou. La


starea mea de entuziasm se adaogea si lu-

mina in care o vedeam acum pe domnisoara Cireasa. Mi se parea ca o rubesc;


eram sigur ca nu ma insel. Ratiunea rece
a doctorului ramnea slArcita si sarbada
lngd floarea eterna a vietil umane.
Numai in aceste randuri, de neputinta
asi putea zice, unde generalul nu mai era
in sine, ci se izbea de cruzimea semenului

sau, vorbele lui imi apareau incalcite si


chinuite. Singurul acest text al asa zisei
sarade era lasat sa se trasca, serpuit. Imi
aparea evident ea aceste rnduri resisera
ca un abur dintr'o ramasit de otrava. Pe
urma testatorul se inalta iarasi la ale sale,
impartind legatele cu limpezime si simplicitate.

Voiarn sa reiau lectura.


Simt ea trebuie sa facem altceva! ma
apostrofd cu violenta domnisoara Cireasa.
Ce-am putea face? Nu-mi dau bine samd

ce, dar nu se poate sa stam asa! In orice


caz, de citrt nu trebure s mai citesti. In104

www.dacoromanica.ro

te1egi dumneata, domnule Modru, ca acum


5tiu tot? Adica 5tiu ce-mi trebuie 5i nu mai

am nevoie s5. 5tiu altceva. Las textul pe


mie, ca sa-1 sdrut i sal
depun iari. Da-1 51 Floarei sa-1 sarute.
Insa doamna Floarea nu voia sa sdrute
testamentul, ceeace starni pentru scurt ras-

masa;

timp indignarea domni5oarei.


Cum nu vrai? ce nu vrai? Nu inte1egi
tu ca trebuie s svax5irn o fapta mare?
Fii rezonabila, Cire5ico, suspina sotia

doctorului; asta nu-i o fapta mare; e o


fapta naiva. De fapte mari ma indoiesc
ca am fi capabile. Ar fi bine sa facem o

fapta bun cel putm.


Bine, sa facem o fapta but* se grdbi
cu avant domni5oara Demetrian. Nu intarzia; spune imediat.
Ahi nu-ti pot spune nimic, Cire5ico;
poate nu sant capabila nici de asta. Totu5i,
tu ai dreptate; trebuie sa fac ceva.
Nu-i a5a? nu-i a5a? dumneata ce zici,
domnule Modru?

Eu tac, a5tept sa remtru in stapa-

nirea manuscriptului. Vad c arnernnti sal


arunci peste casa.
Nu-i adevarat; nu-1 arunc; ti-1 dau nu-

maidecat. Nu credeti cA ar fi bine sa che-

mam pe domnul Dionisie Micu

pe

doamna Agripina Micu?

Ce s faci cu dank Cire5ico?


www.dacoromanica.ro

105

Nu tiu; sa' se bucure

i ei.

N'au de ce s se bucure; pe danii


nu-i intereseaza.
Atunci s-mi spuie poveti.

Soil draga, eti a5a de copilaroas,


incat mi-i ruine mie.
Ba nu ti-i ruine i sa tii ca sant serioas. SA ne spuie domnu-Dionisie istoria
lui cu Societatea pe actiuni.

Feta', nu ma supara.
Sant bine incredintat cd nu te superi. Asta a fost una din realizarde faimoase ale doctorului. Stii ce a facut doctorul nostru, domnule Modru?
Cireico!

Lasa-ma s spun. E un lucru in aparenta foarte vesel. E o poveste fantastica


din vremurile noastre. Mi-a spus-o domnu
Dionisie de trei ori. Avand o motenire
din partea sotiei, a lasat catedra i a inintemeiat aici, in Bucureti, un magazin de
librarie i papetarie, o afacere cu bun venit.

Oamenii insa nu se multmesc cu bun; le


trebuie mai bun. Atunci a venit doctorul,
cu o solutie minunatd: o afacere pe actii",
cum spun ei. Intra oameni noui, se aduc

capitaluri, se emit Midi, se extinde co-

mertul. Domnul Dionisie primete pentru


fondul sau i al sotlei sale hartii i demnitatea de vicepreedinte al consiliului de
administratie. Curand lista consiliului se
106

www.dacoromanica.ro

schimba, omul nu mai are niciun amestec


in societate, actiile" nu mai reprezint valoarea initiala 5i a5a mai departe, pana ce,
fara &a.' inteleaga cum, altii au librdria 5i
papetaria 5i domnul Dionisie nu mai are
nimic. Domnul Dionisie e nevoit sa deschida birtul de aici, 5i asta datorit generalului Demetrian 5i surorii mele care mi-au

cerut s inchiriez acestor oameni nacajiti


anexa propriettii mele. Trebuie sa se 5tie
Ca doctorul a fost furios din pricina acestui sentimentalism, cum ii spune el. E o
slabiciune sentimentala s tratezi a5a pe
un om care a categorisit cu vorbe aspre
operatia comerciala a cumnatului meu, 5i
care i-a facut 5i proces. Fat de asemenea
oameni, care nu 5tiu ce vorbesc 5i nu 5tiu
ce fac, nu trebuie sa ai nicio mila. Sora
mea e de alta parere.
Nu inteleg ce te face pe tine s vorbe5ti despre asta. Gsesc nepotrivit 5i veselia ta.

Ai dreptate, sora draga, nici eu nu

inteleg; poate sant nebuna; ori poate mi-am

adus aminte de doamna Agripina 5i de


domnul Dionisie, pentru alte motive. Sa-1
poftim pe domnul Dionisie aici, sa ne spuie
versuri latine5ti. Cred c nici pentru asta
nu m'am gandit la dan5ii. Mai degraba am
avut ideea ascunsa Ca trebuie sa ne ospateze pe noi cu tot cu musafirul nostru.
www.dacoromanica.ro

107

Se poate; asta numeti tu o fapta


buna? Entuziasmul tau are finaluri ciudate.

Ba e faptd bund, cnd cuget la foamea domnului Modru. Cititorii flamnzesc

mai tare cleat ascultatorii.


Am intervenit cu graba, cautAnd a dovedi ca se inald cei care vorbesc de foamea cititorilor, mai ales a cititorilor unor
asemenea texte ca cel care a fost ascultat.
Domnisoara Demetrian s'a intors spre
mine cu sprnceana Lior inourat:
Insa cititorn nu mannca?
Ba da.
De asemenea s stii ca manncd i
ascultatorii. Iar doamna Agripina Micu pre-

para. nite mncari... am vrut sa spun admirabile, dar atunci ar fi trebuit s adaog
ca vremea e dehcioasa... Stii de ce prepara

aa de bine doamna Agripma? Cdci are


totdeauna ideea ca le prepara pentru dom-

nul Dionis:e. Totui, la drept vorbind, nu


pentru asta m'am glndit eu la domnul Dio-

nisie icu. S vedem, poate sa-mi aduc


amMte mai pe urma. Ori poate sa-ti vie

tie in minte, Floare, ce trebuie s facem.


Adica ce trebuie sd faci tu. Caci eu tiu
ce am de facut.

Ce ai tu de facut i ce trebuie s

fac eu?
In ce te privete, sofa' draga, rdspunse

Domnisoara Cirea5a, n'am nici cea mai


108

www.dacoromanica.ro

mica idee. Eu, personal, sant hotarit sA


ma aflu in una din zilele viitoare la Cluj,
ca sA pun flori pe mormntul unui general
necunoscut.

0, eu 1-am cunoscut bine pe tata...

5opti inabu5it doamna Floarea.


Poate ai intentia sa mergi 5i tu?
SA vedem, zambi palid doamna Floarea; trebuie s cer invoire dela doctor.
Domni5oara Cirea5a i5i zbatu mnile, apArandu-se.
Fdra doctor! strigA ea.

Apoi se 1ini5ti 5i-5i reluA socotelile sale


interioare:
SA vedem, de ce m'am gandit cA tre-

Puie sal chem pe domnul Dionisie Micu.


Fara* indoial ca.. pentru mas: donmul Mo-

dru ne va face onoarea 5i plcerea s pranzeascd cu noi. E o fapt bung 5i asta, orice
s'ar spune; domnul Modru va gAsi poate de
cuviint s ne dea 5i un sfat folositor. Nu
i-1 pretind, dar clack' domnia-sa crede c e

prietin al nostru, ni-1 va da.


M'am inclinat, fra sa dau o asigurare
formala, ne5tiind despre ce poate fi vorba.
In atrtudinea aceasta a mea era mai mult
automatism profesional, cAci in fundul fiintei mele eram hotarit nu nurnai sa dau orice

sfaturi, dar s svar5esc orice jertfe. DezlegAtoarea de enigme m'a privit ca s m1


citeasca, 5i a pArut multAmit. In acea clipd
www.dacoromanica.ro

109

s'a auzit din casa, pe ua deschisa, soneria


moale a unui ceasornic. Am numarat unsprezece bathi.

Asta e explicatial a zis domniwara

Cireasa. Stiam ea' este ceva, dar nu-mi amintearn. La ora aceasta s'a anuntat stimatul domn Dionisie Micu. Credeam ca
trebuie sa-1 chem, insa domnia-sa vine din
initiativa proprie.
Ascult, Cireico, se intoarse cu oarecare severitate doamna Floarea, tii ca po-

vetile domnului Micu nu-mi fac o placere


deosebit. De ce 1-ai chemat?
Nu 1-am chemat eu; s'a anuntat singur. A aflat poate ca.' vine domnul advocat i vrea sa-i ceara o consultatie.
Doamna Floarea i-a acoperit ochii cu

palma mnii stangi; a ramas putin ap;


apoi a suspinat. S'a ridicat i a intrat in
casa. Domniwara Cireasa s'a grabit s'o
ajunga din- urma. Am avut impresia ca.' su-

rorile s'au imbratiat; ca domnioara Cireaa a pus oarecare pasiune in gest, deoarece, intorandu-se, a facut un mic popas
in prag ca sa-i inspecteze la oglingioara
fata i sa-i dreaga cu rou buzele.

and i-a reluat locul la mesuta in fata


mea, s'a auzit i cheia lui domnu Micu la
portita gradinii. Domnioara Cireasa mi-a
zambit:

Domnul profesor e exact; Ing, la

110

www.dacoromanica.ro

dreptul vorbind, sora mea are dreptate. IntrucAt te-ar putea interesa pe dumneata alte
povesti ale domnului Micu? Pe cea principall ti-am spus-o eu.
Domnul Dionisie Micu era un personagiu
putintel rigid, corect imbrdcat, cu cravata
neagra i mansete scrobite de moda veche.
Ii scoase dela sase pasi palaria tare si saluta, aplecandu-se reverentios. Avea frunte
nalta, prelungita de o plesuvie lucie; mustata i sprncenele le avea bogate si neincaruntite, ca pentru contrast.

Domnipara Cireasa facu prezentarile,


apoi se aseza la locul ei, poftind pe profesor
sa ia loc. Parea grava si preocupata, insa
cu un surAs la coltul buzelor.
Asi putea oare afla, draga domnule
profesor, ce mncam astzi? intreba ea cu
grija.

Da, domnisoara. Sotia mea va roaga


sa lasati pe ziva de azi la o parte paparada.
In fiecare zi ou, nu e consult pentru sanatatea domnieivoastre. De asemenea in fiecare zi iaurt i fructe. Asi crede i eu ca

trebuie s v atrag luarea-aminte asupra

faptului c fructele sAnt bune pentru organismul nostru la timpul fructelor, dupa cum
legumele la timpul legumelor. Anotimpurile
inssi arata rnduiala regimurilor alimentare; fructe din Siria si castraveti dela

lstambul nu sInt sanatos lucru. Dar s.


www.dacoromanica.ro

111

lasam asta i s depun lista prAnzului domniei voastre, a5a cum 1-a intocmit muierea
mea. Vin
de Tarnave. Sper c va placea
i onoratului domnieivoastre oaspete.
Imi place vinul de Tarnave, 1-am in-

credintat. Eu skit de dincelo de Olt, din


Fag Aras.

Aal s'a mirat prelung i cu placere


domnul Dionisie.

Mirarea domnului profesor e prefacuta, s'a veselit domnisoara Cireasa, caci


i-am spus domnului profesor cine esti i
de unde esti.
Inteadevar, aa este, a ras cu stapa.fire domnul Dionisie; observatia domnioarei Cireap e intemeiata, ceeace nu ma
poate opri sa ma mir din nou i s ma socotesc bucuros.
1-am spus dornnului advocat Modru i
chestia cu Societatea pe actii.
Aa? mi-am inchipuit. Ati fost bun,
domnisoara, i ati facut bine ca totdeauna;

dar imi voiu lua libertatea s explic i eu


cum au decurs in amanunt lucrurile. Nu-i
vremea acum; nu-i nici locul potrivit. Poftesc pe domnul advocat sa-mi arate cum i
(And ai putea avea onoarea sa-1 gasesc la
oficiul sat.
Domnul Dionisie a ramas putintel pe gndun

E un lucru vrednic de scris intr'o


112

www.dacoromanica.ro

'Carte_ aciaose ei clupa aceea. Daca nu s'ar


fi exercitat in dauna mea, asi putea spune
ca 11 admir. Tot asa Machiavel admira pe
acel mare criminal care a fost Cezar Borgii.

Ins daca Printul", cum pare a pretinde

Machiavel, are dreptul la o morald proprie


de cele mai multe ori in dezacord cu morala
curentd, nu tot acelasi drept 1-ar putea pretinde domnul doctor adversarul meu. Nu va
fi pretinthnd domnul doctor Constantin Ionescu, om ca mine si ca dpmnia-voastra,cd
ar fi avnd privilegiul acelui condotier ilustru. Chiar daca va fi pretinzAnd 6-1 are,
atunci e necesar sa cugete i la fmalul tuturor operatiilor lui Cezar. Aa ca se va su-

pune soartei noastre comune; iar mai intaiu va rdspunde inaintea magistratului si
pentru societatea mea pe actii, i pentru
altele multe. Ca profesor cu metoda, m'arn
informat si am intocmit un repertoriu de
patruzeci-si-sase de afaceri ale domnului
doctor, de afaceri, cum v spun, in contradictiune cu legile care guverneaza tara i
natia.

Dupd aceste declaratii, domnul Dionisie


paru a-si aminti de ceva si-si lovi fruntea
cu palma.
Imi amintesc abia acurn de ce mi-a
spus Agripina. Doamna Floarea e aici?
Da, domnule _profesor, ii raspunse cu
seriozitate domni,soara Cireasa.
M Saduveanu

MulmInte
8.
www.dacoromanica.ro

113

Atunci rog sa fiu scuzat; nu-i timp si


loc pentru niciun fel de digresie. Am intArziat mai mult deck se cuvine. Agripina
mi-a recomandat s las insemnarea si sa
ma intorc, deoarece sAnt de lipsa la afacerea noastra, ca intr'o zi de sarbatoare.
Avem oaspeti dela noi. Mi-a atras atentia
ca se afla aici si sora domnieivoastre, careia
eu nu-i sant prea simpatic, datorit impreju-

rdrilor. Recunostinta mea fata de doamna

Floarea, pentru tot binele ce stiu cd mi


1-a fcut, trebuie s includd si grija, din
partea mea, de a o scuti de asernenea in-

talniri. Daca ar afla domnul doctor, doamna


Floarea se poate sa aiba neplaceri. Domnul
doctor e un barbat ager si banuitor. E si un
brbat puternic, insd, precum am spus, n'are
drept la elogiul unui Machiavel.

Domnul Dionisie Micu se pregatea de


retragere. Totu5i ar mai fi stat, dad nu s'ar
fi simtit din interiorul casei pasii doamnei
Floarea. Atunci simpaticul nostril profesor
avu un inceput de panica. Ramase pe loc
foarte incurcat si umilit.

Doamna Floarea: se opri in prag si ne


privi. CautAtura ei amara se alinti asupra
profesorului.

Domnule Micu, zise ea cu blAndet,


te-asi ruga sa-mi faci un serviciu.

Cu cea mai mare graba si placere,

doamnd, rdspunse profesorul, ramanand in114

www.dacoromanica.ro

cremenit la locul sau. Eram chiar pe putietul de a ma retrage.


Afla, domnule profesor, cd nu-i acesta
serviciul ce-ti cer.
Sant prea bucuros, doamna.
Profesorul indrzni sa treaca inainte _si
sd-i srute mana. Pdrea incantat de favoa-

rea ce

se face, dar era atent, ceeace

al-Ma cd, subt infatisarea lui putin naiva, se


impleteau ascunzisuri complicate.

Asi vrea sa plece cat de degraba a-

ceasta telegramd, domnule profesor, urma


doamna Floarea. Te intereseazd .putin si pe

dumneata prin consecintele ei. E o telegramd adresata sotului meu la Cluj


hotel
Central.
Domnul doctor se afl la Cluj r'

Da. Ii cer sotului meu sa ramaie in


Cluj si sa ma astepte mani, la ora 1 1, in
cancelaria domnului notar public Claudiu
Roman. Sa ma astepte neaparat, pentru
afaceri.

Vocea doamnei Floarea parea linistita;


domnisoara Cireasa, insa, percepea in accentul ei ceva nou si deveni deosebit de
atenta.

www.dacoromanica.ro

115

entimentul meu pentru domnioara Cheap a facut progresul cel mai mare cu putinta in timpul cel mai scurt;
de aceea nu se putea sa. raman eu in Bucureti, ca.nd
zambetul viclean ce-mi era
drag lucea subt alta latitudine a parnantului. Am lasat pe doamne sa
plece smgure, dar se hotarise in sfatul nostru, in dorinta ochilor domni5oarei Cireap.,
in destinul meu pe care il socoteam definitiv
limpezit, ca nu voiu lipsi dela intalnirea ho-

tarit a-doua-zi in oficiul domnuhn notar


public Claudiu Roman.

Rstimpul cat am ramas singur, absurd


de singur i de nelinistit, 1-am intrebuintat

ca sa-mi chem secretarii spre a pune in


rnduiala treburile celor trei zile urmatoare,
in care banuiam ca voiu lipsi din Bucureti.
Pornirea mea cea mai secreta era s abandonez totul, sa pornesc intr'o calatorie minunata care n'are loc si timp; stiam insd c'd
116

www.dacoromanica.ro

viata ma va umili si ma va intoarce de


unde plec. Afacerile sant afaceri. Totusi

aveam drept si la putina neburne.

Am ajuns la Cluj cu un tren de dimineata.

Placerea mea a fost mediocra intalnind, la

iesirea din gara, pe domnul notar public


Claudiu Roman. Am acceptat totusi sa ma
opresc o clipa ca sa-i strang mana, sperand
ca.'

voiu afla dela domnia-sa cele dintdiu

vesti ce ma interesau.

Mi s'a parut ca evita sa ma priveasca.


Mi-a marturisit ca a venit intru intampi-

narea mea din ordinul domnisoarei Cireasa.


L-am intrebat cum se afla doamna Floa,
rea si ce face.
Doamna e bine, m'a informat el. VAasteapta in oficiul meu la ora I I; doreste
s nu lipsiti.
Dac nu ma insel, va fi si domnul
doctor Constantin Ionescu?
Va fi si domnul doctor Constantin Ionescu, a incuviintat batranul Claudiu Roman. Trebuie sa va marturisesc, domnule
advocat, c mi-e frica.
Nu ii4eleg de ce frica poate fi vorba.
Veti intelege numaidecat. V. rog sa
ma urmati pana la trasura mea. Sa ma iertati ca nu v pun la dispozitie un automobil, dar eu nu intrebuintez decat trasura cu
cai. Mi se pare mai comod si mai sigur.
Calul si vizitiul meu au o varsta inaintata,
,

www.dacoromanica.ro

117

ceeace ma face sa umblu dela un loc la


altul fard bataie de inima. Poftiti, vd rog,
trasura e larga; ar fi putut incapea 5i domni5oara Cirea5a; dar domnia-sa a fost grabita s se duca mai curnd cu florile la cimiteriu; iar de-acolo vine de-a dreptul la
casa pe care a locuit-o excelenta sa generalul. Acolo mergem 5i noi. Pe doamna Floa-

rea n'o mai gsim, doamna Floarea nu


apare deat la ora hotarit.
Batranul Claudiu Roman vorbea intre-

rupt; imi arunca din and in and o privire furiptd. Eu a5i fi dorit informatii de-

finitive despre domni5oara Cirea5a, ins ma


multameam s ascult ce-mi spune domnul

notar public 5i s privesc echipagiul. Batranul Iano5, c'o mustata clasica, solemna
5i catranit, fdcea pe capra gesturile cele
mai moi 5i mai rotunde, ca s nu-5i strice

infati5area noul sau ca s nu produca


spaima calului unghiular cu copite enorme.
De mult uitase spaimele acel batthn patruped; parea de5ertat de orice bucurie 5i orice
violenta; aldmurile hamurilor lui ddeau
fulgerari in soarele diminetii. Trsura arhaica era glantuita din proaspat; de5i ducea

bucuria mea, totu5i parea funebra. Era o


trsura de notar, facuta s intovara5easca
mai ales ultimele calatorii ale clientilor.
Stimate domnule advocat, imi zise cu
grij baltrAnul notar aplecandu-se spre ure118

www.dacoromanica.ro

chea mea, m'am obinuit sa-mi fie teamd


de domnul doctor Constantin Ionescu. Obiceiul acesta il are i doamna Floarea. In
toate imprejurarile domnul doctor i-a impus vointa. Fie in afacerile publice, fie in
afacerile sale domestice, domnul doctor s'a
deprins sa inlature orice rezistenta. A avut
lupte mari, precum singur a declarat, i
le-a cAtigat pe toate. Fiind astfel domnia-sa

un biruitor al vietil, stau i ma cuget ce


sorti putem avea noi...

Care noi?
Vorbesc de doamna Floarea. Ce sorti
de izbAnda putem avea? Zic: ce sorti de izWilda putem avea, caci eu, personal, ai
dori s'o sprijin; i daca doreti i domnia-ta
sa-i dai un sprijin, atunci intrebarea mea e
buna. Ori poate domnia-ta, domnule advocat, preferi s ramAi un abservator neutru ?

N'ai putea spune ca prefer aa-ceva.


In acest caz e bine ca ati venit la Cluj.
Insa, domnule notar public, e necesar
sa afli cel putin domnia-ta c venirea mea la

Cluj nu s'a produs in interesul strict al


doamnei Floarea. Am i alte motive sa fiu
aici.

Banuiesc, a optit batrAnul Roman,


ins ceasul al unsprezecelea al acestei zile
binevoiete a ni-1 da clientei mele i mie.

Casatoria aceasta s'a facut subt regimul


www.dacoromanica.ro

119

dotal; contractul 1-am scris- eu insurni, cu


mana mea; cuprinde toate specificarile si
prevede toate eventualitatile.

M'am intors cu mirare spre

tovara5u1

meu:

tiam ca e vorba de un testament, nu


de un divort.

E vorba de amndouk, stimate domnule advocat. Am prevazut tot, cum a fost


de datoria mea; insa nu puteam prevedea
cazul cnd sopa se resemneaza 5i se supune

unei vointi care o covAr5este. De asta ma


tern eu mai-cu-seama 5i nu cred in niciun
succes.

Sa vedern, am zis eu incruntnd sprm-

ceana; rnai este 5i domnwara Cirea5a.


Este si domni5oara Cireasa, a zmbit
batrAnelul; insa ea e preocupata de ale sale.
SA' incercam s'o convmgem sa fie 5i ea de
fatd. Nu 5tiu daca va consimp. Are griji mari.
Crezi? m'am mirat eu cu oarecare exagerare.

Cred, a zis cu tristeta batranul notar.


Istoria se repeta
fie in ce prive5te soarta
popoarelor, fie in ce prive5te biata fiint
omeneasca", supusa iluziilor, adicA in5e1d-

rilor de tot felul. Nu te supara de aceasta


reflectie nevinovata, stimate domnule advocat; afacerea de care se leagl ea s'o lasam pe mani; iar astazi s vedem ce ajutor
_putelln da doamnei Floarea.
120

www.dacoromanica.ro

Vizitiul cu mustti mari oprise. Mai bine


zis, se oprise calul singur, aplecndu-i botul spre genunchi i ramAnand intr'un fel

de cugetare afunda. Cu aceia5i infattare


filosoficg i golit in mare msur de entuziasmul cu care plecasem din Bucure5ti,
am urmat pe batrAnul Claudiu Roman pe
subt bolta unei cladiri vechi. Am urcat la
primul etaj, calcnd pe covor moale i impresurati de tacere. Un om fard vArsta, nalt
i uscat, cu infatiare de militar i parand

intendentul cldirii, se arata un scurt rdstimp, ne deschise o u0.' i se retrase discret, fara de niciun cuvant.
Am trecut printr'o odaie cu scorturi, panophi i trofee de vanatoare; am intrat in
alt camera, tixita de rafturi de carti. Storurile erau pe jumatate ridicate i lasau
sa patrunda destuld lumina' spre zidul dimpotriva ferestrelor, unde era atArnat, in
rama bruna de nuc, portretul unui brbat
carunt, cu mustati galice i ochi adnci urn-

briti de o frunte proeminenta. Ceva din


ironia gurii i din expresia privirii imi amintea vag alta privire 5i alt thmbet; am
cunoscut indata pe tatal domniwarei Cireaa. Era autorul testamentului i discipolul lui Grigore Priceputu. Dinteodata
m'a privit fix de dincolo de moarte, aa
cum privesc uneori portretele.
Mi s'a zbatut inima. Batranul notar Clauwww.dacoromanica.ro

121

diu Roman ramsese Inga u5a, cu fruntea


plecata 5i cu mnile impreunate tinand palaria. Parea 5i el un portret sau o fantoma.
Cineva strain ma atinsese pe umar. In clipa

urmatoare, fara s intorc capul, am 5tiut


ca.' ma atinsese mna u5urica a domni5oarei
Cirea5a.

Cnd m'am intors, i-am vazut ochii um-

briti de lacrimi. M'a lasat sa-i sdrut van


furile degetelor. Credeam ca." trebuie sa-i

spun cAteva cuvinte; ea mi-a facut semn


sa tac. Portretul urma sa ne priveasca searuitor.

Intr'un timp fiica umbrei mi-a cuprins


bratul 5i m'a scos prin odaia cu trofee 5i
pe subt boltile scarilor la lumina 5i la lume.
Notarul cel batrAn ne-a urmat, impovarat

ca de o intristare. Vizitiul a facut un gest


retractil, calul 5i-a parasit meditatia. Atunci
domni5oara Cirea5a 5i-a adus aminte ca.' are
glas.

Intaiu am fost la tintirim, mi-a explicat ea. Am adus flori din gradina noastra
dela Bucure5ti. Floarea a fost foarte mi5-

cata; a venit cu mine 5i a stat putin in

camera de lucru a tatalui nostru. N'ai sa

te miri cnd am sa-ti spun a a vorbit


cu el.
I-am simtit bratul tremurnd subt al meu.
Am ajutat-o sa se urce in trsura.

Pe urma am ramas singura, pAna ce


122

www.dacoromanica.ro

ai venit dumneata. Cnd ai intrat, nu m'ai


vazut?
Nu.

Totui eram acolo. Am vorbit -i eu


cu ansul, fara cuvinte. Si el m'a ascultat
in tdcere. Nu ti se pare ciudat?
Nu.

Nu spui nimic de asemenea nebunie?


Nu spun nimic.
0 simteam lnga mine vibrand de exaltare; ai fi vrut s'o imbratiez; m'ai fi
multamit sa-1 sarut iar vArfurile degetelor
cu unghioare roii taiate in forma de

ghiara; insa in fata noastra sta figura seveil i amarit a notarului. El nu putea
aproba nimic din toate aceste nebunii vorbite sau faptuite.
Am ocolit un timp prin peisagiile lumi.

noase ale unui Cluj primavaratic. La ora


1 1, am intrat in oficiul foarte vechiu i
foarte curat intretinut al domnului notar
public Claudiu Roman.

Doctorul sosise cel dintAiu i atepta.


Cand m'a vazut lnga domnioara Cireaa,
a avut un uor zAmbet sarcastic. Claudiu
Roman 1-a salutat far vorbe i s'a aezat
in fotoliul sau larg de piele, punAnd intre

i noi, adica intre el i lume, cliturile


de dosare care impovarau biroul masiv.
In acea clipa, s'a deschis o u dela cael

merele interloare i a intrat, cu masca-i obowww.dacoromanica.ro

123

sit, in rochie neagr, doamna Floarea. 0


doamn batrand, cu pieptanatura de moda
veche in bandouri, i c'un costum de portret dela 1870, facu doi pa4i in urma ei i
se opri in umbra. Era sotia, sau sora, sau
o ruda a domnului notar Claudiu Roman.
Aparu pe o u0.' scunda, in laturea stanga
a notarului, i un fel de secretar sbarcit
i span, care incepu dintr'odata a ne cerceta in amanunt, alergand dela unul la altul cu nite ochi negri i nelin*iti de obolan.

nomnul doctor Constantin Ionescu se in-

toarse cu asprime catra doamna Floarea:


Ce insamnd asta?
Doamna Floarea nu-i intoarse imediat
raspunsul. Se opri, fara a se aeza.
Domnule, ii zise ea, am venit la Cluj,
ca s accept, cai sora mea aici de fata,
testarnentul tatalui meu...

Care testament al tatalui tau va desmotenete.


Care testament, daca vrai dumneata,
ne desrnotenete. Cuvantul, insa, il gasesc nepotrivit, i am asupra acestui act

o cu totul alt plrere deck dumneata.


Da? ma mir. Aveam impresia ca

domnul notar acceptase punctul meu de vedere; de asemenea domnul Emanoil Modru
aici de fata. De asemenea doctorul alienist

Herta. De asemeneR magistratii cu care


124

www.dacoromanica.ro

am avut onoarea sA vorbesc 5i cArora le-am


expus cazul.
Se poate, rspunse cu indiferentA
doamna Floarea. S verificAm. Acceptat-a
domnul notar punctul dumnitale de vedere?
MA rog domniilorvoastre, n'am acceptat nimic.

A acceptat a5aceva domnul Emanoil


Modru?

Nu cred... am faspuns eu cu destuld


brutalitate.

Dar bine, Florette, tresdri din locul


sAu doctorul; &ca.' nu se pot face rezerve
asupra stArii mintale a tatlui tAu, atunci cel

putin purtarea ta e nebunia cea mai callficatA. Ce inseamnd aceast punere in


scenA? ce e atitudinea asta pe care iti permiti s'o iai fatA de mine?
Nu 5tiu dacA vreodatA un actor de comedie a putut infAti5a mai bine deck docdorul atitudinea gAinii care a clocit 5i a
scos pui de rata. Domnul doctor farnanea
pe trm 5i puii de rata' se depArtau pe baled.
RAtu5ca interesantA nu pAru cA ar tinde
sA iasA din oboseala sa calmA.
E inteadevAr o punere in scenA, dAdu
ea rAspuns. Am vrut s am martori nu atat

pentru declaratia ce am fAcut, cat pentru


alta, ceva mai importantA.

Nu-ti permit sd mai urmezi pe acest


ton.

www.dacoromanica.ro

125

Cu toate acestea, domnule, voiu urma


pe tonul care-mi convine. Socot c operatiile dumnitale impotriva hotririi tatalui

meu au incheiat o serie lunga de jigniri


si uneltiri. Am rabdat toate 'And acum;
sant hotrita sd nu mai rabd.

Inte leg bine? sau nu stii ce spui?

0, intelegi foarte bine, suspind doanma


Floarea; cer divortul.
Doctorul sari cu violenta din locul sau.
Mania lui era ins joc de teatru; impotriva
adevrurilor domnia-sa nu putea rmne
deck un iscusit retor.
Trip la aberatiel striga el.
Apoi addogi numai pentru doamna Floarea, cu voce mai joas, holbandu-se:
Nu-i acum momentul s ramai singura
si dezarmatd. Al doilea, atn pentru tine un

sentiment adanc, care a sporit in atatia

ani de casnicie. Al treilea, nu inteleg cum


ai putea uita grijile si atentiile mele, luxul
de care te-am inconjurat, succesele mele
de care ai beneficiat. Am dat lupte grele,
ca sa. razbesc in randurile dintiu ale so-

cietatii, am avut biruinti pe care nu le-a


avut nimeni in zilele noastre, intr'un timp
asa de scurt. Asi fi avut dreptul, daca vrai,
s te dau eu pe tine la o parte, de oarece
asi fi gasit posibilitati si combinatii mai
bune; totusi te-ai bucurat tu laugh' mine de
toate; si acum iat recunostinta ta.
126

www.dacoromanica.ro

SAnt silita s deciar c ai dreptate 5i


Ca snt cu totul nerecunoscatoare, confirma.

cu blandet doamna Floarea.


A tunci ?

Atunci vreau s fiu liber. M'au jignit

toate acele succese nedrepte 5i neleale.


Ce 5tii tu 1 $i asta o vezi abial acum?
Ba am vazut asta de mult 5i am tacut
pentru motive care nu te intereseazd.
Ma indoiesc de echilibrul ratiunii tale.
Nu te indoi, zambi doamna Floarea.
Ai putea avea prilejul sa ma auzi dezvoltnd in fata magistratilor unele din campaniile dumnitale in care nu foloseai onestitatea drept arma. Afl cd 5tiu precis ce-mi

datore5ti dupa contractul de castorie 5i


am siguranta ca nu voiu fi frustrata cu nimic. Cunoscandu-ti metodele, mi-am luat
toate masurile.
Cad ca din cer 1 striga cu patos 5i cu

priviri scnteietoare doctorul. Am crezut


totdeauna Ca am langa mine o sotie onesta.
Nu te-ai in5e1at.
Cu toate acestea, am avut langa mine
o spioang.
Te in5e1i.

$i totu5i mi --g'a prut la inceput ca


ai cu totul altceva deck indiferent fata
de fiinta mea.

Doamna Floarea nu raspunse la acest


apel.
www.dacoromanica.ro

127

tar acum iti sant indiferent si inteatat ma ursti?


Nu te urdsc.
Cum imi spui asta! Iubesti poate pe
altul?

Te Ine1i i de data asta.


Pentru Dumnezeu, fa-m'a s inteleg.
Nu stiu daca argumentul meu are destula valoare pentru dumneata. Imi esti indiferent si nu te stimez. Stiu ca, din punctul
dumnitale de vedere, asta ar prea o prostie,

si o casnicie poate dura cu indiferenta i


Mel stim. Ins ceva din observatiile ce
ai facut, se nemereste sa fie adevarat. Dum-

neata ai gasit o lipsa tatalui meu, cand ai


luat cunostinta de felul cum a dispus de
averea sa: o lips asemanatoare am eu.
Sant din alt neam decat dumneata, si din
alt regiune a vietii; despartirea noastra
a fost hotarita dela inceputul lumii; concubinajul nostru n'a fost decal un accident.
Rarnai cu ale dumnitale, eu ma intorc i
ma duc dincolo.
Cu mortii i cu nebuniil
Da, inchei cu aceeasi blandeta doamna
Floarea.
In .acelasi timp a privit cu o hotarire intensa i mistica in asa chip pe fostul sau

sot, incat acesta a putut avea sensatia iremediabilului

definitivului.

In tot acest rstimp de schimburi de


128

www.dacoromanica.ro

vorbe, pana ce doctorul a plecat cu micari precipitate i cu alura de amenintare,


domnioara Cireaa a fost spectatoare atenth., cu un zambet placut, la care se adaogea o uoara ironie asemanatoare cu a portretului.

Doamna Floarea se a5ez insfarit

in-

tr'un fotoliu i inchise ochii cu trucla. Pen-

tru intaia oara. decand o cunoteam i o

observasem, un zambet adevrat ii ilumin

expresia fetei. Doamna imbrIcat ca in


stampele dela 1870 se retrase. Intra in umbra i secretarul span.
Domnioara Cirea5a imi fcu semn sa ma
apropii de ea.
Stimate domnule advocat, vorbi ea,
continua:rid a-i pastra acelai suras de placere; am motive s cred c santem datori
dramelor vietii cu o compensatie. Afla Ca
prima mea aparitie in biroul dumnitale nu

era decat un act de tradare; nu doream


decat s te cuceresc dela partea adversa;
dar in edintele urmatoare am putut constata

c viclenia mea a fost o capcang pentru


mine. Avand pe lang asta motive sa. cred
c nu-ti sant nici eu indiferent i ca chiar

vei fi avand unele intentii in ce ma privete...

Ma rog frumos, domniwara i domnule, interveni deodata cu vioiciune domnul Claudiu Roman; va rog s ma asculM. Sadoveanu.

Morminte.

9.

www.dacoromanica.ro

129

tati dou secunde. SAnt dator sa v pun


in vedere ca momentul nu e bine ales pentru tranzactii serioase. In aceasta clipa,
dumneavoastra amndoi santeti jucaria unei
eterne iluzii...
Am optit:
E motiv sa nu intArziern pAna ce vom
cunoate desamagirea.

Inteadevar, a reluat domniwara Cireap, avnd motive sa cred ca nu-ti Ant


nici eu indiferenta i ca vei fi avand unele
intentii in ce ma privete, iti permit sa ma

saruti in acest moment i fata cu toata

lumea.

Toata lumea" era domnul notar Claudiu


Roman.

Toata lumea" s'a sculat din jilt i s'a

dus sa se uite pe fereastra. De auzit, insa,

a auzit. Dupa care toata lumea" s'a in-

tors i, dnd probabil o semnificatie juridick' acestei imprejurari, ne-a felicitat cu


seriozitate.
Bucuroti, 1939.

130

www.dacoromanica.ro

LACRIMILE

IEROMONAHULUI VENIAMIN

www.dacoromanica.ro

Unde a lost gdsitel eartea lui Veniamin


leromonahul

faun doi ani, in vremea Sfmtelor Pa5ti, m'am invrednicit

sd vad Sfntul Munte. De


mult doream sa cercetez a-

cele locm-i deprtate, unde


btranii noWi se duceau sa

se inchine macar odat in


viata bor. Deci, avnd pu-

tinta, dupa ispravirea razboiului, s scap


din robia duFnanilor, dupa multe trude,
nacazuri i rataciri, prin tara turceasca i
bulgareasca, am nemerit ca intr'un liman
fericit acolo unde, la malul marii i pe
coasta muntelui, se inira foarte multe, frumoase i vechi, manastiri. Unele din ele
skit zidite Inca din vremea cnd stap5.neau la Constantmopol imparati crestini i
Turcii Inca nu trecusera din olaturile Asiei catra noi. Imparatia Bizantului dailmndu-se acum cinci sute de ani, pagnii
www.dacoromanica.ro

133

au pus piciorul pe grumazul crestinilor;


de Sfantul Munte n'au indraznit insa" a se
atinge, ci au lsat mnstirile nestricate
monahii nesuparati 'Ana in zilele noastre.
Cand am ajuns eu acolo, la o mnstire

mare care se chiama Vatopedi, era in amurg, in Vinerea Patimilor. i cum am


pus piciorul din luntre pe trm, in fata
zidurilor si clopotnitelor manastirii, arn au-

zit toand de denie. M'am inftisat acolo


la sfnta slujba, am vazut ingroparea aerului, ctr1c1ii i cantari, si am fost bine
primit de egumen. I-am spus ca sant un
pribeag din tara romneasca, ca m'am lup-

tat in razboiu si abia am scapat din robia Turcilor. M'a imbratisat si rnh poftit
sa petrec acolo sfintele sarbatori ale Invierii.

In acele zile de odihn, am cercetat eu


lcasurile din cuprinsul mandstirii pline de
podoabe, de carti si zugraveli. Intr'un corn
de zid, pe o lespede, am gsit sapata sterna
Moldovei, bourul, i deasupra ei chip de
Voievod,inchinand prea curatei Fecioare o
biserica. Intreband pe monahi, cine este acel
Voievod, ei n'au putut sa-mi deie raspuns.
Slovele, ziceau ei, s'au ros i s'au sters de

ploi si vreme, si nu se mai poate dovedi


care anume Voievod este; insa spun unii
ascheti batrani traitori sus, pe stancd, la
schitul Santului Grigorie, c. acolo au a134

www.dacoromanica.ro

pucat ei pe un ieromonah foarte vechiu 5i


foarte invkat dela Moldova', care 5tia cine-i
Voievodul acesta.
Mirat de rAspunsul monahilor, m'am suit
intr'o dupA-amiaza in munte; 5i rasbatnd

pe carAri, printre dumbravi de maslini 5i


aluni, am ajuns la schimnicii din schitul
Santului Grigorie. Foarte cu anevoie am
aflat pe unul, care mi-a putut vorbi despre
ieromonahul venit dela Moldova.

Ace la a fost un arturar 5'un sant,

irni dadu el lAmurire; 5i and sala51uia el


Inca aici, slab 5i aproape de sar5itu1 vieIli,

eu eram frate tnr, abia intrat in

schit. Parintele Naftanail, egumenul, m'a


dat la ascultare sub rnna lui, ca sa invk
a scrie 5'a inflori carti sfinte. $'am 5i petrecut in chilia cuviosului 5i dreptului Veniamin trei ani, pand ce Dumnezeu 1-a chemat la sine, intru lumina 5i fericire ve5nica.
Dela el am aflat cl Voievodul sapat pe les-

pede, la marastire, ar fi fiind unul Stefan

care a stapanit cu tArie 5i dreptate in


vemea veche tara Moldovei, biruind

in
multe rnduri pe pagani 5i slAvind pe Dumnezeu cel adevarat, pan la implinirea vea-

cului sau. Apoi and stam eu de vorbl cu


ansul in chilia lui 5i intre cartile lui, 5i-1
intrebam de intAmplarile vietii lui, de multe ori suspina amar 5i-mi spunea ca.. el din

tara lui a pribegit ne mai putnd suferi tiwww.dacoromanica.ro

135

caloiile omeneti i risipa Patriei. 'avea


el un catastif scris de mAna lui, pe care-1
deschidea uneori i cetea in el, i parc se
intrista i ramanea pe Onduri... Atunci nimeni nu putea grai cu dansul. Parca nici
n'auzea glasul oamenilor, i cu ochii parca
privea in alta lume, ori in trecut. Catastiful
acela al parintelui Veniamin a ramas intre
cartile schitului, dar nimeni nu-1 poate pricepe, fiind scris intr'o limba straina, i noi
aici nu vorbim i nu scriem deal grecete.
Am cerut calugarului sa-mi arate cartea
aceea tainica, scrisa de mna cuviosului
schimnic Veniamin. Dupa ce m'a dus intr'o
chilie prsita i aproape risipita, plink de
hrtoage colbaite, monahul a inceput s
caute. S'a cercetat, 'a' vrafuit vreme multa
cartile i catastifurile vechi, i 'ntr'o tarzie vreme a izbAndit insarit s scoata. la
lumina un teanc de foi verzui, cusute la
margine cu matas albastra. Mi 1-a dat

i eu 1-am deschis indata, cu inima batnd.

Era inteadevar cartea cuviosului Veniamin. Putea sa ramAie pentru totdeauna prapadita. Intamplarea mi-o scosese inainte.
M'am aezat la o masut, i am inceput
a dezlega buchile chirilice, trase cu inflorituri 5i cerdacuri.

Pe foaia de deasupra era scris aa, cu


slove roii:
136

www.dacoromanica.ro

Aici sant
Lacrimile robului lul Dumnezeu

VENIAMIN IEROMONAHUL
dela Sfnta'Mlinastire lidsca, din tara
Moldovei.

Celelalte foi erau scrise cu cerneal nea


gra, destul de cite si de curat.
Cum am inceput a deslega cuprinsul lor,
o mare bucurie s'o mare uimire mi-au strbatut sufletul. Caci in cartea aceea ratacita
gseam scris, cu durere si dragoste, istoria neamului nostru romnesc dintru inceputurile lui si pana la vremea cnd'ieromo-

nahul Veniamin a pribegit din tall El arata de ce a pribegit: caci n'a mai putut

suferi scaderea si ticalosirea ta'rii, caci isi


simtea inima arsa si otrvita cugetnd la
slava ei de altadatd.
Ceteam cu bucurie cartea batrAnului Veniamin, pentruca ea ridica din lumea intunericului viata celor care au trait inaintea
noastra pe acest parnnt. 0 ceteam cu uimire, pentruca dupa amaraciunea pe care
bAtrnul o marturiseste pentru scaderea din
zilele lui, deodata iar isi inalta sufletul,
prorocind zilele viitorimii.

Asta mi se parea mie cel mai ciudat si


mai de mirare lucru 1 C. vremurile noastre
de cumpana, de rzboaie, de nenorociri, de
www.dacoromanica.ro

137

inaltare, de izbanda si de unire,

erau
prorocite de catra calugarul acela pribeag,
in cartea aceea a lui, scrisl acum o suta ti
sapte anil De aceea n'am avut rgaz si tih-

na pana ce n'am copiat cuvant cu cuvnt,


foile acelea, dela inceput pana la sfarsit.
Am stat, pentru asta, la schitul Santului
Grigorie, in munte, saptesprezece zile. M'am

hranit din masa saraca i putin a'schimni-

cilor s'am dormit pe scandur tare, pana


ce lucrarea mea a ajuns la bun sfarsit. Apoi am plecat dela Vatopedi, cu gandul sa
dau la lumina aceast carte minunata,
scrisa cu lacrimi i sange", cum spune insusi ieromonahul Veniamin.
La lamuririle acestea, socotesc ca trebue
s mai adaog ceva.
Carturarul cel bAtran de odinioara, mar-

turisind vedenia in care a cunoscut ca intr'un abur fermecat viitorul, nu lamureste


chiar in amanunt ceeace an cunoscut s'am
trait noi in aceste grele zue. Totusi, cu un
veac inainte, el vede c neamul nostru, ncajit i horopsit, sarticat i imprstiat subt
stapaniri straine, va ajunge candva o zi a

rascumpararii, and se va intregi

i va
porni unit pe caile viitorimii, pentru a-ti inde-

plini solia pe care i-a hotarit-o Durnnezeu.


Acum o suta de ani ieromonahul Veniamin cunostea prea bine ca neamtil nostru
a ajuns la marginea prapastiei.
138

www.dacoromanica.ro

0 parte gemea subt stapnirea turceascd,


hrtuit, impilat 5i stors de liota de slujba5i
a unui Domn strain.
O parte era ingenunchiat subt domnia aspra a Maghiarilor.
O parte trecuse subt stapnirea Austriacilor.

O parte era injugat silnic la Muscali.


*-i cu toate acestea, era scris in randuiala viitorimii ca incet-incet, intr'un veac,
lepra nenorocirii sa cada.
Intaiu, rascoala lui Tudor Vladimirescu
hotare5te alungarea Domnilor straini. Incet-incet, sub dornnii pamantene, poporul
i5i vine in fire. Mai pe urma, la 1859, Moldovenii 5i Muntenii, care se despartisera
de veacuri, se unesc iar, subt Voda Cuza.
Mai tArziu, subt domnia inteleapta a Rege.

lui Carol I, tara se a5aza pe temelii statornice. Insfar5it, in zilele Regelui Ferdinand I, dupa cumplite incercari 5i restri5ti,
dupa un rzboiu lung 5i greu, ca dupa o
rnduire a lui Dumnezeu, toti du5manii
neamului nostru ingenunche 5i, dupa zile
negre, rasare soarele 5i pentru sufletul nostru. *i se unesc 5i Moldovenii Basarabiei 5i
Bucovinenii, 5i Ardelenii, cu cei de un
sAnge, intregind nearnul 5i statornicind hotarele:

Dela Nistru pan'la Tisa..."


In zilele lacrimilor, acestea le-a simtit 5i
www.dacoromanica.ro

139

le-a prorocit monahul Veniamin, pribeag


la Sfantul Munte, lAnga malul marii. In
singuratatea zilelor lui, la Vatopedi, a inaltat ca un altar slavei de altadat si a visat
un viitor mai bun, cu bucurie si nadejde.
In paginile ce urmeaza tlparim cartea cuviosului Veniamin.

De ce a pribegil cuviosul Veniamin


din Tara Moldovei

Eu, Veniamin Ieromonahul, am fost in


zilele tineretelor mele om zburdatic, insetat de petreceri si dezmierdari. Fiind co-

con din neam boieresc, bogat si plin de


fal, n'am cunoscut nevoia si durerea; ci
toate ale lumii le socoteam intocmite pentru placerile mele. Am fost si 'n tari straine

la invatatura s'am vazut cetatile si ostile


crailor, ins sufletul meu mult n'a folosit

din aceasta.
Mai tArziu, catra mijlocul drumului vieI

tii, dup ce s'au prapadit toti ai mei s'ard


lamas singur, ca un calator intristat lg margine de drum, s'a milostivit Dumnezeu de

mine s'am inceput a pricepe ca toate ale


lumii snt desertaciune si vAnare de vnt.
Am cunoscut durerea si m'am bucurat:
caci ea mi-a deschis caleg catra intelepciune. Fabia atunci invataturile cele din tine110

www.dacoromanica.ro

rep. 5i cele vazute 51 auzite, ca o smanta

bun, au prins a da roada. $'am privit in


juru-mi 5'am vdzut cine sant 5iunde trdiesc;
5'am vazut neamul meu 5'a1 parintilor mei

in risipa 5i suferinta; 5'am inteles ca viata


mea nimic nu insamna. claca din ea! macar
o parte n'o voiu inchina ob5tei 5i fratilor
mei sarmani 5i neamului din care ma trag.

M'am straduit sa fac bine, 5i prea putin am izbandit, caci tara-i mancata de
straini 5i de naravuri rele, poporu-i robit

5i prost, 51 'n jurul nostru se intinde ca o


noapte neagra.
Atunci, in singuratatea schivniciei mele,
am stat 5'am cugetat la toate caw, am cunoscut 5'am invdtat in cetatile crailor din
Apus, la toate cele cetite 5i auzite, din vechi,
5'am vazut ce obar5ie are neamul meu, cum

a fost el odata slobod 5i fericit, unit 51

tare, 5i la ce jalnica scadere a; ajuns in zilele mele, injosit 5i cglcat in picioare, rupt
51 impartit subt stapaniri straine.
Am cugetat la furtuni!e vremilor trecute,
in carre sabiile Voievozilor no5tri au sclipit

ca fulgere; m'am infricopt socound cat


sange a curs pentru cre5tinatate pe pamantul acesta, incat 1-am putea2 socoti ca un
tintirim, sa1a5 al mortilor, din munte 51

pan'la mare; 51 m'am smerit catra Domnul


51 m'am rugat sa-mi lumineze mintea 5i sufletul; sa inteleg trecutul 5i s dezleg daca
www.dacoromanica.ro

111

va mai stralucii vreodata soarele izblvirii


pentru noi.
Atuncea, in acel an dela Hristos 1813,

Domnul mi-a sadit in inim ca o floare


dorul s5. scriu o carte despre tot neamul
romnesc; 5'am 5i purces la Putna, la sfantul mormnt al lui tefan-Voda, unde, in-

tr'o noapte de priveghere 5i de tain5., mi


s'a al-Mat naprasnica vedenie, precum voiu

arata la randul sau.

Intarit prin lacrimi 5i nadejdi, dar ne mai


putnd trai in risipa 5i tica1o5ia vremii, am
hothit sa ma duc departe, pe-o stanca pustie, sa trAiesc acolo numai cu umbrele mortilor 5i cu visurile viitorimii. $'am venit

aici, la Vatopedi, in locuri unde a sunat

odinioara cu falA numele lui Stefan-Voievod apAratorul cre5tinatatii, 5i 'n chinovia


dela Sfntul Grigorie, intre dumbravi, privind marea ne1ini5tit, m'am alinat 5'am
scris pentru cei ce vor veni dupa mine istoria neamului meu.

142

www.dacoromanica.ro

Despre razboaiele lui Traian-Impliral


in Dacia.

fost dedemult, in vremea veche, o imparatie mare, de


care ascultau multe neamuri
ale pdmAntului. Oamenii care
au ridicat pe- lumea acea pu-

tere se chemau Rornani si


limba lor era cea latineasca. CAnd se razboiau ei si
supuneau popoarele, erau pagni, inchintori la idoli. Trimitand insa Dumnezeu in

lumea pamanteasca pe santul Izbavitor,


fiul sau, dupa Patimi si dupa Rastignire,

au prins noroadele acelei imparatii a se boteza s'a primi legea crestineasca.

Scaunul imparatiei era la Roma, cetate


care si astazi se afl si am vazut-o i eu
in taxa Italiei. Acolo, la Roma, traiau irnparatii, in palate de marmorA, in mare
bielsug i bogAtie. De acolo porneau poruncile lor, catra marginile imparatiei, la
www.dacoromanica.ro

143

o5ti imbracate in zale 5i coifuri. Si erau a5a


de mari 5i de tari acel imprati, inck la
numele lor tremurau semintnle pand la mar-

ginea lumii 5i-5i plecau fruntea in tarand.

lath.' insa ca s'a gasit un neam, tot pagAn ca5i Romanii, care s'a semetit impo-

triva lor 5i s'a ridicat cu armele, batand

razboiu tare 5i cu izbAnda. Acel neam traia


in Dacia, adica chiar in locurile unde trim
noi acurna, in munti, intre apa Tisei, Durare 5i Mare. Oamenii ace5tia n'aveau invatatur.). 5i legile Romamlor, nici palatele
lor, nici randuielile, drumurile 5i o5tile lor;
erau ins clarji. Si o5tenii imparatului dela

Roma =ha vreme n'au avut ce le face.


Dar cam la o suta de ani dupa na5te-

rea Mantuitorului, a venit in scaunul imparatiei Traian imparat, care a hotarit s


st'Arpeasca semintia Dacilor 5i s le cupinda tara. Drept aceea a adunat o5ti multe,

a venit in Dacia, 5'a dat rzboiu mare

impotriva lui Decebal, craiul Dacilor, biruindu-1. Craiul Decebal s'a dat supus 5i s'a
inchinat impAratului. Dar indata ce-au ie5it Romanii din tara Daciei, Decebal-Craiu,

om aprig 5i nelini5tit, iar a adunat o5ti 5i


arme 5i s'a pregatit de alt razboiu mai
mare. Suparndu-se pentru aceasta Traian

Imparatul, a venit iar, cu toata puterea;

a zidit pod la Dunare 5'a croit drumuri o5tilor;


1!1

5i

s'a dat cumplit razboiu, biruind


www.dacoromanica.ro

iail5i Traian. Decebal, gonit 5i impresurat


in cetatea Sarmisagetuza, 5i-a strans in juru-i credincio5ii care-i mai rmasesera, 5i-a
ingropat comorile, 5i 5i-a ridicat singur viata

cu ai sai, ca sa nu cada in robia biruitorilor.

Unii dintre Daci au fugit din tail, altii


au pierit luptnd in munti; altii s'au su.
pus 5'au primit legea 5i stapAnirea lui Traian-ImpArat. S'au a5ezat in Dacia o5ti ale
Imparatului, au venit aici slujba5i, judeca-

tori 5i me5teri ai Imparatului 5i s'a fcut


in Dacia ornduire ca5i 'n celelalte prti
ale imprtiei. S'au deschis 5coli cu limba
latineasca, 5'au inceput a se amesteca pamntenii cu Romanii 5i dup ani 5i veacuri s'au alcatuit intr'un singur popor nou,
Romnii, care traiesc 5i-5i spun a5a pana in

ziva de azi.
Dar 'de o mie 5i 5apte sute de ani, de
and 5i-a a5ezat aicea stapnirea TraianImparat, au batut multe valuri 5'au suflat
multe furtuni 5i multe schimbari s'au petrecut in tara Daciei, cum se va vedea indata.

Cdnd a vdzul cuviosul Veniamin sidlpul lui


Traian-Impdral, la Roma

and am fost eu, acu 5apte alai, la cetatea Romei, in Italia', am vazut acolo un
M. Sadoveann

TO.
www.dacoromanica.ro

Morminte --

145

stalp mare zidit din lespezi de piatrA si


marmora, de douA ori mai nalt deck mi-

tropolia din Iasi. Acel stalp a ramas in

picioare din vremea lui Traian-Imparat si


in cinstea razboaielor lui Traian din Dacia i I-a ridicat poporul acum o mie sapte
sute de ani. Pe acel stAlp se vad toate icoanele razboiului, sapate in piatra de iscusiti
mesteri. Si privindu-1 eu multa vreme, am
bagat de mina cu uimire mare ca robii daci
care se aflau infatisati acolo, pe stAlpul ImpAratului, au chipul si imbrAcamintea muntenilor din tinuturile noastre. Tot asa poarta
chica si imbracaminte alba, si opinci si
caciula. Si mi se parea ca.' vad acolo pe unii
din taranii nostri, pe care i-am cunoscut in
zilele mele. $i vorbind eu cu un invatat cA-

lugr papistas din tagma sfntului Fran


cisc despre aceasta, m'a intrebat el ce neam
trAieste acuma in partile Daciei si cum se
numeste. I-am raspuns eu:
Cinstite parinte, acolo traiesc Romani!

Atunci, a grait el, poporul acela pe


care Traian-Imparat 1-a biruit si 1-a cucerit s'a primit legea si randuiala imparAtiei
si s'a amestecat cu Romanii, a luat numele

dela biruitori, dar el nu s'a schimbat in

imbracaminte si obiceiuri. Ce fel de limbd


graieste norodul din tara domniei tale?
I-am ardtat eu ce limba graieste poporul

dela noi si i-am spus multe vorbe si


1 46

www.dacoromanica.ro

le-am talmacit pe latinie. $i el s'a mirat


mai tare de limba norodului dela noi deck rn'arn mirat eu de chipurile de pe stalpul Imparatului.
Mi-a zis calugArul:

Preck vad eu, limba oamenilor acelora sarnanA prea mult cu limba latineasca;

caci ei foarte multe vorbe le rostesc ca si


latinii, numai le-au prefacut putin in curge-

rea vremurilor. Asta dovedeste Ca Dacii


cei vechi n'au primit numai numele dela
Romani si numai randuielile, ci si limba;
ins trdind in tinuturi cu ierni aspre si cu
alta asezare a vazduhului si-au pdstrat portul lor cel vechiu...
Atuncea, la Roma-cetate, stand eu nopti

intregi la sfat cu invatatul acela calugar,


vorbeam despre poporul nostru care dela
Romani se trage, insa a rmas ratacit, aici,
departe si singur, la hotarul pustiurilor si
a lumii varvarilor. $1 ma punea el de multe

ori sa vorbesc romkieste si ascultand cu


-Ware aminte, intelegea multe lucruri; si
zambind cu lacrimi ma imbrtisa si-mi spunea fratre! pe latinie, ceiace inseamna, casi
in limba noastra, Irate.

Despre vremea barbardor

In acele departate vremuri, dup arm:rea stapanirii Romanilor in Dacia., tara era
www.dacoromanica.ro

147

frumoasa si prea imbielsugata. Parnntenii


scoteau holde nepretuite si cresteau pe coa-

stele muntilor turme fail numar din toate


soiurile de vite; prisdci si livezi se ridicau
in toate poienile si pe vaile apelor; iar in
cotloanele muntilor scurmau baiesii sare,
aur si arama. Si venind dela miaza-zi sfinti
parinti, propovaduitori ai legii crestinesti,
s'a botezat tot poporul, primind legea cea
adevarata.

Fimd ins Dacia tail de margine si asa


de bogata, varvarii din pustie au inceput a
o lovi si a o prada. Iar imparatii dela
Rorna, slabind si caznd ca toate ale lumii
acestia, n'au mai putut trimite osti de aparare; s'atunci au rmas pamntenii singuri,
nadAjduind numai la bratul lor si la Dumnezeu.

A fost atunci ca un blastam asupra lumii. Semintiile necunoscute ale Asiei inmul-

tindu-se peste sama in cuibarul lor, si ne


mai putndu-se hrani, iar in spre rasarit in
cealalta parte neputnd trece din pricina
marilor nemarginite, au prins a se misca intr'acoace, spre Apus. Erau noroade ratacitoare, care cresteau turme de vite si traiau

in cortiiri. Invatatura earth n'o cunosteau,


viata plugarilor o dispretuiau, se inchinau
la idoli, la altarele carora varsau sange
drept jertfa, si-si agoniseau hrana pradand
neamurile asezate. Co loarea pielii lor era
148

www.dacoromanica.ro

galbena si intunecoas, prul aspru, ochii asezati piezi si mici. Se imbracau cu blani
de fiare i viata si-o petreceau, mai mult ca-

lari, cu ochii in zare si cu narile adulmeand dupa prada.


Pornind din adncimile mijlocului As.siei,

s'au miscat catra Marea Caspiei si munIli Urahlor. Pe urma au trecut la Volga
s'au coborit catr Marea Neagra si Dunarea. Din salasurile lor vremelnice loveau

imparatia Bizantului s'a Romei, pradand


sate si targuri, rapind averi agonisite in
veacuri de munca si ducand in robie oa-

menii. and ii gramadeau din urma alte


hoarde flamande, cei dintaiu se mutau mai

catra Apus. Din cand in cand semintiile


acestea se bateau si 'ntre ele si se supuneau
una pe alta. Capitenia biruitorilor taia capul Capiteniei biruite si din tidv isi facea
cupa de baut yin la ospete. Adunand subt

steagul lui si pe cei supusi, biruitorul in-

draznea si mai mult si intra si mai tare


in hotarele imparatiei, and foc, prdand si
vat-sand sange.

Imparatia Romei era veche de mai mult

'de o mie de ani. Popoarele ei traite in


randuiala si bielsug, fara grija si habar,
se molesisera. Ostenii cei tari de alta data
nu mai erau. Imparatii nu mai aveau strasnicia de odinioara. Au fost batuti si risipiti varvarii de multe ori, alungati si sparwww.dacoromanica.ro

149

cuiti cu de5teptaciunea mintii 5i me5te5ugul armelor. Dar hoardele 5i neamurile lor

erau flea sar5it. Piereau 5i se risipeau unii,

veneau alth in locul lor. Ca omizile

cele fara. numar in anii blastamati: le aduni, le sfarmi, le dai foc, yin altele 5i
mai multe, rod pomii, trec dela livada la
livada, trec peste cmpii 5i ape 5i rod codrii, 5i nimeni nu poate opri pustiirea lor.
A5a a fost 5i cu semintiile Asiei. Au
venit unele dupa altele Bra contenire 5i
au batut o mie de ani a5ezarile impartiei. Au pierit unele, au venit altele. Au patruns in hotarele imparatiei incet-incet, au
cotropit tinuturi, s'au a5ezat in ele. Au venit altii peste dan5ii 5i i-au scos, impingAndui mai departe, 5i a5a incet-incet, valuri
dupa valuri, au tot razbit, pang ce-au schim-

bat fata lumii.


Numele acestor limbi rele au ramas scrise

in carti, cu groaza 5i cutremur. S'au chemat Huni, Goti, Ostrogoti, Vizigoti, Vandali, Bulgari, Unguri, Cumani, Tatari, Turci

5i in alte multe feluri. Despre Huni 5i Tatari mai ales a ramas cumplit pomenire.
Carturarii vremurilor, care au scris despre
ei,

i-au numit biciul lai Dumnezeu. Pe

unde treceau caii lor, nu mai cre5tea iarba.

Mncau came cruda, batuta subt 5ea. Ca


dupa foc 5i potop, ramnea pe urma lor
pustiu. TArziu, a inceput Dumnezeu sa-i
150

www.dacoromanica.ro

aline 5i sa-i a5eze la locurile lor. Uncle din

semintiile acestea s'au prefacut 5i s'au amestecat cu localnicii, 5i s'au stans; li s'a
uitat 5i numele. Altele, ca Bulgarii, Tatarii,

Turcii 5i Ungurii, s'au a5ezat in coastele


imparatiei, prefacandu-se, insa traind 'Ana
in vremurile noastre.

In toata aceasta lunga vreme de o mie


de ani, s'ar putea spune ca poa'rta hoardelor Asiei a fost Dacia. Campiile ruse5ti
erau pustii. Aici, la Dunare 5i la Carpati,
era a5ezare bogata 5i imbiel5ugata, 5i de aici

incepea hotarul impartiei. Deci, dela inceput 'An la sfar5it, aici au lovit fara ragaz 5i fara tihna varvarii.
Au fost infrico5ate 5i inveninate vremuril
Vai de zilele oamenilor 5i de a5ezarile lor.
Nu se mai na5teau 5i nu mai traiau decat
pentru rzboiu 5i moarte.
Ca pleava in furtuna s'au risipit a5e11rile lor: ora5ele, satele, gospodariile, averile, tot. Limbile rele au izbit, au tot izbit,

pana ce-au naboit ca apele in campie. $i


sarmanii pamnteni s'au tras in munte, incepand o viata noua, foarte grea 5i plin de
nevoi.

Ce-au fdcut bdirtinii in vremea barbarilor.

Imi spunea, la Roma, prietinul meu, calugarul din tagma sfntului Francisc:
www.dacoromanica.ro

151

Acea mie de ani, cat au bantuit lirn-

bile salbatice, a fost hotrita din mania


lui Dumnezeu, pentru pacatele 5i tica1o5ii1e
oamenilor vechi. Caci ei, traind in huzur i

pace, uitasera de cer 5i-5i randuiau viata


numai pentru placere 5i pentru pantece.
Salbaticele acele neamuri din Asia au navalit aici, au sframat toate a5ezari1e cele
frumoase, au ars 5'au risipit, au taiat 5'au
robit 5'au facut atata cumplire, indt localnicii erau bucuro5i a scapa numai cu sal-mana viata intr'un munte, ori intr'un codru.

Iar eu am raspuns:
Foarte adevarat vorbe5ti, prietine
A5a s'a intamplat 5i in Dacia. Pe urma
randuielilor lui Traian-Imparat, a o5teni1or,
a s1ujba5i1or 5i me5teri1or, se cladise in

Dacia o viata frumoasa 5i tihnita. Poporul


avea ora5e 5i drumuri pietruite, biserici
maH 5i 5coli, judecatori 5i legi scrise. Dar

dup ce au bantuit varvarii 5i s'a bejenit


la, munte, 5i a trait veacuri 5i veacuri in
singuratati 5i crunte nevoi, a uitat toate.
Pe drumurile cele vechi s'a a5ezat palamida..
Palate le 5i bisericile au ramas ingropate

subt cenu5a 5'au navalit peste ele pdurile


5i salbatacia. Au uitat, saracii oameni, cartea 5i legile scrise 5i randuiehle lor stralu-

cite. Se nevoiau a duce in munte o viata


imputinat 5i sarac, aproape de salbta152

www.dacoromanica.ro

ciuni.-Cand s'au tras puhoaiele semintiilor


rele i ei au prins a cobori la cmpie, ui-

tasera cu desavarire de viata strmoilor


lor de odinioara. Pe Traian-Imparatul il
pomeneau numai in poveti i cntece. Peste
ruinile cetatilor, bisericilor i palatelor, cal-

cau Para sa tie ca acolo, dedesubt, st ingropata fericirea parintilor lor celor de demult. $'aa, uitAnd toate in intunericul co-

drilor, cnd au ieit iar la lume, ei s'au


socotit ca un popor nou.
$i mi-a -vorbit iar4i prietinul meu, calugarul:
Apoi chiar intr'adevar popor nou era.

Caci intr'o mie de ani de uitare ,i-a prefacut naravurile i limba.


Adevarat, am zis eu, s'a prefacut, g
uitat multe. Limba. ins i obiceiurile nu
i le-a stricat, ci le-a pstrat curate, in cetatea muntilor.
Despre despdr(irea neamalui roindnesc.
Scriu carturarii straini despre vremea
cnd a prins a se a5eza lumea noua. Var-

varii s'au petrecut i s'au stns, ori s'au


cretinat i s'au amestecat cu localnicii.
Altii, ca Turcii, Tatarii, Ungurii au alcatuit domnii noul Turcii s'au a$ezat in locul vechii imparatii a Bizantului, care tot
www.dacoromanica.ro

153

de Roma tinuse. Tatarii aveau subt stapa.


nire campiile dela Volga. Iar Ungurii,
dupa multe rataciri, au venit la campia Tisei

i au inceput a nazui in Ardeal. Ce

lupte i nacazuri au avut Romanii cu ei, numai Dumnezeu singur tie. D:upa ce trecu-

sera atatea hoarde, veneau i acetia. Au


cuprins campiile, apoi au a.5ezat stapanire i

pe munti. $i de-atuncea au ramas Romnii


din Tara Ardealului subt stapanirea craiei
ungureti, la anul i 000 dupa Hristos.
Dupa o vreme, unii din Voievozii Romanilor din munte, ieind de subt Unguri, i-au
intins stapanirea catra Valle Dunarii, catra
Prut, Nistru i Marea. $i au izbanclit 'ai intemeia aici tari slobode,
insa tot in bataia furtunii, caci pe de o parte stateau tali
Ungurii, catra miaza-zi i rsarit Turcii i
Tatarii, iar la miaza-noapte craiia Leilor.
Cu totii acetia au avut Romanii multe valuri, aparandu-i parantul i slobozenia bor.
Din rastimpul acesta, douasprezece sute
de ani dupa ce-i intocmise aici marele
Traian-Imparat, Romanii au ramas impartiti in trei: unii in Ardeal, la ba5tina neamului, cu grumazul plecat subt jugul Crailor
unguri, altii in campia Munteniei, intemeind stapanire noua cu Negru-Voievod; i
altii in tara Moldovei alcatuind tot domnie
sloboold dela Bogdan-Drago-Voievod. Des-

patiti au ramas pain in zilele mele,--i


154

www.dacoromanica.ro

vor fi pana la hotaririle Celui care tine pamAntul si vazduhul in degetul sau cel mic.
Despartiti fiind, si-au zis, dupa pamntul
in care traiesc: Ardeleni, Munteni si Mol.doveni,
ins fiecare in parte isi zice si
Romni, asa cum li-i numele cel vechiu,

dintr'un neam si dintr'o obArsie fiind cu


totii.

www.dacoromanica.ro

155

Despre Ardeleni i suterinfele lor.

a vedem cum 5i-a dus


care

fie-

crucea rastignirii, de

dud au ie5it iar la lume 5i


pana astazi. Mai intaiu ce-au
facut Ardelenii.
Romnii ace5tia din leaga-

nul stramo5esc au stat

su-

pu5i Crailor straini. Erau so-

cotiti oameni pro5ti 5i de rand, buni de

sapa lata 5i de ciobanie. Peste toate parnanturile 5i hotarele pusesera stapanire capiteniile de o5ti 5i boierii unguri, flea dreptate,
cu sabia 5i cu sila. $1 pc saracii ba5tina5i
ii socoteau ca pe animalele de povara, robi,

fara drepturi. Ei plateau bir, ei munceau


parnantul, ei erau du5i ca turmele necuvntatoare la razboiu, 5i erau straini in tara
bor. Cad domni 5i stapani erau Ungurii 5i
Nemtii. Strainii venetici fa'cusera. legea 5i
randuiala; ei tineau in mama sabia 5i garbaciul, 5i vai de cel ce nu-5i pleca frunteal
156

www.dacoromanica.ro

La inceput, and fusesera furtunile 5i framantarile, 5i navalisera Unguni ca s bat


5i s cucereasca plaiurile Ardealului, gvusesera 5i Romanii frunta5i 5i capitenii. Dar
dupii ce fusesera biruiti, ne mai avand nici
o nadejde a ridicarii neamului, ace5ti frunta5i 5i capitani au prins a urla cu, lupii, ca
sa le fie bine 5i sa poata manca 'pita alba.
Putini s'au semetit impotriva soartei 5i aceia au ajuns de gu descalecat domnii noua,
la Moldova 5i'n Muntenia.
Dintre frunta5ii Ardelenilor s'au ridicat
mari capitani de o5ti sub crai 5i irnparati.
Dar stapanii vremelnici i-au socotit din nea-

mul lor 5i n'au scris in cartile istoriei ca


au fost Romani.

A5a s'a intAmplat cu vestitul intre mgri


capitani Ion Corvin dela Hunedoara, care
a avut fecior craiu gl tarii ungure5ti, cu numele Matei, adica pe ungure5te Matig5.
Despre razboiul acestui Mafia lg Moldova
5i despre patimile lui cu Stefan-Voievod vom
vorbi la vremea sa.

Eu Veniamin ieromonahul am fost in

tara Ardealului 5'gm vazut la Hunedoara,


intre munti, cetatea cea veche ramas dela
Ion Corvin, foarte frumoasa 5i tare cetate.
Si este acolo pod cu lanturi peste puhoiu
repede, care curge pe subt zidurile cetatii.
Si 'n cetate sant camari multe, 5i tainiti, 5i
turnuri de aparare, 5i biserica papista5easca.
www.dacoromanica.ro

157

Iar pe-un parete, intr'o sala lungd, am vazut zugravite icoane ciudate, care grata. obAria i nasterea acestui Ion, mare capitan
de oti. Dupa zugraveala aceea am inteles
c un Craiu vechiu, cu numele Jicmond, ar

fi venit aici in munti, la o vnatoare. Si a'


cunoscut aici pe o frumoasa fecioara pamanteanca, care se afla zugravita pe prete,

imbracata cai fecioarele dela noi i zardbind Craiului. Si se mai vede acolo alt
icoana, ara-tand cum Jicmond-Craiu da un
inel fecioarei, i adica astfel graia catra

ansa:

Iata inelul meu de craiu. Daca, vreodata, vei avea nevoie de ajutorul meu si
vina la scauvei dori sa-mi vezi chipul,
nul meu i cere sa ma vezi. Daca te vor
opri, arat inelul acesta i toate uile se vor
deschide inaintea ta.
In alta icoana, se arata. fecioara aceea duandu-se la Craiu ca neva'sta, cu mahrama.

Si se vede ca-i spune ca a avut dela el fecior. Si Craiul Jicmond o mAnghle i-o iiicredinteaz c va purta grijd de odrasla ei.
Iar apoi din acel copil al fetei din munti,
subt aripa Craiului, s'a ridicat Ion Corvin,
adica Ion Corbu. A fost om ales in vremea lui i nebiruit capitan de osti i mai
mare peste toata tara Ardealului i avea
pe scut insemnat un corb negru cu inel craiesc in cioc.
158

www.dacoromanica.ro

Ion Corvin, mare capitan al lui Craiu, a


purtat razboaie grele cu Turcii intru al:ararea cre0inatatii, 'a fost vestit in zilele lui
la toate neamurile, i a murit cu cinste. Iar

daca n'a mai fost el, Turcii s'au intins 0


mai tare, batand 0 cupfinzand Constantinopolul unde stau pana astazi.
Ace le razboaie ale lui Ion Corvin au fost
pe la anii 1440 dela Hristos. *i toata cre--

tinatatea trimesese oti subt mana lui,

a mers tovara0e cu el la razboiu, 0 Voievodul Romnilor din Tara Munteneasca.

Dupa moartea lui Ion Corvin, feciorul


sau Matei a ajuns craiu la Unguri i a fost
foarte viteaz i vestit la toate neamurile me-

giee, ins el nu se socotea roman i uitase de neamul strarno0lor sai.

Apoi au mai trait ap: o vreme Romanii


din tara Ardealului subt legile i rnduielile crailor ungureti, pana ce craiia ungureasca a fost batuta i stricata, i Ardealul impreuna. cu Tara Ungureasca au cazut
subt stapanirea Turcilor, la anul 1526 dupa
Hristos. 5i se aezase Paa la! Buda, care
poruncea asupra tinuturilor peste caTe stapanisera crail. 5i precum s'a intamplat i 'n
tarile Moldovei i Munteniei, a ajuns p4ganul stapan i poruncitor peste toate.
Iar boierii Ardealului au dobandit voie de

la Turci sa-0 aleaga ei voievod al lor. Si


au grins a alege voievod, i plateau dare
www.dacoromanica.ro

159

la scaunul imparatiei turce5ti. Dar dintru a:ceasta randuiala noud, Romnii nimica n'au

folosit. Caci ei n'aveau drept, 5i la alegerea voievodului intru nimic nu s'amestecau. Ei aveau drept blstmat, s fie
numai supu5i, sa asude sange 5i sa munceasca crunt, ca s alba' mai marii lumii
pane alba.
*'a5a randuieli grele scosesera boierii unguri, atatea claci, ata.tea' biruri 5'atatea na-

pa5ti, incat nu mai era de trait, 5i gemea


norodul ca 'n lanturi 5i 'n ocne, nadajduind
scaparea numai in moarte.
Atat de tare se schimbasera lucrurile .5i
soarta oamenilor. In vremea imprtiei celei mari a Romei, ba5tina5ii erau stapani,
volnici 5i fericiti. Acum ajunseser robii
strainilor; 5'a5a de scazuti, a5a de intune
cati, a5a de nefericiti, cat nici nu-5i mai a-

duceau macar arninte de trecutul lor de


slava; iar stapanii vremelnici ii socoteau

drept animale de povara, buni s fie prin5i


cu arcanul, ca canii, valahi salbatici 5i puturo5i", cum le spuneau ei in limba ungu-

reasca. Pe langi napa5tile stapanilor unguri, apoi se mai adaogan acuma 5i razboaiele Turcilor 5i nvlirile cumplite ale
Tatarilor, care treceau ca viforul peste Mol-

dova 5i razbeau prin stramtorile muntilor


in plaiurile Ardealului, prapadind tot pe
unde treceau, and foc, pradand 5i robind.
160

www.dacoromanica.ro

Spun cArturarii timpului ca tara era in acele

vremuri numai o rana 5'un parjoll"


Cate vrajbe 5i batlii au fost apoi intre
Turci 5i Imparatul nemtesc dela Viena pen-

tru stapanirea Ardealului, toate in capul


nemernicilor parrinteni s'au spart. CAci
domnii se bateau 5i saracul platea. Cei tati
ai lumii gre5eau 5i sarmanul iobag cerea
iertaciune.

Au stapanit peste tara Ardealului multi


voievozi ungure5ti din neamuri felurite: Za-

polia, Batori 5i Apafi. Iar cu cat vremea


a trecut, cu atata ei mai cumplitt au strans
arcanul la gatul ticalosului Roman.
Ciind a venit in Ardeal losif-Imptirat.

Iar dupa ce-au contenit ilzboaiele cele


mari intre Imparatul nemtesc 5i turc 5i s'a
a5ezat pace la Carlovit, in anul dela Hristos 1699, Ardealul sau Transilvania a trecut subt schiptrul Imparatului.
Auzind atuncea Romnii ardeleni ca s'a
fcut asupra lor mai mate Imparatul, foarte
s'au bucurat, nadajduind min. 5i tarnaduirea ranilor de care din veac sufereau.
Ci impAratul petrecea la curtea lui din
Viena 5i in tara Ardealului faceau randuial5. domnii unguri, cum le venea lor la so-

coteala. Si and ii intreba Imparatul cum


M. Sadovennu

rx
www.dacoromanica.ro

Morminte

161

merg lucrurile in Ardeal, ei se inchinau


zambind si strigau cu indrazneala:
Bine, Imparate 1
E multdmit norodul?
Mu 461-nit, Imparate, tare multamitl

$i de multamiti ce erau Ardelenii, asudau numai in sange 5i fiere.


5'a dat Dumnezeu aceste chinuri poporului nostru 5i i le-a sporit cand a venit
in scaun Imparateasa Maria Terezia. A fost
aceasta Impardteasa femeie frumoasa, si apriga, si lumeat tare. $i tare-i erau ei
dragi boierii unguri, pentru fala si stralucirea lor. $i le-au ingaduit sa pine la harapnicul lor sfichiu proaspat.

Iar dup ce s'a petrecut ea de pe lume,


a fost scris sa vie la imparatie fiul ei Iosif,

om carturar cu ganduri mari 5i cu voie


blind asupra supusilor sal.
A pornit Iosif-Impdratul s cerceteze 5i

s vadl cu ochii lui toate noroadele imparatiei. 5'a ajuns 5i 'n tara Ardealului.
Ci fund om invdtat foarte, el stia ca aici

a fost Dacia veche a Imparatilor dela

Roma. Si 'ndata a cunoscut in Romani po


porul carele a ramas dela' Traian-Imparat.
L-a cunoscut 5i dupa chip, 5i dupa graiu.
$'a ascultat el cu rabdare toate jeluirile

norodului 5i a spus tuturora sa nadajduiasca intru dreptatea lui. A zis el:


Voi santeti asezati aicea' de Imparatii
162

www.dacoromanica.ro

dela Roma. $i eu sant Imparat, ca i aceia.


$i voiu fi parintele vostru.

Adevarat ca el a vrut sa faca bine, si


a si dat porunci in folosul norodului romnesc. El a vorbit i boierii unguri au, ta-

cut. Iar dup ce Imparatul s'a intors la

scaunul lui, Ungurii au facut tot cum au


stiut ei.
Intocmise i randuise Imparatul osteni
graniteresti pe margmea Tani, alesi dintre
Romani. $i tare se bucurau Romnii de
slujba aceasta imparateasca, caci aveau
randuial i dreptate i erau slobozi. Dar
boierilor unguri nu le era indaman, caci
lor nu le trebuiau osteni imparatesti; lor le
trebuiau robi si vite de munca.

$i asa, la anul cel de sange 1784, simtind tot norodul Ardealului ca nu mai poate

rabda, vazand atata prigoana, atata sila,


atata amarciune s'atata moarte, i aducandu-si aminte si de vorbele impartesti c ei

sant bastinasii parnantului, au hotarit s


trimeata solie cu jaloba la Imparatul, sa

nu-i lese, caci se stang s'au ajuns la marginea mormantului.

Cu jaloba aceia s'a dus la Viena vestitul Horia, muntean din Albac, din tinutul
Motilor.

S'a infatisat Horia la Imparatul 5i

i-a

spus pe scurt astfel durerea pa'mantenilor:


Inaltate Imparate 1 Poruncile Mriei
www.dacoromanica.ro

163

Tale la noi -nu se tin in sarnA. Noi facem


domnilor pe saptAmanA tot patru zile de
clacA; a cincea la pescarit; a asea la vanatoare. Ziva a aptea e a lui Dumnezeu.
Ce ne mai ramane pentru noi i pentru birurile imparAte0i?
ImpAratul Iosif 1-a cercetat i 1-a intrebat,

i Horia i-a spus toat durerea cea crancenA din veacuri a norodului romanesc.
Inltate Imparatel a grAit el iar cu in

arAzneala; noi nu mai putem rabda i ne


vom scula cu foc i fier impotriva calAilor.
ImpAratul i-a spus atunci o tainica vorba

pe care nimeni niciodat n'a tiut-o, caci


Horia a inchis-o in inima lui ca intr'un mormant.

pornind dela scaunul imparAtiei, Horia acela din Albac s'a intors in muntii lui
intre Moti i le-a cuvantat astfel:
Fratilor bunil Tara aceasta-i mo0enirea noastr i noi suntem robi. In muntii no5tri sant bAi de aur, motenirea, noastrA,

i noi scoatem aurul pentru venetici,

flamanzind, tremurand, in sAracie. Dreptatea noastrA cea veche a murit. S facem: o


dreptate nousal
Atunci, la cuvantul lui Horia, s'au sculat
Motii.

164

www.dacoromanica.ro

Cdnd s'au sculat Mogi cu Horia.


Asta s'a intamplat 1a inceputul lunei No

emvrie, in intlia saptaman a lunii. Motii din tinutul Zarandului, oameni tad ca
cremenea muntilor lor i aprigi ca puhoaiele, au jurat fata de Horia' pe sfinta cruce
pe care o purta el la piept, ca nu vor mai

suferi robie. Mai bine s piara, deck sa


mai fie robi la domni straini. Adunandu-se
in gloate, s'au gatit s treaca la' cetatea Bal-

grad dupa arme i s'a pus in fruntea lor


Gheorghe Cripn. Iar Horia s'a' indreptat
in alte parti, la Abrud, ca s ridice 'acolo
alte sate.
StapAnirea ungureasca simtind ceva,

trimis noaptea slujbai i panduri in sat


la Curechi, unde erau poposite cetele lui
Crian. Acolo au lovit 'au calcat casa unde
hodinea Crian, 1-au prins i 1-au pus in
lanturi. Dar chemand el ajutor dela ai
cu glas mare, s'a sculat tabara Motilor i
a impresurat pe slujbai i pe panduri, sat.mandu-i.

Dela acest ceas in care s'a vrsat sAnge,


a purces razboiul cel 'de moarte intre urgisitul neam al Romanilor i grofii unguri.
Chiar de adouazi s'au ridicat spre cer v5.1vataile pojarului i s'a rumenit cerul in zarile muntilor. Unde au gsit Motii pe dontnii unguri in cuibul lor, i-au taiat fail cmwww.dacoromanica.ro

165

tare. Si pretutindeni unde au ajuns, au, darmat 5i au risipit vechile viespare 5i cetti
ale impildrii. Cu strigAte de groaza', CO

din Unguri au putut scapa cu fuga s'au

adunat la cettile Devei 5i Hunedoarei, intocmind oaste impotriva Romani lor. $i 'n
aceia5i vreme incep 5i ei a prinde cu arcanul Romnii pe unde-i gaseau, vmovati on
nevinovati, barbat, muiere ori prunc, 5i-i

judecau dupa a lor lege, osaridindu-i la


grele morti cu cazne.
Puhoiul _rascoalei lui Horia cre5tea in
vremea asta, .5i Ungurii nu-1 puteau opri.
Ei erau putini in tara, ca strAini ce se aflau,

iar ceilalti erau multi cat codrii.


Au pornit a trimite domnii unguri plangeri peste plngeri la Imparatul, ca sa sloboada o5tile imparate5ti, s vie sa frangd
rscoala. Dar gandul Imparatului nemtesc
era tainic. El dragoste mare pentru Unguri
n'avea. Si o5ti1e stteau neclintite la taberile lor.
Deci vazAnd aceasta grofii, 5i simtind ca
Imparatul cata Romanilor dreptatea lor cea
veche ca ba5tina5i, au intors lucrurile catra vic1e5ug. Si 'ndata au intocmit ei hrtii
minciunoase, 5'au batut bani de aur cu chipul lui Horia
5i au trimis aceste semne
la imparatie, aratand cu ele dovada cd Horia s'a rasculat 5i 'mpotriva Imparatului 5i
vrea sa se faca Craiu in Ardeal.
166

www.dacoromanica.ro

Minciuna sparge 5i casa' de piatra: a5a


au spus inteleptii de demult. A5a Imparatul

nemtesc n'ascultase jeluirile boierilor unguri, dar viclenia lor 5i minciuna 1-au induplecat. *'atuncea a dat cuvant catr mai
maii o5ti1or sa supule pe Romani cu. sabia,
dacd nu se supun de bund-voie.
Horia, Cri5an 5i C1o5ca i5i urrnau drumul dreptatii lor, asteptand mild dela
Dumnezeu 5i oranduire noua dela ImpAratul. Cand au vazut ca yin asupre, lor o5ti1e,

o clipa s'au oprit. Apoi intelegand ca la


imparatie nu mai pot avea nadejde, au ramas numai la Dumnezeu cu inima, 5'au stri-

gat ca nu se supun pain ce nu se va face


in tara lor dreptate, dandu-li-se slobozenie
deplina 5i pAmntul strdrno5esc.
A grait a5a. Horia:
Fara asta nu ma plec, 5i ma lupt pa.na
la moarte.

Era intr'o posomorit vreme de iarna.


Mi5candu-se o5ti1e, Motii au luptat cat, au
luptat, apoi au prins a! slabi. Unele cete s'au
imprA5tiat. Iar dela o vreme Horia, cu pu-

tini al lui, incepu a pribegi din munte in


munte, trudit, flamand 5i cu sufletul inveninat de amardciune.
Cei mari ai lumii 1-au lovit cu viclenie.
Dintre ai lui s'au gasit Iude care I-au vandut pentru arginti, ca pe Domnul Hristos.
Dupa risipa cetelor, Horia, numai cu
www.dacoromanica.ro

167

C1o5ca tovara5, se afla intr'o poiana, in


fund de munte. Sta la foc, subt cetina, rumegand negre ganduri. Nevasta 5i copilul
ii erau departe; 5i el se afla ca o flail gonit, fail adapost 5i hran. Era in vremea
sarbatorilor ierrni, in ziva a treia a Craciunului.

Acolo 1-au gdsit cei care-1 haituiau, adu5i de vanzatori. L-au prms, 1-au pus in
catu5e 5i 1-au dus, impreuna cu C1o5ca, la
cetatea Balgradului.
Cum a =fit Horia la Beilgrad.

De-atuncea, pra astazi, la 1814, sant


treizeci de ani. Eram copilandru cand am
auzit intaiu vorbindu-se, la noi acasa, despre chinurile 5i moartea lui Horia 5'a: lui
C1o5ca, la Balgrad. Maica mea, vaduva, sta-

tea singura la mo5ia noastra. De neamul


ei, mama mea era din Ardeal 5i-mi vorbea
ea mie ades despre rudele care i-au ramas
acolo 5i pe care nu le mai vazuse de indelungata vreme.
In acel an 1785, in sarbatorile sfin-

telor Pa5ti, a cazut la curtea noastra un


om strain, venit de departe. Dupa vorbd,
maica-mea indata 1-a cunoscut ca-i din
Tara Ardealului 5i 1-a primit cu bunItate.
gAzduindu-1 5i ospatandu-1.
los

www.dacoromanica.ro

Incepand a-1 intreba despre naprasnicele

intAmplari de care auzisem noi el se petrec peste munte, acel ont pribeag ne-a po
vestit intr'o sara cum s'au sculat Motii din
robie 5i cum a fost prins Horia.

Cu durere ne-a al-5= el toate cA.te s'au


intAmplat. Cum in ziva de 28 a lunei Fevruarie au scos cei man ai lumii pe Horia
pe C1o5ca la os5.nd. Si era adunat acolo, la Balgrad-cetate, popor mult, cA.ta
frunza 5i iarb1 Ungurii venisera cu bucurie, din zburdaciune; iar Romnii fuseseta
adu5i intre 5pangi, cu sila. $1 i-au scos in
vederea tuturor, sus pe pod, unde era a5ezata i roata de osAnda.

Si dup4 ce s'a cetit Mrtia mortii, iscIit chiar de mna Imparatului, a luat ca-

laul pe Clo 5ca, 1-a intins pe math.' 5i 1-a


zdrobit, dela picioare in sus.
Iar Horia sta neclintit, cu ochii indreptati spre Dumnezeu. In mintea lui se Ondea el la toate durerile i zbuciumele lui
pentru fratii lui 5i pentru dreptate, 5'acuma
vedea ce plata 11 a5teapta, sa fie chinuit pe
math.", ca un hot de drumul mare.
Precum au fost mucenicii munciti, rastigniti ori ar5i, rupti de vii oTi dati la fiare,
a5a a fost suferinta lui. Stia c Cri5an i5i
ridicase singur in inchisoare viata, iar pe
Clo5ca II vedea rupt i sAngerand chiar subt

ochii sai. $i dupa acest chin al sufletului,


www.dacoromanica.ro

109

a venit si vremea trupului. Cu fruntea senina, a pasit la cazn. $1 inainte de a-I lua
calaul, a cuvntat catra multime astfel:
Fratilor, eu mor pentru dreptatea noasued si pentru natie!
Iar cnd 1-au intins pe roat si-i rupeau
ciolanele, a mai avut putere sa strige:
Doamne! in mnile tale imi dau sufletul.

Asa ne spunea pribeagul acela din Ardeal ca a murit la Balgrad-cetate Horia;


si a fost cutremur mare in tot poporul pentru mucenicia lor.
Iar dupa aceia grofii iar au pus calcaiul
pe grumazul norodului si iar au ridicat asupra lui biciul. $i asa-i pang in zilele mele
si pand ce Dumnezeu va thridui altfel.

170

www.dacoromanica.ro

Ufa a coboril Drago,s-Vodli in Moldova.

Me acurna rndul sa vorbesc


despre Moldoveni.

Pevestesc batrmi 5'au 5i


scris in carti cum ca domnie
noua 5i sloboda in Moldova
a intemeiat Drago5-Voievod
din Maramure5. El avea acolo, subt stdOnirea Craiului unguresc, pamanturi multe 5i curti mari.

Dar nazuind sa fie el singur stapan 5i la


un loc numai cu cei dintr'un neam cu el,
a pornit cu toti ai lui curteni 5i osta5i 5i
a descalecat dincoace de munti. $'a zis:
Domnilor 5i fratilor, aicea vom intemeia
*i. cum cobora prin
noi taxa 5i domnie.
munti, vedea vai frumoase, 5i poieni in codri, 5i ape limpezi, 5i gasea sate cu bdtrne
a5ezari romne5ti.
Iar intr'un loc la vremea popasului arnie-

iata ca li se arata la o margine de


sihl o fiara sprintena, cu coama, 5i cu
zii,

www.dacoromanica.ro

171

coarne aduse ca luna cand e craiu nou.


Fiara aceasta, taur salbatic, traia pe-atunci

la noi in munti 5i se chema bour.


Cand a zarit Drago5-Voevod acel bour,

a dat semn, 5'a 5i incalecat cu tovar4ii;


au dat clrumul canilor 5'au prins g goni.
$'au gonit ei vreme mult, prin codri i
pe cursuri de ape, cat multi din vanatori
au ramas in urma cu caii truditi. Ci Drago5,
cu putini tovara5i, a tinut urma dupal cani,

pana ce bourul, vlguit, a stat la un mal


de apa, in asfintit de soare. Acolo Drago5
1-a strapuns cu sulita. Iar o catea', dintre
canii vanatori, cu numele Molda, cea care
era mai harnica i-i era mai draga. Voievodului, insetata fiMd tare, a but prea multa
apa 5i-a cazut moarta acolo, langa bour.
Spun batranii a de asta a numit Drago5Voda apa aceea Moldova,
a5a cum se
chiarna pan5. in zilele noastre. $i dela numele apei a dat nume i arii. Iar in locul
unde a cazut bourul, s'a intemeiat pe urrna
sat, cu numele Boureni, care se gse5te 5i
astazi, in tinutul Sucevei. Iar locului anumit, unde a fost strpunsa fiara, ii zic taranii 5'acuma Bourg. $i Drago5-Vocla, intemeind in acele locuri frumoasa domnie,

localnicii Domn, a a5ezat


scaun la Baia, subt munti. $'a pus sterna
trii cap de bour.
De atunci sant ani cinci-sute. $i de-acunoscandu-1

172

www.dacoromanica.ro

tunci, pana azi, tam aceasta, ca5i celelalte


tari romne5ti, n'a avut decat hodma vantului 5i lini5tea valurilor. Craiia ungureasca
de-oparte chema pe Voievod la ascultare,
pentruca ie5ise 'de subt maim. ei. Pe de alta
parte se scula 5i Craiul 1e5esc 5i voia sa
fie el mai mare peste Voievodul cel nou. Pe

lng asta se sculau Tatarii din pustie 5i


navaleau in prada, arzand satele 5i robind
oamenii. Cu toti ace5tia a avut a se lupta
Drago5 5i voievozii care au urmat in scaun
dupa dansul.

Pe urma s'au sculat mari 5i tali la Bizant imparatii turce5ti, 5'au intins 5'aceia
ghiara catra domniile romne5ti. i cu ace5-

tia au avut a1 lupta voievozii. S'a5a au stat


in zbucium 5i 'n furtun pamantenii 5i Dom-

nii lor sute de ani.


Cand a donznil in Moldova Alexandru-Vodli
cel-Bun

Dupa Drago5-Voievod, au urmat in scaun

alti Domni, care se gasesc pomeniti in letopisetele cele vechi. A fost 5i unul Roman-Voda, carele a intemeiat cetatea 5i targul Romanului; iar mormantul lui se gse5te la bisericea cea veche din Radauti.
Dup nestatornice 5i grele vremuri, a dat
Dumnezeu s se a5eze in domnia Moldovei,
www.dacoromanica.ro

173

in scaunul cel nou al Sucevei, AlexandruVoievod, caruia batrnii i-au zis Cel-Bun,
anul dela Hristos 1401.
Subt Alexandru-Voda, a fost un rastimp
de liniste si s'a asezat tara. Domnul) a randuit boierfile, si slujbele, si judecatile, si
ostirea. A asezat vami la hotare, a des-

chis drum cu pace negutatorilor din taxi


straine; si si-a intins stapnirea pana la
Marea, s'a dat drumul in cetatile Marii, la
Cetatea-Alba, si la Chi lia, corabiilor cu

rnarfuri. $'a fost bine, si pace, si bielsug


in tara, in anii lui. $i stiinct ca se afla in
Cetatea-Alba ingropate cinstitele oseminte
ale Sfntului Joan din Trapezunt, carele a

patimit s'a fost ucis in Cetatea-Alba de


pagni,

a poruncit Alexandru-Voievod sa

fie ridicate de acolo acele oseminte, si s


fie duse cu mare cinste in mitropolia dela
Suceava. Acolo se gasesc si astazi moastele Sfntului Ioan-cel-Nou din Trapezunt,
si la Sfntul Ion-de-vara vine lume de pe
lume s se inchine lor si sa le cinsteascd.
S'a ridicat Alexandru-Voievod si biserici,
intru lauda lui Dumnezeu; s'a cladit si manastirea cea frumoasa a: Bistritei, lAnga
Piatra, impresurnd-o cu zid tare si inzestrAnd-o cu averi si mosii.

Iar and stapanea el cu cinste si trie,

s'a stn.rnit la hotarul dintre Lesi si Nemti


razboiu mare. $i Craiul Lesilor isi daduse
174

www.dacoromanica.ro

o sora a lui dupa Alexandru-Voievod. $i


cumnat fiindu-i, i-a cerut lui Alexandru ajutor de oaste. $'a trimis Voda-Alexandru
ajutor craiului cinci sute de caldreti alesi,
subt ascultarea lui spatarul Coman. S'au
stabAtut acei calareti prin tara lesasc
s'au trecut hotarul la Nemti, pana subt o
cetate mare cu numele Marienburg, unde
stApaneau calugari cu randuiala ostasascd,
care erau foarte tari si viteji si ieseau la
razboiu clri, imbracati in fier din cap
pAri 'n picioare. Cu acestia se batea Craiul

Lesilor de mult vreme,

si

nu putea

sa-i dovedeasca. Caci ei ieseau cand si cand


din cetate i izbeau in oastea: craiului, p'a-

poi iar se trageau in cetate. Si nimica nu


le putea strica. Caci and ieseau, erau aparati de zale 5i fier; iar cand intrau, erau
aparati de ziduri.

5'asa, stand spatarul Coman i Moldovenii lui 5i privind la oastea aceea de calugari 5i vazandu-i cum bat razboiu, foarte

se mirau, caci veneau ca un val de fier


5i sabii. Numai cand se intarnpla de cadea unul de pe cal, apoi de jos nu se mai
putea scula, de greutatea ce avea pe el.

Deci fiind Moldovenii caldrime usoara,


numai cu coif 5i cu za de sarma, se gandeau ce vor putea face impotriva
Atunci a cugetat spatarul Coman la un mestesug de razboiu, 5'a cerut invoire dela
www.dacoromanica.ro

175

Craiul le5esc sa-1 lase sa faca el cum


5tie.

Iar cnd a venit vremea sa iasa iar ca


lugarit din cetate la razboiu, 5'au facut
naval, cararetii Moldoveni, dup porunca
spdtarului, intaiu s'au fcut a-i izbi, iar

cnd au fost aproape, au intors caii 5'au


pornit in fuga inapoi, risipindu-se. Crethnd calugrii ca Moldovenii fug inteadevar, s'au luat dupa ei sa-i taie, 5i s'au
risipit pana departe, in campie, alungAndu-i.

Atuncea, descalecnd pretutindeni Moldovenii au prins a sageta 5'a le junghia caii,

5i cei cdzuti nu se mai puteau scu,la,


5'au prins a5a foarte multi dintre dn5ii.
Iar Craiul 5i oastea' Le5ilor mult s'au mi .
rat de me5te5ugul Moldovenilor 5i i-au ras-

platit cu daruri 5i i-au trimes inapoi la incheierea razi)omlui cu scrisori de lauda.


A domnit peste tara Moldovei Alexandru-

Voievod-cel-Bun treizeci 5i unu de ani 5i


and i s'a implinit veleatul, a fost cu mare
cinste 5i jale ingropat la sfnta manstire
Bistrita unde 5i astazi i se vede mormAntul.

Despre urmasii lui Alexandru-Vodd.

Vai de tara cu neam nestatornic 5i cu


schimbari dese de Domni 1 Din acele grele

vremuri de dupa moartea lui AlexandruVoievod-cel-Bun au simtit Moldovenii ade176

www.dacoromanica.ro

varul acesta 5i de-atunci vai fi ramas inteleptul cuvant batranesc : Schimbarea


Domnilor bucuria nebunilor 1

Urma5ii lui Alexandru-Voda au prins a

se bate pentru domnie, a se prigoni 5'a


se Cala pe mormantul batranului. Si de
unde era statornicie 5i pace in tarl, 5i biel-

5ug, 5i voie-buna, s'a pornit o zarva, 5'o


imparechere de-a ajuns targ la mare scadere 5i risipa. Caci vecinii vazand ca nu
mai este stapan, ca o parte din popor trage
la dreapta 5i alt parte la stanga, au intrat
ei s faca randuiald. A5a s'au amestecat Le5ii 5i Ungurii in trebile Moldovenilor, iar a-

mestecul lor a fost cu multa sila, paguba


5i venin pentru saraca tard. Vazand 5i eratarii din pustie cum stau lucrurile, au prins
a navali 5i ei, cum le era obiceiul, in prada.
$'a fost astfel nestatornicie 5i durere in
Moldova cincisprezece ani. Unul din vremelnicii domni5ori a pierit de jungher; al-

tuia i-a ars calaul ochii din porunca frateased. Iar pe unul Hogdan-Voievod 1-a rapus cu sabia intr'o noapte, la: 0 nunta, Petru-Aron. S'ace5tia erau frati 5i feciori ai
batra.nului Alexandru-Voda.
S'a intamplat ca Bogdan-Voievod cel ucis

sa aiba un fecior cu numele Stefan, care

a jurat sa n'aiba hodina pana ce nu va'

razbuna aceasta fapta mi5e1nica. Era acest


nepot al raposatului Voievod Alexandru un
M. Sadoveanu

Morin:rue

Tu.

www.dacoromanica.ro

177

om aprig, insa i foarte intelept. $1 de mult


vedea el cu durere zbuciumul tarii i cugeta

s'o aeze i s'o rAnduiasca iar. Pribegind

cu tovaraii lui in Tara munteneasca la


Vlad-Vod Tepe5, s'a intors de acolo cu
ajutor de oaste, .s'a biruit pe Petru-Aron.
$1 ajungand la portile Sucevei, i-au e.sit intu intAmpinare Mitropolitul i poporul, i
la locul carele se chiama Direptate 1-au cunoscut toti stapAn i voievod al Moldovei.

Cdnd s'a suit in scaunul Moldovei 5telanVoievod cel Mare.


Dupa cincisprezece ani de tulburri, a cunoscut tara stapan.

Este lucru lesne de inteles cd nici vecinii, Le 5ii i Ungurii, nici dorrmiwrii pri-

begi nu s'au 1ini5tit dinteodat, dupa ce


tara a ales Domn nou. Ei socoteau ca tulburrile i risipele, navalirile i rzboaiele
vor merge inainte. Ins nu-I cunoteau pe
$tefan-Voda.

Cum insa au nazuit sa calce iar hotatul


moldovenesc, 1-au cunoscut. Caci aprig ca
furtuna, $tefan-Voievod i-a izbit i i-a amestecat cu pulberile.
Atuncea au stat 'au cugetat altfel: sa-1
surpe prin viclenie, s rscoale boerii i norodul i s faca vrajba. $tefan-Voievod insa
178

www.dacoromanica.ro

nu dormea. $i bratul lui a cazut atata de


infrico5at in cei vicleni, incAt nimeni n'a
mai cutezat vreodat s ridice fruntea linpotrivd-i.

Letopisetele batrne5ti arata atatea fapte


mari 5i stra5nice ale lui $tefan-Voievod, ata,

tea razboaie cu izbanda, 5'atata inteleapta


cumpanire in toate ale lui, incAt se vede ca.
asemenea Domn nu s'arata la un neam de-

ck atunci and Dumnezeu 5i-a intors catra


el mila.
Spun ca $tefan-Voievod era om mArunt la
stat, iute la cautaturd, aprig la mnie, viteaz
mare la razboiu, insa 5i foarte chibzuit, biruind pe neprietinii lui nu numai cu o5ti1e,

cu intelept me5te5ug. Patruzeci 5i


5apte de ani a domnit el asupra tarii Moldovei, largindu-i hotarele, a5ezand lege 5i
ci 5i

putere pe acest parnant. Caci in vremea


lui s'a rAdicat ca vrtejul la Bizant Mahomed Imparatul turcesc, 5'a batut cetatea Bizantului 5i 5i-a a5ezat acolo domnia. $i o5-

tile lui ca apele fail stavila au naboit catra asfintit, biruind neamurile 5i arnenintnd pe toti craii cre5tinattii. $i in aceast

mare cre5tere a Turcilor, in vremea and


erau ei mai tari 5i bateau toatei o5tile crai-

lor, a vrut Dumnezeu sa fie la Moldova


sabia lui $tefan-Voda. Zeci de ani a stat
el impotriva paganilor, biruindu-i de multe
ori 5i tinandu-i la Dunare. D'aca n'ar fi
www.dacoromanica.ro

179

fost el 5i razbeau Turcii atunci, in fierbinteala dintaiu, cine 5tie ce pieire a cre5tinilor
ar fi fost. A5a $tefan-Voda, stapan peste

o tara mica, dar avand dela! Dumnezeu


o minte mare 5i vrednicie fara sam5n, 'singur i-a batut i i-a stpanit in 'sala5ele lor.
A5a de mare uimire a fost in lume pentru
aceste razboaie ale lui, incat faima a ajuns
in departate hotare, 'Ana In tara persieneasca in rasarit, iar catra apus pana la, Vene-

tia 5i la Roma, unde patriarhul cel mare


catolic, carele se chiama papa, 1-a scris in
carte aurit 5i 1-a numit sabia cre5tinatatii.
$i-i pomeneau noroadele numele ca unui
arhanghel.

In vremea cat a stapanit el cu tarie


dreptate, nadejdea fiindu-i numai la Acela
care tine lumile in degetul sau cel mic, dupa
fiecare batalie inalta ale & biserica intru
slava lui Hristos. Peste patruzeci de biserici 5i manastiri au ramas din vremea lui,
cladite de me5teri buni, frumos zugravite
5i bine inzestrate. Pe ori si ce drumuri ai
umbla in tara Moldovei, dai de vechile ctitoni ale lui $tefan-Voda.

$i cetati a ridicat la hotare pentru

a-

pararea tarii. $i cetatile vechi le-a intarit


5i le-a sporit. $i la toate avea parcalabi 5i
oaste: la Ismail, la Cetatea-Alba 5i la Chilia, la Soroca, la Hotin 5i la Craciuna. $'ayea 5i in inima tarii cetati: la Roman, la
180

www.dacoromanica.ro

Neamt, la Orheiu si la Suceava. $i oastea


lui era impartit pe steaguri, cu capitani si
hotnogi. $i avea calarime domneasca, cu

coif si zale. $i alta calarime, foarte tare

si iute la rzboiu, din Tara de jos: dela Mxlad si dela Tigheciu, si dela Lapusna si dela
Orheiu si Soroc,a, unde fiecare om in pu-

tere tinea calul si sabia gata intru slujba


Domnului. 5'aveau tocmeall la razboiu si
gloatele, adeca oamenii de rand, care ye-

neau pe jos, cu suliti si arcuri, cu ghioaga si


coas, cum erau armele pe vremea, aceea.

$i and se arata primejdie la un hotar,

apoi strjile, cum era rnduiala: domheasca,

indat aprindeau focuri mati; si alte straji


asezate pe culmi si dealuri dadegu semn
spre Suceava aprinzand si ele focuri; si astfel de pe deal pe deal ajungeg in scurt semnul. de cumpana pana la Domnie. $i indat
capiteniile, dupa porunca, trimeteau de sarg

olacari sa cheme tara la razboiu. $i iesea


toata ostea dupa imparteala; ei, la locurile
hotarite,
si venind si $tefan-Voda, toate
erau gata la vreme impotriva dusmanilor.

Iar dupa' ce trecea furtuna si se isprayea razboiul, $tefan-Voievod cinstea pe cei

vrednici si viteji si le daruia ocini in locurile goale. $'asa s'au asezat dela StefanVoda ostenii lui pe mosiile tarii. $i urmasii
acelor osteni sant razesii si mazalii din zilele noastre.
www.dacoromanica.ro

181

Cinste i statornicie era intru toate. $i

dreptate pentru toata lumea.

$i tara era bogata in vite. Erau cai frumo5i i iuti, despre care tocrnai 13 Persieni
se tia, caci aveau ei o zicala: Agem dilberi
adica: Frubogdam barghiri mehurdir,

mos lucru flacu persian pe cal moldovenesc. Si livezi multe, i prisaci se aflau in
tank'. $1 veneau negustori i meteri tocrnai
dela Venetia i dela Genova-cetate; i cora-

bii de-acolo soseau cu mrfuri la cetatile


Marii. $i vamile erau drepte, i drumurile
linitite. Caci orice om rau se arata, ori la
drumul mare hotind ori impotriva domniei
uneltind, ori pe oameni de treaba inelAnd,

ii gasea sfaritul subt sabie. $i niciodata


$tefan-Voda nu i-a induplecat inima pentru
rai. Caci la aceasta el avea un cuvant mare
zicand: Randuiala i cinstea snt aria Tarii.

Despre rdzboiul cu Matias-Craiu.


Domnia, $tefan-Voda i-a inceput-o la anul dela Hristos 1457.

Vreme de zece ani au cunoscut duFnanii puterea bratu.lui sau iar prietinii lumina mintii sale. $i de die ori au cercat
cei cu ganduri strambe sal-1 surpe i s
strice tara i-au gasit mormant in pamantul
Moldovei.
182

www.dacoromanica.ro

Iar in al zecelea an al domniei lui $tefan-Voda, s'a sculat cu mai-lie 5i cu mare


oaste Matia5, Craiul unguresc, punand pricina multe nacazuri 5i vicle5uguri pe care
le-ar fi facut Moldovenii in tara Ardealului. $i treand Matia5-Craiu muntii cu oaste
5i

cu Petru-Aron, cel ce ucisese pe ta-

tal hii $tefan-Vodal, a fcut destula rautate


5'a dat foc targului Trotu5, Bacaului 5i Rornanului. $i pe uncle ajungea, strigau craini-

cii lui ca din acea clipa el este Domn 5i


stapAn peste tara Moldovei, 5i va pune vechil la Suceava pe Petru-Aron.
Ci $tefan-Voievod i5i strAnsese o5tile in
preajma Sucevii, 5i a5tepta vreme potrivita
ca sa plateasca du5manu1ui dupa faptl. Mateia5-Craiu, punand la cale tara, 51-a oprit
o5ti1e in popas la targul Baei. $i fiind vremea Craciunului catolicilor, Matia5-Corvin
a poruncit sa' se faca o5ti1or mare ospat 5'au
inchinat apiteniile 5i boierii unguri, la acel

ospat, multe pocaluri pentru cuprinderea


Moldovei 5i ca'derea lui $tefan.
Iar and era petrecerea lor mai frumoasa,
in puterea nopt-ii, deodata au izbucnit, ca
trambita judecatii din urrna, surlele lui $tefan-Voda. $i oastea moldoveneasca, randuitI

in palcuri, a izbit prin intuneric tabara


lui Craiu 5'a intrat in ea' cu sabia. 5'atata
invalma5a1a

5i groaza a fost, inat in-

su5i Matia5-Craiu n'a' 5tiut ce sa mai faca


www.dacoromanica.ro

183

5'a nazuit a fugi, ca sa-5i scape zilele. $i


'Ana ce-a apucat el a se imbraca in straie
de o5tean prost, capitanii lui tineau piept
cu trie la navala Moldovenilor. Multi o-teni i multe capitenii ungure5ti au pierit
atunci. Iar Matia5-Craiu abia a putut scapa,
crestat i sagetat, 5'a ratacit prin munti,

erau sal taie taranii cu topoarele, 5'a cazut in genunchi 5'a multamit Maicii-Domnu-

lui and a scapat cu zile 5'a putut ajunge


la tara Ardealului. Iar la Baia a fost a5a de
cumplit macel, incAt putina oaste a scapat
cu zile. $i Inca i pe aceia o tot alungau
Moldovenii prin codri 5i munti, vannd-o.
Iar $tefan-Voda, netinndu-se multamit

cu atAta, a intrat cu oastea in olatul lui


Craiu 5'a facut 5i el stricdciune 5i nelini5te in hotarul lui, in secuime, 5'aco1o, cu
me5te5ug, a prins pe Petru-Aron i 1-a fa-

iat, ca sa-i plateasca fapta

sa curme

samnta zAzaniilor pentru scaunul Moldovei.

IntelegAnd Matia5-Craiu c sabia lui Ste-

fan-Voda are taiu5 ager, a cautat mai degraba la pace, 5'a trimes solii, 5i s'au impacat. $i i-a daruit Craiul lui Stefan-Voda
de veci doua cetati in tara Ardealului cu
numele Ciceiul 5i Cetatea-de-Balta. $i s'au
inteles sa-5i puie o5ti1e 5i sabiile mai bine
impotriva pagnilor, deal s se sAngereze
cre5tin pe cre5tin.
184

www.dacoromanica.ro

Cdnd au neivcilil Tdiarii.

Dupa doi ani, Tatarii cei din pustie au


facut navala mare asupra Apusului s'au
venit si asupra Moldovei, cu Mamac-han.

$i s'au vrsat ca un puhoiu in pradd intre Nistru si Prut. $i tocmindu-si 5tefanVoda' caldrimea, i-a lovit s'a inceput a-i
sparge. $i gonindu-i, a ajuns grosul tta-

rimii la Lipnic, si la Soroca. $i cumplit i-a:


batut si i-a spArcuit, s'a prins si pe feciorul
hanului. $i cti lupi de acestia ai pustiei a

prins, pe toti i-a pus subt sabie; si n'a

crutat nici pe feciorul lui Mamac-han. 5'a


ajuns vestea mortilor pana la Chipcia'c in
seraiuri, s'au inteles Nohaii ca la Moldova
este stapan; si s'au infricosat.
Despre rdzboiul cu Turcii la Racova ci
die rdzboale.

A mai avut apoi Stefan-Voievod si alte


razboaie cu noroc. $i dupla, izbAnzi ddea

lauda lui numnezeu, zidmd intru cinstea


sa frumoase biserici. Asa pe locul biruintii
impotriva lui Mateias-Craiu a rldicat Biserica-Alba. $i pentru pomenirea stramosilor, cu multe petreceri si mare slava, a pus
temelia manastirei dela Patna. Acolo spun

batrnii c a fost intrecere cu arcul. 5'au


www.dacoromanica.ro

1s3

aruncat sageti curtenii, i copiii de casa i


alti ostai. Si unde a cazut sgeata lui Voda

acolo s'a aezat piatra altarului. $'a adus


meteri mari din cetatile Frncilor, ca sa
impodobeasca i s infloreasca acea santa
manastire.

Iar and a fost anul dela Hristos 1475,


cu mare urgie a pornit asupra Moldovei
Mahomed Sultanul. Caci toate tarile cretine din calea lui cuprinzand, Moldova sta
Inca sloboda i-i era ca un ghimpe in coasta.
Deci hotarind sa darame pe Stefan-Vod i

sa cake Moldova in copitele cailor, a impins in Tara-de-jos oaste multd i tate,


o suta douazeci de mii.
Era in vremea sal-bawl-nor de iarna, i
Domnul nu petrecea in cetatea lui dela Suceava dupa datinele batra'neti, ci facea pregatire impotriva puholului: ii tocmea oas-

tea i repezea porunci pArcalabilor i capitanilor de rdzei din cuprinsul tarii.

Aa, cu oastea gata, patruzeci de mii i


cu putintel ajutor dela Ungur i dela Leah,

Stefan-Voda a ieit in calea paganilor in


sus de Vasluiu, la un loc carele se chiama
Podul-Inalt.

$i era in anul acela o iarna goala. Iar

dupa porunca lui Voda tot norodul din calea Turcilor se trasese spre munte, prjolind ierburile i nutretutile i otrvind fantanile. Aa incat caii cei gingai ai Turcilor
186

www.dacoromanica.ro

trecusera ca printfo pustie dela Durarea


pan la Vasluiu si slbisera foarte. Stig aceasta Stefan-Voda, prin iscoadele sale.
Si a patra zi dupa. Boboteaza, stand Turcii in tabara langa Podul-Inalt, a dat Dum-

nezeu o negura groasa, s'o tai cu cutitul,


cum spun taranii. Iar Stefan-Voda, pe langa

acest ajutor de sus, bizuindu-se pe mintea

lui se pe vrednicia ostasilor, a trimes cu


mare fereall in spatele ordiilor turcesti, in
lunca Barladului, oamerni anume, care s
sloboada chemari de razboiu din trambiti si
buciume.

Cum statea tabara turcea:sca asteptand,


iata izbucneste mare sunet de razboiu in
lunca Barladului. Socotind ca oasteg lui
Stefan-Voda dintr'acolo vine, tot puhoiul
de pagani intr'acolo se intoarce si da," de
mlastina, de apa si de zavoiu des ca peria. Atunci, prin negura, prinde a se imbulzi, sfarmand si tind lunca, sa treac
la zvonul cel de razboiu. CAlaretii si gloatele amestecandu-se si pustile cele mari

intepenindu-se in mocirla, toti au prins a


racni fr'a se intelege, a chema fara sa
s'auda,
si and era mai mare amestecul
si neornduiala, a cazut si Stefan-Vodl ca
un trasnet asupra lor.
Loviti astfel in spate, crezand ca au
oaste si 'n fat, inglodati in mocirla, amestecati in negura de iarna, Turcii n'au mai
www.dacoromanica.ro

187

tiut pe ce lume se afl 'au prins a se


taia intre sine 'a nazui cu groaza spre
scapare.

Atuncea multa oaste turceasca a pierit;


au lasat putile cele mari i peste o suta
de steaguri in mnile Moldovenilor. Care
au scapat de coase, de sabii i de sageti,
s'au rapustit in fuga in jos de Podul-Inalt,
prin paduri, pana ce-au rzbit la apa Smilei, in Tinutul Tutovei. Acolo au inaltat ru-

gaciune in limba lor lui Dumnezeu, multamiti c'au scapat, i s'au uitat cu spaima
unii la altii i s'au vazut foarte putini.
Ci Stefan-Voda nu sta. LuAndu-i din urma

cu calarimea, ca vAnatorul fiara, i-a ajuns


i i-a izbit iar i i-a dus aa batndu-i i

taindu-i 'Ana ce i-a trecut Siretul la Ionaseti, intr'un loc care i 'n zilele mele se
chiama Vadul-Turcilor. Acolo, la movila

cea mare a Tecuciului, a descalecat 'a


poposit trei zile.

Dar in a treia zi iata ca-i vine de sArg


vestea dela staretii din cetatea Craciuna
ea a ieit la razboiu impotriv i RaduVoda din tara munteneascd. Intristndu-se
pentfu acest razboiu dela frati, tot din; porunca Sultanului purces, pe loc a trimis olacari s intoarca cotile care goneau pe Turci.
$i thdicndu-se in scari cu mnie, dupa' ce
i-au sosit 4:3ti1e, a trecut Siretul 'a intAmpinat pe Radu in sus de Tamnic,, sfarman.
188

www.dacoromanica.ro

du-i oastea 5i alungandu-1. Atuncea a a5ezat $tefan-Voda hotar apa Milcovului, intre
Tara moldoveneasca 5i cea m'unteneasca.
Dupa aceasta a doua biruinta, s'a intors
$tefan-Voda la Vasluiu, unde a randuit prazile de batalie 5'a impartit dregatorii 5i mo-

5ii la o5teni. Intru multamirea a doua izbanzi cu noroc, a mai hotarit sa zideasca

biserica de piatra in tArg la Vasluiu 5i


curti domne5ti.

Dar scurta tare i-a fost hodina, caci,


dupa putine zile, iata ii yin in goana urnblatorii de Soroca, vestindu-1 ca au trecut
Nistrul 5i prada tara Cazacii cu hatmanii
lor Loboda 5i Nalivaico.
S'atunci, chiar in acela ceas, cum erau ca-

laretii de Soroca inca in fata lui, cu cu5mele in mAna, a strigat $tefan-Voda s se


dea veste la calArime.
A graft el catra Soroceni: Pe neprietini
eu ii bat preste falci 5i-i amestec cu tarAna
pe care au calcat-o 1

$i adunAnd calarimea pe care o avea la


Vasluiu, s'a 5i repezit intru intAmpinarea
Cazacilor. I-a gsit pe apa Rautului, 115chirati in prada. $i sporindu-5i oastea cu
vestitii Codreni dela Tigheciu, a izbit noaptea pe Cazaci, far veste, la Grumaze5ti, 5i
i-a zdrobit.
Acolo la Grumaze5ti a prins pe Nalivaico
5i 1-a judecat cu sabia. Iar Lobod5; 5i cu o
www.dacoromanica.ro

189

saml de Cazaci, cati scapasera alungati din

urma, au dat s treacd Nistrul pe ghiata


si foarte multi s'au inecat. A pierit in Nistru

atuncea s'un polcovnic cazacesc anume


Jura, si pana astazi se pomeneste locul
acela, de-i zic Moldovenii Vadul-Jurai.

Dupa aceasta a treia' izbAnda, s'a dus


$tefan-Voievod la Iasi, unde, intru lauda
Domnului, care i-a fost ajutor, a! inceput
a zidi biserica sfantului Neculai cel domnesc.- Dupd care, cu mare pohfala, a! mers

la scaunul lui din Suceava, unde i-a iesit


inainte Mitropolitul, cu sfnta evanghelie,
cu preoti si popor, ca inaintea unui imparat biruitor de limbi pagne.
Despre rdzboiul cel mare cu MahomedSultan la Valea-Albd.

Ca pe aripi de \rant s'a dus vestea' biruintii lui $tefan-Vodd impotriva Turcilor
pana in deprtate tarmuri, la toate neamurile; si toti foarte se mirau de strlsnicia

Domnului si poporului. $i inteleptii acelor

vremuri cugetau si spuneau ca a iesit la


Moldova sabia lui Dumnezeu si acesta este
semn ca. trebuie s se adune craii crestinl-

tatii laolalta subt o minte ascutit si subt


un brat tare cum demult n'a mai fost pe
lume.
190

www.dacoromanica.ro

Daca s'ar fi fcut a5a, bine ar fi fost

pentru noroadele lui Hristos. Ci in lumea


aceasta nu biruie5te adese dreapta judecata; 5i zavistia strica cele mai bune randuieli. Nu puteau craii lumii sa-1 socoata
pe Stefan-Voievod mai mare deck ei. De
aceea fiecare s'a tinut semet 5i singur in
hotarul lui, pe $tefan-Voda 1-au ldsat in
bAtaia furtunii 5i n'au voit a'. intelege ca el

ar putea fi izbavitorul cre5tinatatli impotriva paginilor.


Deci Mahomet-Sultan, cel ce calcase atAtea tali, 5i bAtuse atAtia cra'i, 5i supusese
atAtea noroade, rozandu-5i barba de ciudd
ca-i sfarmase $tefan-Vodd o5ti1e, a dat
strigat de s'au cutremurat ordille, 5'a poruncit sa se strAng toate o5ti1e imprtiei
5i sa se tocmeasca de razboiu cum n'a mai
fost ; caci va merge el singur s pedepseasca Moldova.
$i s'au strAns o5n1e cAta frunza 5i iarbd,
5i caii, 5i camilele, 5i pu5ti1e; 5i nu se vedea capAtul o5ti1or nici inteo parte, ca erau
ca apa marii. S'au pornit cu Mahomet-Sul-

tan-batranul in vara atului dela Hristos


1476. $i pe mare veneau corabille cu hrana,
cu me5teri 5i cu poduri umblatoare. $i cAnd

au auzit de aceasta, toti neprietinii lui $tefan-Voda au rAdicat capetele ca 5erpii, iar
craii au zAmbit cugetAnd la slava 5i la faima
lui $tefan-Voievod, care va pieri ca: fumul.
www.dacoromanica.ro

191

Iar 5tefan-Voievod, cu pamntenii lui,


far nici un ajutor de nicaieri si numai; la
Dumnezeu-unul nadajduind, astepta viforul.
Casi Decebel-Craiu din zile vechi, $tefan-

Voda cugeta mai bine s piar cu cinste,


deck sa-si piece grumazul in robie.
A dat Dumnezeu s'a intrat MahometSultan in Moldova. 5'a calcat Tara-de-Jos
cu ostile lui, s'a gsit-o pustie, caci, dupa
porunca lui Voda, norodul se bejenise la
munte. 5i umbland sa gseasca. pe 5tefanVoievodsi oastea lui, a tot mers, ca puhoiul,
pana ce-au ajuns la locul carele se chiming
Razboieni, in tinutul Neamt-. Afland din iscoade cal acolo, in codru, s'ar fi tinand oastea moldoveneasca, a poruncit Mahomet-

Sultan sa pseasca ordiile inainte si sa


izbeasca cu tarie.

Asa de multi erau paganii, incat au cuprins ca un voloc codrii. $i ienicerii au rzbit la intariturile Moldovenilor. $'au ince .
put a bate pustile de se cutremura parnan-

tul. Iar Moldovenii stteau ca leii, si nu-i


puteau cuprinde Turcii. $i erau de fiecare
ostas al Moldovei zece pAgani. $i cand cadeau un rand de pagani, nvaleau altii. Si
s'a btut 5tefan-Voda cu oastea lui acolo, la
Rzboieni, ziva toata. $i multi boieri viteji
si vrednici osteni au cazut luptand. Iar 'cei

care au ramas, arid a dat Dumnewu pamantului noapte, au lsat in jos sabiile
192

www.dacoromanica.ro

cruOte de sAnge, fiindu-le amortite bratele.

Si privind 5tefan-Voda cu amar la floarea

ostilor lui, cazuta acolo, a dat porunca ce-

lor ram* sa se traga pe poteci in lo-

curi stiute. Iar Turcii, noaptea, n'au cutezat

a se lua dupa ei.

Spun batrnii c in noaptea aceea, in

zori de ziva, s fi nemerit $tefan-Voda la


Cetatea Neamtului, unde erau maica si sotia lui. 5i intelegand maica lui 5tefati-Voda
ca in sufletul lui ar fi intrat indoiala, i-a
spus vorbe de imbarbatare. 5i $tefan-Voda

nici nu s'a mai oprit la cetate, ci strAngAndu-si credinciosii, a mai adunat i alte
cete de munteni s'a buciumat in toate vaile

sa se scoale toata suflarea. $i chiar de a

douazi a inceput a hartui pe Turci cu iscusint. Ii lovea cnd erau la hodina, in puterea noptii; spArcuia cetele care ieseau in

prada; dadea foc padurilor din preajma


lor; s'asai bateau Moldovenii pe pagani
irnpungeau, incat a dat Manelinisteau,

hornet-Sultan indarat. 5'a mai inceput in


ordii si boliste, de piereau Turcii, s'au prins
a cadea caii. 5i la fiecare ap podurile stricate. $i la fiecare popos de noapte zvoana

5i btlie. A intrat dela o vreme in oastea


turceasca mare groaza, Ca nici-unul n'are s
ias din parnantul Moldovei. $i MahometSultan a inteles c nu rnai are, chip sa." cuM, Sadoveanu.

xs.
www.dacoromanica.ro

Mormiite,

193

prinda tara lui $tefan-Voda. $i s'a grabit


sa ias la Dundrea si sa treaca la imparatia lui, lsInd osteni morti pe toate drumurile, ca oaia care umbla prin spini prapdindu-si lana.

Asa a ramas $tefan-Voevod neclintit in


puterea sa. Iar dui:a ce tara s'a linistit
si i s'au tamaduit ranile, a venit $tefan-Voievod cu curtea lui la Razboieni, s'a multdmit

cu umilinta lui Dumnezeu, si cu jale a


strns osemintele vitejilor si peste ele a
cldit lams sant.

At 'Lea oase ale pmantenilor si pagAni-

lor s'au vdzut in locul bataliei, inat era


alb cuprinsul, ca de var. $i de-atunci i-a
ramas numele pana azi Valea-Alba.

Despre rdzboiul cu Olbriht-Craiu.


Din aceasta vreme, al douazecilea an al
domniei lui, au inteles desavarsit neprietinii lui $tefan-Voda c sabia lui este nebiruita. $i 1-au lasat mult vreme in pace.
$1 s'a tocmit si cu sultanul. Si statea tare
in scaunul lui, la Suceava, impartind dreptate in tara Moldovei. $i era in vremea lui
bielsug si bund-randuiala. $i mesteri iscusiti cladeau biserici si manastiri intru lauda
lui Dumnezeu. $i se intemeiau sate noul 5i
se umplea tara de oameni. Iar arid isi mai
194

www.dacoromanica.ro

aduceau aminte Tatarii de drumurile vechi, gaseau cetati i Wi nebiruite. Si

daca mai cerca vre-un nepriceput sa


intre in tara cu ajutor dela Ungur sau
dela Leah, inapoi nu i se mai intorcea deck numele.
A5a a ajuns $tefan-Voda vren-lea de-i
ziceau $tefan-Voevod cel Batran. $'un na-

caz singur avea in viata lui: cl din raz-

boiul din tinereta asupra cetatii Chilia, ii


ramasese o rana de glont la un picior, care
nu se mai inchidea. $'acel picior cu fantnita il nacajea, caci nu putea sta mult
calare pe cal, cum era obiceiul lui.
Murind in Lehia craiul cel batran, a venit in locul sau craiu Canal- i zburdatic cu
numele Olbriht. -$i nepricepand el bine ce

s'a intamplat in trecute vremi i cine este


$tefan, s'a sfatuit cu un frate al sau, craiu
la tara ungureasca, s bata Moldova cu o-tile din doua. p4rti i s'o supuie.

I-au spus atunci sfetnicii cei batrani c


asta nu se poate face u$or i-i lucru cu
primejdie. Caci ziceau ei: Domnul Moldovei e viteaz vechiu 5i minte agera. Auzind asta, Olbriht-Craiu a zambit 'a raspuns: Viteaz sant 5i eu 5i pot fi cu minte
mai multl
Drept aceia, a trimis soli la $tefan-Voda
5i i-a spus ca el, craiul, se gaitete cu oaste
impotriva Turcilor, 5i tare bine i-ar parea
www.dacoromanica.ro

195

sa. mearga 5i Moldova impotriva necredincioilor.

A dat 5tefan-Voievod raspuns ca va

merge impotriva necredincioilor, cu fratii


cretini.

Iar Olbriht-Craiu si-a pornit otile. Dar


in loc s le porneasca asupra olatului turcesc, le-a indreptat spre Moldova.
S'a facut 5tefan-Vocla a nu intelege, i a
trimes soli la craiu sa-i spue care sant
drumurile la Turci; iar el ii pregatea oastea. 5'a venit Olbriht-Craiu, cu mate oaste,
asupra Sucevei, 'a batut cetatea i nu a
putut-o cuprinde; i arid a inceput a-I impunge 5tefan-Voda, a dat indarat.
5i fiind vreme de toamn, cu frig i cu
()mat timpuriu, umbla cu multa greutate
oastea lui Craiu. 5'avea a trece prin codrii dela Cozmin, in partile Rucovinei. 'acolo, in acel codru, a lovit 5tefan-Voievod

oastea lui Olbriht-Cram. Caci din vreme


fiind tliati copacii de Moldoveni, i inti-

nati in picioare, and a intrat oastea Leilor in codru, c:,teni anume pui au pravalit copacii inchizand potecile i drumurile. 5i cetele lui 5tefan-Voda lovind, cran-

cena moarte au facut intre Lei., invalmindu-i i zdrobindu-i. Chiar 5i Craiul 01briht, cai Matia Corvin odinioara, era sa
piara de sabia moldovenea'sca. Cu cranceng si1int4 i c4 mare moarte i jerta a
290

www.dacoromanica.ro

credinciosilor lui a scapat, fugind la vadurile Prutului si trecnd apoi in tara lui.

Acest razboiu a fost in al patruzecilea


an al domniei lui 5tefan-Voda. Si fiind el
plin de mnie pentru viclenia Lesilor, a
poruncit sa-i aduca pe cei prinsi in bAtalic,

s'acele mii de robi le-a pus s trag la

pluguri. $'au arat asa cmpitle din preajma


bataliei, s'au samanat ghinda, ca sa creasra
codru de stejar, sa fie pomenire urmasilor
si umbra mortilor.
Despre moartea lui 5tefan-Vocla.

Ca s plateasca fapta lui Craiu-Olbriht,


5tefan-Vod a intrat cu razboiu si cu urgie in tara leseascd, s'a mers pang la cetatea Premisla, batand-o; pe urma a tras hotar nou in tara Pocutiei s'a stapanit PocuOa. $i desi era $tefan-Voda batran, a fcut
acest rdzboiu ca furtuna de iute. $i fiindu-i
piciorul bolnav si neputand incaleca, si fiind
vreme de iarna, umbla in sanie in fruntea
ostilor. $i era nedomolit si tare, de-1 priveau cutremurndu-se capitanii si boerii cei
tineri. Iar cei batrni demult il cunosteau
$i Lesii nu puteau sta inaintea sabiei lui si-i
spuneau: leul cel bateau dela Moldova.
$i s'a fa:cut dupa aceea pace. 5'a scris-o
batrAnul $tefan-Voievod cu varful sabiei
www.dacoromanica.ro

197

sale. $i-i veneau solii dela neamuri in cetatea lui dela Suceava si el le primea in
Alt de aur, intru toat slava si stralucirea
lui.

Iar dud a venit vremea 5i i s'a plinit


veleatul, dupa, patruzeci 5i sapte ani de
stapanire, la anul dela Hristos 1504, zina
de 2 Iu lie. a chemat la sine pe feciorul
say Bogdan-Voevod si 1-a randuit sa-i fie
urma5. $i i-a dat a'stfel sfat, zicand: Fiule
al meu Bbgdane, eu mi-am implinit anii
5i-mi plec fruntea la porunca lui Duninezeu. Cat am trait, am slujit cu cmste

Tara, 5i sabia aceasta a lucit in patru vanturi. In tall am facut pace 5i pe dusmani
i-am alinat. Iar din toate incercarile pe
care mi le-a trimes Dumnezeu, am inteles

ca fratii nostri crestini sant mai plini de


zavistie 5i de necredint. Iar Turcul, nacar
ca-i pagan, isi tine cuvantul dat. Deci, fiul
meu, dup ce vei lua domnia, inching tara
Turcilor, cu randuial, ca sa te apere impo-

triva altora si sa nu se atinga de legea

si intocmirea noastra cea veche. Acum


imparatia Turcilor e in crestere. $i impo-

triva lor nu va fi craiu cre sa stea. Iar


cand Domnul le va hotari caderea si-i va
intoarce iar de unde au purces, se va mi-

lostivi 5i asupra Mosiei mele 5i a poporului


meu... Tu sd urmezi dupl acest cuvant.
$tefan-Voievod graia astfel pe patul mor198

www.dacoromanica.ro

in pridvorul palatului, avand in jurul


sail pe Doamn, pe boieri, pe mitropoht
si pe vladici. $i 'n jurul curtii se stransese
tii,

norodul si tacea cu jale. $i toti simteau ca.'

vine ceas mare si greu pentru Moldova,


and ingerul mort-ii va lua sufletul cel nedomolit.

Gasitu-s'au in acel ceas de amaraciune


aliva boieri, care si-au adus aminte de vechile zavistii si tulburari si, inchipuindu-si
ca. $tefan-Voda nu mai este, vorbeau de
alt Domn, impotrivindu-se a cunoaste pe
Bogdan. Simtind batranul Stefan-Voda frea-

mat in juru-i, a ridicat fruntea, si-a) intors


ochii s'a inteles. $i cercetand, a poruncit
sa4' i se aduca acolo subt pridvor acei boieri;

si dupl ce i-a mustrat pentru dihonie, le-a


hotarit caderea capetelor subt sabie. $i cu

ochii incruntati si strasnici a murit si cu


sufletul phn de amaraciune, intelegand ca
asa va fi scrisa Moldovei in veac: sa traiasca in vrajba si zavistia boierilor.

Iar and a fost de-a facut pace Dumnezeu furtunoasei lui inimi, au prins a bate
clopote de jale in toate bisericile Moldovei, s'a prins a jeli cu amar tot norodul.
$i strigau toti lacramand: A murit parintele Moldovei. Ce ne vom face de-acum ?

$'a fost plangere si intristare in tot cmprinsul Tarii, ca niciodata. $i faceau privegheri si rugaciuni satele, si targurile, si
www.dacoromanica.ro

199

bisericile, i manastirile. $i 1-a dus pe Ste-

fan-Voievod tara cu mare alaiu la santa


manastire Putna, i acolo 1-a ingropat cu
cinste. $i mormntul lui se vede pana in
zilele mele, cu frumoase slove i flori sapate in lespede, ca s se cunoasca pana la
vremea de apoi a neamurilor cal acolo hodinete nebiruit voievod, intru carele a sa1541uit suflet de flacara i luminat minte.
$i pomenindu-1 deapururi poporul, i-a spus
dui:a moarte: $tefan-Voievod-cel-Mare i
Sfnt.

Despre Bogdan-Voc111, poreclit Chiorul, 5i


5telan4a-Vodd.

Cu durere v spun, fratilor, ca puterea i


slava din vremea lui $tefan-Voievod, nu le-a

mai cunoscut Moldova. Au mai ieit, din


osul lui, voievozi viteji, dar sabia lui cea
veche n'au putut-o ridica. Si mintea lor
pe lnga a lui a fost ca intunericul pe langd
soare

A urmat in scaun, dupa 5tefan-Voievod


cel-Mare, feciorul sau Bogdan, cdruia i-au
zis Chiorul, pentruca-5i prpadise un ochiu

intr'o batalie. $'a fost acest Bogdan om


aprig in zilele lui. $i pentruca n'a vrut
sil-i deie Craiul dela Lei pe sora lui sa-i
fie Domnit, apte ani a batut razboiu im200

www.dacoromanica.ro

potriva Lesilor, cu mare scadere pentru


amAndoua trtle. Si dupg porunca batelnului Stefan-Voievod a trimes la Tarigrad,
adica la Bizant, la Sultanul Turcilor, pe logofAtul Tautu sa inchine Moldova; si s'au
legat Turcii cu mare juramnt sa nu schimbe
hotarele, i legea, i randuielile; nici sa-si
aseze rnoschei turcesti in hotarele trii; nici
sa se amestece la alegerea Dommlor; si s
plteasca tara pesches pe tot anul trei mii

de galbeni. S'a domnit Bogdan, feciorul


lui Stefan-Voda, treisprezece ani.

Iar dupa moartea lui a venit in scaunul


Moldovei feciorul sau Stefanita-Voda, om
viteaz, dar minte furtunatica si nestatornica
Caci el razboaiele dupa patimile lui voia s
sa le faca, nu dupa nevoile rii. $i bratul
lui prea des lovea cu mnie i fard intelepciune. Si el a pus subt sabie pe bdtranul
sfetnic al tarii hatmanul Luca Arbore, boier
vechiu, ramas dela bunicul sau Stefan-Voda.

Si dui:a ce 1-a taiat, s'a cait; dar pe urrna


a lovit iar cu mnie i fra dreptate. $i
mult taiere si strAmbatate a flcut. si i-au
dat boierii sa bea yin otravit la un ospt,
s'a pierit, dup ce a domnit zece am.
Cand a lost Domn Petru-Vodd-Rares

lar la moartea lui au cugetat mai marii

tarli la un fecior din lion al bdtranului


www.dacoromanica.ro

201

Stefan-Vodsa.,

fcut cu o cneaghina dela

Har1au, frumoas in zilele ei, cu numele


Maria Rare. $i acest fecior avea numele
Petru, i era viteaz i ager la minte, i umbla

pribeag, cu straie proaste i nume schinibat, pescarind la baltile Dunarii. $i 1-a pus
tara Domn pe acest Petru Rare. $i solii
boierilor 1-au gasit la vadul Docolinei cu
carale de pete, 'au descalecat, i apro
piindu-se de el cu cumele in mna i-au zis
Intru multi ani s traieti Maria-Ta, PetruVoievod!

$i s'a bucurat Tara pentru voievod din


osul batthnului $tefan. $i s'a radicat PetruVoda-Rare Domn in Suceava, in anul dela
Hristos 1527.

Viforoasa viata, btuta de rumpene i


primejdii, a avut Petru-Voievod, feciorul lui
$tefan-Voievod BatrAnul. A avut mare raz-

boiu cu otile impratului nemtesc la Fel-

dioara in Ardeal i a biruit Petru-Voda;

.5i s'a vazut atunci ca a motenit agerimea


i vitejia tatalui sau. La Obertin insa 1-au
biruit pe el Leii. S'atuncea s'a vazut ca.'
n'avea linitea i taria parintelui sau, ca.'
era prea furtunos i-i cerca norocul in afara.' de hotarele Moiei.

Iar in vremea aceea, suparndu-se Soliman-Sultan pagAnul pentru otirile 5i nelinitele lui Petru-Vodd i pentru faptele lui

slobode, caci pagnii 1-ar fi voit supus i


202

www.dacoromanica.ro

ascultator Portii, si-a pornit boat_ sila m


asupra Moldovei. $i venind cu mari osti,
a calcat tara. Iar Petru-Voda, parasindu-1
boierii s'ai lui toti, a pornit singur in pribegie, prin munti pustii, pe vreme furtunoasa si prin locuri primejdioase, s'a iesit

cu mari greutti la cetatile lui din Tara


Ardealului, ramase mostenire dela Orintele sau, cand a statornicit pace cu MatiasCraiu dupd razboiul dela Baia.

Acolo a stat pribeag o vreme cu Domnita si copiii, pana ce s'a tras inapoi potopul. $i dui:a aceia, fiind un om prea ager
la minte i la vorbd i viclean foarte, nu

s'a sfiit sa se duca singur la Tarigrad s'acolo s'a impacat cu Sultanul s'a venit iar
Domn la Moldova.
Dar de-aici dinteodata se vede cata mare

deosebire este intre slobozenia 5i tdria de


altadat a Moldovei i intre aceasta vreme

cand prindeau paganii s s'amestece la


domnia Tarii. Greu le-a fost Turcilor pana

ce au inceput, caci pe urma nimene nu

i-a mai putut opri; i pe urmd prea multe


din randuielile statorrucite de batranul $tefan-Voda n'au mai tinut in sama.

A stapanit intr'a doua domnie cu pace

liniste tara Petru-Voievod, s'a cunoscut


atunci Moldova cele din urma zile bune ale
sale. $i and a murit Petru-Voievod Rares,
1-a plans norodul i cu cinste 1-a petrecut la
www.dacoromanica.ro

203

vesnic lactw iti sfinta manstire Probota,


unde are piatra frumos scrisa.
Despre vremea nestaiorniciei i slabirii
Moldovei.

Iar dup ce s'a trecut din lume PetruVoda-Rares, au pornit in sdrmana tail a
Moldovei certuri si zzanii pentrn scaunul
Domniei. Unii din boieri se inturnau spre
Lesi, altii tineau cu Turcii. $i unii veneau

cu oaste dela Leah, si altii cu oaste dela


Turc. $i se impungeau si se taiau. $i nu
erau domniile statornice, cum nu-i statornic vntul.

Au venit Domni multi in Moldova, dar


cununa de domme parea ca.' are acuma
pecete de blastam: cad cei mai multi au
pierit de naprasnica moarte.
Fost-a intre alti Domni in Moldova Alexandru-Vodd Lapusneanul, carele a fost

crncen si a facut mult moarte si taiere


in zilele lui, si a murit inveninat, si mormntul lui se afla la santa mnastire Slatina.

Fost-a tot atunci Dornn s'un venetic din


lumea mare, cu numele Despot-Voda, de
lege catolica, s'a pierit de buzdugan.
$'a fost Domn s'un foarte viteaz brbat
cu numele Ion-Voda, cdruia i-au zis boie204

www.dacoromanica.ro

rii Cel-Cumplit pentru multe tlieri i ucideri. Si s'a ridicat acest Ion-Vod5. 5i 'mpo-

triva Turcilor cu oaste tare, 5'a batut in


multe randuri pe Turci 5i &idea sa faca
iar slobodd Tara. Dar la urma 1-a surpat
viclenia, 5i-a pierit de sabie, taiat de pagani.

$i 1-a plans norodul ca pe un mare viteaz.

$'a fost moartea lui in anul dela Hristos


1576. $i se zice sa fi fost acest Ion-Voda
coboritor tot din sangele batranului Stefan,

de-aceia a fost mare viteaz, ins fara de


noroc.

5'au fost 5i alti Domni, pe care nu-i mai


pomenim, caci au fost ca flori care au inflorit 5i s'au scuturat in aceia5i dimineata.
A fost unul Aron-Voda, 5i unul RazvanVodd, 5i altul Irimia-Vodd Movila, care
s'au petrecut la domnie pe cand in Tara
munteneasca se ridica mare voievod 5i arhanghel Mihaiu-Voda cel viteaz.
$i dupa caderea lui Mihaiu-Voda au fost

alti multi la numar. Cum se atingea de

capul lor cununa Moldovei, multa vreme


nu trecea la mijloc 5i mureau ori de sabie,
ori de otrava, ori de alta cumplita moarte.
$i oti dupa o5ti calcau tara din hotarele
straine. $i Turcii veneau 5i porunceau ca
stapani. $1 altarii ii 1-epezcau cand 5i
cand ceambulurile in prada; 5i erau acuma
in Moldova jelaniile 5i lacrimile ca o pedeapsa a lui Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro

205

Numai unul s'a intamplat sa stele mai


mult vreme Domn in tara. $'acela a fost
Vasile-Voda-Lupu, carele a tinut stralucit curte in scaunul lui la Iai, 'a zidit
sfnta biserica Treisfetitele din Ia 5i, 'a
poleit-o cu aur cum nu s'a mai aflat i nu
s'a mai pomenit alt biserica mai frumoasa
i mai bogata. $'a domnit Vasile-Voda-Lupu

ani nouasprezece 'a purtat i razboaie cu


Matei-Vodd din Tara munteneasca, caci ii
era gandul la mariri i la cucerire. Ci nu
i-a ajutat Dumnezeu la razboiu intre frati,
i 1-a biruit Matei-Vodd batrAnul. Iar pentru
strlucirea i fala lui, i pentru bogatiile pe
care le-a avut in trecatoarea viatai, i s'a dus

vestea in toate tarile rasaritului. S'a cazut


Vasile-Voda din domnie la anul dela Hristos 1653 ,'a murit pribeag i sarac pe
straine tarmuri.
A mai fost Domn la Moldova Constantin
Cantemir batrAnul; i mai pe urma un fecior al lui Constantin Cantemir cu numele
Dumitracu-Vodd Cantemir.
A fost Dumitracu-Voda-Cantemir barbat

prea invatat, cum nu erau multi pe vremea


lui in lumea toat. Douasprezece limbi tia
a vorbi 'a scrie. S'avea o minte agera 'un

suflet care ura robia. De aceia a voit sa


scoata de subt Turci Moldova, ..i a facut

legltura jurat cu Petru Alexievici Imparatul Muscalilor, sa scoata tans de subt


206

www.dacoromanica.ro

pagani. S'a fost rdzboiu mare atunci intre


Muscali i Turci in Moldova i au biruit
Turcii pe Muscali i erau sa prinda chiar
pe Impratul Petru Alexievici. Atuncea a
pribegit Dumitra5cu-Voda la imparatia lui
Petru Alexievici, i a ramas acolo la curtea
irnprateasca, 'a fost sfetnic de taind al
Imparatului i cel mai iubit la imparatie
pentru mintea lui agerd i pentru tiinta lui.

$'a scris Dumitracu-Voda cat a trait la


Rui carti pe limba latineasca 'a scris i
istoria Moldovei i despre pamntul i neamul Moldovenilor prea frumoase i invatate
cArti, pentru care i astazi este pomenit cu

cinste i multa lauda.


Despre ingenunchierea Torii, subt Turci ,si
Greci.

Apoi, dupa pribegia lui Dumitracu-Voda


Canternir, Turcii au hotarit s stanga desavarit domnia parnantenilor. Caci spuneau
ei aa: Domnii pamnteni se tin numai de
razvrtiri i vrajbe, se tale i se prigonesc,
strica tara i pagubesc i haznaua imparateased. Drept aceia au inceput a trimite oameni de-ai lor, Greci tarigradeni, in domnia
Moldovei. Si nu numai in Moldova; ci inteaceiai vreme, taind ei i pe voevodul Tarii Rornneti Constantin-Vodd Brancovanu
www.dacoromanica.ro

207

pentruca s'ar fi hainit, au trimes Domni


greci si la Munteni. 5'asa au socotit ei amAndoua tarile acestea ca niste mosii ale
lor, la care trimeteau vechili. $i pe acesti
vechili ii schimbau ei and pofteau. Dacd
fdceau vre-o gresala ii bagau la inchisoare,
in temnitele Marii Negre, ori le taiau capetele. 5i trebuiau sa trimeata bir mult pentru haznaua imparateasca si podvezi si zahar pentru osti. $i au ajuns prnanturile
romnesti si norodul romnesc vaci de muls

si oi de tuns pentru mai marii pdganilor.


Asta a fost cdderea deplina a Tarii. De
atunci am cunoscut noi intristareg miseliei.

Domnii aceia vechili plateau domnia


Tarii, casicum ar fi luat o mosie ori crAsm
cu ornda. 51 dddeau ei multe zeci si sute

de mii de galbeni. 5i-si aduceau cu ei,

ca nour de lacuste, toate neamurile si toti


datornicii dela Tarigrad. $i prindeau a
scoate biruri si tidule asupra sdracilor pamnteni. $i implineau cu dabilari pe oameni prin sate, si-i bateau, si-i schingiuiau,
si-i bagau cu capul prin garduri, si le dadeau fum de ardei, ca sa scoata _bani; si le
vindeau vitele si lucrurile toate, de rdmAneau oamenii goi, in satele pustii, si-si luau

lumea in cap si fugeau peste granita. $i


unii nici limba Tarii n'o stiau. $i statea
unul un an doi si se ducea, si venea altul,
cu alte neamuri si alti datornici. $i dupa ce
208

www.dacoromanica.ro

se ducea 'acesta, se intArnpla sa vie iar


cel dintaiu, mai inaijit i mai flmnd. $i
dela ei au rmas ca o boala Grecii asupra
noastra.

Aa de o suta de ani se zbate sarmanul


nostru norod, ca oaia subt ghiara i subt
dmtele lupului. Oh! sarmana moie a parintilor notri I ai fost i tu odat frumoasI
ca o gradina, indestulat i tare, intre alte
tan i neamuri. Dar acuma ai ajuns la aa
scddere i rAsipa
incat numai dacd am
muri cu totii intr'un foc i un potop, ne-am
izbavi de ruinea intru care ne aflam.
Dela pribegia lui Dumitra5cu-Voda, anul

dela Hristos 171i, i pdna astazi in anul


1814, cnd imi scriu eu cu sAnge durerea,
au trecut pe la domnie zeci i zeci de yechili turceti, pe care nici nu-i mai pomenesc, caci n'au fost voievozii notri, ci slujbai ai pagnilor. Sa ma intorc mai bine
sa povestesc curn au urmat intAmplarile i
domniile in Tara-Munteneasca.

M. Sadeveanu.

14.
www.dacoromanica.ro

Morminte.

209

Cand a coboril Radu-Negru-Voievod la


Tara-Roma'neascd.
i la Muntent cel dintaiu voievod

a venit din Ardeal, de subt


mna Craiului unguresc, 'a
vrut sa facd domnie sloboda,

5'a descdlecat cu vitejii 5i


curtenii lui la Arge, dincoace de munti i-a fost numele sau Radu-Negru-Voievod. $'a gasit tara frumoas, insa pustiit
de nevoile vremurilor 5i focul varvarilo $.r

intemeiat donmie noua, pand la Dundre.


A avut Radu-Negru-Voievod valuri cu
Craml unguresc i s'a luptat pentru stapnirile sale romneti, din Ardeal: Tara Almaului i Tara Fagaraului. $i-1 nurneau
Ungurii Basarab-Voievod 1 era viteaz i
intelept. Iar Craiul unguresc Carol-Robert
suparndu-se foarte ca nu vra Basarab-Voda

sa-1 cunoasca pe el de stapAn i Domn, a


adunat oaste mare 'a trecut munpi, 'a cu210

www.dacoromanica.ro

prins Banatul Severinului $'a venit pana la


scaumil domniei muntene$ti, la Curta-de-

Arge$. Iar Radu-Negru-Basarab s'a tras


cu oastea in munti $'a a$teptat pe du$mani

s vie dupa el. $i semetindu-se Craiul $i


curtenii a-1 urmari pang 'n salawl caprelor

negre, 1-a lovit in stramtori la vreme de


vara' Basarab-Voievod. *'au facut Muntenii cumplit macel i zdrobire in oastea lui
Craiu. $'a scapat Robert-Craiu cu putin suflet la Tara Ungureasca, i i-au ramas curtenil $i o$tenii prada hultanilor i fiarelor in
munti, anul dela Hristos 1330.

Despre Basarabii cei bdtreini.


Dupa ce s'a trecut din viata Radu-NegruVoievod $i s'a mutat la ve$nicele lacavri,

a urmat in scaunul domniei feciorul sau


Alexandru-Voievod. A facut acest Domn
multe i frumoase asezaminte intru slava
lui Dumnezeu, $'a zidit biserica domneasca
la Curtea-de-Arge$ $i alte biserici i ma-

nstiri a zidit. S'a facut pace cu Craiu


impreun cu Craiu a batut rdzboiu impo-

triva Tatarilor care bantuiau in partile Moldovei. *'a cuprins olatul Dundrii de l'ngd
i de-atuncea i-a ramas tinutului
Marea
aceluia nurne Basarabia, dupa numele voie-

vozilor Basarabi. S'a fost lini$tit tara in


www.dacoromanica.ro

211

vremea stapAnirii

lui 5i Imbielugata 51

bine-cuvntat de Dumnezeu..$i cand a intrat in hodma mortii a fost anul dela

Hristos 1364 5i 1-a ingropat poporul cu

cinste in biserica cea veche dela manastirea


Campulungului unde-i st 5i azi morrmAntul.

Iar dupa el a venit la stapnirea tarii

feciorul sau Vladislav Basarab Voievod, ca-

rele a avut a purta grele razboaie cu Ungurii. Punnd pricind Ludovic-Craiu c Banatul Severinului 5i Fagara5u1 5i A1ma 51.11

snt tinuturi ale coroanei sale, a vrut sa le


scoata de subt stapAnirea lai Vladislav-Voda.

si-a pornit cu o5ti mari, intrnd in TaraMunteneasca. LudovicCraiu a venit c'o

oaste la Severin i voevodul din Ardeal cu


alta, prin munti, la izvoarele Ialomitei. $'a
intampinat Vladislav-Voievod oastea din
munti 5'a biruit-o, sfrmand-o. S'a ramas
5i Voievodul Ardealului mort, intre o5tenii
lui, in acea lupt. Iar Ludovic-Craiu auzind

de aceasta, n'a mers mai departe, ci mai


degrabl a cautat la pace 5i s'a impacat cu
Vladislav-Voievod.

$'a mai facut Vladislav-Voievod razboiu

cu Turcii la Vidin. .S'a fost in acest rdzboiu cea dintaiu intAlnire a Rornnilor cu
pagnii. Caci Turcii vermeil de o bucata
de vreme din partile Asiei 5i tot batusera
5i 5tirbisera imparatia dela Bizant, 5'acuma
212

www.dacoromanica.ro

se facusera tari i nazuiau inteacoace catra


celelalte rI i neamuri cretine. S'atuncea

i-au vazut intaiu Romanii pe Turci cum


lupta cu sabii i arcuri, cu mare 'randuiala
cu mare tarie si tot strigand: Alahl Alahl
cum chiama ei pe Dumnezeu. Si nu ,stiau
Rornanii aceia de demult
scris in carple vsasniciei sa nu mai aiba neamul nostru
hodind cinci veacuri dinspre partea necredinciosilor; ca vor bate Turcii acestia cretinatatea multa vreme ca valuii veninoase,
pana ce din mila Celui-de-Sus va veni vremea

A venit in vremea

lui Vladislav-Voie-

vod in Tara Munteneasca, din partile sat-besti, Sfntul Nicodim, carele a intemeiat
rnanastiri si a facut rnduiala monahilor,
i 1-a tinut in mare cinste Vladislav-Voievod pe Sfantul Nicodim.

Iar la anul dela Hristos 1374 a lasaf

Vladislav-Voievod toate cele lumett

s'a

dus catra pArintii si, dupg ce a tinut cu


tarie zece ani schiptrul rii. S'a venit dupa
el Radu-Voda, carele a zidit frumoase ma-

nstiri la Cozia i la Tismana, pe care si


eu singur le-am vazut in zilele mele, cand
am umblat prin acele dezmierdate locuri
prin Tara Oltului. Apoi, dupa Radu, a venit in scaun alt Voievod cu numele Dan, i
dupg. Dan-Voievod s'a statornicit in scaun
Mircea-Voievod, caruia i-au zis batranii Celwww.dacoromanica.ro

213

Mare, pentru mintea i faptele lui. 51 s'a


suit in scaunul stramo5i1or lui la anul dela
Hristos 1386.
Despre Mircea-Voievod cel Mare si razboaiele lai.

A radicat Mircea-Voievod sable agera, si


toata viata a! luptat pentru Mo5ie 51 pentru credint. $1 nu se afla in zilele lui alt
stapanitor de popoare mai viteaz 51 mai

vrednic deck ansul. A5a. 1-a pus Dum-

nezeu pe Mircea-Voievod in calea Turcilor,


cum a 'Indult mai ttheziu pe _5tefan-Voie-

vod-cel-Mare la Moldova. Cad multe 51


grele razboaie au avut in acea vreme Romnii cu paganii; 51 daca n'ar fi fost vrednicia lui Mircea-Voievod, de-atuncea ne-ar
fi calcat ordiile in picioare.
A intins Mircea-VoievOd stapanire 'Ana
peste munti la Alma 51 FIgara5, 51 la Vanatul Severinului, i peste Dunarea, in Dobrogea, pn la Silistra
5'avea oaste tare
si capitani ale5i. 5i bagand el de swill ca

Turcii apuca de grumaz 5i pe SArbi, i pe


Bulgari, s'a intors catr craii cre5tini 5i le-a
trhnes carti 51 soli 5i le-a aratat ca vine
asupra cre5tinata4ii cumpana mare, 51 se

cade s se uneasca cre5tinii laolalt sa

lupte pentru cruce impotriva lui Antihrist.


214

www.dacoromanica.ro

$i s'au radicat intaiu impotriva Turcilor, cretinii de dincolo de Dunrea, avand

in frunte pe btranul Lazar, cneazul Sat.bilor, 'a trecut in ajutorul cretinilor i


Mircea, cu otile lui. S'a fost mare i vestit

btlie la anul 1389, la Coova. $i intru


acea btalie s'a radicat un flacau sarb cu
numele Milo, 'a rdzbatut pang la cortul
sultanului turcesc Amurat i 1-a strapuns cu

jungherul. Iar pe trupul lui Amurat-Sultan


pe loc s'a raclicat feciorul sau Sultan Baiazid

Ilderim, adica Fulger, 'a strigat cu mare


glas 'a poruncit la oti s mearga inainte;
'a batut pe cretini i i-a risipit. A inceput dintru acest ceas Baiazid IlderimSultan s fie mare prigonitor al cretinatatii, 'a stat toata viata lui cu sabia impo
triva crucii.
S'a pus piciorul Baiazid-Sultan peste grumazul tuturor cretinilor de dincolo de Du-

nre. A sfaramat pe Greci, i pe Macedoneni, pe Sarbi, i pe Bulgari, i le-a cuprins cetatile; i calretii pagni ii faceau
grajd pentru caii lor in bisericile cretinilor.
S'a venit ceasul s treaca i Dunareg, irnpotriva lui Mircea-Voievod.
S'a dat mare rdzboiu Mircea-Voievod im-

potriva paganilor la un loc care se chiarna


Rovine, in tinutul Olteniei, i erau aa de

multi pganii, cat a trebuit dela o vreme


51 dea inapoi Mircea-Voda cu otenii lui.
www.dacoromanica.ro

215

$i s'a tras in munti; 5'a trimes solie la


Craiul Ungurilor, aratand cd a venit lg Durare furtuna cea nemilostiv. $i i-a trimes
ajutor Craiul. $i 5i-a intrit 5i Mirceg-Voievod o5tile. $i s'a intors asupra pggAnilor,
impingAndu-i cu ajutorul lui Dumnezeu
peste Dungre.

Iar la anul delg Hristos 1396 s'au radicat craii cre5tini 5'au trimes capitani vestiti

5i o5ti impotriva Turcilor. 5'au venit crai


5i cgpitani dela Unguri 5i dela Le 5i 5i dela
Nemti 5i dela Frantuji, 5'au intocmit ogste

mare pentru batglie la Nicopole-cetate pe


Dungrea.

Fiind insg atkia crai mari 5i capitani

vestiti, nu s'au putut intelege cum sg deie


rzboiul, cgci fiecare socotea cg el 5tie
mai bine rAnduiala rgzbogielor. S'a ra.dicat Mircea-Voievod 5i. le-a spus CA. el 5tie

cum dau Turcii btgliile, 5i i-a rugat sg-i


asculte sfarurile 5i invatAturile lui. Iar cgpitanii 5i o5tenii increzandu-se in vitejia

lor, 5i 'n imbrgcmintea lor de fier, n'au


vrut sg asculte de cuvintele intelepte ale

lui Mircea-Voievod. Deci cnd a venit ceasul

de s'au lovit o5tile, cglgretii frantuzi cu


mare iutealg 5i vitejie au dgt cei dintgiu
navara, patrunzAnd in ordiile turce5ti 5i
deschizandu-5i drum cu sgbiile. Ci Turcii
au tinut cu tgrie la izbitur; au, inchis ran&rile rupte 5'au prins intre ei pe cglretii
216

www.dacoromanica.ro

frantuji 0 i-au taiat pe toti. Iar apoi pornind


inainte Baiazid Ilderim, mare si naprasnica

izbitura a dat crestinilor si i-a biruit, sfaramandu-i si risipindu-i. 5i ne mai avand


in -alea lui impotrivire a trecut Sultanul
Dunrea, cu mare urgie si manie impotriva
lui Mircea-Voievod.

5'a fost de s'au intampinat

()stile lui

Mircea-Voievod cu paganii la un loc in pus-

tie zis Rovine, la apa Ialomitei, in mla5tini. $i voind astfel Dumnezeu, cu mare
strasnicie a izbit Mircea-Voievod pe Ilderim-

Sultan si i-a rupt in bucati oastea si i-a

risipit-o spre Dunare. A fost mult groaza


si moarte intre.paglni, cunoscand IlderimSultan nebiruit cea dintaiu infrangere mare
a sa.
Dar cu aceasta n'a ispravit Mircea-Voievod razboaiele sale cu Turcii. Caci paga.

nii s'au intors iar. 5'au avut mult nacaz

Romnii in acea vreme cu paganii, stand


necontenit cu sabia in mana 5i pazindu-si
hotarul de rutatile 5i pradaciunile necredinciosilor. Pana ce, vazand Mircea-Voievod

ca nu-i nici o nadejde din partea crailor


crestini ca sa radice puteri mari impotriva
paganilor, cu intelepciune a cugetat a se
tocmi cu Turcii, ca sa aib liniste la Dunre. $i le-a juruit pe tot anul pesches de

galbeni 5i s'au legat Turcii sa nu strico

Tara, nici s s'amestece la alegerea Domwww.dacoromanica.ro

217

nilor, si s fie linistit si netulburata. dinspre partea lor. $'au fost si Turch bucurosi de asa oranduiala, caci cunoscusera

cu pielea lor cat e de apriga si ascutita


sabia lui Mircea-Voievod.

Iar cat a fost Domn tare in tara, in-

teadevar Turch si-au tinut juramntul si

nu s'au amestecat. Dar pe urma and a

slabit puterea tarii, s'au amestecat s'au facu mult rau trii, precum se va vedea sit
precum s'a intamplat in Moldova, dupa oranduirea lui $tefan-Voda.
Stpanit-a Mircea-Voievod cu slava ani
32. Si 'n vremea cand stapanea el in
Tara Munteneasca, la Moldova era Domn
prea fericitul Alexandru-Voievod cel Bun si
Btran,bunicul lui $tefan-Voievod cel Mare.
Iar in zilele lui Mircea-Voievod s'a ra-

dicat cu mare strasnicie Timur-han $chiopul, carele avea mare imparatie peste par-

tile Asiei si peste campiile rusesti pana


la Volga si Cram, si avea pe toti Tatarii
subt maim lui, s'avea a:Cita calarime cat
nui stia numarrul. A pornit razboiu crancen cu Baiazid Ilderim-Sultan. $i 1-a biruit pe Baiazid in Asia si 1-a prins viu si
1-a inchis intr'o cusca cu zabrele de fier.
$'a tanjit in acea cusc o vreme IlderimSultan, s'apoi a murit de inim rea. $i astfel i-a fost moartea, dupa atatea vitejii si
atata slava.
218

www.dacoromanica.ro

$i s'a mai framantat Mircea-Voda 5i cu


urma5ii lui Ilderim-Sultan 5i s'a impacat 5i
cu aceia, 5'a domnit ariii care i-au mai ramas cu 1ini5te. $i hodine5te in cinstit mor-

mant in manastirea Cozia. $i se vede aColo zugravit 5i chipul lui cu cunund pe


cap, cu spata 5i cu zale de fier.
Crind a domnit Vlad-Voievod Tepe.
Dupa. ace5ti viteji 5i destoinici Basarabi,

au lamas in lume cei mici 5i rai. Cum a


inchis ochii Mircea-Batranul, a nascut in
Tara demonul discordiei 5i s'au ascutit viclene junghere 5i sabli.Mthail-Voievod, fiul
lui Mircea, a cazut ucis. 5'apoi au inceput

neamurile s se prigoneascd, sa se otraveasca 5i sa se taie. Doua randuri de nepoti ai lui Mircea s'au impartit in dou tabere vrajma5e care s'au chemat Dane 5ti 51

Dracu1e5ti, 5i i-a blastamat norodul in veac.


In vremea lui Vlad-Dracu-Voievod, s'a IA-

dicat la Ardeal mare capitan de o5ti

5i

magnat al lui Craiu Ion Corvin dela Hunedoara, despre carele am vorbit,
5i s'au

unit Romanii cu Wile lui impotriva Turcilor 5'au dat grozav razboiu la' Varna,
anul 1444, 5i iara5i au fost biruiti cre5timi. $i mergand necredincio5ii in cre5tere
51 scazand Romanii, tot mai slaba a ajuns
www.dacoromanica.ro

219

domnia si tot mai mult s'au amestecat semintiile straine in treburile Tarii. Au in-

calecat cu totul Turcii tara si fara voia


lor nu lasau sa fie Domn. $i cereau in
fiecare an dare grea, aur,
si luau si copii cretini pe care-i cresteau in legea lui

Mahomet si-i faceau osteni-ieniceri si-i aduceau apoi cu sabia impotriva parintilor bor.

Iar in anul dela Hristos 1456, a venit la


scaunul tarii Vlad, feciorul lui Dracu-Voievod, caruia i-a rmas crunta pomenire si
numele de Tepe5.

Era acest Vlad-Voda capitan viteaz si


fara osteneala la razboiu; ins fioroasa si
bolnava pofta de sAnge avea intr'insul. El

pentru orice vina n'a cunoscut alta pedeapsa deck moartea cu cazna. Taia pe

vinovati in bucati, ori ii frigea si mai ales


ii tragea in teal* de aceia norodul I-a poreclit Tepes. Atka groaza a bagat el in hoti
si rai, inck putea drumetul care tragea la

un han sa-si lase lucrurile si punga in


drum si nimeni nu s'atingea de ele. $i pe le-

nesi si cersetori nu putea sa-i sufere, ca a


pus de i-a strns pe toti la un praznic in
niste casoaie s'acolo le-a dat foc, de-au ars.
$i pe dusmanii lui cu grozava moarte i-a' fapus.

S'a sculat Vlad-Vodd si impotriva Turcilor, ne mai putand suferi ingenunchiere si


umilire. Iar Mahomet-Sultan a: trimes pe
220

www.dacoromanica.ro

Hamza-Pap., cu multi Turci, ca sa.-1 prinda


sal-1 pedepseasca pe Vlad-Voda. S'a fa-

cut Hamza-Pa5a a veni cu prietinie, insa


gandul ii era viclean. Iar Vlad-Voda intelegand prea bine lucrul, i-a intins el capca'n
lui Hamza i 1-a prins cu o5temi lui, i pe
toti 1-a tras in tapa i i-a thdicat in sus, de
stateau ca o paidure, i cuibau hultanii i
corbii in leurile Turcilor. Si s'a cutremurat
de mai-lie Mahomet-Sultan auzmd aceasta,
'a venit in Tara-Munteneasca cu toata sila

lui. Ci Vlad-Vod cu oastea tot hrtuia i


lovea pe furi ordiile. Iar intr'o noapte cu
furtuna a dat o izbire aa de cumpht in ar
mata lui Mahomet incat a' inva1m4it-o 'a
umplut-o de groaz. Si Vlad-Voda singur,
cu credincioii lui, i-a tdiat drum cu sabia
pana la cortul cel mare unde socotea el ca

st Sultanul. Si putin a lipsit sa nu ma.


Imparatul turcesc subt sabia lui Vlad-Voda.

Si toata armata aceea a Turcilor s'a risipit


tipand cu mare spaima cl au navht asupra
lor demonii.

A fost insa voia lui Dumnezeu & nu


poata Vlad-VodA birui deplin pe pagani.
CAci adunandu-se adouazi ordiile, a pit
mai departe Mahornet-Sultan, iar VladVoda s'a tras in munti, pe urma, a trecut in
Tara Ardealului. S'acolo 1-a pus la popreala
Matia5-Craiu 5'a stat zece ani in inchisoare

la Buda, Tar in locul lui a pus Sultanul


www.dacoromanica.ro

221

Dornn pe Radu-cel-Frumos, fratele lui VladVoda.

Stapnea in vremca aceea la Moldova

Stefan-Voievod carele a biruit pe Turci.S'a


facut Stefan-Voievod rdzboiu 5i cu RaduVoda-cel-Frumos 5i 1-a biruit pe Radu. $'a
venit Stefan-Voda pana la cetatea Bucure5-

tilor, 5'a facut pace cu Radu, 5i dupa ce


s'au impacat, a luat Stefan-Voievod sotie
pe Maria fiica Ra'dului-Vodd 5'a dus-o cu
sine la Suceava.
Despre Radu-Voda-cel-Mare si NeagoeVoievod.

Intru aceasta slabire, fiind Turcii mai


mari 5i poruncind ei Domniile Tarii, a stat

norodul un veac 5i mai bine pana ce s'a


radicat pe lume sabia lui Mihai-Voievod.
Ci ne mai avnd o5ti sa se rzboias!ca,
nici rAvna sa iasa de subt mana paglnilor,
Domnii cautau ori la petreceri, ori la prigo-

niri. Dar au fost unii care 5i-au desfatat


inima intru dragostea 5i slava lui Dumnezeu, cladind frumoase biserici 5i mdnAstiri 5i
impodobindu-le cu odoare 5i carti, 5i inzes-

trndu-le cu mari averi. S'ace5ti smeriti 5i


blnzi Voievozi au avut mna u5oara asupra
norodrului, 5i 'n vremea lor a fost tara crutata de rele 5'a cunoscut bielugul.
222

www.dacoromanica.ro

In anii batfnetii 5i mortii maritului $tefan dela Moldova, statea in scaun la Tara
Romneasca Radu-Voda, feciorul lui VladVoda Calugarul. A fost Radu-Voda om iu-

bitor de pace, 5i blajin; a a5ezat Tara cu


bune randuieli, s'a fcut irnpartirea clerului
dela preoti 5i monahi pana la mitropolit, si

pe toti i-a rnduit bine 5i cu dreptate. Fa


mutat scaunul Tarii la TArgoviste, 5'a cladit sfanta manastire Dealul. $'a fcut 5i
mitropolie la scaunul Tarii, 5'a pus mitropolit. In vremea lui Radu-Voievod a venit
dela Tarigrad, alungat de Turci, cuviosul
Nifon, cinstit 5i mare patriarh, 5'a stat la
dreapta Domnului cu sfatul intru toate aceste bune trebi. Iar pentru bunatatea 5i
smerenia sa, and i-a venit lui Radu-Vodd
ceasul 5i 1-a chemat Dumnezeu la: fericit liman, cu mare slava 1-a: ingropat poporul la
santa manastire Dealul 5i i-a rama's numele Cel Mare.

Iar la anul dela Hristos 1512, dup patru ani de tulburare 5i moarte, a! vrut Dumnezeu s vie in scaunul Tarii Neagoe-Voievod din neamul Basarabilor celor batrni.
$'a fost 5i 'n vremea lui Neagoe-Voievod

pace. Fa fost 5i el plin de osArdie pentru


dreapta credinta a lui Hristos. A adus in
tara moastele prea cuviosului patriarh Nifon. $'a daruit odoare la multe manastiri
dela Sfantul Munte 5i dela Ierusalim 5i
www.dacoromanica.ro

223

dela muntele Sinai 5i le-a infrumusetat acele manastiri 5i s'a ingrijit de ele. Iar in

Tara a inaltat sfnta 5i minunata 'landstire Arge5, a5a de frumoas cum putine
stau in tarile cre5tini1or. $i era slavit Neagoe-Voievod 5i pentru intelepciunea lui 51

era 5i vestit carturar.


Dommt-a prea putind vreme: numai noua
ani, fiind slabAnog din firre. $i cand a pur-

ces pe neinturnate cai intru vesnicie, iar


s'au radicat in Tara sabiile invrajbirii.
Despre alg Domni si slbirea Prii.
A mai venit Domn in aceste vremuri de
jale unul Mircea-Voievod-Ciobanul, carele

era crud 5i insetat de sangele pamantenilor. I-a 5i ramas numele Gealep, adica pe
turce5te pastor. Dar el n'a fost cioban, ci
lup crancen. $i and a pierit el, a rasuflat
poporul 5i a inaltat cantece de bucurie.
S'a radicat apoi Vo.evod Ptracu-cel-Bun

care a stapanit putina vreme 5i a raposat


la anul dela Hristos 1558 5i el a: fost parintele lui Mihai-Voievod-cel-Viteaz. $i s'au mai
facut iara5i tulburari 5i vrajbe in tara,

and s'a sculat Mircioaia:, Chiajna-Doamna,


nevasta Gealepului 5i se tot tocmea cu Tur-

cii 5i cu boierii ca s aduca in sltapanirea Tarii pe fecioru-slu Petru, carele a


224

www.dacoromanica.ro

domnit i la Moldova,

i-au zis

cel

$chiop.

A mai fost Domn in Tara i Mihnea


Turcitul, pe care porecla il arata cine a
fost; caci i-a lepadat legea pentru de5ertaciunile 1ume5ti i i-a lsat sufletul in ghiarele Demonului.

A mai trrecut prim Domnia bietei Tani


0 Petru-Cercel-Voievod, carele a fost frate
mai mare al lui Mihai-Voda-Viteazul. $i
10 petrecuse tinereta Petru-Voievod-Cercel

pe straine tarmuri, la curt& crailor dela


Apus, 0 era carturar i tia sa ante pe
alaute cu strune i sa dantuiasca, dar nevoia Tarii el n'o cunotea. Ci a calcat pe
pamAntul stramo01or lui ca un strain i s'a
dus la anul dela Hristos 1585.

Era saraca tara ingenunchiat in acele

vremuri i-0 faceau pagnii rAs de dnsa.


Deloc nu mai luau aminte la cinstitele randuieli intocmite in vechime cu.Mircea-Voievod-cel-Mare. Ci acuma, vazAnd ca puterea

Tarii este cu totul slabita i cetatile ori in


mnile lor, oH darAmate, puneau ei Domn
i stpan pe cine pofteau. Si daca nu le

placeau ochii unuia, ori nu platea birul


la vreme, ori nu da indestulator bac0 vizirului celui mare, indat il scoteau 0 trimeteau pe altul. $i veneau s1ujba0 Imparltetii priveghiau la vistierie i la Implinirea

birunlor. $i gaseau pricin sa le cuprinda


www.dacoromanica.ro
M. Sadoveanu. Morminte.
15.

225

ei pe toate, caci erau lacomi ca lupii i n'aveau mci-o durere pentru bietul pamntean.

Ajunsese norodul sarac si de batjocura si


numai cei mai batrni din oameni Ii aduceau aminte de vremea de altadata cea slvita si imbielsugata.
Cad s'a ridicat Mihai-Voievod-cel-Viteaz.

Ci intru aceast rasipa i durere a randuit Dumnezeu sa vie in Tara Romneasca


Donm Mihai-Voievod la anul deLa Hristos
1593.

Domnia a luat-o Mihai-Voievod din mAna


Sultanului turcesc i Turcii Ii credeau supus lor casi alte umbre ale domniei Tarii,
dar in sufletul lui Mihai-Voievod era inlantuita de Cel-Vesnic furtuna rzbunarilor.

Cum a venit in Tara i s'a suit in scaun


Mihai-Voda, n'a avut deck un &id: cum
s scape Mosia de subt stap'nirea paggnibor.

Era Mihai-Voievod fecior al lui PatrascuVoda i frate cu Petru-Voda-Cercel, i fu-

sese Mare Ban al Olteniei.

Domnul care era inaintea lui, cu nu-

mele Alexandru-Vod, pc care norodul il


poreclea Cel-Rau, temOndu-se ca-i va lua

Domnia, 1-a chemat pe Mihai-Ban dela

Craiova vsi 1-a pus la inchisoare. Si chiar i-a


226

www.dacoromanica.ro

hotarit pieirea

1-a scos din temnita 5'a

pus s-1 taie. Iar clul, and a luat se-

curea 5i s'a apropiat de Mihai i 1-a vazut


frumos

maret, i s'a uitat in ochi. $i

a5a s'a infrico5at caldul de privirea lui Mi-

hai, cat a scapat securea din mand, a dat

indarat 5'a fugit. Iar boerii toti vazand intru

aceasta un semn de sus, s'au adunat in


jurul lui Alexandru-Voda 5'au cerut iertare pentru Banul Craiovei. $i 1-a iertat
Alexandru-Vocla. Iar indata dupd aceia a
fost scris in rnduiala sortii sa ajunga Mihai la locul sau, 5i in loc sa fie pierit 5i inchis in mormant, a venit Voievod cu fala
5'a radicat sabia pentru Tara 5i pentru legea
lui Hristos.
Era atunci peste partile nernte5ti Imparat
Rudolf; Voievod peste Ardeal Jicmond, 5i

la Moldova era Domn Aron-Voda. Cum


s'a a5ezat Mihai-Voda, n'a stat 5i n'a cautat
la ospete i fala mincinoasa, ci a trimes
soli la Jicmond-Voievod dela Ardeal, 5i la

Rudolf-Imparat dela Viena, 5'a aratat c


daca ei au gand sa radice o5ti impotriva
paganilor, apoi are 5i el sabie pe care o
ascute 5i va fi agera i gata oricand.
Iar venind solii cu raspuns bun, pe loc
s'a pregatit Mihai-Voda de razboiu. i s'au
legat cu juramnt mare 5i cu blastam Voevozii i Imparatul sa nu pue jos sabia pana
ce nu vor alunga pe necredincio5i din pawww.dacoromanica.ro

227

maturile crestine. $1 se pregteau in taina


$i-si alegea si Mihai-Voda cdpitanii ostilor.
$i avea pe Baba Novac, si pe Udrea Banul 'si pe Radu Buzescu, sabii tari, intru
carele avea mare nadejde c vor sta pururea si cu dreaptd credint langa el.
Cdnd a incepul rdzboiul lui Mihai-Voievod
cu Turcii.

A hotarit Mthai-Voievod sa se thdice in


toamna anului dela Hristos 1594. Atunci
in Noembrie 13, nimene nestiindu-i planu-

rile, deck ai lui cei mai de aproape, a


chemat la vistierie pe toti datornicii turci,
si pe slujbasii care priveghiau birurile Imparatiei, si pe ienicerii pagni care aveau

cetdtuie in scaunul Tarii, si le-a dat cuvnt cal toti vor primi lefile si datoriile si
bacsisurile. Iar dup ce s'au adunat la odai,
i-au btut credinciosii lui Mihai-Voda cu

pustile cele mari si le-a dat foc, de (n'a


scapat viu niciunul. $i pe loc plcurile de

oaste gata au trecut Dunrea s'au lovit

cetatile Turcilor, s'au batut ostile impardtesti, si le-au tiat, s'au cuprins cetatile.

$i pe unde au mai fost, prin tkguri si

sate, necredmciosi, pe toti i-au prins si i-au

supus mortii, de-a rmas Tara curata s'a


putut rasufla. $i facea si la Moldova AronVodd tot astfel de rnduiala.
228

www.dacoromanica.ro

A5a s'a inceput razboiul cel mare al lui


Mihai-Voda. Iar pagnii, spariati de grabnica urgie, au strns o5ti mari 5'au insemnat Domni pentru Tara Moldovei 5i pentru Tara Romneascd. *'au pd5it ordiile
paggnilor la Dunare 5i au trecut-o; 5'a venit, cu ceambulurile lui, 5i hanul ttarasc;
5i

s'au dat bataln aprige 5'au ramas bi-

ruiti paganii; 5i s'au impra5tiat 5'au fugit


5i din Muntenia, 5i din Moldova.
Iar Jicmond Batori, Voievod dela Ardeal,

find om falos 5i de5ert, vathnd aceste bi-

ruinti ale lui ihai-Voda, a inceput a se

mndri 5'a spune ca supu5ii lui dela Moldova 5i dela Tara Munteneasca le-au cA5tigat; caci 5i Mihai-Voda. 5i Aron-Voda snt

supusii lui; 5i el este Voievod peste toate

tarile rornne5ti, 5i numai pe imparatul

nemtesc singur il cunoa5te el mai mare.


Chiar parndu-i ca Aron-Voda nu intelege
bine marirea lui, a pus de 1-a prins cu v1cle5ug 5i 1-a vArit la inchisoare, unde a 5i
murit Aron-Voda, Iar lui Mihai-Voda ii trimetea ve5ti 5i vorbe bune 5i-i fdgaduia aju-

tor impotriva Turcilor, iar fata de altii il


arata 5i pe Mihai-Voda sluga a sa de credinta, caruia i-a dat el dezlegare 5i putere
s bata pe necredincio5i.
In astfel de vorbe 5i petreceri de5arte
se scalda Jicmond-Voievod. Iar Mihai-Voie-

vod il lasa s vorbeasca 5i se &idea la


www.dacoromanica.ro

229

fapte, 5i se gatea impotriva Turcilor; caci


5tia el ca 0 imparatie ca cea turceasca nu
se lasa lesne biruit, 5i are de unde strange
o5ti, 5i are putere mare 5i poate bate multa
vreme razboiu. Inima sa flind la radicarea
Tarii, a lasat vorbele lui Jicmond sa zboare,
numai sa aiba dela el ajutor de oaste.
Despre ra'zboiul cel mare cu Sinan-Pasa.

Eulucit-a Sultanul ordiile toate 5i le-a:


trimes impotriva lui Mihai-Voievod. 5'a
pus in fruntea ordiilor chiar pe vizirul cel
mare, Sinan-Pa5a Alvanitul, vestit in razboaie. $i i-a dat porunca 51 cuvant sa prefaca Tara Munteneasca 5i Moldova, 5i Ardealul, in tinuturi turce5ti.
5'a venit Sinan-Pa5a la Dundre, cu toat

sila lui. 5'a facut pod cu mare greutate,


caci nu-1 lasau palcurile lui Mihai-Voda.
$'au trecut Turcii Dunarea; 5i Mihai-V oie-

vod 5i-a pregdtit oastea. Iar in vremea aceia


Jicmond-Voievod dela Ardeal nuntea cu mi-

reasa de vita imparateascd. Si puhoiul venea asupra cre5tini1or, iar el bea yin 5i
dantuia 5i nici nu-i pasa.
5i-5i cerceta Mihai-Voda oastea putind,
5i cata la Turci 5i-i vedea fail sfar5it, cat
cuprindeau zarile. $i se gandea cum sa
scape Tara de ei.
230

www.dacoromanica.ro

Fiind Turcii ingramaditi la vadurile Calugarenilor, pe apa Neajlovului, in locuri


stramte i grele, pe cnd voiau a trece un
pod, Mihai-Voievod a avut gaud luminos
dela Dumnezeu i numai cu putini capitani
credincioi, i-a izbit ca trsnetul; dar aa
de ark' veste, 'a.a de infricopt, incAt fruntea otilor nici n'a inteles daca bate asupra
lor sabie omeneasca ori arhanghelul mortii; a avut crunta nalucire, 'a dat strigat
cu spaima mare, de s'au invlm4it cei din
urma. $i infricoAndu-se otile pagnilor,
au dat inapoi in fuga i risipa. $i 1-au pr-

valit i pe Sinan-Pap de pe cal hi fuga


lor i 1-au calcat in picioare i 1-au amestecat cu mocirla Neajlovului. $i fugeau i

nu-i mai puteou veni in fire de spaima.

S'a int5mplat aceasta din vointa lui Dumnezeu, la 13 August, anul dela Hristos
1595. 0tile cele nebiruite ale Turcilor,
de putine ori in curgerea veacurilor au fost
aa de infricopte ca in ziva aceea.
lar Mihai-Voievod, dobAndind ragaz, s'a
tras la munte, asteptand ajutor de oti dela
Jicmond-Voievod. $i venindu-i ajutor, a
prins a lovi iar pe Turci. $'a5a de tare erau
infricoate ordiile de Mihai-Voda, incAt nu

mai putea s le tie pe loc Sinan-Pap.. Ci


cum auzeau 4::tenii paggni de Mihai-Voda,

prindeau a striga: Mihale-Oglul MihaleOglu 1, adica Mihai Diavolul I i fugeau r5.www.dacoromanica.ro

231

sipindu-se. 5i i-au batut cretinii i i-au


taiat, i i-au ingramadit la Dunare i i-au
batut, i i-au taiat iar4i, incAt curgeau a-

pele in doua cu sAnge. 5'a fost cumplit


macel. Fugit-a Sinan-Paa cu sframaturi
de oaste i cu ruine mare, i nu s'a mai
putut intoarce asupra lui Mihai-Vodd.
Cand au a,sezat Turcii pace cu MihaiVocla.

Alt rdzboiu cu Turcii n'a mai avut Mihai-Voievod. Caci a cunoscut Sultanul in
Mihai-Voievod brat intarit de Dumnezeu, i

mai degraba a cugetat s fac cu el pace


i sa-1 lase in lini5te. 5i i-a trimes soli i
scnsori de pace. Umblau in vremea aceea
intre Turci, in ordii, tainice vorbe: ca ei
niciodata in batalii n'au vazut pe MihaiVoievad rklicnd mna dreapta; iar stnga

lui cnd se thdica are bratara de fulger.

Inteadevar Mihai-Voievod era stangaciu de


felul lui i la razboiu lovea numai cu stanga
i. purta secure. 5i mai spuneau caldretii
Turci cnd li se spariau caii i sfordiau i
ind/araptau ca ar fi vazand c.aii umbra lui
Mihale-Oglu. 51 se temeau de Mihai-Voda
ordiile i-1 socoteau vrhjit. 5i aa s'au tocmit Turcii cu Mihai-Voievod 'au facut pace
i. i-au trimes daruri, 'a avut Tara 1ini5te

dinspre partea lor cativa ani.


232

www.dacoromanica.ro

Ctind a cucerit Mihai-Vodd Tara Ardealuliii.

Iar in vremea aceasta, la Ardeal, gandurile lui Jicmond-Batori se aratau schim-

batoare ca vnturile. Dupa ce s'a fcut


razboiul cu Turcii 5i dupg ce s'a aratat el
a5a de falnic, dinteodata a inceput a zice
ca.' s'a saturat de slava 5i de o5ti, 5i nu-i mai

trebuie nici muiere de vita imparateasca;

ca mai bine s'ar lasa de domma Ardealului 5i de nevasta, numai sa-i deie Imparatul mo5ii bune in hotarul Impardpei 5i
sa-1 fac vladica mare, carele la papistasi
se chiama cardinal. S'a5a din voievod 5i
o5tean a hotarit a se face popa 5i 5i-a lepdclat nevasta 5i s'a dus intre Nemti. $i-a
lasat Imparatului Tara Ardealului. $'a trlmes Imparatul la Ardeal s1ujba5i imparate5ti. S'a venit la Mihai-Vod la Bucure5ti
s1ujba5ii Imparatului 5i s'au legat mai vartos in numele Imparatului pentru viitorime.

$i-i parea bine lui ihai-Voda c s'a dus


dela Ardeal jicmoncl, pentru cl era orn

u5uratic 5i pe cuvntul lui nu puteai pune


temeiu.

Dar mult vreme n'a trecut la mijloc 5i


Jicmond Batori 5i-a lasat popia 5i s'a intors iar la Ardeal sa-5i iee domnia. S'a
inchis pe s1ujba5ii Imparatului 5i 'n loc de
cruce purta iar sabie 5i raynea la de5arwww.dacoromanica.ro

233

tele mariri lumesti. Asta a facut mult nemultamire lui Mihai-Voda, si lui RudolfImparat, si cugetau ce sa faca cu Jicmond.

Dar pang sa cugete ei bine, s'a hotarit


mai degraba Jicmond sa faca alta. Avea
el in tara leseasc un var drept, cu numele Andrei Batori, care era acolo popa
mare papistas, anume cardinal. $i trise
Jicmond cu vru sail 'Ana atunci in mare
vrajba. S'acuma deodata i-a venit sa se
impace cu el. Si impacndu-se, i-a daruit
lui Domnia Ardealului. $'a si venit Andrei
Batori Voievod la Ardeal, iar Jicmond s'a
dus iar, cdlatorind pe alte gAnduri, ca pe
harmasari salbatici.
Vazand Mihai-Voda atAtea schimbari si
nestatornicii, a trimes soli si scrisori la
Imparatul si i-a spus asa ca el va trece
cu oaste la Ardeal sa cuprinda Domnia,
ca sa curme schimbarile sr furtunile. $i
la anul dela Hristos 1566, Octomvrie, treand Mihai-Voievod muntii cu osti, a birun la $elimbr pe Andrei-Voievod ratori
si i-a sframat oastea. $i 1-au gasit Secuii
pe Andrei-Voievod fugind singur prin munti

si 1-au ucis si i-au adus la Mihai-Voievod


capul. $i zice ca sa fi lacramat MihaiVoievod de moartea naprasnica a lui An-

drei, si s fi spus astfel cu intristare: Saracul popa 1 Eu nu i-am dorit pieirea 1


$i punand Mihai-Voievod stapnire pe
234

www.dacoromanica.ro

Ardeal, s'a dus cu mari o5ti 5i slava la


Balgrad-Cetate i acolo 5i-a pus pe frunte
cununa de Voievod ardelenesc, vestind de
biruinta lui pe Rudolf-Imparat.
Cdsnd a cuceril Mihai-Vodd Moldova.

La Moldova, in zilele acestea, erau tari

Leii. 05tile lor adusesera Domn la Ia

pe Irimia-Voda'-Movil, iar $tefan-RazvanVoda fusese prins i tras in tapa. Nici Iri-

mia-Voda, nici Leii nu erau prietini cu


Mihai-Voda. $i mai trecuse in Tara Le5easca Jicmond Batori cel cu multe gndun 5i atAta 5i el pe Le 5i impotriva 'lui
Mihai. $i s'a facut du5manie mare, de s'a
gAndit Mihai-Voda sa cuprinda 5i Moldova.
Iar Rudolf-Imparat i sfetnicii lui, vaznd faptele lui Mihai, nu se bucurau. Caci

ei intelegeau cuprinderea tarilor in folosul lor i n'aveau credinta Ca Mihai-Voda


le va inchina lor tarile 5i cetatile. De aceeg
veneau o5ti imparate5ti la Ardeal, 5i Im-

paratul nu raspundea la soliile lui MihaiVoda.

Ci Mihai-Voda, neingrijindu-se prea mult


dinspre partea aceasta, 5i-a tocmit oastea

5i a trecut cu razboiu in Moldova, la anul


dela Hristos i600. $i tampinndu-se cu
o5ti1e Lesilor, le-a batut 5i le-a alungat.
www.dacoromanica.ro

235

$i s'a dus cu mare pohfala la

scaunul

tarii, la Iasi, si s'a incununat Voievod si


peste Tara Moldovei.

$i s'a facut astfel fapta mare din voia

lui Dumnezeu, in anul acesta i600. Ca s'au


spart hotarele cele vechi ale neamului romnesc, si s'au afla%t toti Romnii inteun
singur hotar: si cei din Ardeal, si cei din
untenia, si cei din Moldova, asa cum fusesera altadat in stravechile vremuri.
Fost-a insa unirea subt Mihai-Voievod cel

Viteaz numai putina vreme: ca un curcubeu frumos dupa ploaie. $i s'a infundat
apoi soarele in negura; s'a venit noaptea;
s'a pierit lumina curcubeului si adouazi nu
s'a mai artat. A fost numai ca un semn
pentru viitorime. $i taina numai Dumnezeu va dezlega-o in alt veac.
Despre cdderea si moarlea lui MilwiVodd-Viteazul.

Cum s'a rAdicat ihai-Voievod Domn


peste tot neamul, au pornit dusmanii care
dincotro uneltiri impotriva-i S'au sculat
boierii unguri din toate partile; si 1-au viclenit si cei ce se prefa'cusera intaiu prietini
al" lui.

$i s'au sculat si Lesii cu osti;

si

s'a eadicat si un capitan mare al lui RudolfImparat, cu numele Basta, si-1 pra pe Mi236

www.dacoromanica.ro

hai-Vodd la Impratul i-i voia pieirea.


5';;Io. vaz5nd Mihai-Vod ca toti se sumuta

impotriva lui ca lupii cei rai, a cautat in


juru-i la prietini i i-a gdsit prea putini..
Ci tot a ieit intru intAmpinarea lui Basta-

general i s'au batur otile lor in Ardeal,


la Mirraslau, i a fost btruit Mihai-Voievod,
Din acest ceas de nenorocire, mna
stnga a lui Mihai-Voda, care avea bratara

de fulger i fusese nebiruit, a cazut in.


jos. $i aa a fost in vointa cea neffiteleasa
a Celui-Prea-Inalt ca bratul lui de arhanghel sa nu mai poat birui.
S'au rclicat Le5ii la Moldova 'au cuprins-o i i-au pus iar Domnul lor. $i sporindu-i otile cu toti dumanii lui Mihai-

Voievod au p4it i 'n Tara Munteneasca


is'au int5mpinat cu Mihai-Voievod la Bucov: 'a fost iardi biruit Mihai-Voievod
prin vointa lui Dumnezeu.

$'aa a ramas biruit i singur ihaiVoievod, i parasit in jalea lui, cu soata


i copiii fugari i ei _pe caile primejdiei.
$i ne mai avnd nici o nadejde i nici un

sprijin de nicaieri, parasind scaunul i Tara,

s'a dus la Viena, la Imparatul. $'acolo a


vorbit el- cu Impdratul i i-a aratat durerile lui i a dat la lumina uneltirile du-

manilor. Iar Imparatul a parut a-1 crede


i s'a impacat cu el. $i 1-a pus mai mare
peste oti i 1-a pus sa se impace cu Basta,
www.dacoromanica.ro

237

-i i-a dat i lui Basta alte oti, i i-au 'Indult pe amndoi sa cuprinda Tara Ardealului, unde venise iar Jicmond cel schimbator i facuse mare rascoala i rdzboiu.
Deoacamdata Mihai-Voda i Basta-gene-

ral s'au tocmit i s'au impacat. S'au purces amandoi cu wile lor la razboiu in
Ardeal, 'au btut pe Jicmond 'au cuprins

Ardealul. Dar indata Basta a pornit iar


uneltiri impotriva lui Mihai-Voda i a starnit 'Ai-He cele vechi 'a trimes vorbe minciunoase la Rudolf-Imparat.
$i fiind Basta cu otravita ura i cu gAnd

viclean, pe cnd se aflau otile la Turda,


a trimes la cortul lui Mihai-Vod intr'ascuns

pe un om al lui de credinta cu ctiva o-teni, care au gasit pe Mihai-Voda singur


i 1-au omorit in cort strapungndu-1 cu
suhta i taindu-i capul. $i fiind numai intre
oti straine, credincioii lui Mihai-Voda nimica n'au putut face, caci ei erau putini i
toti strainii le erau dumani. $i nici trupul
nu i 1-au putut lua i nu 1-au putut ingropa
cretinete. Ci a ramas in parnntul Turdei zalog pana la rscumpararea viitoare.

Iar cinstitu-i cap 1-a putut duce la manastirea Dealul cu slava. Radu Buzescu i

acolo i-am vazut eu mormantul. Pe fruntea

.aceia mi-am adus eu aminte ca au stat


trei cununi; subt fruntea aceia au privit
ochii o Tara singura ark' de hotare vraj238

www.dacoromanica.ro

mase, s'am plans cu jale si m'am smerit


cAtra Dumnezeu.

Astfel s'a radicat in Tara Romaneasca


Mihai-Voievod, mare viteaz. Plina de zbucium i-a fost viata. I-a stralucit numele ca
fulgerul, si grabnic a trecut ca furtuna.
Despre urmasii lui Mihai-Voclei-Viteazul ,si

ingenunchierea Tarii subt Turci si Greet.


Dupa ce a cazut Mihai-Voievod,n'a mai

iesit la Romani alta sabie tare si vestita


in lume; si nici n'au mai avut chip s se
radice Romanii impotriva necredinciosilorCi iar a cazut asupra lor cu greutate mana

Turcilor. Si Turcii randuiau iar voievozii


dupa placerea lor si dupa bani, si se ames-

tecau in trebile Tarii si-si faceau ras de


norod.
Mai vrednic intre urmasii lui Mihai-Voie-

vod a fost Radu-Serban-Voievod care a urmat in scaunul Tarii Romnesti dupa pieirea lui Mihai-Voevod. A avut razboaie grele
cu voievozii Ardealului Radu-Voievod si de

multe ori a iesit biruitor.


Iar la anul dela Hristos 1633, dupa domnii slabe, s'a radicat in scaun Matei-Voda,

Basarab de neam, ostean vechiu de subt

Mihai-Voievod. Era acest Matei-Voievod ba-

tran, bun si intelept, cu dragoste asupra


www.dacoromanica.ro

239

norodului si cu dreptate. Si vrajmasindu-se


asuprd-i dela Moldova Vasile-Voievod poreclit Lupu, 1-a batut in multe randuri
Matei-Voievod batrnul, si i-a spart planu-

rile de marire si desertele gAnduri. Iar la


sarsit s'au impacat si a zidit Matei-Voda
lacas sant in pamntul Moldovei, iar Vasile-Voda in Tara Munteneasca. $i amndoi s'au inteles de au dat in tarile lor pravile scrise, dupa rnduielile vechi ale batrAnilor voievozi de odinioarl.
A domnit Matei-Voievod ani douazeci si

unu si 1-a jelit norodul and a inchis ochii.


5'a fost dupa el Domn in Tara Constantin-Voda, poreclit arnul, tot din neam Ba-

sarab. $i dupa el, la anul 1678, 5erban-

Voda, din neamul Cantacuzinilor dela Tarigrad.

5'au facut Turcii, in vrernea lui 5erbanVoda, mare razboiu cu Nemtii. $i a ajuns
vizirul cel mare Cara-Mustafa cu ostile, bi-

rumd, pa'n la Viena si a impresurat in

acea cetate ostile Nemtilor. $i erau cu

Cara-Mustafa si Voievodul dela Moldova


Duca-Voda cel Bateau, si Voievodul dela
Munteni 5erban-Voda. Iar 5erban-Voda

fiMd silnic alaturea cu Turcii, cu inima


era de partea crestinilor si le dadea veste
in cetate despre gandurile si planurile pagAnilor. $'asa au tinut Turcii impresurata
Viena s'au amenintat cu ostile crestinatatea,
240

www.dacoromanica.ro

pang ce s'a raclicat dela Lesi Ion SobietchiCraiu s'a venit cu oaste si, lovind pe Turci,

i-a biruit, s'a slobozit pe Nemti, si-au dat


indrt paganii.
$i s'a invrednicit $erban-Vocla de-a adus
in Tara tiparnit si s'au tiparit in vremea
lui Sfintele Scripturi in limba noastra romaneasca.

Iar dupa dnsul a urmat in scaunul Tarii Constantin-Voda Brancovanu, Basarab

de neam, om bogat si falnic, carele a domnit cu pace ani doudzeci si cinci. $i 'n vre-

mea lui s'au ridicat tari uscalii s'au nzuit a bate pe pagani. $i Imparatul nemtesc a avut iarasi val si razboiu cu Turcii,
si-i bateau Nemtii pe Turci. Iar Constantin
Voda cugeta ca mai bine i-ar fi cu crestinii

si bine ar fi s poat scapa Tara de robia


paganilor. Casi Dumitrascu-Voda Cantemir

dela Moldova, a avut si Constantin-Voda


vorbe si planuri cu Muscalii, Oink' ce au
fost biruiti Muscalii cu Petru Alexievici

Tar, la Stanilesti, in Tara oldovei, la


anul dela Hristos 1711. 5'a avut vorbe si
intelegeri si cu Imparatul nemtesc. $'au
simtit dela o vreme Turcii. $i stiindu-1 om

prea bogat, s'au lacomit si la averile lui.


$'au trimes osteni pagni care 1-au prins
pe Constantin-Voda cu feciorii lui si cu
toata curtea si 1-au dus la Tarigrad. S'acolo 1-au pus paganii cu toti ai lui la inM. Sadoveanu.

Morminte.

www.dacoromanica.ro
x6,

241

chisoare la temnitele Mrii. Nina ce a poruncit Sultanul de 1-au scos cu feciorii subt
Serai, i i-a strigat ca-i vanzator 5i viclean
5i i-a hotarit peirea; 5i-1 iarta numai dacd-5i
las legea 5i se face Turc cu feciorii.
$i n'a vrut Constantin-Voda sa-5i lese legea i s se faca Turc. 5'atuncea a apucat
gealatul pe coconit Brancoveanului 5i i-a

taiat pe rand subt ochii tatdlui

lor. $i

dupa ce i-a taiat pe toti, iar n'a vrut Constantin-Voda s-5i lese legea i 1-au taiat
Turcii i pe el. $i a5a i-a fost pieirea, in
anul dela Hristos 1714, de a rama's pomenire i cantec pana in zilele mele.
Iar nu mult vreme dupai aceia, au fa"cut Turcii in Tara Munteneasca ce-au facut 5i la Moldova. Nemai avand credinta
in domni pamanteni, au hotarit sa trimeata
5'aici vechili ai lor, oameni straini de tara,
Greci tarigradeni. $'a incaput 5i Tara Munteneasca desavar5it pe mana Grecilor; 5'a
fost vai 5i amar de biata tar, ca5i de A.raca Moldova.

242

www.dacoromanica.ro

Plemgerea cuviosului Veniaminleromonahul.

n zilele mele, am vazut multe


asezari ale neamurilor: tati si

cetati. $i unde era pace si


slobod poporul si ascultau si
Craii de legi, am gsit bielsug i lama randuiald. Acolo
omul poate trai nesuparat, si
munca lui nimeni nu i-o rd-

peste, si casa lui nimeni nu i-o calca si

viata nu i-i in primej die; si bine este a


trdi unde-i randuiall si lege.
lar in tara parintilor mei demult acestea
nu se mai afla. Demult curge sangek fail
judecatd, si fratele apasa pe frate, si munca
omului o rapeste silnic cel tare, si nu-s judecatori si nu-i dreptate. Ci totusi cand erau
voievozii pamanteni, mai gasea bastinasul

min. si mai putea nadajdui intr'o alinate.


Si cu totii atunci, aducandu-si aminte de
vechea slava dela Mircea-Voda si tlela $tewww.dacoromanica.ro

243

fan-Voievod, plangeau i se smereau innaintea Celui-Prea-Inalt i se pocalau, iertAndu-se. Iar dupl ce ne-au calcat strainii,

au prins a se strica neamurile boierilor


vechi 'a se amesteca, au prins a cadea razeii i mazAlii, 'a se impratia, 'a! pea-

padi pamnturile ori de voie ori de sild;


i numai strainii tineau Inteo mna cumpAna strAmba i 'n alta sabie, i n'a mai
fost nici mila, nici indurare; iar dreptatea noastra de mult era moart i ingropat.

Aa de o suta de ani tot ne coborim i


mergem catr marginea prapastiei i ne
vom prabui In venic intuneric daca nu
se va milostivi Dumnezeu de noi. $'a trecut intr'o sued de ani multa Grecime pe acest pamnt; i nu s'a intors toata la locul ei. 5'au ramas printre noi multi Greci
cu obiceiuri rele, de s'au stricat din pricina lor i pamntenii. S'acuma socot ca
nu st inaintea lui Dumnezeu apd mai plina
de gunoaie i de spuma deck apa noa'stra.

5i din ce am fost noi neanrut romanesc


rupt i impartit in trei din vechi, acuma
i mai tare ne-au sarticat i ne-au stricat duvnanii. Caci la anul dela Hristos
1777

s'a pus granita noul 'au cuprins

Nemtii pamntul din miaza-noapte al Moldovei, cu mormintele voievozilor de dernult


i cu scaunul vechiu al Moldovei, Suceava,
244

www.dacoromanica.ro

cu mormantul lui $tefan-Voievod-celSfant dela Putna.


S'acuma la 1812 au cuprins i Muscalii

jumItate din Moldova, dela Nistru panI


la Prut. $i zadarnic au plans 'atuncea
Moldovenii i ping 'acuma cu mare gla's,
nimeni nu-i aude i nimeni nu-i izbIvete.

C. Muscalii i Cazacii Tatului bat pe-ai


notri cu cnutul i cu nagaica i-i radicd din

satele lor i-i trimet in nuntru in pustietaltile Moscului, para la Herson, Cavcaz
Sibir, i-i socotesc ca pe-un neam nevred-

nic; i de unde se arItau la inceput cu

zambet i cu blandet, acuma atata' s'au


incruntat cu du,manie asupra noa'str ca
cei mai curnpliti varvari. Aa ! s'au spariat
ai notri, de-au scos 'o vorbd: ca' Muscalu face cruce mare, ca-i dratu bItran.
$i spun altii: Ii intrebi pe Muscal de viata
i el de chicI de 'nhatl Asta i %allele
spun bietii Moldoveni, invItIturi din ncazurile lor.

Atata de ncjiti santem cI ne rImane


numai la Dumnezeu nadejdea.
Despre minunala vedenie dela mlindstirea
Patna.
Eu umilitul Veniamin Ieromonahul acestea le-am cugetat i le-am scris cu sInge
i lacrimi, in singurItatea mea:, in anul dela
www.dacoromanica.ro

245

Iiristos 1814. Si mi-am adus aminte de

marirea veche, s'am plans. Si vazand jalea si ticalosia vremn intru care ma aflu
si mosia parintilor paragina, am hotarit
sa caut uitare si mormant pe-un tarm strain.
Iar inainte de a pribegi, s'a facut in mine
mare intuneric si furtuna. 5'am cugetat ast-

fel, smerindu-ma ca o netrebnica pulbere


inaintea lui Dumnezeu.

Cu ce-a gresit acest neam romanesc de


and 1-ai asezat Tu, Doamne, pe acest pamant ? I-ai daruit tar frumoasa, cu codri
si ape, i 1-ai intors la dreapta crdint.
$i el a stat s'a inflorit inaintea Ta, ca un
mar, primavara. $i iata, cu nouri si tea'snete, s'a prvlit din adancurile intunericului furtuna. 5'au venit varvarii, si s'a

varsat pe acest pamant sange, s'a fost


mult pleire. $'a ramas tam: pustle, s'a

pribegit norodul in munti si s'a nevoit in


saracie. Ci totusi, acolo, in cetate de piatra, nu te-a uitat, Doamne, si ti-a cinstit
numele cu smerit si curat hmba. $i iar a
iesit la lume. 5'au venit asupra lui hoarde
necredincioase iarsi. $i el iar a tras sabia pentru credinta in veacuri, s'a sangerat
si iar s'a umplut pamntul sail de morti.
$i 1-au coplesit vedjmasii, si sta acuma
in robie. $i eu nu-1 stiu pre acest neam
s fie mai rau deck altele ; si bratul lui n'a ostenit niciodata pentru cruce;
246

www.dacoromanica.ro

si din neamul nostru mai multi sAnt dede-

subt deck deasupra; parnantu-i plin de oa-

sele strmosilo; si toll au cazut rostind


numele Tau. De ce atunci, Doamne, stam
la marginea pieirii? De ce santem cei mai
misei pe lume? SA fie ascunsa in hotaririle
Tale, izbavirea noastra, ca margaritarul in
fundul marilor?
Acestea le cugetam cu durere, smerin-

du-ma. 5'am hotarit sa ma duc si s in-

genunchez la Putna la mndstire, la mormantul lui 5tefan-Voievod, si s ma rog

fierbinte si sa cerc a patrunde, cu durerea mea si cu rugaciunile, mila lui Dumnezeu.

$i m'am nevoit de m'am dus la sfanta


manastire Putna in anul dela Hristos 1813,
la sfntul Ion de vara, Iunie 24. S'am facut
singur priveghere in noaptea de Duminica
spre Luni. Si m'am rugat fierbinte. $i clocoteau in mine gandurile, ca furtuna marii.
$i la un ceas din noapte, stand eu in genunchi pe lespedea lui 5tefan-Voda si plangand, s'a stalls candela si s'a facut in jurul

meu mare intuneric. $i m'am infricosat,


s'am inteles in inima . mea ca acesta este
semn dela Dumnezeu.

$i intr'acela intuneric s'a intins suprapamnteasca tacere. $i parca ma aflam pe


alt taram. $i dinteodata, cutremurandu-md,
am vazut spre sfntul altar zori de aur si
www.dacoromanica.ro

247

mi s'au atltat umbre de voievozi. $'am cu.


noscut pe Bogdan-Dragos-Vodd si pe RaduNegru-Voievod, si pe Alexandru-Voievod-cel-

Bun, si pe Mircea-Voievod, si pe StefanVoievod cel Sant, si pe Mihai-Voievod. $i


toti erau cu anima' si schiptru, si cu spat la
coaps, si stateau in lumina aceea de aur si
eu ii priveam printre lacrimile mele. Si se

fcea in jurul lor camp nemarginit plin


de mormintele parintilor mei.

$i mi s'a parut c'a nltat spre mine

bratul $tefan-Voievod s'am tresarit si pleoa-

pele mele s'au zbatut ca aripi de umbra.


Si iata ca s'au sters zorile acelea si iar m'a
impresurat intunericul. $i era tacere infricosat. Dar simteam cum tremura in mine
si 'n jurul meu ca o furtuna din tainice si

necunoscute stihii. $i mi s'a parut c:1 in


sufletul meu se alege glas si-mi spune: Iata,
toate acestea: umbrele mortilor si mormin-

tele, lacrimile si durerile, sila si robia au


fost pentru ca sa incerce Dumnezeu neamul
tau. Ci de acum intr'un veac, vor cunoaste
urmasii, prin mAna lui Dumnezeu, izbavirea.

$'am vazut inteacelasi loc al sfntului


altar, minune. Ca mi s'a al-Mat zare lunga
de sAnge si cer de furtuna. $i se facea ca
intelegeam ca-i vremea peste un veac. $i
furnicau limbile pamant-ului la razboiu si
iesea in lume Antihrist. $i se artau balauri
cu multe capete si cu limbi veninoase in
248

www.dacoromanica.ro

patru vanturi. $i pe un balaur sta Antihrist

cu sabie de foc in mand. $'avea balaurul


aripi, iar Antihrist era gol 5i purta pe cap
cununa neagra. $i ealca Antihrist peste
neamuri,

5i

strop5eau

5i

ceilalti balauri

neamurile. Si era foc 5i vrsare de sange.


S'am inteles ca va fi crancen razboiu la hotarele neamului rneu. $i s'a aratat asupra
balaurilor 5'asupra lui Antihrist sagetator
in straie albe. 5'au cazut baiaurii, 5'au in-

ghitit pe Antihrist. $i s'a facut fum des.

Si cand a ie5it iar la lumina, aml dunoscut

tara noastr a mormintelor, 5i era larg


cat nu-i vedeam marginile. 5'am inteles
cd dup razboiul limbilor 5i caderea lui
Antihrist, va izbavi Dumnezeu nearnul meu
5i-i va da hotarele dintru inceput, 5i vor
cadea 5i se vor risipi irnparatiile 5i dom.,niile cele vrajma5e.

$i plangeam privind altarul 5i m'am infricopt iar. Caci am vazut demonul discordiei, cu ochii verzi ca fierea. $'am inteles
cd incercarile nu vor fi sfar5ite nici intr'un

veac. Ca vor ie5i iar pe lume raii, 5i tulburatorii 5i vor aduce pe lume sila 5i neoranduiala. $i daca nu vor intelege cei de
dupd mine ca tara se a5aza numai pe munca
5i dreptate, va sta intocmirea lor tot pe taiu5

de cutit 5i tot pc margine de prapastie.


S'a intunecat vedenia. 5i m'am gasit singur in genunchi, la mormantul lui StefanM. Eadoveanu

Morminte.

www.dacoromanica.ro
17.

249

Voievod. S'am auzit cantnd cucoii la sta."retie i la fereti albAstreau semnele diminetii. Atunci m'am smerit iara'si cAtr Dumnezeu, intelegand viitoruI; i m'arn rugat
fierbinte. i sa'rutnd slova lui S tefan-Voie-

vod, am ie0t cu ndejde dupa,' lacrirni,

'am purces 'in pribegie spre schimnicia mea


dela Vatopedi.

Scris-am toate, dintru inceput p'n5. Ia


sarit, dnd slava' lui Dumnezeu, eu sineritul Veniamin Ieromonahul, dela sfinta
mAnastire R4ca, din tara Moldovei.
1ai, 1921.

250

www.dacoromanica.ro

ACEST VOLUM S'A TIPARIT

IN ATELIERELE ,C ARTEA
ROMANEASCA", IN LUNA

IULIE, ANUL 1939.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

S-ar putea să vă placă și