Sunteți pe pagina 1din 43

Recuperarea pe afectiuni

Balneofizioterapia i recuperarea medical este un domeniu al medicinei definit ca o


activitate complex medical dar i cu impact educaional i socio-profesional asupra bolnavului.
Prin aceasta se urmrete:
restabilirea ct mai deplin a capacitii funcionale pierdute de ctre un individ, copil, adult
sau btrn n urma unei boli sau traumatism complex
dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care s-I asigure pentru restul vieii, posibilitatea de
autoservire i lipsa dependenei de o alt persoan, posibilitatea demunc i independen
economic i social.
Afectiunile reumatismale
Boli reumatismale inflamatorii au evolutie cronica, fiind practic raspunsul unui sistem imun
tulburat. Reumatismele inflamatorii in general sint legate de incarcatura noastra genetica si foarte
mult de infectiile netratate la timp sau tratate necorespunzator. Aceste infectii "lente", perista in
organism. Organismul raspunde acestei agresiuni prin inflamatiile care se manifesta la nivelul
intregului, astfel aparind boala reumatismala inflamatorie.

Gonartroza

Definitie.
Gonartroza se defineste prin prezenta reumatismului cronic degenerativ la nivelul
articulatiei genunchiului. Se cunoaste c aceast afectiune gonartroza are o frecvent maxim si
se ntlneste la populatia vrstnic.
Boala se constituie n timp ndelungat ca o consecint a uzurii cartilajelor, care si pierd
elasticitatea si rezistenta la socurile mecanice din timpul mersului. .
Clasificare.
Gonartrozele considerate primitive - apar ca urmare a reducerii rezistentei cartilajului, cu o
predilectie marcat la femei, spre vrsta menopauzei. Din 4 pacienti cu gonartroz, 3 sunt
femei. Sunt frecvent ntlnite asocierile cu obezitatea (ntre 45 si 65 %) si cu varicele (ntre 20 si
44% din cazuri). Debutul clinic se situeaz la 50 de ani, localizat fiind de obicei la nivelul
compartimentului femuro-patelar, pentru a difuza cu timpul la ntreaga articulatie.
Gonartrozele secundare - apar dup modificari n structurile arhitecturale ale genunchiului.
Debutul clinic este mai precoce, n a III-a sau a IV-a decad a vietii, este de obicei unilateral si
nu se nsoteste de modificri artrozice ale celorlalte articulatii..
Statisticile medicale dau n prezent 53 % forme aparent primitive, fat de 47 % forme secundare.
Gonartrozele obezilor sunt si ele secundare prin suprancrcarea impus genunchilor.

Simptomatologia acestei afectiuni:


Simptomul principal al gonartrozei este durerea cu localizare la nivelul genunchiului sau cu
iradiere pe muschii coapsei sau gambei. Durerea este descris ca o senzatie de arsur local,
durerea poate fi prezent la mobilizare sau si n repaus. Pe lng aceasta i este asociat
impotenta functional si mobilizarea dificil a articulatiei si a oaselor care o alctuiesc.
De asemenea pacientul mai poate acuza:
- tumefactia genunchilor;
- modificarea temperaturii cutanate locale;
- aparitia crepitatiilor sau cracmentelor.
Tratamentul complex al gonartrozei
Tratamentul pacientilor cu gonartroz este foarte complex. Se recomand combinarea
tratamentului farmacologic cu fizioterapia, si n cazurile avansate interventia chirurgical. Dac
pacientul este supraponderal si nu slbeste, adesea terapia nu este eficienta deoarece articulatia
este supus n continuare unui stres semnificativ.

Terapia medicamentoasa
Medicamentele utilizate se pot cataloga n cteva grupe principale:
- Medicamente cu actiune lent, adic fr efecte antiinflamatorii.
- Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene , medicamente cu actiune imediat
antiinflamatorie, antialgic.
Electroterapia sau cldura profund se aplic pentru efectul antalgic i musculotrop. Se folosesc
toate frecventele de curent:
curent galvanic n special sub forma ionogalvanizrii;
bai galvanice, galvanizri, ionoforez
curenti diadinamici, pentru efecte antalgice si miorelaxante si vasculotrofice;
curenti interferentiali cu efect decontracturant i antalgic;
ultrasunete cu efecte antalgice, decontracturante antifibronzante, de asuplizare a structurii
periarticulare.
Sedintele de electroterapie se aplic zilnic timp de 10-30 minute, iar numrul lor este de 10-12
zile.
Laserterapia reprezint amplificarea luminii prin emisie stimulat de radiatii i este un adjuvant
pretios n afectiuni reumatologice.
Laserterapia are efect: analgezic,miorelaxant, antiedematos, accelerarea microcirculatiei
Masajul are un rol principal chiar de la nceputul programului de recuperare, datorit efectelor
favorabile care n functie de manevrele utilizate pot fi : efect antalgic si miorelaxant; stimularea
propriocepiei cu mentinerea tonusului muscular;efectul circulator si biotrofic tisular local
(tonifiant).
Tratamentul kinetoterapeutic al gonartrozei
Acest tratament este alcatuit dintr-un program de exercitii pasive, active, active cu rezistenta,
program elaborat in functie de evolutia bolii si de stadiul acesteia, de catre un kinetoterapeut.
Tonifierea musculara
- Slabiciunea cvadricepsului reprezinta cel mai important predictor al limitarilor functionale ale
membrului inferior
- Extensorii puternici pot scadea impulsul incarcarii membrului inferior prin incetinirea fazei de
decelerare dinaintea atacului cu talonul; se asociaza cu scaderea durerii si a dizabilitatii
- Se va urmari refacerea fortei extensoare pentru ultimele 20 grade
- Se executa izometrii ( daca exista inflamatie, cu precautii ptr pacientii cardiaci ), izotonii in lant
kinetic deschis si inchis
Efectele exercitiului fizic:
- Refacere/mentinere mobilitate articulara unghiuri de mobilitate utila

- Refacere tonus muscular forta musculara, rezistenta, control muscular, control motor si
coordonare, stabilitate articulara
- Echilibru si stabilitate
- Echilibru si proprioceptie- se pare ca un program aerobic de mers este eficace
- Protectie articulara
- Complianta la exercitiu terapeutic-activitatea fizica in primele luni este cel mai puternic
predictor al compliantei pe termen lung
Obiectivele tratamentului kinetoterapic sunt:
Combaterea durerii si a inflamatiei se realizeaz prin terapia medicamentoasa:
analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene.
Evitarea deformrilor si a posturrilor vicioase se realizeaz prin posturri care au
rolul de a reduce flexumul.Se porneste de la pozitia de amplitudine maxim permis de redoare
si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungit n timp se ncearc cresterea unghiurilor
de miscare.
Pentru mentinerea sau refacerea fortei musculare se efectueaza exercitii izometrice pe
diferite grupe musculare cum ar fi ischiogambierii( situati pe fata posterioara a coapsei) si
cvadricepsul(situat pe fata anterioara a coapsei).
Refacerea stabilittii se obtine prin exercitii de tonifiere a muschiului cvadriceps care
face extensia gambei pe coaps, prin ngreunarea miscrilor si contractii izometrice ( ncordri
ale muschiului fr deplasare de segmente). Cele mai indicate pozitii de lucru sunt: seznd,
culcat si putin stnd cu sprijin, sunt indicate miscrile n apa cald, care usureaz executia.
Exercitiu pentru tonifierea muschiului cvadriceps:
Pacientul n decubit dorsal, cu coapsa ntins si gamba n afara mesei, membrul inferior flectat,
se sprijin cu piciorul pe mas, kinetoterapeutul face priz pe fata dorsal a piciorului si pe fata
anterioar distal pe gamb: pacientul execut extensia gambei fiind contrat de kinetoterapeut.
Reluarea mersului. De obicei, mersul ncepe ntre crje fr ncrcare, apoi se ncarc cu
8-10% din greutatea corporal. ncrcarea crescnd progresiv, cnd aceasta depseste 50% se
trece la sprijin n baston.
Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui program
de recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)
Este important ca pacientul sa respecte regulile de profilaxie secundara care alcatuiesc igiena
ortopedica a genunchiului:

Mentinerea greutatii corporale normale


Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit
Mersul cu sprijin in baston
Evitarea pozitiilor de flexie maxima
Evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului

Miscari libere de flexie-extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in


ortostatism
Corectarea cu sustinatoare plantare a piciorului plat
Evitarea tocurilor inalte
Evitarea traumatismelor directe

Sporturi recomandate: inot, ciclism, canotaj

Ruptura de menisc.
Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta care a creat o
degenerescenta, cu sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura longitudinala
completa (care este caracteristica mai ales meniscului extern) sau ca ruptura oblica sau
combinata cu dezinsertie.
Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are un dublu rol:
-

asigurarea statica in momentul de sprijin;


asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru orientarea piciorului in
functie de denivelarile de teren.
Genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si activitati uzuale si
profesionale.

Simptomatologie
La ruptura de menisc, bolnavul prezinta o durere violenta, brusca insotita de impotenta
functionala imediata. Uneori apare blocajul articular, hidrartroza este aproape regulata, iar
hemartroza este destul de frecventa.
1. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT
Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutice sunt:
a) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii deoarece gonalgia
ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperator;
b) obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a genunchiului;
c) obtinerea mobilitatii;
d) coordonarea miscarii membrului inferior.
Remobilizarea articulara reprezinta obiectivul principal al recuperarii sechelelor articulare
posttraumatice si postoperatorii. Mobilitatea articulara se realizeaza prin miscari pasive si active.
Rolul principal al mobilizarii articulare este ace4la de a dezvolta abilitatea miscarilor.
Stabilitatea articulara se obtine prin tonificarea musculaturii. Pentru tonifierea musculaturii se
executa exercitii izometrice, miscarii de rezistenta si se aplica diverse metode ortopedice.
Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmaresc patru obiective esentiale:
a)
b)
c)
d)
a)

Indoloritatea;
Stabilitatea;
Mobilitatea
Coordonarea;
Indoloritatea se obtine prin:
- administrarea unei medicatii antiinflamatorii si si antialgice generale;

- crioterapia sau termoterapia ( dupa caz);


- electroterapia;
- roentgenterapia;
- repaus articular;
- interventii chirurgicale.
b) Stabilitatea genunchiului are doua aspecte:
- stabilitate pasiva stabilitate ortostatica;
- stabilitate activa stabilitate in mers;
Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul genunchiului operat fara succes, poate fi obtinuta cel putin
partial prin:
-

tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;


cresterea rezistentei ligamentare;
evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea, ortostatism si mers
prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternica, flexie extensie libera, in
momentul trecerii de la o pozitie de repaus la ortostatism, etc.
- aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a genunchiului
Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv:
-

muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore.


Pentru tonifierea cvadricepsului se executa contractii izometrice si exercitii cu
contrarezistenta:
- muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale soldului, din decubit
lateral.
c) Mobilitatea genunchiului operat, este limitata. Pentru redarea mobilitatii genunchiului operat
se urmareste reducerea flexum-lui. Si cresterea amplitudinii flexiei. In timpul imobilizarii
genunchiului dupa operatie, se pot face mobilizarii pasive constind dintr-un complex de
procedee terapeutice, care se schimba alternativ, ca:
- tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei pozitii
vicioase articulare asociate cu caldura pentru a usura durerea rebela articulara pentru
scaderea presiunii interarticulara;
- tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de repaus;
- mobilizare pasiva asistata, care se executa in relacxare partiala sau totala de care
Kinetoterapeut in toate sensurile, cu miscarii ample articulare;
- mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii pasive foarte des utilizate,
deoarece pacientul are posibilitatea sa le repete de mai multe ori pe zi;
- mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza Kinetoteraoiei
recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice.
Mobilizarea activa se face in scopul cresterii treptate a amplitudinii, miscarii in toate planurile de
mobilitate a articulatiei. Se executa miscari ritmice de flexie extensie ale piciorului si exercitii

gestice uzuale pentru readucerea functionala a genunchiului. Se nai executa mecanoterapie si


scripetoterapia.
Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in :
-

contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora;


imobilizarii ale piciorului;
ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de la
operatie;
- exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea bandajelor;
- mers cu baston din a 10-a zi de la operatie.
Recuperarea continua cu:
- electroterapie antalgica si antiinflamatorie;
- tonifierea cvadricepsului;
- masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului;
- mobilizarea articulatiei;
- crioterapia;
Procedurile folosite pentru recuperarea genunchiului operat sunt urmatoarele:
- HIDROTERAPIE
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui numar variat de
proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca si unele
tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei, provocand hieremie
si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in regiunea tratata;
are un important efect resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o
cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la temperatura de 36-370 C si mai rar 380
.
-Baia cu masaj
Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-390 C se executa masajul asupra
regiunii indicate, prin tehnica cunoscuta.

TERMOTERAPIE
-Compresele cu aburi
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.
-Inpachetarea cu parafina
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si uniforma a
tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40. La locul de aplicare se produce o
hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant, rece la
inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou rece, datorita baii din lac si
reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a
substantelor resorbite in organism.
TRATAMENTUL PRIN MASAJ
Tehnica masajului
Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei serii de manevre ce se adreseaza la
inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin cresterea circulatiei sanguine
locale.
Uneori este necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de hipotrofie
musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra acestor regiuni ce se aplica
manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant major, contribuind la recuperare. Dupa
aceea se trece la masajul propriu-zis al articulatiei genunchiului. Maseurul se va orienta asupra
capsului ligamentare care uneste cele trei oase: femurul, tibia si rotul.
Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie si netezind de la
articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in afectiunile articulare ale
genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie pronuntata. In continuare se trece la frictiune
in sus, in jos, lateral sau circular. Se procedeaza in felul urmator: se aplica policele pe ambele
margini ale sacului capsularm cuprinzind cu celelalte degete fosa poplitee, intorcindu-se pe
aceias drum, pana la tuberozitatea tibiei. In parte inferioara se executa frictiunea mai mult in sens
orizontal.
Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a patrunde cu degetul
mediu si index linga tendoanele muschilor flexari in profunzime si frectionind orizontal, vertical
si circular. Masajul se incepe cu netezirea, dupa care urmeaza Kinetoterapia.

- Gimnastica medicala
Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-un aparat de sustentie gipsat,
deoarece a fost afectat cartilajul articular. In perioada de contentie se executa program de
recuperare:
- DIN CULCAT DORSAL :- contractii izometrice de cvadriceps si fesieri (30miscari pe ora
contractie 6s/relaxare 3s);
- flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii a zece repetari);
- flexi si abductii din artic. coxofemurala (patru serii a zece repetari).
Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului sanatos.
- DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI: miscare activo-pasiva de flexi/abductii/
extensii/ circumductii din CF (din fiecare, doua serii a zece repetari).
Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene, fara sprijin pe piciorul afectat.Dupa
indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica numai la deplasare si noaptea, pentru a
stabiliza genunchiul si a il feri de miscari nedorite.
Programul de recuperare se intinde pe durata a patru saptamani:
*In prima saptamana sunt cinci sedinte:
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps si fesieri;
- flexi si abductii din artic.coxofem (miscare activa );
- usoare flexi ale articulatiei genunchiului. Profesorul introduce ambele maini sub zona poplitee si
executa cu multa atentie acesta miscare la circa 30 , avand grija ca talpa pacientului sa ramana
permanent pe planul patului.
- DIN DECUBIT COSTAL : miscare activ-pasiva de abductie din CF cu genunchiul intins (trei serii
a zece repetari).
- DIN STAND LA SPALIER : miscari active din CF cu genunchiul intins (trei serii a opt repetari):
cu spatele flexi; lateral abductii; cu fata extensii.
*In a doua saptamana sunt cinci sedinte. Toate miscarile devin active, lucrandu-se incontinuare
pentru tonifierea cvadricepsului, a tendonului si a fesierilor. In ultima sedinta pacientul va contacta
solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.
- DIN DECUBIT DORSAL: - pompaje pe minge, fara a forta flexia;
- flexia gambei pe coapsa (in lant cinetic inchis);
- flexi si abductii din CF (3 serii a 12 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI: flexia gambei pe coapsa, miscare condusa si
controlata de profesor.
- DIN STAND LA PALIER: la exercitiile cunoscute se adauga :

- ridicari pe varfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sanatos;


- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa cu usoara presiune pe talpa (2 serii
a 10 repetari, lucrand fara durere).
Mersul se face cu sprijin usor (circa30%)pe piciorul operat.
*In a treia saptamana sunt cinci sedinte . toate exercitiile devin active
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps, fesieri si ischiogambieri;
- flexi/ extensii ale articulatiilor gleznei si degetelor (metatarsiene, falangiene si interfalangiene);
- flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii a 15 repetari);
- flexi/ abductii/ circumductii din CF cu genunchiul intins (miscare activ-rezistiva cu lest).
- DIN DECUBIT LATERAL : miscare activa libera de abductie din CF a membrului operat (3
serii a 10 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI- flexia si extensia gambei pe coapsa (3 serii a
15 repetari) ;
- flexia si extensia articulatiei genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este asezata planta
membrului operat.
- DIN STAND LA SPALIER : - 3 serii a 10 repetari pentru fiecare miscare din CF
- ridicari pe varfuri, piciorul operat in sprijin 60% ;
- joc de glezna cu sprijin circa 60% ;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa prin exercitarea unei usoare
presiuni pe suprafata plantara.
*In a patra saptamana sunt cinci sedinte in care continua exercitiile mai sus mentionate, la
care se adauga :
- DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioara a fetei anterioare a coapsei) :
miscarea activa de flexie a gambei pe coapsa, cu tensiuni finale realizate de catre profesor.
Miscarile din asezat ale articulatiei genunchiului devin rezistive prin introducerea lestului.La
sfarsitul acestei saptamani pacientul se sprijina aproape in totalitate pe piciorul operat.
TERAPIA OCUPATIONALA
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara si/sau tonifierea
musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau capaciteaza atentia si rabdarea
pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In general, aceste activitati se executa cu
mainile dar forta motrica este realizata de membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
-

pedalaj de bicicleta;
miscare laterala (abductie-adductie);
mers pe plan ascendent;
mers pe banda sau pe scara rulanta.

Coxartroza

Este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulatiei soldului.


Este o afectiune des intalnita si este cea mai invalidanta dintre artroze.
Etiologie
o Coxartroza primitiva
o Coxartroza secundara (55% din cazuri)

TRATAMENT
Tratamentul medicamentos specific poate face apel la mai multe grupe de medicamente ce pot
fi administrate sistemic sau topic. Administrarea de medicamente antiinflamatorii si antialgice
trebuie facuta cu mult discernamant la bolnavii cu coxartroza.
TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC
Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare bolnav in parte si in permanenta
adaptat la stadiul bolii.
Obiective:

Disparitia sau ameliorarea durerii;


Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
Ameliorarea calitatii vietii
Educatia pacientului si a familiei

ELECTROTERAPIA

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a vascularizatiei si


a troficitatii tisulare locale:
o curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de
ionogalvanizare
o curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
o curenti de medie frecventa
o laser
o unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
o ultrasunet

diapulse

TERMOTERAPIA

Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in


vederea instituirii programului de kinetoterapie
o impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi
o in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu sulfat de
magneziu 60g/l; masaj local cu gheata repetat de mai multe ori in cursul zilei;

MASAJ

Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (in functie de manevrele utilizate), de


imbunatatire a vascularizatiei si biotrofic tisular local:
o pozitionarea bolnavului este deosebit de importanta deoarece fiecare pozitie
permite o mai buna abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate
o manevrele de masaj se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular
subcutanat, fascii, tendoane si muschi
o sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul membrului
inferior; se executa tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul respirator
(favorizeaza circulatia si troficitatea locala)

KINETOTERAPIA
Recuperarea functionala sau reeducarea in coxartroza urmareste sa recastige, pe cat posibil
mobilitatea articulara si sa o intretina in timp, astfel incat sa amelioreze sustentatia si
locomotia.
Obiectivele recuperatorii sunt :
a) Lupta contra redarii articulare- consecinta uzurii cartilajului si a incongruentei
articulare. Kineziterapia tenteaza prin tehnicile intrebuintate, sa stimuleze nutritia
cartilajului articular, mai mult sa favorizeze cicatrizarea si regenerarea celui uzat sau
cel putin sa intirzie evolutia procesului distructiv artrozic.
b) Lupta contra disarmoniei musculare- pentru restabilirea echilibruliu functional al grupei
musculare perioarticulare antagoniste.
c) Lupta impotriva atitudinilor vicioase, instalate drept consecinta a contracturii antalgice
a unor grupe musculare, cit si a incongruentei articulare.
d) Recuperarea mobilitatii articulare se obtine prin miscari, la inceputpasive, apoi activopasive usoare, blande asistate apoi contrariate de catre kineziterapeut, prin
scripetoterapie sau pedalare pe bicicleta cu sa reglabila; sedintele de asuclizare vor fi
intrerupte de masaj decontracturant.

Recuperarea mobilitatii articulare coxofemurale va fi completa printr-o munca de


asuprizare a rahisului, in special a sarnierei lombosacrate de care depinde in mare masura
statica si locomotia.
e) Recuperarea musculara componenta esentiala a recuperarii- actioneaza impotriva
amiotrofiei, cauza dezechilibrului dinamic muscular si a instabilitatii articulare in
statica si locomotie. In coxartroza, in primul rand se urmareste retonifierea fesierului
mijlociu, din grupul abductor al coapsei. Acasta se face prin contractura antagonistilor
extensiei, a proasiliacului, a croitorului, a tensorului, fasciei lata, a fasciculelor
anterioare ale micului fesier si a quadri-cepsului a carei amiotrofie antreneaza o
tulburare statico-dinamica a genunchiului.
In schimb alti muschi nu trebuie solicitati intrucat ei sunt predominanti prin contractura
precum abductorii, rotatori externi si rotatori scurti.
Exercitiile de recuperare musculara trebuie facute progresiv, cu deosebita grija, pentru a
evita contracturile reflexe de aparare, tinand tot deuna seama ca retonifierea sa se faca
armonios, simetric si echilibrat. Ele nu se vor limita, dupa cum am mai spus, la articulatia
coxofemurala, si vor cuprinde grupele musculare ale trunchiului. Pentru echilibrarea
acestuia, cat si cu caracter general se face reducerea musculara globala.
Tehnica propriu- zisa de refacere a masei musculare cuprinde exercitii, contractii
izometrice si voluntare, contra rezistentei manuale prudente si dozate. Ea va fi efectuata de
un cadru cu experienta, in baza unui program analitic de recuperare, intrerupt de masaje
decontracturante, eventual in bazin, unde se suprima incarcarea ponderala. Recuperarea
functionala, in aceste cazuri extinsa, are eficienta limitata, avand mai mult valoare
preventiva decat curativa. Totusi acele atitudini vicioase, consecinta mai ales a contracturii
sunt susceptibile de corectie.
Recuperarea, care incepe din prima si post operatorie, urmareste prevenirea
complicatiilor pulmonare si tromboembolitice. In acest ses se recomanda bolnavului
exercitii active, de respiratie si de expiratie contra rezistenta care dureaza in medie 5 zile.
Concomitent se indica bolnavului sa faca miscari activo-pasive ale degetelor si gleznei de
la piciorul operat, contractii izometrice ale cvadricepsului.
Perioada recuperarii active, a mobilitatii fara sprijin, incepe dupa 4-5 saptamani de la
operatie cand progresiv se institue o recuperare ampla musculara si a mobilitatii articulare.
Sprijinul este interzis.
Aceasta perioada debuteaza printr- o prima etapa de 2-3 saptamani, cand bolnavul este
mutat intr- un pat cu cadru de recuperare, dotat cu scripeti pentru a asista la inceput
miscarile active. Deci se incepe cu:
- miscari activo-pasive, flexie-extensie a genunchiului indirect si numai partial la
sold, deoarece ele se fac la planul patului.
- Retonifierea activa a cvadricepsului, prin extensie activa a genunchiului. Dupa
flexarea genunchiului cu ajutorul hamacului din aceasta pozitie, se extinde activ
gamba.

Se plaseaza hamacul la nivelul gleznei si se flecteaza din sold, membrul pelvin la


20 grade, apoi se relaxeaza coada hamacului si se tenteaza de a mentine membrul
pelvin in pozitia astfel obtinuta.
Aceasta perioada incheiata cu bine se permite ridicarea la marginea patului.
Dupa inca 10-14 zile bolnavul este apt de a se deplasa la fotoliu, apoi sa mearga propriuzis fara incarcare, la inceput pe cadru, apoi in carje. Din acest moment se intensifica,
recuperarea, atat in ceia ce priveste musculatura, cat si mobilitatea articulara, printr-un
travaliu dinamic.
La pat in decubit dorsal se fac exercitii pentru:
A) TONIFIEREA FLEXORILOR
- flexii alternative ale coapsei pe bazin si ale gambei pe coapsa, iar mai tarziu pot fi
recomandate flexii simultane.
- Flexia pe bazin a membrului pelvin operat, cu genunchiul in extensie, membrul
centrolateral fiind cu genunchiul in semiflexie ca picior de sprijin, se va urmarii
ca rotula sa fie la zenit sau activ, sa se tinda catre aceasta.
B) TONIFIEREA ROTATORILOR INTERNI
- rotatia interna a membrului pelvin operat, la inceput miscarea activa simpla apoi
controlata de asistent.
La pat in decubit lateral pe partea stanga se fac exercitii pentru:
a) TONIFIEREA FESIERULUI MIJLOCIU
- membrul sanatos in semiflexie, fixand bazinul la nivelul patului, co0apsa operata in
usoara extensie evitand lordoza din aceasta pozitie se comanda abductia membrului operat,
care se face impotriva gravitatiei.
b) TONIFIEREA FESIERULUI MARE
- ambele membre inferioare cu semiflexia gambei pe coapse, aceasta din urma in usoara
extensie, piciorul la 90 grade pe gamba, asistentul aplica o rezistenta pe planta piciorului,
ceea ce are ca efect intensificarea extensiei.
Recuperarea mersului
Reeducarea mersului are mai multe faze si anume:
- faza statica- culcat, fara sprijin, cu sprijin partial, cu sprijin total unipodal si
bipodal
- faza dinamica- ce constitue recuperarea propriu-zisa a mersului pe teren plan,
inclinat, urcarea si coboratul scarilor.
In toate exercitiile se adauga pe parcurs, rezistenta manuala la ramforsare.
Presupune reeducarea propriu-zisa a mersului, cand asistentul va controla si corija
analitic fazele acestuia.
Se incepe cu mersul in sprijin unipodal pe partea sanatoasa si doua carje, apoi, la
indicatia medicului, sprijin bipodal, cu doua carje. In principiu, de la permisiunea reluarii

incarcarii pe partea operata, in circa 3-4 saptamani se ajunge la baston, care poate fi
mentinut un timp variabil in functie de particularitatile cazului.
Elementul de baza este recuperarea prin exercitii active: contractii izometrice la inceput,
apoi exercitii dinamice activo-pasive, facilitate, apoi contragravitate si in final
contrarezistenta.
Terapie ocupationala va tine seama de evitarea ortostatismului; exercitii pe bicicleta ergometrica
prin pedalaj normal si retropedalaj; exercitii pe placa prevazuta cu rotile;
Hidrokinetoterapie avantajul descarcarii de greutate, efect usor sedativ, miorelaxant: posturare
pentru flexum TFNP contractie-relaxare, mobilizari pasive, active, reeducarea stabilitatii,
echilibru si coordonare;
Metode complementare: baston, carje canadiene

Discopatiile
Durerea de spate afecteaza 75-85 % din populatie , care a cel putin o data in viata o durere de
spate, 5 % o experimenteaza pentru prima oara in fiecare an .Este cea mai frecventa cauza de
iesire din circuit pentru cei mai tineri de 45 ani si a treia ptr cei trecuti de aceasta varsta.
Discopatiile lombare se clasifica in :

Discopatie de faza I cand exista un plus de laxitate a discului intervertebral si o laxitate


anormala la nivelul inelului pulpos si a inelului fibros, cu aparitia durerii la nivelul
coloanei lombare, lombalgii care sunt pasagere (Lombalgia comuna).
In discopatia de faza II, procesele degenerative sunt mai grave, cu aparitia de fisuri in
inelul fibros, fisuri prin intermediul carora nucleul pulpos se insinueaza si astfel duce la
bombarea spre exterior a inelului fibros =PROTRUZIE DISCALA ( diagnostic RMN
extrem de frecvent) ! Atentie : protruzia discala nu este Hernie de disc !
Discopatia lombara faza III, reprezinta PROLAPSUL ( hernierea) nucleului pulpos in
canalul spinal si se imparte in 3 stadii :
o stadiul I iritarea radacinii nervoase- apare durere de tip nevralgic.
Lomboradiculopatie de tip nevralgic
o stadiul II compresie- apar durere si parestezii, plus disparitia reflexelor
osteotendinoase. Radiculopatie algoparestezica.
o stadiul III intreruperea radacinii nervoase - apar durere, parestezii si deficit
functional al musculaturii. Radiculopatie algoparetica sau algoparalizie.
Discopatia lombara faza IV- discartroza

Hernia de disc lombara


Degenerescenta normala a structurilor discului intervertebral (DIV) printr-un proces de
senescenta.
Cel mai frecvent afectate sunt persoanele din decada a-3a si a 4-a de viata, perioada in care
modificarile degenerative au evoluat prin eforturi prea mari sau mobilizari exagerate.
Simptome:

durere lombara veche , evoluand in crize din ce in ce mai lungi si la intervale din ce in ce
mai mici sau debut brutal cu dureri lombare atroce. Durerea are de obicei un traiect
dermatomal
In functie de stadiu apar si parestezii cu traiect radicular
Sciatica apare ca o agravare a starii pacientului, fie fara o cauza evidenta , fie favorizata
de un efort modest

Tot in functie de stadiu pot aparea deficite motorii ( scadere de forta musculara) pe
anumite grupe musculare( in functie de radacina afectata).
La bolnavii cu hernie de disc lombara joasa apare sindrom de coada de cal cu tulburari
sfincteriene si sexuale,

Tratament:

initial tratamentul este simptomatic, presupunand repaus la pat si medicatie antialgica:


analgezice, antiinflamatoare, tratamentul medicamentos va fi initiat si supravegheat de
catre medic.
pacientul trebuie sa faca exercitiile recomandate de medic si de fizioterapeut pentru a
putea relua activitatile uzuale

Obiective:

prevenirea recurentei afectarii coloanei si reducerea dizabilitatii date de durere


revenirea pacientului la activitatile zilnice
controlul posturii corecte a coloanei vertebrale lombare si a bazinului
cresterea/mentinerea fortei musculare
asuplizarea coloanei vertebrale lombare
indepartarea amortelii, cauzate de lezarea anumitor radacini nervoase.

Electroterapie
Un complex de metode ce au la baza folosirea curentului electric in scop terapeutic si
profilactic. Se folosesc doua tipuri de curenti electrici: curent continuu (galvanic) si curent
discontinuu de joasa, medie si inalta frecventa. Prin folosirea combinata a curentilor se obtin
simultan efecte analgetice, antialgice, decontracturante, vasculotrofice, de stimulare musculara.
Ultrasunetele se utilizeaza pentru efectele analgetice, vasodilatatorii, miorelaxante pe care le
induc. Cu ajutorul ultrasunetelor sunt introduse in organism anumite substante, in scop terapeutic
( antiinflamator, analgezic, decongestiv).
Kinetoterapia
Kinetoterapia este prescrisa de medic in functie de stadiul in care se afla boala :
acut-de inceput ( durere intensa, bolnavul nu-si poate calma durerile nici culcat, prezinta
contractura lombara, cu sau fara limitarea mobilitatii ),
subacut ( durerile din culcat au disparut, bolnavul se poate misca in pat fara dureri, se poate
deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai putin limitat, durerea
fiind suportabila daca nu-si mobilizeaza coloana ),
cronic ( permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate, astfel incat nu-l

mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara ; in picioare si la mers durerile pot aparea dupa o
perioada lunga de timp ; pot persista contracturi paravertebrale ), de remisiune completa ( intre
perioadele de boala evidentiate clinic )
In perioada acuta se recomanda:
1. reechilibrarea pacientului din punct de vedere reactiv stat pe burta cu o perna sub abdomen/
pe o parte cu genunchii indoiti, presand pe aceeasi zona cu perna/patul cu capul usor inclinat in
jos/mangaierea blanda a zonei lombare si caldura neutra in zona lombara
2.relaxarea generala pentru scaderea starii de tensiune psihica determinata de durere si pentru
decontracturare generala, inclusiv a zonei spatelui-exercitii de respiratie profunda, cu expiratie
prelungita si zgomotoasa
3. scaderea iritatiei nervului ( cand exista ) prin :
A. adoptarea unor pozitii ce atenueaza durerea pe spate, cu capul si umerii ridicati pe o perna,
genunchii indoiti cu un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe talpi
- pe o parte, cu genunchii indoiti
- pe spate, cu soldurile si genunchii la 90 grade, cu gambele sprijinite pe un scaunel
-oricare alta pozitie ce atenueaza durerea
B.tractiuni vertebrale la pat- pentrurelaxarea musculaturii lombare tensionate ( care creste
durerea prin intrarea intr-un cerc vicios pe care il intretine ).

In perioada subacuta-continuarea exercitiilor de relaxare a musculaturii lombare, trebuie


tinut cont ca aproape toti pacientii cu dureri lombare recidivante au o lipsa de suplete a
musculaturii ( ceea ce face ca la o aplecare in fata sau la rasucirea coloanei lombare
sa se intinda usor un tendon sau un muschi si sa apara durerea, o miscare identica la o
persoana cu elasticitate normala fiind bine tolerata si neproducand simptome )

In perioada cronica se continua cresterea supletii lombare si tonifierea musculaturii slabe


TONIFIEREA MUSCULATURII SLABE ( ABDOMINALE SI EXTENSOARE
LOMBARE ) Scopul este ca trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a bazinului si de
asemenea o presiune de abdominala de preluare a unei parti din presiunea transmisa discurilor
dintre vertebre Pozitia neutra a bazinului este conditionata de intinderea musculaturii extensoare
( extensorii paravertebrali si psoasiliacul ), dar si de tonifierea abdominalilor ( care trag in jos de
pubis ) si a fesierilor ( care trag in jos de fata posterioara a bazinului )-deci muschii care vor
realiza bascularea bazinului cu delordozare
IN FAZA DE REMISIUNE COMPLETA, se face un program de prevenire a recidivelor, asazisa scoala a spatelui , cu 3 obiective principale :
1. constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si a bazinului
2.inzavorarea ( inlacatarea ) coloanei lombare
3.mentinerea fortei musculare ( musculatura trenului inferior si fesieri

Periartrita scapulohumerala
Periartrita scapulohumeral este un sindrom dureros nsoit de limitarea micrilor, datorit
afectrii structurilor periarticulare.
Are cinci forme clinico-anatomo-funcionale, relativ bine conturate:
1. Umrul dureros simplu
2. Umrul acut hiperalgic
3. Umrul mixt
4. Umrul blocat
5. Umrul pseudoparalitic
Umrul dureros simplu
Este forma clinica cea mai frecventa. Bolnavul acuza dureri moderate in umar cand se imbraca,
se piaptana, sau cand solicita membrului superior respectiv prin purtatea unor greutati. Durerile
pot stanjeni bolnavul in timpul somnului, intensificandu-se in anumite pozitii
Are la baz tendinita, bursita sau tenosinovita, putnd prezenta, clinic, un stadiu acut care
evolueaz spre subacut, urmat de un stadiu terminal, apoi de vindecare.
Umrul acut hiperalgic
De obicei are ca substrat o tendinit calcifiant n puseu inflamator sau o migrare de elemente
calcifiate n bursa subacromiodeltoidian. Umarul acut hiperalgic poate debuta in mod brutal, cu
o durere atroce si o impotenta totala a membrului superior, alteori aceasta forma clinica este
continuarea evolutiei unui umar dureros simplu. Durerile sunt violente, insuportabile ; ele se
intensifica noaptea impiedicand bolnavul sa se odihneasca. De asemenea durerea se intensifica la
orice tentativa de mobilizare a umarului, limitarea mobilitatii nefiind deci mecanica ci antalgica.
Umrul mixt
Este asocierea dintre un umr dureros de origine tendinoas, tendosinovitic sau bursitic i o
limitare a micrii prin contractur muscular antalgic n rotatori, flexori sau abductorii
umrului. Limitarea miscarii in umarul mixt nu se datoreaza numai durerii, ca in formele
precedente, ci si unei redori reale structurale
Umrul blocat
Blocarea aceasta are ca substrat capsulita retractil i se caracterizeaz, n primul rnd, prin
limitarea marcat a mobilitii umrului,.Este o suferinta frecvent intalnita, care debuteaza cu
dureri moderate ale umarului, exarcerbate nocturn, pretand la confuzia de umar dureros simplu.
In timp insa, evoluand lent se instaleaza o limitare marcata a mobilitatii umarului realizand asa
numitul umar inghetat . Durera, prezenta la debut, poate sa persiste cu o intensitate scazuta,
sau poate sa dispara si sa reapara periodic pe parcursul bolii.

Umrul pseudoparalitic
Are la baz perforarea, ruptura de diverse grade a manonului rotatorului, aprut de obicei pe un
fond degenerativ (tendinoze), dar putnd fi semnalat i la tineri, dup un traumatism.
TRATAMENTUL
Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv sa calmeze durerea, sa combata
inflamatia si tendinta in fibroza, sa amelioreze mobilitatea articulara. Intensitatea si
complexitatea tratamentullui depind de forma clinica a bolii. Astfel in umarul dureros simplu
acut se recomen-da repaus absolut al articulatiei (bratul este sustinut intr-o esarfa). La u-marul
pseudoparalitic tratamentul este cel chirurgical. In general in toate fazele de PSH tratamentul se
imparte in:
a)
b)
c)
d)
-

igieno-dietetic
evolutia starii psihice
medicamentos
balneofizical:
hidroterapie

- electroterapie
- masaj
e)

kinetoterapie
examen CFM
terapie ocupationala
cura balneoclimatica.

Tratamentul igieno-dietetic
Tratamentul igienic consta in punerea in repaus a umarului afectat. In caz de dureri acute,
intense, repausul trebuie realizat prin imobilizarea membrului superior cu ajutorul unei esarfe,
mentinandu-l in adductie. Repausul nu trebuie exagerat (ca intensitate) si nici prelungit (ca
durata), a-vand in vedere faptul ca el poate contribui la aparitia capsulitei retractile si a
sindromului distrofiei simpatice refflexe.
Tratamentul dietetic consta intr-un regim alimentar hiposodat ca urmare a tratamentului
cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Tratamentul medicamentos
Acesta este util din faza acuta si va consta in antalgice, vitamine, infiltratii si la nevoie
antibiotice. La umarul dureros simplu ca medicatie se aplica aspirina, se fac infiltratii cu acetat
de hidrocortizon. Dupa ceda-rea durerilor , la umarul dureros acut se administreaza fenilbutazona
sau indometacinul. De asemenea se fac miscari pentru a se evita anchilooza. Deci atat in umarul

dureros simplu cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea (activa si pasiva) va fi prudenta,
treptata.
In umarul blocat in faza initiala (de infiltratie activa, insotita de du-reri), este utila
corticoterapia generala. In fazele tardive orice tratament medicamentos este inutil. Tratamentul
esential este kineziterapia sau bal-neo-kineziterapia, razele infrarosii (IR), ultrascurtele (US).
Unele inter-ventii chirurgicale ( extirparea focarului calcifiat, sectionarea tendonului bicipital,
denervatia articulara) au indicatii restranse si rezultate greu de apreciat.
In terapia periartritei scapulo-humerale se poate vorbi despre un tratament profilactic si
unul curativ.
Tratamentul profilactic
Profilaxia PSH prevede indepartarea focarelor de infectie mai ales din sfere oterinolaringologice si in acest fel se fac iradierile faringelui cu ultraviolete care alaturi de alte masuri
sunt foarte pretioase (CFM, hidro-terapia si masajul tonifica musculatura si aparatul ligamentar
prevenind in feul acesta aparitia bolii.
Tratamentul curativ
Este complex in functie de faza evolutiva in care se afla bolnavul. Se aplica:
- tratamentul igieno-dietetic in faza initiala in care predomina leziunile inflamatoare se recomanda repausul membrului afectat pana ce feno-menele dureroase se
atenueaza. Dieta fara sa ridice un regim special, este bine sa se prefere un regim hiposodat.
Tratamentul cu agenti fizici are un rol important in toate stadiile bolii; acest tratament cuprinde:
-

electroterapia
hidroterapia
masajul.
Obiectivele acestui tratament sunt urmatoarele:

combaterea fenomenelor inflamatorii


calmarea durerii
refacerea troficitatii tesuturilor
recuperarea functionalitatii umarului.
Stadiul acut are doua faze:

- o prima faza in care clinic predomina durerea moderata, iar anatomopatologic leziunile degenerative necrotice si inflamatorii in tendonul su-praspinosului;
-

a doua faza care se manifesta clinic prin durere vie si impotenta functio-nala iar anatomopatologic prin extinderea procesului de la tendon la bursa si tesutul celular subdeltoid.In acest
stadiu este indicata numai o te-rapie cu agenti fizici (in conditiile de clinica), asociata terapiei
medica-mentoase. In stadiul cronic al bolii daca bolnavul nu a facut la timpul ne-cesar
tratamentulindicat, boala evolueaza si ajunge la faza a III-a caracte-rizata clinic prin dureri
minime, iar anatomo-patologic printr-o anchiloza fibroasa periarticulara.

Electroterapia
Din procedurile de electroterapie sunt foarte utile in aceasta boala curentii diadinamici,
curentul galvanic asociat, ionoterapiia medicamen-toasa (novocaina, calciu), bai galvanice
bicelulare, ultraviolete in doza eritem.
Tot din electroterapie mai folosim:
- bai de lumina partiala 10-15 minute
- diatermia cu unde scurte in doze medii 8-10 ms
- ultrasunete.
Curentul galvanic
In raport cu localizarea proceselor patologice si de faza lor de evo-lutie, procedam la felul
de aplicare a curentului continuu.
In sindroamele de umar dureros utilizam o aplicare transversala cu doi electrozi egali,
unul anterior, altul posterior, intensitatea curentului va fi mica, 15-20 minute. Aceasta procedura
este preferata fata de oricare alta mai ales in PSH, unde se poate aplica si in faza acuta. Aplicarea
unui electrod pe umar se poate face in cazurile in care dorim sa face o galvani-zare longitudinala
de-alungul traiectariei unui vas sau nerv. In cazul aces-ta, electrodul al doilea va fi pus pe
antebrat, palma sau vom utiliza o vana de maini.
Curentul diadinamic:
a) In mod obisnuit, daca medicul nu prescrie alta indicatie vom incepe cu DF de 100, tinp de
15-20, durata necesara pentru adaptare, dupa care conductibilitateea electrica a tegumentului
ajunge la un maxim;
b) Reducerea cu 1-2 mA intensitatea si trecem la un curent MF de 50, timp de 15-20. In acest
interval de timp crestem intensitatea cat se poate de mult, pana aproape de pragul senzatiei
neplacute. Este faza de adaptare a sensibilitatii.
c) La sfarsitul celor 30-40 se poate trece la CDD modulatcu lunga perioada fara sa mai fie
nevoie sa acordam o atentie deosebita inten-sitatii curentului.
Durata tratamentului este un factor important in terapia cu diadina-mici. In general nu
este nevoie sa se prelungeasca o sedinta peste 4-5 mi-nute. De obicei facem o singura
sedinta pe zi, la nevoie putem sa facem chiar doua sedinte pe zi.
In aplicatiile curente obisnuite se fac 6-8 sedinte, urmate de pauza de 6-10 zile, dupa care
eventual se poate incepe cu a doua serie de 6-8 sedinte.
Ultrascurte (UUS)
Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune in terapia cu UUS trebuie sa efectuam procedura
cu multa atentie. La aplicarea UUS trebuie sa se urmareasca: bolnavul, electrozii si aparatul.

Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu o saltea de burete de cauciuc. Canapeaua sau patul
sa nu aiba piese metalice, deci evitam cana-pelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile de fier.
Trebuie inlaturate toate obiectele metalice de pe bolnav, deoarece ele concentreaza campul
electric si ar putea provoca arsuri la lorul de contact al metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele,
bratari, etc.). Aparatele gipsate pot sa ramana pe bolnav tinand seama de faptul ca razele trec
prin ele. Bolnavul este rugat sa pastreze aceeasi pozitie in tot timpul procedurii, deoarece la
fiecare miscare se modifica rezonanta, aparatul se dezacordeaza si scade intensitatea curentului,
eliminandu-se astfel efectul.
Pentru procedurile locale preferam electrozii din sticla Scliophake. In periartrita se
folosesc monodele si minodele.
Diatermia cu unde scurte
Nu sunt necesari doi electrozi, nu este nevoie sa se faca acordarea aparatului, nu trebuie
sa avem grija ca se poate modifica rezonanta prin miscarea cat de mica a bolnavului in timpul
sedintei.
Bolnavul va fi dezbracat partial, culcat pe o canapea sau va sta pe un scaun intr-o pozitie
comoda ca sa permita iradierea regiunii. Apropiem emitatorul prin mobilizarea bratului de
sustinere. Alegem un localizator circular cand dorim o incalzire maxima la periferia suprafetei
iradiate, unul dreptunghiular cand dorim o incalzire maxima la centrul zonei ira-diatesau unul
cilindric atunci cand urmarim o incalzire uniforma.
Distanta de la fata inferioara a localizatorului pana la tegument va fi de cca. 2-5-10 cm in
raport cu marimea suprafetei pe care o iradiem.
Directia localizatorului va fi de preferinta perpendiculara pe supra-fata tegumentului.
Dupa ce am asezat si emitatorul cu localizatorul pe regiunea de tra-tat, procedam la
manevrarea aparatului.
Dozarea intensitatii este in functie de tensiunea curentului aplicat pe magnetron, de
suprafata sectiunii si dimensiunea localizatorului, de distanta fata de tegument, de directia
fasciculului de unde, de grosimea stratului celulo-adipos al regiunii.
Dozele obisnuite cu care se lucreaza sunt cuprinse intre 40-150 W, respectiv 20-74 mA.
Durata iradierii variaza in limite destul de largi, de 5-30 minute, media fiind intre 10 si 15
minute. Se pot face aplicatii pe o singura regiune sau aplicatiii succesive pe mai multe locuri.
Sedintele se fac zil-nic sau la doua zile. Numarul total de sedinte pe serie va fi de 7-15, dupa
care urmeaza o pauza de 2-3 saptamani; apoi se poate incepe o noua serie de sedinte.
Baile de lumina
Bolnavul dezbracat se aseaza pe pat in decubit ventral sau dorsal, dupa scopul urmarit si
se aseazaa baia de lumina pe regiunea indicata. Pentru a crea un spatiu inchis, se acopera baia

impreuna cu bolnavul cu un cearceaf si o patura. I se aplica o compresa rece pe frunte. In functie


de scopul urmarit bolnavul va sta in baie intre 5-20 minute in functie de boala. Dupa expirarea
timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire partiala (spalare cu apa la 22).
Hidroterapia
Definitia si domeniul hidroterapiei au variat atat in epoca empiris-mului cat si in perioada
studiilor stiintifice. S-a luat de la inceput in consi-derare numai factorul apa si s-a definit
hidroterapia ca fiind acea parte a fizioterapiei care intrebuinteaza apa la diferite temperaturi si
stari de agregare, in aplicatii interne si externe.
Studiul aplicatiei interne a apei privind toate procesele vitale a trecut mai tarziu in
domeniul terapiei balneare, iar hidroterapia s-a marginit mai mult in aplicata externa.
Hidroterapia in aplicatia externa actioneaza nu numai prin temperatura apei si manipulatiile
mecanice cu care se asociaza aproape intotdeauna.
Procedurile de hidroterapie aplicata in PSH
Procedurile care se aplica au rolul sa recupereze functionalitatea umarului si sunt:
1) comprese reci cu actiune antiinflamatoare, la 15, pe loc dureros, schimbate din 5 in 5
minute sau cu hidrofor cu o durata de o ora repetate de 2-3 ori pe zi;
2) comprese Priessnitz au actiune resorbtiva, aplicate dupa amenda-rea fenomenelor pe
regiunea afectata si zonele apropiate, cate o ora in timpul zile si in mod permanent noaptea;
3) dusul cu aer cald aplicat dupa ce dispar fenomenele inflamatorii, procedura din cadrul
termoterapiei cu o durata de 6-8 minute;
4) baile ascendente de maini 35-39C, timp de 15-20 minute;
5) baile cu plante medicinale timp de 10-15 minute;
6) impachetarile cu parafina sau namol;
7) kinetoterapia de 38, timp de 20 minute;
8) dusul subacval cu o presiune de 1,5-2 atmosfere si durata de 6-8 minute;
9) bai de aburi timp de 10 minute.
Toate aceste proceduri sunt urmate de masaj si CFM. Tot in PSH mai sunt indicate
proceduri termale ca: aerul cald, lumina, namolul, pro-ceduri a caror tehnica de aplicare,
este in stransa legatura cu procedurile hidrice, intra deasemenea in cadrul hidroterapiei,
capatand denumirea co-recta de hidrotermoterapie.
Masajul in periartrita scapulo-humerala
Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice multlipe, aplicate
sistematic asupra organismului, cu mana sau cu apara-te special construite, in scopuri terapeutice
sau igienice. Aceste prelucrari, care se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor
(manipulatii), constau din diferite forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, fricti-uni,
vibratii, scuturari sau lovituri usosare sau puternice, numite manevre de masaj. Masajul trebuie

adaptat la caracteristica anatomica a regiunii, e-volutia bolii, starea generala a bolnavului, sexul,
varsta si starea psihica a acestuia.
Actiunea fiziologica a masajului
In timpul masajului pornesc spre sistemul nervos central (SNC) im-pulsuri nervoase, fie
prin framantari care excita proprioceptorii muschi-lor, tendoanelor si a altor tesuturi, fie prin
impulsuri plecate de la recepto-rii cutanati, in urma netezirii si stoarcerii. Aceste impulsuri
aferente, apa-rute in timpul prelucrarii grupelor musculare si a altor tesuturi, ajunse la SNC,
maresc excitabilitatea si intaresc starea functionala a scoartei cere-brale. Efectele masajului se
reflecta atat prin senzatiile obiective ime-diate ale bolnavului, ca: senzatia de caldura placuta in
regiunea supusa masajului, senzatia de relatare, de usurare a miscarilor cat si prin modifi-carile
functionale immediate sau mai indepartate. Putem clasa in doua mari categorii modificarile
produse de masaj:
1)
a)
b)
c)
d)
e)
2)
a)
b)
c)
d)
e)
f)

locale
calmarea durerilor (mialgii, nevralgii, altralgii);
hiperemia locala (reflectata prin ridicarea temperaturii locale, colora-rea tegumentului);
accelerarea circulatiei locale;
indepartarea stazelor locale;
accelerarea proceselor de resorbtie;
generale
stimularea functiilor aparatului circular;
ale aparatului respirator (cresterea capacitatii vitale, cresterea schim-burilor respiratorii);
cresterea metabolismului bazal;
imbunatatirea starii psihice;
imbunatatirea somnului;
indepartarea oboselii musculare.

Indicarea si aplicarea masajului respecta in general principiile de baza ale kinetoterapiei


(individualizarea, dozarea, antrenarea), in raport cu afectiunea pacientului si cu scopul urmarit
prin aplicarea lui. In con-cluzie masajul are influente pozitive asupra circulatiei sanguine si
limfa-tice si a elasticitatiii pielii si a fibrelor musculare. De asemenea un rol deosebit il are
indepartarea produselor patologice din organism, in reface-rea mobilitatii articulatiei scapulohumerale in periartrita, precum si a al-tor articulatii in alte boli in imbunatatirea nutritiei pielii si
a tesuturilor in influenta psihicului si in marirea fortei de activitate a fibrei musculare.
Tehnica masajului in periartrita scapulo-humerala
In primul rand inainte de inceperea masajului ne vom asigura ca nu exista contraindicatii,
atat in prezenta unor leziuni cutanate, indiferent ca este vorba de o plaga infectata, un furuncul
sau o infectie tumorala necu-noscuta de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau

poate ascunde un cancer al pielii, o metastaza. In acest cez recomandam bolna-vului sa se


adreseze unui medic pentru precizarea diagnosticului.
Inainte de efectuarea masajului maseurul se va pala pa maini si va avea grija sa execute
masajul numai pe o piele ingrijita.
Pentru executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:
1) o banca sau o bancheta confectionata din lemn sau metal, cu o reze-matoare mobila, pentru
cap si care trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni:
- lungimea 1,95 cm
- inaltimea 72-75 cm
- latimea 60-65 cm
2) un scaun cu speteaza scurta, pentru a putea manipula usor asupra ce-fei, gatului, umerilor si
asupra partii superioare a spatelui si a toracelui.
3) cateva scaune rotative pentru pacienti si maseuri.

Masajul acestei regiuni cuprinde:


-

masajul regional
masajul zonal
masajul selectiv
kinetoterapia

Se incepe masajul la umar cu cel regional care incepe cu netezi- rea cu amandoua
palmele intinse, incepand de la varful deltoidului cu o mana alunecand pe trapez, iar cu
cealalta pe pectoral. Acesta manevra este de introducere si se executa de 7-10 ori avand
scop pentru pregatirea musculaturii, pentru executarea celorlalte manevre care sunt
excitante. Deci este o manevra de incalzire si pregatire pentru celelalte manevre. O alta
forma de netezire este o manevra usoara care produce la inceput o vasoconstrictie a
vaselor sanguine iar facuta in timp mai indelungat produce o vasodilatatie. Ea ridica
temperatura locala deci produce hiperemia si are rol terapeutic. De asemenea netezirea
imbunatateste functia glandelor sebacee, sudoripare, circulatia sanguina si limfatica, are
influenta pozitiva asupra nervilor. Mai are rol mecanic asupra tesutului conjunctiv
imediat de sub tegument ce consta din modificari fizice ce au rol in tesuturi in ur-ma
presiunilor executate de mana masorului. In tegument exista formati-uni nervoase
multiple, sensibilitatea la presiune, caldura si durere care se transmite ca prima senzatie la
SNC. Miscarile lente, ritmice, executate cu blandete au efect sedativ asupra SNC. In
tegument exista si o cantitate foarte mare de vase capilare care, sub efectul masajului
primesc o cantita-te foarte mare de sange, deci se deschide un numar mai mare de
capilare astfel ca intreg teritoriul sa fie bine irigat. Prin urmare, circulatia periferi-ca este

stimulata. Prin stimularea circulatiei se realizeaza o intensificare a schimburilor nutritive.


Sangele aduce o cantitate mai mare de oxigen cat si de substante nutritive ca: glucide,
lipide, protide, vitamine si substante minerale ce maresc vitalitatea tesutului afectat. In
acelasi timp, prin acti-unea mecanica a masajului este stimulata si circulatia din vasele
limfati-ce. Tot prin netezire se combate procesul de atrofie si hipertrofie a tegu-mentelor
stimuland secretia interna si externa a pielii.
Dupa aceasta manevrea la sajul umarului urmeaza framantarea care se executa mai intai
cu o mana, incepand cu regiunea axilara pe mis-chiul trapez, spinos si subspinosin in 2-3 straturi
tot de 2-3 ori, apoi se trece pe partea anterioara a muschiului deltoid si pe partea mediana a acestuia, dupa care se executa netezirea de intrerupere, urmata de framan-tarea cu doua maini si
cea contratimp, tot de 2-3 ori, executandu-se tot pe aceleasi directiica la framantarea cu o mana.
Dupa fiecare manevra se fa-ce netezirea de intrerupere. Dupa aceste forme de framantare
urmeaza ge-luirea, care este tot una din formele framantarii, manevra executata in di-rectia
fibrelor musculare, cu scop in indepartarea bursitelor si stazelor se-roase dupa care se executa o
alta manevra a masajului numita mangaluire care este tot o forma a framantarii ce are ca scop
antrenarea tuturor mase-lor mudculare. Framantarea cu toate formele ei este o manevra cu efect
tonifiant al musculaturii, ea stimuland contractibilitatea musculara, mus-chii capatand o
elasticitate mai mare. Tot prin framantare se imbunatates-te nutritia tesuturilor musculare;
framantarea fiind o manevra cu efect mecanic asupra vaselor si fibrelor musculare. Deci se
imbunatateste schimbul de substante energetice necesare: proteine, substante metaboli-ce,
vitamine si substante minerale. Tot prin framantare se elimina toxine-le, formate in timpul
metabolismului infiltratelor. Deci framantarea are un efect excitant asupra SNC.
Dupa aceasta manevra urmeaza alta manevra numita frictiune care se executa mai intai in
jurul artculatiei omoplatului facandu-se cu doua degete, apoi pe muschiul subclavicular si pe
deltoidian. Se face apoi fric-tiunea la articulatia propriu-zisa cu miscari excitante deget peste
deget, de sus in jos, stanga-dreapta, circular dreapta, circular stanga, pornindu-se de la acromion
pana sub axila. Frictiunea este o manevra stricta si importan-ta a articulatiei si are ca scop
indepartarea proceselor inflamatorii din in-teriorul articulatiei, a burselor seroase si este o
manevra profunda, exci-tanta, executandu-se de 3-4 ori. Deci frictiunea este o manevra specifica
articulatiilor, ligamentelor, tendoanelor si santurilor intramusculare. Prin ea se indeparteaza
stazele de la nivelul articulatiilor, ajuta la absorbtia li-chidelor interstitiale si deasemenea
indeparteaza depunerea de substante minerale la nivelul capsulelor articulare si ligamentelor care
duc la anchi-loze. Se recomanda frictiunea si pe punctele dureroase, numit masaj punctiform care
da rezultate foarte bune. Efectul frictiunii se explica tot prin actiunea mecanica, prin activitatea
circulatiei, prin stimularea schim-burilor nutritive, prin inrosirea tegumentelor, prin diminuarea
sensibilita-tii locale, prin scaderea contracturii musculare, prin reducerea starilor de incordare
nervoasa a bolnavului. Dupa aceasta manevra importanta ur-meaza o alta manevra numita
baterea sau tapotamentul, care se poate exe-cuta cubital, caus sau pumni pe muschiul deltoid si
pe trapez, iar pe mus-chil pectoral se face doar cu partea cubitala. Baterea este cea mai excitan-ta

manevra si se adreseaza maselor de muschi mai dezvoltate. Ea se reali-zeaza prin lovituri


ritmice, usoare, cu mana foarte relaxata, fie din articu-latia pumnului, cotului sau umarului. Ea se
face transversal pe fibrele musculare si actioneaza prin contraexcitarea lor. Are influneta asupra
ter-minatiilor nervoase periferice, reduce sensibilitatea, produce un aflux de sange in regiunea
masata, produce hiperemie si ridica temperatura locala, stimuland activitatea pielii, glandelor si
tesuturilor.
Urmeaza apoi ultima manevra a masajului si anume vibratia, manevra sedativa, de
calmare a regiunii, in urma celorlalte manevre excitante. Vibratia influenteaza nervii senzitivi si
motori, astfel calmand durerea ri-dica temperatura locala si produce hiperemia. Masajul regional
depaseste limitele regiunii de masat. Deci prin acest masaj, masam inafara regiunii scapulohumerale si regiunea pectorala si cea a spatelui, precum si mus-chiul deltoid. Masajul general
dureaza 7-8 minute.
Masajul zonal
Dupa masajul regional ne axam pe masajul zonal adica masajul articulatiei propriu-zise
care se face prin netezirea articulatiei punand policele sub axila si indexul se pune pe acromion
pornind cu netezirea pana la subaxila sau ducem mana bolnavului in antepulsie si cu cealalta
mana facem netezirea cu partea cubitala a mainii muland articulatia pe partea ei posterioara de 23 ori, incepand imediat si frictiunea tot pe ace-asi directie, pornind de la acromion cu deget peste
deget, cu miscari circulare pana sub axila.
Apoi ducem mana bolnavului in retropulsie, dupa care facem nete-zirea pe partea
anterioara articulatiei umarului tot cu partea cubitala a mainii si cu miscari circulare de frictiune
pana sub axila. Acest masaj du-reaza 3-4 minute.
Masajul selectiv
Urmeaza masajul selectiv care se adreseaza punctelor dureroase sau unui muschi afectat.
In cazul periartritei poate fi afectat muschiul deltoid, caruia ii atribuim un masaj cu netezire,
framantare si batere. Acest masaj poate dura 1-2 minute.

Kinetoterapia
Dupa masajul selectiv urmeaza kinetoterapia, care se face la ince-put prin miscari pasive,
care sunt la umar:
-

antepulsie unde tinem priza pe umar si contrapriza pe cot ducand mana bolnavului prin
usoara vibra-tie in antepulsie, pana la un unghi pe care-l poate face bolnavul;
retropulsie priza este tot pe umar si contrapriza pe plica cotului care se face tot prin usoara
vibratie miscand mana catre spatele bolnavului.

Miscarile de antepulsie si retroplsie sunt executate in jurul unui ax transversal pe plan


sagital:
-

rotatie interna (in jurul unui ax vertical)


rotatie externa (in jurul unui ax vertical)
abductie si adductie executate in plan frontal in jurul unui ax sagital.
Pe langa aceste miscari elementare umarul poate executa si mikscari combinate ca:

mana, umar opus


palma, regiunea cervicala
circumductie.

Dupa aceste miscari pasive urmeaza miscarile active pe care bolnavul le executa singur,
iar dupa acestea se mai fac miscari active cu re-zistenta in care maseurul tine rezistenta iar
pacientul incearca sa execute miscarile.

SCOLIOZA
Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-o parte). In
mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracica) sau in partea de jos a spatelui
(coloana lombara).Coloana vertebrala se curbeaza de obicei in foma literei S sau C. In functie de
deviatia coloanei vertebrale apare un imbalans muscular. Astfel muschii localizati pe partea
convexitatii sunt alungiti iar cei localizati pe partea concavitatii sunt scurtati.
a. Scolioza in C toracala sinistroconvexa(spre stanga)
b. Scolioza in S - toracal dextroconvexa(spre dreapta), lombar sinistroconvexa.

CLASIFICARE:
Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale (nestructurale) si
scolioze structurale.
SCOLIOZELE FUNCTIONALE (nestructurale)
A) atitudinea scoliotica
B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere
C) scolioza statica:
- prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)
- prin ascensionarea congenitala a omoplatului
- prin inegalitatea membrelor inferioare
D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala).
Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive si dispar odata cu corectarea
cauzei care le-a produs.
SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:
A) Scolioza congenitala:
B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:
1) afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala
Lobstein, boala Marquio
2) afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii
congenitale, miopatii metabolice
3) afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
4) rahitismul
C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:
1) osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie
2) neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita,
scolioze tetanice

3) empiem toracic cu retractie fibroasa


D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):
1) scolioza infantila(0-3 ani)
2) scolioza juvenila(3-14 ani)
3) scolioza adolescentilor (cea mai frecventa dupa pubertate)
4) scolioza idiopatica a adultului (posibil debut in adolescenta)
Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, fiind cu atat mai grave cu cat varsta de
debut este mai mica. La femeie, scoliozele structurale se pot accentua in perioada de sarcina,
alaptare si menopauza, in urma unor eforturi profesionale (insuficienta musculoligamentara) sau
in urma degenerescentei discale.
TRATAMENT:
Obiective urmarite:
1. Corectarea posturilor vicioase
2. Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin
adoptarea unor posturi corective (corecte).
3. Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
4. Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este
suferind (nivel c.v).
5. Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
6. Cresterea fortei si rezistentei musculare.
A. Electroterapie:
Se utilizeaza curenti cu efect antalgic si miorelaxant pe musculatura paravertebrala
contracturata, curenti de joasa si medie frecventa:
- curentii diadinamici
- curentii interferentiali
- Ultrasunetele
B. Masajul
C. Gimnastica medicala:
Gimnastica kinetica combate dezechilibrele musculo-ligamentare si dezvolta grupele musculare
necesare mentinerii corectiei obtinute prin gimnastica posturala. Exercitiile se fac cu coloana in
extensie (cat mai dreapta, chiar fortarea spre spate), intrucat in flexie sunt favorizate deviatiile
laterale. Segmentele care nu participa la miscare trebuie blocate pentru a evita miscarile
compensatorii. Miscarile active corective isi exercita actiunea asupra curburii scoliotice
principale fie indirect prin intermediul centurilor si prin travaliul miscarilor paravertebrale:

exercitii corective cu scurtare aplicate la nivelul convexitatii (unde muschii sunt permanent
contractati, surmenati si alungiti pentru a mentine echilibrul rahidian), masajul, razele
ultrascurte, ultrasunetele favorizeaza efectuarea exercitiilor;

exercitii corective cu alungire aplicate la nivelul concavitatii curburii scoliotice (unde s-au
produs retractii musculo-aponevrotice si unde apar mai intai procesele artrozice) ajutate prin
tractiuni vertebrale, precedate de termoterapie si urmate de masaj, suspendari asimetrice la
spalier cu bratul de partea concavitatii mai sus.
Gimnastica respiratorie in scolioze este de fapt inseparabila de exercitiile specifice corective.
Fiecare exercitiu este insotit de miscari respiratorii si expiratorii ritmice, la care se asociaza
instruirea bolnavului pentru respiratia unilaterala. Se pot asocia si exercitii separate de respiratie
sau precedand exercitiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, caci produc oboseala
si perturbatii prin hiperoxigenare, atata vreme cat nevoia de oxigen nu este creata de o activitate
musculara echivalenta.
in cazul pacientilor cu scolioza in C sau S, au acuzat tulburari statice de mers, iar ceea ce a
determinat aceasta decompresare a coloanei vertebrale, au fost factori din mediul profesional
(posturari incorecte si vicioase la birou si eforturi fizice din timpul adolescentei).
Obiective:

1. Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare si autocoordonare) si


posturari hipercorective cu caracter antalgic.
2. Combaterea dezechilibrelor musculo ligamentare.
3. Dezvoltarea grupelor musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin exercitiile specifice
de recuperare si a gimnasticii medicale.
4. Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin adoptarea
unor posturi corective (corecte).
5. Mentinerea si corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.
6. Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
7. Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este suferind
(nivel c.v).
8. Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
9. Cresterea fortei si rezistentei la nivel lombosacrat.
10. Educarea si reeducarea constientizata prin perceptie a pacientului, a senzatiilor de echilibru, a
orientarii miscarilor in spatiu, a senzatiei de verticalizare si de inclinare a corpului; senzatia de
miscare rectilinie; senzatia de rotatie; senzatia de vizualizare; senzatia de lateralitate.
11. Reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul grupelor
musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si reantrenare, cum ar fi:
o

bicicleta ergometrica;

stepperul;

placa de echilibru si spalierul;

aparatul multifunctional helcometru;

covorul rulant;

gim-ball.
Mijloace si metode folosite:
Complexul de exercitii se adreseaza scoliozei in C stanga, iar pentru scolioza in C dreapta se
vor executa aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.

1. Mers cu bratul drept sus, stangul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre stangain ritmul
pasilor;
2. Mers cu bratul drept pe crestet, stangul pe sold, din 3 in 3 pasi se executa arcuirea trunchiului
spre stanga;
3. Mers cu piciorul stang pe banca de gimnastica si cel drept pe sol; mana dreapta pe crestet,
stanga pe sold (pozitionare corectiva);
4. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si cu stanga de jos;
5. Din pozitia stand executa indoirea trunchiului spre stanga, cu arcuire, iar mana dreapta sus,
stanga pe sold (de 10 ori);
6. Din pozitia stand piciorul stang sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe sol, mana dreapta
sus, stanga pe sold; executa indoirea trunchiului spre stanga, cu expiratie, revenire cu inspiratie
(de 10 ori);
7. Din pozitia stand asezat cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si
cu stanga de jos, executa intinderea bratelor inapoi cu extensia trunchiului inspiratie, revenire
cu expiratie (de 10 ori);
8. Din pozitia stand cu bastonul apucat de ambele capete, executa ducerea bastonului lateral
stanga (bratul drept sus, stangul lateral), concomitent cu rasucirea trunchiului si usoara aplecare
spre stanga (de 10 ori);
9. Din pozitia pe genunchi, cu mana dreapta pe crestet si stanga pe sold, va executa indoirea
trunchiului spre stanga, cu inspiratie, revenire, cu expiratie (de 10 ori);
10. Din pozitia pe genunchi, cu mana stanga pe crestet si dreapta pe sold si sprijin pe genunchiul
stang, cu dreptul intins lateral, indoirea trunchiului spre dreapta, cu inspiratie, revenire, cu
expiratie (de 10 ori);
11. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea piciorului drept intins inapoi,
inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori);
12. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea bratului drept oblic sus, cu
inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori);

13. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa deplasare mainilor spre stanga, cu
revenire in pozitia initiala (de 10 ori);
14. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa simultan ridicarea brtului drept intins sus
si piciorul stang intins inapoi (de 10 ori);
Pentru corectarea scoliozei in S se recomanda exercitii de tonifiere in regim de scurtare a
grupelor musculare din partea concavitatii si de relaxare si alungire a grupelor musculare din
partea concavitatilor. Se lucreaza pe rand fiecare curbura, dupa ce s-a fixat in pozitie corecta sau
hipercorecta una din ele, lasand posibilitatea de mobilizare celeilate.
Ca si scolioza in C exercitiile au structura asimentrica si se pot executa din mers, din pozitie
stand, pe genunchi, culcat si sezand.

Cifoscolioza
1. Cifoza
Definiie
Cifozele sunt deviaii ale coloanei vertebrale, n plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea
curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientat posterior
Etiopatogenie
Cifozele au cauze multiple, unele predispozante ca:
Insuficiena muscular, cum este cazul la adolescenii care au crescut repede n nlime, fr a
avea un tonus muscular i ligamentar suficient; poziia greit n banc sau la locul de munc,
miopia, etc.
La adult spondilita anchilozant este una din cele mai frecvente cauze ale cifozelor
cervicodorsale
progresive i ireductibile.
Vrstnicii cu osteoporoz sau osteomalacie i tasare anterioar a discurilor intervertebrale prin
hipotonia paravertebralilor prezint, de asemenea, o cifoz mai mult sau mai puin accentuat,
localizat de obicei cervico-dorsal la brbai i dorso-lombar la femei.
Clasificare
Cifozele sunt de doua feluri:
a) funcionale: la ele nu se constat modificri morfologice ale coloanei vertebrale i sunt :
1) habituale (de obinuin, de deprindere);
2) de cretere: produse din cauza disproporiei dintre creterea exagerat n nlime i
nedezvoltarea corect a muchilor;
3) profesional: sunt profesii n care predomin atitudinea cifotic (cum ar fi munca de birou);

4) compensatorii i datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).


b) patologice: prezint modificri (deseori ireductibile) ale coloanei vertebrale.
Tipurile de cifoze patologice sunt:
1) congenitale: microspondilia, platispondilia, agenezia discului intervertebral;
2) traumatice: luxaia i fractura vicios consolidat, hernia de disc, cifoza histero-traumatic;
3) distrofice: maladia Scheuermann, insuficiena musculo-ligamentar distrofic;
4) reumatice: (inflamatorii) spondilita anchilozant, canalul lombar strmb, tumorale (mielomul
multiplu, metastaze osoase)
5) paralitice (neurologice): este compromis musculatura regiunii, paralizia cerebral infantil,
sindroame extrapiramidale;
6) endocrine i careniale-osteoporoza, boala Cushing, rahitism, osteomalacia;
7) cifoze medicamentoase: administrarea ndelungat de cortizon, insulin, curara, pot
determina apariia fracturilor de coloan i a cifozei consecutive.
Despre scolioza am vorbit anterior.

Cifoscolioza
Definiie
Cifoscolioza este o deviaie dubl a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioar i curbur
lateral deci este o combinaie ntre deviaia patologic ntlnit n cifoz i cea ntlnit n
scolioz.
Etiopatogenie
La fel ca i n cazul cifozei i scoliozei n afar de cauza idiopatic exist alte cauze multiple i
n cazul cifoscoliozei.
La vrstnicii cu osteoporoz sau osteomalacie, la adolescenii care au crescut repede n nlime
fr a avea un tonus musular i ligamentar suficient, prin ereditate, prin creterea asimetric a
coloanei vertebrale.
Tratamentul cifoscoliozei
3.1. Principiile i obiectivele tratamentului BFT
Obiective urmrite de tratamentul B.F.T. sunt urmtoarele:
* combaterea durerii
* refacerea echilibrului muscular
* tonifierea musculaturii
* refacerea mobilitii articulare
* rectigarea mobilitii coloanei vertebrale
Tratamentul funcional are ca scop promovarea exerciiilor de asuplizare a coloanei, de

armonizare a curburilor fiziologice i de tonifiere a musculaturii paravertebrale.


Crearea unui comportament igienic i ergonomic va proteja coloana, prentmpinnd evoluia i
agravarea cifoscoliozei.
3.2. Tratamentul prin hidro-termoterapie
Termoterapia local se folosete ca procedur de relaxare muscular, creterea metabolismului
tisular local prin vasodilataia cutanat i muscular. Mijloacele se aleg n funcie de posibiliti
i pot fi extrem de simple sau sofisticate. Important este c indicaia de termoterapie s fie
corect i metodologia de aplicare s fie respectat.
Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolt o mare cantitate de caldur. Efectele de baz ale
termoterapiei sunt:
* analgezia,
* hiperemia,
* hipertermia local i sistemic,
* creterea tonusului muscular,
* creterea elasticitii esutului conjunctiv.
Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregtirea programelor de kinetoterapie i masaj.
Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaii:
* caldura profund, produs de diatermie i ultrasunete
* cldura superficial, produs de celelalte tehnici, n care efectul de penetraie este mai redus,
de numai civa centimetri de la tegument.
Cldura umed sub forma mpachetrilor cu parafin, cu nmol i nisip este mai benefic dect
cldura uscat.
ncalzirea superficial se realizeaz cu lampa Solux, cataplasm cu mutar, sare cald, parafin
etc. Pentru nclzirea structurilor profunde se folosesc microundele sau undele scurte.
1. mpachetarea cu nmol
Const n aplicarea nmolului la o temperatur de 38 40C pe o anumit regiune. Durata unei
edinte este de 20-40 minute.
Aciunea: nmolul are mai multe efecte:
* efect mecanic, producnd excitaia pielii
* efect fizic: temperatura corpului crete cu 2 3C;
* efect chimic, prin resorbia unor substane biologic active prin piele din nmol. Pe toat durata
procedurii se va aplica pe frunte o compres rece. Procedura se ncheie cu un du mai rece
(pentru curare, dar i pentru a readuce temperatura corpului la normal).
2. Bile de abur complete
Se execut ntr-o camer suprancalzit de vapori, la temperatura de 40C. Se mai pot practica
n dulapuri speciale orizontale sau verticale.
Se pleac de la o temperatur iniial de 38 42C i se urc treptat la 50 ~ 55C. n timpul
procedurii se pune o compres rece pe cap, ceaf sau inim. Baia se termin cu o procedur de
rcire.
3. Bile de aer cald

Folosesc cldura uscat, cu temperatura ntre 60-120*C, care provine de la radiatoare


suprancalzite n atmosfer ncins. Sunt mai usor suportate dect cele de abur cald. Transpiraia
se instaleaz mai ncet, dar cantitatea e mai abundent dect la baile de abur.
4. Bile de lumin
Se realizeaz n dulapuri de lemn cu becuri, iar cele pariale n dispozitive adaptate. Durata
bilor este de 5 20 minute. Cldura radiant produs de bile de lumin este mai penetrant
dect cea de abur sau aer cald, iar transpiraia ncepe mai devreme.
5. Bile de soare i nisip
Utilizeaz spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precauie, 2-3 minute pentru
fiecare parte a corpului; timpul de expunere se crete treptat n zilele urmtoare.
Aceste bi sunt indicate mai ales la copii, n perioada de cretere (ele stimuleaz metabolismul
fosfo-calcic i cel al vitaminei D) i contraindicate la persoanele cu probleme cardiace.
6. Cataplasmele
Constau n aplicarea n scop terapeutic a diverselor substane, la temperaturi variate asupra
diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acioneaz prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor
hiperemiant i resorbiv, precum i pentru aciunea antispastic si antialgic. La cataplasmele cu
plante medicinale se mai adaug i efectul chimic.
7. Baia kinetoterapeutic
Este o baie cald la care se asociaz micri n toate articulaiile bolnavului. Se efectueaz ntr-o
cad mai mare sau ntr-un bazin cu ap la temperatura de 37-38*C. Pacientul este invitat s
intre n baie i este lsat linitit 5 minute; dup aceea tehnicianul execut sub ap toate micrile
posibile n toate articulaiile timp de 5 minute (pacientul este pasiv). Apoi pacientul este invitat
s execute singur micrile de mai nainte. Durata bii este de 20-30 minute.
8. Duul subacvatic
Este aplicarea unui du cu presiune mare (de la 1 la 8 atmosfere) i cu temperatura mai mare cu
1-3*C dect apa de baie n care se afl pacientul. Coloana de ap este dirijat oblic pe tegument,
cu excepia articulaiilor unde micarea se face circular. Durata total a duului este de 5-15
minute. Acest du subacval acioneaz prin factorii termic i mecanic ai apei.
3.3. Tratamentul prin electroterapie
Electroterapia are unele aplicaii n deformrile coloanei. Rolul su este de a reduce
retraciile i contraciile prin nclzirea profund a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a
asupliza musculatura i ligamentele retractate i sclerozate (ionizrile cu iodur de potasiu 45%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazon), de a limita efectele dureroase sau
anchilozele i artrozele secundare.
Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitrile pasive, de ntindere, mai pot
beneficia de bi de lumin infraroii, masaj, iar hipotoniile musculare de termoterapie, cureni
aperiodici de joas frecven, cureni faradici i galvanizri.
Electroterapia local se adreseaz att durerii ca simptom (electroterapie antalgic
simptomatic), ct i contracturii musculare i ea surs generatoare de durere (electroterapie

antalgic patogenic).
Procedeele mai importante de electroterapie sunt: galvanizrile, ionoterapia electric,
faradizarea, curenii diadinamici, fototerapia i ultrasunetele.
Ultrasunetele se folosesc n special pentru efectul mecanic, micromasajul celular, creterea
temperaturii locale prin frecarea indus de bombardamentul cu ultrasunete, efectul fibrolitic ce
dezorganizeaz procesele incipiente de fibrozare.
Galvanizarea transversal este decontracturant si antalgic, efectul antalgic fiind potenat de
alegerea unor soluii medicamentoase cu efect anestezic de suprafat (xilin, novocain).
Esenial este ca mrimea electrozilor s acopere integral zona de tratat, intensitatea curentului s
fie la prag i durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).
Curenii diadinamici al cror efect antalgic este foarte bine cunoscut acioneaz i prin
contraciile musculare pe care le induc formele excitomotorii (RS, PS, PL). i aici, dozarea
intensitii i durata edinei condiioneaz efectul terapeutic.
Curentul interferenial n aplicaie static, dar mai ales dinamic, folosind frecvente
excitomotorii n forma SPECTRU, aduce o contribuie substantial n pregtirea musculaturii
pentru programele de kinetoterapie.
Tratamentul kinetoterapic
Kinetoterapia urmrete echilibrarea musculaturii paravertebrale i a bazinului. n general sunt
eficiente exerciiile simetrice, angajnd abductorii i adductorii coapsei, ca i muchii
paravertebrali lombari, viznd mai ales s i creeze pacientului simul poziiei corecte a
bazinului i s tonifice muchii care asigur echilibrarea acestuia.
Modificarea lungimii i tonusului muchilor care menin echilibrul bazinului este n general
consecina, iar nu cauza nclinrii laterale a acestuia n atitudinile scoliotice. Este necesar ca
odat constituite aceste modificri, s se corecteze i s se reechilibreze lungimea i tonusul
acestor muchi.
n ceea ce privete mobilizarea coloanei vertebrale n atitudinile scoliotice, se recurge de obicei
la ntinderea n lungime prin suspensii (de regul simetrice) la spalier i prin exerciii active de
auto-ntindere (ca i cnd pacientul ar ncerca s devin mai nalt) n poziiile pe spate culcat,
seznd sau stnd.
Kinetoterapia atitudinilor scoliotice trebuie completat cu tonificarea complex, simetric, a
ntregii musculaturi a spatelui, abdomenului i membrelor, precum i cu exerciii pentru
antrenarea capacitii generale de efort, ca sporturi i jocuri sportive, ndeosebi not, volei,
baschet.
Exerciiile fizice corective, exerciiile analitice i cele pentru condiionare fizic general
trebuie s asigure formarea simului tinutei corecte (ndeosebi simului poziiei corecte a
bazinului), s asigure un tonus i o fort corespunzatoare grupelor musculare care trebuie s
menin inuta corect i poziia echilibrat a bazinului, precum i s confere ntregului
organism vigoarea general necesar i nlturarea strii de hipotonie general.
Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie s precead tonificarea muscular, pentru ca aceasta s
se poat face pe un schelet ct se poate de corectat sau de flexibil. Pentru mobilizarea coloanei

vertebrale se folosesc urmtoarele procedee:


a) ntinderea n lungime.
b) Flexia lateral.
c) Derotarea.
d) Presiunea direct asupra gibozitii.
a) ntinderea n lungime actioneaz corectiv att asupra deviaiei laterale a coloanei, ct i
asupra rotaiei vertebrale.
ntinderea se poate realiza n mod pasiv, sub aciunea greutii corpului, prin: atrnri n brae la
spalier sau pe o bar; atrnri prin prindere de cap cu un cpstru, de obicei n poziia culcat pe
un plan nclinat, alunecos; se poate efectua de asemenea prin traciuni simultane de olduri i de
cap sau umeri, cu dispozitive speciale.
n mod activ, ntinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contracia muchilor
paravertebrali.
b) Flexia lateral, corectiv, n direcia convexitii, este usor de realizat n scoliozele cu o
singur curbur, n,,C. n scoliozele cu dubl curbur, corectarea prin inflexiune lateral se
poate face prin mai multe modaliti: actionnd simultan asupra ambelor curburi, dar n sens
invers asupra uneia fa de cealalt; acionnd selectiv asupra uneia din curburi, n timp ce
cealalt este fixat n poziie corect sau hipercorectat.
Se poate fixa n poziie corect o curbur dorsal printr-o traciune asupra braului din partea
concavitii sau printr-o presiune direct asupra hemitoracelui din partea convexitii;
O curbur lombar se poate fixa n poziie corectat printr-o traciune asupra membrului inferior
corespunztor concavitii ori prin ridicarea fesei de partea convex prin fixarea unui suport pe
scaun n poziia eznd.
c) Derotarea vertebral. n scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbur, care i
deplaseaz faa anterioar a corpului vertebral nspre convexitate, antrennd n aceast rotare i
coastele, ceea ce face s apar o gibozitate n hemitoracele din partea convexitii.
Derotarea trebuie fcut n sensul invers. De exemplu, dac este prezent o scolioz dorsal
dreapt, derotarea trebuie s se fac prin deplasarea umrului drept nainte i a celui stng
napoi. Pentru a fi durabil derotarea trebuie fcut activ, cu participarea contraciilor musculare
corective.
d) Presiunea direct asupra gibozitii se aplic pe hemitoracele corespunztor convexitii, n
direcie oblic dinapoi nainte. Ea favorizeaz att derotarea vertebrelor, ct i reducerea
curburii scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei pelote aplicat sub
gibozitate pe care apas greutatea corpului.
3.7. Tratamentul prin masaj
Masajul este o procedur terapeutic care const n manevre executate pe suprafata corpului cu
o anumit intensitate i ntr-o anumit ordine, n funcie de regiunea masat, de evoluia bolii i
de starea general a organismului, n scop terapeutic, igienic sau sportiv.
Efectele fiziologice ale masajului:
a) Efecte locale

Are o aciune sedativ asupra durerilor de tip nevralgic i a durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare, lente care stimuleaz repetat exteroceptorii i
proprioceptorii existeni.
Aciunea hiperemiant local se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului asupra
cruia se exercit masajul, aceast aciune se obine prin manevre mai energice.
ndeprtarea lichidelor interstiiale de staz cu accelerarea proceselor de resorbie n zona
masat. Masajul permite nlturarea lichidelor de staz. Acest efect este benefic la persoane cu
insuficien venoas periferic i apare dup manevre profunde care conduc lichidul de staz de
la periferie spre centru.
b) Efecte generale
Masajul duce la creterea metabolismului bazal, stimuleaz funciile aparatului respirator i
circulator, influeneaz favorabil starea general a organismului, mbuntete somnul,
ndeprteaz oboseala muscular.
Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii care este un organ
bine vascularizat i mai ales bogat inervat.
Mecanisme de aciune
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de mecanismul reflex
asupra organelor interne. Aceasta se explic prin stimulii care pleac prin exteroceptori i
proprioceptori (stimuli care sunt de diferite intensiti) pe cale aferent ctre SNC, iar de acolo
pe cale eferent, ajung la organele interne n suferin.
Un alt mecanism al masajului este aciunea mecanic produs de manevrele mai dure ca
framntarea, contratimpul, mngluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul (care se face transversal
pe fibrele musculare) ceea ce duce la tonifierea musculaturii, mbuntirea funciei si forei
musculare.
Tehnica masajului:
Masajul regiunii dorsale se execut aseznd bolnavul n decubit ventral, cu minile pe lng
corp. Bolnavul este acoperit cu un cearceaf lsnd descoperit numai regiunea de masat. Se
ncepe cu netezirea sau efleurajul cu ambele palme ntinse, pornind de la partea inferioar a
toracelui pe muchii paravertebrali i muchii dorsali, partea superioar a trapezilor,
nconjurnd umerii.
A doua form de netezire se face tot cu palmele ntinse pe prile laterale ale toracelui tot de jos
n sus fcnd terminaia la C7. O alt form de netezire este netezirea pe coloan cu dou
degete deprtate, cu spina vertebral ntre degetele deprtate. De asemenea, cu degetele minii
stngi deprtate, se face netezirea intercostal (lund fiecare coast ntre degete) nti pe partea
opus nou, apoi pe partea noastr.
Ultima netezire este pieptene i se face pe muchii bine dezvoltai (marii dorsali) derulnd
pumnul de la rdcin ctre vrful degetelor de 5-6 ori.
Netezirea este o manevr de introducere a masajului sau de adaptare a minii maseurului cu
tegumentul bolnavului (i invers), de ntrerupere a celorlalte manevre care sunt mai dure i de
ncheiere a masajului, deoarece aciunea sa este calmant, linititoare, sedeaz durerea de tip

nevralgic din tegument i este o manevr decontracturant i relaxant.


Urmeaz frmntarea sau petrisajul cu toate formele sale: frmntarea cu o mn i frmntarea
cu dou mini (ncepnd cu partea opus nou, n 2-3 straturi de muchi, prin compresiuni i
relaxri dintre police i celelalte 4 degete, ridicnd muchiul de pe planul osos), i contratimpul
(pe aceleai straturi). Dup fiecare form de masaj se face netezirea de ntrerupere.
Frmntarea este o manevr specific musculaturii. Datorit efectului de tonifiere pe care l are
frmntarea este folosit pe musculatura flasc, aton sau atrofiat. Framntarea se execut
ntotdeauna transversal pe fibrele musculare, mbuntind astfel contractibilitatea acestora. Pe
lng efectul tonifiant frmntarea are i aciune de asuplizare a musculaturii, a pielii i a
cicatricilor.
Geluirea este tot o frmntare ce se face pe coloan precum i intercostal (cu 2 degete deprtate
cu spina vertebral ntre degete sau cu coastele ntre degete). O alt direcie a geluirii: cu
degetele apropiate se face pe muchii paravertebrali dorsali.Toate formele frmntrii se fac de
2-3 ori pe fiecare direcie.
Dup netezirea de ntrerupere urmeaz friciunea care se face pe coloan cu dou degete
deprtate cu micri de sus n jos, stnga-dreapta, circular dreapta, circular stnga. O alt
direcie de friciune este intercostal cu degetele deprtate cu micri circulare i o alta cu
degetele apropiate pe muchii paravertebrali, tot cu micri circulare. Friciunea se poate
combina cu vibraia, obinndu-se un efect decontracturant mai bun.
Friciunea este o manevr specific elementelor anatomice dintr-o articulaie (cartilaje, burse
seroase, ligamente, tendoane) anurilor intramusculare i originii inseriilor musculare. Are o
aciune de mrire a elasticitii tendoanelor i ligamentelor i de relaxare a lor, antiinflamatoare
(la bursa seroas) i ndeprteaz lichidele interstiiale de staz dintre fasciculele musculare (cu
resorbia i ndeprtarea lor ctre organele excretoare).
Dup friciune urmeaz tapotamentul care se face pe muchii bine dezvoltai ca marii dorsali i
trapezi (partea lor inferioar) avnd n vedere evitarea zonei rinichilor precum i a coloanei
vertebrale. Formele tapotamentului sunt: cu palma cu, cu partea cubital a degetelor i cu
partea cubital a pumnului.
Tapotamentul este o manevr specific musculaturii i se execut tot transversal (ca o hurare).
Are o aciune i mai tonifiant dect frmntarea.
Urmeaz vibraia care se face cu palma ntreag pe toat suprafaa muscular prin trenuri
vibratorii destul de profunde i rapide pentru a ajunge vibraia i la organele interne .
Vibraia are o aciune relaxant, sedativ, calmant. Se adreseaz att tegumentului ct i
fibrelor musculare.
Dup toate formele aplicate masajul se termin cu netezirile de ncheiere.
Dup aceea facem kinetoterapie deoarece avem articulaiile costo-vertebrale care trebuiesc
mobilizate. Pentru acest lucru facem micrile de inspiraie-expiraie masorul innd palmele
perpendiculare pe coloana dorsal i spunndu-i bolnavului s trag aer n piept dup care
bolnavul expir aerul, iar masorul apas prin vibraii coloana dorsal (de 2-3 ori).
n cazul scoliozelor urmrim echilibrarea i egalarea forei de contracie a musculaturii

paravertebrale n vederea restabilirii aliniamentului fiziologic al coloanei vertebrale. Astfel,


vom executa manevre decontracturante (neteziri, geluiri, friciuni, vibraii) pe partea
concavitii curburii scoliotice i manevre tonifiante (frmntri, tapotament) pe partea
convexitii curburii scoliotice.