Sunteți pe pagina 1din 23

PRIMUL RAZBOI MONDIAL PARTEA A II-A

1915:Rzboiul de poziii
Anul 1915 a fost anul n care nicio tabr nu a reuit s desfoare ofensive
decisive. Nu se mai efectuau atacuri i deplasare, ci se men ineau pozi iile.
Rzboiul capt o nou form. Planurile strategice au fost paralizate. Un stat care
recurgea la organizarea unei poziii defensive i amplasarea unor obstacole, ca
reeaua de srm ghimpat, putea face fa unui inamic invadator, nevoit s se
apere mpotriva focurilor de mitraliere spnd tranee i adposturi. Crearea unui
front defensiv continuu a devenit o preocupare permanent. Frontul era rapid
dotat. Era constituit din dou linii de poziii paralele, separate de un spa iu ce varia
ntre 34 km, devenind un pmnt al nimnui. Sistemul defensiv era ntrit prin
puncte de rezisten ale cror aprtori acionau trgnd cu mitraliere din flancuri
asupra infanteriei inamice dac i consolida o prima poziie. Ofensiva era din ce
n ce mai dificil de efectuat. Pentru un asalt de succes, infanteria trebuia s fac o
bre sau s deschis reeaua se srm ghimpat pentru a-i asigura trecerea, atunci
cnd armele inamice erau neutralizate, sau cnd solda ii, nghesui i, nu aveau
timpul necesar s-i prseasc adpostul. Artileria a fost cea care efectua
pregtirea atacului. Progresele fortificaiilor au suspus adposturile la proba
obuzelor uoare.Tirul artileriei de campanie nu era adaptat pentru distrugerea
reelei de srm sau a traneelor. Erau necesare dezvoltarea artileriei grele i
crearea unei artilerii de tranee care s utilizeze dispozitive cu tir curbat.
Armamentul infanteriei nu era adaptat noilor condiii de lupta. Grenad de mna
era o arm indispensabil pentru atacarea inamicului adpostit n tran ee, aflat la
mic distan. Aviaia, care n 1914 nu avea dect misiuni de explorare i
recunoatere, trebuia s fotografieze poziiile adverse, s contribuie la reglarea
tirurilor artileriei, s survoleze spatele frontului inamic, s ofere indicii privind
pregtirea unei ofensive, s bombardeze depozitele de material i de muni ii,
convoaiele de aprovizionare i s apere trupele cnd fceau manevre de zi. Pentru
o operaiune ofensiv de succes, era necesar progresul militar i tehnologic. Astfel,
pe durata rzboiului s-a desfurat o larg cursa a narmrii. Se punea problema nu
doar ruperii frontului advers, ci i strpungerii poziiei. Statele beligerante cutai
s-i concentreze eforturile ctre sectoarele de front sau spre pozi iile care nu
beneficiau de o organizare solid. naltul Comandament german s-a decis s
adopte o atitudine defensiv dup experien avut la Yser-Rzboiul de Pozi ii i
permitea s menin frontul cu fore reduse. Pe frontul estic, organizarea pe pozi ii
defensive nu era continu n densitate sau n profunzime, nici n echipament.
Poziiile nu erau precum cele occidentale. Problema strpungerii era uor
soluionat pe frontul estic. naltul Comandament francez nu putea s deschis o
bre larg i adnc n poziiile germane. A privit ns spre noi teatre de rzboaie.

n cadrul campaniei din 1915, germanii au plnuit ofensiv major contra Rusiei.
La sfritului anului 1914, Falkenhayn a nceput expediera ctre frontul estic cu
noi efective disponibilizate de pe frontul vestic. Se confrunt deseori cu
comandantul-ef austriac, feldmarealul Franz Conrad von Hotzendorf care se
opunea planurilor germane. Succesele minore ale germanilor n regiunea Lacurilor
Mazuriene corespundeau eecului trupelor austro-ungare n Galiia, ora ul
Przemysl predndu-se ruilor. Forele Puterilor Centrale sufereau din cauza
dezacordului dintre naltul Comandament German i cel Austro-Ungar. n 1915,
disput se polarizase n jurul problemei perspectivei unei interven ii italiene.
Falkenhayn dorea s evite extinderea fronturilor i trebuia c Austro-Ungaria s se
resemneze cu ideea cederii Treton i Trieste ctre Italia. Conrad, eful de stat
major austriac, s-a opus i a argumentat c pe baza aceluia i ra ionament,
Germania ar trebui s cedeze Alsacia i Lorena Franei. Falkenhayn a refuzat s
mai trimit ntriri i i-a obligat aliatul austro-ungar s colaboreze n condi ii
umilitoare. Germanii au decis ulterior s intervin n sprijinul Austro-Ungariei. n
aprilie 1915, cu 30 de divizii, Comandamentul ef al armatelor germane ,
Hindenburg i Ludendorff, eful cartierului sau, sperau s obin un succes
semnificativ. n mai, Hindenburg i Ludendorff au lansat ofensiv asupra Poloniei,
n sectorul Gorlice-Tarnow. Pe 2 mai 1915, pe un front de 80 km ntindere, ntre
Vistula i Carpai, a lansat primul atac. La 6 mai, pe ntreg frontul, ru ii s-au
retras, scpnd de nvluire, restabilindu-se pe linia San-Nistru. Pn n toamna,
frontul se stabilizeaz n est, iar 150 000 de rui sunt ucii, i al i 1 milion sunt
rnii sau sunt luai prizonieri. n iunie 1915, linia a fost cucerit de forele
Puterilor Centrale care au ocupat Przemysl i Lumberg, n dou luni, Gali ia fiind
eliberat de sub control rusesc.

Comandamentul german a lansat cel de-al doilea atac pentru a nvlui


trupele ruse care deineau o bucl de pe Vistula, la vest de Varovia, prin dou
aciuni simultane: una dirijat de la nord la sud, pe Narev ctre Var ovia, cealalt,
de la sud la nord, pe cursul mijlociu al Vistulei, ctre Ivangorod. Pe 13 iulie,
Puterile Centrale obin un succes tactic. Armatele ruse au scpat din nou de
nvluire, printr-o retragere rapid. Varovia i fortreaa de la Novogeorgievsk au
fost abandonate, Polonia fiind cucerit de Puterile Centrale. Pe 8 august a fost
lansat cel de-al treilea atac n extremitatea septentrional a frontului pe linia
Niemen. n ase sptmni, trupele germane obin Kovno, Vilno i ajung pe linia
Berezina. Lituania a fost ocupat de Puterile Centrale. Comandamentul lanseaz
un atac desfurat de cavalerie spre bre liniei inamice de comunica ie, dar este
respins. Armatele Puterilor Centrale ocupau un front rectiliniu de la Baltic la
Nistru, n centrul frontului, avansnd 150 km. Armata rus a suferi n 5 luni
pierderi enorme de 151 000 de soldai mori, 683 000 de rnii i 895 000 de
prizonieri. Jumtate din efectivele combatante a fost pierdut. Rusia se afl n
imposibilitate de a mai lansa o alt operaiune militar pentru cteva luni. Puterile
Centrale au strpuns liniile ruse pentru c nu erau solid organizate i pentru c
Comandamentul Rus nu se informase asupra concentrrii trupelor, fr mijloace
necesare de a se narma, fiind grupate n mas, cu puti aflate n depozitele situate
n spatele frontului, neavnd nici rezerve generale i o re ea de cai ferate care s
transporte trupele ctre punctele sensibile i prioritare. Statutul Major Rus era
incapabil s fac manevre, recurgnd odar la nchiderea breelor din frontul sau de
lupta, fr a identifica punctele slabe ale adversarului.Totui, armatele ruse au
reuit s-i restabileasc coeziunea pe un nou front. Puterile Centrale nu au putut
obine rezultatele mult ateptate precum scoaterea inamicului rus din lupta cci
forele austro-ungare nfruntau un nou adversar: 37 de divizii de infanterie ale
Italiei. Austro-Ungaria a fost constrns s formeze un nou front defensiv pe
Corso i Isonzo. Forele necesare au fost dislocate din rndurile for elor angajate
n Serbia. Frontul din Galiia a furnizat la rndul sau divizii. Armatele germane nu
au avut mijloacele necesare de a elimina inamicul rus, cci Falkenhayn nu a
acordat frontului estic ntririle cerute de Hindenburg. n octombrie 1915, cei doi
comandani i reproau reciproc. Operaiunile pe frontul estic rus au fost
suspendate cci Falkenhayn i-a ndreptat efortul asupra Serbiei, cucerind-o cu
sprijinul Bulgariei n ase sptmni. Trupele franceze, angajate de Joffre,
ntreprind aciuni locale i zadarnice-9 mai n Artois, 25 septembrie n
Champagne. Trupele italiene au atacat pe Carso n iulie, i sectorul Gorizia n
octombrie. Forele anglo-franceze au ncercat zadarnic s foreze strmtoarea
Dardanele pentru a restabili comunicaii permanente cu Rusia i de a salva Serbia,

ns trupele otomane le resping. Trupele Puterilor Centrale deineau Belgia, nordestul Franei, Polonia, Lituania, Serbia, iar Alsacia superioar, Valea Thann i
Valea Isonzo erau sub ocupaia Antantei. Dar sperana Antantei nc se men inea
datorit prezenei trupelor franceze la Salonic, intrrii Italiei n rzboi, i blocadei
economice a Germaniei care suferea de pe urm recoltelor slabe , fiind amenin at
de o asfixie economic.
Serbia este scoas din rzboi, Belgradul fiind ocupat n urm ofensivei
austro-germane condus de generalul von Mackensen i mobilizrii Bulgariei care
a distrus rezisten srb. Rmiele armatei lui Putnik s-au retras pe coastele
Albaniei, fiind evacuate n Insula Corfu de marina italian. Dup ce au fost
reorganizate, au fost trimise n Salonic, unde Grecia a fost de acord cu debarcarea
forelor Antantei. Odat cu nfrngerea Serbiei, Puterile Centrale au putut stabili
legturi directe cu Imperiul Otoman care se angajase n lupta mpotriva ruilor n
Caucaz i mpotriva britanicilor n Orientul Mijlociu.
Dup ce i declarase starea de neutralitate denunnd nerespectarea de
ctre Austro-Ungaria a acordurilor stabilite cu Tripa Aliana, i dup ample
tratative cu Antanta, n mai, Italia intr n rzboi prin voin regelui, guvernului i
militarilor. Pe 23 mai, Italia declara rzboi Austro-Ungariei, iar pe 24 mai, primele
trupe italiene traverseaz grania de la Piave i au avansat pn la liniile de aprare
inamice, un front de 700 km, care se ntindea de-a lungul regiunii Trentino, a
Alpilor Crnici i a cursului rului Isonzo. Italia demonstrase ns c era foarte
slab pregtit s ntre n rzboi. Abia n iunie, armata era pus n mi care sub
comand lui Luigi Cadorna. Armata italian era prost organizat i slab echipat.
Din iunie pn n decembrie sunt lansate patru mari ofensive n Isonzo. Pn la
sfritul anului, n urm operaiunilor rezult 173 000 de italieni i 131 000 de
austrieci mori.
Pe 7 mai, submarinele germane scufundda transatlanticul britanic Lusitania
n largul coastelor irlandeze, provocnd moartea a 1198 de pasageri, dintre care
128 erau ceteni americani. Germania va fi aspru condamnat i se va produce o
larg emoie n rndul opiniei publice americane care va juca un rol decisiv n
intrarea SUA n rzboi.
n primvar 1915, Antanta are parte de una dintre cele mai mari dezastre n
urm tentativei de a scoate Imperiul Otoman din joc printr-o opera iune amfibie
ambiioas mpotriva Dardanelelor, iniiat de Primul Lord al Amiralitii, Winston
Churchill. Operaiunea trebuia s produc cderea Constantinopolului. Dar trupele
otomane mai bine echipate, comandate de generalul german Liman von Sanders,
au ateptat pregtite debarcarea inamic.
Nu doar Galipoli a fost un eec rsuntor pentru Antanta, ci i btlia de la
Artois. De-a lungul celei de-a dou btlii de la Ypres, Joffre a decis spargerea
liniilor germane de pe Frontul de Vest de la Artois. Bombardamentul preliminar
asupra poziiilor germane a durat timp de 5 zile. Pe 9 mai 1915, Petain a condus

ofensiv Armatei IX Francez, avnd c obiectiv dealul Vimy. Petain nu l-a putut
cuceri. Generalul ir Douglas Haig a condus un atac simultan al britanicilor la
Neuve Chapelle. Nu a reuit s ptrund. Pe 25 septembrie, britanicii i francezii
au lansat un atac simultan asupra liniilor germane la Artois. Generalul Dubail a
atins vrful dealului Vimy n cele din urm, dar Armata VI German l-a respins.
Haig a atacat la Loos i a progresat, dar i el a fost respins. Dup ce un al doilea
atac britanic pe 13 octombrie s-a soldat cu pierderi grele, ir John French a decis
oprirea ofensivei din Artois. A fost un eec costisitor, 50 000 de solda i britanici i
48 000 de soldai francezi fiind ucii.
Frontul din Orientul Mijlociu: Gallipoli

Pe 19 februarie 1915, britanicii au atacat forturile turceti din Dardanele, la


intrarea n Marea Neagr. Atacul a fost lansat cu un bombardament de la mare
distan, continund cu un foc intens tras din apropiere. Forturile exterioare au fost
abandonate de turci. Cuttoarele de mine britanice au intrat n ac iune.Au ptruns
10 km n interiorul strmtorii Dardanele pentru a elibera accesul. For ele britanice
nu au putut ptrunde cci forturile turceti din interior erau prea departe pentru a fi
bombardate de navale de rzboi aliate. Cuttoarele de mine au fost trimise mai
departe, ns aflndu-se sub focul bateriilor turceti, au fost forate s se retrag.
Primul Lord al Amiralitii, Winston Churchill, era nerbdtor. Amiralul Carden
progresa lent n Dardanele i era extrem de stresat din cauza situa iei i supus
presiunii lui Churchill. Era n pragul unei depresii nervoase. n martie 1915, a fost
nlocuit cu viceamiralul ir John de Robeck, care a ordonat naintarea flotei aliate
prin Dardanele, dei strmtoarea era minat. Pe 18 martie 1915, 18 nave de rzboi
britanice i franceze au intrat n apele inamice. Nava francez Bouvet a lovit o

mn care a explodat. Nava s-a rsturnat i s-a scufundat. Apoi, navele britanice
Irresistibile i Ocean au lovit minele. Flota Aliat s-a retras, pierznd trei nave i
700 de oameni. Alte trei nave au fost avariate. Churchill a comis o mare gre eal
ce avea s-i coste scump carier politic. De Robeck l-a sftuit pe Churchill s
cucereasc peninsula Gallipoli, de pe partea vestic a Dardanelelor. Generalul
Hamilton, comandantul trupelor de pe insula Lemnos a acceptat s intervin,
intocmindu-se planuri pentru debarcarea de trupe la Gallipoli. Ofierii greci, care
cunoteau terenul , i-au comunicat lui Kitchener c erau necesari 150 000 de
soldai pentru a cuceri Gallipoli. Kitchener a concluzionat c jumtate ar fi de
ajuns, acetia fiind trimii la Lemnos. Comandantul turc, Liman von Sanders,
aflnd c doar 70 000 de soldai urmau s soseasc la Lemnos, i-a pozi ionat 84
000 de soldai de-a lungul coastei din Gallipoli, unde anticipa c trupele aliate vor
debarc. Debarcarea a avut loc pe 25 aprilie, fiind stabilite dou capete de pod la
Helles i Gaba Tepe. Pe 6 august, un alt cap de pod a fost stabilit n golful Sulva.
Tentativele de a trimite trupe n valuri s-au soldat cu eecuri. Generalul Hamilton a
mai cerut nc 95 000 de soldai. Dei Churchill a acceptat s mai trimit ntriri,
pn la urm, Kitchener nu era dispus s mai trimit alte trupe. n octombrie,
Hamilton a fost nlocuit de generalul Munro. Munro a recomandat c retragerea ar
fi cea mai bun strategie. Kitchener a sosit 2 sptmni mai trziu i a consim it,
sugernd retragerea celor 150 000 de soldai. Evacuarea a nceput n golful Sulva
pe 7 decembrie. Ultimele trupe au plecat de acolo pe 9 ianuarie 1916. 480 000 de
soldai au luat parte la expediia britanic din Gallipoli, 43 000 de britanici , 11
000 de australieni i neozeelandezi i 5000 de francezi fiind uci i. Pe cealalt
parte, au fost ucii 65 000 de turci. Expediia a fost dezastruoas din cauza erorilor
grave de judecat ale lui Churchill (care avea s fie demis din func ie) i
Kitchener.
Frontul Italian: Isonzo

Corpuri austrieci in munti

Pe 23 mai 1915, sub presiunea manifestantiilor desfurate de


intervenioniti, guvernul Salandra a declarat rzboi guvernului de la Viena. Pe 24
mai, generalul Cadorna a iniiat mobilizarea a unui milion de solda i, dar prost
echipai. Taverele adverse au intrat ntr-un rzboi de uzur. Rul Insonzo, care
marca grania dintre Austria i Italia, a devenit cmp de btlie. Din 1915 pn n
1917 s-au desfurat 11 btlii. n vara 1915 s-au desfurat primele dou n care
s-a ncercat slbirea presiunii inamice pe frontul estic. n toamna 1915 s-au
desfurat nc alte dou btlii menite s micoreze presiunea Puterilor Centrale
asupra Serbiei i a capului de pod aliat de la Salonic. Btliile ofensive au permis
ctigarea a ctorva km de teren, dar pierderile s-au ridicat la 300 000 de solda i
ntre 11-16 martie 1916, italienii au desfurat a cincea ofensiv atacnd inamicul
de la Monte Sabotino pn la Marea Adriatic, cu rezultate slabe. Obiectivul a fost
stabilit la Gorizia. Oraul, un nord rutier feroviar, nconjurat de nlimi fortificate,
era greu de cucerit. La sfritul celei de-a asea btlii n august 1916, trupele
italiene au ptruns n Gorizia. n septembrie 1916, s-au desfurat alte trei ofensive
pe Carso, dar fr rezultate semnificative. n a zecea btlie din aprilie-iunie 1917,
forele italiene au cucerit cteva poziii marginale. n a 11-a btlie din augustseptembrie 1917, italienii au cucerit Platoul Bainsizza.
1916: Infernul
Frontul de Vest
Verdun (1916)
n decembrie 1915, eful de stat-major german, generalul Erich von
Falkenhayn a decis s atace Verdunul, un ora-garnizoan fortificat din Fran a,

amplasat pe rul Meuse. Asaltul german a nceput pe 21 februarie 1916, cu o


ofensiv dus de 1 milion de soldai germani care au atacat un ora aprat de 200
000 de francezi. A doua zi, francezii s-au retras de pe primul aliniament de tran ee
pe cel de-al doilea. Pe 24 februarie au ajuns la cel de-al treilea, la doar 8 km de
ora. Generalul Petain a primit comanda sectorului Verdun. Fiecare soldat francez
disponibil a fost transferat n seciunea Frontului de Vest; 259 din cele 330 de
regimente de infanterie din armata francez luptnd la Verdun. Armata german a
fost oprit n februarie, i pe 6 martie a declanat genocidul. Multe puncte
strategice franceze au czut n mai-iunie, dup un asediu ndelungat.
Germanii au continuat s atace Verdun n repetate rnduri pe timpul verii i
toamnei 1916, dar au slbit intensitatea asalturilor, fiind nevoii s transfere trupe
pentru a apra linia german a frontului pe Somme. Francezii au efectuat un
contraatac condus de generalul Charles Mangin, recapturnd forturile pierdute n
noiembrie. Btlia de la Verdun a fost cea mai ndelungat din acest rzboi. S-a
ncheiat pe 18 decembrie. Armata francez a pierdut 550 000 de solda i, iar
germanii-434 000 de soldai. Dei francezii au ctigat btlia, ambele armate au
fost slbite i epuizate.
Somme (1916)
Declanarea atacului german asupra oraului Verdun a determinat o
escaladare a btliei de pe Somme care se transformase ntr-un atac diversionist al
forei expediionare britanice, n care generalul Haig avea contribu ia principal.
Haig i generalul Sir Henry Rawlinson au elaborat un plan de atac.
Strategia lui Haig era bombardarea timp de 8 zile i distrugerea cuiburilor
de mitraliere germane, urmnd ca Rawlinson i Armata IV s avanseze ctre
Bapaume. La nord de Rawlinson, generalul Allenby i Armata III urmau s
ptrund prin liniile germane Cavaleria aflat n ateptare; trebuia s traverseze
prin brea creat de Allenby. La sud, generalul Fayolle urm s nainteze ctre
Combles cu Armata VI francez. Planul prea s aib poten ial. Haig avea s bage
n lupt 750 000 de soldai.
Btlia de pe Somme a decurs prost pentru forele Antantei.
Bombardamentele preliminare au euat. Nu au distrus defensiva german. Au fost
inutile mpotriva srmei ghimpate i ineficiente mpotriva buncrelor de beton
germane. Pe 1 iulie, trupele aliate au naintat, ns a fost mpiedicat de srma
ghimpat rmas acolo, iar germanii erau bine ascuni n pozi ii defensive. For
expediionar britanic a pierdut 58 000 de soldai. Haig a continuat atacul n
ciuda pierderilor. Pe 13 iulie, pe timp de noapte, britanicii au condus un atac spre
brea din linia frontului inamic, dar germanii au nchis-o rapid. Pe 23 iulie,
britanicii au mai obinut o victorie minor, capturnd Pozieres, ns fr efecte.
Haig s-a autoconvins c germanii erau epuizai i a ordonat lansarea mai multor
atacuri, toate dovedindu-se a fi costisitoare. Pe 15 septembrie, generalul Micheler
s-a alturat btliei n sud, cu 12 divizii, folosind tancuri pentru prima dat.

Micheler a reuit s ctige civa km. Haig a continuat declan area atacurilor
pn cnd vremea proast de iarn a pus capt celei mai proaste btlii concepute
vreodat n epoca modern. Armata britanic a pierdut 420 000 de solda i, iar cea
francez-200 000. Armata german a pierdut 500 000 de solda i. Frontul a fost
mutat abia cu 12 km.
Experiena cotidian a rzboiului
Soldatii se identificau cu obiectivele fixate de propriile lor natiuni si
autoritati. Comuniunea dintre individ si comunitate era obtinut prin propaganda.
Soldatii ajungeau sa se resemneze la un moment dat si se disciplinau sa lupte
tinand cont ca nu aveau alternative. Dezertorii erau priviti cu invidie. Soldatii,
pentru a scapa de oroarea razboiului, apelau la diverse tipuri de dezertare.
Cum dezertarea era aspru pedepsita, se recurgeau la alte metode de iesire
din lupta. Una dintre acestea era ranirea. Soldatul, capatand o rana care sa nu-i
puna viata in pericol, dar una semnificativa incat il facea incapabil sa mai lupte,
putea ajunge acasa. Unii isi expuneau anumite parti ale corpului pentru a fi raniti.
Se recurgea si la amputari care era solutia extrema. Ranile auto provocate erau tot
mai dese. Unii soldati se impuscau singuri cu grija, fara ca glontul sa atinga artere
sau oase.
O alta metoda era revolta. In 1917, armata franceza a fost afectata de
revolta a 40 de divizii. Insa cei identificati ca lideri ai izbucnirii grevelor militare
nu aveau o soarta prea buna. Dar intr-un fel, de pe urma grevelor si presiunii
soldatilor, au fost aplicate concesiile, s-au oferit ratii mai mari si s-au oferit
permisii mai dese.
O alta alternativa de iesire din razboi era sinuciderea cand soldatii nu mai
puteau face fata luptelor. Sinuciderea era insa dificila caci teava pustii era lunga si
nu puteau trage cu ele decat cu degetul de la picior. Nu se regasesc sinucideri in
statistici sau in documente oficiale caci familiile soldatilor care au recurs la
asemenea masura extrema nu mai primeau nimic de la stat.
Justitia militara era dura, iar numarul executiilor era tot mai mare.
Pedepsele erau mai aspre pe frontul de est.
Soldatii aveau insa si motivatii pentru a duce greul pe campul de lupta.
Erau mai bine platiti in armata decat in viata civila, aveau hrana mai buna si mai
consistenta. Bautura era una dintre aspectele centrale ale rezistentei, alaturi de
tutun si droguri. Soldatii se imbatau ocazional, mai ales in permisie. In timpul
jafurilor, soldatii se indreptau prima data spre pivnita pentru a cauta bautura
alcoolica depozitata. Nu era o actiune individuala, ci o politica de stat, alcoolul
fiind distribuit de catre institutiile militare in ratii zilnice. Britanicii primeau rom,
francezii primeau vin , iar germanii primeau bere. Alcoolul era distribuit inainte de
efectuarea marilor operatiuni.

O alta motivatie era dependenta de adrenalina de lupta si de ucidere. La


britanici, actul uciderii era asociat cu vanatoarea. Au aparut coduri referitoare la
uciderea unui inamic in anumite situatii caci se puteau intoarce impotriva lor, fiind
interzise actele de ucidere a inamicilor cand mergeau la toaleta sau erau
transportati ranitii. Daca initial erau evitati, medicii din taberele opuse erau atacati
spre sfarsitul razboiului fara rezerve caci contribuiau la refacerea fortelor inamice.
Numai existau reguli, de aceea erau create altele noi. Se stabileau reguli de
violenta intre tabere si armistitii de incetare a focului in timpul transportatii
cadavrelor si ranitilor. In decembrie 1914 a fost stabilit Armistitiul de Craciun,
fiind o umanitate impartasita. Astfel de fapt nu se va mai repeta niciodata.
O alta motivatie era ideea razbunarii camarazilor ucisi in lupta de inamici.
Mai erau presiunea egalilor, a camarazilor, comportamentul eroic, societatea
asteptandu-se ca soldatul sa nu se invidualizeze prin lasitate. Principiul soldatului
era lupta pentru a-i apara pe altii.
Soldatii petreceau 1/5 din timp pe front. Cand ajungeau in spatele frontului,
erau pusi sa faca provizii, sa refaca drumuri, sa se ocupe de munitii. S-a creat o
birocratie militara, de la frizeri la bucatati, toti avand ca scop evitarea primei linii.
Pentru prima linie exista un sistem de rotatie. Cei din familii bune si cu relatii ori
influenta aveau sanse mari sa nu ajunga sa lupte in prima linie, lucrand in
cartierele generale la sute de km in spatele frontului. A aparut problema bolilor,
acestea fiind omniprezente. 8-15% din efective erau contaminate. Bolile erau
transmise pe calea aerului, prin purici si sobolani, dar si prin relatii sexuale cu
prostituate, capatand boli venerice. Aprovizionarea cu apa era o problema
permanenta, caci era contaminata, bagata in aceleasi recipiente unde se punea
motorina. Multi soldati se adapau din baltoace. S-a ajuns si la forme rare de
canibalism pe durata foametei sau din lipsa proviziilor alimentare cand soldatii
erau inconjurati de inamici.
S-au creat mituri, ca mitul regimentelor fantoma, grupuri de soldati care
traiau intre liniile frontului in prietenie cu cei inamici si ieseau la suprafata noaptea
sa caute hrana si apa. In realitate, erau putini soldati care traiau astfel, dar nu in
grupuri. Mitul acesta a fost creat pentru ca soldatii sa faca fata disparitiei
camarazilor. Episoadele cele mai dureroase erau atunci cand soldatii trebuiau sa
auda stigatele muribunde ale camarazilor lor cazuti pe front ce nu puteau fi ajutati
caci superiorii le ordonau sa nu iasa din transee si sa paseasca pe "pamantul
nimanui" pentru a-i salva. Era dificil pentru soldati sa reziste psihologic ascultand
strigatele muribunde zile si nopti ale camarazilor cazuti pe "pamantul nimanui"
pana cand mureau.
Permisiile erau momente de bucurie, dar neimplinite caci soldatii evitau sa
vorbeasca cu nevestele si copii lor despre viata de pe front cu scopul de a-i proteja
de ororile razboiului. S-a manifestat o discrepanta intre ofiter si soldat. La vest,
ofiterii isi exprimau atitudinea de paternitate. Pentru prima data in istorie, avand in

vedere ca nivelul de alfabetizare crescuse, au fost publicate marturii si ale


ofiterilor si ale soldatilor, spuse din perspectivele acestora.
Sistemul de transee era impartit in trei segmente. Germanii erau avantajati
pentru ca puteau sa-si aleaga singuri sistemele. In spatele transeelor se afla o
structura elaborata din noduri de comunicatii de investitii masive. Transportul se
dezvoltase. Francezii si britanicii erau nevoiti sa se foloseasca de configuratia
frontului impusa de germani. Infanteria traia in adaposturi subterane, in transeele
de comunicatie si transeele de mici dimensiuni care erau foarte apropiate de cele
inamice.
Alimentele erau bagate in conserve. Soldatii primeau pachete cu fructe si
dulciuri de la familiile lor ocazional, precum si scrisori. In momentele de criza
militara, pachetele ajungeau cu greu. Armatele nu detineau echipament de iarna si
au improvizat pe durata anotimpului rece.
Divertismentul consta in arta, teatru, jocuri de carti, jocuri de noroc, alcool.
Apare medicina estetica si se faceau operatii pe creier, in cavitatea abdominala si
cea toracica. Noile arme puteau provoca noi tipuri de rani ingrozitoare, iar
chirurgia plastica incerca sa le dea soldatilor mutilati o aparenta de normalitate.
Mobilizare social. Societate i rzboi
A aparut o schimbare a atitudinilor colective, impact materializat in
distrugeri umane fara precedent si in modificarea relatiei dintre soldat si ofiter,
intre individ si stat. Prin mobilizare totala, statul mobilizeaza in totalitate
societatea. Impactul cel mai plac este descris prin numarul pierderilor umane.
Pierderile militare se ridicau la 11 milioane, iar la civili-7 milioane. Multi nu si-au
pierdut vietile doar in proximitatea frontului, ci si din alti factori: epidemii ,
genocid si foamete. Inca este dificil de estimat numarul mortilor in Rusia, caci
violenta a continuat si dupa 1917. Cifra ar putea ajunge la 20-30 milioane daca sar include si numarul de nasteri pierdute datorate razboiului si copii nenascuti din
potentialii parinti.
Un inamic nevazut datorat izbucnirii razboiului a ucis mai multi civili decat
au facut-o ambele razboaie mondiale: Gripa Spaniola care a infectat 500 milioane
de oameni pe toata planeta, rezultand 100 de milioane de morti pe toate
continentele (3-5% din populatia globala), fiind pandemia cea mai catastrofala din
ultimele secole. Cei mai multi morti au fost estimati in China si India. Tifosul a
facut ravagii, ucigand numai 1 milion de rusi.
Razboiul a fost direct cauza izbucnirii epidemiilor, un razboi biologic
neintentionat care s-a dovedit a fi mult mai ucigator decat toate armele de la aceea
vreme. Odata izbucnit razboiul, societatile agrare au fost grav afectate,
productivitatea agricola s-a prabusit, populatii masive experimentand criza
alimentara si automat, fiind ramase fara imunitate, devenind vulnerabili in fata
inamicilor nevazuti. Distrugerile asezarilor pe durata razboiului si conditile lipsite

de igiena au favorizat propagarea epidemiilor. Primul Razboi Mondial a dus la cea


mai mare catastrofa demografica de pana atunci. Totusi, gravitatea depinde de la
caz la caz.
Pierderile suferite din Marea Britanie au fost mai mici in raport cu numarul
emigrantilor in perioada 1911-1914. Intre 1911-1918, populatia a crescut cu 1
milion. Apare mitul generatiei pierdute. In Germania insa, cresterea demografica
depaseste rapid pierderile. In Franta a inceput stagnarea demografica de lunga
durata, durand o generatie refacerea. Franta a pierdut 1,400 000 de barbati pe
front. Deficitul de nasteri a insemnat 4 milioane de copii nenascuti. Au aparut
dezechilibre intre sexe, fiind 130 de femei pentru 100 de barbati.
Elita politica interbelica a avut o lipsa de dinamism. Numarul urias de tineri
pierduti a dus la prelungirea rolului social al generatiei ulterioare. Din 50 de
milioane de soldati mobilizati, 23 de milioane sunt raniti, 70% dintre militarii
raniti fiind barbati cu varste intre 20-30 de ani, fiind mutilati si imobilizati pe
viata.
Primul Razboi Mondial a fost de uzura, 80% din pierderi fiind in afara
marilor batalii. Societatile combatante se confruntau cu un flux continuu. Presa era
nationalista si prezenta razboiul subiectiv. Oamenii mergeau la razboi cu
entuziasm conform presei, desi erau fortati de catre mecanismele statului. Soldatii
francezi ii percepeau alterat pe soldatii germani altfel decat in realitate (germanii
erau de multe ori comparati cu hunii talhari si violatori dupa violarea neutralitatii
Belgiei).
S-a manifestat o rezistenta impotriva mersului la razboi. Socialistii europeni
au incercat sa protesteze fara succes impotriva razboiului. Aparuse un entuziasm
cladit de idea razboiului de scurta durata. Dupa declansarea razboiului,
mecanismele erau prinse de catre sistemele de propaganda. Indiferent de traditia
politica, combatantii reactionau similar. Erau limitate libertatile civile. Era
suspendata activitatea politica. S-a recurs la limitarea drepturilor sindicale. Este
aplicata cenzura, dar totodata, se mentinea si un echilibru, preferand ca populatia
sa aiba acces la un flux mai mare de informatii decat sa se produca zvonuri
tulburatoare. Statul a intervenit in functionarea economiei si in viata sociala. De
exemplu, in 1915, guvernul imperial german a creat Biroul Imperial al Cartofului
pentru productia si distribuirea cartofilor pentru germanii de rand. Franta se baza
pe auto-mobilizare, caci societatea a raspuns pozitiv apelurilor statului. Razboiul
era defensiv.
Dupa 1916, pacifistii si socialistii erau tot mai activi. In Franta s-a creat
Uniunea Sacra, uniune care includea forte socialiste. Dupa batalia de la Verdun,
unitatea in slujba razboiului nu mai avea credibilitate. Totul se acutiza din cauza a
ce se intampla in Rusia. Franta era insa avantajata, caci prezenta razboiul ca unul
defensiv si isi justifica mobilizarea si isi reprezenta relativul consens pe marginea
obiectivelor de razboi. Reusea sa mentina conditii materiale acceptabile a

consumului si nivelului de trai. Guvernul civil avea ultimul cuvant, iar militarii nu
treceau peste acesta. Se mentinuse un echilibru intre autoritatile franceze civile si
cele militare. In Germaia, militarii germani nu aveau roluri limitate de autoritatea
civila, strategia lor fiind axata pe totul sau nimic.
Biserica isi reafirma rolul, contestand regimul republican francez. Catolicii
au fost reintegrati in viata politica. Biserica percepea razboiul ca o oportunitate de
reabilitare, asistant la ultimul razboi sfant. Discursul public era compus din
elemente religioase. Biserica isi asumase un rol de sprijinire in modelarea
mentalitatilor colective. Recuperarea Alsaciei si Lorenei era o cauza nationala.
Propaganda si cenzura se manifestau in combinatie. Intelectualii s-au auto
mobilizat pentru a-si afirma rolul de lideri ai natiunii si apostoli ai cauzei
nationale.
Se cautau solutii pentru valurile de refugiati. Erau regiuni intregi in care
populatia masculina disparuse. Viata politica s-a fragmentat. Dupa 1917 s-a
manifestat o radicalizare a miscariilor socialiste. Franta confrunta probleme
privind mobilizarea trupelor si totodata mentinerea industriei in functiune. Plecand
de la idea unui razboi de scurta durata, s-a recrutat maximul de efective, lasand
agricultura si industria intr-o stare deplorabila. Dupa 1915, muncitorii industriali
au fost lasati la vatra si au fost recrutati taranii.
In Marea Britanie se desfasurase automobilizarea , coexistenta cu
persuasiunea si coercitia. Marea Britanie era liberala si individualista. Daca la
inceput a fost o automobilizare caci cetatenii britanici raspundeau pozitiv, ulterior
avea sa se aplice inrolarea obligatorie. Unul dintre momentele de cotitura a fost
criza munitiilor din primavara anului 1915. Statul intervenea pentru a redirectiona
economia. Izbucnisera tensiuni intre militari si civili. Conducerea civila isi
impunea oportunitatile strategice fara a tine cont de obiectiile militare, dar si
invers.
Anul 1915 a fost unul de cotitura, David Lloyd George devenind noul
premier care a decis victoria finala: daca anterior se faceau recrutari din randul
voluntarilor, el a introdus inrolarea obligatorie. Propaganda a fost limitata, cu
exceptia temelor legate de scufundarea vasului Lusitania sau invazia belgiana.
Mobilizarea se facea prin intermediul intelectualilor care se raliau cauzei
nationaliste. Se manifesta fenomenul de rezistenta impotriva serviciului militar
obligatoriu pe motive de constiinta. Cetatenii care refuzau sa inceapa serviciul
militar erau dati in judecata de catre stat. Multi refuzau sa ucida din motive de
constiinta. Informatiile provenite dinspre front erau atent monitorizate.
Marea Britanie era extrem de vulnerabila intr-un razboi de lunga durata din
perspectiva aprovizionarii alimentare. Agricultura a fost revigorata in Anglia si s-a
introdus rationalizarea selectiva. Anumite produse ca painea, branza sau ceaiul nu
erau rationalizate. Se inregistrasera miscari greviste de amploare. Numarul de zile
de munca pierdute din cauza grevelor erau de 10 ori mai mare decat in Germania.

Manifestantii erau apolitici, doriind o mai buna aprovizionare cu alimente si


durata zilnica de lucru mai scurta. Tot mai multe femei erau active in sectoarele
proportional dominate anterior de barbati. Lucrau in agricultura in cadrul unor
servicii auxiliare si in industrie. In 1918 se acorda dreptul de vot femeilor cu
varste de peste 30 de ani.
Spre finalul razboiului, industria britanica depaseste cea germana.
Germania se afla intr-o situatie mai complicata. Cenzura era mai stricta,
presa era monitorizata si controlata de catre autoritati, iar corespondenta dintre
front si civili era controlata pentru a se evita divulgarea unor secrete militare.
Germanii au fost cei mai entuziasmati la inceperea razboiului, desi s-au desfasurat
si proteste anti-razboi. Bisericile protestante aveau un rol important, avand un
discurs mai nuantat despre inamicii catolici. Dar si catolicii germani criticau
Franta pentru ca era un stat laic si anticlerical. Biserica Catolica Franceza si-a
construit un discurs anti-protestant.
Apare opozitia dintre cultura germano-austriaca si civilizatia anglofranceza. Germania se considera diferita prin militarismul ei fata de rationalismul
francez sau materialismul britanic. In discursul public portretiza lupta dintre eroul
german si comerciantul britanic. Germania porneste la razboi cu sprijinul
consensului de pace oraseneasca, care avea un set de asteptari contradictorii.
Socialistii sprijineau razboiul ca fiind o lupta impotriva obscuratismului,
autoritarismului tarist si militarismului.
Pentru cei cu orientari politice de dreapta, razboiul era unul al achizitiilor.
Obiectivele de razboi au devenit dupa 1917 sursa principalei fracturi dintre fortele
de stanga si cele de dreapta din Germania. Socialismul s-a radicalizat in Franta si
in Germania, chiar si in Marea Britanie aparand fenomene marginale. In
Germania, miscarea socialista se scindeaza, caci erau socialisti care doreau o pace
fara anexiuni si fara despagubiri si erau socialisti care sustineau ideea
decompensarii.
Germania suferea din cauza crizei agricole. Ingrasamintele lipsea, si se
recurgea la comercializarea ingrasamintelor din Chile. Industria chimica se
concentra pe productia armamentului. Se punea accent pe cresterea animalelor.
Ratiile erau tot mai mici. Piata neagra ia amploare, inflatia si rata infractionalitatii
crescusera. Germania nu se mai putea imprumuta din exterior, ci din interior.
Titlurile de stat erau cumparate. Preturile crescusera de 5 ori fata de cele anterioare
anului 1914. Nivelul de trai scadea alarmant.
In Rusia erau partide politice cu rol redus, in timp ce biserica avea un rol
mai pronuntat. Imperiul Rus se infrunta cu migratia interna in masa, 6-8 milioane
de persoane fiind nevoite sa-si abandoneze locuintele, unii inrolandu-se, altii fiind
deportati. Rusia se vede nevoita sa renunte la razboiul de scurta durata. Se
confrunta cu o criza de armament. Din 1915 s-a axat pe mobilizarea pentru

asigurarea industriei. Tarul Nicolae al II-lea isi asuma comanda suprema a


armatelor. Dar nu era o personalitate puternica, iar dezbinarile au persistat,
rezultand multiple factiuni. Ranitii nu erau ingrijiti corespunzator, armata era slab
aprovizionata, gestionarea problemei refugiatilor era proasta. Situatia Imperiului
Rus era catastrofala. Sistemul feroviar era blocat , iar orasele si armatele nu mai
erau aprovizionate. Inflatia a crescut. In 1917 incepe revolutia bolsevica,
amplificata de nemultumirile populatiei.
In Italia, razboiul era prezentat ca fiind unul defensiv si de recuperare
teritoriala. Razboiul a scos la iveala liniile de fractura din societatea italiana. Multi
soldati din regiunile sudice nu stiau pentru ce lupta si pentru cine .
In Austro Ungaria se manifesta problema eterogenitatii nationale si a
nationalitatilor. Infrangerea devenise o probabilitate, apoi o certitudine.
Nationalitatile erau sprijinite din exterior de catre Antanta. Relatiile dintre Austria
si Ungaria s-au inrautatit. In 1917, noul imparat austro-ungar incerca sa negocieze
o pace separata, dar datorita unui gest de indiscretie, Franta reprezentata de
Clemenceau rupe echilibrul. Problema nationalitatilor s-a reflectat si in moralul
armatei care era tot mai scazut. Austro-Ungaria s-a confruntat cu o ampla criza
alimentara si cozi de zeci de mii de persoane se formau la paine.
Violenele mpotriva civililor au nceput timpuriu, urmat de un val
propagandistic . Experiena populaiei civile cnd vine vorba de violen trit,
poate fi pe mai multe planuri. Civilii sunt victime n toiul operaiunilor militare,
fie triesc n zona frontului, fie proprietile lor sunt traversate de armate. Ei devin
inta politicilor de ocupaie. Avem de-a face cu obligaii tot mai mari impuse de
ocupani. Un al treilea element este reprezentat de povara psihologic i ceea ce
ajunge s fie drept colaborare cu ocupantul. Este o linie sub ire ntre a munci
pentru inamic, a colabora cu el i a supravie ui. Popula ia civil ocupat devine
victima atrocitilor colective: deportrile n mas ca in Franta si in Belgia Vin sub
forma lurii de ostateci care s colaboreze . Civilii mai sunt folosi i i pe post de
scuturi umane. Un alt element este munca forat i tot felul de alte
comportamente mai mult sau mai puin aberante, ca obligarea femeilor s lucreze
n bordelurile armatei. Este afectat i direct populaia colectiv caci erau aplicate
politici de rechiziionri masive. Avem de-a face cu totalizarea rzboiului prin
politici economice. Populaia nu trebuie s triasc ntr-o zon ocupat pentru a
deveni victim, dac are naionalitatea incorect, nepotrivit putea fi afectat. Este
vorba despre inamicul intern, n general cetenii statelor inamice. Ace ti civili
devin inta unor politici restrictive, li se interzice s fac afaceri i limitat
libertatea de micare. Mai ales brbaii pe parcursul rzboiului sunt interna i n
lagre de prizonieri de rzboi.
Una dintre tendine este aceea a totalizrii rzboiului, civilii devin o int
legitim, mai mult util. Lovind n civili se lovete n capacitatea inamicului de a
rezista. n sens contrar merge acea tendin de a legifera foarte clar separa ia dintre

combatant i civil. Aceast tendin are aproape o jumtate de secol: statutul


prizonierilor, al celor rnii i a civililor de lng front. Se creeaz un cod de
conduit pe care armatele trebuie s-l respecte n rela iile cu civilii. Aceast
demarcaie combatani non- combatani se va eroda nc din primele zile ale
rzboiului. Germanii sunt iniiatorii acestei dinamici radicalizate. nc din 1902 n
momentul n care se fcuser pai pentru demarcarea aceast juridic. n Germania
s-a dat o directiv care prevedea c sigurana statului german este mai important
considerentele umane nu trebuie s reprezinte un obstacol.
nc din 1914 se produc atrociti. Unele aciuni germane sunt imposibil de
explicat indiferent de context, ca de exemplu incendierea uneia dintre cele mai
mari biblioteci din Europa. Sunt cteva sute de civili asasinai ntr-o nebunie a
crimei. Cteva sute de persoane sunt nchise ntr-o biseric. Aceste atrocit i
belgiene ajung inta unor campanii aliate, nct este subminat veridicitatea acestor
crime i a fost nevoie de 70 de ani s se dovedeasc c armata german a dus o
astfel de campanie care depete nivelul incidentelor izolate. Multe cldiri din
zonele n care nu s-au dat lupte au fost incendiate. Aceste campanii
propagandistice i contra propagandistice devin un instrument de mobilizare
colectiv, mai ales atrocitile din Belgia care erau folosite pentru mobilizarea
populaiei britanice. Germanii vor folosi ceea ce se ntmpl n Prusia Oriental:
15 000 de civili deportai i 15 000 mori n Prusia oriental. Aici sunt mai degrab
incidente dect campanii. Prusia oriental nu e singura, n Serbia n jur de 2500 de
civili fiind ucii. Interesant este c Serbia a ajuns un soi de loc n care se face o
anchet internaional. Elveienii au investigat pentru a demonstra c mare parte
din aceste violene nu aveau nici o legtur cu aciunile militare i deci n cazul
asta ar fi ostilitatea pe care militarii austrieci o resimt asupra entit ii abstracte a
srbilor.
Apare fenomenul refugiailor. Se pare c 5 milioane de rui sunt refugiai n
propria ar ce va nsemna dezrdcinarea lor. O alt problem interesant este
reprezentat de problema prizonierilor de rzboi. Exist tendina de a legifera
statutul lor i de a oferi protecie celor czui n captivitate. Prizonierii sunt o
problem delicat, n esen sunt tratamente mici, atrociti fa de prizonieri au
fost comise de ambele ere, chiar dac aceste statistici nu reprezint dect un proces
mic. Este o garanie c inamicul nu va omor i prizonierii mai. Sunt lua i pentru
informaii, for de munc i armatele dezvolt nite mecanismele sofisticate prin
care prelucreaz aceste informaii i le obine. Prizonieri ca potenial combatan i n
Austro-Ungaria sunt soldai romni care vor lupta alturi de armate italian
mpotriva austriecilor. n general nu s-a folosit tortura pentru obinerea
informaiilor. De multe ori aceast politic dur fa de prizonieri este sanc ionat
de ctre ofieri. Principalul pentru care se i-a prizonieri este pentru a ncuraja
dezertarea. Dac nu iei prizonieri, cel din faa ta are op iunea de a lupta pn la
capt de aceea ambele tabere au mare grij s nu comit atrocit i. Succesul
operaiunilor ajunge sa fie in functie dupa numarul de prizonieri ca potentiala for

de munc. nc din 1915 , germanii folosesc prizonierii la scar mare pentru


munc. Cei mai muli lucreaz n agricultura german. 95% din prizonieri pn n
1917 sunt exploatai economic. 30 000 de francezi lucrau pentru Krup. n minerit
30% sunt prizonieri. Randamentul utilizrii prizonierilor este discutabil i
considerat ndoielnic munca forat nu este eficient. Cel for a va face totul
pentru a nu-i duce la bun sfrit munca. Utilizarea n calitate de combatan i avem
mai multe asemenea cazuri.
Armate german se folosete de polonezi- 50 000. Folosesc alsacieni cu
nume germane care lupt n armata francez , fiind integrai dup n armate
german. Germania ncearc s foloseasc militarii din trupele coloniale indiene
sau africane, n ncercarea de ai transforma n nite agen i ai na ionalismelor,
ageni care s produc tulburri n zonele respective. De o aten ie special se
bucur musulmanii, care sunt vzui utili pentru a combate Anglia n special.
Cnd vine vorba de prizonieri avem de-a face cu varia iuni masive n
tratamentul aplicat. Prizonierii francezi i britanici erau tratai cel mai bine.
Responsabilitatea pentru ngrijirea lor este treaba Crucii Roii care folose te
resursele statul respectiv. Situaia cea mai neagr este cea a romnilor, o parte au
czut n prizonierat n Bulgaria i au avut condiii de deten ie dure. 100 000 de
romni sunt luai prizonieri de ctre germani. Imaginea lor este forte rea n
Germania sunt trdtori i n Germania apare un scandal n momentul n care
romnii se decid s interneze cetenii germani i austrieci din Romnia undeva n
Ialomia. n al treilea rnd, Germania se afla n criz alimentar profund. Statul
romn nu este capabil s acioneze prin intermediul Crucii Roii , neavand
resursele la dispoziie, prizonierii se vd lipsii de ajutor att romn ct i
internaional. Le sunt aplicate unele din cele mai dure tratamente. Ceea ce nsemna
c unde la 30% i-au pierdut viaa n captivitate. De 6 ori mai mult dect
prizonierii rui n captivare german. Pe locul 2 se afl prizonierii italieni mai
muli 590 000. n jur de 150 000 i vor pierde viaa. Pentru italieni este ceva puin
schimbat, guvernul italian a sistat ajutorul la crucea roie nu dorea s ncurajeze
prizonieratul. n primul rzboi mondial, au loc numeroase schimburi de prizonieri,
acestea vizeaz 2 categorii, viseaz personalul necombatant fie pe cei grav rni i.
Niciunul dintre statele combatante. Sunt circa un sfert de milion de prizonieri. n
primul rzboi mondial alte 3 sferturi de milion, i pierd viaa n captivitate.
Covritoarea majoritate mor din cauza relelor tratamente. Nr. de prizonieri spune
foarte multe de eficiena i coerena armatei. n cazul Rusiei, AU 32%, IT 26%,
RO 20%, FR 12%, Ger 9%,MB 7%. Nr lor spune multe despre moral. WW1
rmne remarcabil prin lipsa unor politici care s extermine n nr. mare pe ace tia.
n general regulile sunt respectate i fluctuaiile. n general regulile sunt respectate,
abateri fiind doar n condiii specifice. Deportrile n mas, practicate n Belgia i
N-Fr. 100 000 belgieni. Patele 1916, germanii deporteaz francezi n Elve ia.
Avem numeroase deportri n est i n Balcani n Serbia doar jumtate
supravieuiesc, fenomenul are cea mai mare amploare pe frontul rusesc. Ru ii

deporteaz n nr. mare lituanieni polonezi evrei, spre interiorul rii, condi iile de
deportare sunt uneori teribile. n nici un momentul nu exist tendin a de a-i ucide.
Acestor deportai li se adaug cteva milioane de persoane care aleg s plece din
zonele de conflict. Cazul cel mai cunoscut este ns acel tratament de otoman
minoritii armene. Genocidul armean. Turcia nu recunoate merge pe ne inten ie,
spunnd c ei nu au intenionat acest lucru. Cauzele principale: avem aceast
relaie conflictual i care devine din ce n ce mai conflictual. Se
internaionalizeaz problema armean spre 1890- 1900 i sunt vzui ca un element
subversiv ca un instrument n braele marilor puteri. Roosvelt a acordat o politic
de a ncuraja acordarea ceteniei americane pentru armeni. Realmente Imperiul
Otoman are o priz foarte proast n vest. 1895-96 avem i primele reacii violente
a populaiei armene. O problem este istoria conflictual. Exist i o parte
revoluionar p combinaie ntre socialism i naionalism. Dup 1908, revoluia
junilor turci i acest proces care de democratizeze. S fac un stat e inspira ie
britanic, aceast revoluie, a avut o ntorstur naionalist. Junii turci se lovesc
de rezistena religioas. Cea de-a doua problem este c aceast istorie conflictual
ncurajeaz naionalismele. Avem i o cauz economic, armenii sunt
ntreprinztori sunt mai bogai dect media, tentativele i avantajeaz pe ei,
vorbesc limbi strine sunt mai educaii ceea ce creeaz invidie. n 1914, avem o
tentativ dezastroas soldat cu o nfrngere ce se pune pe seama armenilor, att a
militarilor ct i a civililor. Aici este o serie de episoade de mare violen e la
Erevan. Se dovedete c faptul c dispun de arme este perceput ca o amenin are,
armatele ruseti nainteaz sparg ncercuirea i n momentul n care asediul este
ridicat, avem aceast logic a violenei, ns aciunile iniiale sunt otomane. 24
aprilie 1915 este punctul de plecare cnd printr-o decizie sunt aresta i
reprezentanii elitei armene din Istanbul i din alte orae otomane, sunt deporta i i
mpucai. n zonele Anatoliei, brbaii sunt deportai i sau exterminai, dup care
ncepe deportarea femeilor i copiilor. Acetia fiind inta paramilitarilor rui, i
transportul are loc n condiii extreme fr a fi asigurate hrana. Rezultatul e c
muli dintre deportai i pierd viaa pe drum. Se aplic acte de violen divers, de
la nec n mas, pn la asasinate cu arme albe, etc. Un alt aspect este cel al
violenei sexuale rspndite. Muli au vzut violena sexual aproape ca un
mecanism defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizeaz victima i violen a fa
de victim este mai uoar. Violena devine o form de dezumanizare, cifra total
a victimelor este destul de greu de definit. Nu se tie exact c i armeni triau n
imperiul otoman, cifrele turceti vorbesc de 1 mil i jumtate. Din acest milion i
circa 400 000 mor la destinaie. O parte a comunitii armene au reuit s
supravieuiasc prin asimilare forat, undeva ntre 100 000 i 200 000 doar
intrnd n familii musulmane, apar i acte de umanitare, multe ex de familii turce
musulmane care i salveaz vecinii, mai ales n zonele urbane. n ceea ce prive te
intenia. Intenia i panificare se vede foarte bine n structurile prin care sunt
aplicate aceste politici, dup februarie, vedem o epurare, toate elemente slabe sunt
nlturate. Sunt create o serie de structuri, cea mai cunoscut fiind sec ia special

populat de criminali de drept comun i mprit n uniti de-a lungul rutelor de


deportare, iar aceste uniti erau responsabile pentru aplicarea solu iilor violente.
Autoritile otomane creeaz o comisie de emigrani care pur i simplu fcea
statistic. Exista comisia pentru bunuri abandonate- organiza ie ce era menit s
valorifice bunurile armenilor cu 2 obiective, pentru a obine bunuri economice i
pentru ai transforma n complicitate i pentru a se asigura c i dac supravie uiesc
deportrii s nu aib la ce s se ntoarc.