Sunteți pe pagina 1din 6

Referat la kinetoterapie

Tetrapareza spastica

Stundent: Oneata Raul

Tetrapareza spastica
Pentru a intelege mai bine ce presupune in sine o tetrapareza spastica, se face
necesara, delimitarea acestor termeni si definirea lor. Astfel, pentru tetrapareza se
gaseste urmatoarea definire: reprezinta un deficit motor atat a membrelor inferioare cat
si a celor superioare, prin leziuni ale sistemului nervos central sau periferic, in forma
incompleta - miscarile sunt reduse, dar posibile la nivelul respectiv.
Spasticitatea, este definita ca fiind o componenta a sindromului de neuron
motor central, ce este caracterizeaza prin exagerarea reflexului muscular de intindere
tonic, proportional cu viteza de intindere a muschiului si exagerarea reflexului muscular
de intindere fazic exprimat prin hiperreflectivitatea osteo-tendinoasa. Reprezinta o
tulburare a sistemului nervos central, in care anumiti muschi primesc in mod continuu
impulsuri de a se contracta, pentru ca nervii acestora nu-si pot controla activitatea. In
tetrapareza spastica, se constata o pierdere a miscarilor de finete, o scadere a fortei de
contractie voluntara, o crestere a reflectivitatii osteo-tendinoase, o crestere a rezistentei
la intinderea pasiva a muschiului, si o hiperreflectivitate a reflexelor de flexie.

Etiologie
Cauzele care determina tetrapareza spastica sunt uneori extrem de greu de
determinat, fiind de obicei mai multi factori implicati. In cazul tetraparezei spastice
cauzele sunt cel mai frecvent prenatale si perinatale.
1. Factorii prenatali sunt cei mai importanti, dar foarte greu de diferentiat,astfel incat
cele mai frecvente forme de tetrapareza sunt cele de cauza nedeterminata, istoricul
prenatal fiind normal.
Factorii de risc care actioneaza n perioada prenatala sunt urmatorii:

Prematuritatea asociata frecvent cu o forma particulara de tetraplegie spastica


n care sunt afectate predominant membrele inferioare, afectiunea fiind numita
boala Little
ntarzierea cresterii intrauterine
Anomalii materne de uter (hemoragii intrauterine) si placenta (infarct placentar,
placenta praevia)
Malformatii cerebrale
Factori genetici
Factori de mediu (iradiere materna prenatala, infectii congenitale:
toxoplasmoza, virus herpetic, virus rujeolic, hepatita, sifilis)

2. Factorii perinatali sunt reprezentati de traumatismele obstetricale si de traumatismele


de tip hypoxicischemic ale parenchimului cerebral.
3. Factorii postnatali sunt mai frecvent implicati in patologia hemiparezei spastice de tip
dobndit,dar cauzeaza si unele cazuri de tetrapareza spastica: infectii postnatale,
traumatisme cranio-cerebrale, encefaloze (deshidratare acuta, carente protein-calorice),
intoxicatii cu metale grele.

Tablou clinic
In pozitia prono (cu fata in jos), schema motorie este in flexie. Copilul bolnav nu
ridica si nu roteste capul (nici macar pentru a respira), are bratele blocate sub torace,
membrele inferioare fiind adesea in flexie.
In pozitia supino (cu fata in sus) schema motorie este in extensie: bolnavul tine capul
in hiperextensie cu retractia umerilor si uneori toracele este retractat, membrele
inferioare sunt in extensie, incrucisate, in adductie, intrarotate, chiar forfecate, se
observa flexia plantara a piciorului, contractia adductorilor (ceea ce determina, in timp,
luxatia de sold).
In pozitia sezand copilul cade pe spate sau anterior deoarece are reflexele tonice
cervicale asimetrice, acestea persistand si dupa varsta de 6 luni si nu achizitioneaza
aceasta pozitie. Mana este inchisa in pumn, ceea ce impiedica copilul de a duce mana
sau alte obiecte la gura, pozitia policelui este strans in pumn si degetele flectate. Mersul
pe coate si pe genunchi nu este posibil.
Tetrapareza spastica are o frecventa crescuta la nou-nascutii cu encefalopatie
hypoxicischemica , infectii intrauterine (Citomegalovirus, rubeola, rujeola etc.),
malformatii structurale cerebrale grave. Simptomatologia asociata consta in strabism,
atrofie optica, crize epileptice, retard grav, complicatii ortopedice (cifoscolioza, luxatie
de sold). In forma usoara de tetrapareza spastica retardul este mediu, iar deplasarea se
poate face dar patologic.
Tratamentul recuperator cuprinde ortezare, kinetoterapie, electroterapie,
hidrokinetoterapie, ergoterapie, masaj medical.
Pentru decontracturare se folosesc urmatoarele metode:
A. kinetoterapie, pentru diminuarea mecanismelor reflexe.
B. mijloace fizice (rece, caldura, electroterapie).
C. mijloace chimice (infiltratii cu alcool, toxina botulinica)
D. tratament medicamentos
E. tratament ortopedic.
F. tratament chirurgical.

In echipa de recuperare medicala, kinetoterapeutul face parte din acei profesionisti


care se confrunta direct cu problema spasticitatii si a tetraparezei in sine. Din acest
motiv, s-a depus un efort permanent pentru gasirea de tehnici si metode kinetoterapice
eficiente in rezolvarea acestei provocari presante. Kinetoterapia, utilizeaza mijloacele
de reeducare neuro-motorie, preponderent tehnicile Kabat, Bobath, etc.
Metoda Bobath ajuta la inhibitia spasticitatii pornind de la punctele cheie central,
reprezentat de pozitionarea capului, al mobilitatii centura scapulara, al stabilitatii
centura pelvina, prin intindere lenta si mentinuta a muschiului spastic, prin pozitionare
sau prin autoinhibitie.
Exemple de pozitii reflex inhibitorii:
-leganarea copilului in pozitie fetala
-folosirea reflexului Moro
-pozitionarea in decubit ventral pe mingea Bobath, cu membrele inferioare in extensie,
abductie si rotatie externa, picioarele in extensie.
Pe fondul facilitarii posturilor, metoda Bobath a dezvoltat in continuare reactiile de
redresare si echilibru, respectand stadiile de dezvoltare normala neuromotorie.
Metoda Kabat, poate fi folosita pentru diminuarea spasmului muscular prin tehnicile de
alternare a antagonistilor cu stabilizare ritmica. Aceasta metoda foloseste principiile
legii Sherington de inervatie reciproca si inductie succesiva cu cat e mai puternica
contractia agonistului, cu atat mai mare va fi relaxarea antagonistului.
Principiul metodei se bazeaza pe folosirea unor stimuli proprioceptivi care se adauga
eforturilor voluntare ale pacientului. Aceasta are ca urmare facilitarea functiei si o
contractie mai puternica decat cea obtinuta prin efort voluntar. Metoda se poate aplica
numai copiilor
mai mari care pot colabora la executarea acestor exercitii cu rezistenta maximala.
Decontracturarea automata Metayer. Se provoaca decontracturarea unor grupe
musculare prin manevre care permit corectarea posturilor anormale, oferind informatiile
proprioceptive necesare unei miscari corecte.
Metoda Margaret Rood prin modelele sale de postura globala si unele stimulari
(pensulari, percutari, stimulari cu ghiata), faciliteaza contractia unor muschi, inhiband
spasticitatea antagonistilor.
De exemplu:
-mangaierea usoara a cefei in zona C2-C5 produce relaxare paravertebrala.
-percutarea maleolei peroniere produce contractia peronierilor, ceea ce va relaxa tibialul
posterior spastic.
-percutarea maleolei tibiale activeaza supinatorii si adductorii piciorului, relaxand
antagonistii, respectiv peronierii.
-indoirea rapida a unui membru duce la inhibarea flexorilor.
-leganarea copilului cu capul in jos, apucat la nivelul gleznelor este relaxanta ca si
leganarea in pozitie fetala.

Relaxarea prin alungire musculara (stretching) urmareste cresterea mobilitatii


articulare. La copil se executa de obicei stretching pasiv, intinzand muschiul foarte incet,
mentinand-ul astfel un anumit timp. Stretching-ul pasiv poate dura 10 sec.- 1 min. cu
repetitii in seturi de 2-5, avand 30 sec. repaos dupa fiecare intindere.
Stretching-ul realizeaza:
-cresterea supletei tesuturilor
-cresterea abilitatii de a invata diverse miscari
-determinarea relaxarii fizice si psihice
-scaderea tensiunii musculare
-incalzirea tesuturilor.
Copilul va fi pregatit pentru stretching printr-o eventuala aplicare de caldura. Se incepe
cu articulatiile distal se intinde initial o articulatie, apoi se trece la 2-3 articulatii.
Tractiunea va fi lenta, usoara, in ax, fara sa provoace durere, pentru evitarea rupturilor
fibrilare. La sugarul mic sub 6-7 luni nu se va extinde complet genunchiul si cotul,
aceste articulatii prezentand o semiflexie fiziologica la aceasta varsta.
Electroterapia urmareste reducerea spasticitatii aplicandu-se electrostimulari pe
grupele musculare antagoniste muschilor spastici. Se foloseste si caldura radiatiilor
infrarosii pentru decontracturare.
Masajul clasic nu este recomandat in hipertonia piramidala, care se accentueaza
prin excitatiile cutanate si musculare, ci doar masajul terapeutic efectuat de catre
kinetoterapeut pentru aceasta afectiune. Cel mult se poate practica un efleuraj pe
musculatura antagonista celei spastice.
In concluzie, decontracturarea este extrem de importanta, spasticitatea generand:
-o functie anormala segmentului respectiv
-intretinerea unui cerc vicios de fenomene ce impiedica ameliorarea motilitatii
pacientului
-instalarea diformitatilor
-ingreunarea procesului normal de reeducare
Asadar, este recomandata inceperea cat mai precoce a tratamentului de recuperare
pentru a evita instalarea definitiva a spasticitatii.

Bibliografie
- http://www.recuperaremedicala.com/Artico
le-recuperare-medicala/Recuperareafectiuni-neurologice/tetraparezaspastica.html
- http://www.tetraparezaspastica-tratamenttetraplegie-paraparezaparaplegie.ro/Tetrapareza_spastica.html
- http://www.romedic.ro/tetraparezaspastica-2