Sunteți pe pagina 1din 36
2016 Fenomene oscilatorii ș i ondulatorii în transporturi Andrei - Cristian SIMION Facultatea de Transporturi

2016

Fenomene oscilatorii și ondulatorii în transporturi

2016 Fenomene oscilatorii ș i ondulatorii în transporturi Andrei - Cristian SIMION Facultatea de Transporturi
2016 Fenomene oscilatorii ș i ondulatorii în transporturi Andrei - Cristian SIMION Facultatea de Transporturi

Andrei - Cristian SIMION

Facultatea de Transporturi

25.05.2016

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi O scilații Unde Fenomene oscilatorii și ondulatorii în

Oscilații Unde Fenomene oscilatorii și ondulatorii în transporturi

2

4

6

Fenomene oscilatorii

6

Aplicații

8

Motorul cu benzină

8

Motorul Diesel

11

Pistonul

15

Sistemul de transmisie

16

Sistemul de suspensie

18

Fenomene ondulatorii

22

Aplicații

24

Radarul

24

GPS-ul

27

Antena

29

Senzorul

32

Formule

33

Bibliografie

35

 Senzorul 32 Formule 33 Bibliografie 35 Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

1

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Oscilații
Oscilații

Definiție

Se numeşte oscilaţie (sau mişcare oscilatorie) fenomenul fizic în decursul căruia anumite mărimi ale unui sistem fizic variază în timp în mod periodic sau cvasiperiodic, având loc o transformare a energiei dintr-o formă în alta reversibil sau parţial reversibil.

Un sistem fizic izolat, care este pus în oscilaţie printr-un impuls, efectuează oscilaţii libere sau proprii, cu o frecvență numită frecvență proprie a sistemului oscilant.

Clasificare

Oscilaţiile pot fi clasificate după mai multe criterii.

Din punct de vedere al formei de energie dezvoltată în timpul oscilaţiei, putem întâlni:

oscilaţii elastice, mecanice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei cinetice în energie potențială;

oscilaţii electromagnetice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei electrice în energie magnetică;

oscilaţii electromecanice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei mecanice în energie electromagnetică.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

2

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Din punct de vedere al conservării energiei sistemului oscilant, avem:

oscilaţii

nedisipative,

conservă;

ideale

sau

neamortizate:

energia

totală

se

oscilaţii disipative sau amortizate: energia se consumă în timp;

oscilaţii forţate sau întreţinute: se furnizează energie din exteriorul sistemului pentru compensarea pierderilor.

MĂRIMILE CARACTERISTICE MIŞCĂRII OSCILATORII:

1. Perioada – timpul în care corpul execută o oscilaţie completă. Se notează cu T şi

se măsoară în secunde, s.

2. Frecvenţa – numărul de oscilaţii complete efectuate în timp de o secundă. Se

măsoară 1rot/s=1Hz.

3.

Faza – unghiul la centru. Se măsoară în radiani, rad.

4.

Faza iniţială –unghiul iniţial la centru. Se măsoară în radiani, rad.

5.

Elongaţia – distanţa, la un moment dat, faţă de poziţia de echilibru. Se notează

cu x sau cu y şi se măsoară în metri, m.

6. Amplitudinea –depărtarea maximă faţă depoziţia de echilibru. Se notează cu ±A

şi se măsoară în metri, m.

7.

Pulsaţia – este, de asemenea, o mărime caracteristică fenomenelor periodice.

8.

Viteza – elongația derivată.

9. Accelerația – viteza derivată.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

3

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Definiție UNDE Unda reprezintă fenomenul de propagare, din

Definiție

UNDE
UNDE

Unda reprezintă fenomenul de propagare, din aproape în aproape, a unei perturbaţii într-un mediu; în toate punctele atinse de undă ale mediului se reproduce perturbaţia iniţială.

Clasificare

În funcţie de natura perturbaţiei ce se propagă, se cunosc:

unde elastice;

unde electromagnetice;

unde magnetohidrodinamice;

unde termice;

unde gravitaționale.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

4

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

După natura suprafeţei de undă, undele pot fi:

plane;

sferice;

cilindrice.

În funcţie de direcţia pe care oscilează mărimea care se propagă, se deosebesc:

unde longitudinale: mărimea oscilează pe direcţia de propagare (exemplu: unde elastice prin fluide constând în propagarea unei variaţii adiabatice de presiune);

unde transversale: oscilaţia are loc perpendicular pe direcţia de propagare (exemplu: unde electromagnetice).

pe direcţia de propagare (exemplu: unde electromagnetice). Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

5

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Fenomene oscilatorii și ondulatorii în transporturi
Fenomene oscilatorii și
ondulatorii în transporturi

Acest proiect are menirea de a vă explica într-un mod cât mai accesibil și cuprinzător ce înseamnă și cum se manifestă mișcarea oscilatorie și mișcarea ondulatorie.

I. Fenomene oscilatorii

OSCILAȚIA - reprezintă mișcarea periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o poziție particulară numită poziție de echilibru. OSCILATOR - este un corp care efectuează o mișcare oscilatorie. Cât despre ELONGAȚIE aceasta reprezintă distanța oscilatorului la un moment dat față de propria poziție de echilibru. Un ultim termen îl reprezintă FRECVENȚA ce înfățișează numărul de oscilații efectuate în unitatea de timp. Unul dintre cele mai simple exemple de mișcare oscilatorie este cel al unui corp de masă M atașat unui resort elastic. Pentru studiul acestui sistem vom considera resortul ca fiind unul ideal (masa resortului este zero iar răspunsul acestuia la acțiuni mecanice externe este liniar). În acest fel o întindere sau comprimare ușoară a resortului față de poziția lui de echilibru va determina apariția în resort a unei forțe elastice suplimentare, astfel luând naștere o mișcare liniar armonică. Cinematica mișcării oscilatorii liniar armonice își propune determinarea ecuației de mișcare și a relațiilor vitezei și accelerației unui oscilator liniar armonic. Una dintre metodele de determinare a acestor mărimi face apel la faptul evidențiat experimental ca proiecția într-un plan a unei mișcări circulare perpendiculare pe acel plan, este o mișcare oscilatorie liniar armonică. Astfel pentru a efectua acest experiment avem nevoie de un disc fixat de un suport rotitor (un dispozitiv de rotire uniformă a discului), un ecran și o sursă de lumină.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

6

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

În secolul al XVI-lea, Galileo Galilei improviza un mijloc de măsurare, deoarece nu dispunea de nimic potrivit: cronometra cu ajutorul propriului puls perioada de oscilație a unui candelabru care se balansa în Catedrala din Pisa, sub acțiunea curenților de aer. El descoperea astfel că perioada de oscilație nu depinde de amplitudinea de oscilație dacă aceasta rămâne sub anumite valori.

Perioada se definește ca fiind intervalul de timp necesar efectuării unei oscilații complete. Azi, știm că pendulul gravitațional oscilează în condiții de izocronism (amplitudine unghiulară mică).

condiții de izocronism (amplitudine unghiulară mică). Nu există numai oscilatori elastici. Observă aici cum

Nu există numai oscilatori elastici. Observă aici cum greutatea poate să provoace oscilaţii pendulului gravitaţional. Modifică valorile unghiului şi vitezei.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

7

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Legătura pendului poate fi şi rigidă la pendulul cu

Legătura pendului poate fi şi rigidă la pendulul cu tijă.

Aplicații

1. Motorul cu benzină

Motorul cu benzină a revoluționat transportul la începutul anilor 1900. Pe șosele, vehiculele cu aburi și gaze au cedat locul celor cu benzină. În aer, până la apariția motorului cu reacție doar motoarele cu benzină asigurau energia necesară zborului. Motoarele cu benzină, asemenea motoarelor DIESEL și celor de rachete, sunt motoare cu ardere internă. Combustibilul arde în interiorul acestora pentru a asigura energia de mișcare. La un astfel de motor, vaporii de benzină sunt amestecați cu aer și aprinși de o scânteie. Amestecul de benzină și aer arde atât de repede încat explodează și gazele produse se dilată rapid. Această dilatare împinge un piston printr-un cilindru, iar mișcarea pistonului rotește un ax pentru producerea mișcării de rotație. La motoarele mari acționează mai multe pistoane

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

8

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

și mai mulți cilindri în succesiune rapidă, pentru a produce o forță de torsiune mai uniformă. La motoarele cu benzină rotative, care nu au cilindri, gazele acționează direct un rotor.

Motoare în doi timpi

Cel mai simplu motor cu benzină cu cilindri, folosit la unele mașini mici și la multe motociclete, este motorul în doi timpi. Pentru fiecare piston, ciclul de operare are două faze. Întai pistonul urcă în cilindru pentru a comprima un amestec de combustibil și aer în spațiul de deasupra sa. În același timp, o nouă încărcătură de amestec este aspirată pe sub piston. O scânteie produsă de o tensiune înaltă, aprinde amestecul comprimat, și gazele care explodează împing pistonul în josul cilindrului. Noul amestec împinge gazele arse în afară printr-un canal de evacuare, și el însuși comprimat când pistonul urcă din nou. Când se află sus, pistonul blochează canalul de evacuare, astfel gazele dilatate nu pot ieși. Acest canal se deschide când pistonul ajunge jos. Poziția pistonului controlează, de asemenea, canalul de admitere a amestecului de combustibil și aer și canal deversor. Mișcarea de sus-jos a pistonului rotește un ax numit arbore cotit cu manivelă. De arborele cotit, este așezat un volant greu, care continuă să se rotească după ce pistonul a ajuns în poziția cea mai joasă. Astfel, volantul transformă exploziile de energie provocate de coborârea pistonului, într-o mișcare continuă relativ uniformă, și împinge pistonul înapoi în sensul cilindrului în a doua parte a fiecărui ciclu.

Motoarele în doi timpi sunt relativ ieftine, dar sunt ineficiente în transformarea combustibilului în energie de mișcare. Din acest motiv, majoritatea motoarelor mai mari funcționează pe ciclul mai eficient în patru timpi.

Motoare in patru timpi

La un motor în patru timpi există patru faze în operarea fiecărui piston. La prima mișcare în jos, numită cursa de admisiune, amestecul de combustibil și aer este aspirat deasupra pistonului. Apoi, pistonul se mișcă în sus, comprimând amestecul, această a doua fază fiind numită timp de compresiune. Amestecul comprimat explodează datorită unei Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

9

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

scântei, împingând pistonul în jos în cea dea treia fază, numită cursă utilă sau activă. Apoi, pistonul urcă din nou, de data aceasta expulzând gazele arse. După această a patra fază, numită timp de evacuare, procesul se repetă. Deși motorul în patru timpi este mai eficient decât cel în doi timpi, doar în jur de a treia parte din energia combustibilului este transformată în energie utilă de mișcare. Restul se pierde. Problema principală se datorează mișcării oscilante (de du-te-vino”) a pistoanelor. Fiecare piston, oscilând de mai multe mii de ori pe minut, consumă o parte din energia asigurată de combustibil.

consumă o parte din energia asigurată de combustibil. Motor pe benzină EcoBoost de 1,6 litri (și

Motor pe benzină EcoBoost de 1,6 litri (și pistoanele ce produc mișcarea oscilatorie).

1,6 litri (și pistoanele ce produc mișcarea oscilatorie). Principiul de funcționare al motorului în 2 timpi

Principiul de funcționare al motorului în 2 timpi.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

10

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Macheta motorului în 4 timpi cu aprindere prin scânteie.

Macheta motorului în 4 timpi cu aprindere prin scânteie.

2. Motorul Diesel

este un motor cu ardere internă, în patru timpi cu aprindere prin compresie;

folosește drept combustibil motorina;

pompa de injecție produce presiunea combustibilului, iar injectorul îl pulverizează în interiorul cilindrului;

randamentul motorului Diesel este superior motorului cu aprindere prin scânteie.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

11

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Fiecare mişcare a unui piston printr - un cilindru se

Fiecare mişcare a unui piston printr-un cilindru se numeşte timp. În cazul unui motor Diesel în patru timpi, fiecare piston coboară prin cilindrul său, în primul timp, şi o supapă de admisie din partea de sus a cilindrului se deschide pentru a permite pătrunderea aerului proaspăt. În al doilea timp, supapa de admisie se închide şi pistonul se mişcă în sus, comprimând şi încălzind aerul de deasupra. Apoi se injectează combustibil prin partea de sus a cilindrului.

Timpul I admisia

supapa de admisie este deschisă, pistonul se deplasează în jos și în cilindru se aspiră aer la presiune atmosferică;

supapa de evacuare este închisă;

procesul are loc la presiune constantă.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

12

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Timpul II comprimare

ambele supape sunt închise;

pistonul se deplasează în sus și aerul este puternic comprimat aproximativ 35-50 atm și temperatura este 700-800 ºC;

procesul se desfasoară rapid, fără schimb de căldură.

Timpul III - arderea și destinderea gazelor arse

pompa de injecție pulverizează picături foarte fine de motorină în cilindru;

deoarece temperatura în cilindru este mai mare decât temperatura de aprindere a combustibilului, acesta se aprinde și arde la presiune constantă;

gazele rezultate din ardere se destind adiabatic.

Timpul IV - evacuarea gazelor

supapa de admisie este închisă, iar cea de evacuare este deschisă;

presiunea scade brusc în cilindru până la valoarea presiunii atmosferice, procesul având loc la volum constant;

pistonul se deplasează spre partea superioară a cilindrului și se evacuează gazele de ardere.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

13

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi  Ciclul de funcționare Motor Diesel (1906) Student:

Telecomenzi și Electronică în Transporturi  Ciclul de funcționare Motor Diesel (1906) Student: Andrei

Ciclul

de

funcționare

Motor Diesel (1906)

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

14

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

3. Pistonul

Pistonul este un organ de mașină, care are o mișcare rectilinie alternativă într-un cilindru și care servește la închiderea unui spațiu de volum variabil al cilindrului, umplut cu aer, amestec carburant sau cu un fluid sub presiune. Pistonul e folosit pentru transformarea energiei interne în lucru mecanic la mașinile motoare, sau invers, la mașinile generatoare. În primul caz pistonul este acționat de energia internă, iar în al doilea el acționează asupra aerului sau fluidului (compresor, motor hidraulic). De obicei pistonul este cuplat la un mecanism bielă- manivelă, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare circulară (la motoare) și invers (la pompe). Pistonul este utilizat ca element constructiv și în realizarea pompelor cu piston, care se aseamănă ca principiu de funcționare cu compresoarele. Pistoanele sunt fabricate mai ales din fontă turnată sau din aliaje metalice ușoare, care au proprietăți stabile la încălzire.

La mașinile termice la care distribuția se face prin ferestre, pistonul are și funcția de a le deschide sau închide.

pistonul are și funcția de a le deschide sau închide. Pi ston de motor cu ardere

Piston de motor cu ardere internă

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

15

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Părțile pistonului sunt următoarele:

Capul, care are rolul de a prelua presiunea, de a da formă camerei de lucru (camera de ardere la motoare, respectiv spațiul vătămător la compresoare cu piston), iar la unele pistoane (la procedeul de injecție Meurer de la motoarele diesel) și de a vaporiza combustibilul poate fi:

plat, concav, concav profilat, convex, convex profilat. Forma capului mai depinde de raportul de comprimare, forma camerei de ardere, poziția supapelor. Una din forme ale capului pistonului este: capul cu deflector.

Fusta, sau mantaua, care are rolul de a ghida pistonul în cilindru la pistoanele care nu sunt ghidate de tije cu cap de cruce.

Umerii, care sunt niște bosaje care permit realizarea unei suprafețe de contact suficiente între piston și bolț, la pistoanele care nu transmit forța prin tije cu cap de cruce, alezajul pentru bolt este decalat (0,5- 1,5 mm) spre stânga axei cilindrului în sens opus celui de rotație a motorului pentru reducerea cuplului de basculare a pistonului și micșorarea bătăilor acestuia pe cilindri.

Canalele pentru segmenți, care servesc ca suport și ghidaj pentru segmenți (care asigură etanșarea cilindrului). Unele pistoane, au în canalul primului segment de compresie încorporat circular un inel de oțel, deoarece materialul din dreptul acestui canal își pierde mai ușor duritatea. Canalul pentru segmentul de ungere are orificii pentru scurgerea uleiului răzuit de pe cilindrii.

4. Sistem de transmisie

Sistemul de transmisie este alcătuit din subansamble și organe cu roluri specifice după cum urmează: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanică, transmisie principală, diferențial, reductor-distribuitor, arbori planetari și transmisie finală.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

16

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Ambreiaj

Ambreiajul cuplează progresiv și decuplează motorul de restul transmisiei, atât la pornire cât și în timpul mersului, la schimbarea treptelor cutiei de viteze.

Cutie de viteze

Cutia de viteze modifică forța de tracțiune sau viteza, în funcție de valoarea rezistenței la înaintare și face posibil mersul înapoi fără inversarea sensului de rotație a motorului și de asemenea permite staționarea îndelungată a automobilului concomitent cu funcționarea motorului.

Reductor distribuitor

Reductorul distribuitor există numai la automobilele cu mai multe punți motoare. Are rolul de a transmite momentul motor la punțile motoare.

Transmisie cardanică

Transmisia cardanică trece momentul motor de la cutia de viteze la transmisia principală. Este necesară datorită diferenței dintre axele geometrice ale arborilor, diferență determinată de oscilațiile sistemului de suspensie.

Transmisie principală

Transmisia principală transmite momentul motor de la transmisia cardanică, aflată în planul longitudinal al automobilului, la diferențial și arborii planetari situați într-un plan transversal. Transmisia principală totodată mărește momentul motor.

Diferențial

Diferențialul dă posibilitatea roților motoare ale aceleiași punți, în viraje să parcurgă distanțe diferite.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

17

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Arbori planetari

Arborii

motoare.

planetari

transmit

momentul

motor

de

la

diferențial

la

roțile

Transmisie finală

Transmisia finală mărește raportul total de transmitere. Există numai la unele autobuze și autocamioane de mare capacitate.

la unele autobuze și autocamioane de mare capacit ate. 5. Sistemul de suspensie Sistem de transmisie

5. Sistemul de suspensie

Sistem de transmisie al unui tractor

Sistemul de suspensie este un mecanism care face legătura între roți și caroseria mașinii. Sistemul de suspensie transmite uniform forțele (greutatea) ce acționează asupra vehiculului către suprafața de rulare (șosea) și, în același timp, îl izolează de forțele ce apar dinspre calea de rulare, îmbunătățind astfel confortul și manevrabilitatea acestuia.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

18

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Elementele sistemului de suspensie

Arcurile și bara stabilizatoare

Aceste elemente suportă greutatea vehiculului, menținând poziția corectă acestuia față de drum (înălțimea).

Arcurile au de asemenea rol în amortizarea denivelărilor din calea de rulare.

Articulații și prinderi

Principala funcție a acestor elemente este transmiterea forței de tracțiune între vehicul si drum precum și de a menține orientarea corectă a roților relativ la caroserie.

Bucșe

Elemente ce izolează cabina de zgomotul de rulare.

Amortizoare

Principala funcție a amortizoarelor este de a micșora vibrațiile caroseriei și ale roții, în acest mod menținând un contact ferm și constant între roată și drum.

Sistemul de suspensie

Principalele componente ale suspensiei:

Arc;

Bara stabilizatoare (opțional);

Articulații;

Bucșe;

Amortizor.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

19

Arcul Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Arcul

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Indiferent de tipul de arc (pernă de aer, arc cu foi, arc elicoidal) sau de bara de torsiune, arcurile singure susțin greutatea vehiculului, menținând înălțimea corectă între caroserie și drum.

Cum funcționează arcul?

Arcul absoarbe și stochează energia rezultată din mișcarea caroseriei față de calea de rulare.

Cum funcționează tandemul arc-amortizor?

Odată ce energia rezultată din mișcare este stocată în arc, prin comprimare, acesta va încerca să elibereze energia stocată prin extensie. Acest fenomen ar produce mișcări ale caroseriei ce ar destabiliza vehiculul, făcând condusul extrem de nesigur și inconfortabil. Pentru a preveni aceste efecte, un amortizor este instalat în sistem. Principalul rol al amortizorului este de a controla mișcarea arcului. Prin acest control:

menține roțile în contact cu calea de rulare;

stabilizează caroseria vehiculului;

asigură confortul.

caroseria vehiculului ;  asigură confortul. Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

20

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Suspensie MacPherson

Amortizoarele pot fi folosite la ambele punți ale automobilului sau numai la

puntea din față, soluție întâlnită mai ales la autocamioane. Principiul de funcționare

a amortizorului hidraulic se bazează pe transformarea energiei mecanice a

oscilației în energie termică. Majoritatea amortizoarelor sunt cu dublă acțiune, lucrând în ambele sensuri, și anume la apropierea roților-caroserie opun rezistență mică iar la depărtarea roților de caroserie opun rezistență mai mare. Suspensia

automobilului are rolul de a asigura confortul pasagerilor și de a proteja încărcătura

și organele componente împotriva șocurilor. Tipuri de amortizoare: amortizorul

telescopic bitubular, amortizorul telescopic monotubular și amortizoarele telescopice reglabile.

mono tubular și amortizoarele telescopice reglabile. Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

21

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

II. Fenomene ondulatorii

O undă elastică în propagare, atunci când întâlnește un obstacol sau o suprafață de separare dintre două medii, produce anumite fenomene specifice, și anume ocolirea aparentă a obstacolului și schimbarea direcției de propagare prin întoarcerea în același mediu, sau prin trecerea în mediul următor. Acestea sunt fenomenele de difracție, reflexie si refracție, care se studiază cu ajutorul noțiunilor de rază și front de undă. Difracția este proprietatea undelor de a se împrăștia și a se curba atunci când trec printr-o fantă îngustă sau lovesc un obstacol de dimensiuni comparabile cu lungimea de undă a undei. Difracția este o proprietate a tuturor undelor.

Aflarea frontului și a mersului ulterior al undei elastice atunci când ajunge la un obstacol sau pe o suprafață de separare dintre două medii se face pe baza principiului lui Huygens (Christian Huygens 1629-1695), observat experimental și formulat astfel: Toate punctele mediului aflate la un moment dat pe un front de undă devin surse secundare de oscilații care produc unde identice cu unda primară și se propagă în continuare. Noul front de undă se obține ca fiind înfășurătoarea punctelor mediului aflate în aceeași fază de oscilație.

ctelor mediului aflate în aceeași fază de oscilaț ie. Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

22

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu, și care se generează reciproc pe măsură ce se propagă.

În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:

radiațiile (undele) radio;

microunde;

radiații infraroșii;

radiații luminoase;

radiații ultraviolete;

radiații X (Röntgen);

radiații "γ" (gamma).

Undele radio se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicații prin satelit și telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu microunde, care se bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de această frecvență în apă și materiile vegetale și animale. Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie. Undele terahertziene au început abia de curând să fie cercetate și folosite în aplicații practice. Radiația (lumina) infraroșie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir dar la distanțe mici, așa cum este cazul la aproape toate telecomenzile pentru televizoare și alte aparate casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde electromagnetice. Radiația (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii. Razele X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea organelor interne. Razele gamma se produc adesea în reacții nucleare.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

23

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Aplicații 1. Radarul RADAR ( ra dio d etection a

Aplicații

1. Radarul

RADAR (radio detection and ranging, adică detectarea prin radio și determinarea distanței) reprezintă o instalație de radiolocație care radiază microunde electromagnetice și folosește reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina existența și distanța lor față de antenă. Se compune, de obicei, dintr-un emițător, un receptor și un sistem de antene (care, de obicei, se poate roti în plan orizontal și/ sau vertical) cu directivitate pronunțată. Receptorul cuprinde și un indicator al existenței și poziției obiectului (de obicei un tub catodic cu persistență mărită a imaginii).

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

24

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Principiul de funcționare

Principiul de bază al radarului este reprezentat de reflexia microundelor pe suprafețe solide. Receptorul, analizând diferența de timp dintre emisia și recepția undei reflectate de către un corp detectat, poate aprecia distanța r a acestuia față de sursa microundelor. Antena de microunde este reciprocă, putând atât emite cât și recepționa undele electromagnetice. Cele două stări ale antenei funcționează secvențial (pe rând).

Pentru obiectele în zbor, poziția este caracterizată de trei coordonate. În practică nu se folosește sistemul tridimensional (cartezian) ci se lucrează cu coordonate polare. Azimutul Θ și unghiul de înălțare β nu pot fi deduse prin procedeul radar. Ele sunt stabilite la sol, cu ajutorul mecanismului de orientare al antenei. Poziția curentă a acesteia se compară cu cea de referință: orientarea către nord (Θ=0) pe o traiectorie paralelă cu solul (β=0).

În mediile militare, unghiul Θ nu se exprimă în grade sau radiani, ci în sutimi. Acestea sunt unități fixe, corespunzătoare principalelor puncte cardinale, în sens antitrigonometric (N=000 sutimi, E=100 sutimi, S=200 sutimi, V=300 sutimi și iarăși N=400 sutimi). Spre exemplu, unghiul corespunzător direcției NNE va avea 25 sutimi, iar cel corespunzător direcției SVV—275 sutimi.

Distanța maximă rmax până la care un radar poate detecta corpurile zburătoare depinde de puterea de emisie a antenei.

Distanța minimă rmin de detecție a radarului este limitată de valoarea minimă a intervalului Δt măsurabil. În practică, rmin < 100 m, ceea ce înseamnă că obiectele ce zboară la o distanță mai mică de 100 m nu sunt detectate de către radar.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

25

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi Principiul radarului Sistemul de coordonate polare ale

Principiul radarului

și Electronică în Transporturi Principiul radarului Sistemul de coordonate polare ale radarului, raportat la

Sistemul de coordonate polare ale radarului, raportat la sistemul cartezian

polare ale radarului, raportat la sistemul cartezian Efectul Doppler Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa

Efectul Doppler

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

26

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

2. Global Positioning System (rom. sistem de poziționare globală; prescurtat GPS)

GPS-ul este un sistem global de navigație prin satelit și unde radio.

Principalul sistem de poziționare prin satelit de tip GPS este sistemul militar american numit "Navigational Satellite Timing and Ranging" (NAVSTAR). Acest sistem, inițiat și realizat de către Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii (DOD), poate calcula poziția exacta (coordonatele geografice exacte ale unui obiect pe suprafața Pământului, cu condiția ca acesta să fie echipat cu dispozitivul necesar - un receptor GPS). Obiectul poate fi și o persoană, care poate astfel să se orienteze pe pământ, pe apă, în aer sau și în spațiu (în apropierea Pământului). NAVSTAR utilizează sistemul geodezic WGS84, la care se referă toate coordonatele geografice calculate de sistem.

Principiul de funcționare al GPS-ului este folosirea câtorva sateliți din spațiu ca puncte de referință pentru localizarea la sol. Sistemul NAVSTAR dispune la ora actuală în total de 24 sateliți, care se află la o înălțime de 20.183 km de suprafața Pământului. Printr-o măsurare foarte exactă a distanței în linie dreaptă dintre receptor și cel puțin 4 sateliți se poate determina poziția oricărui punct de pe Pământ (latitudine, longitudine, altitudine), aceasta numindu-se "poziția calculată", în contrast cu "localizarea", termen dedicat poziției reale a receptorului. În mod normal pentru determinarea poziției în 3D a unui punct de pe suprafața terestră cu ajutorul poziției sateliților ar fi nevoie de doar trei distanțe (trei sateliți), deoarece metoda care se utilizează este cea a triangulației. Totuși la GPS este nevoie și de a patra distanță, pentru minimizarea erorilor de poziționare datorate ceasurilor din receptoare, care nu sunt suficient de exacte în comparație cu ceasurile atomice din sateliții utilizați. Distanța dintre satelit și receptor se calculează prin cronometrarea timpului de care are nevoie semnalul radio să ajungă de la satelit la receptor. Știind că semnalul radio se deplasează cu 300.000 km/s (viteza luminii), dacă cronometrăm timpul lui de propagare de la satelit la receptor putem să deducem distanța dintre aceștia. Fiecare satelit are semnalul propriu (Pseudo Random Code), astfel încât receptorul știe exact despre ce sateliți este vorba.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

27

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Recepționarea semnalelor emise de sateliți și calculul poziției se poate face în două moduri:

Modul absolut folosește un singur receptor GPS, iar precizia de poziționare este de circa 10–15 m. Modul diferențial presupune folosirea a două receptoare, dintre care unul are rolul de stație de bază, fiind instalat într-un punct fix cu coordonate cunoscute. Se măsoară diferența dintre coordonatele punctului cunoscut și cele rezultate pentru același punct din analiza semnalelor GPS. Diferențele se folosesc pentru corectarea coordonatelor determinate cu un receptor mobil în alte puncte din zona respectivă. Acest mod de lucru este foarte precis (15 cm), dar distanța dintre receptorul mobil și stația de bază fixă nu are voie să depășească 30 km.

stația de bază fixă nu are voie să depășească 30 km. O imagine realizată de un

O imagine realizată de un artist grafic sugerând poziţionarea faţă de Terra a unuia din sateliții sistemului GPS.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

28

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

3. Antenă (radio)

O antenă este un dispozitiv electric ce transformă curenții electrici variabili în unde radio și invers. Aceasta este utilizată de obicei ca emițător, sau receptor radio. În transmisie, un emițător radio furnizează un curent electric variabil cu o frecvență din domeniul radio la bornele antenei, iar antena radiază energia curentului electric sub formă de unde electromagnetice (unde radio). La recepție, antena captează o parte din energia unei unde electromagnetice, pentru a produce o mică tensiune la terminalele sale. Aceasta se aplică unui receptor, pentru a fi amplificată.

Antenele sunt utilizate la emisia și recepția undelor electromagnetice sau a direcției undelor recepționate, fiind componente esențiale ale tuturor echipamentelor care utilizează unde radio. Ele sunt folosite în sisteme cum ar fi radiodifuziune, televiziune, comunicații radio bi- și multidirecționale, radar, telefonie mobilă, comunicații prin satelit, telecomandă radio, microfon fără fir, dispozitive Bluetooth, rețele wireless pentru calculatoare etc.

De obicei, o antenă constă într-un aranjament de conductori metalici, conectați electric (de multe ori printr-o linie de transmisie) la receptor sau emițător. Un curent variabil prin antenă va crea un câmp magnetic variabil în jurul elementelor antenei, în timp ce sarcina electrică din aceasta, de asemenea variabilă, creează un câmp electric variabil de-a lungul elementelor. Aceste câmpuri variabile în timp radiază departe de antenă, în spațiu sub forma unei unde electromagnetice formate dintr-un ansamblu de câmpuri electrice și magnetice variabile, transversale. În schimb, în timpul recepției, câmpurile electrice și magnetice ale unei unde radio exercită forțe asupra electronilor din elementele antenei, făcându-i să se miște într-un sens și invers, creând curenți oscilanți în antenă.

Antenele pot conține, de asemenea, elemente, sau suprafețe reflectoare, sau directoare, care nu sunt conectate la emițător sau receptor, cum ar fi elementele pasive, reflectoarele parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcționarea undelor radio, într-un fascicul sau orice alt model de radiație.

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

29

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Antenele pot fi proiectate pentru a transmite sau a recepționa undele radio

în toate direcțiile în mod egal (antene omnidirecționale), sau pentru a le emite într-

un fascicul pe o anumită direcție, și a le recepționa doar pe o anumită direcție

(antene direcționale).

În funcție de aplicațiile lor și de tehnologia disponibilă, antenele se încadrează, în general, într-una din cele două categorii:

Antene omnidirecționale, sau doar slab direcționale, care recepționează,

sau radiază unde electromagnetice (mai mult sau mai puțin) uniform din/ în toate

direcțiile. Acestea sunt utilizate în cazul în care poziția relativă a celeilalte stații este necunoscută, sau arbitrară. Ele sunt folosite, de asemenea, la frecvențe joase, unde

o antenă direcțională ar fi prea mare, sau costurile ar fi prea mari, sau pentru reducerea costurilor în cazul în care nu este necesară o antenă direcțională.

Antene direcționale, sau antene cu fascicul, care sunt destinate să emită, sau

să recepționeze unde electromagnetice preferențial, într-o anumită direcție, ori configurație direcțională.

Antene rezonante

În timp ce există și modele de bandă largă pentru antene, marea majoritate

a antenelor se bazează pe dipolul semiundă, care are o frecvență de rezonanță

specifică. La frecvența de rezonanță, lungimea de undă (dată de raportul dintre viteza luminii și frecvența de rezonanță) este puțin peste dublul lungimii dipolului

semiundă (de unde și numele). Antena verticală în sfert de undă constă dintr-un braț de dipol semiundă, celălalt braț fiind înlocuit de o conexiune la masă sau un plan echivalent de masă (sau contragreutate). O rețea Yagi-Uda constă dintr-un număr de elemente rezonante (dipol), dintre care numai unul este conectat direct

la linia de transmisie. Elementele sfert de undă ale unui dipol, sau antena verticală

imită un element electric rezonator serie, deoarece, atunci când sunt excitate la frecvența de rezonanță, este creată o undă staționară cu un maxim de curent la punctul de alimentare și un maxim de tensiune la capăt.

Antenele sunt caracterizate printr-o serie de măsurători de performanță, pe care un utilizator le-ar putea lua în calcul în selecția sau proiectarea unei antene Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

30

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

pentru o anumită aplicație. Cel mai important dintre acestea se referă la caracteristicile direcționale (cum sunt ele descrise în diagrama de directivitate a antenei): câștigul. Chiar și în antenele omnidirecționale (sau slab direcționale), câștigul poate fi adesea crescut prin concentrarea puterii acestora în direcții orizontale, sacrificând puterea radiată spre cer și pământ. Câștigul în putere al antenei (sau, simplu, "câștig") ia de asemenea în considerare eficiența antenei și este de multe ori principala mărime caracteristică a acesteia.

Antenele rezonante sunt folosite în jurul unei frecvențe particulare de rezonanță; o antenă trebuie prin urmare sa fie construită corespunzător gamei de frecvență a aplicației destinate. Un design particular al antenei va prezenta o impedanță particulară în punctul de alimentare. În timp ce acest lucru poate afecta alegerea unei antene, impedanța antenei poate fi adaptată nivelului de impedanță dorit al unui sistem prin utilizarea unei rețele de adaptare, menținând în același timp celelalte caracteristici (exceptând o posibilă pierdere de eficiență).

(exceptân d o posibilă pierdere de eficiență). Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

31

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

4. Senzorul

Senzorul este un dispozitiv tehnic care reacționează calitativ sau cantitativ prin propriile mărimi măsurabile, la anumite proprietăți fizice sau chimice ale mediului din preajma lui. Ca parte componentă a unui aparat sau sistem tehnic detector poate măsura/ înregistra de exemplu presiunea, umiditatea, câmpul magnetic, accelerația, forța, intensitatea sonoră, radiații ș.a. Vine din latină:

sensus=simț.

Senzorul este un dispozitiv care măsoară o cantitate fizică (masă, presiune, temperatură, umiditate etc) și o transformă într-un semnal care poate fi citit de către un observator printr-un instrument sau poate fi prelucrat.

Exista mai multe clasificări, una dintre ele se referă la senzori de tip:

1. Activ: consumator de energie, de exemplu radar (măsurarea distanțelor

prin emitere de radiatii electromagnetice).

2. Pasiv: de exemplu fotorezistența cu care se poate măsura intensitatea

luminii incidente.

În automatizare, informația calitativă/ cantitativa măsurabilă livrată de senzori, dupa o eventuală amplificare și prelucrare servește la controlul și reglarea sistemelor tehnice automate.

la controlul și reglarea sistemelor tehnice automate. Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117 Mini

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

32

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Formule
Formule

Oscilații

Fie S(t) mărimea fizică ce caracterizează o oscilaţie. Atunci, dacă T este perioada oscilaţiei:

o oscilaţie. Atunci, dacă T este perioada oscilaţiei: Media lui S pe o perioadă se calculează

Media lui S pe o perioadă se calculează prin relaţia:

Media lui S pe o perioadă se calculează prin relaţia: Prin definiţie, valoarea efectivă a lui

Prin definiţie, valoarea efectivă a lui S este dată de:

Prin definiţie, valoarea efectivă a lui S este dată de: Alte mărimi caracteristice:  amplitudinea A

Alte mărimi caracteristice:

amplitudinea A;

frecvența

;
;

viteza unghiulară

perioada T;

faza

.
.

Avem:

 perioada T;  faza . Avem: deci: ; Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117

deci:

 perioada T;  faza . Avem: deci: ; Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa 8117
;
;

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

33

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Principiul de funcționare al radarului:

în Transporturi Principiul de funcționare al radarului: Limitări ale radarului : Efectul Doppler | Viteza de

Limitări ale radarului:

de funcționare al radarului: Limitări ale radarului : Efectul Doppler | Viteza de mișcare a corpului

Efectul Doppler | Viteza de mișcare a corpului:

: Efectul Doppler | Viteza de mișcare a corpului : Student: Andrei – Cristian SIMION, Grupa

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

34

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi Specializarea: Telecomenzi și Electronică în

Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Specializarea: Telecomenzi și Electronică în Transporturi o http: //ro.math.wikia.com/wiki/Oscilaț ie o

o

http://ro.math.wikia.com/wiki/Oscilație

o

http://ro.math.wikia.com/wiki/Undă

o

http://documents.tips/documents/fenomene-558bfce66157d.html

o

http://ro.math.wikia.com/wiki/Fenomene_ondulatorii

o

https://laurmb10cwiki.wikispaces.com/1.3.+Pendulul+gravitațional

o

http://www.preferatele.com/docs/fizica/3/motoare-cu-benzina-19.php

o

http://tehnium.org/wp/?p=2115

o

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/113527_motorul-diesel

o

http://informatiitehnice.com/ingineria-motoarelor/motorul-diesel-scurt-

istoric-caracteristici/

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Piston

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_transmisie

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suspensie_(vehicul)#Sistemul_de_suspensie

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Radiație_electromagnetică

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/RADAR

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Global_Positioning_System

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antenă_(radio)

o

https://ro.wikipedia.org/wiki/Senzor

Student: Andrei Cristian SIMION, Grupa 8117

Miniproiect Fizică I, Conf. Dr. ing. Nicoleta EȘEANU

35