Sunteți pe pagina 1din 10

Concertul nr 1 pentru violoncel si orkestra de Dmitrii Sostakovich:

Aparitie.Analiza. Rol.
Unul dintre proeminentii compozitori ai secolului XX, Dmitrii
Schostakovich s-a impus in istoria muzicii universale prin un continut ideatic ce reflecta
evenimentele istorice contemporane lui, problematica politica si sociala, soarta tragica,
trairile omului din societatea sovietica comunista. Muzica compozitorului este o reflectie
asupra problemelor filosofice, asupra notiunilor de viata si moarte, bine si rau, adevar si
fals. In creatiile lui Sostakovich prevaleaza continutul dramatic si tragic, nuantele sumbre
ale vietii cotidiene,ce adeseori sunt redate prin prisma sarcasmului sau comicului.
Creatia compozitorului cuprinde un numar mare de lucrari in cele mai diverse
genuri. Impunandu-se in primul rand ca unul dintre cei mai mari autori al genului simfonic,
scriind 15 simfonii, Sostakovich a lasat drept mostenire opere, balete, lucrari instumentale
si vocale de camera. Pentru instrumentele cu corzi Sostakovich a scris mai multe lucrari
devenite veritabile capodopere ale literaturii muzicale interpretative, ce sunt cantate de
catre mari solisti itnernationali pe cele mai mari scene ale lumii.
Cele mai importante compozitii pentru instrumetele soliste cu corzi sunt cele 2
concerte pentru vioara si orchestra, dedicate lui David Oistrah, 2 Concerte pentrui
violoncel si orchetra, dedicate lui Mstislav Rostropovich, Sonata pentru vioara si pian,
dedicata lui David Oistrah, sonata pentru violoncel si pian, dedicata violoncelistului Viktor
Kubatskii, Sonata pentru viola si pian op. 147.
Dupa cum observam, creatiile pentru instrumenetele cu corzi Sostakovich le
scria cu dedicatie marilor interpreti contemporani lui, care erau in mod firesc si primii
interpeti ai acestor lucrari. Insa, se pare ca Sostakovich nu consulta instrumentalistii decat
in etapa finala a procesului de creatie, dupa ce lucrarea era scrisa. Cu atat mai mult este
impresionant felul cum Sostakovich aborseaza potentialul viorii, violoncelului, si al violii,
imbogateste paleta coloristica, gama expresivitatii si tehnica instrumentelor cu corzi.
Se stie ca D.Sost a fost un bun pianist, in anii tineretii a sustinut concerte corzi.
solistice ( in repertoriul lui Sostakovich -pianistul erau Concetul nr 1 de Chaikovskii,
Concertul nr 1 de Chopin, Concertul nr 1 de prokofiev,, sonate de Mozart, Beethoven etc.),
a participat la concursuri internationale de interpretare, mai tarziu a acompaniat unele
dintre lucrarile sale pantru duo cu pian, inclusiv Sonata pentru violoncel si pian, Sonata
pentru viola si pian.

Se stie ca in anii tineretii Sostakovich a acompaniat mai multi instrumentisti, a


evoluat cu lucrari pentru violoncel si pian precum sonatele lui Brahms,
Rahmaninov,Grieg. Bineinteles, ca experienta de evolutie in ansamblu de camera l-a ajutat
in creatia componistica. In concertele sale pentru vioara si violoncel el a tratat cu multa
convingere potentialul tehnico-expresiv al instrumentelor, dand dovada de un simt fin al
tastierei, al arcusului si abordand cu multa deschidere si intr-un mod inovator actul
interpretativ instrumental pe instrumentele cu corzi.
Aceasta calitate a scriiturii concertelor sostakoviciene petnru corzi a fost
remarcata de marii interpreti ai timpului. Vilonistul rus Dmitrii Tyganov mentiona ca
D.Sostak. avea un simt nativ al instrumetelor cu corzi, iar compozitorul isi amintea
referitor la Concertul nr.1 pentru vioara :cand i-am aratat primul concert lui oistrah, el,
spre surprinderea mea a spus: Nu e ste nimic de corectat aici, totul e valabil pentru
cantat.1Acelasi lucru isi aminteste si M. Rostropovich, spunand ca atunci cand a facut
cunostinta cu concetul nr 1 pentru violoncel si orchestra nu a fost nevoie de nici o
corectura in partea sa, totul era scris potrivit cu specificul instrumental al violoncelului.
Concertele pentru instrumentele cu corzi ale lui D.Sostakovich ocupa un loc
important in pracytica interpretativa, in repertoriul didactic si ale concursurilor de
itnerpretare muzicala intentaionale.In acelasi timp, foarte puti s-a scris despre aceste
lucrari, mai ales depsre concertul nr 1 pentru violoncel si orchetra.Ne-am adresat acestei
lucrari, deoarece ea face parte din repertoriul meu solistic, /////////
Aparitia. Istoria crearii.
Concertul nr 1 pentru violoncel si orchestra a fost inceput de catre D.Sostak in data
de 1 mai 1959, dupa cum arata inscriptia pe prima pagina al manuscrisului.Despre imboldul
creativ si sursele de inspiratie pentru aceasta compozitie a vorbit insusi autorul in unul din
interviurile sale date pentru ziarul Sovietskaia kulitura
in luna iunie 1959, in perioada cand lucra la concert.


. ,Allegretto, ,
. K, , . o-
. ,
, . B ,
c ,
, . ,
1 ..- ,1988.- .6.

.
-
.
. (citat din revista Sovetkaya kulitura 1959. nr 6).
Cu alte cuvinte, din punct de vedere componistic, Sostakovish a fost impulsionat
de celebra si complexa Simfonia concert pentru violoncel si orkestra a lui S. Prokofiev.
Totodata,chiar daca in literatura de specialitate nu se mentioneaza acest fapt, primul
concert pentru violoncel a lui Sostakovich a fost inspirat si influentat de activitatea
concertanta, personalitatea si pezenta apropiata in viata compozitorului,

a marelui

violoncelist al sec.XX Mstislav Rostopovich, caruia Sostakovich i-a dedicat atat acest
concert, cat si Concertul nr.2 pentru violoncle si orchetra.
Mstislav Rostropovich datorita talentului artistic, a potentialului instrumental
complex, a imaginatiei creatoare si deschiderii catre inovatii interpretative tehnice, a
impulsionat numerosi compozitori ai sec.XX la crearea compozitiilor pentru violoncel . 2
Sostakovich insa a fost compozitorul pe care violoncelistul l-a venerat si datorita faptului
ca i-a fost student timp de 3 ani ( incepand cu anul 1943, cand avea varsta de 16 ani ) la
clasa de compozitie a Conservatorului din Moscova. Remarcand ulterior,ca anii petrecuti
in clasa lui Sostakovich au fost foatre importanti pentru formarea sa ca muzician,
Rostropovich a renuntat la studiile de compozitie, deoarece perfectionarea si activitatea
sa ca violoncelist ii lua foarte mult timp.
Concertul nr 1 pentru violoncel a fost compus de Sostakovich intr-o perioada
scurta de timp, timp de doua luni si jumatate in vara anului 1959. A fost incheiat pe 20
iulie 1959 in Casa de creatie a compozitorilor Komarovo. Dupa ce manuscrisul a fost gata,
Sostakovich l-a prezentat lui Rostropovich pentru consultare la partea instrumentala.
Rostropovich a apreciat mult concertul si in cateva zile l-a invatat pe de rost, trezind un
mare entuziasm si apreciere din partea compozitorului. Datorita efortului si capacitatilor
fulgeratoare ale lui Rostropovich in studierea unei partituri noi deja in luna august 1959 a
avut loc o prima auditia a concertului la casa de vacanta a lui Sostakovich, unde marele
violoncelist a interpretat integral pe de rost concertul fiind acompaniat la pian de autor in
fata unui cerc restrans de prieteni a lui Sostakovich. Iar peste doua luni la 4 octombrie
1959 a avut loc premiera publica a concertului la Filarmonica de Stat de la Leningrad,

2 In unul din interviurile sale in anul 2006 Rostropovich mentiona ca peste 117 lucrari pentru violoncel, semnate de
catre cei mai mari compozitori din a doua jumatate a sec. XX, precum R.Glier, S.Prokofiev, Henry Britten,
Penderetskii, Bernstein, Dutieux etc, i-au fost dedicate si ale caror prim interpret a fost.

solist Mstislav Rostropovich si orchestra Filarmonicii din Leningrad sub conducerea lui
Evghenii Mravinskii.
Analiza.
Concertul nr 1 pentru violoncel si orchestra de D. Sostakovich se numara printre
putinele concerte instrumentale ce sunt alcatuite din patru parti. Cu 10 ani inaintea
concertului de violoncel, Sostakovici a compus Concertul nr 1 pentru vioara si orchestra
alcatuit din patru parti.
Structura cvadripartita in Concertul nr 1 pentru violoncel si orchestra de Sostakovici
a fost conditionata de decizia compozitorului de a izola Cadenta foarte lunga si evoluata
din punct de vedere al continutului muzical intr-o parte separata in concert. In acest fel,
Concertul nr.1 pt v.s.o de S.reprezinta un ciclu de concert unic, foarte rar intalnit in istoria
muzicii, in care partea a treia a ciclului insrumental este o cadenta. Decizia de a
transforma Cadenta intr-o parte independenta in concert nu a fost luata de compozitor de
la inceputul procesului de creatie. Initial Concertul a fost conceput ca un ciclu tripartit
traditional, insa dupa ce a scris aproape in intregime concertul, compozitorul separa
cadenta de celelalte parti, creand un ciclu compus din patru parti , dintre care doar prima
parte este separata in totalitate. Celelalte trei parti se interpreteaza atacca.
Partea Intaia a concertului pt v s o. de multe ori este tratata si perceputa ca un
mars grotesc, defapt insasi compozitorul ne orienteaza in interviul sau dat in luna iunie
1959 spre un mars umoristic in aceasta parte. Din punctul nostru de vedere, partea intaia ,
chiar daca aduce prin ritmurile sale sacadate, mai ales in acompaniamentul orchestral cu
un mars, reprezinta

un continut dramatic cu profunde trairi, coliziuni interioare,

declansate de fortele raului, agresive. In literatura muzicala rusa s-a format o traditie de a
reprzenta fortele negative, Raul ca notiune social-filozofica prin intermediul ritmurilor
de mars ( amintim aici de partea III din Simfonia IV de Ceaikovski, Episodul din partea I
din Simfonia VII Leningradskaia de D. Sostakovich).
Inainte de a analiza temele principale din partea intaia, am remarca ca in partitura sta
indicatia tempoului potrivita pentru un mars ( Mm patrime = 116). M.Rostropovich insa a
modificat conceptia tempoului impusa de autor, cantand mult mai repede partea intaia. In
practica interpretativa din ultimii ani se utilizeaza tempoul Mm doime =132. /// pune aici
comentariul tau.. tu cum vezi tempoul. Cam ce metronom utilizezi. ///////
Partea intaia. Allegretto este scrisa in forma de sonata. Ea incepe cu tema intaia
(tema principala), ce se construieste pe un motiv din patru sunete in patrimi, o formatiune

melodica compacta, lapidara, ce apare ca un logo, un simbol

nemodificat pe tot

parcursul concertului.
Din punct de vedere structural motivul principal reprezinta o formula intervalica
bazata pe succesiunea de terta mica descendenta (secunda marita in transcrierea initiala),
cvinta perfecta ascendenta si secunda mica descendenta enarmonic ne da un trison
minor. Constructia motivului pe sunetele unui trison minor este elementara,
compozitorul aduce in consonanta

clasica miscarea

insa

de incheiere cu o secuinda

descendenta in jos creand un interval cromatic latent, de triton ( cvinta micsorata sau
cvarta marita). In acest fel insasi celula tematica contine o contradictie: consonanta
trisonului minor si disonanta tritonului. Un alt aspect contradictoriu al temei intaia este ca
ea este expusa pe sunele ne caracteristice pentru tonalitatea Mi bemol major fa bemol
- sol do bemol (incepe pe trapta a doua coboryta). In asociere cu acompaniamentul
sacadat pe trisonul mi bemol major la instrumentele de suflat de lemn (fiati) motivul temei
principale creaza o stare conflictuala, tensionata chiar de la inceputul concertului.
Tema intaia se dezvolta pe varierea motivului principal, care trece la instrumentul
solistic prin diferite registre si tonalitati, este redata in dubluri intervalice cromatice
( cifra 3).
Am remarca articularea cu liniuta si punct, indicata de Sostakovich pe fiecare dinte
sunetele motivului. Dupa cum isi aminteste Rostropovich, Sostakovich se temea ca acest
schtrih/// ar fi putut fi tratat de unii interpreti ca o nota pe linituta aucziliara. Acest schtrih
unic, ne mai intalnit pana atunci in literatura muzicala pentru violoncel poate fi perceput
ca o dorinta a autorului de a crea un sunet deosebit, situat intre portato si spiccato, intre
un sunet alungit si unul scurt, intre declamativ si scherzat./////////
Tema intaia mai contine si un motiv din patru sunete descendente ( un tetrahord la
bemol, sol, fa, mi becar ce apare in evolutia melodica a temei intaia in cifra 1+3. Putem
vedea in acest motiv, ( va aparea in varianta inversata si diminuata in cifra 2+4) o varianta
a monogramei DSCH transpuse si rotate: as-g-f-e (d-es-c-h). Acest motiv, ce contine
germenele monogramei compozitorului sta la baza unei formatiuni motivice noi ce apare
in cifra 4 plus 3 masuri :d-c-h si d-es- (d)-c-h.
Tema a doua ( secundara) (cifra 9) incepe cu un tutti orchestral, ce este construit
pe sunetele monogramei insa inversat c-h-es-d. Acest motiv se repeta, formeaza un
ostinato in acompaniamentul orchetral al temei secundare. El aduce in expunerea temei a
doua, care , spre deosebire de concertele romantice, unde tema a doua de regula este e o
tema melodica, lirica, un caracter de mars malefic, rautacios.

Violncelul solo canta un motiv structurat pe o secunda mica si finalizat - variant


cu cvarta descendenta sau cvarta descendenta ( in acest sens am putea spune ca acest
motiv este o varianta al temei principale). In cifra 10+6 apare o varianta inversata a
monogramei in partea solistului h-gis-c-h.
In acest fel, tematismului partii intai a concrtului pt viol si orc de Sost este construit dupa
principiul variant-variational cu utilizarea procedeelor tehnicii contrapunctului inversia,
rotatia.
Dezvoltarea ( cifra15) se bazeaza pe prelucrarea temei principale, ce nu este supusa unor
modificari, ea trece prin mai multe feluri de miscare spre ex. in cifra 20 motivul este
incadrat intr-un pasaj in optimi cromatizat, ce este preluat de orchestra si duce spre
culminatia generala, ce are loc in cifra 23. In culminatie pe pasajul in registrul acut in
saisprezecimi in orchetstra tutti unison in octava se suprapune tema secundara modificata
sunete dissonante (nona plus octava) in patrimi izolate cu pauze si accentuate la
violoncel. Am remarca aici rolul important al cornului, care intoneaza tema principala de
mai multe ori, facandu-se foarte bine auzit in toata sonoritatea densa si stridenta.
Repriza incepe in cifra 26. Este interesant ca tema principala in repriza este intonata de
corn, el preluand - pe moment functia solistica a violoncelului, care are pauze 11
masuri.
Tot cornul intoneaza si tema secundara in repriza, ( cifra 30), iar violoncelistul intoneaza
acordurile monograma, deci are loc o inversare a metarialului si functiei in repriza:
orchestra prin cornul solo- este exponentul materialului tematic, iar violoncelistul rolul
de acompaniator..
Partea intaia se incheie cu o Coda ( cifra 36), in care se repeta variantele temei principale
intr-un decrescendo general. Insa ultimele doua masuri aduc o rabufnire in FF a motivului
de secunda din tema a doua./////////////////////////////////////////////////
Partea a doua. Moderato ( mm patrime =60) este scris in forma bipartita ( bistrofica) cu
coda. Este o parte lenta ce solicita expresia cantilenei istrumentale. Ea incepe cu o
introducere orchestrala in caracter de sarabanda, sugerat de masura in trei timpi, tempoul
lent si oprire ritmica pe timpul doi. Tema introducerii este reluata de cateva ori in partea a
doua, avand rol de a delimita ( separa0 sectiunile formei. In introducerea orchestrala se
evidentiaza doua replici ale cornului solo ( cifra 39), ce canta un motiv din patru sunete
alcatuit din miscarea pe intervale de secunda descendenta si ascendenta.
Melodia principala ( cifra 40) este intonata de violoncel si se desfasoara in masura de 4
patrimi, compozitorul schimba metrul odata cu intrarea melodiei la violoncel, ce poarta un

caracter de cantilena cantabila, tanguitoare, de jale..//////vorbeste aici despre arcusele


specifice .. pe doua sunete legate.. ca un suspin.. ///////// Melodia se repeta de cateva ori,
creand o forma strofica de doua ori ea este cantata de violoncel, apoi ( in ciftra 42) este
preluata de clarinet solo. Revine tema din introducere, delimitand sectiunea intaia de a
doua.
In sectiunea a doua se evidentiaza doua formatiuni tematice. Una este un pasaj la
violoncel solo - un pasaj ascendent, in saisprezecimi - o urcare anevoioasa, pe sunete
cromatice cu caracter profund dramatic cantata in Forte. A doua este in contrast cu prima
este o melodie ce seamana cu melodiile lui Mahler. Ea se desfasoara in nuanta de Piano
pe un ritm dansant in acompaniamentul orchestrei. Aceste doua replici se repeta de cateva
ori, evoluand spre culminatia dramatica, in cifra 53. Tema dansanta este cantat in FF la
corzi in orchestra, pe cand violoncelul intoneaza in nuanta de FFF ( 3 forte) o intonatie de
cvarta in triolet cu duble in octava si undecima, si pasaje cromatice in saisprezecimi de o
intensitate dramatica maxima. //// scrie ceva despe partea tehnica..??????// .
Revenirea temei introductive delimiteaza sectiunea a doua de Coda, care poate fi vazuta si
ca o repriza ( cifra 57). Aici tema intaia este cantata la violoncel in flageolete, in registul
acut, in nuanta de piano. Fiind acompaniata de viori si completata de celesta. Acest duet
dintre violoncel si celesta, care alcatuiesc impeuna melodia temei este asemanator cu
muzica lui Mahler, compozitorul pe care Schostakovich il admira foarte mult. Coda are un
caracter enigmatic, fantomatic, ireal, poate fi perceputa ca o cufundare in visare,
halucinatie. Aici trebuie creata o sonoritate asemanatoare dintre violoncel si celesta...ca
sa nu fie contrastul mare.. ci melodia sa fie iunitara din punct de vedere timbral.
Partea a treia. Cadenza. Este un monolog - rezumat. O 'reactie emotionala la
evenimentele muzicale ce s-au desfasutrat in partile 1 si 2. In cadenta, care are o structura
libera monopartita se reunesc temele din partile precedente, dar derulate in sens invers.
Ea incepe attacca dupa partea a doua, preluand starea din Coda lumea visarii, a
irealului cu temele din partea a doua. Acumuland treptat tensiune si dramatism muzica in
Cadenta revine la temele din partea intaia.
Tempoul in cadenta creste gradat. Autorul da indicatii de tempo pe parcursul desfasurarii
muzicii, delimitand in acest fel sectiunile in forma. Astfel in episodul Allegretto miscarea
are loc in trioleti, este intonata tema din partea intaia. Accelerando poco a poco conduce
spre un Allegro foarte rapid ( mm patrime=144). Tema intaia, motivul logodin patru
sunete intervine de la inceputul concertului aici intr-o ipostaza foarte acuta. Ultimul
fragment al Cadentei Allegro non troppo mm doime =88 este o varianta a temei a doua

( secundara) din partea intaia.Cantata in Fortissimo pe acorduri dissonante ( trison


micsorat) intonatia temei a doua se intercaleaza cu pasaje tehnice de gama in 32-mi,
intervale de cvarta in cegistrul grav, scurte, accentuate. Salturile mari intre registre,
schimbul de tehnica motorica si de arcuse, nuanta dinamica maxima- toate creaza un
moment de dramatism extrem, culminant si conduc attacca spre ultima parte a
concertului.//////////scrie.. despre interpretare.. problemele tehnice.
Partea a patra.Allegro con moto. Partea a patra incepe attacca dupa cadenta, ca o
continuare a ei, in acelasi tempo metronomic. Pentru a intelege muzica acestei parti e
important sa spunem ca in aceasta parte Schostakovich utilizeaza un citat melodic din
cantecul gruzin suliko, cantec foarte indragit de Iosif Stalin. Pentru prima data ea suna
in tutti orchestral (cifra 63 +7). Mstislav Rostropovich
interviurile sale

ca

initial

a mentionat in unul dintre

nu a recunoscut cunoscuta melodie gruzina, insa

Schostakovich i-a indicat-o> Din punct de vedere al caracterului muzicii partea finala
poate fi tratata ca un scherzo intercalat cu un dans macabru. Forma utilizata de autor este
forma de sonata cu episod in loc de dezvoltare.
Tema intaia suna fortissimo tutti in orchestra si este alcatuita din pasaje cromatice in
genul toccatei. Ea este repetata si conduce spre aparitia unui nou motiv, care este motivcitata Sulico. Apoi aceasta tema este preluata de violoncelul solo.
In cifra 65 apare o noua tema la violoncel solo in caracter de dans grotesc, caracter
accentuat mai ales prin utilizarea glissando-ului. Si in aceasta tema se intercaleaza
intonatiile cantecului Sulico ( Cifra 66 +7). In cifra 67 tema a doua este cantata in
orchestra iar violoncelul solo are de executat un pasaj in 16-mi

de o complexitate

mare//////////// problemele de interpretare sa scrii///////////?//. In cifra 68 tema intaia este


reluata in orchestra , violoncelul executand bariolaje in spiccato.//////////////// interpretare.
O noua tema dansanta in 3/8, asemeni unui vals rapid si in consecinta grotesc, apare
incepand cu cifra 65 intr-un tutti orchestral. Acest episod se desfasoara strofic melodia
dansanta se repeta la violoncel, apoi este reluata de orchestra, acumuland dramatism si
alunecand spre un iures, o miscare perpetua din inertie si greu de stapanit, ce conduce
spre repriza temei intaia ( cifra 75). In repriza tema intaia este cantat in ,masura de 3/8,
prelaind caracterul temei dansante.
Tot aici rasuna tea din partea intaia motivul simbol din patru sunete. El este dat in
diminuare ( in optimi pe un metru de 3/8), in augmentare ( cifra 78) la corn si in varianta
initiala in masura d 2/4 ( cifra 79). Aceasta variere metroritmica a motivului este un
procedeu original. In ultimele pagini ale concertului rasuna motivul-smbol, in orchestra la

unison I timp ce violoncelul executa pasaje in 32-mi in game ascendente si descendente


este un episod de maxima virtuozitate si tensiune expresiva. In cifra 83 in partea
violoncelului este repetata tema Suliko). Concertul se incheie pe un trison major intr-o
nuanta optimista.
ROLUL Concerte cvadripartite pentru violoncel si orchesta a mai scris Edvard
Elgar (1919). Cello Symphony de Britten (1963).In Cello Symphony de Britten, lucrare
dedicata la fel , lui Mstislav Rostropovici, si inspirata de Concrtul nr 1 de Sostakovich
cadenta solistului uneste doua parti Adagio si Passacaglia, insa nu reprezinta o parte
independenta. Este interesant faptul ca ambele cadente . La Britten si la Sostakovich incep
cu un tremollo la timpane.
Aceasta structura inovatoare cu cadenta in calitate de parte independenta intr-un
ciclu de concert reprezinta un caz unic si important [entru evolutia genului de concert in
secolul 20. Ea nu numai accentuaza si creste rolul instrumentistului solist, care vine cu o
parte solo In dramaturgia ciclului, dar impune noi cerinte si in fata interpretului... mareste
necesitatea cunoasterii si asumarii mesajului dramatic pe intreg ciclu, fara a o imparti cu
partea orchestrala, sporeste nivelul tehnic-interpretativ si gradul de rezistenta la o executie
de lunga durata solo in cadrul unui concert ////////////////

).

No
1

http://ikompozitor.ru/links/MZ-2012-02%28p92-94%29.pdf
, ,
,

, -
, - .
...
: ,
, ""
-

() "
: ", -
" ".
" , - , - ,
".