Sunteți pe pagina 1din 1

raspund va aboli MLR si va impiedica aparitia CTL.

In plus fata de limfocitele Th, celule accesorii


cum ar fi macrofagele sunt de asemenea necesare in MLR. Cand celulele aderente (in principal
macrofage) sunt eliminate din populatia stimulatoare, raspunsul proliferativ din MLR este abolit si nu
mai sunt generate CTL functionale. In absenta activarii limfocitelor Th, nu va apare deci proliferarea.
CML - Cell mediated lympholysis
Uciderea celulelor tinta este masurata prin incorporarea de Crom radioactiv. Cand CTL specifice sunt
incubate 1-4 ore cu celule tinta, acestea sunt lizate si cromul este eliberat. Limfocitele T responsabile
pentru CML au fost identificate prin depletarea selectiva a diferitelor subpopulatii de limfocite T. In
general, activitatea CTL este restrictata la MHC I si doar ocazional la MHC II. Daca intr-o reactie
MLR sunt generate CTL functionale, atunci, intr-o reactie ulterioara, acestea vor ucide direct celulele
fata de care s-au activat.
GvH - graft versus host (grefa contra gazda)
Aceasta reactie se dezvolta atunci cand limfocitele imunocompetente sunt injectate intr-un recipient
allogenic al carui sistem imun este compromis. Deoarece donorul si recipientul nu sunt identici dpdv
genetic, limfocitele grefate incep sa atace gazda, in timp ce gazda este incapabila sa produca un
raspuns imun impotriva grefei. La om, GvH apare ca o consecinta a transplantului de maduva osoasa
la pacienti care au fost iradiati sau care au leucemie, imunodeficiente sau anemii autoimune.
Manifestarile clinice ale GvH includ diareea, leziuni cutanate, icter, splenomegalie si, in cazurile
severe, moartea. Celulele epiteliale dermice si ale tractului gastrointestinal sunt adesea necrozate.
GvH experimental este produs prin transferal de limfocite imunocompetente la animale nou nascute
sau la animale iradiate. Recipientii, in special nou-nascutii, pierd in greutate. Limfocitele grefate sunt
transportate catre un numar mare de organe, inclusiv splina unde incep sa prolifereze ca raspuns la
moleculele MHC alogenice ale gazdei. Aceasta proliferare induce un influx de celule ale gazdei si
rezulta splenomegalia. Intensitatea GvH poate fi estimata prin masurarea indexului splenic:
greutatea experimentala a splinei/greutatea totala a corpului : greutatea splinei de control/greutatea
totala a corpului.
La un index de peste 1,3 se considera o reactie GvH. Splenomegalia rezulta din proliferarea atat a
limfocitelor CD4+ cat si CD8+. S-a aratat ca si celulele NK joaca un rol in aceasta reactie si s-ar putea
ca acestea sa fie responsabile pentru reactiile dermice si intestinale.