Cuprins

Elemente de geometrie

1 Reprezent
ari n plan

2 Vectori

11

3 Functii trigonometrice

17

4 Curbe plane

33

II

40

Elemente de algebr
a

5 Numere complexe

41

6 Matrice

56

7 Determinanti

63

8 Sisteme liniare

67

III

73

Elemente de analiz
a matematic
a

9 S
iruri si functii

74

10 Functii

82

11 Integrale

93

Partea I
Elemente de geometrie

Capitolul 1
Reprezent
ari n plan

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI
1.1 Reper cartezian
Fie un reper cartezian xOy cu axe ortogonale (perpendiculare) n planul P, cu originea
n punctul O(0;0) si cu sensurile pozitive ale axelor indicate prin sageti (axa orizontala
a absciselor sens de la stanga la dreapta si axa verticala a ordonatelor cu sensul de jos
n sus). Fiecarui punct M din planul xOy i corespund n acest reper doua coordonate
carteziene, notatie M(x,y). In Fig. 1 punctul M are coordonatele carteziene (5,4).

Figura 1.1: Reper cartezian

Pagina 5

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI
1.2 Drepte n plan

Distanta ntre doua puncte n

plan
A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 )

q
AB = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2

Coordonatele
mijlocului x =
unui segment AB unde
A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 )
Coordonatele punctului M care x =
mparte segmentul (AB) n raportul k

y1 + y2
x1 + x2
,y =
2
2
y1 + ky2
x1 + kx2
,y =
1+k
2

Ecuatia dreptei determinata y y0 = m (x x0 )

de coordonatele unui punct
Mo(x0,y0) si de panta sa.
y2 y1
(x x1 )
Ecuatia dreptei determinata de y y1 =
x2 x1
punctele A(x1,y1) si B(x2,y2) .
Drepte paralele cu axa Oy
x=a
Drepte paralele cu axa Ox
y=a
Ecuatia generala a unei drepte ax+by+c=0
a1
b1
c1
Pozitia relativa a dreptelor d1
=
=
a2
b2
c2
si d2: d1=d2
b1
c1
a1
Pozitia relativa a dreptelor d1
=
6=
a2
b2
c2
si d2: d1||d2
a1
b1
Pozitia relativa a dreptelor d1
6=
a2
b2
si d2: d1 se intersecteaza cu d2
|a x0 + b y0 + c|

Distanta de la un punct d(M, h) =

a2 + b 2
M(x ,y ) la o dreapta h
0

reprezentata
ax+by+c=0

prin

ecuatie

Unghiul determinat de doua

drepte cu pantele m1 si m2

m2 m1
m1 m2 6= 1
1 + m1 m2
d1 perpendicularape d2 m1 m2 = 1
tg() =

Pagina 6

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI
1.3 Sistem polar
In sistemul de coordonate polar, pozitia unui punct P fata de origine este descrisa
prin specificarea distantei r si a unghiului dintre linia r si directia pozitiva a axei
x, numita axa polara. Coordonatele polare ale punctului P sunt P(r, ), unde r
0, [0, 2).

Figura 1.2: Coordonate polare

Conversia ntre cele doua sisteme
Transformarea coordonatelor polare n coordonate carteziene se face dupa relatiile:
x = r cos
Convertire din coordoy = r sin
nate polare in coordonate
carteziene
p


Convertire din coordonate r =
x2 + y 2 = arctg xy , x
carteziene in coordonate 0 , pentru cadranele I si IV
polare
q
Distanta intre doua puncte d = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
definite prin coordonate
carteziene (x1 , y1 ), (x2 , y2 )
este
p
Distanta intre doua puncte d = r12 + r22 2 r1 r2 cos(1 2 )
definite prin coordonate
polare (r1 , 1 ), (r2 , 2 )

Pagina 7

>

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI

Figura 1.3: Coordonate polare vs. coordonate carteziene

1.4 Exercitii

Exercitiul 1. Sa se determine lungimea segmentului [AB] unde A(1,3) si B(5,-1)

Exercitiul 2. Sa se determine coordonatele mijlocului segmentului [AB] unde A(1,3)
si B(5,-1).
Exercitiul 3. Se dau dreptele de ecuatii:
AB: 5x + 2y - 11=0
AC: x - y + 2=0
BC: 2x + 5y + 4=0
Sa se gaseasca:
1. Coordonatele varfurilor triunghiului ABC;
2. Aria triunghiului ABC;
3. Distanta de la originea sistemului de axe xOy la dreapta AC;
4. Ecuatia medianei duse din C pe AB;
5. Ecuatia naltimii duse din A pe BC;
6. Coordonatele punctului D astfel ncat ACBD sa fie paralelogram;
7. Lungimea laturii AB;
8. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC;
9. Coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
Exercitiul 4. Se da triunghiul de varfuri A(-1,3) , B(2,-1) , C(3,6). Sa se determine:
Pagina 8

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI
1. ecuatia dreptei AC;
2. ecuatia paralelei prin B la AC;
3. ecuatia mediatoarei segmentului [BC];
4. ecuatia medianei din C;
5. ecuatia naltimii din C.
Exercitiul 5. Stiind ca A(1,2) este piciorul perpendicularei duse din origine pe dreapta
d , sa se scrie ecuatia dreptei d.
Exercitiul 6. Sa se gaseasca proiectia punctului B(-2,1) pe dreapta d : 2x + y + 1
= 0.
Exercitiul 7. Sa se scrie ecuatia dreptei ce trece prin punctul C(1,3) si este echidistanta de punctele A(-1,0), B(1,-1).
Exercitiul 8. Sa se determine coordonatele simetricelor punctului A(-1,2) fata de
dreapta d : x + y + 1 = 0 ]csi apoi fat]ua de punctul B(-1,-4).
Exercitiul 9. Sa se determine coordonatele punctului B, stiind ca C(3,5) este mijlocul
segmentului AB si ca A(2,4).
Exercitiul 10. Sa se determine
m R pentru care distanta dintre punctele A(2,m)

si B(-m,-2) este egala cu 4 2.

Exercitiul 11. In reperul cartezian xOy se considera punctul A(2,3). Stiind ca
punctele B si C sunt simetricele punctului A fata de axele Ox si Oy, sa se calculeze
lungimea segmentului BC.
Exercitiul 12. Sa se calculeze coordonatele punctului de intersectie al dreptelor de
ecuatii 2x+y-4=0 si x+y-3=0.
Exercitiul 13. Sa se determine ecuatia dreptei care trece prin punctul A(1,-1) si este
paralela cu dreapta y=x.
Exercitiul 14. In reperul cartezian xOy se considera punctele A(3,0), B(x,y), C(5,-2).
Sa se determine numerele reale x si y astfel incat punctul B sa fie mijlocul segmentului
AC.
Exercitiul 15. Sa se reprezinte in coordonate polare urmatoarele puncte: (2,2), (-3,4),

(2, 2 3), (1, 1).

Exercitiul 16. Sa se reprezinte in coordonate carteziene urmatoarele puncte: (2, 2 ),
(1, 3
),
4

(2, ).
3
Pagina 9

 IN PLAN
CAPITOLUL 1. REPREZENTARI
Exercitiul 17. Transformati in coordonate polare ecuatia x2 + y 2 = 9.
Exercitiul 18. Gasiti coordonatele carteziene ale curbei 2r = 1 + cos .

Pagina 10

Capitolul 2
Vectori

11

CAPITOLUL 2. VECTORI
2.1 Vectori in plan
O marime este vectoriala daca este determinata de urmatoarele trei elemente:
marime, directie si sens.
Se numeste directie a dreptei d multimea formata din dreapta d si toate dreptele
paralele cu ea.
Se numeste directia segmentului [AB], A 6= B, directia dreptei AB.
Fie dreapta d pe care se fixeaza doua puncte A,B A B. Punctele dreptei d pot fi
parcurse de la A spre B (un sens de parcurgere) sau de la B spre A (al doilea sens
de parcurgere). Prin aceasta metoda s-au definit doua sensuri pe dreapta d, numite
sensurile dreptei.
Parcurgerea unui segment [AB], A 6= B, se poate face de la A spre B sau de la B
spre A. Astfel pe segmentul [AB], sunt definite doua sensuri (opuse). O pereche A, B

se numeste segment orientat sau vector legat si se noteaza AB, unde A este originea,
iar B este extremitatea.
Daca A 6= B dreapta determinata de punctele A si B se numeste dreapta suport.

Vectorul AB se numeste vector nul. Doi vectori legati nenuli AB si CD au aceeasi
directie daca dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.

Daca A, B, C, D sunt patru puncte necoliniare, vectorii AB si CD au acelasi sens
daca au aceeasi directie si punctele B si D sunt n acelasi semiplan determinat de dreapta
AC.

Se numeste lungimea sau norma vectorului AB numarul real si pozitiv care reprezinta
distanta d(A, B) ntre punctele A si B si se simbolizeaza prin ||AB||.

Doi vectori legati AB si CD sunt egali daca si numai daca A=C si B=D.

Doi vectori legati se numesc echipolenti si se noteaza AB CD daca au aceeasi
directie, acelasi sens si acelasi modul.
Se numeste vector liber multimea tuturor vectorilor legati echipolenti cu un vector

legat dat
a (Un vector este liber daca originea sa poate fi aleasa n mod arbitrar n
plan.

Se spune ca vectorul liber AB este determinat de vectorul legat AB sau ca vectorul

legat AB este un reprezentant al vectorului liber AB. Daca A=B, atunci vectorul liber

AA se numeste vector nul, notat 0 , de modul 0, directie si sens arbitrar.

Doi vectori liberi sunt egali daca au: aceeasi directie (adica pot fi situati pe aceeasi
dreapta suport sau pe drepte suport paralele), acelasi sens, acelasi modul.

Vectorul liber
u de norma 1 se numeste versor.
Se considera o dreapta x0 x pe care se fixeaza punctul O (originea). In origine

ca punct de aplicatie, se considera un versor situat pe dreapta, notat cu i = OA,

reprezentnd versorul dreptei. Prin fixarea versorului pe dreapta, aceasta devine axa.
Astfel pe aceasta dreapta exista o origine, un sens de parcurgere si o unitate de masura
a lungimilor.
Doi vectori se numesc ortogonali daca directiile lor sunt perpendiculare.

Pagina 12

CAPITOLUL 2. VECTORI
Doi vectori care au aceeasi directie si acelasi modul, dar sensuri opuse se numesc

vectori opusi. Daca

a , b sunt vectori opusi, atunci se scrie b =
a.

Proprietate: Fiind dat un punct O n plan si un vector liber

a exista un unic punct
=

M n plan, astfel nct

om
a.
2.2 Operatii elementare cu vectori liberi
2.2.1. Adunarea a doi vectori
Suma a doi sau mai multi vectori este tot un vector, care se poate obtine cu ajutorul
unei constructii geometrice efectuate asupra acestora.
a) Adunarea a doi vectori dupa regula paralelogramului

Fie doi vectori liberi

a , b si OA =
a , OB = b . Se construieste paralelogramul

c , de reprezentant
OBCA. de laturi OA si OB: OBCA. Vectorul
OC, (care porneste

din originea comuna) reprezinta prin definitie suma vectorilor

a si b si se noteaza

c =

prin
a + b .
Aceasta regula prin care s-a obtinut vectorul suma se numeste regula paralelogramului.
b) Adunarea a doi vectori dupa regula triunghiului.
Se poate ajunge la acelasi rezultat cu ajutorul unei alte constructii.

Fie aceiasi vectori liberi

a , b . Se considera OA =
a , AC = b . Atunci vectorul suma

c reprezentat de
a vectorilor
a si b este vectorul
OC. Aceasta regula de adunare a
doi vectori se numeste regula triunghiului.
Este usor de vazut ca vectorul suma c este vectorul care nchide conturul format de

vectorii
a si b , avnd originea n originea unuia dintre vectori si extremitatea n extremitatea celuilalt vector. Este evident ca triunghiul construit prin regula triunghiului
este jumatatea paralelogramului construit prin regula paralelogramului.

Observatie: Daca
a + b +
c = 0 , atunci cu vectorii a,b,c se poate forma un triunghi.
c) Metoda pentru adunarea a n vectori (regula poligonului).

Daca trebuie adunati trei (sau mai multi) vectori liberi

a , b ,
c , se aplica succesiv

regula triunghiului. Din extremitatea lui a se duce un vector egal cu b , iar din
c .
extremitatea acestui al doilea vector se duce un vector egal cu

Astfel s-a format un contur poligonal din vectori. Vectorul v care nchide conturul
(adica uneste originea primului vector cu extremitatea ultimului vector) reprezinta

suma vectorilor dati:

v =
a + b +
c .
Regula de obtinere a sumei mai multor vectori se numeste regula poligonului.
Observatie: n cazul n care conturul de vectori se nchide, astfel nct extremitatea unuia
sa coincida cu originea urmatorului vector, suma vectorilor reprezinta vectorul nul.
Proprietati ale adunarii vectorilor liberi n plan.

c =

1. Adunarea vectorilor este asociativa, adica: (

a + b )+
a +( b +
c ).

2. Adunarea vectorilor este comutativa, adica: a + b = b + a .

Pagina 13

CAPITOLUL 2. VECTORI

3. Vectorul nul 0 este elementul neutru pentru adunare, adica:

a + 0 =
a

4. Pentru orice vector

a , exista
a , pentru care
a + (
a ) =
a +
a = 0.

Vectorul
a se numeste opusul vectorului
a.
2.2.2. Inmultirea unui vector cu un scalar

Definitie: Fie R,
a 6= 0 . Produsul dintre numarul real si vectorul liber
a este

vectorul notat
a avnd: - aceeasi directie cu
a ; - aceeasi acelasi sens cu
a , daca

> 0; sens contrar lui

a , daca < 0; - modulul egal cu produsul dintre |]alpha| si

modulul vectorului a .
Proprietati ale nmultirii unui vector cu un scalar

1. (
a + b ) =
a + b . (nmultirea cu scalari este distributiva fata de adunarea
vectorilor).

2. ( + )
a =
a + b . (nmultirea cu scalari este distributiva fata de adunarea
scalarilor).

3. (
a ) = ()
a . (Asociativitatea scalarilor).

4. 1 a = a . (Numarul 1 este element neutru pentru nmultirea cu scalari).

2.2.3. Coliniaritatea a doi vectori
Definitie: Doi vectori liberi nenuli se numesc coliniari daca au aceeasi directie. n caz
contrar se numesc necoliniari. Se admite ca vectorul nul este coliniar cu orice vector.

Teorema de coliniaritate: Doi vectori nenuli

a , b sunt coliniari daca si numai daca

exista astfel nct

a =b.
2.3 Reper cartezian n plan
Descompunerea unui vector dupa doua directii date. Baza. Definitie: Cuplul
a,bformat din doi vectori liberi necoliniari se numeste baza pentru multimea vectorilor din plan V . O baza formata din versori ortogonali se numeste baza ortonormata.

Componentele unui vector ntr-o baza. Fie

a , b doi vectori necoliniari fixati, iar

u un vector arbitrar. Daca

a , b sunt necoliniari, atunci cele doua directii pe care le

definesc sunt distincte. Se considera reprezentantii OA =
a si OB = b .

Prin extremitatea M a vectorului OM , se duc paralele la OB si, respectiv OA care

intersecteaza pe OA n M1 si pe OB n M2. Conform regulii paralelogramului OM =

OM 1 + OM 2. Exista constantele reale x, y astfel nct OM 1 = xOA, OM 2 = y OB.

Rezulta ca OM = xOA + y OB, sau ca vectori liberi:

u = x
a + y b . Se mai spune ca

vectorul
u a fost descompus dupa directiile a doi vectori b si b . Numerele reale x si

y se numesc coordonatele vectorului liber

u n raport cu baza
a , b . Descompunerea

u = x
a + y b este unica.
Fie Oxy un system de axe ortogonale. Fie ~i si ~j versorii axelor Ox si Oy.

Pagina 14

CAPITOLUL 2. VECTORI
~u = ~i x + ~j y
AB = ~i (xB xA ) + ~j p
(yB yA )
~
~
~u = i x + j y |~u| = x2 + y 2
~u = ~i x1 + ~j y1
Suma a doi vectori u si v
~v = ~i x2 + ~j y2
~u + ~v = (x1 + x2 ) ~i + (y1 + y2 ) ~j
Conditia de paralelism
~u k~v xx12 = yy12 pt x2, y2 6= 0
Conditia de perpendicularitate ~u~v x1 x2 +y1 y2 = 0
Produs scalar, intre doi vectori ~u ~v = |u| |v| cos
care formeaza unghiul
Produs scalar a doi vectori per- ~u ~v = 0
pendiculari
2.4 Exercitii
Exercitiul 1. Sa se determine numarul real a stiind ca vectorii ~u = ~i 2 + ~j a si
~v = ~i 3 + ~j (a 2) sunt coliniari.
Exercitiul 2. In reperul cartezian (O,~i,~j) se considera vectorii ~u = 3 ~i + 2 ~j si
~v = 5 ~i ~j. Sa se determine coordonatele vectorului 5 ~u + 3 ~v .
Exercitiul 3. Daca ~u = 4 ~i + 9 ~j si ~v = 3 ~i + 2~j atunci calculati: ~u ~v , ~v ~u, ~u ~u,
~v ~v
Exercitiul 4. Sa se gaseasca produsul scalar al vectorilor 5 ~i si 8 ~j.
2.2. Vectori (In spatiu)
Coordonatele unui punct n spatiu. Vectorul de pozitie al unui punct. Vectorul determinat de doua puncte. Distanta dintre doua puncte ca marime a vectorului. Coliniaritatea a doi vectori.
Orice doua puncte din spatiu determina un vector care are marimea egala cu distanta
dintre aceste dou puncte. Daca P(a,b,c) si P(a,b,c) sunt doua punce din spatiul
tridimensional R3 , atunci vectorul care trece prin cele doua puncte este u=(x,y,z) cu
u = (a a0 , b b0 , c c0 ). Vectorul u este reprezentat ca o sageata de la P la P.
Adunarea
vectorilor ~u + ~v = (x + x0 , y + y 0 , z + z 0 )
~u = (x, y, z) si ~v = (x0 .y 0 , z 0 )
Multiplicarea cu un scalar a cu = (cx, cy, cz)
vectorului ~u = (x, y, z)
Produs scalar, vectorial, mixt. Vectorul de pozitie al unei drepte. Vectorul normal al
unui plan.
Definirea vectorului u din plan
Definirea vectorului AB
Modulul unui vector u

Produsul mixt al trei vectori numit si produsul triplu se defineste ca produsul scalar
dintre unul din vectori si produsul vectorial al celorlalti doi. In consecinta produsul
mixt este un scalar. Produsul mixt are semnifcatia geometrica urmatoare : volumul
determinat decei trei
 vectori.
~
Exemplu: ~a b x ~c

Pagina 15

CAPITOLUL 2. VECTORI

Exercitiul 1. Sa se determine produsul scalar al vectorilor w1 ?i w2 . Comentati

rezultatul obtinut :
*

w1 = 2 i 5 j si w2 = 10 i +4 j +3 k

Exercitiul 2. Sa se determine produsul vectorial al vectorilor w1 si w2 . Comentati

rezultatul obtinut :
*

w1 = 3 i 2 j si w2 = 5 j +3 k

Exercitiul 3. Sa se determine produsul mixt al vectorilor w1 , w2 ?i w3 . Comentati

rezultatul obtinut :
*

w1 = 4 i 3 j ; w2 = 2 i +6 j +2 k si w3 = 2 i +2 k

Exercitiul 4. Sa se calculeze produsele mixte a trei vectori w

~ 1 (w
~ 2 xw
~ 3 ), w
~ 2 (w
~3 x w
~ 1)

si w
~ 3 (w
~1 x w
~ 2 ) daca w
~ 1 = 3 i 2 j ,w
~ 2 = 5 i 3 k , w
~3 = 6 i + 2 k .
Sa se demonstreze ca prin permutari circulare rezulta: w
~ 1 (w
~ 2 xw
~ 3) = w
~ 2 (w
~3 x w
~ 1) =
w
~ 3 (w
~1 x w
~ 2 ).

Pagina 16

Capitolul 3
Functii trigonometrice

17

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

3.1 Cercul si functii trigonometrice n triunghi

Pagina 18

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

3.2 Formule de baza

sin


2


t = cos (t) ,

sin ( t) = sin (t) ,

sin ( + t) = sin (t) ,
sin (2 t) = sin (t) ,

cos


2


t = sin (t)

cos ( t) = cos (t)

cos ( + t) = cos (t)
cos (2 t) = cos (t)

sin (x + y) = sin (x) cos (y) + cos (x) sin (y)

cos (x + y) = cos (x) cos (y) sin (x) sin (y)
sin (x y) = sin (x) cos (y) cos (x) sin (y)
cos (x y) = cos (x) cos (y) + sin (x) sin (y)
sin (2 x) = 2 sin (x) cos (x) ,

Pagina 19

cos (2 x) = 2 (cos (x))2 1

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

3.3 Functii trigonometrice directe

Fie cercul trigonometric (cercul cu centrul n origine si de raza 1) si un punct
M (xM , yM ) situat pe acest cerc.

Figura 3.1: Cercul trigonometric

Cu aceste notatii se definesc functiile:
- sinus sin t = yM
- cosinus cos t = xM
sin t
daca expresia are sens
- tangenta tg t =
cos t
cos t
- cotangenta ctg t =
daca expresia are sens.
sin t

Pagina 20

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia sinus
sin : R [1.1]

Figura 3.2: Functia sinus

Pagina 21

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Pagina 22

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia cosinus
cos : R [1.1]

Figura 3.3: Functia cosinus

Pagina 23

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Pagina 24

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia tangent
a

tg : R\


(2k + 1)
, k Z R
2

Figura 3.4: Functia tangenta

Pagina 25

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Pagina 26

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia cotangent
a
ctg : R\ {k, k Z} R

Figura 3.5: Functia cotangenta

Pagina 27

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Pagina 28

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

3.3 Functii trigonometrice inverse

Functia arcsinus

Figura 3.6: Functia arcsinus

Pagina 29

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia arccosinus

Figura 3.7: Functia arccosinus

Pagina 30

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia arctangent
a

Figura 3.8: Functia arctangenta

Pagina 31

CAPITOLUL 3. FUNCT
II TRIGONOMETRICE

Functia arccotangent
a

Figura 3.9: Functia arccotangenta

Pagina 32

Capitolul 4
Curbe plane

33

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.1 Cercul
Definitie Se numeste cerc de centru C(x0 , y0 ) si raza r, r > 0, multimea punctelor
din plan M (x, y) care verifica relatia
d(M, C) = r.

(4.1)

Observatie Multimea punctelor din plan M (x, y) care apartin cercului de centru
C(x0 , y0 ) si raza r, r > 0, verifica relatia
(x x + 0)2 + (y y0 )2 = r2 .

(4.2)

care reprezinta ecuatia carteziana implicita a cercului de centru C(x0 , y0 ) si raza r,

r > 0.

Ecuatia
x2 + y 2 + 2ax + 2by + r = 0

(4.3)

a2 + b2 = c > 0,

(4.4)

unde
este ecuatia carteziana generala a cercului. Aceasta
cercului de centru
p 2 corespunde
2
C(x0 , y0 ), unde x0 = a, y0 = b si de raza r = (a + b c).

Pagina 34

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.2 Elipsa
Definitie Se numeste elipsa multimea punctelor din plan M (x, y) a caror suma a
distantelor la doua puncte fixe F1 si F2 este constanta.
Aceste puncte verifica relatia
d(M, F1 ) + d(M, F2 ) = 2a,

(4.5)

unde a > 0.

Daca alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ncat F1 (c, 0) si F2 (c, 0), atunci
punctele elipsei verifica ecuatia
p
p
(x + c)2 + y 2 + (x c)2 + y 2 = 2a,
(4.6)
sau echivalent ecuatia redusa a elipsei
x 2 b2
+
= 1,
a2 b 2

unde b = a2 c2 .
Pentru elipsa descrisa prin ecuatia redusa (4.7) identificam:
- Punctele F1 (c, 0) si F2 (c, 0) numite focarele elipsei;
- a si b se numesc semiaxele elipsei;
- Punctele A(a, 0), A0 (a, 0), B(0, b), B 0 (0, b) se numesc varfurile elipsei;
- Punctul O(0, 0) se numeste centrul (de simetrie al) elipsei;
- Numarul e = ac se numeste excentricitatea elipsei.
Pagina 35

(4.7)

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.3 Hiperbola
Definitie Se numeste hiperbola multimea punctelor din plan M (x, y) care au proprietatea ca modulul diferentei distantelor la doua puncte fixe F1 si F2 este constanta.
Aceste puncte verifica relatia
|d(M, F1 ) d(M, F2 )| = 2a,

(4.8)

unde a > 0.

Daca alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ncat F1 (c, 0) si F2 (c, 0), atunci
punctele elipsei verifica ecuatia
p
p
(4.9)
| (x + c)2 + y 2 (x c)2 + y 2 | = 2a,
sau echivalent ecuatia redusa a elipsei
x 2 b2

= 1,
a2 b 2

unde b = a2 c2 .
Pentru hiperbola descrisa prin ecuatia redusa (4.10) identificam:
- Punctele F1 (c, 0) si F2 (c, 0) numite focarele hiperbolei;
- a si b se numesc semiaxele hiperbolei;
- Punctele A(a, 0), A0 (a, 0) se numesc varfurile hiperbolei;
- Punctul O(0, 0) se numeste centrul (de simetrie al) hiperbolei;
- Numarul e = ac se numeste excentricitatea hiperbolei.
Pagina 36

(4.10)

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.4 Parabola

Definitie Se numeste parabola multimea punctelor din plan M (x, y) care au proprietatea ca distanta de la M la un punct fix F este egala cu distanta de la M la o
dreapta fixa .
Aceste puncte verifica relatia
d(M, F ) = d(M, ).

(4.11)

Daca alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ncat F ( p2 , 0) si : x = p2 , atunci

punctele elipsei verifica ecuatia
r

p 2
p 

2
x
+ y = x +  ,
(4.12)
2
2
sau echivalent ecuatia redusa a parabolei
y 2 = 2px.
Pentru parabola descrisa prin ecuatia redusa (4.13) identificam:
- Punctul F1 (p/2, 0) numite focarul parabobolei;
- Punctul O(0, 0) se numeste varful parabolei;
- Dreapta x = p/2 se numeste directoarea parabolei;

Pagina 37

(4.13)

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.5 Conice (ecuatii generale)

In coordinate carteziene, conicele reprezinta multimea punctelor care satisfac o
ecuatie de forma
Ax2 + Bxy + Cy 2 + Dx + Ey + F = 0
(4.14)
Daca = B 2 4AC < 0 atunci ecuatia corespunde unei elipse.
Daca = B 2 4AC > 0 atunci ecuatia corespunde unei hiperbole.
Daca = B 2 4AC = 0 atunci ecuatia corespunde unei parabole.

Schimband convenabil coordonatele se obtin ecuatiile clasice (curbele fiind simetrice

fata de una sau ambele axe). Adica
- Cerc x2 + y 2 = r2
x2 y 2
- Elipsa 2 + 2 = 1
a
b
x2 y 2
- Hiperbola 2 2 = 1
a
b
- Parabola y 2 = 2px

Aceste 
curbe pot fi descrise si parametric
x = r cos t
- Cerc
, t [0.2]
y
=
r
sin
t

x = a cos t
- Elipsa
, t [0.2]
y= b sin t
x = a cosh t
- Hiperbola
, t [0.2]
y
=
b
sinh
t

x = 2pt2
, t [0.2]
- Parabola
y = 2pt

Pagina 38

CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

Exercitii
Exercitiul 1. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,0) si este
tangent axei Oy.
Exercitiul 2. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(a,b) si este
tangent axei Oy si axei Ox.
Exercitiul 3. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,-2) si care
trece prin punctul O(0,0).
Exercitiul 4.
are R=1.

Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul O(0,0) si care

Exercitiul 5.
ecuatia:

Sa se determine pozitia punctului B(2,2) fata de cercul descris de

(x 3)2 + (y + 1)2 25 = 0

Exercitiul 6. S se gseasc ecuaia cercului determinat de punctele M(-1,1), N(2,-1) si

P(1,3).
Exercitiul 7. Sa se scrie ecuatia elipsei care are semiaxele 4 si 2.
Exercitiul 8.
egala cu a=8.

Sa se scrie ecuatia elipsei care contine punctul A(2,-1) si axa mare

Exercitiul 9. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axele 2a=10 si 2b=8.

Exercitiul 10. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axa mare 2a=18 si excentricitatea e=4/3.
Exercitiul 11. Sa se scrie ecuatia parabolei dispusa simetric fata de axa Oy, care
are varful in punctul O(0,0) si care trece prin punctul D(1,-2).
Exercitiul 11. Ce puncte de intersectie are dreapta y=mx si cercul care are ecuatia
(x 2)2 + (y 2)2 1 = 0. Reprezentati grafic.

Pagina 39

Partea II
Elemente de algebr
a

40

Capitolul 5
Numere complexe

41

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

5.1 Multimea numerelor complexe

Notand cu R multimea numerelor reale s-a ncercat extinderea acesteia n multimea
numerelor complexe notata C, astfel ca orice ecuatie de gradul al doilea sa aiba solutii
n noua multime. Ca multime, C nu difera de R2 , adica C este multimea perechilor
ordonate de numere reale
C = {(x, y)| x R, y R}

(5.1)

Pe multimea se C definesc doua operatii algebrice interne, adunarea si nmultirea,

astfel ca (C, +, ) sa fie corp, iar (R, +, ) sa poata fi asimilat cu un subcorp al lui C.
Avem, oricare ar fi numerele complexe z = (x, y) si z 0 = (x0 , y 0 ),
z + z 0 = (x + x0 , y + y 0 ),
z z 0 = (xx0 yy 0 , xy 0 + x0 y).

(5.2)

Elementele neutre al corpului C se noteaza

0 = (0, 0), 1 = (1, 0).

(5.3)

Numarul complex (0, 1) a fost notat de Euler prin i, numit unitatea complexa.
Avem
i2 = (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = 1.
Numarului complex z i se asociaza n planul xOy (multimea R2 ) punctul M de
coordonate carteziene (x, y) numit imaginea geometrica a lui z. Reciproc fiecarui punct
M (x, y) i se asociaza un numar complex z numit afixul lui M. Axa Ox se numeste axa
reala, axa Oy se mai numeste axa imaginara, iar planul xOy se mai numeste planul
complex sau planul lui Gauss al variabilei z.
Pentru orice z = (x, y) C avem z = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) (y, 0) de unde,
prin identificarea x (x, 0), se obtine scrierea uzuala a numerelor complexe z = x + iy.
Pentru orice z = x+iy C se defineste conjugatul z = xiy, partea reala Rsez = x
si partea imaginara Imz = y. Avem
z+z
zz
, Imz =
.
2
2i
p

Pentru orice z C se defineste modulul sau |z| = x2 + y 2 = z z .

Au loc urmatoarele proprietati:
Rez =

z = 0 daca si numai daca |z| = 0;

|z1 + z2 | |z1 | + |z2 | , z1 , z2 C (inegalitatea triunghiului);
|z1 z2 | = |z1 | |z2 | , z1 , z2 C;
|Rez| |z|, |Imz| |z|.
Pagina 42

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Pentru orice z C\ {0}, unicul numar real astfel ncat
cos =

y
x
si sin =
,
|z|
|z|

se numeste argumentul lui z (determinarea principala a argumentului) si se mai noteaza

arg z. Multimea solutiilor n R a sistemului de ecuatii de mai sus se numeste argumentul
numarului complex z si o notam cu Arg z. Argumentul numarului complex 0 = (0, 0)
nu este definit. Avem
Arg z = arg z + 2k, k Z.
Fie z C\ {0} arbitrar. Notand = |z| si folosind cu semnificatia de mai sus
rezulta
x = cos , y = sin .
Rezulta
z = x + iy = (cos + i sin )
numita forma trigonometrica a numarului complex z.
Doua numere complexe scrise sub forma trigonometrica
z1 = 1 (cos 1 + i sin 1 ) ,
z2 = 2 (cos 2 + i sin 2 ) ,
sunt egale daca si numai daca
1 = 2 , 1 = 2 + 2k, k Z.
Folosind celebra formula a lui Euler
ei = cos + i sin , R,
obtinem forma exponentiala a lui z
z = ei .
De exemplu se verifica imediat ca avem


 i/4
= 2e .
1 + i = 2 cos + i sin
4
4
Scrierea numerelor complexe n forma trigonometrica sau exponentiala are avanteje evidente n operatiile de nmultire, mpartire, ridicare la putere sau extragere de
radacina. Avem
z1 z2 = 1 2 (cos (1 + 2 ) + i sin (1 + 2 )) = 1 2 ei(1 +2 )
1
1
z1
=
(cos (1 2 ) + i sin (1 2 )) = ei(1 2 )
z2
2
2
Pagina 43

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

z n = n (cos n + i sin n) = n ein .
Daca n formula de mai sus luam = 1 se obtine formula lui Moivre
(cos + i sin )n = cos n + i sin n.
Avem de asemenea



+
2k

+
2k

+2k
n
z = n cos
+ i sin
= n ei n , k = 0, 1, 2, ..., (n 1).
n
n
De exemplu se verifica imediat ca ecuatia
z4 + 1 = 0
rescrisa astfel
z 4 = 1 = ei
are solutiile
zk = ei(+2k)/4 , k = 0, 1, 2, 3.
Inegalitatile ntre numere complexe nu au sens, corpul C nefiind total ordonat. Se
pot scrie inegalitati doar ntre numere reale asociate numerelor complexe.
Pe multimea C se poate defini o distanta prin
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | , z1 , z2 C
si se cunoaste ca (C, d) este un spatiu metric complet deci un spatiu Hilbert.
Fie z0 C si r > 0. In planul complex o vecinatate a punctului z0 este discul
deschis centrat n z0 de raza r
B(z0 , r) = {z C| |z z0 | < r}
Se stie ca multimile deschise dintr-un spatiu metric formeaza o topologie, deci orice
spatiu metric este n mod natural un spatiu topologic.
O multime D C este deschisa daca z D, r > 0 astfel ca B(z, r) D. Daca
C\A este deschisa se spune ca A este nchisa.
O multime D C este conexa daca orice doua puncte din D pot fi unite printrun contur poligonal continut n D. Multimile deschise si conexe se numesc domenii.
Multimea M C este marginita daca este continuta ntr-un disc. O multime K C
este compacta daca este nchisa si marginita. Un sir de puncte {zn }n0 din C este
convergent catre un punct z0 C daca d(zn , z0 ) = |zn z0 | tinde catre zero cand
n .
T
inand cont ca zn = (xn , yn ) R2 , n 0, rezulta ca sirul de numere complexe
{zn = xn + iyn }, n N , este convergent n C daca si numai daca sirurile de numere
reale {xn }nN , {yn }nN sunt convergente n R.
Pagina 44

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se spune ca sirul de numere complexe {zn }nN are limita infinita daca lim |zn | =
n

+ n R.
Aici R = R {, +} poarta numele de dreapta reala ncheiata sau compactificata.
Este util dupa modelul dreptei reale sa extindem modelul numerelor complexe prin
introducerea, de data aceasta, a unui singur punct la infinit, notat cu simbolul .
Pe multimea C = C{} numit planul complex compactificat s-au extins operatiile
de adunare si de nmultire cu anumite reguli de calcul n cazul cand unul din elemente
este . Avem prin definitie
a + = + a = , a C
a = a = , a C\ {0}
a
= , a C\ {0}
0
Prin definitie = iar operatiile + , si 0 nu se definesc.
Pe C se introduce o topologie n care multimile deschise sunt reuniuni oarecare de
discuri deschise.
Putem lua drept vecinatati ale lui complementarele unor multimi compacte din

C. In particular, exteriorul unui cerc cu centrul n origine este o vecinatate a punctului

de la .
Daca consideram sirurile cu limita infinita, deci sirurile {zn }nN C cu proprietatea
lim |zn | = + n R

vom observa ca numai un numar finit de termeni ai acestui sir se afla n interiorul unui
cerc cu centrul n origine. Pentru aceste siruri putem scrie lim zn = .
n
In figura 1.2 se observa cum punctele lui C pot fi reprezentate pe o sfera (sfera lui
Riemann) prin proiectie stereografica.
Punctului M 0 oarecare de pe sfera (distinct de N , opus lui O) i corespunde M
din C obtinut prin intersectia dreptei N M 0 cu planul. Daca punctului N i asociem
punctul de la infinit si reciproc, se realizeaza o bijectie ntre punctele de pe sfera lui
Riemann si planul lui Gauss.

Functii complexe de o variabil

a real
a
Daca se tine seama de bijectia ntre multimea numerelor complexe C si multimea
R

z C (Rez, Imz) R2
rezulta ca o functie complexa de o variabila reala este o functie vectoriala bidimensionala de o variabila reala
Pagina 45

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

(t [, ] R 7z(t) C) (t [, ] R 7 (x(t), y(t) R2 )

Functia z(t) poate fi privita ca un drum parametrizat n C daca este continua pe
[, ]. Deci reprezentarea parametrica a curbei

x = x(t)
y = y(t), t [, ]
poate fi scrisa n notatie complexa z = z(t), t [, ] unde z() = a si z() = b. In
aceasta reprezentare nu exista nici o indicatie asupra modului n care se obtine z(t)
pentru un t dat n [, ] ci numai ca z = z(t) , t [, ].
In electrotehnica, unde functiile complexe de o variabila reala se ntalnesc frecvent,
se folosesc asa numitele diagrame, adica curba reprezentata de ecuatia z = z(t)
nsotita de un procedeu grafic de corespondenta ntre valorile variabilei (parametrul t)
si punctele de pe curba.
Este utila de asemenea o reprezentare n complex a functiilor sinusoidale reale.
O functie y : R R, y(t) = A sin(t + ) cu A 0 si real se numeste functie
sinusoidala de pulsatie . A 0 se numeste amplitudinea functiei, iar este faza la
momentul initial. Fie S multimea functiilor sinusoidale de aceeasi pulsatie . Orice
. Functia x(t) =
functie y S este evident periodica de perioada principala T = 2

A cos(t + ) se mai numeste conjugata lui y. Daca notam z(t) = x(t) + iy(t), avem
z(t) = A [cos(t + ) + i sin(t + )] = Aei(t+) = Aei eit
Se observa ca odata fixata pulsatia , functia z(t) ( deci si y(t) ) este perfect
determinata de valorile A si , adica de cunoasterea numarului complex Aei .
Aplicatia F : S C, prin care lui y S , arbitrar i corespunde Aei = A
C, se numeste reprezentarea lui Fresnel a marimilor sinusoidale reale n complex sau
transformarea lui Fresnel
A = F(y)
se numeste imaginea n complex a functiei sinusoidale y.
Aplicatia F este evident o bijectie. Avem
y(t) = Im(A eit ) t R
si este echivalenta cu y = F 1 (A).
Importanta transformarii Fresnel consta n faptul ca reduce unele operatii cu functii
sinusoidale reale de o aceeasi pulsatie la operatii corespunzatoare efectuate numai cu
imaginile lor. Avem
a) Imaginea derivatei y 0 (t) a unei functii sinusoidale (care este tot sinusoidala de
aceeasi pulsatie ) se obtine din imaginea A a functiei y(t) prin nmultire cu i.

Pagina 46

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Demonstratie Din y(t) = A sin($t + ) avem prin derivare y 0 (t) = A cos(t + ) =
A cos(t + + 2 ). Rezulta ca imaginea derivatei va fi

A0 = Aei(+ 2 ) = ei 2 Aei = i A
In acelasi mod se demonstreaza:
b) Imaginea unicei primitive sinusoidale de aceeasi pulsatie cu a functiei date y(t)
se obtine prin mpartirea cu i imaginii lui y(t), adica
1
A
i
c) Imaginea sumei a doua functii sinusoidale de pulsatie (care este tot sinusoidala
de pulsatie ) este egala cu suma imaginilor celor doua functii.
d) Pentru orice constanta reala K, imaginea functiei Ky(t) este A1 = K A.
Aceste proprietati permit transformarea unor relatii ntre functii sinusoidale, derivatele
si primitivele lor, n relatii n care nu intervin decat operatii algebrice.
A1 =

Example 1 Sa se determine diferenta de potential la bornele unui circuit n serie

format dintr-un rezistor cu rezistenta R, o bobina cu inductanta L si un condensator
de capacitate C, prin care circula un curent alternativ de intensitate i(t) = I sin(t+).
Ecuatia circuitului se stie ca este de forma
Z
1
di
i(t)dt.
u(t) = R i(t) + L +
dt C
Imaginea Fresnel U a lui u(t) se obtine folosind proprietatile acesteia. Avem aplicand
transformarea Fresnel


1
1
0
U = R I + LI i +
I = R + (L
)i I = Z I
Ci
C
Numarul complex Z = R + (L
Avem

1
)i
C

se numeste impedanta complexa a circuitului.

U =Z I
relatie analoaga cu legea lui Ohm din cazul curentului continuu. Vom avea u = F 1 (U )
deci
u(t) = I |Z| sin($t + + ); unde = arg Z

5.2 Functii olomorfe. Conditiile Cauchy-Riemann

Prin definitie se numeste functie complexa de variabila complexa, aplicatia
f :DCC

Pagina 47

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Functia f poate fi privita fie ca functie de variabila z = x + iy D, fie ca functie
de variabilele independente x si y cu (x, y) D.
Se poate deci nota
f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y)
Se pun n evidenta aplicatiile
z
7 u(x, y) = Ref (z)
z 7 v(x, y) = Imf (z)
care sunt functii complexe particulare si anume sunt functii reale de o variabila complexa.
Se observa ca definitia lui f (z) este echivalenta cu definirea simultana a doua functii
reale u si v, de varibile reale x si y.
Topologia planului complex, fiind de fapt topologia spatiului E2 (unde am notat cu
E2 multimea R2 cu structura topologica de spatiu euclidian real de dimensiune doi)
notiunile de limita si continuitate se extind cu usurinta si n complex, considerand o
functie complexa de variabila complexa ca o functie vectoriala f : D R2 R2 .
Unde se va deosebi o functie complexa de o variabila complexa de o functie vectoriala
bidimensionala de doua variabile reale este n problema derivabilitatii.
Pe cand la acestea din urma se studiaza doar existenta si proprietatiile matricei
formate din derivatele partiale ale functiilor componente, la functii complexe de o variabila complexa se pune problema existentei unei derivate globale a functiei complexe
(nedesfacute n componente reale). Ajungem astfel la importanta notiune de olomorfie
a unei functii complexe de variabila complexa (olos = ntreg, morfos = forma).
Definitie Functia f : D C se numeste derivabila sau monogena (olomorfa) ntr-un
punct z0 D daca exista si este finita limita
lim

zz0
z6=z0

f (z) f (z0 )
z z0

Limita, daca exista, se noteaza f 0 (z0 ).

Functia f se numeste olomorfa pe D, daca este derivabila n fiecare punct al lui D.
Observand ca n ipoteza existentei derivatei, relatia de definitie a ei are aceiasi
structura formala ca n domeniul real, se deduc exact aceleasi reguli formale de derivare
si n C ca si n R.
Se va vedea ca functiile olomorfe au unele proprietati pe care functiile real derivabile
nu le au, deoarece n conceptul de olomorfie existenta limitei de definitie a derivatei

Pagina 48

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

implica independenta ei de directia de tindere a lui z catre z0 (ceea ce este mai restrictiv
decat trecerea la limita pe dreapta reala) prin care z tinde catre z0 (figura 1.5)
Daca f este olomorfa n z0 atunci conform definitiei
f (z0 + h) f (z0 )
f (z0 + ih) f (z0 )
= lim
h0
h0
h
ih
si tinand cont ca f = u(x, y) + iv(x, y), avem
f 0 (z0 ) = lim

v(x0 + h, y0 ) v(x0 , y0 )
u(x0 + h, y0 ) u(x0 , y0 )
+ ilim
=
h0
h0
h
h
u(x0 , y0 + h) u(x0 , y0 )
v(x0 , y0 + h) v(x0 , y0 )
= lim
+ ilim
h0
h0
ih
ih

f 0 (z0 ) = lim

Daca presupunem ca u si v admit derivate partiale n raport cu x si y n punctul

(x0 , y0 ) rezulta prin trecere la limita ca
f 0 (z0 ) =

u
v
1 u
v
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ) +
(x0 , y0 )
x
x
i y
y

de unde nlocuind punctul (x0 , y0 ) cu unul oarecare se deduc celebrele conditii CauchyRiemann
 u
v
= y
x
(C-R)
v
u
= x
y
Observatie Intr-un punct oarecare avem formulele de calcul
f 0 (z) =

u
v
v
u
+i
=
i
x
x
y
y

Cauchy a descoperit conditiile C-R efectuand cercetari privind integralele duble

reale (realizand ca ele contin esenta teoriei de trecere de la complex la real) n timp
ce Riemann a ajuns la aceleasi conditii efectuand cercetari n domeniul ecuatiilor cu
deerivate partiale.
Criteriu de olomorfie Fie D C o multime deschisa si f : D C, f = u + iv.
Daca u, v C 1 (D) si daca n orice punct z D au loc conditiile C-R atunci
functia f este olomorfa pe D.
Example 2 Fie functia f = u + iv de forma f = (x2 y 2 ) + i 2xy.
a) Sa se verifice ca f este olomorfa n tot planul
b) Sa se aduca f la forma w = f (z).

Pagina 49

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

a) Functiile polinomiale u = x2 + y 2 si v = 2xy sunt de clasa C 1 n tot planul, n
plus conditiile C-R se verifica n fiecare punct din C, deci f este olomorfa n C conform
criteriului de olomorfie.
b) Se stie ca functiile olomorfe w = u(x, y) + iv(x, y), pot fi puse sub forma w =
f (z) = u(z, 0) + iv(z, 0), adica n expresia lui w, nlocuim pe x cu z si pe y cu 0. Avem
w = f (z) = z 2 .
Example 3 Sa se verifice ca n coordonate polare conditiile C-R, sunt:
1 v v
1 u
u
=
si
=
r
r r
r
Pentru a arata egalitatiile de mai sus este suficient sa se exprime derivatele partiale
n functie de derivatele partiale u
, u
, v
, v
si tinand seama de
r

conditiile Cauchy-Riemann n coordonate carteziene rezulta conditiile Cauchy-Riemann

n coordonate polare.
v
v
u
, u
, x
, y
x
y

Una din contributiile matematicianului roman Dimitrie Pompeiu n analiza complexa a fost definirea derivatei areolare.
Se porneste de la faptul ca daca u si v au derivate partiale n raport cu x si y
rezulta ca si f are derivate partiale n raport cu x si y (ca suma de doua functii,
neavand importanta ca f are valori complexe). Avem:
f
u
v f
u
v
=
+i ,
=
+i
x
x
x y
y
y
Notam
1 f
f
f
1 f
f
f
= (
i )si
= (
+i )
z
2 x
y
z
2 x
y
Prin definitie numarul f
(z ) se numeste derivata areolara a lui f n punctul z0 D.
z 0
Importanta acestei notiuni este data de urmatoarea teorema.
Theorem 4 Fie D C este o multime deschisa si f : D C, f = u + iv. Daca
= 0 pe D, atunci functia f este olomorfa pe D.
u, v C 1 (D) si f
z
Example 5 Se da functia f : C C definita prin f (z, z) = z 5 + zz 2z + 4z. Sa se
determine punctele din plan n care f este derivabila.
Evident functiile u si v sunt de clasa C 1 n tot planul. Ramane sa verificam
conditiile C-R; vom utiliza derivata areolara. Avem

f
x = 4
= z + 4 = 0 x + iy + 4 = 0
y=0
z
Rezulta ca f este derivabila ntr-un singur punct, (-4,0).
Pagina 50

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se reaminteste n continuare ca o functie u : D R de clasa C 2 pe deschisul D se
2
2
numeste armonica daca avem u = xu2 + yu2 = 0, n fiecare punct al lui D.
Theorem 6 Fie D C o multime deschisa si f : D C, f = u+iv cu u, v C 2 (D).
Daca f este olomorfa pe D, atunci functiile u, v sunt functii armonice pe D.
Demonstratie In fiecare punct din D avem
u CR v

v
2v
2v
2u 2u
u
(
)
+
(
)
=
(
)
+
(
)
=

=0
+
=
x2 y 2
x x
y y
x y
y x
xy yx
conform criteriului lui Scwarz.
Deci u = 0 pe D. Asemanator se verifica v = 0.
Daca pentru f (z) = u(x, y) + iv(x, y) se da de exemplu u(x, y) de clasa C 2 (D),
atunci, putem determina pe v(x, y) astfel ca f sa fie olomorfa pe D.
Avem:
dv(x, y) =

v
u
u
v
dx +
dy = dx +
dy
x
y
x
y

si
(x,y)
Z

v(x, y) =

u
u
)dx +
dy + K (K R)
x
y

(x0 ,y0 )

integrala fiind independenta de drum, conditionata de armonicitatea lui u(x, y)

n D.
Analog putem proceda daca ni se da v(x, y).
Example 7 Sa se determine functia olomorfa, f = u + iv, stiind ca u(x, y) = x2 y 2
si f (0) = 0.
Verificam daca u = 0; Avem
u
u
= 2x;
= 2y;
x
y
2u 2u
+
= 2 + (2) = 0
x2 y 2
Ramane sa determinam functia v(x, y).
Metoda 1 Folosim expresia diferentialei lui v
dv(x, y) =

v
v CR u
u
dx +
dy = dx +
dy = 2ydx + 2xdy
x
y
y
x
Pagina 51

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Expresia 2ydx + 2xdy este o diferentiala totala, deoarece am verificat ca functia
u este armonica; integrand, obtinem:
Zy

Zx
2 0 dt +

v(x, y) =
0

2xdt + K = 2xy + K
0

Rezulta:
f = u + iv = (x2 y 2 ) + i(2xy + K)|x=z,y=0 = z 2 + iK
Dar f (0) = 0 K = 0, deci f (z) = z 2
Metoda 2 Folosim expresia derivatei lui f obtinuta n decursul demonstratiei conditiilor
C-R. Avem
f0 =

v
u
u
u
+i
=
i
= 2x + i 2y|x=z,y=0 = 2z
x
x
x
y

Deoarece si functia f 0 este olomorfa, asa cum se va vedea ea admite o primitiva

pe C. Integrand avem f (z) = z 2 + K. Deoarece f (0) = 0 rezulta K = 0, deci
f (z) = z 2 .
Metoda 3 Deoarece conform conditiilor C-R:

 u
v
= y
x
u
v
= x
y

v
x
v
y

= 2y
= 2x

Integram n raport cu x prima ecuatie si folosind drept constanta de integrare

g(y) pentru a obtine pe v drept functie de doua variabile, avem
v(x, y) = 2xy + g(y)
Functia v astfel obtinuta trebuie sa verifice ecuatia a doua.
2x + g 0 (y) = 2x g 0 (y) = 0 g(y) = K
Deci v(x, y) = 2xy + K. In continuare procedam ca la metoda 1.
Prin definitie un punct a D, este pentru f : D C, punct ordinar, daca exista o
vecinatate a lui a n care f este olomorfa. Cazuri particulare de puncte ordinare sunt
zerourile lui f .
Definitie Daca f (z) se poate prezenta sub forma f (z) = (z a)p g(z) unde p N;
g(a) 6= 0 si g(z) olomorfa n vecinatatea lui a, atunci punctul a este zero de
ordinul p al lui f .
Pagina 52

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se numesc puncte singulare ale lui f toate punctele planului C care nu sunt puncte
ordinare.
Ele pot fi puncte singulare izolate si respectiv neizolate. In primul caz exista o
vecinatate a lui a, n care nu exista alte puncte singulare ale lui f diferite de a. In al
doilea caz punctul singular a, apare ca punct de acumulare a multimii singularitatilor
lui f .
Definitie Punctul singular a se numeste pol pentru f (si anume de ordinul p N),
1
.
daca este un zero (respectiv de ordin p) pentru f (z)
Deci din definitia polului a de ordin p, rezulta ca el este un punct ordinar ce nu
g(z)
este zero pentru g(z) = f (z)(z a)psi ca putem scrie: f (z) = (za)
p.
Definitie Orice punct singular al lui f care nu este pol se numeste punct singular
esential. El poate fi izolat sau nu.
Definitie Se numeste punct singular aparent (sau singularitate nlaturabila) un punct
a D pentru care f nu este definita, nsa exista limita finita: lim f (z).
za

Pentru a determina natura punctului C, pentru o functie f , se considera

h(z) = f ( z1 ) si se studiaza natura punctului 0 fata de h.
Example 8 Sa se studieze singularitatile functilor
f1 (z) =

z2 4
z2 + z 2

1
(z i)3
1
f3 (z) =
sin z1

f2 (z) =

4
Scriind functia f1 (z) = z2z+z2
= (z2)(z+2)
, se observa ca z = 2 este un zero de
(z1)(z+2)
ordinul ntai, z = 2 este singularitate nlaturabila iar z = 1 este un pol de ordinul
ntai.
Functia f2 (z) are pe z = i drept pol de ordin 3.
1
Cercetam polii functiei f3 (z). Avem sin z1 = 0 deci ak = k
(k Z) sunt poli
simplii.
Se observa ca numarul 0 apare ca punct de acumulare a multimii polilor deci este
un punct singular esential neizolat. Punctul z = este un pol simplu.

Functii elementare
Acestea sunt extensiile la multimea C ale functiilor elementare definite pe R.
Pagina 53

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

a) Functia f : C C, f (z) = z n , este olomorfa pe C.
Intr-adevar, z0 C, avem:
z n z0n
= nz0n1
zz0 z z0
lim

deci f 0 (z) = nz n1 , z C. Rezulta ca functiile polinomiale sunt olomorfe pe C (ca

sume de functii olomorfe). Functia polinomiala este evident o functie ntreaga avand
(conform teoriei fundamentale a algebrei) atatea zerouri (distincte sau nu) cat este
gradul sau n, iar punctul i este pol de ordinul n.
De asemenea functiile rationale sunt olomorfe pe domeniul lor de definitie; ntrP
, cu P, Q polinoame, atunci f este olomorfa pe deschisul C \ {z C| Q(z) = 0}.
adevar, daca f = Q
Zerourile lui f coincid cu ale lui P iar singularitatile lui f sunt poli ce coincid cu zerourile lui Q, cu ordinele de multiplicitate corespunzatoare. Rezulta ca f , functie
rationala este o functie meromorfa n tot planul.
b) Functia exponentiala complexa: f : C C, f (z) = ez este functia f (z) = ei ,
unde = |f (z)| = ex si = arg f (z) = y. Intr-adevar, putem scrie ez = ex+iy =
ex eiy = ei ; z C.
Functia exponentiala a fost definita astfel ncat sa se mentina si n C, relatia
functionala caracteristica exponentialei reale:
f (z1 + z2 ) = f (z1 ) f (z2 ); z1 , z2 C
Se verifica usor ca ez este o functie ntreaga si are punctul ca punct singular
esential:
Daca R are loc celebra formula:
ei = cos + i sin (formula lui Euler); R
Rezulta ca functia exponentiala este periodica de perioada 2i.
Functiile circulare si cele hiperbolice se definesc prin functia exponentiala n modul
urmator:
1
1
cos z = (eiz + eiz ); sin z = (eiz eiz )
2
2i
sin z
1
tg z =
; ctg z =
cos z
tg z
si respectiv:
1
1
ch z = (ez + ez ); sh z = (ei ez )
2
2i
sh z
1
th z =
; cth z =
ch z
th z
Pagina 54

CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

c) Functia logaritm natural: w = f (z) = Ln z
Aceasta functie se defineste ca o functie inversa a exponentialei. Fie deci ecuatia
ew = z, z C \ 0
Ecuatia aceasta admite o infinitate de solutii.
Intr-adevar, notand w = u + iv, fie z = ei . Avem
eu+iv = ei
eu (cos v + i sin v) = (cos + i sin )
Din egalitatea modulelor rezulta
eu = , deci u = ln = ln |z| = ln

p
x2 + y 2

Pentru argumente avem

v = + 2k = arg z + 2k, k = 0, 1, 2, ...
Rezulta
Ln z = ln

p
y
x2 + y 2 + i(arctg + 2k), (x, y) R2 {(0, 0)} , k Z
x

deci
p
y
x2 + y 2 ; Im(Ln z) = arctg + 2k, (x, y) R2 {(0, 0)} , k Z
x
Se observa ca pentru un numar complex z = x + iy dat, z 6= 0, partea imaginara
a numarului Ln z nu este unic determinata (fiind dependenta de parametrul k Z, ea
poate lua o infinitate de valori). In fapt, functia logaritmica complexa asociata fiecarui
numar z C, z 6= 0, nu o singura imagine (ca n cazul functiei logaritmice reale), ci o
infinitate de imagini (corespunzatoare valorilor k Z).
O astfel de functie se numeste multiforma. Functia multiforma Ln z are o infinitate
de determinari sau ramuri distincte
Re(Ln z) = ln

Ln0 z = ln |z| + i arg z; k = 0

Ln1 z = ln |z| + i(arg z + 2); k = 1
Ln1 z = ln |z| + i(arg z 2); k = 1
..
.
Se poate fixa o determinare principala a lui Ln z, daca practicam de exemplu o
taietura pe axa reala pozitiva. Consideram argumentul lui z ca fiind cuprins ntre
0 si 2. Pentru z situat pe taietura (figura 1.6) pe partea y pozitiv, luam = 0.
Daca descriem un contur nchis n jurul punctului z = 0, ajungem pe partea taieturii
situata nspre y-cii negativi, avem = 2. Daca nu traversam niciodata taietura
T = {z C| Imz = 0, Rez 0} functia Ln z este bine determinata convenind sa luam
k = 0. Se spune ca ea este uniforma pe C \ T .
Pagina 55

Capitolul 6
Matrice

56

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 57

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 58

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 59

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 60

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 61

CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 62

Capitolul 7
Determinanti

63

CAPITOLUL 7. DETERMINANT
I

Pagina 64

CAPITOLUL 7. DETERMINANT
I

Pagina 65

CAPITOLUL 7. DETERMINANT
I

Pagina 66

Capitolul 8
Sisteme liniare

67

CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 68

CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 69

CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 70

CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Exercitii




x 1
2 1 1
9
3
1. Fie matricile A =
, B = y u si C =
. Aflati
3 0 1
10 3
1 v
x, y, u, v numere reale daca AB = C.


3 2
2. Rezolvati ecuatia matriciala XA = B, unde A =
si
4 3


1 1
B=
.
1 1

0 1 2
3. Aflati rangul matricii 1 2 4 .
1
3 6

1 3 x
4. Aflati x R daca matricea 0 1 4 este singulara (adica are determi1 2 1
nantul nul).

x + y + 2z = 1
2x y + 2z = 4
5. Rezolvati sistemul algebric

4x

 + y + 4z = 2

1 0
2 3
6. Se dau matricile A =
si B =
. Aflati matricea AB BA.
1
2
1
4

3
1 0
2 3 3
7. Se dau matricile A = 1 4 2 si B = 0 1 1 .
0 2 1
1 2
4
Aflati det(AB).

3 1 1
x
4
1 2 y = 2 .
8. Aflati matricea coloana din ecuatia 1
1 1
1
z
2

1 0 1 0

1 1 0 0 sa aiba rangul 2.
9. Aflati numarul real x astfel ncat matricea
0 1 x 0


2 3
10. Fie matricea A =
. Formati matricea A I2 , unde I2 este
2 3
matricea unitate de ordin 2, iar R. Aflat
i toate valorile
lui
det(AI2 ) = 0.

 daca 
1 2
2 4
11. Aflati numerele reale x si y daca x
+y
= O2 , unde O2
1 2
1 2
este matricea nula de ordin 2.






1 2
0 1
2 6
12. Fie matricile A =
, B =
si C =
. Exista
2 0
1 0
2 0
x, y, z R nu toate nule astfel ncat xA + yB
 + zC = O2 ?
x 2y + z = 0
13. Aflati multimea solutiilor sistemului
x + 3y 2z = 0


Pagina 71

CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

x + y + 2z = 1
2x + 2y + z = 1 este compatibil simplu nedetermi14. Aratati ca sistemul

x + y z = 2
nat si aflati multimea solutiilor.
x+y+z+t = 1
x+y+zt = 0
15. Rezolvati sistemul algebric

x+yz+t = 2

4x + y 2z = 0
x 2y + z = 0 admite si alte solutii decat cea
16. Aratati ca sistemul

11x 4y z = 0
nula.

x 2y + z + t = 6
2x + y 5z t = 14 este compatibil dublu nede17. Aratati ca sistemul

4x 3y 3z + t = 2
terminat si aflati multimea solutiilor.

x ay + z = 0
ax + y 2z = 0 ad18. Aflati valorile parametrului a pentru care sistemul

3x + y + 3z = 0
mite si solutii diferite de cea nula.

Pagina 72

Partea III
Elemente de analiz
a matematic
a

73

Capitolul 9
S
iruri si functii

74

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 75

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 76

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 77

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 78

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 79

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 80

CAPITOLUL 9. SIRURI SI FUNCT

II

Pagina 81

Capitolul 10
Functii elementare. Functii
continue. Functii derivabile

82

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia putere
f : R R, f (x) = x2n , n N?

Figura 10.1: Functia putere f (x) = x2n , n N?

Pagina 83

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia putere
f : R R, f (x) = x2n+1 , n N?

Figura 10.2: Functia putere f (x) = x2n+1 , n N?

Pagina 84

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia radical de indice par

f : (0, ) (0, ), f (x) =

2n

Figura 10.3: Functia radical f (x) =

Pagina 85

x, n N?

x, n N?

2n

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia radical de indice impar

f : R R, f (x) =

2n+1

x, n N?

Figura 10.4: Functia radical f (x) =

Pagina 86

2n+1

x, n N?

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia putere
f : R R, f (x) =

1
x2n+1

,n N

Figura 10.5: Functia putere f (x) =

Pagina 87

1
x2n+1

,n N

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia putere
f (x) =

1
, n N?
x2n

Figura 10.6: Functia putere f (x) =

Pagina 88

1
, n N?
x2n

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia exponential
a
f : R (0, ), f (x) = ax , a (1, )

Figura 10.7: Functia exponentiala f (x) = ax , a (1, )

Pagina 89

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia exponential
a
f : R (0, , f (x) = ax , a (0, 1)

Figura 10.8: Functia exponentiala f (x) = ax , a (0, 1)

Pagina 90

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia logaritmic
a
f : (0, ) R, f (x) = loga x, a (1, )

Figura 10.9: Functia logaritmica f (x) = loga x, a (1, )

Pagina 91

CAPITOLUL 10. FUNCT

II

Functia logaritmic
a
f : (0, ) R, f (x) = loga x, a (0, 1)

Figura 10.10: Functia logaritmica f (x) = loga x, a (0, 1)

Pagina 92

Capitolul 11
Integrale

93

CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Primitive. Integrale nedefinite

Lista integralelor nedefinite uzuale
Z
xn+1
n
+ C,
n Z\{1}
x dx =
n+1
Z
Z
1
dx = x1 dx = ln |x| + C
x
Z
Z
1
1
2
+ C,
a 6= 0
dx
=
x
dx
=

x2
x
Z
x+1
+ C,
R\{1}
x dx =
+1
Z

1
dx = 2 x + C,
R\{1}
x
Z
1
dx = ln |x + a| + C
x+a
Z
x
1
1
dx
=
arctg
+ C,
a 6= 0
x 2 + a2
a
a


Z
x a
1
1

 + C,
dx =
ln
a 6= 0
x 2 a2
2a  x + a 
Z



dx = ln x + x2 + a2 + C,
a 6= 0
x 2 + a2
Z



dx = ln x + x2 a2  + C,
a 6= 0
2
2
x a
Z
x
1

dx = arcsin
+ C,
a 6= 0
a
a2 x 2
Z
ax
ax dx =
+ C,
a>0
ln (a)
Z
ex dx = ex + C
Z
sin (x) dx = cos (x) + C
Z
cos (x) dx = sin (x) + C
Z
tg (x) dx = ln |cos (x)| + C
Z
ctg (x) dx = ln |sin (x)| + C
Pagina 94

(11.1)
(11.2)
(11.3)
(11.4)
(11.5)
(11.6)
(11.7)
(11.8)
(11.9)
(11.10)
(11.11)
(11.12)
(11.13)
(11.14)
(11.15)
(11.16)
(11.17)

CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Z

1
dx = tg(x) + C
(11.18)
cos2 x
Z
1
dx = ctg(x) + C
(11.19)
sin2 x
Metode de calcul pentru integrale nedefinite
1) Metoda directa (conform definitiei)
Daca f : I R este continua pe I R, I interval, si F : I R este o primitiva a lui
f , atunci
Z
f (x)dx = F (x) + C
(11.20)
Altfel scris, daca F : I R este o functie derivabila pe intervalul I R, atunci
Z
F 0 (x)dx = F (x) + C
(11.21)
2) Metoda integrarii prin parti
Daca f : I R si g : I R sunt functii derivabile pe I R, I interval, atunci
Z
Z
0
f (x)g(x)dx = f (x)g(x) f (x)g 0 (x)dx
(11.22)
3) Metoda schimbarii de variabila
Daca f : J R este continua pe intervalul J R, F : J R este o primitiva a lui f
si u : I J este functie derivabila pe intervalul I R, atunci
Z
Z
0
f (u(x))u (x)dx = f (t)dt = F (t) + C = F (u(x)) + C
(11.23)
Practic notam t = u(x), apoi dt = u0 (x)dx, inlocuim in integrala nedefinita, continuam
calculele si n final revenim la variabila x.
(11.24)
(11.25)
(11.26)
(11.27)
(11.28)

Pagina 95

CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Integrale definite

Metode de calcul pentru integrale definite

1) Metoda directa (Formula Leibniz-Newton)
Daca f : [a, b] R este continua pe [a, b] si F : [a, b] R este o primitiva a lui f ,
atunci
Z b
f (x)dx = F (x)|ba = F (b) F (a)
(11.29)
a

2) Metoda integrarii prin parti

Daca f : [a, b] R si g : [a, b] R sunt functii derivabile pe [a, b], atunci
Z b
Z b
b
0
f (x)g(x)dx = f (x)g(x)|a
f (x)g 0 (x)dx
a

Pagina 96

(11.30)

CAPITOLUL 11. INTEGRALE

3) Metoda schimbarii de variabila
Daca f : [, ] R este continua pe intervalul [, ], F : [, ] R este o primitiva
a lui f si u : [a, b] [, ] este functie derivabila pe intervalul [a, b], atunci
Z

b
0

f (u(x))u (x)dx =

f (t)dt = F (t)| = F () F ()

(11.31)

Practic notam t = u(x), apoi dt = u0 (x)dx, calculam = u(a) si = u(b), inlocuim in

integrala definita si continuam calculele.

Aplicatii
1. Sa se studieze derivabilitatea functiei f : R R, f (x) = |2x 3|.
2. Calculati derivata functiei f (x) = (x2 + 1) x + 1 si specificati domeniul maxim
de definitie al lui f si f 0 .
3. Rezolvati ecuatia f 0 (x) = 0 pentru functia f (x) = ex sin x definita pe R.
1
. Generalizati
4. Calculati derivata de ordin 3 a functiei f : R\{2} R, f (x) = x2
pentru derivata de ordin n.
5. Aflati punctele de extrem local ale functiei f (x) = x2 8 ln x definita pe domeniul
maxim de definitie. Sunt acestea si puncte de extrem absolut?

6. Aflati punctele critice ale functiei f (x) = (x2 3) x definita pe intervalul [0, ).
7. Fie a un numar strict pozitiv. Definim f : R R, f (x) = x2x+a . Studiati
monotonia functiei.
8. Fie f : (1, 1) R, f (x) = ln 1x
. Aflati punctele de inflexiune ale lui f .
1+x
9. Care sunt intervalele de convexitate si de concavitate pentru functia f : [0, 2]
R, f (x) = x + 2 cos x ?
10. Aflati asimptotele la graficul functiei f (x) = 4x+1
.
3x2
2xsin(2x)
.
11. Aflati limita lim
x3
x0

12. Sa se arate ca f (x) = x + 2arctg(x) este strict crescatoare pe R.

13. Pe ce intervale functia f : R R, f (x) = x4 9x2 este descrescatoare?
strict crescatoare pe domeniul maxim de definitie? Specificati
14. Este f (x) = x+1
x+2
un interval maxim pe care este crescatoare.
15. Sa se determine cea mai mare si cea mai mica valoare a functiei
2
+ x+1
.
f : [0, 7] R, f (x) = x+1
8
16. Aflati punctele de minim si maxim local ale functiei
f (x) = (x2 2x)ex definita pe R.
p
17. Aflati maximul functiei f : [0, 2] R, f (x) = x(2 x).
18. Determinati multimea valorilor lui f (x) = x23x+9 definita pe R.
x
19. Aflati valorile functiei f : (1, ) R, f (x) = ln(x + 1) x+1
. Deduceti ca
x
ln(1 + x), x > 1.
x+1
20. Folosind regula lui lHospital, calculati limita la dreapta n 0 a lui f (x) = x2 ln x.
Z
21. Calculati x cos xdx.
0

Pagina 97

CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Z4
22. Aratati ca

1
dx = 2.
x

Z
23. Calculati

(e3x + cos(2x))dx.

Z2
24. Calculati

( x+2

2
)dx.
+4

x2

Z1
25. Aflati integralele definite

1
dx si
2
x 4

Z1
x2

1
dx, folosind eventual
+ 4x + 3

aceeasi metoda.
Z2
26. Aflati integralele definite

x
dx si
2
x +2

metoda.

Z2

cos2 x sin xdx si

1
Z2

29. Calculati

x+1
dx, folosind aceeasi
+ 2x + 4

28. Calculati

x2

Z2
27. Aflati integralele definite
Z1

Z2

cos3 xdx, folosind aceeasi metoda.

x2 1 + x3 dx.

(x2 + 5) ln xdx.

30. Fie f (x) =

f (x) =

a
x

b
x2

x2 +1
.
x2 (x1)

Aflati constantele a, b, c astfel nct

Z4
c
+ x1 . Calculati f (x)dx.
2

Pagina 98