MANAGEMENTUL TIMPULUI.

STRATEGII DE
OPTIMIZARE
A TIMPULUI ACORDAT OREI DE CURS
"Setul de activitati prin intermediul carora profesorul
promoveaza comportamentul adecvat al elevului si
elimina comportamentul inadecvat, dezvolta relatii
interpersonale bune si un climat socio-emotional pozitiv n
clasa, stabileste si mentine o organizare eficienta si
productiva a clasei".
(
W.
Management" )

Weber: "Classroom

TIMPUL CA RESURS A EDUCAIEI

Managementul clasei poate fi nteles ca un ansamblu de
strategii si tehnici de gestionare a relatiei profesor-elev n conditii
date. De asemenea, ar trebui amintit ca aceasta gestionare
trebuie sa posede ntotdeauna valente educative si ca tot ceea ce
se ntmpla n aceast zona trebuie subordonat educativului.

" Managementul timpului- un pas important pe

calea catre succes"
Managementul timpului este descris ca o actiune de a
controla evenimentele. De aceea, pentru a asigura un bun control
asupra timpului de care dispunem n fiecare ora de curs, trebuie
sa aplicam si sa respectam o serie de reguli:
. timpul este o resursa limitata;
. timpul nu se poate economisi.... se poate doar consuma...
ntr-un mod EFICIENT;
Nu este usor sa mentinem un bun control asupra timpului
nsa pentru a reusi sa-l

dozam n mod corespunzator unei ore de curs, putem

constientiza ca avem anumite probleme n optimizarea timpului.
n special am subliniat caracterul limitat al timpului constrngerea cea mai severa care obliga profesorul sa opereze
cu prioritate si sa se ncadreze n limitele date ale timpului de
care elevii si profesorii dispun.
Calitatea analizei si administrarii resurselor de timp se afla
cu certitudine la originea celor mai multe dintre fenomenele de
succes/insucces scolar, de eficienta/ineficienta a procesului de
nvatamnt.
Caracteristicile resurselor temporale:
1. timpul este prin excelenta o resursa limitata. Orice activitate
este consumatoare de timp, limitele timpului,sunt absolute si
inextensibile.
2. timpul este o resursa cu o dinamica unidirectionala, el se
consuma ireversibil si ntr-un singur sens. Expresia ,,a recupera
timpul pierdut" este desigur o metafora care se refera la ,,timpul
care a mai ramas" din cel pe care 1-am pierdut.
3. timpul este o resursa cu polivalenta maxima. n raport cu
nevoia de timp toate activitatile sunt concurente, asa nct
folosirea timpului pentnu o activitate nseamna lipsirea de resurse
temporale a tuturor celorlalte activitati.
4.timpul este o resursa care se autoconsuma; este folosit rational
si eficient, ori este irosit definitiv.
5. timpul este o resursa cu potential variabil: cosmic, biologic,
social.
. timpul costa pentru ca este o resursa cu limitare absoluta;
. timpul costa pentru ca se consuma continuu;,
. timpul costa pentru ca cererea de timp este, n conditii
normale, mull mai mare dect ,,oferta de timp";

. timpul costa pentru ca ,,pretul" lui se formeaza n conditii

de ,,monopol", neexistnd nici o oferta alternativa - nevoia de
timp este ireductibila si nelimitata.
Unitatile de timp sunt larg utilizate si n pedagogie si
psihologie, pentru masurarea sau evaluarea fenomenelor
pedagogice si psihologice, n planificarea si organizarea
procesului de nvatamnt. Testele de inteligenta, probele de
cunostinte, examenele si concursurile sunt nu numai probe de
performanta, dar si probe ,,contracronometru".
De asemenea, planurile de nvatamnt, norma didactica a
profesorilor, programul scolar, structura etapelor de predare,
nvatare, evaluare etc. sunt toate raportate la unitati de timp (ore,
saptamni, semestre, ani scolari s.a.m.d.).
MANAGEMENTUL CLASEI

O clasa de elevi se individualizeaza prin maniera n care

participa la activitatile pe
care le desfasoara. Aceste activitati fac parte din ceea ce se
numeste viata scolii. Conform
lui Ole B. Larsen ,,este un labirint care cuprinde: munca, succese
si esecuri, tovarasie sau
izolare, o realitate prin intermediul
experimenteaza << realitatea lor

careia

participantii

sociala >> si care le ofera cadrul pentru realizarea aspiratiilor,

sperantelor si temerilor lor"
n acest cadru se insereaza si cultura clasei n care sunt
incluse: ,,proceduri de
rutina, obiceiuri, norme, valori importante, ritualuri, mituri,
modalitati colective distincte

prin intermediul carora fiecare organizatie sociala dobndeste si

mentine o stabilitate
relativa".
Prelund ideile, vom defini cultura clasei ca fiind modul
specific de viata al unui
grup de elevi. Fiecare clasa are o cultura proprie, deci anumite
constante a carei interactiune o individualizeaza. Anita Woolfolk si
Charles Galloway au identificat sase asemenea constante:
. modalitatea n care se desfasoara procesul de nvatare;
. continutul academic care face obiectul procesului de
nvatare;
. elementele spatio-temporale ale mediului n care se
desfasoara procesul de nvatare;
. maniera n care profesorul evalueaza activitatea elevilor;
. ,,actorii" angajati n procesul de nvatare;
. interactiunea concreta, dinamica dintre ,,actorii" respectivi.
Aceste
sase
componente
ale
culturii
unei
clase
interactioneaza reciproc, astfel ntr-o modificare a parametrilor
uneia dintre ele afecteaza configuratia tuturor celorlalte, dar si a
ntregului:
- prima componenta vizeaza strategia de predare utilizata de
catre profesor
(expunere, ntrebari si raspunsuri, dezbatere, problematizare
etc.). Tipul de strategie va impune un anume ambient, un anume
tip de evaluare, un anume tip de reactii din partea elevilor etc.
- a doua componenta se refera la continutul propriu-zis al
lectiei care trebuie predata.

Este evident ca vom avea continuturi diferite de la un obiect de

studiu la altul dar si n cadrul aceluiasi obiect de studiu, de la o
lectie la alta. n functie de continut, profesorul va individualiza un
anume tip de strategie, un anumit ambient, un anume tip de
evaluare etc.
- a treia componenta vizeaza acele elemente spatiotemporale care contureaza orele de clasa, ntr-o sala aranjata
anume. n ceea ce priveste timpul, n general nvatamntul
romnesc utilizeaza orele de clasa de 50 de minute, cu pauze de
10 minute ntre ele. Elementele speciale includ configuratia
clasei; salile de clasa din scolile romnesti standard: foarte nalte,
cu trei (mai rar patru) ferestre, cu trei rnduri (mai rar doua sau
patru) de banci fixate n podea.
a
patra
componenta
se
refera
la tipul
de
evaluare adecvat (teste, lucrari de control, elaborare de proiecte
individuale )
- a cincea componenta se refera la elevi, profesor si
relatiile care se stabilesc ntre ei;
- a sasea componenta vizeaza articularea concreta
a tuturor factorilor amintiti anterior n cadrul unei ore de
clasa.
n aceste conditii, criza de timp este si va fi tot mai
mult factorul principal care va impune regndirea
conceptiei privind proiectarea si evaluarea programelor de
studii.
1. Excesul cantitativ si accentul pe ocuparea a cat mai mult
timp sunt nca reperele care ghideaza, direct sau indirect,
ntocmirea planurilor de nvatamnt si a programelor scolare.
Chiar si noul curriculum national reflecta nca aceasta viziune. De
pilda, pentru nvatamntul ginmazial sunt prevazute 25-28 de ore/
saptamna la clasa a VII-a si 26-29 de ore la clasa a VIII-a, adica
o medic de5-6 ore pe zi. Daca pe langa cele 5 -6 ore de activitati
desfasurate n scoala, luam n considerare ansamblul activitatilor
de nvatare ale elevilor, se ajunge la un program zilnic de munca

de cel putin 8 ore, dar care poate depasi 10 ore, n anumite

perioade (de exemplu n perioada evaluarilor finale ).
2.Distribuirea cantitatii de timp pentru nvatare (a
numarului de ore) pe discipline, pe arii curriculare si pe ansamblul
curriculum-ului nu se are n vedere n mod explicit,
ansamblul activitatilor de nvatare desfasurate de elevi, ci numai
activitatile de predare/nvatare desfasurate n scoala.
3. Evaluarea elevilor pierde legatura cu evaluarea procesului
de nvatamnt, ea nu mai este un indicator al eficientei acestui
proces, ci doar un indicator care poate reflecta cel mult
capacitatea profesorului de a acapara ct mai mult din timpul
de studiu individual al elevilor. Cauza acestor fenomene nu
trebuie plasata n mod pe seama profesorilor, desi n mod evident
ei au raspunderi mari n acest sens. n fapt, profesorii sunt, de
cele mai multe ori, ob1igati sa procedeze n acest fel,
att datorita programelor suprancarcate (care nu pot fi
,,parcurse" n limitele numarului de ore alocat disciplinei), ct si
datonta lipsei unei proiectii unitare si coerente a resurselor de
timp pe ansamblul planului de nvatamnt si pe ansamblul
activitatilor (colecti si individuale) de nvatare desfaurate de elevi.
4. n distribuirea numarului de ore pe discipline de
nvatamnt se porneste de la premiza-potrivit careia importanta
unei discipline este data de numarul de ore pe care l ocupa n
planul de nvatamnt ceea ce este fals din punct de vedere
pedagogic.
Aceasta mentalitate se transfera si n structurile de
coordonare, la nivel de sistem, asa nct lupta pentru ore a fost
si este nca unul din factorii explicativi pentru structura planurilor
de nvatamnt.
5. Consumul de timp pentru predare si nvatare nu este nca
luat n considerare ca un criteriu de evaluare a eficientei
procesului de nvatmnt si a rezultatelor scolare ale elevilor.

Din aceasta perspectiva,

reformulat astfel:

criteriul

eficientei

poate

fi

" O activitate este cu att mai eficienta cu ct produce

rezultate cantitative si calitative sporite cu un consum de
timp ct mai redus"

Munca si invatatura sunt activitati deosebite sub aspectul

scopurilor motivatiilor care ghideaza si le sustin, al formelor de
organizare, metodelor, mijloacelor prin care se realizeaza si al
statutului social al celor care desfasoara o activitate sau alta.
Este important sa nu confundam munca cu nvatarea
datorita faptului ca n existential, cele doua activitati coexista,
att n cazul elevilor sau studentilor, ct si n cazul adultilor
(al oamenilor calificati). Exista elevi sau studenti care, n paralel
cu programul scolar desfasoara alte activitati de munca.
Timpul institutionalizat de nvtare
nvatarea se realizeaza nsa prin variate modalitati participnd la
lectii sau cursuri, nvatarea n atelierul scolar sau n
laboratorul de informatica sau pe terenul de sport, Invata prin
studiu individual acasa sau la biblioteca, nvata "jucndu-se" cu
calculatorul etc.
Pe langa activitatile explicite de invatare, elevul invata si
prin alte activitati, care nu urmresc scopuri explicite de invatare:
prin munca, prin joc,.prin divertisment. Sub un alt aspect, unele
activitati de invatare sunt obligatorii, impuse si programate, in
timp ce altele sunt optionale sau ocazionale.
n aceste conditii, pentru a fi utila n distribuirea rationala a
resurselor temporale, analiza timpului de nvatare trebuie sa
permita delimitarea mai precisa a diferitelor modalitati ale
nvatarii, a timpului alocat sau alocabil fiecareia, si a pozitiei pe

care fiecare o ocupa n cronologia

trimestriale s.a.m.d. desfasurate de elev.

activitatilor

cotidiene,

Pentru nceput, timpul global de nvatare poate fi delimitat n

doua categorii principale: timpul institutionalizat si timpul
optional sau facultativ. Pentru necesitatile analizei, aceste doua
categorii vor fi considerate drept reciproc exclusive: o activitate
de nvatare poate fi plasata ori n prima, ori n a doua categorie,
dar nu simultan n ambele.
Timpul institutionalizat de nvatare este acea parte a
timpului total disponibil al elevului care este alocata nvatarii
scolare, reglementata si programata institutional, n baza unor
documente oficiale privind durata, structura, si continutul
activitatilor de nvatare aferente programului de studii pe care
elevul sau studentul l parcurge. Timpul institutionalizat de
nvatare este un timp standardizat la nivelul sistemului de
nvatamnt si programat la nivelul institutiei scolare, el contitund
temeiul principal al recunoasterii sociale a studiilor si a statutului
de elev, sau student. La rndul lui, timpul institutionalizat de
nvatare se distribuie pe doua categorii de activitati de nvatare :
. activitati colective ( care presupun prezenta elevului n
clasa)
. activitati individuale ( independente).