CURS

GINECOLOGIE

PRINCIPALELE AFECTIUNI GINECOLOGICE

1. INFECTIILE APARATULUI GENITAL FEMININ
-Vulvovaginite
-Bartholinita
-Cervicite si displazii cervicale
-Boala inflamatorie pelvina (BIP)
VULVOVAGINITELE
Definiie - vulvovaginitele sunt infectii ale vulvei si vaginului.
Infectiile vulvei sunt, n majoritatea cazurilor, acompaniate de infectiile vaginului i au aceeai etiologie. Din
acest motiv le vom prezenta mpreun ca vulvovaginite.
Etiologie - agenii etiologici implicai sunt:
Bacterii -Gardnerella vaginalis
-Neisseria gonorrhoeae (gonococul)
-Chlamydia trachomatis
-Mycoplasma hominis
-Ureaplasma urealyticum
-Bacilul Koch (agentul tuberculozei)
-Trepponema palidum (agentul sifilisului)
-Staphylococcus aureus
-Streptococcus agalactiae
Virusuri -Virusul herpes-simplex
-Virusul varicelei
-Virusul herpes zoster
-Virusul citomegal
-Virusul papiloma uman
Fungi (ciuperci) -Candida spp., in special Candida albicans
Protozoare -Trichomonas vaginalis
Simptomatologie

.Vulvovaginitele bacteriene

1.

a.Neisseria
a.Neisseria gonorrhoeae. De multe ori - doar leucoree purulenta cu miros fetid.
b.Gardenerella vaginalis este cauza cea mai frecventa a vaginitei bacteriene la femeia de vrst reproductiva.
Simptomul principal este prezena unei secreii vulvovaginale abundente, neiritante, de culoare gri, urt
mirositoare i omogene.
c.Stafilococii si streptococii - foliculite, furunculoza vulvar, hidrosadenit, eczeme
d.Chlamydia trachomatis - Pana la 90% dintre femeile si barbatii cu clamidioza nu prezinta nici un fel de
simptome.Simptome ce pot aparea la femei:disurie,usturimi sau dureri la urinat, urina tulbure, secretii
vaginale anormale, sangerari vaginale anormale intre menstre, prurit genital, dismenoree (sangerari
menstruale neregulate) dureri abdominale joase, febra si oboseala, inflamarea glandelor bartoliniene
(glande aflate la deschiderea vaginului), conjunctivita.
e.Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum se gasesc in tractul genital la 20-60 % din femeile
asimptomatice,uneori fiind implicate in sindroame febrile la lauze, infectii urinare.
Vulvovaginitele.virale
a.Vulvovaginita herpetic - herpesul genital este o afeciune cu transmitere sexual, determinat de Herpes
simplex virus tip 1 sau tip 2 (HSV tip 1,2). 85% dintre cazurile de herpes genital se datoreaz HSV de tip 2,
grupa de vrst 15-29 de ani fiind cea mai frecvent afectat. Vulvovaginita herpetic este o afeciune recurent,

adica virusul ramane in celule si simptomele dispar si reapar la intervale nedeterminate, iar recurena este de 3-4
ori mai frecvent dup infecia cu HSV tip 2.
Simptomele pe care le acuz bolnava sunt: febr, dureri
intense vulvovaginale, usturimi, prurit, dispareunie, mialgii, cefalee. Examenul obiectiv pune n eviden:
vezicule vulvovaginale i cervicale cu coninut clar; uneori pot aprea ulceraii superficiale vaginale sau
formaiuni exofitice cervicale;leucoree abundent;eritem vulvovaginal.
.
b.Vulvovaginita cu papilomavirus -HPV determina doua tipuri de modificari tisulare : condiloame (negi)
si displazii(tesuturi precanceroase). Condilomatoza vulvo-vaginala este o boal cu transmitere sexual,
destul de frecvent la femeile tinere i care afecteaz ambii parteneri.Condiloamele (negii genitali) sunt niste
tumori asemanatoare negilor, localizate in aria genitala, cel mai frecvent la exteriorul vulvei. De obicei, sunt
nedureroase, dar pot determina prurit, usturimi, dispareunie sau sangerari usoare.

. Vulvovaginita trichomoniazic
Vulvovaginita trichomoniazic este produs de un parazit, Trichomonas vaginalis, transmis pe cale sexual.
Simptomele pe care bolnava le acuz sunt:
- leucoree persistent, urt mirositoare, glbuie sau galben-verzuie, spumoas, abundent (acesta este
principalul simptom); - prurit; - usturimi; - dispaurenie, - disurie.

. Vulvovaginita micotic
Una dintre cele mai frecvente infecii vulvovaginale este cea micotic. Majoritatea vulvovaginitelor fungice
sunt cauzate de genul Candida, iar n cadrul acestuia, Candida albicans este responsabil de 60-90% dintre cazuri.
Pn n prezent au fost identificate peste 200 de tipuri de Candida albicans n flora vaginal, capabile s produc
vulvovaginita. Candida se gsete n flora saprofita vaginal, iar transformarea ntr-o form patogen activ este
favorizat de unele modificri biochimice locale: perturbarea echilibrului florei saprofite, scderea pH-ului vaginal
etc. O serie de factori de risc favorizeaz apariia vulvovaginitei candidozice: utilizarea recent a antibioterapiei,
sarcin, agenii imunosupresori.
Speciile de Candida se pot transmite i pe cale sexual. Simptomele acuzate de bolnav sunt:
- prurit intens (simptomul principal);
- leucoree albicioas, brnzoas, - dispaurenie;- disurie.
Investigatii paraclinice
- examenul microscopic (Trichomonas,Candida,Gonococ,Treponema)
- realizarea de culturi pe medii specifice agentului etiologic(stafilococi,streptococi,fungi,BK,mycoplasme)
- examenul Babe Papanicolau (HPV)
Evolutie,complicaii:
Majoritatea vulvovaginitelor se pot vindeca (daca sunt depistate si diagnosticate etiologic corect) cu un
tratament corespunzator etiologiei.Altfel,pot aparea evolutii trenante si complicatii:
- infertilitate;
- avorturi spontane;
- stare febril n postpartum;
- salpingit;
- abces pelvin.
- recurene;
- infecia nou-nscutului.
- displazii cervicale;
- neoplasm al tractului genital.
Tratament
A. Msuri generale
- evitarea contactului sexual pn la vindecarea procesului infecios (eventual poate fi folosit prezervativul);
- tratarea partenerilor.
- asigurarea unei toalete locale vulvovaginale corespunztoare pe parcursul tratamentului i dup aceea;
- evitarea lenjeriei sintetice
- toaleta local cu substane antiseptice
B. Msuri specifice
- tratamentul etiologic n funcie de agentul identificat
- tatamentul infeciei cu antibiotice conform antibiogramei
- ntreruperea medicaiei dac apar reacii adverse;
-verificarea eficacitii tratamentului prin teste paraclinice.

BARTHOLINITA
Definiie:
Glandele Bartholin sunt doua organe de marimea unui bob de mazare care sunt localizate sub pielea zonei
genitale la femei. Ele se afla de fiecare parte a labiilor. In mod normal, nu se pot vedea sau palpa.
Glandele Bartholin produc o cantitate mica de fluid care umidifica vulva. Acest fluid este exteriorizat din glande
prin doua tubusoare care sunt localizate in vecinatatea deschiderii vaginului. Acestea se numesc ductele
Bartholin.
Bartolinitele sunt inflamatii ale glandelor si ductelor produse de chiste sau infectii.
Chistul glandelor Bartholin este realizat prin blocajul ductelor si prin acumularea fluidului in glanda. Chistul
poate varia in marime de la o margica pana la marimea unei portocale. De obicei, are o crestere lenta.
Chisturile glandelor Bartholin sunt de obicei nedureroase, mici si nu necesita tratament.
Abcesul glandelor Bartholin este infectarea (cu colectie purulenta) a glandelor sau a ductelor.
In mod obisnuit,este afectata o singura glanda,dar pot fi afectate si ambele glande simultan.
Cauze:
- infectii genitale
- inflamatii de vecinatate sau mucusul ingrosat - pot bloca ductul glandelor.
Tablou clinic:
Daca chistul glandelor Bartholin nu este infectat, cel mai comun simptom este un nodul nedureros in zona
vulvara, roseata sau o umflatura in zona vulvei.
Daca chistul glandelor Bartholin se infecteaza, formeaza un abces care creste in dimensiuni in 2-4 zile si este de
obicei foarte dureros, limitand activitatile, pana si mersul sau statul in sezut.
Unele abcese pot fistuliza (se pot deschide) si se pot vindeca de la sine dupa 3 sau 4 zile.
Un chist al glandelor Bartholin mic este de cele mai multe ori asimptomatic. Totusi, un chist mare sau infectat
poate avea simptome. Simptomele pot include: - un nodul nedureros in aria vulvara (e posibil, desi improbabil,
ca ambele glande sa se inflameze in acelasi timp), - roseata sau inflamatie in zona vulvara, - disconfort la mers,
dispareunie.
Abcesul glandelor Bartholin determina urmatoarele simptome:
- durere crescanda care limiteaza activitatile sau care apare la mers, sezut sau la raporturi sexuale(dispareunie)
- febra si frisoane
- inflamatia zonei vulvare pe o perioada de 2-4 zile
- scurgeri din abces: acestea pot apare la 4-5 zile dupa aparitia inflamatiei.
Un abces care fistulizeaza (se deschide) de la sine, ar trebui sa fie cercetat de un specialist pentru a evita
complicatiile.
Complicatiile unui chist abcedat sunt rare, dar pot include gangrena,fasceita necrozanta,sepsisul(generalizarea
infectiei pe cale sanguina).
Diagnosticul se pune prin: - consult de specialitate si identificarea germenilor infectiei prin analize de laborator.
Tratament
Un chist al glandelor Bartholin care e destul de mare pentru a cauza simptome este de obicei drenat. Pentru a
impiedica inchiderea chistului urmata de colectarea lui din nou, se face o mica incizie care se tine deschisa
pentru cateva saptamani. In momentul in care zona e vindecata, deschiderea (incizia) ramane. Aceasta va
impiedica reaparitia chistului.
Tratament simptomatic: Ibuprofen (antiinflamator) daca e necesar (pentru ameliorarea inflamatiei si durerii).
Un chist infectat este drenat si tratat cu antibiotice.
Pentru un abces al glandelor Bartholin care recidiveaza de mai multe ori, ductul glandular poate fi indepartat
chirurgical.

In timpul sarciniitratamentul va depinde de cat de severa este simptomatologia sau daca exist sau nu o infectie.
Pe cat posibil, drenajul chistului este intarziat pna la nasterea copilului. Aceasta deoarece zona genitala are un
flux sanguin crescut in timpul sarcinii, ceea ce face sangerarea mai abundenta. Totusi, un chist mare va avea
probabil nevoie de drenaj, pentru a nu pune probleme in timpul nasterii.
Deoarece existenta unei infectii poate cauza precipitarea nasterii (inainte de termen) un abces e drenat si tratat
cu antibiotice.
Prevenirea aparitiei chisturilor glandelor Bartholin nu este posibila.
Infectarea chisturilor glandelor Bartholin este uneori determinata de boli transmisibile sexual (BTS).

CERVICITELE
Definiie:
Cervicita este infectia acuta sau cronica a colului uterin. Este probabil cea mai frecventa afectiune ginecologica,
intalnindu-se la mai mult de 50% din femei in cursul vietii.
Etiologie:
- Chlamidia trachomatis,Neissaeria gonorrhoeae si Virusul Herpes Simplex tip 2 - sunt cele mai frecvente cauze
ale cervicitelor (de retinut: VHS tip 1 afecteaza predominant orofaringele, iar VHS tip 2 afecteaza regiunea
genitourinara, de regula cu transmitere sexuala).
- La acestia se mai adauga Trichomonas vaginalis si Candida albicans.
- Deasemena Papilomavirusul (HPV tip 6 si 11), agentul etiolog.al condiloamelor acuminate vulvare, vaginale
sau perineale, desi nu produce direct cervicita, poate determina si infectia colului, jucand un rol in patogenia neo
de col uterin.
-Rareori colul poate fi afectat de sifilis, tuberculoza,granulomul inghinal,actinomicoza.
- Enterococul, stafilococul si streptococul sunt microorganisme care se gasesc in flora vaginala saprofita si pot fi
responsabile de aparitia infectiilor pelviene postpartum.
Factori favorizanti:
-raportul sexual (prin traumatismul local lezeaza mucoasa cervicala)
-dispozitivele intrauterine DIU
-menstruatia si tampoanele endovaginale folosite necorespunzator
-manevre diagnostice si terapeutice:chiuretajul,histeroscopia
-leziuni traumatice secundare nasterii
-hipertrofia colului
Tablou clinic:
Cervicita acut asociaz: - leucoreea, durere locala, disconfort pelviperineal (datorat usturimii si pruritului
vulvar), dispareunie (contact sexual dureros), infertilitate uneori.
Cervicita cronica - simptomul principal este leucoreea mucopurulenta sau purulenta care determin iritaie
vulvovaginal.
Paraclinic:
1.colposcopia evidentiaza cresterea vascularizatiei: col edematos, hiperemic, eritem periorificial, zone de
granulatie
2.Examenul citologic Babes-Papanicolau evidentiaza modificrile patologice celulare din infeciile cervicale, cu
multe leucocite pe frotiu
3. Examenul bacteriologic al secretiei identific agentul etiologic responsabil de apariia cervicitei.
Complicatiile cervicitei:
-stenoza cervicala urmata de infertilitate
-salpingita (inflamatia trompelor uterine)
-infectii tract urinar ITU
-cancerul de col uterin
Tratament:
- in cervicita acuta cu Trichomonas - Metronidazol tablete.Se vor aplica intravaginal ovule Tricomicon sau

Clotrimazol seara inainte de culcare.

- in cervicita candidozica - Miconazol sau Clotrimazol ovule, -Nistatin(Stamicin) ovule
-in cervicita cu Gardnerella - Metronidazol sau Augmentin sau Cefalex
- in cervicita cu Chlamidia se administreaza Doxicilina. Tratamentul partenerilor este indicat.
-in cervicita cu Micoplasma trat. cu Eritromicina sau Tetraciclina
- in cervicita herpetica - Aciclovirul (Zovirax) unguent sau oral tablete.
- in cervicita cu Papilomavirus - unguent cu 5- fluorouracil, electrocauterizarea sau crioterapia
Cervicita cronica, in absenta identificarii gonococului sau a altui agent etiologic, tratamentul se face pentru
Chlamidia tr. Cu Doxicilina. Daca dupa doua luni de tratament medicamentos nu se constata disparitia
simptomelor, atunci este indicat tratamentul chirurgical. Tratamentul chirurgical nu
trebuie efectuat premenstrual din cauza pericolului de infectii ascendente. Consta in
electrocauterizare, crioterapie. Cicatrizarea completa se incheie dupa 5-6 saptamani.
BOALA INFLAMATORIE PELVINA (BIP)
Definiie:
Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general ce denumeste infectia si inflamatia organelor tractului
genital feminin superior (uter, trompe uterine si ovare). BIP este consecinta unei infectii bacteriene la nivelul
vaginului si colului uterin, care se raspandeste la organele genitale interne. In majoritatea cazurilor, infectiile
care cauzeaza BIP sunt transmise pe cale sexuala.
Etiopatogenie:
-Boli cu transmitere sexuala (BTS), cele mai frecvente: gonoreea cauzat de neisseria gonorrhoeae si
chlamidiaza produsa de chlamydia trachomatis.
-Unele metode de contraceptie pot creste riscul de aparitie a bolii inflamatorii pelvine de exemplu montarea
unui dispozitivul intrauterin (sterilet).
-Vaginite bacteriene
-Antecedente personale de BIP
Tablou clinic:Simptomele bolii inflamatorii pelvine tind sa fie mai evidente in timpul perioadei de sangerare
menstruale si uneori si in saptamana care urmeaza.
Principalul simptom intalnit in BIP este durerea abdominala inferioara, de obicei descrisa ca fiind sub forma de
crampe sau constanta si iritanta. Aceasta durere se poate accentua in timpul actului sexual sau a mictionarii. De
asemenea, pot fi prezente unul sau mai multe simptome din cele ce urmeaza:
- o senzatie de presiune la nivelul pelvisului
- durere in regiunea dorsala inferioara.
- leucoree
- febra, de obicei peste 38 grade C, totusi, uneori febra poate lipsi
- disconfort (stare de rau general)
- cefalee
- greturi sau varsaturi
- dureri la contactul sexual (dispareunia)

- sangerari menstruale neregulate

- disurie.
Investigaii paraclinice:Boala inflamatorie pelvina este diagnosticata pe baza semnelor si a simptomelor, a unui
examen pelvin, a unei analize a secretiei vaginale si a culturilor prelevate de la nivelul colului uterin. Tratament
-Repaus la pat
-Tratamentul standard pentru boala inflamatorie pelvina (BIP) consta in administrarea de antibiotice. Medicul
poate prescrie initial un antibiotic cu spectru larg de actiune, iar dupa primirea rezultatelor de laborator el va
ajusta tratamentul.
-Antialgice
-Tratamentul partenerului pentru bolile cu transmitere sexuala. Se recomanda evitarea raporturilor sexuale pana
la terminarea tratamentului si disparitia infectiei.
-Folosirea unei alte metode de contracepie n afara DIU.
Prevenire
-Raporturi sexuale protejate. Utilizarea prezervativului reduce, desi nu elimina complet riscul de a contracta o
boala cu transmitere sexuala (BTS).
-Persoanele cu risc crescut trebuie sa efectueze periodic teste de depistare a BTS.
Complicaii: -Sarcin extrauterin -Durere cronic pelvin -Iminen de a
INFLAMAIILE CORPULUI UTERIN
Definiie
Afeciunile de origine infecioas ale corpului uterin se numesc metrite.
Endometritele sunt inflamaii ale mucoasei corpului uterin; dac infecia afecteaz muchiul uterin, este vorba
despre miometrite, iar cnd intereseaz att endometrul, ct i miometrul, se numesc metrite.
Etiopatogenie
- congestia pelvin menstrual;
- naterea sau avortul;
- raportul sexual;
- explorrile instrumentale i interveniile ginecologice: histerometria, chiuretajele uterine, interveniile
chirurgicale e
- boli consumptive, denutriie, tratamente imunosupresive, deficiene endocrine, boli infecioase acute sau
cronice;
- lipsa de igien local, utilizarea anticoncepionalelor locale, DIU etc.;
- factori favorizani din mediul extern: frigul, umezeala, oboseala, subnutriia;
- contraceptivele orale au rol protector.
Spectrul etiologic al acestor afeciuni a variat n timp, iar n prezent se consider c pe primul loc sunt
Chlamydia trachomatis (care d i majoritatea formelor cronice) i Neisseria gonorrhoeae. Mai sunt implicai:
streptococul, stafilococul, colibacilul, bacilii anaerobi, Trichomonas vaginalis, bacilul Koch, precum i virusuri
(citomegalovirusuri i herps simplex virus).
Clasificare
Infeciile corpului utrin se clasific dup evoluie n:
- infecii acute - endometrita acut;
- miometrita acut;
- abcesul uterin;
- gangrena uterin;
- infarctul uterin.
- infecii cronice - endometrita cronic

ENDOMETRITA ACUT
Definiie
Endometrita acut este inflamaia acut a endometrului, care poate fi consecina unei agresiuni microbiene
sau poate fi produs de ageni fizici (strilet) sau chimici.
Etiopatogenie
Cele mai frecvente condiii de apariie sunt endometritele postpartum sau postabortum favorizate de
meninerea n cavitate a unor resturi ovulare.
Endometritele ginecologice apar mai frecvent n cadrul infeciei asociate a salpingelor i ovarelor
(metroanexite). De asemenea, sunt des ntlnite endometritele iatrogene, ntre care cele mai cunoscute sunt cele
aprute dup inseria unui DIU.
Tablou clinic
Manifestrile clinice sunt dominate de triada simptomatic:
- febr - de intensitate variabil, adesea cu frison;
- durere - de la o durere surd n etajul abdominal inferior pn la dureri de intensitate mare, lancilante,
colicative, care pun probleme de diagnostic diferenial; poate iradia sacral, lombar, crural etc.;
- scurgeri sanguinolente sau seropurulente.
Investigaii paraclinice
Examenul de laborator deceleaz leucocitoza cu devierea Ia stnga a formulei leucocitare, VSH crescut, anemie.
Din secreiile vaginale se poate preleva material patologic pentru frotiuri colorate Gram i culturi pe medii aerobe,
anaerobe i speciale i antibiogram. Confirmarea diagnosticului se face prin biopsia endometrial, prin chiuretaj
uterin sub protecie antibiotic (i n perioad de afebrilitate) sau prin biopsie aspirativa.
Examenul radiologie poate decela prezena unui corp strin necunoscut (de exemplu DIU).
Examenul ecografic ajut la diagnosticul diferenial i stabilete participarea anexial.
Tratament
Endometritele acute necesit repaus la pat, pung cu ghea i
antibioterapie, iniial de spectru larg i apoi dup rezultatul antibiogramei.
Este util asocierea antiinflamatoarelor nesteroidiene. De asemenea, este important decelarea cauzei
favorizante i ndeprtarea ei.
n endometrita postpartum i postabortum trebuie ndeprtate resturile ovulare din cavitatea uterin, prin
chiuretaj uterin sub protecie antibiotic
In endometrita prin DIU, dup cteva zile de antibioterapie se extrage steriletul, de preferat n timpul
menstruaiei, cnd colul este deschis.
O atenie particular trebuie acordat endometritei tuberculoase produse prin cantonarea bacilului Koch la acest
nivel, tratamentul este cu tuberculostatice.
ENDOMETRIOZA

Endometrioza se defineste prin prezenta unui tesut asemanator endometrului (mucoasei uterine) inafara
localizarii sale normale, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau la nivelul tesuturilor pelvine.
Endometrioza afecteaza cu precadere femeile cu varste intre 25 si 40 ani si reprezinta una dintre cele mai
frecvente cauze ale infertilitatii (30 -40% dintre pacientele cu endometrioza sunt sterile).
Sub influenta hormonilor, endometrul se pregateste pentru o posibila sarcina, ingrosandu-se. Daca sarcina nu se
instaleaza, endometrul se dezintegreaza si este eliminat prin vagin in timpul menstruatiei. Tesutul endometrial
localizat in afara uterului se comporta in mod asemanator: se ingroasa si se dezintegreaza, crend zone
hemoragice in fiecare luna, datorita fluctuatiilor hormonale. Dar, el nu poate fi eliminat din organism si
provoaca leziuni bine delimitate pe organele pe care le colonizeaza. Tesuturile invecinate devin inflamate sau
iritate. Inflamatia duce la aparitia chisturilor si a tesutului cicatricial. Astfel, zonele de proliferare a endometrului
dau nastere unor "leziuni", "implante" sau "chisturi". Aceste procese pot provoca durere in regiunea in care se
dezvolta endometrioza, in special in timpul menstruatiei.
Tablou clinic:
In timpul menstruatiei:
- flux menstrual abundent
- menstruatie care dureaza mai mult de 8 zile
- menstruatie precoce (inainte de 11 ani)
- menstruatie dureroasa - durerea survine in general in a doua zi a menstruatiei,
apoi se agraveaza in mod progresiv.
Alte simptome survin mai rar si apar de obicei in preajma ovulatiei (uneori fara nici o
legatura cu ciclul menstrual):
- dureri declansate de schimbare pozitiei
- dureri alte membrelor inferioare sau la nivelul vezicii
-dispareunie)
Cea mai importanta complicatie a endometriozei este infertilitatea.
infertilitatea.
Tratamentul chirurgical
Pentru pacientele care isi doresc o sarcina, chirurgia pentru indepartarea implantelor poate creste sansele de
succes.
1. Chirurgia conservatoare indeparteaza cresterile endometriale, tesuturile cicatriciale si aderentele fara a
indeparta organele reproductive. Aceasta interventie se poate realiza prin laparoscopie sau prin operatie
traditionala abdominala, in cazurile grave. In cadrul chirurgiei laparoscopice, un tub subtire (laparoscop)
prevazut cu laser si cu un cauter instrument care distruge tesuturile prin ardere este introdus printr-o mica
incizie
facuta
sub
ombilic.
2. Histerectomia
In cazurile severe de endometrioza, se poate practica o histerectomie totala, cu extirparea ambelor ovare
(ovarectomie).
Tratamentul medicamentos
Antinflamatorii
Pentru calmarea durerii: ibuprofen (Advil, etc.). Totusi, daca durerea nu cedeaza nici dupa luarea dozei
maxime, trebuie adoptat un alt tratament pentru reducerea semnelor si simptomelor.
Terapia hormonala este eficienta in reducerea sau eliminarea durerii cauzate de endometrioza, deoarece
fluctuatiile hormonale din timpul ciclului menstrual determina ingrosarea, dezintegrarea si sangerarea
implantelor endometriale.