Vai sraci dumani,

Muli i-or pierde ciucuri.

Codrule, codrule drag.
Pe podul Stmarului,
De doru Ardealului.
Codrule, codrule drag.
Suie dusmani pe deal,
S s uite n Ardeal.
Codrule, codrule drag.
S v dai de pe cal jos!
C ardealu nu-i a vost.
Codrule, codrule drag.
Vrutor ei s porunceasc,
Iar n ara Romanesc.
Codrule, codrule drag.
Porunceasc n ara lor,
Asta i a romnilor.
Codrule, codrule drag.
Porunceasc in a lor tara

Din nou se-aude strigat de razboi,

Si ochi pagini se-ndreapta catre noi,
Redesteptind in suflet de Romani,
Dureri si lacrimi, urme ce raman.

Se-aude-un zvon prins din zbor,

De la dusmanii ce ne vor,
Si-acum iobagi, spunind ca-i tara lor. (bis
strofa)

Noi n-am uitat, stravechiul juramint,

Pamintul sfint sa-l aparam luptind,
Si negresit, le vom sapa mormint,
Acelora ce ne-or cersi pamint.

Pe toti ce-i ce or veni,

Inapoi noi i-om goni,
Noi pamint n-avem de-a darui. (bis strofa)

Caci plamadit, cu sange stramosesc,

El este, a fost, si fi va Romanesc.
Si-un colt din el, de vom instraina,
Ce-i ce-au murit, in veci nu ne-or ierta.

Vom lupta neinfricati, toti Romanii din

Carpati,
De la Nistru pin la Tisa, frati!
Vom lupta nebiruiti, pentru tara si parinti,
Neam si lege, tara si parinti.