Cetatenia Uniunii Europene drepturi i obliga ii

Cetatenia europeana
Marshall(1973):Cetatenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membrii efectivi ai
comunitatii.Cei care beneficiaza de acest statut sunt egali in ceea ce priveste respectarea
drepturilor si obligatiilor consecutive.Cetatenia presupune un sens direct al apartenentei la
comunitate bazat pe loialitate fata de civilizatia pe care o impartasesc in comun.Este
loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi si protejate de o legislatie comuna.

1.Definire
Statutul de cetatean este o realitate foarte veche.In Grecia Antica, care a inventat polisul,
comunitatea cetatenilor', inseamna adunarea tuturor membrilor, indiferent de origine, rang,
functie, asocierea semenilor pentru rezolvarea treburilor comune, participarea tuturor la
exercitarea puterii. In Roma Antica, cetateanul dispune de drepturi politice, civile si
personale, intra cu statul intr-un contract de participare. Ideea de cetatenie a apatrut inca din
epoca moderna la filozofii si specialistii in dreptul natural,precum si la protagonistii revolutiei
franceze. In conceptia moderna, cetateanul are un statut juridic, are drepturi si indatoriri,
primeste statuturi sociale si joaca diferite roluri pe scena publica si profesionala, dar - mai ales
- se distinge printr-un ansamblu de calitati morale.Intrebari cu privire la viitorul cetateniei au
existat-la nivelul constiintei se pune intrebarea:ce reprezentar mai poate avea cetateanul
despre el insusi?Exista si intrebarea la nivelul ratiunii-poate aceasta reprezentare sa acceada la
demnitatea ideii?
Cetatenia adauga fiecarui cetatean al unui stat membru o noua identitate si confera anumite
drepturi specifice,pe langa drepturile fundamentale ale omului.In general cetatenia presupune
apartenenta la o comunitate,ceea ce presupune drepturi si obligatii.Primul drept este acela de a
avea posibilitatea stabilirii legii,iar indatorirea este aceea de a respecta legea,exercitandu-si
libertatea,origanizandu-si relatiile cu ceilalti in cadrul definit de lege. Cetatenia este eficienta
atunci cand asigura accesul la trei tipuri principale de drepturi:componenta civila,componenta

sociala,si componenta politica.Cetatenia inseamna in acelasi timp un statut si un rol juridic.Ca

statut juridic-cetatenia reprezinta ansamblul de drepturi si libertati pe care statul le acorda
cetatenilor sai,un echilibru de drepturi si indatoriri,un contract civic intre stat si individ.
Trebuie mentionat ca nationalitatea si cetatenia sunt doua concepte juridice diferite,chiar
daca in general dependente.P.Legarde si H.Battefil defineau nationalitatea ca apartenenta
unei persoane la populatia constitutiva a statului,in timp ce cetatenia apare ca statut al
cetateanului,conferindu-i o serie de drepturi si obigatii fata de stat,in vederea participarii la
suveranitatea acelui stat. Cele doua concepte sunt dependente intucat nationalitatea este calea
principala de acces a cetateniei.
Cetatenia reprezinta una dintre identitatile individuale si presupune dezvoltarea anumitor
competente sau a unei culturi civice care face posibila exercitarea efectiva a statutului de
cetatean.Facand mici pasi spre realitatea actuala nu putem evita notiunea de cetatenie
europeana.Acesta este un concept relativ nou,o notiune speciala datorita caracterului sau
supranational,concept ce reuneste elementele locale,nationale si supranationale,simbolizand la
modul ideal comuniunea de scopuri si de mijloace care exista intre popoarele statelor membre
ale Uniunii Europene si provine din ideea fondatoare a constructiei europene:asigurarea pacii
in Europa si atasamentul fata de valorile comunitare.Cetatenia europeana are ca scop
fundamental consolidarea imaginii si identitatii Uniunii Europene,precum si implicarea mai
profunda a cetateanului in procesul de integrare europeana.

2.Cetatenia europeana
Cetatenia Uniunii este o idee,un concept,o realitate. Cetatenia europeana se refera la statutul
juridic al cetatenilor tarilor membre ale Uniunii Europene.Acest statut a fost introdus prin
Tratatul de la Maastricht si dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub
forma unui set de drepturi supranationale. Ideea de a impamanteni un nou tip de cetatenie care
sa apartina mai multor popoare nu este insa noua.Inca din iunie 1940,Charles de Gaulle,Jean
Monnet si Winston Churchill o considerau posibila in cadrul unei uniunii francobritanice.Cetatenia europeana se doreste a fi materializarea aspiratiei exprimate in Declaratia
Schuman:noi nu unim state,ci oameni,mijlocul de a implini destinul impartasit.
Sintagma de cetatenie europeana nu a existat in aceasta forma de la inceput. A existat mai
intai notiunea de Europa a cetatenilor care de-a lungul timpului a evoluat si s-a
aprofundat.In 1974 are loc Intalnirea sefiilor de stat si de guvern de la Paris unde s-a semnat
acordul de infiintare a unui grup de lucrucare sa analizeze problema acordarii unor drepturi
speciale cetatenilor celor noua state membre.Totusi,la acel moment nu exista inca intentia
introducerii institutiei cetateniei europene in actele oficiale.In 1975 in raportul Tidemans s-au
facut propuneri de acordare de noi drepturi persoanelor care detineau cetatenia statelor
membre,iar prin rezolutia Parlamentului European din 1975 se propunea adoptarea unei Carte
a drepturilor cetatenilor comunitatii.In acelasi context s-a inscris raportul Comisiei din 1976
cu privire la protectia drepturilor fundamentale in timpul adoptarii si dezvoltarii dreptului
comunitar.Putem inscrie aici si Declaratia asupra democratiei adpoptata de Consiliul
European de la Copenhaga din 1978,sefii de stat si de guverne prezenti au subliniat ca
alegerea prin sufragiu universal direct a membrilor Parlamentului European constituia un
eveniment de o importanta fundamentala pentru viitorul Comunitatilor Europene,fiind o
eclatanta manifestare a idealului democratic comun al popoarelor le compun .Consiliul
European de la Fontainebleau din 1984 a insarcinat comitetul Europa cetatenilor(Comitetul
Adonnino) sa prezinte masuri in vederea intaririi si promovarii identitatii si imagini
Comunitatii fata de cetatenii sai.Acest Consiliu a dorit sa dea o dimensiune mai umana

experientei comunitare. In cele doua rapoarte prezentate in 1985 comitetul a propus largirea
drepturilor economice deja existente,liberul acces la un loc de munca in oricare stat
membru,precum si atribuirea unor drepturi noi cu caracter politic(drepul de vot la alegerile
locale pentru resortisantii comunitari chiar daca nu au catatenia statului in care
domiciliaza)sau de alta natura(dreptul la cultura,dreptul la protectia mediului inconjurator).La
14 iunie 1985 a fost semnat primul Acord Schengen,prin care
Franta,Germania,Belgia,Luxemburg si Olanda s-au angajat sa elimine progresiv controalele la
granitele comunitare.Dupa cinci ani aceste state au incheiat un al doilea acord Schengen,care
stabilea condittii si garantii in vederea introducerii liberei circulatii a persoanelor.In cadrul
reuniunii de la Dublin Consiliul European(1990) a luat in discutie instuirea unei cetatenii
europene,pe baza careia sa fie recunoscute o serie de drepturi politice si sociale pentru
cetatenii comunitari.Aceasta urma sa instituie un suport al uniunii politice,care era pe punctul
de a se constitui.
Abia in 1990, la initiativa guvernului spaniol, se adopta notiunea de cetatenie europeana
care va fi consacrata juridic prin Tratatul de la Maastricht (1992), unde e definita (articolul
17,ex art.8).Conform articolului 17 al Tratatului de constituire a Comunitatii Europenecalitatea de cetatean al Uniunii Europene este recunoscuta oricarei persoane care are
nationaliatea unuia dintre statele membre :Se instituie o cetatenie a Uniunii.Este cetatean al
Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru.Cetatenia europeana
completeaza,dar nu inlocuieste cetatenia nationala. Cetatenia Uniunii este reglementata de
dreptul Uniunii,in timp ce cetatenia nationala este reglementata de dreptul national,asa incat
cetatenia europeana nu suprima nici un drept inerent celui national,ci confera drepturi
suplimentare care se vor exercita fie la nivelul Uniunii,fie la nivelul statului
membru.Cetatenia europeana da un sens mai profund si mai real apartenentei la Uniunea
Europeana.
Acest nou statut atribuit prin tatatul de la Maastricht confera urmatoarele drepturi:-orice
cetatean al Uniunii are dreptul de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul satelor
membre
-orice cetatean al Uniunii,rezident intr-un stat membru si care nu este cetatean al acestuia,are
dreptul de a alege si de a fi ales al alegerile locale din statul membru in care isi are
resedinta,in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.Deasemenea are dreptul de a alege si de
a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European
-orice cetatean al Uniunii beneficiaza de protectie din partea autoritatilor diplomatice si
consulare ale oricarui stat membru,pe teritoriul unui stat tert in care statul membru caruia ii
apartine ca cetatean nu este reprezentat
-orice cetatean al Uniunii are dreptul de a adresa petitii Parlamentului European si se poate
adresa Ombudsmanului instituit.
Tratatul de la Amsterdam(1997) vine in completarea celui de al Maastricht.Cetatenia
europeana are la baza principiile comune ale statelor membre,care vor fi incluse in Tratatul de
la Amsterdam:principiul libertatii,principiul democratiei,principiul respectarii drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale si principiul statului de drept.Tratatul de la Amsterdam
intrat in vigoare la 1 mai 1999 intareste protectia drepturilor fundamentale,condamna orice
forma de discriminare si recunoaste dreptul la informatie si protectia consumatorilor.Conform
tratatului sunt introduse noi drepturi specifice:Dreptul de a se adresa institutiior europene intr-

o limba oficiala a Uniunii Europene si de a primi raspunsul redactat in aceeasi limba,dreptul

de acces la documentele Parlamentului European,Consiliului si Comisiei in anumite
conditii,dreptul de nediscriminare pe baza de
nationalitate,sex,rasa,religie,dizabilitate,orientare sexuala,intre cetatenii Uniunii
Europene,dreptul de acces egal la functia publica comunitara.Deasemenea informarea
cetateanului este considerata o prioritate de catre institutiile europene.In anul 1998 Comisia
Europeana a lansat serviciul de informare Europa direct in scopul de a informa cetatenii
asupra posibilitatilor si drepturilor care le sunt conferite prin cetatenie.
Drepturile fundamentale si valorile democratice sunt respectate in statele membre ale
Uniunii Europene,acestea fiind semnatare ale unor texte precum:Conventia Europeana a
Drepturilor Omului(1950),Declaratia Universala a Drepturilor Omului(1948),Carta Sociala
Europeana(1962) sau Carta Comunitara a Drepturilor Sociale Fundamentale ale
Lucratorilor(1996).Uniunea si statele membre se obliga sa respecte aceste valori,organismele
care vegheaza la respectarea lor sunt tribunalele nationale si Curtea Europeana de
Justitie.Angajamentul Uniunii a fost reafiramat,in mod oficial,in decembrie 2000 in cadrul
Cosiliului European de la Nisa , cand a fost proclamata Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene. Acest document este structurat in sase
capitole:Demnitatea,Libertatile,Egalitatile,Solidaritatea,Cetatenia si Justitia-cuprinzand in
total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene si drepturile
civile,politice,economice si sociale ale cetateanului european.S-a intentionat includerea in
Tratatul aupra Uniunii Europene a Cartei,insa datorita reticientelor unor state precum:Marea
Britanie,Danemarca,Germania,Carta a fost adoptata in forma unei Declaratii Politice fara a fi
inclusa in Tratat.

3. O intelegere teoretica a cetateniei europene

Daca se convine asupra faptului ca cetatenia europeana este un concept nou care comporta o
serie de ambiguitati de sens si de continut, atunci ne putem interoga si asupra pertinentei unui
asemenea concept. Ar fi oare imaginabila constructia unei Uniuni Europene politice, a unei
solidaritati a popoarelor, a unei comunitati de interese fara oameni? Si, daca nu, atunci care ar
fi modul cel mai bun, in sensul eficientei, de a atinge aceste obiective? Prin mentinerea
popoarelor (natiunilor) ca referenti principali si eventuala lor adaptare la noile conditii, sau
prin depasirea acestui model socio-politic si inlocuirea lui treptata cu unul nou? Sau ar trebui
mai bine sa deplasam discutia de la un nivel colectiv la unul individual? Probabil ca cea mai
buna cale de a intelege toate nelamuririle ar fi de a impaca cele doua paradigme si de a
incerca explicarea fenomenelor prin prisma ambelor.
Cetatenia este una din identitatile individuale.Fara sa se restranga in mod necesar la un
teritoriu,aceasta identitate poate excede spatiul legat de apartenenta.Cetatenia informala este o
forma de apartenenta culturala si psihologica pe care individul si-o asuma si prin care prefera
sa fie recunoscut. Poate exista astfel un cetatean al regiunii,al natiunii,dar si un cetatean
european si chiar unul al lumii. Cetatenia nu este o esenta eterna,ci un artefact cultural.Ea
este ceea ce oamenii reusesc sa obtina de la ea.Ca si limbajul,ea depinde si se modifica in
functie de utilizare.
Conditia de cetatean se bazeaza pe o relatie contractuala intre stat si indivizi:statul
recunoaste drepturile fundamentale ale individului,dar pretinde in schimb obligatii
civice,loialitate si participare.Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezinta
statutul juridic de cetatean,consfiintit in setul de documente oficiale care insotesc individul-

cetatean pe toata durata vietii:certificate de nastere,buletine sau carti de

identitate,pasapoarte.Ca titular de drepturi,cetateanul devine un element al exercitiului puterii
si al principiului suveranitatii.Prin capacitatea sa de a influenta configuratia puterii
politice,cetateanul este detinatorul unei parti din suveranitatea politica deoarece,prin vot,poate
decide asupra guvernarii.
Extrapolarea acestui contract civic de statul national catre nivelul supranational ridica insa
unele probleme.Practic,nu exista cetatenie europeana deconectata de cetatenia nationala,ceea
ce diminueaza foarte mult forta si credibilitatea statutului juridic de cetatean
european.Majoritatea drepturilor sunt garantate in continuare de cetatenia nationala,drepturile
acordate de Uniune nu sunt de prima importanta pentru viata de zi cu zi a
indiviziilor.Suveranitatea si exercitarea puterii raman cu precadere la nivelul statului
national,in baza celor doua principii ale dreptului comunitar,respectiv subsidiaritea si
proportionalitatea.
Pentru Dominique Schnapper sensul realal cetateniei merge in directia evolutiei
drepturilor politce.In viziunea sa ,ar tebui ca dezbaterile ,institutiile si interesele sa devina un
domeniu politic comun pentru toti cetatenii Europei,care sa adere la aceleasi aspiratii si
valori.Alegerile europene trebuie sa fie rupte de politica nationala.Pentru moment nu exista
cetatenie europeana independenta de cetatenia nationala:calitatea de cetatean francez sau
german confera cetatenia europeana. Drepturile politice acordate,dupa un timp de sedere in
anumite tari,strainilor veniti dintr-o alta tara membra a Uniunii Europene nu privesc decat
viata politica locala.Desi comunitatea acorda aceleasi drepturi economice si sociale,in intreg
spatiul comunitar,nu doar catatenilor apartinand natiunilor pe care le contine,ci si strainilor
legal instalati pe teritoriul lor,cetatenia politica nu se deduce,deocamdata din faptul ca acestia
detin drepturi civile si sociale.Multi autori considera azi ca in procesul constructiei
europene,vechea cetatenie clasica devalorizata nu mai corespunde noilor provocari si ar fi
necesara crearea unei noi conceptii despre cetatenie.Acestia sunt de parere ca largirea
cetateniei nationale la nivel european nu poate fi solutia.Europa nu se poate metamorfoza
intr-o natiune mai mare astfel incat procesul istoric se indreapta spre inventarea unei noi
cetatenii. Pentru sustinatorii acestei teorii,cetatenia nu inseamna doar cumulul de drepturilibertati,ci si drepturi creante care devin adevarate drepturi politice.Noul tip de cetatenie se
va baza pe conceptia comuna tuturor europenilor,cetateanul european putand sa-si apere
drepturile in fata a doua Curti europene de justitie,inclusiv impotriva statului national.Un
exemplu in acest sens il constituie Franta,care la 12 iulie 1999,a fost condamnata pentru
torturide Curtea Europeana a Drepturilor Omului.Hotararile Conventiei Europene a
Drepturilor Omului primeaza legislatiei nationale.In continuare Dominique Schnapper
vorbeste de faptul ca se constriesc identitati multiple,astfel incat in institutiile devenite din ce
in ce mai numeroase sunt exprimate drepturi si indatoriri diverse:se elaboreaza o
cofiguratie,in cadrul careia se combina in mod divers strategiile instantelor politice
nationale,regionale si europene,precum si ale grupurilor de interes transnationale.Noua
cetatenie care se prefigureza din aceste dispozitii,din institutiile si actiunile ei nu mai este nici
nationala,nici cosmoplita,ci multipla.

4.Impactul cetateniei europene

In ciuda eforturilor oficialilor, sentimentul de apartenenta la Europa nu e resimtit de toti
cetatenii tarilor membre. Potrivit Eurobarometrului din 1999,6 din 10 cetateni europeni se
declara foarte atasati sau atasati de UE.In acest clasament conduc cei din
Luxemburg:78%,Danemarca si Suedia:71%.La cealalta extrema se afla

britanicii:37%,grecii:41% si olandezii:49%.State in care cetatenii se considera intr-o mare

masura europeni sunt:Italia:71%,Spania:63%,Franta:59%,Belgia:57%,Olanda:55%,
Austria:50% si Germania:49%.In unele tari indivizii care se identifica numai cu propria lor
identitate nationala sunt in majoritate.Exemple in acst sens:Marea
Britanie,Grecia,Suedia,Finlanda si Danemarca,unde identitatea nationala se pasteaza foarte
puternica.
Nici statisticile din 2003 nu arata mai bine. Eurobarometru arata ca doar 45% din cetatenii
europeni sunt atrasi de Uniunea Europeana.Pe tari,diferentele sunt foarte mari,cei mai proeuropeni sunt cetatenii din Luxemburg:75%,Italia:62% si Franta:53%,tari fondatoare ale
CEE.In schimb,cei mai putin favorabili UE sunt cetatenii:Finlandei:24%,Marii Britanii:27%
si Olandei:29%.Aceste date demonstreaza ca nivelul de participare si asumare a cetateniei
Uniunii este inca destul de scazut.Cetatenii nu au inca imaginea Europei ca spatiu politic
comun.
Principala chestiune care se pune este cum sa transformi cetatenia europeana dintr-un
artefact intr-o realitate. Crearea unui sentiment comun de apartenenta si impunerea lui de sus
in jos (de la instantele europene la indivizi) nu poate functiona pe termen lung. Dificultatile
crearii unei solidaritati de fapt sunt numeroase si se datoreaza in primul rand diversitatii
culturilor nationale, mai exact a rivalitatilor sau antagonismelor istorice intre unele din ele,
precum si procesului continuu de largire. C. de Wenden se intreaba daca putem fi cetateni in
acelasi fel intr-o Europa a celor 12, 25 sau chiar mai multi si cum sa reusesti sa institui o
anumita stabilitate a cetateniei europene cand totul se gaseste intr-o permanenta miscare?

5.Cetatenia euopeana este o realitate?

Cetatenia inseamna drepturi si obligatii pe care le are un individ ce apartine unei
comunitati.Diferite tipuri de comunitati politice dau nastere la diferite forme de
cetatenie.Tratatul de la Maastricht si tratatele ce i-au succedat acestuia au inceput sa
consolideze drumul spre un Homo europeus inaintand principiul unei cetateni europene
armonizate cu noile prerogative:dreptul de vot si eligibilitatea la alegerile municipale si
europene in statul de rezidenta,protectie diplomatica din partea unui cu totul alt stat in aceeasi
conditii ca si nationalii acelui stat,dreptul de petitie in fata Parlamentului European,precum si
dreptul de a se adresa Mediatorului European.Cu toate acestea,potrivit lui Paul
Magnette,notiunea de cetatenie europeana este ambigua.Daca expresia este inteleasa in sensul
clasic al termenului,atunci acest statut pare sa faca referire la o relatie politica si juridica
directa intre cetatenii statelor membre si Uniune.A fi cetatean european inseamna a fi
membrul unei comunitati politice noi.Tocmai in termenii acestia,inca din 1975,Comisia
definea notiunea de cetatenie comunitara.Ea implica,pe de o parte,existenta unor institutii
politice supranationale rezultate din alegeri si,pe de alta parte,existenta normelor juridice,si
ele supranationale,care creau drepturi si obligatii intre cetatenii statelor membre si entitatea
supranationala Initiativa de a inscrie cetatenia europeana in Tratatul de la Maastricht prezinta
conceptul in aceeasi maniera.Cetatenia Uniunii trebuia sa exprime apartenenta cetatenilor la o
entitate politica noua,in aceeasi maniera in care dreptul national defineste statutul individului
in stat.Daca initial campul lexical al constructiei europene era limitat la termenii salariatconsumator,prin adaugarea termenului de cetatenie,se poate spune ca Europa a facut un salt
calitativ prin care isi depaseste natura de societate civila pentru a deveni o realitate
politica. Dar Tratatul de la Maastricht nu a atins aceste ambitii.Mare parte din drepturile

inscrise la titlul cetatenia Uniunii nu stabilesc o relatie juridica directa intre cetatean si
Uniune.Crearea cetateniei Uniunii Europene a fost vazuta ca o intarire a identitatii
europene.Se credea ca prin dreptul cetatenilor Uniunii de a participa la alegerile locale si
europene in statul de rezidenta indivizii vor fi mai implicati in procesul care fara sa vrea le
afecteaza viata de zi cu ziasa incat vor fi factori determinanti ai Comunitatii.Doar dreptul
de vot si de a fi ales la alegerile europene,la care se adauga dreptul de petitie si de a face apel
la Mediator,acestea stabilind o relatie intre cetatean si Uniune,nu sunt de ajuns pentru a da o
forma concreta cetateniei europene.
Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa(29 octombrie 2004) parea a fi o solutie mai
viabila.Peambulul Tratatului Constitutionalanticipeaza valorile Uniunii reglementate in
detaliu in Partea I:civilizatie.umanitate,egalitate,libertate,dreptulrile omului,stat de
drept,cultura,educatie,progres social,justitie,solidariate.De remarcat este faptul ca in ultimul
paragraf al Preambului se multumeste membrilor Conventiei Europene pentru contributia lor
la elaborarea Tratatului Constitutional in numele cetatenelor si cetatenilor si al statelor
Europei.Astfel este subliniata inca de la inceput dubla legitimitate a Uniunii:interstatala si
populara,intreguvernamentala si comunitara.Uniunea este atat a cetatenilor cat si a
statelor.Notiunea de Europa cetatenilorreflecta dorinta de apropiere a cetatenilor de
structurile Uniunii.Un loc deosebit a fost rezervat nediscriminarii(pe baza de
sex,rasa,culoare,origine etnica sau sociala,trasaturi genetice,limba,religie sau credinta,opinie
politica sau de orice natura,apartenenta la o minoritate
nationala,proprietate,nastere,disfunctie,varsta sau orientare sexuala) fondate pe
cetatenie,complementara libertatilor fundamentale.In articolul I-9 se clarifica si problema
valorii juridice a Cartei drepturilor fundamentale ale cetatenilor europeni,cat si problema
aderarii Uniunii la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.Astfel Carta drepturilor
fundamentale dobandeste atat valoare juridica,cat si constitutionala.Tratatul instituind o
Constiutie pentru Europa dezvolta conceptul de cetatenie europeana adaugand alte drepturi
specifice acesteia(care desi aveau si inainte baza juridica,acum sunt enuntate pentru prima
data expres in randul drepturilor cetatenesti europene).Vorbim astfel despre dreptul la buna
administrare si dreptul de acces la documente. De altfel includerea in textul Consitutiei a
Cartei drepturilor fundamentale a UE este o dovada in plus a vointei de a crea de facto o
uniune politica pentru cetateni, in care acesia sa joace un rol primordial.
Pentru a intra in vigoare Tratatul trebuia sa fie ratificat de toate statele membre ale Uniunii
Europene.Acest lucru nu s-a intamplat datorita refuzului Frantei si Olandei.In 2007 avem o
noua incercare a oficialiilor de a face din Uniune practic un stat supranational. Tratatul de la
Lisabona ii confera acestei Uniuni o constitutie statala,care producea aceleasi efecte juridice
ca si Constitutia refuzata de francezi si olandezi in 2005.Pentru prima oara Tratatul ne
transforma in cetateni adevarati ai Uniunii(exista si o modificare a termenului-cetatean al
UE).In prezent cetatenia unionala este complementara cetateniei nationale,aceasta din urma
avand in mod clar intaietate,cel putin pentru simplu fapt ca actuala Uniune nu este un
stat.Tratatul de la Lisabona modifica insa intelesul cetateniei unionale.Articolul 17b.1
inlocuieste termenul complementardin propozitia Cetatenia Uniunii va fi complementara
cetateniei nationale,astfel incat noua formulare spune: Cetatenia Uniunii se adauga
cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta.Aceasta le confera locuitorilor actualelor
state membre ale UE o noua cetatenie,separata de cea nationala.Drepturile si obligatiile
atasate cetateniei unionale vor fi superioare celor atasate catateniilor nationale,in caz de
conflict intre cele doua,datorita superioritatii legislatiei Uniunii fata de cea
nationala.Deasemenea se creeaza un cod de drpturi civile pentru cetatenii Uniuni.Acestea sunt
reprezentate prin Carta drepturilor fundamentale,ea va deveni obligatorie si va fi parte

esentiala din structura constitutionala a Uniunii Europene.Nici Tratatul de la Lisabona nu a

intrat insa in vigoare intrucat nu a fost ratificat de toate statele membre ale UE (irlandezii au
respins prin referndum Tratatul,53% dintre votanti au spus Nu,in timp ce 46,6% au spus Da).
Ce demonstreaza toate acestea?Europa nu este inca pregatita sa devina un singur
stat.Societatea civila europeana este deja o piata,dar nu este o comunitate
subiectiva , este doar un spatiu cotidian pentru o minoritate de europeni.Studentii care circula
de-a lungul Europei,comerciantii care vand im cele patru colturi ale pietei unice,turistii care
trec frontiera fara dificultate,muncitorii imigranti,pe scurt toti cei care exercita aceasta
mobilitate inteleg din ce in ce mai mult Europa ca pe o referinta.Dar numai acesti cetateni
activi ai Europei se bucura de libertatea fundamentala de circulatie si percep substanta si
avantajele acestei libertati.Pentru majoritatea europenilor apartenenta la Uniunea Europeana
este doar un fapt si nu o realitate pe care o traiesc.