Mateiu I.

Caragiale
(1885-1936)

SINGURATATEA

Ca margini nu cunoaste
pagana-mi semetie,
Afara de trufie nimic n-avut-am
sfant,

Mi-am razbunat printr-insa

intreaga semintie

Mateiu Caragiale
(n. 25 martie 1885, Bucuresti; d. 17 ianuarie 1936, Bucuresti) a fost un autor, istoric al
heraldicii, poet, si scriitor roman, intaiul nascut al lui Ion Luca Caragiale.
Mateiu Caragiale s-a nascut la Bucuresti, fiul lui Ion Luca Caragiale si al Mariei
Constantinescu. In anul 1889, tatal su se casatoreste cu Alexandrina Burelly si isi aduce
fiul n noua familie. In adolescen?, Mateiu isi descopera pasiunea pentru heraldica si
pentru genealogie. Isi cauta stramo?ii pe care i credea aristocrati.
In 1904 ncepe la Berlin studiile de drept pe care le abandoneaza. In anul 1921 ii apare
Remember la Viata Romaneasc. Din 1916 ncepe sa lucreze la Craii de Curtea-Veche pe
care o finalizeaza n 1928. Cartea apare la editura Cartea Romaneasca in 1929. In acelasi
an, la 1 mai primeste premiul Societatii scriitorilor romani.
Placheta de versuri ,,Pajere"a aprut postum, chiar n anul mortii poetului. Aproape toate
poeziile aparuser in timpul vietii scriitorului ca si mare parte a romanului ,,Sub pecetea
tainei". Textele sale heraldice, documentate si dezvoltate si insemnarile istorice erau
destinate uzului personal, n-au fost puse in valoare de scriitor.
Reactionar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, vesnic cartitor, in fine, o
constiint de boier de tara, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare
atestate de noua secole, care, fireste nu inregistreaza niciun prieten, are numai inamici si
supusi".
A locuit impreuna cu so?ia sa mai n varsta cu 25 de ani, Marica Sion,fiica poetului
Gh.Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofa Luca Stroici in casa de la nr. 9a.
Odata cu csnicia, a intrat si n posesia unei mosii la Sion (Fundulea), cu un conac la care
are satisfactia de a-si inalta n 1928 propriul steag cu blazon avand culorile de baza(coup
vert sur jaune'') din blazonul nobiliar al Karabetzilor, stramosii sai alesi.
Cele doua portrete facute de G.Calinescu si de Tudor Vianu reliefeaza rigiditatea
tinutei,figura stranie si vestimentatia anacronica,vetusta.Insa cei care l-au cunoscut in
intimitate ( Eugen Lovinescu,Ovidiu Papadima) au lasat marturii despre caldura si
simplitatea unui mare solidar,contrazicand poza cultivata atent.
S-a stins din viata la 51 de ani, varsta la care altii isi incep capodoperele.

OPERA
Scrisul isi are inceputurile pentru Mateiu in poeziile din 1907.Poezia o elaboreaza intre
1910-1911, dar redactarea migaloasa a operei sale epice dureaza pana in 1929. Nu i-a fost
harazit rastimp suficient ca sa-si desavarseasca scrierile planuite.

POEZIA
A debutat cu 13 poezii in revista ,,Viata romaneasca" in 1912,publicand alte versuri in
1913 si 1916.
In 1925, Ion Pillat si Perpessicius il includ in ,,Antologia poetilor de azi" si semnaleazasi
titlul volumului de versuri pe care il pregateste Mateiu , ,, Pajere",care aparea abia in
1936, postum deci, sub ingrijirea sotiei si cu o notita a aceluiasi Perpessicius.
Volumul ,,Pajere" are un titlu emblematic si cuprinde sonete,din care cele mai multe sunt
portrete ale unor figuri voievodale :domnitori,domnite,cronicari,boieri ,urmasi degenerati
ai voievozilor.
toate portretele au aerul conventional al unor masti, uneori naive,alteori grotesti,farmecul
lor aflandu-se in atmosfera de vis,de taina care le invaluie.
Poeziile schiteaza cateva din elementele inconfundabile ale stilului matein : cultul
trecutului ca timp eroic si al stramosilor care alcatuiesc o ,,mareata semintie", insotirea
dintre amurg, noapte si moarte, constiinta crepusculului, cultivarea misterului.
Una din poezii are,prin titlu si atmosfera,legaturi evidente cu romanul ,, Craii de CurteaVeche" :
,, De veacuri,parasite pe ascunsele coline,
Zac curti pustii.. Acolo tacerea stapaneste
Si-n verde manta muschiul cuprinde si-nveleste
Surpata zidarie si frantele tulpine ;
Si-mpodobind cerdacul cu grelele-i ciorchine
Salbaticita vita pe stalpi se-ncolaceste,
Cu iedera cea neagra ce-n strasini impleteste
O lucie cununa uitatelor ruine. "
( Curtile vechi ,1904)
PROZA
Mateiu Caragiale a scris o povestire, un roman ,un fragment dintr-un al doilea roman si o
pagina dintr-un al treilea al unei proiectate trilogii.
Povestirea ,,Remember" e conceputa in 1911 , definitivata in 1921 ,cand si apare in
revista ,, Viata romaneasca". In volum ea apare in 1024. Personajul principal e un dandy,

Aubrey De Vere,din stirpea lui Baudelaire si a lui Brummel ,a carui masca are toate
semnele decadentei.
Prezenta,gesturile si moartea lui sunt incarcate de mister,pe care naratorul nu incearca sa-l
dezlege,lasandu-l nedeslusit.Pecetea straniului personaj e culoarea albastra,care
impregneaza atmosfera si se asociaza cu nocturnul, iar deghizarile sale trimit la simbolul
androginului.
Spritul decadentismului european,atmosfera unui Berlin cosmopolit la inceput de secol
XX, influenta unuia dintre maestrii prozei ,,crespusculare", Barbey d`Aurevilly,iata
cateva trasaturi care singularizeaza naratiunea si fac din ea o veritabila arta poetica
mateina.
Romanul ,, Craii de Curtea-Veche" are o geneza mai complicata si o elaborare prelungita
(1910-1927). Fragmente din roman apar intre 1926 si 1928 in revista ,,Gandirea" in
volum romanul fiind publicat in 1929.
Autorul a conceput cartea ca prima sa parte a unei trilogii, dar din cea de-a doua parte,
,,Sub pecetea tainei " , n-a scris nici macar o suta de pagini,fragmente fiind publicate in ,,
Gandirea". Personajul principal e conul Rache,iar subiectul transforma taina in enigma,
urmarind cazuri misterioase ,ramase nedezlegate.
Scriere considerata de cei mai multi critici neterminata,naratiunea incita la continuarea ei.
Unul din ,,mateinii" indrazneti, Radu Albala,a incercat o prelungire spirituala a prozei lui
Mateiu in volumul de povestiri intitulat ,,Desculte". Exista insa unii critici, cum ar fi
N.Manolescu,care vad in textul matein o scriere incheiata.
A treia parte a trilogiei , ,,Soborul tatelor" ( initial ,, Scoala tatelor"), a ramas un simplu
proiect. S-a pastrat o singura pagina ,in trei variante, scrisa in 1929, care dovedeste
intentia reluarii unor personaje feminine din ,,Craii ..".

SPRE O BIOGRAFIE INTERIOARA

Intre autorii perioadei interbelice, Mateiu Caragiale se singularizeaza prin cateva
trasaturi ale unei personalitati accentuate, prin elementele biografiei interioare care il
transforma in personaj.
Desi tatal i-a purtat de grija pana la moarte, Mateiu pare sa ilustreze cazul psihologic al
intalnirii celor doua complexe : complexul lui Oedip ( din care porneste revolta sa
constanta fata de tata) si complexul bastardului, transferat intr-o hipertrofiere a ,,eului
ereditar" , dupa formula lui Pompiliu Constantinescu , prin inventarea unui stil de viata
aristocratic si al unei descendente nobile.
1.Revolta impotriva tatalui isi are radacinile in copilarie cand ,indepartat de mama. e luat
in noua familie a lui Caragiale. Complexele se adancesc o data cu nasterea celor doi copii
legitimi : Luca in 1893 si Ecaterina in 1894,care il fac sa se simta frustrat prin impartirea
iubirii si a preocuparilor paterne.
Isi refuza tatal ca model,de timpuriu,gasindu-si o alta filiatie spirituala in personalitatea
directorului Colegiului Sf. Gheorghe,Anghel Demetrescu,despre care scrie: ,,excelentul
meu director si maestru de istorie" .
In perioada berlineza,grijile si povetele tatalui il impovareaza si ii starnesc ostilitatea.

2.Pasiunea pentru heraldica se naste la Mateiu din anii adolescentei, sub influenta lui
Anghel Demetrescu, si are urmari profunde.Ca scolar, el schiteaza in caiete sau pe planse
insemne heraldice. Mai tarziu isi dovedeste competenta,chiar eruditia de heraldist, in
doua studii. Astfel , in ,, O contributie heraldica la istoria Brancovenilor", Mateiu descrie
stemele uneia dintre marile familii domnitoare din Muntenia. ,,In chestia unei aberatii"
este titlul celui de-al doilea studiu care prilejuieste o istorie cu accente polemice a
Ordinului Cavalerilor de Malta se regaseste si in romanul scris de Mateiu ,care abunda in
referiri la ordinele cavaleresti, mai ales la cele din sec. XVIII-lea, in care societatile
secrete de toate felurile cunosc o mare inflorire, secol incheiat in 1789 cu Revolutia
Franceza care determina o deplasare a acestora dinspre apusul Europei spre sud-estul
ei,spre Tarile Romane si Rusia.
3.Morga aristocratica si-a construit-o Mateiu Caragiale de timpuriu.El isi cauta stramosi
ilustri,nascoceste un arbore genealogic fabulos,cu radacini in veacuri departate.Tatal ii
spulbera iluzia stirpei sale ,aratandu-i crestetul capului si lamurindu-l: ,,Uite,a ramas aici
urma tavei cu placinte pe care au purtat-o stramosii nostri." Zeflemeaua batranului
Caragiale nu putea decat sa amplifice resentimentele fiului .
Abordeaza un stil pretios si in intimitate,in actele cotidiene,de interior : ,,.. eu cultiv o
mare morga acasa;beau cafea in vieux-saxe cu lingurita aurita".
Trasatura stilistica esentiala a prozei lui Mateiu Caragiale deriva din ,, puterea de a adora
si aceea de a uri" dintru-un maniheism moral caruia ii corespunde si un ,, maniheism al
vocabularului ."
Tine un jurnal in limba franceza,singura potrivita pentru exprimarea gandurilor si ideilor,
dupa parerea sa .Isi alege pentru blazon culorile negru,galben,verde si rosu, iar pe
domeniul de la Fundulea ridiva steagul cu insemnele proprii,vestindu-si prezenta
senioriala.
Cu atat mai studiata e masca afisata in societate,caci are ambitia sa convinga lumea de
apartenenta sa la cercul ultimilor aristocrati.

CRAII DE CURTEA-VECHE - PREZENTARE GENERALA

1.Preliminarii
A.Geneza si elaborarea romanului reprezinta un proces indelungat si complicat :
-primul concept al cartii dateaza din 1910
-PARTEA INTAI, ,, Intampinarea Crailor", e redactata in 1916 ,1918 si 1919,cu revederea
ulterioara a unor detalii;
-PARTEA A DOUA, ,,Cele trei hagialacuri",cunoaste o redactare pe episoade:
*intrarea lui Pasadia si a lui Pirgu in restaurant -scrisa in 1918
*evocarea calatoriei lui Pantazi -scrisa in 1920
*rememorarea timpurilor trecute de catre Pasadia -scrisa in 1921
-PARTEA A TREIA, ,,Spovedanii",e scrisa in trei etape : 1922,1924,1926
-PARTEA A PATRA, ,,Asfintitul Crailor", este definitivata in 1927

Romanul apare fragmentar in revista ,,Gandirea" intre anii 1926 si 1928. In 1929 e tiparit
in volum .
Cei mai multi critici,desi au salutat elogios cartea la aparitie,au ezitat sa o incadreze in
specia romanului:
,, Mai degraba naratiune..." ( G.Calinescu )
,, [...] o proza de maturitate literara care lipsea literaturii noastre, mai mult lirice decat
epice" ( Ion Pillat)
Exegezele ulterioare apropie cartea lui Mateiu Caragiale de literatura confesiunii,
asezand-o sub ,,semnul fictiunii memorialistice, al confuziei intentionate dintre eul
artistic si eul empiric al scriitorului.
Alexandru George compara ramanul matein cu cel proustian,considerand ,, tramba de
vedenii " si ,,cautarea timpului pierdut" doua procedee antiepice.Inlocuirea stilului narativ
prin cel evocator e comuna ambelor carti, ca si alunecarea din prezent spre trecut.
Subiectul cartii pare imposibil de rezumat ,dupa cum sustine si Alexandru George intr-o
concentrata prezentare a continutului scrierii .
Confesiunea,evocarea,descrierea,moduri de expresie dominant lirice,confera substanta
acestei scrieri,greu de numit roman. Ele mascheaza structura simbologica si ezoterica a
cartii :scenariul de initiere alcatuit din trei experiente de cunoastere exprimate de fiecare
personaj .
Arhitectura cartii face posibile speculatiile intre cifrele patru si trei. Cele patru parti, prin
titlul lor,desemneaza ceremonii sau acte cu incarcatura ritualica: ,, Intampinarea
crailor", ,,Spovedanii " si ,,Asfintitul crailor". In cuprinsul lor gasim trei calatorii , trei
marturisiri si trei morti .
O simetrie severa organizeaza cartea : sfarsitul fiecarei parti se anunta o plecare la munte
a lui Pasadia; prima si a treia parte se inscriu in aceeiasi temporalitate-o noapte de toamna
a anului 1910-,a doua parte prilejuieste o intoarcere in timp,in cel mai frumos din toate
secolele,al XVIII-lea, iar ultima parte se supune curgerii firesti a timpului din 1910 pana
la incheierea actiunii in toamna anului urmator.
NIVELE DE INTERPRETARE
1.Roman al crepusculului ,al decaderii stirpei alese
Cartea are actiunea plasata intre 1910-1911,deci de la inceputul sec. XX ,dar ea
consemneaza stingerea unei intregi epoci.Critica a interpretat astfel autorul si opera :
,,Cronicare al ultimelor straluciri si abjectiuni ale levantismului la noi-asa cum Ion
Neculce ii insemnase inceputurile-,Mateiu C. ramane rapsodul de neuitat al formelor
specifice pe care le-au luat ele in Bucurestiul atat de drag lui ..." ( Ovidiu Papadima, ,,
Fascinatia vietii " )
Relatare la persoana I , intrerupta de confesiuni si evocari , cartea lasa un singur personaj
nedezvaluit.Povestitorul insusi.Privite din punctul lui de vedere,putinele actiuni si mai
numeroasele spovedanii, hagialacurile sau istorisirile cartii alcatuiesc o suita de acte ce il
modeleaza.Prin comparatia cu cei trei ,,crai ", Povestitorul e novicele si poate de aceea nu
are nume,caci formarea sa nu s-a desavarsit.
Initierea povestitorului presupune trei etape de cunoastere : intelectuala ( prin Pasadia),
afectiva( prin Pantazi) si instinctuala (prin Pirgu).

Cele trei hagialacuri sunt calatorii simbolice :

1.Calatoria pe mare se face, prin descrierea lui Pantazi , sub semnul Frumosului si al
Trecutului : marile elene si latine, zorile boreale si tropicele, selbele Amazonului si tarile
mirodeniilor si ale civilizatiilor stravechi.
2. Calatoria in trecut e mediata de evocarile lui Pasadia sin porneste dintr-un har vizionar.
3.Calatoria in prezent e condusa de Pirgu si duce la hotarele vietii ca vis.Popasurile
acestei calatorii sunt birturile,localurile si , coborand din ce in ce mai mult, casa
Arnotenilor,care echivaleaza cu bolgia din adancul infernului.
Spatiile emblematice pentru fiecare dintre cei trei maestri care dirijeaza calatoriile se
preteaza ,de asemenea, la interpretari interesante:
1.Muntele constituie pentru Pasadia ,,acel taintic Horeb, de unde se intorcea cu puteri
proaspete" si sugereaza refugiul, dar si ascensiunea.
2.Marea,semnifica pentru Pantazi ,,matca a tot ce viaza neincatusata si neprihanita", deci
matricea vietii, dar si doritul mormant.
3.Orasul e spatiul definitoriu pentru Pirgu, spatiu ce sugereaza subterana care pastreza
tainele si secretele rusinoase si inspaimantatoare,care zavoraste fiintele marcate de
nebunie sau degenerare.
Spovedaniile ii prilejuiesc Povestitorului cunoasterea si familiarizarea cu trei moduri de
elocinta :
a) Stilul inalt,solemn al lui Pasadia, cel mai adecvat elevatiei intelectului,dar si evocarii
istorice.
b) Stilul inflorit al povestirilor si impresiilor de calatorie aminteste de opulenta
barocului,caci Pantazi , ,, omul impatimit de Frumos,ii citea in original pe Cervantes si
Camoes,vorbea cu cersetorii tiganeste" . Stilul sau pastreaza intacta nostalgia Orientului
si a exoticului .
c) Stilul jos,al ironiei, se alfa in stapanirea lui Pirgu ,intr-un amestec de trivial si pitoresc,
de argou si jargon , ca intrun pasaj des citat.
Cele trei spovedanii formeaza trei ceremonii ale istorisirii. Toti refuza consemnarea
definitiva: opera lui Pasadia arde in ziua mortii sale,iar ceilalti doi nici nu au intentii
scriptice . Singur, al patrulea,Povestitorul,se pregateste sa scrie.
Erosul, proba inclusa in scenariile initiatice,indeosebi in cele cavaleresti, se manifesta in
forme interesante si originale in cartea mateina. Iubirea apare mai intai ca poveste tragica,
pecetluita de moarte in istorisirea lui Pantazi despre Pena Corcosusa si printul Sergheu.
Pantazi avertizeaza de la inceput :
,,[...] e o istorie veche, o istorie de maidan, si nu de toate zilele."

Iubirea dintre ciudata floare de maidan si Fat-Frumosul care contopea stralucirile a doua
cununu imparatesti incalca toate canoanele vremii, este amorul-pasiunii si se incheie in
moarte si nebunie. Niciunul dintre celelalte personaje nu accede la o asemenea iubire.
a) Pantazi , figura apropiata de androgin, nascut din parinti inruditi indeaproape, nu
cunoaste patima erotica nici pentru Wanda, nici pentru Ilinca .Iubirea are pentru Pantazi
intelesul aproape crestin de mila sau de voluptata a suferintei sporite de reveria trecutului.
b) Pasadia si Raselica aduc o alta dimensiune a iubirii: aceea de forta
agresiva,devastaroare. Exista si o concordanta deplina intre imaginea de satir a barbatului
si vampirismul femeii care isi hraneste vitalitatea cu moartea partenerilor.Pentru cei
doi,Eros si Thanatos se indentifica.
c)Pirgu se apropie cel mai mult de formele primare,instinctuale ale erosului.

NARATIUNE ESOTERICA SI SIMBOLOGICA

,,Exegeza noctura" a Crailor ii apartine lui Vasile Lovinescu , original critic roman din
ultimele decenii ,cel carea depasit intuitiile celorlalti comentatori si a cautat sa
desluseasca depozitul esoteric p care il ascunde cartea.
Toate mitologiile, ritualurile, religiile contin cunostiinte ce raman inaccesibile,care se
divulga unui numar restrans de insi capabili prin pregatirea lor intelectuala, prin
desavarsirea spirituala si morala, sa le inteleaga, sa le pastreze si sa le transmita mai
departe.
Lovinescu a comentat si i-a dedicat cartii lui Mateiu Cragiale un amplu studiu : ,,Al
patrulea hagialac".
Salutata de la aparitie ca o carte de sarbatoare si de innobilare a literaturii romane,cu
celebra invocatie barbiana ( ,, Necuvenita cinste!Astazi prostescul nostru scris se
caftaneste", ,, Craii de Curtea-Veche" s-a dovedit la analiza stilistica riguroasa o veritabila
bijuterie.
Tudor Vianu il incadreaza pe Mateiu in ,,Arta prozatorilor romani" in capitolul
,,Fantezistii", alaturi de Adrian Maniu, Ion Vinea si Ion Minulescu. In judecarea cartii,el
porneste de la o structura maniheica, o transanta distinctie intre bine si rau .
,,<< Craii de Curtea-Veche este o incercare de restitutie a vechiului regim in declin,
construit pe opozitia simetrica a doua categorii: veche aristogratie in faza sa de disolutie
boema si esteta,perpetuand amintirile de trufie a sangelui cuceritor, a anticelor
<<stirpe>> domnitoare,dupa cum suna cuvantul deseori si in mod caracteristic
unilizat,intr-o viziunea istoriei care aminteste pe Gobineau,lume reprezentata prin Pantazi
si Pasadia, apoi lumea noua infatisata printr-un exemplar infam,numitul Pirgu , asociat
marilor orgii si intenselor visari a precedentilor,poate din obscura atractie a acestuia catre
tipul superior de umanitate,dar mai sigur din pornirea amarnica si deznadajduita a acestui
tip de a dezgustain tovarasia infama spectacolul apusului sau tragic si maret.Ce este nobil
si trufas este bun;ce este plebeian si las este rau".
Maniheismul moral ii corepunde-cum sustine Vianu- un maniheism al vocabularului care
confera stilului matein ,, una din pecetile ei stilistice cele mai izbitoare ".

Nicolae Manolescu accepta opozitia ca structura fundamentala a cartii, dar o ridica de la

nivelul lexicului, unde cele doua registre , nobil si vulgar se amesteca necontenit, intr-un
plan mai inalt al retoricii narative.
Unitatea stilistica se obtine printr-un proces constient si laborios de arhaizare.
Ov.S.Crohmalniceanu gaseste sintagma relevanta, dupa metoda stilisticii lui Leo Spitzer,
intr-o marca de superlativ invechit si regional construit cu ,,mult" : ,, mult bogat si
singur" , ,, mult nobil" , ,, mult trist" etc.
Impresia de vetust este realizata si prin alte mijloace .Alexandru George descopera mai
multe surse ale arhaizarii intentionate: ,,Mateiu este ultimul om din generatia lui care a
folosit simtamant in loc de sentiment,dupa cum tot el a dezgropat,dupa parerea noastra,
termeni ca aadasta sau a via, folositi acum destul de des in limbajul literar." (,, Semne si
repere " -Alexandru George )
Valoarea de incantatie muzicala a cuvinteler trece si in frazare.Personajele folosesc magia
limbajului pentru trecerea din planul real pe taramul visului (matusa
Smaranda,Pantazi,Pasadia). Autorul invoca din ,, veacul voluptatii" trei muzicieni :,, am
fost niste nebuni..dupa muzica, ne-am razboit pentru Rameau si pentru Gluck si ,
asemenea celor trei crai, ne-am inchinat copilului care avea sa fie Mozart.
Functia frazarii muzicale,ca si alcatuirea ei au o neobisnuita diversitate,folosita ca
procedeu initial si final al cartii. O pronuntata frazare muzicala se lasa identificata usor la
Mateiu Caragiale.
Fraza muzicala are rolul sa opereze o alunecare lina,imperceptibila,dinspre realitatea
respingatoare catre universul compensator al visarii .
Muzicalitatea frazelor e chemata la Mateiu Caragiale sa exercite o actiune de estompare a
constrastelor pronuntate din care e alcatuita lumea lui. Liniile crude ale vietii reale,unde
abjectia triumfa, trasate apasat,cu un dispret strivitor, se pierd undeva, pe nesimtite, spre a
urmari, diafanizate si fascinate, << trambele de vedenii >>.
Asistam la o pendulare neincetata intre lucrurile traite si cele visate. Suprimarea
posibilitatii de a mai distinge natura lor diferita e rostul inflexiunii muzicale
,invaluitoare,languroase,leganate,pe care o sufera frazele lui Mateiu Caragiale. ( Ov. S.
Crohmalniceanu - ,,5 prozatori in 5 feluri de lectura" )
Bucurestiul de la inceputul secolului al XIX-lea este cetatea apocaliptica in care troneaza
luxul si scursura fanariota, amestec al viciilor desucheate si al decadentei rascoapte:
lenevia somnambulica orientala, sentimentalismul religios slav si senzualitatea
occidentala. Calitatea poetica a scriiturii incarcate de parfum erotizant cucereste definitiv
cititorul. Sever, dar foarte exact, intr-adevar, Craii de Curtea Veche este considerata si
astazi, ntr-un mod cu totul exagerat, o carte mare. Este insa o carte minora. Si este
considerata mare numai din sentimentalism, numai dintr-o secreta admiratie pentru cei
trei crai, atat de intimi noua, balcanicilor, numai din complicitate cu acesti alter ego ai
nostri.

Impunand un stil unic,incarcat de poezie si farmen ,dar si de sensuri ascunde,niciodata

inepuizabile, Craii de Curtea-Veche este o opera rara,inimitabila . In fond,Mateiu
Caragiale e un estet, un artist desavarsit al Cuvantului.