verticilului extern se deosebesc de cele ale verticilului intern prin forma, culoare

sau marime, periantul florii este dublu; in acest caz, verticilul extern se numeste
caliciu si este format din sepale, de obicei verzi si mai mici, iar verticilul intern se
numeste corola, alcatuita din petale de diferite culori.
Perigonul (fig. 27 B) poate fi: dialitepal (tepale libere) sau gamotepal
(tepale concrescute prin marginile lor); dup culoarea tepalelor perigonul poate fi:
sepaloid (verde, ca la sfecla) sau petaloid (diferit colorat, ca la lalea).
Caliciul (fig. 28) poate fi: dialisepal (sepale libere) sau gamosepal
(sepale concrescute prin marginile lor). De obicei sepalele florii cad dup
fecundatie, dar la unele plante acest fenomen se intampla chiar in momentul

Fig. 27: A - periant; B-perigon:

k-caliciu;cr-corola

Fig. 28: A - caliciu dialisepal; B-caliciu

gamosepal

infloririi (caliciul caduc, ca la Papaver somniferum); la alte plante sepalele nu cad

nici dup fecundatie, insotind fructul pn la maturitatea acestuia (caliciu
persistent). In unele cazuri, caliciul persistent se dezvolta mult si inveleste
complet fructul (caliciul acrescent, ca la Physalis alkekengi). La multe
Asteraceae, caliciul este reprezentat de numerosi perisori, care insotesc fructul la
maturitate sub forma unor umbrelute si in asemenea cazuri caliciul poarta numele
de papus. La Malvaceae si unele Rosaceae spre exteriorul florii se dezvolta un
caliciu suplimentar numit calicul.
Corola poate fi: dialipetala (cu petalele libere) sau gamopetala (cu
petalele concrescute prin marginile lor); dup simetrie corola poate fi:
actinomorfa (cnd toate petalele sunt egale intre ele, corola avand un contur
regulat, circular si putand fi impartita in doua parti egale prin orice plan ce trece
prin centrul ei) si zigomorfa (petale sunt neegale, corola avand un contur
deformat, alungit si putand fi impartita in doua parti egale doar printr-un singur
plan, ce trece de-a lungul su).
Corolele dialipetale actinomorfe se intalnesc la numeroase familii cum
sunt: Rosaceae, Linaceae, Brassicaceae, Apiaceae etc (fig. 29 ).
38

Corolele dialipetale zigomorfe se intalnesc, spre exemplu, la plantele din

familia Fabaceae.
Corolele gamopetale actinomorfe (fig. 30) pot avea diferite forme:
tubuloasa (in forma de tub), infundibuliforma (in forma de palnie), campanulata
(in forma de clopot), hipocrateriforma (in forma unui tub, care in partea
superioar se largeste brusc si se rasfrange in unghi drept), rotata (petalele
unite se dispun perpendicular pe axul florii).
Corolele gamopetale zigomorfe (fig. 31) sunt de trei tipuri si anume:

Fig. 29. Tipuri de corole dialipetale Aactinomorfa, la Rosa canina; B-zigomorfa,

la Fabaceae: st-stindard; ar-aripioare; ccarena

Fig. 30. Tipuri de corole gamopetale

actinomorfe: A-tubuloasa la Helianthus annuus;
B-palniata (infundibu-liforma) la Convolvulus
arvensis; C-campanulata la Campanula
persicifolia; D-rotata la Solanum tuberosum; Ehipocrateriforma la Syringa vulgaris.

Fig. 31. Tipuri de

corole gamopetale
zigomorfe: a-bilabiata
la Salvia sp.; bpersonata, la
Anthirrhinum majus;
c-ligulata, la
Taraxacum officinale

bilabiata (tubul corolei se desface in partea superioar in doua buze sau labii,
indepartate intre ele - la Lamiaceae, unele Scrophulariaceae), personata (se
deosebeste de corola bilabiata prin faptul ca cele doua buze sunt apropiate intre
ele), ligulata (tubul corolei se desface intr-o aripioar laterala, plana, numita
ligula - la Cichorioideae).
Androceul (fig. 32) reprezint partea mascula a florii si este alcatuit din
totalitatea staminelor (microsporofilelor).
O stamina este constituita din trei parti: filamentul sau codita, care este partea
sterila a staminei, conectivul (partea superioar a filamentului) si antera (partea
fertila a staminei, formata din doua loji separate prin conectiv, fiecare loja fiind
alcatuita din cate doi saci polenici (sporangi masculi). Din celulele diploide (2n)
ale sacilor polenici tineri, prin diviziune meiotic , rezulta celule haploide (n),
numite microspori sau spori masculi, care germineaza pe loc, dnd natere

la
39

doua celule: una mai mica, numita celul generatoare (care prin diviziune va
forma, mai tarziu, doi gameti masculi) si una mai mare, numita celul vegetativa
(protalul mascul); cele doua celule sunt

inconjurate de membrana dubla a

microsporului, numita sporoderma (formata dintr-o membrana interna, subtire,

numita intina si alta externa, groasa si diferit ornamentata, numita exina). Celul
vegetativa si cea generativa, inconjurate de sporoderma formeaz impreuna un
grauncior de polen. Cnd graunciorii de polen ajung la maturitate, ei sunt
eliberati, prin craparea peretilor anterei.
Androceul poate fi: dialistemon (stamine libere intre ele) sau
gamostemon (stamine unite intre ele).

Fig. 32. Tipuri de androceu:

A- dialistemon; B - monadelf;
C-diadelf; D-sinanter; E-didinam;
F-tetradinam.

Fig. 33. Gineceul: A-sincarp la Lilium

candidum; B-apocarp la Adonis vernalis;
o-ovar; st-stil; stg-stigmat; C-poziia
ovarului pe receptacul: 1-inferior; 2semiinferior; 3-inferior

Androceul dialistemon, la cele mai multe plante, prezint toate staminele

cu filamentele egale. Exista insa si flori la care filamentele staminelor nu au toate
aceeasi lungime. In acest caz androceul poate fi: didinam (patru stamine, dintre
care doua au filamentele mai lungi, iar doua mai scurte - la Lamiaceae, unele
Scrophulariaceae); tetradinam (6 stamine, dintre care doua au filamentele mai
scurte, iar patru mai lungi - la Brassicaceae).
Androceul gamostemon poate fi: monadelf, diadelf, poliadelf (staminele
concresc prin filamentele lor in unul, respectiv doua, sau mai multe manunchiuri);
sinanter (staminele concresc prin anterele lor, ca la Asteraceae).
Gineceul (fig. 33) reprezint partea femela din floare si este format din
totalitatea carpelelor (macrosporofilelor). In funcie de numrul acestora,
gineceul poate fi: monocarpelar (cu o singura carpela), bi-tri-poli-carpelar (cu 2,
3 sau mai multe carpele). Cnd carpelele sunt unite intre ele gineceul este
apocarp, iar cnd carpelele sunt unite prin marginile lor, gineceul este sincarp.
Indiferent de numrul

carpelelor si de raportul dintre acestea, gineceul

prezint trei parti: ovarul, stilul si stigmatul.

40

Ovarul este partea bazal, mai dezvoltat a gineceului, in interiorul

cruia se afla una sau mai multe cmrue numite loji, in care se formeaz unul
sau mai multe ovule (sporangii femeli). Un ovul se prinde de pereii ovarului prin
intermediul unui pedicel numit funicul si prezint la exterior doua nveliuri sau
integumente, care nchid un tesut numit nucela. In partea apicala integumentele
lasa un orificiu numit micropil.
Dintr-o celul diploida (2n) a nucelei, prin diviziune meiotic, rezulta
patru celule haploide (n), numite macrospori sau spori femeli, dintre care trei se
dezorganizeaz, iar al patrulea germineaza pe loc, dnd natere , in urma a trei
diviziuni consecutive, la opt celule haploide (n), care formeaz sacul embrionar.
Dintre aceste celule, una reprezint gametul femel (oosfera), iar celelalte sapte
reprezint protalul femel, organizat astfel: 2 celule (sinergide) inspre micropil, de
o parte si de alta a oosferei; 3 celule la polul opus (antipode), 2 celule in zona
centrala a sacului embrionar (acestea din urma fuzioneaza intre ele, formnd
celul secundara, diploida, a sacului embrionar.
Dup poziia pe receptacul, ovarul poate fi: superior (se prinde in vrful
receptaculului, care este plan sau conic); semiinferior (este partial scufundat in
receptaculul concav); inferior

(complet scufundat in cupa receptaculului si

concrescut cu acesta).
Stilul, reprezint o prelungire subtire, cilindrica a ovarului. Numrul
stilelor din floare este in funcie de numrul carpelelor gineceului precum si de
nivelul de concrestere al acestora.
Stigmatul se afla la extremitatea superioar a stilului, cu suprafaa
marita, papiloasa, secretoare, favorizand retinerea si germinarea grauncioarelor de
polen. Numrul

stigmatelor in floare este si acesta in funcie de numrul

carpelelor si de nivelul de concretere al acestora.

3.4.3. Polenizarea si fecundarea
Prin polenizare se nelege transportul grauncioarelor de polen de la
anterele staminelor pe stigmatul gineceului. Dup provenienta polenului,
polenizarea poate fi directa (cu polen propriu, sau dintr-o floare de pe acelasi
individ) si indirecta (incrucisata) (floarea este polenizata cu polen provenit de la o
alta floare, de pe alt individ). Transportul grauncioarelor de polen de la antere pe
stigmat se poate face prin intermediul mai multor factori: gravitatia (polenul cade
41

prin propria lui greutate); vntul (plante anemofile), insectele (plantele

entomofile), apa (plante hidrofile), omul etc.
Plantele anemofile produc o cantitate foarte mare de polen, care este mic si uscat,
pentru a putea fi usor purtat de vnt (uneori polenul prezint si saci aeriferi), au
flori cu periant necolorat, sau chiar flori nude, grupate adesea n ameni, care
asigura scuturarea polenului la cea mai mica adiere de vnt; stigmatele sunt lungi,
foarte ramificate, pentru a putea reine cu uurinta polenul. Plantele entomofile au
flori viu colorate, bogate in glande nectarifere, care sa atraga
insectele polenizatoare.
Fecundarea. Prin fecundare se nelege procesul de unire a gametilor (n)
masculi cu cei femeli, proces in urma cruia rezulta o celula-ou sau zigot (2n).
Polenul ajuns pe stigmat germineaza, dnd natere unui tub polenic. n acest tub
patrunde celul generativa, care prin diviziune formeaz doi gameti masculi.
Tubul polenic strabate stigmatul si stilul, ajunge n ovar, inainteaza pe pereii
ovulului, trece prin micropil (de obicei), ajungand la sacul embrionar. Vrful
tubului polenic se gelifica punnd in libertate cei doi gameti. Unul din gametii
masculi va fecunda oosfera, rezultand zigotul principal diploid, iar cel de al
doilea va fecunda celul secundara a sacului embrionar (deje diploida), rezultand
zigotul secundar, triploid.
3.5. INFLORESCENTELE
O inflorescenta reprezinta o grupare naturala a mai multor flori pe o
tulpina sau o ramura. Inflorescentele prezinta un ax cu noduri si internoduri, iar la
noduri se insera florile la subsuoara unor bractei (frunze reduse). Inflorescentele
se impart n doua categorii: monopodiale si simpodiale.
3.5.1. Inflorescentele monopodiale se caracterizeaza prin cresterea
nedefinita a axului, el terminndu-se cu un mugure vegetativ. Inflorescentele
monopodiale pot fi simple (cu axul neramificat) si compuse (florile se prind pe
ramificatiile axului principal).
Inflorescentele monopodiale simple sunt: spicul (cu flori sesile si
hermafrodite); amentul (cu flori sesile si unisexuate), racemul (cu flori egal
pedunculate), corimbul (florile ajung n acelasi plan, datorita pedunculilor
inegali), umbela (flori egal pedunculate prinse n vrful axului), capitulul (flori
sesile sau scurt pedunculate prinse pe un ax usor ingrosat), calatidiul (flori sesile
prinse pe un ax puternic ingrosat si turtit).
42