Sunteți pe pagina 1din 14

Dumitru Dragomir

1

TCCN – Sem. 2 – C11

Curs Nr.11

Cap.3. Programe de proiectare navală integrate

3.1. Generalităţi

Un program de proiectare navală integrat este un program care, pe lângă modelarea geometrică a corpului navei, conţine şi o serie mai mică sau mai mare de instrumente auxiliare de calcul specific naval. Astfel, pe lângă facilităţile de calcul hidrostatic (ca de

exemplu modulul analizat anterior la MultiSurf), mai pot exista şi module de calcul de stabilitate la unghiuri mari de înclinare, calcule de rezistenţă la înaintare, etc. În această gamă de produse soft intră o varietate destul de mare de programe, unul dintre cele mai complexe fiind seria de programe AVEVA al firmei AVEVA Marine (care a achiziţionat produsul TRIBON). În cele ce urmează vom studia programul FreeShip, program inspirat din programul DelftShip Free sau DelftShip Pro cu care se aseamănă în foarte mare măsură. Fără pretenţia de a compara aceste produse cu cele de vârf, ele conţin totuşi acele facilităţi suplimentare care le justifică încadrarea în această categorie. Modalitatea de modelare geometrică folosită este una relativ simplă, rudimentară chiar comparativ cu programul Multisurf, neavând decât foarte slabe elemente de relaţionare geometrică, din acest punct de vedere încadrându-se mai degrabă în categoria modelatoarelor geometrice nerelaţionale.

3.2. Modelarea geometrică în FreeShip

FREE!ship foloseşte o tehnică numită de modelare a suprafeţelor pentru a defini forma unei nave. Această tehnică se poate asemăna cu sculptarea corpului navei ca şi cum ar fi o piesă de îmbrăcăminte foarte flexibilă şi subţire, prin tragerea şi deplasarea punctelor. Aceasta nu se limitează numai la corpul însuşi, aşa cum vom vedea mai târziu. Punţile, suprastucturile, catargele, chilele şi cârmele, pot fi şi ele modelate în acelaşi mod. Spre deosebire de alte programe FreeShip foloseşte suprafeţe de subdiviziune pentru modelarea completă a navei. Suprafeţele de subdiviziune oferă proiectantului mai multă flexibilitate la proiectarea oricărei forme dorite. Dar dacă doriţi să obţineţi maximul de la această tehnică este important să aveţi o înţelegere la nivel fundamental a unora dintre principiile ei de bază. Un exemplu de corp al unui yacht simplu poate fi văzut în Figura 1. Suprafaţa reală este o reţea constând din următoarele 3 tipuri de obiecte:

- Feţe

- Muchii

- Puncte

ţ a real ă este o re ţ ea constând din urm ă toarele 3 tipuri

Figura 1.

Dumitru Dragomir

2

TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.1.

Feţe

O faţă este o mică parte dintr-o suprafaţă (uneori mai este numită şi petic) şi în mod

obişnuit este definită prin 4 puncte.

În anumite zone poate fi de dorit să se folosească mai puţine puncte (sau chiar mai

multe), dar în general cele mai bune rezultate se obţin atunci când cele mai multe dintre feţe constau din 4 puncte.

3.2.2. Muchii

Toate punctele succesive ale unei feţe sunt conectate prin linii. Aceste linii sunt numite muchii şi se pot deosebi două feluri de muchii:

Muchii de frontieră. Acestea sunt muchii care, aşa cum o arată şi denumirea, formează frontiera suprafeţei. O muchie de frontieră are caracteristic faptul că ea aparţine întotdeauna numai unei singure feţe. Exemple de muchii de frontieră sunt copastia (dacă nava nu este prevăzută cu punte) sau conturul în plan diametral al navei (acesta din urmă fiind de fapt un caz special). Când se defineşte nava este creată numai partea ei din babord (stânga). De aceea toate muchiile din planul diametral aparţin numai unei singure feţe. În realitate nava este simetrică şi, când se efectuează calculele, FreeShip crează o navă virtuală simetrică prin oglindirea modelului faţă de planul diametral. Muchii obişnuite. Acestea sunt toate celelalte muchii de dincolo de frontiera suprafeţei şi, întotdeauna, aparţin la două feţe. Muchiile obişnuite sunt desenate cu linii gri-închis. Cele două feţe vecine ale muchiei sunt conectate neted de-a lungul muchiei comune. Totuşi, este posibil să se marcheze o muchie ca muchie creastă. În acest caz cele două feţe conectate la muchie au discontinuitate a tangentelor. Cu alte cuvinte, muchiile creastă sunt folosite pentru a se defini linii de frântură. O muchie de frontieră este de fapt un caz particular deoarece nu există o a doua faţă către care să se facă o trecere netedă. FreeShip foloseşte în calculele sale prezenţa muchiilor frontieră. Prin aceasta, programul este capabil să determine dacă nava ia apă când, de exemplu, linia punţii este imersată. De aceea este esenţial ca fiecare muchie obişnuită să fie conectată la două feţe cel puţin atunci când nu este imersată. Situarea a două muchii exact una deasupra celeilalte nu este suficientă. Feţele trebuie să fie fizic conectate la o aceeaşi muchie. Există de asemenea un alt motiv pentru aceasta şi care va fi explicat în capitolul Ghid de modelare prin subdivizare. Muchiile de frontieră pentru care mbele capete sunt situate în planul diametral sunt excluse de la acest test. În realitate aceste muchii sunt conectate atât cu babordul cât şi cu tribordul navei şi deci nu sunt adevărate muchii frontieră.

3.2.3. Puncte

Punctele formează baza unei suprafeţe. Cea mai parte a editării se face la nivelul punctelor prin mutarea punctelor în diferite poziţii, inserarea de puncte noi sau eliminarea unora dintre cele existente. Fundamental, sunt două tipuri de puncte de interes pentru utilizator. Acestea sunt:

- Puncte obişnuite. Acestea sunt toate punctele altele decât cele de colţ. Trebuie reţinut

că punctele obişnuite au un anumit decalaj faţă de suprafaţa rezultantă. Această deviaţie de la suprafaţă este mai mare în zonele cu curbură mai mare. Ea devine mai mică dacă sunt inserate puncte şi muchii suplimentare.

- Puncte de colţ. Punctele de colţ sunt puncte particulare, în mod obişnuit conectate la

două sau mai multe muchii creastă. Întocmai aşa cum o muchie creastă poate fi definită pentru a specifica faptul că două feţe trebuie să fie conectate în mod discontinuu, şi punctele cheie pot fi folosite pentru a face acelaşi lucru privitor la două muchii adiacente. Punctele de colţ sunt, de fapt, singurele puncte care sunt situate chiar pe suprafaţa navei. Punctele unde trei sau mai multe muchii creastă se întâlnesc, sunt în mod automat declarate de către program ca puncte de colţ.

Dumitru Dragomir

3

TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.4. Suprafeţe de subdiviziune

TCCN – Sem. 2 – C11 3.2.4. Suprafe ţ e de subdiviziune Figura 2 Figura 3

Figura 2

Figura 3

O suprafaţă de subdiviziune este un tip special de suprafaţă spline. Programele de modelare lucrează cu suprafeţe parametrice spline cum sunt suprafeţele B-Spline sau suprafeţele NURBS. Aceste suprafeţe sunt complet descrise de un set de puncte de control. Punctele de control sunt puncte pe care utilizatorul le poate modifica pentru a controla forma suprafeţei. Orice punct de pe suprafaţă poate fi calculat pe baza acestor puncte de control folosind un set de formule parametrice. Dezavantajul acestor suprafeţe parametrice este acela că ele necesită întotdeauna o grilă “rectangulară” de puncte de control. Aceste puncte de control urmăresc în realitate forma navei, aşa că ele nu arată chiar ca o reală grilă rectangulară. Dar ele au întotdeauna, să zicem N puncte în direcţie longitudinală şi M puncte în direcţie verticală , unde atât N cât şi M ar putea fi orice număr egal sau mai mare decât 2. În figura din stânga N=4 şi M=4 iar numărul de puncte de control este de 4*4=16. La suprafeţele Spline parametrice nu este posibil să se insereze un singur punct pe o muchie. În schimb, un rând întreg de puncte trebuie inserat, aşa cum se demonstrează în figura din dreapta. Aceasta are ca rezultat operarea cu mai multe puncte de control decât sunt în mod normal necesare sau dorite, iar mai multe puncte de control înseamnă mai muolt de lucru pentru proiectant. De asemenea, formele foarte complexe nu pot fi modelate folosind o singură suprafaţă. Când se folosesc suprafeţe multiple proiectantul este pus în faţa unor dificultăţi de aliniere a acestor suprafeţe la frontierele lor. Adesea, este de dorit să se menţină o tranziţie netedă de-a lungul acestor frontiere. De fiecare dată când una dintre aceste suprafeţe este modificată, utilizatorul este nevoit să o modifice şi pe cealaltă pentru a menţine netezimea tranziţiei.

pe cealalt ă pentru a men ţ ine netezimea tranzi ţ iei. Figura 4 Pentru a

Figura 4

Pentru a depăşi toate aceste probleme FREE!ship face uz de suprafeţele de subdiviziune. Suprafeţele de subdiviziune folosesc şi ele puncte de control pentru manipularea modelării, întocmai ca şi suprafeţele NURBS sau cele B-Spline. La suprafeţele de subdiviziune grila de puncte de control nu trebuie să fie rectangulară, dar calcularea unui punct al suprafeţei este mai dificilă deoarece suprafaţa nu este parametrică. În schimb, reţeaua de control este rafinată şi netezită într-un număr de paşi. Fiecare pas este denumit “pas de subdiviziune”, de aici provenind numele de suprafeţe de subdiviziune. Procesul este clarificat în figura 4.

Dumitru Dragomir

4

TCCN – Sem. 2 – C11

În partea din stânga a figurii 4 este vizibilă reţeaua de control a unui cub cu teşituri. Primul pas în procesul de subdivizare este rafinarea reţelei. Aceasta se realizează prin inserarea unui nou punct pe fiecare muchie (numit punct de muchie). Ori de câte ori se inserează un punct de muchie, sunt recalculate informaţiile ambelor feţe adiacente. Acesta este un alt motiv pentru care muchiile trebuie să aparţină întotdeauna la două feţe. Pentru fiecare faţă cu patru sau mai multe puncte este inserat de asemenea şi un punct în centrul fiecărei feţe (numit punct de faţă). Pentru feţele cu trei puncte fiecare nou punct de muchie este conectat cu noul punct al muchiei anterioare, rezultatul fiind crearea a patru noi triunghiuri. Toate celelalte feţe sunt subdivizate prin conectarea fiecărui punct de muchie la punctul de faţă. În cest mod este creată o reţea rafinată care încă are aceeaşi formă cu originalul, fapt vizibil în centrul figurii 4. La final, toate punctele suprafeţei sunt deplasate pe poziţii noi astfel încât suprafaţa să apară netedă. Acest lucru, în sensul procesului de subdiviziune, se numeşte mediere (în dreapta figurii). Dacă procesul este repetat de un număr oarecare de ori, rezultatul este o reţea foarte fină şi netedă. FREE!ship oferă o listă de selecţie în bara de instrumente pentru selectarea preciziei modelului. Aceasta este de fapt o măsură a cât de mulţi paşi de subdiviziune consecutivi efectuează programul.

pa ş i de subdiviziune consecutivi efectueaz ă programul. Figura 5 Figura 6 prezint ă re

Figura 5

Figura 6 prezintă reţeaua de control a aceluiaşi cub şi suprafeţele rezultante după 1, 2 şi 3 paşi de subdivizare.

ele rezultante dup ă 1, 2 ş i 3 pa ş i de subdivizare. Figura 6

Figura 6

Acesta este acelaşi cub, dar un număr de feţe au fost marcate ca muchii creastă (cu linie roşie). Rezultatul este o linie de frântură mergând de jur împrejurul cubului. Este vizibil cu claritate faptul că feţele adiacente nu mai sunt cuplate neted.

3.2.5. Ghid de modelare prin subdivizare În acest paragraf sunt date o serie de indicaţii în scopul obţinerii celor mai bune rezultate. Ori de câte ori este posibil se foloseşte o grilă regulată. O astfel de grilă este una care are toate feţele din patru puncte, şi toate punctele la câte patru muchii şi feţe. Un punct al frontierei este considerat punct obişnuit dacă la el se conectează trei muchii şi două feţe. Desigur, aceasta nu este posibil întotdeauna.

Dumitru Dragomir

5

TCCN – Sem. 2 – C11

Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C11 Figura 7 Pentru reducerea num ă rului

Figura 7

Pentru reducerea numărului de puncte într-o anumită zonă se pot folosi feţe triunghiulare. Se pot folosi feţe cu 5 laturi sau 5 feţe cu 4 laturi pot fi folosite pentru creşterea numărului de puncte. O grilă cu adevărat regulată ar arăta exact ca suprafeţele B-Spline din paragraful anterior. Ori de câte ori este posibil, trebuie să avem două feţe conectate la fiecare dintre muchiile diferite de cele de frontieră. Dacă mai mult de două feţe sunt conectate la o muchie, acea muchie va fi desenată mai gros şi cu culoare verde deschis. Acest lucru trebuie evitat cu orice preţ deoarece dă peste cap calculele hidrostatice. Sunt admise muchiile de frontieră, dar imediat ce ele devin imerse, calculele hidrostatice nu vor mai putea fi efectuate. A se vedea capitolul Verificarea modelului. Trebuie să se asigure ca normalele tuturor feţelor să fie orientate către exterior (în direcţia apei). Aceasta este de importanţă extremă deoarece FREE!ship face calculele hidrostatice prin integrarea volumului închis în spatele feţelor. Dacă normala unei feţe este îndreptată către interior, calculul ar conţine volumul exterior navei care astfel, ar putea deveni chiar negativ. Se poate obţine o acurateţe superioară prin folosirea în calculele hidrostatice a suprafeţei reale în locul unui număr de secţiuni. Aceasta este cu deosebire adevărat când modelul are un unghi de înclinare transversală sau longitudinală, sau este prevăzut cu o suprastructură. FREE!ship poate de asemenea testa automat direcţiile normalelor, dar corectitudinea este garantată doar dacă modelul este complet închis, însemnând că nici o altă muchie de frontieră nu este prezentă cu excepţia celor din planul diametral. Testarea automată poate fi dezactivată în setările proiectului, aşa cum este explicat la capitolul Setările proiectului.

3.2.6. Lucrul în porturile de vedere (Viewports) 3.2.6.1. Mărirea (Zooming) şi deplasarea (panning) vederii

M ă rirea (Zooming) ş i deplasarea (panning) vederii Figura 8. Când un nou model este

Figura 8.

Când un nou model este deschis, programul deschide 4 ferestre în mod implicit. Fiecare fereastră este o vedere diferită a corpului 3D. Zona de fereastră în care este desenat modelul se numeşte port de vedere. Mărirea sau micşorarea portului de vedere se face prin apăsarea butonului din stânga al mouse-ului şi deplasarea cursorului în sus şi în jos respectiv, cu butonul stânga

Dumitru Dragomir

6

TCCN – Sem. 2 – C11

menţinut apăsat. Dacă mouse-ul este prevăzut cu rotiţă poate fi convenabil de făcut zoom-ul prin rotirea rotiţei. Deplasarea vederii se face similar dar folosind butonul din dreapta al mouse-ului. Doar când portul de vedere afişează o vedere în perspectivă (ca în figura 8) sunt vizibile două bare de defilare care pot fi folosite pentru a roti şi răsturna modelul. Un alt mod de a roti modelul în vederea în perspectivă este de a ţine apăsat butonul din mijloc sau rotiţa mouse-ului în timp ce acesta este deplasat. Alte opţiuni sunt disponibile din meniul contextual (buton dreapta).

3.2.6.2. Selectarea entităţilor

Pot fi selectate numai entităţile visibile în portul de vedere şi numai dacă portul de vedere este în modul wireframe (cadru de sârmă, cu umbrirea dezactivată). Pentru selectarea punctelor sau muchilor reţeaua de control trebuie să fie activată. Feţele pot fi selectate doar când muchiile interioare sunt activate. Pentru mai multe informaţii referitoare la opţiunile de vizibilitate se va consulta capitolul Opţiuni de vizibilitate. Trebuie reţinut că punctele, muchiile sau feţele selectate rămân selectate chiar dacă ele nu mai sunt vizibile ca urmare a unei schimbări a opţiunilor de vizibilitate. Pentru selectarea unei entităţi se efectuează pe ea un clic de mouse. Entităţile selectate pot fi recunoscute prin culoarea de desenare galbenă. Dacă este selectat un punct, la selectarea următorului punct cel anterior se deselectează. Selectarea multiplă a punctelor se poate face cu tasta CTRL apăsată. Dacă se ţine tasta CTRL apăsată în timp ce este selectată o muchie, programul încearcă să urmărească muchia până când este întâlnit un punct nepotrivit sau o muchie cu o proprietate de creastă diferită. Aceasta este calea cea mai comodă de selectare a unui întreg rând de muchii cum ar fi copastia sau o linie de frângere. Şi feţele pot fi selectate cu tasta CTRL. În acest caz sunt selectate sau deselectate toate feţele care aparţin aceluiaşi strat şi sunt conectate între ele. Feţele care sunt total izolate de celelalte feţe deoarece sunt încercuite de muchii creastă nu sunt incluse în selecţie.

3.2.6.3. Tragerea punctelor de control

Una dintre cele mai importante opţiuni ale modelării corpului navei este tragerea punctelor. Pentru a face aceasta reţeaua de control trebuie activată. Deşi este posibilă selectarea punctelor în vederea în perspectivă, tragerea corectă a punctelor poate fi făcută numai în planele de proiecţie (vederile: bodyplan – transversală, profile – longitudinală, sau plan – orizontală). Când se trage un punct de control întreaga informaţie este actualizată în timp real. Aceasta include actualizarea coastelor, longitudinalelor, liniilor de plutire şi a diagonalelor. Actualizarea devine lentă în special când precizia modelului este stabilită la o valoare înaltă deoarece trebuie recalculată fiecare curbă de intersecţie cu corpul. Dacă procesul devine prea lent se recomandă reducerea preciziei. Dacă procesul rămâne tot lent, se pot fie dezactiva unele dintre aceste curbe de intersecţie deoarece sunt recalculate numai entităţile vizibile, fie se poate folosi un număr de curbe de intersecţie mai mic.

3.2.6.4. Modificarea manuală a punctelor de control

Dacă este selectat un punct, se afişează cutia de dialog din dreapta, în care este afişată poziţia punctului în spaţiul 3D. Valorile afişate pot fi modificate manual prin scrierea valorilor dorite în casetele corespunzătoare. Mai mult, se poate face uz de o variantă a unei metode întâlnite în AutoCAD prin folosirea notaţiei @deplasare. De exemplu, dacă coordonata y din exemplu este ştearsă şi înlocuită cu notaţia @-0.2 atunci noua coordonată a punctului devine 2.077-0.2=1.877. Mai mult, dacă sunt selectate mai multe puncte, prin introducerea şirului @-0.2 toate punctele selectate vor avea coordonata y redusă cu 0.2. O altă cale de mutare a punctelor este aceea de a apăsa tastele direcţionale când este activă una dintre vederile standard. Atunci, punctele selectate se mută cu o aşa-numită “distanţă

este activ ă una dintre vederile standard. Atunci, punctele selectate se mut ă cu o a

Dumitru Dragomir

7

TCCN – Sem. 2 – C11

incrementală” în direcţia tastei apăsate. Distanţa incrementală este vizibilă în bara de stare a programului, după cantitatea de memorie undo care este în uz. Dacă se aplică un clic pe inscripţia distanţei incrementale din bara de stare, se deschide o cutie de dialog care permite modificarea acestei valori. O altă modalitate mai rapidă este de a apăsa tasta + sau – pentru a incrementa sau decrementa cu 10% distanţa incrementală. Săgeţile negre din lateralele câmpurilor coordonatelor pot fi acţionate prin clic pentru a incrementa sau decrementa coordonata curentă cu distanţa incrementală.

3.2.6.5. Diferitele moduri de reprezentare FREE!ship are trei moduri diferite de reprezentare care sunt accesibile din meniul contextual (buton dreapta mouse).

accesibile din meniul contextual (buton dreapta mouse). - Wireframe (Ctrl-W). Sunt desenate numai punctele, liniile

- Wireframe (Ctrl-W). Sunt desenate numai punctele, liniile şi muchiile;

- Shade (Ctrl-F). Suprafaţa este desenată cu culoare solidă, iar liniile sunt desenate peste ea. Opţional, partea imersă a supafeţei poate fi desenată cu o culoare diferită;

- Developability check (Ctrl-D). Suprafeţele sunt din nou reprezentate prin umplere cu

culoare solidă dar părţile desfăşurabile sunt desenate cu culoare verde iar cele nedesfăşurabile

cu roşu. Mai multe despre suprafeţele desfăşurabile se poate citi din capitolele 10.8 Cutia de dialog Layer properties şi 13.4 Desfăşurarea tablelor;

- Gaussian curvature (Ctrl-G), se foloseşte pentru testarea corectitudinii unei suprafeţe.

Modelul este reprezentat prin umplere cu culori corespunzătoare curburii discrete Gaussiene a fiecărui punct.

Curbura Gaussiană este produsul celor două curburi prinipale. Există trei posibilităţi:

• Curbură Gaussiană negativă. Ariile corepunzătoare sunt colorate cu albastru şi au o

formă de şa, deoarece curbura pe o direcţie este pozitivă în timp ce pe direcţia cealaltă este negativă;

• Curbură Gaussiană zero. Cel puţin una dintre cele două curburi principale este zero, şi

deci suprafaţa este fie plată fie este curbată pe o singură direcţie. În ambele cazuri suprafaţa este desfăşurabilă (acest lucru este, de fapt, cea mai importantă proprietate a unei

suprafeţe desfăşurabile). Aceste arii sunt umplute cu verde;

• Curbură Gaussiană pozitivă. Curburile în ambele direcţii pot fi ambele ori pozitive ori negative dar de acelaşi semn. Aceste arii sunt convexe sau concave şi de culoare roşie;

Dumitru Dragomir

8

TCCN – Sem. 2 – C11

Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C11 - Zebra shading (Ctrl-E). Aceasta este o
Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C11 - Zebra shading (Ctrl-E). Aceasta este o

- Zebra shading (Ctrl-E). Aceasta este o altă opţiune de testare a corectitudinii modelului.

Regiunile cu intensitate constantă a reflexiei luminii sunt colorate în benzi. Aceasta este similar

cu modul în care ochiul uman detectează zonele denivelate de pe o suprafaţă în locurile unde strălucirea şi umbrele variază. Dacă muchiile dungilor de zebră sunt curbate neted atunci suprafaţa este netedă în acele zone. La liniile de frângere ele variază abrupt.

3.2.6.6. Printarea

Porturile de vedere pot fi printate (meniu contextual – Print) , dar numai când sunt în modul cadru de sârmă. Indiferent de gradul de zoom al portului de vedere, la imprimantă este trimis întregul model. Dacă vederea curentă este în perspectivă, scara imprimării va fi ajustată încât să cuprindă în foaia de hârtie întregul model. Celelalte vederi ar putea fi printate la scară.

3.2.6.7. Salvarea ca imagine bitmap

Din meniul contextual, comanda Save Image, imaginea portului de vedere curent se poate salva pe hard disc ca imagine bitmap. Dimensiunile imaginii exprimate în pixeli se pot specifica în cutia de dialog din stânga, ca şi numele fişierului şi locaţia lui.

3.2.7. Meniul File În meniul File există următoarele opţiuni:

File În meniul File exist ă urm ă toarele op ţ iuni: Figura 9 3.2.7.1. New

Figura 9

3.2.7.1. New Această comandă iniţiază un model nou deschizând cutia de dialog din figura 9, care conţine următoarele controale:

- Numărul de puncte pe direcţie longitudinală înseamnă numărul de coloane de puncte care sunt dorite; - Numărul de puncte pe direcţie verticală

semnifică numărul de puncte al unei coloane, de la bază în sus. Numărul de puncte dorit depinde de (şi creşte odată cu) complexitatea corpului final. Dar este mai uşor de obţinut o suprafaţă corectă menţinând numărul de puncte cât mai redus cu putinţă. De asemenea, cantitatea de muncă este redusă când sunt mai puţine puncte de manevrat la operaţiile de netezire (fairing). Punctele suplimentare pot fi inserate oricând mai târziu în decursul procesului, în special în zonele cu curbură mare (ca gurna sau bulbul);

- Lungimea;

- Lăţime;

- Pescaj;

- Unităţi de măsură. Această opţiune permite comutarea între sistemele metric (metri) şi imperial (picioare şi inci).

Dumitru Dragomir

9

TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.2.

Open

Această comandă deschide un fişier model FREE!ship. Începând cu versiunea 1.90, FREE!ship salvează fişierele într-un nou tip de format binar cu extensia .fbm. Vechile fişiere cu extensia .free pot încă să fie importate dar nu mai salvarea cu acest format nu mai este posibilă. Fişierele pot totuşi să fie transferate către vechile versiuni de program folosind comenzile de import/export în format .fef.

3.2.7.3. Save

Când este folosită această comandă modelul curent este salvat într-un fişier cu extensia .fbm. Dacă mai există un fişier cu acelaşi nume el este redenumit cu extensia .bak.

3.2.7.4. Save as

Cu această comandă este folosită modelul curent este salvat într-un fişier pentru care se cere un nume.

3.2.7.5.

Import

FREE!Ship importă următoarele tipuri de formate de fişiere:

3.2.7.5.1. Part

Se poate importa un fişier parte care se adaugă la geometria existentă. Cum anume se crează fişierele parte este discutat la capitolul 3.6.1. Part. FREE!ship detectează în mod automat dacă fişierul parte foloseşte unităţi imperiale sau metrice şi transformă la scară geometria importată pentru acordare cu unităţile folosite în proiectul curent.

3.2.7.5.2. Carlson .hul file Această comandă importă fişiere create cu programul Carlson

descărcat de la

http://www.carlsondesign.com/hulls.zip. Un exemplu de model importat este prezentat în figura 10. Totuşi există diferenţe între forma navei aşa cum este ea definită în Hulls şi cea pe care o realizează FREE!ship prin import, astfel încât operaţiile cu fişiere de acest gen nu sunt de prea mare interes.

Hulls, care poate

de acest gen nu sunt de prea mare interes. Hulls, care poate Figura 10 fi 3.2.7.5.3.

Figura 10

fi

3.2.7.5.3. FEF file

Acest tip de format (FREE!ship Exchange Format) nu este de interes pentru majoritatea utilizatorilor deoarece este în principal suportat de către unele programe ale aceluiaşi dezvoltator.

3.2.7.5.4. Surface

programe ale aceluia ş i dezvoltator. 3.2.7.5.4. Surface Aceast ă comand ă import ă un fi

Această comandă importă un fişier text care conţine un număr de curbe 3D. Această opţiune poate fi cel mai bine folosită atunci când trebuie importate secţiuni ale unui fund de navă rotunjit. Aceste curbe pot avea un număr oarecare de puncte, diferit de la curbă la curbă.

Dumitru Dragomir

10

TCCN – Sem. 2 – C11

În mod obişnuit, curbele merg de la fundul navei în sus, dar sunt admise şi curbe longitudinale, dar numai în măsura în care curbele au aceleaşi orientare şi merg în aceeaşi direcţie. Este important ca să nu existe întretăieri ale curbelor. Utilizatorul va fi întrebat câte puncte pe direcţie longitudinală (număr de coloane) şi câte pe

direcţie verticală (număr de rânduri) să aibă corpul de navă importat. Apoi programul generează o suprafaţă B-Spline prin aceste puncte astfel ca noua suprafaţă să interpoleze aceste puncte.

Prima linie a fişierului trebuie să fie fie un 0 (zero) fie un 1.

Un zero indică faptul că toate coordonatele sunt în metri iar un 1 indică faptul că toate coordonatele sunt în picioare. Fiecare curbă este definită ca o secvenţă de coordonate X,Y şi Z separate prin cel puţin un spaţiu. Sfârşitul curbei este indicat de o linie goală după ultima coordonată. Ultima linie din fişier trebuie să fie 'EOF'. Alăturat este un exemplu de fişier conţinând trei secţiuni. În figura alăturată este reprezentat rezultatul importului cu opţiunile 6 coloane şi 5 rânduri. Când se importă un astfel de fişier se presupun următoarele:

- coordonatele X sunt longitudinale. Coordonatele Y corespund cu babordul navei. Linia de bază se află a Z=0 iar perpendiculara pupa la X=0;

0

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

10.6299

11.811

11.811

11.811

11.811

11.811

11.811

12.9921

12.9921

12.9921

12.9921

12.9921

EOF

1

0

0.856

1.884

3.939

4.966

5.994

8.049

9.59

10.618

11.645

13.7

-0.771

0.685

2.398

4.11

5.822

7.535

9.248

10.96

12.672

14.471

-0.053

0.856

2.911

4.966

7.021

9.076

11.131

13.186

13.753

 

0

1.75504

0.15186

1.87085

0.36387

2.07768

0.5188

2.25144

0.71454

2.51209

0.91032

2.83897

1.0368

3.13278

1.10212

3.33143

1.1838

3.6501

 

0

2.26416

0.20519

2.48343

0.36424

2.71927

0.5519

3.09169

0.68655

3.41447

0.80491

3.75381

 

0

3.01751

0.09559

3.19544

0.18538

3.43133

0.25068

3.62583

0.33232

3.86172

0

0.15

0

0.048

0

-0.046

0

-0.158

0

-0.184

0

-0.195

0

-0.192

0

-0.163

0

-0.122

0

-0.059

0

0.15

0

1.056

0.662

0.844

1.219

0.666

1.536

0.565

1.664

0.524

1.672

0.522

1.575

0.553

1.3

0.64

0.795

0.802

0

1.056

0

1.683

0.421

1.498

1.071

1.211

1.375

1.077

1.436

1.05

1.344

1.09

0.989

1.247

0.272

1.563

0

1.683

1.09 0.989 1.247 0.272 1.563 0 1.683 - Nu exist ă curbe suprapuse, altfel se genereaz

- Nu există curbe suprapuse, altfel se generează erori;

- Curbele trebuie să fie sortate de la pupa către prova (sau de la fund în

sus în cazul curbelor longitudinale) iar coordonatele acestor curbe trebuie

să fie sortate de la fund în sus (sau de la pupa la prova pentru curbele

longitudinale).

3.2.7.5.5. Chines Dacă se doreşte importarea unui corp de navă constituit din suprafeţe cu muchii dure, atunci aceasta este cea mai bună opţiune. Fişierul are acelaşi format cu cel descris în paragraful anterior, cu deosebirea că, de această dată, curbele merg în sens longitudinal. Şi aici punctele pot diferi ca număr de la o curbă la alta. Curbele sunt importate iar liniile de frântură ale corpului de navă din FREE!ship sunt acordate cu punctele dată ale fiecărei curbe importate. Curbele importate sunt de asemenea adăugate la model ca marcheri. Liniile de frântură trebuie ordonate de la fund în sus iar coordonatele punctelor lor de la pupa la prova. Într-un fişier trebuie să fie cel puţin trei curbe: linia chilei, cel puţin o linie de frângere şi linia punţii sau copastia. Sunt adăugate curbe de de control la muchiile creastă care corespund fiecărei linii de frântură. Datele din tabelul alăturat servesc ca bază pentru modelul din

figura de mai jos.

EOF

Dumitru Dragomir

11

TCCN – Sem. 2 – C11

Dumitru Dragomir 11 TCCN – Sem. 2 – C11 3.2.7.5.6. Carene XYZ file. Aceast ă op

3.2.7.5.6. Carene XYZ file.

Această opţiune este folosită pentru a se deschide un fişier text generat de programul Carene.

se deschide un fi ş ier text generat de programul Carene. Fi ş ierul text con
se deschide un fi ş ier text generat de programul Carene. Fi ş ierul text con

Fişierul text conţine coordonatele muchiilor care descriu nava. Aceste muchii vor fi importate în FREE!ship şi pentru fiecare dintre ele este generetă câte o curbă Spline astfel încât să existe o concordanţă deplină între curbele din FREE!ship şi cele din Carene. Muchiile originale aşa cum sunt definite ele în fişierul XYZ file sunt adăugate ca marcheri astfel încât să se poată testa vizual dacă modelele sunt la fel. Sunt adăugate curbe de control pentru muchiile creastă corespunzătoare celor importate.

3.2.7.5.7. VRML

Această comandă realizează importul unei reţele din fişiere VRML 1.0 . Când este importat un fişier VRML doar muchiile frontieră sunt desemnate ca muchii creastă. Toate celelalte muchii creastă trebuie desemnate manual. Singura informaţie importată dintr-un fişier VRML sunt seturile de feţe indexate.

3.2.7.5.8. PolyCad files

Se foloseşte pentru importul fişierelor .geo generate cu PolyCad al lui Marcus Bole. PolyCad poate fi descărcat gratis de la http://www.polycad.co.uk/downloads.htm Informaţia importată din fişier include fie suprafeţele B-Spline generalizate fie suprafeţele generate cu opţiunile Shiplines sau Yachtlines. De asemenea sunt importate contururile.

3.2.7.5.9. Michlet waves

ele generate cu op ţ iunile Shiplines sau Yachtlines. De asemenea sunt importate contururile. 3.2.7.5.9. Michlet

Dumitru Dragomir

12

TCCN – Sem. 2 – C11

Dacă există înălţimi de valuri calculate folosind programul Michlet, rezultatele salvate

în

fişier pot fi importate de FREE!ship. Este important să nu se folosească prea multe panouri.

O

rezoluţie de 50 x 50=2500 panouri dă, în general, un rezultat bun aşa cum se poate vedea

mai jos. Folosirea mai multor panouri încetineşte corespunzător programul. Pot fi importate atât arii rectangulare cât şi sectoriale.

3.2.7.6. Export. FREE!ship exportă următoarele tipuri de formate:

3.2.7.6.1. Part

Este posibilă salvarea într-un fişier a unei selecţii din model ca parte sau porţiune a lui într-un aşa-numit fişier parte. Partea se poate constitui prin selectarea de către utilizator a feţelor dorite sau prin selectarea unui strat anumit care conţine feţele dorite. În afară de puncte, muchii, feţe şi curbe de control, este salvată şi informaţia din strat. Pe ceastă cale se poate salva, de exemplu, o chilă într-un fişier şi se poate apoi importa într-un alt model.

3.2.7.6.2. IGES

Suprafeţele de subdiviziune pot fi folosite pentru modelarea formelor foarte complexe folosind o singură suprafaţă matematică, care nu se poate realiza folosind o singură suprafaţă NURBS. Din această cauză poate fi dificil de transformat suprafaţa de subdiviziune în suprafeţe NURBS. În mod normal este creată câte o suprafaţă NURBS pentru fiecare faţă cu 4

puncte. Feţele cu mai multe sau mai pţine puncte sunt subdivizate în tot atâtea petice NURBS câte puncte sunt pe o faţă. Aşa încât o faţă cu trei laturi este convertită în trei petice NURBS. Aceasta poate conduce la un număr enorm de petice în fişierul IGES. Aceasta nu este neapărat

o problemă, decât dacă doriţi să modificaţi suprafeţele în alt program CAD. Aşadar,

FREE!ship foloseşte un algoritm care asamblează atâtea feţe cu 4 laturi cât este posibil pentru

a crea suprafeţe NURBS mari. Aceasta reduce semnificativ numărul de suprafeţe exportate. În unele cazuri se poate chiar reduce la o singură suprafaţă NURBS. În fişierul IGES sunt exportate numai suprafeţe. Ale sunt exportate ca suprafeţe NURBS (entitate IGES 128).

3.2.7.6.3. DXF 3D mesh

Acelaşi algoritm precum cel descris mai sus este folosit pentru formarea de reţele poligonale care sunt exportate în format DXF. Feţele care nu pot fi convertite ca reţele sunt exportate ca feţe 3D. Feţele 3D (3D FACE) sunt mici suprafeţe cu trei sau patru laturi folosite în AutoCAD. Informaţia transmisă este egală cu ceea ce se vede în portul de vedere. Sunt transmise numai straturile vizibile. Dacă portul de vedere afişează ambele jumătăţi de navă, sunt exportate ambele.

3.2.7.6.4. DXF 2D polylines

Curbele de intersecţie (cu excepţia diagonalelor) pot fi exportate într-un fişier DXF de tip 2D. În cutia de dialog a comenzii se specifică directorul în care să se salveze fişierele şi unităţile în care are loc salvarea (metri, centimetri, picioare sau inci). Fiecare curbă poate fi salvată într-un fişier diferit, sau curbele pot fi grupate şi salvate în trei fişiere (coaste, longitudinale şi plutiri). Deoarece curbele sunt exportate ca polilinii, secţiunile curbe sunt aproximate prin segmente de linii drepte.

3.2.7.6.5. DXF 3D polylines

Toate curbele de intersecţie cum sunt coastele, longitudinalele, plutirile, diagonalele şi muchiile creastă sunt exportate într-un fişier DXF ca polilinii 3D. De asemenea sunt exportate curbele de control. Şi aici informaţia este exportată conform vizibilităţii din porturile de vedere.

3.2.7.6.6. Wavefront file (.obj)

Părţile vizibile ale suprafeţelor sunt salvate într-un fişier .obj conform specificaţiilor de

la http://www.fileformat.info/format/wavefrontobj/. Informaţia de culoare nu este inclusă.

Dumitru Dragomir

13

TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.6.7. STL

Formatul STL este în principal folosit pentru scopuri de fabricaţie, dar uneori este folosit şi pentru schimb de date cu alte programe CAD. Toate părţile vizibile ale suprafeţelor sunt trimise în fişiere ca o largă colecţie de mici triunghiuri.

3.2.7.6.8. Export .fef file

A se vedea: 3.5.3. FEF file (pentru Import).

3.2.7.6.9. Offsets

Prin Offsets se înţeleg semilăţimile curbelor de intersecţie şi de control care se pot exporta într-un fişier text. Indiferent de setările de vizibilitate sunt exportate toate liniile disponibile situate la babord.

3.2.7.6.10. Coordinates Această opţiune salvează toate cordonatele tuturor puncte de control într-un fişier text care poate fi citit direct în programul Rhino.

3.2.7.6.11. Michlet Michlet este un excelent program care

la

http://www.cyberiad.net/michlet.htm. Programul poate fi folosit pentru a obţine prognoze de mai mare acurateţe pentru rezistenţele de frecare şi reziduală. El se bazează pe teoria lui Mitchell şi se potriveşte cel mai bine pentru navele cu un raport lungime/lăţime de 7 sau mai mult şi cu un coeficient bloc scăzut. Totuşi, Leo Lazauskas, autorul programului Michlet, a raportat că pot fi folosite chiar şi nave cu un coeficient L/B de 5 sau mai mare, deşi cu acurateţe mai mică. Programul Michlet serveşte de asemenea la predicţia mărimii valurilor pe un larg domeniu în spatele navei. Pentru

mai multe informaţii referitoare la utilizarea programului Michlet şi valorile lui de intrare se va consulta manualul programului Michlet. Un aspect important care nu este specificat în acel manual este acela că viteza folosită la predicţia mărimii valurilor nu poate fi mai mare decât viteza maximă specificată pentru calculele de rezistenţă. De aceea trebuie asigurată o mărime suficientă a acesteia din urmă. Există trei metode de exportare a unei forme de navă către programul Michlet:

a unei forme de nav ă c ă tre programul Michlet: p oate fi desc ă

poate

fi

descărcat

de

• Monohull. Aceasta este opţiunea implicită de exportare a navelor monocorp;

• Monohull as catamaran. Această opţiune este destinată proiectării catamaranelor.

Modul obişnuit de a face acest lucru este de a proiecta mai întâi corpul ca pe un monocorp, cu

planul diametral pe planul XZ prin origine. Se poate trimite către Michlet ca un multicorp cu o distanţă specificată între două plane diametrale ale fiecărui monocorp individual.

• Catamaran. Dacă se dispune de un proiect constând din două corpuri, trebuie iarăşi

specificată o distanţă. Totuşi distanţa specificată trebuie să fie cea reală dintre planele diametrale ale corpurilor, altfel FREE!ship nu va putea calcula corect semilăţimile corpurilor. Dacă vreţi să folosiţi Michlet, este important de reţinut că fiecare corp în parte trebuie să fie simetric faţă de planul său diametral. Cu alte cuvinte, nu pot fi tratate corpuri asimetrice. Rezultatele calculării înălţimilor de val pot fi reimportate înapoi în FREE!ship. Mai multe informaţii asupra acestui subiect sunt date în capitolul 3.5.9. Michlet waves.

Dumitru Dragomir

14

TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.6.12. Archimedes FREE!ship exportă toate coastele modelului fie în format de corp simplu Archimedes (fişier .app) or ca ArchimedesMB, care este versiunea multicorp (fişier .hll). Ambele versiuni se pot folosi pentru efectuarea de calcule hidrostatice suplimentare şi de calcule de stabilitate. Archimedes este un soft cu cost scăzut şi este disponibil de la http://www.naval- architecture.co.uk. Această opţiune este disponibilă numai dacă modelului i s-au definit coaste.

3.2.7.6.13. GHS Prin această comandă se exportă toate coastele disponibile într-un fişier GHS. Fişierele GHS pot fi importate de cele mai multe programe hidrostatice care efectuează calcule pe baza unui plan de forme şi este un format larg acceptat.

baza unui plan de forme ş i este un format larg acceptat. Figura 11 3.2.7.7. Exit

Figura 11

3.2.7.7. Exit

Această comandă închide programul.

3.2.7.8. Preferences

Cutia de dialog din figura 11 arată care sunt preferinţele modificabile ale programului. Aceste preferinţe modificate sunt stocate în fişierul freeship.dta stocat în acelaşi director ca şi programul. Restaurarea programului la preferinţele prestabilite se pote face prin

simpla ştergere a acestui fişier şi repornirea programului. Restaurarea modificărilor la setarile

de culoare se poate face prin apăsarea butonului Reset. De asemenea, se poate modifica limbajul folosit de FREE!ship. Mai multe despre suportul pentru limbaj se poate găsi în capitolul 17.