Baltagul

de Mihail Sadoveanu
,,Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicata in anul 1930 si este un roman interbelic,
obiectiv, realist-mitic si traditional.
Opera literara Baltagul este un roman datorita actiunii ample, desfasurata pe mai multe
planuri, cu un conflict complex si un numar mare de personaje.
,,Baltagul este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic si traditional prin: perioada
aparitiei, naratiunea la persoana a III-a, obiectivitatea perspectivei narative, aspectul realist
(monografia lumii pastorale, reperele spatiale, tipologia personajelor) si aspectul mitic (gesturile
rituale ale Vitoriei, traditiile pastorale, comuniunea om-natura), inspiratia din balada populara
,,Miorita.
Titlul romanului ,,Baltagul (topor cu doua taisuri) este un obiect simbolic, ambivalent:arma a
crimei si instrument al dreptatii. De remarcat ca in roman, acelasi baltag (al lui Lipan) indeplineste
cele doua functii. Baltagul tanarului Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor.
Tema rurala a romanului traditioal este dublata de tema calatoriei initiatice si justitiare.
Romanul ,,Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita
de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru descoperirea adevarului
si realizarea dreptatii. In acest roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se
regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile, iuirea, arta povestirii, intelepciunea.
Conflictul romanului este reprezentat de dorinta de infaptuire a dreptatii de catre Vitoria Lipan,
ca scop unic dupa gasirea trupului neinsufletit al sotului sau, Nechifor Lipan.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul este omniscient si omniprezent si neimplicat,
iar naratiunea se face la persoana a III- a. Al doilea narator este Vitoria Lipan, la parastas, aceasta
povesteste drumul parcurs de sotul ei si modul in care fusase omorat.
Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin
descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului
interior.
Limbajul este autentic moldovenesc, acesta contribuind la realizarea atmosferei zonei
respective.
Timpul este vag precizat, prin repere din calendarul religios: ,, aproape de Sfantul Andrei, ,, in
Postul Mare. Timpul in care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din
toamna pana in primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un
timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice
epoca. Spatiul actiunii este satul de munte Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, in
principal de meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, ilustrand viata aspra a
muntenilor.
Incipitul romanului este o legenda despre ocupatiile si modul de viata al pastorilor si al altor
neamuri, pe care o spunea Nechifor. Finalul cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei.
Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il dezvolta intr-o
naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei tema cautarii si a cunoasterii
adevarului. Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale subiectului.
Expozitiunea infatiseaza cadrul general al actiunii si o parte dintre personaje. La sfarsitul unei
toamne, Vitoria Lipan, sotia unui oier de pe Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor
Lipan, intarzie sa se intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda,
vrajitoarea satului.

Unele vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit si de aceea il cheama acasa pe

Gheorghita, feciorul ei. In cele din urma, se hotaraste sa piece in cautarea sotului ei, moment ce
constituie intriga romanului.
Calatoria si cautarea sunt prezentate in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al
oierilor, Vitoria si Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la Bicaz, pe
la Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara Dornelor si ajung in cele din
urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi si si-a continuat drumul pe
Neagra, impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi. Vitoria reconstituie drumul
parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia, ea afla ca Nechifor, dupa ce le-a vandut lor
oile, s-ar fi mtors din drum.Continuand cautarea Vitoria descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu
ajutorul acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui Nechifor. Ea se adreseaza autoritatilor spre a
cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar isi continua
investigatiile, fund convinsa ca sotul ei nu a fost ucis de necunoscuti, ci de cei doi insotitori.
Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand, intr-o atmosfera de
angoas, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul crimei, obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze si
sa-si recunoasca fapta in fata celor prezenti.
Deznodamantul romanului este foarte lapidar si infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate
datinile funerare si apoi, spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate
am lasat."
Persnajele infatiseaza tipologii umane reprezentative pentru lumea satului de la munte, la
inceputul secolului al XX-lea.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune puternic de-a lungul
intregului roman, eroina devenind un tip reprezentativ al femeii voluntare si hotarte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de alte personaje sau de
personajul insusi (autocaracterizarea), iar caracterizarea indirecta este redata prin gesturile,
faptele, vorbele si gandurile personajului, din actiunile la care participa, dar si relatiile cu celelalte
personaje, evidentiaza trasaturile lui.
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o gospodarie, este
intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are un deosebit simt practic. Mama a doi
copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte
datina i sa fie priceputi in ale gospodariei. Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite
copiilor respectul traditiilor. Ca mama ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie si contribuie
la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie, de nunta si de inmormantare.
Vitoria Lipan, pe langa statutul de mama si sotie, mai indeplineste si statutul de erou si justitiar
urmarind rezolvarea misterului crimei sotului ei si impartirea dreptatii. Inteligenta si stapanirea de
sine sunt evidentiare pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii.
Gheorghita este un personaj secundar, reprezentand in roman generatia tanara, care trebuie sa
ia locul vechii generatii. Romanul ,,Baltagul poate fii considera un roman de initiere, deoarece
prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita, care va trebui sa ia locul tatalui sau disparut.
Inteligent, el isi cunoaste bine mama, observa toate schimbarile care se petrec cu dansa si, desi
sfios si supus, el ii ghiceste toate gandurile.
Devenirea sa ca barbat se face o data cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau, cand se simte
infricosat. Desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se produce in scena finala, cand il loveste
pe ucigasul tatalui sau cu baltagul, implinind dreptatea. Gheorghita ist indeplineste astfel datoria de
fiu, infaptuind un act justitiar ca pe un prim pas catre maturitate. Caracterizarea directa a
personajului principal este realizata de autor, de alte personaje, iar caracterizarea indirecta este
redata prin gesturile, faptele, vorbele si gandurile personajului, din actiunile la care participa, dar si
relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.