La voi cobor acuma, voi suflete-amgite,

i ca s v ard fierea, o, spirite-ameite,

Blestemul l invoc;
Blestemul mizantropic, cu vnta lui ghear,
Ca s v scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiar
Cu fierul ars n foc.
Dei tiu c-a mea lir d-a surda o s bat
n preajma minii voastre de patimi mbtat,
De-al patimilor dor;
n preajma minii voastre ucis de orgie,
i putred de spasmuri, i ars de beie,
i seac de amor.
O, fiarb-v mnia n vinele stocite,
n ochii stini de moarte, pe fruni nvineite
De snge putrezit;
C-n veci nu se va teme Profetul vreodat
De braele slbite, puterea leinat
A junelui cnit.
Ce am de-alege oare n seaca-v fiin?
Ce foc fr-a se stinge, ce drept fr s-mi min,
O, oameni mori de vii!
S v admir curajul n vinure vrsate,
n sticle sfrmate, hurii neruinate
Ce chiuie-n orgii?
V vd lungii pe patul juneii ce-ai spurcat-o,
Suflnd din gur boala vieii ce-ai urmat-o,
i ari pn-n rrunchi;
Sau bestiilor care pe azi l in n fiar,
Cum linguii privirea cea stearp i amar,
Cum cdei n genunchi!
Sculai-v!... cci anii trecutului se-nir,
n iruri triumfale stindardul l resfir,
Cci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calc, cu faa nzeit,
Cu faclele nestinse, puterea-i mpietrit,
Poporul mprat.
Sculai-v!... cci tromba de moarte purttoare
Cu glasul ei lugubru rcnete la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respir-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.
ncingei-v spada la danul cel de moarte,
Aci v poarte vntul, cum tie s v poarte

A opi n joc!
Aci v ducei valuri n mii batalioane,
Cum n pduri aprinse, mnat n uragane,
Diluviul de foc.
Vedei cum urna crap, cenua renvie,
Cum murmur trecutul cu glas de btlie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbrac n zale ferecate,
i frunile crunte le nal de departe
Un Cezar, un Traian.
Cad putredele tronuri n marea de urgie,
Se sfarm deodat cu lanul de sclavie
i sceptrele de fier;
n dou pri infernul portalele-i deschide,
Spre-a ncpea cu mia rsufletele hde
Tiranilor ce pier!
n darn rsun vocea-mi de eco repeit,
V zguduie arama urechea amorit
i simul leinat;
Virtutea despletit i patria-ne zeie
Nu pot ca s aprinz o singur scnteie
n sufletu-ngheat.
i singur stau i caut, ca uliul care cat
n inima junimii de viaa-i dezbrcat
Un strv spre-a-l sfia;
Ca pasrea de zboru-i din ceruri dizmeit,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri ncreit
Un trsnet ar purta.
Dar cel puin nu spunei c avei simiminte,
C-n veci nu se mbrac n vetede vestminte
Misteriul cel sunt;
Cci vorba voastr sun ca plns la cununie,
Ca cobea ce ngn un cnt de veselie,
Ca rsul la mormnt