Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea Liber Internaional din Moldova

Politologie

Raport:
Regimul politic
democratic

Coordonator: Curraru Andrei

A realizat: Gza Cristina
Grupa: FR 146

Chiinu 2016

Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................3
Capitolul I. Idei generale privind apariia conceptului de democraie.................................................4
Capitolul II. Defectele democraiei......................................................................................................9
1. Modul

de

desemnare

guvernanilor.........................................................................................9
2. Epoca,

popoarele

climatele

difer...........................................................................................9
3. Majoritatea

vs.

Consensul........................................................................................................10
Concluzii.............................................................................................................................................11
Bibliografie..........................................................................................................................................12

Introducere
Regimul politic reprezint raportul politic de dominare a societii, exprim multitudinea de
forme n care acesta se manifest, reunete ansamblul relaiilor dintre formele sociale de
contientizare, organizare i promovare a scopurilor ei.
n Antichitate, principala concepie privind tipologia formelor politice a fost dat de filozoful
Aristotel. Aceast tipologie se regsete n trei categorii de baz: guvernarea de ctre o singur
persoan, de ctre minoritate i cea a majoritii, fiecare categorie prezentndu-se sub forma
monarhiei sau tiraniei, aristocraiei sau oligarhiei (cei bogai dein puterea, iar cei sraci sunt exclui
din viaa politic) i democraiei sau politeia (regimul egalitii), aceste categorii acionnd n
favoarea societii sau pentru sine.
Aristotel analizeaz caracteristicile acestor tipuri de forme politice: tirania tiranul
acioneaz n favoarea propriului interes, n cazul oligarhiei minoritatea acioneaz n favoarea
societii, democraia majoritatea acioneaz n favoarea majoritii i nu n favoarea comunitii.
Pentru Aristotel democraia este regimul sracilor, ntruct cei bogai sunt mult mai puini dect cei
sraci. Montesquieu renun la gndirea aristotelic, pentru c el crede c regimul politic este un
mariaj ntre natur i principiu. El conserv existena sau absena legii. Regalitatea este supus legii;
n cazul despotismului legea este absent. Autorul francez identific cte un principiu pentru fiecare
regim: republica virtutea cei care conduc trebuie s aib virtute, monarhia onoare, despotismul
oamenii sunt dominai de team.
n zilele noastre ns, se disting urmatoarele tipuri de regimuri politice:
- liberale: ce corespund societii occidentale- DEMOCRATICE;
- totalitare: crora le sunt proprii monopolul unui singur partid, ideologia de stat unic, intangibil i
monopolul statului asupra ntregii activiti economice, sociale, educaionale i de cultur, totul este
judecat dup criterii ideologice i politice;
-autoritare: specifice noilor naiuni, pe cale de a-i defini structurile politice.
Clasificarea regimurilor politice se raporteaz frecvent la urmtoarele criterii:
1) ct de implicat este publicul n procesul de guvernare, ceea ce reprezint dimensiunea participare
extindere;
2) pn la ce punct masele se supun conductorilor lor de fric sau din convingere, aceasta fiind
dimensiunea constrngere persuasiune;
3) n ce msur sistemul i oblig pe guvernani s reflecte valorile masei sau i autorizeaz s le
omit n numele comunitii i al valurilor viitorului, constituind dimensiunea ordine
reprezentativitate.
Democraie nseamn guvernare de ctre popor. Const din echitate politic i participarea
tuturor n procesul politic i garantarea libertii individului. Regimurile democratice se
caracterizeaz prin competiie deschis pentru obinerea puterii politice ntre grupuri autonome i
grupuri organizate, care iau natere n mod spontan n societate. Cei care ctig competiia sunt
responsabili n faa ntregului electorat. Competiia este susinut prin intermediul partidelor politice
i al alegerilor democratice care determin sprijinul popular al fiecrui competitor.

Premisele de baz ale democraiei sunt stabilirea unor limitri ale puterii statului i
responsabilitatea elitelor conductoare fa de ntregul popor. Cele dou premise sunt tratate pe larg
n Constituie. Toate democraiile funcioneaz pe baza unui set de reguli care au fost aprobate i
general acceptate de ctre popor. Constituia definete limitele i scopurile guvernrii ca i
mijloacele, procesele i procedurile prin care vor fi obinute. Ea este legea fundamental a unui stat
i nclcarea ei este pedepsit de instituiile abilitate.
Democraia se mai bazeaz pe respectarea drepturilor omului, pe o organizare strict a
puterilor n stat pentru a nu lsa ntreaga putere pe mna unui singur om. n general puterea este
mparita n trei alte puteri i anume: puterea legislativ, puterea executiva i puterea judectoreasc.
Toate aceste trei puteri reprezinta o unitate i nu pot funciona una fr cealalt. Nu poate exista
justiie far legislaie si nici punerea in aplicare a voinei poporului fra celalte dou.
Principiile democraiei sunt urmtoarele:
Autoritatea care este prezent n relaiile dintre oameni att n viaa privat, ct i n viaa public.
Autoritatea nseamn puterea legitim a cuiva de a-i impune propria voin celorlali. n statul
democratic, autoritatea este mult diferit de exercitarea puterii ntr-un regim totalitar sau autoritar.
Libertatea
Responsabilitatea
Dreptatea
Proprietatea
Pluralismul politic
Separarea puterilor n stat
Reprezentativitatea.

Capitolul I
Idei generale privind apariia conceptului de democraie
De unde a pornit conceptul de democraie?
Formele democratice de organizare i au rdcinile nc n perioad prestatal. Ele iau fiin
odat cu apariia omului. Unii savani etnografi susin c democraia este unul din factorii principali
ai antropogenezei, a apariiei omului n general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicrii ntre
indivizi, autodenumirea i liber gndire. Cercetrile antropologice mrturisesc c formele
nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia strict i supunere asemntoare cu furnicarul sau
roiul de albine au dus n impas dezvoltarea strmoilor notri.
Prin formele de natere ale democraiei au trecut toate popoarele. Ginta a avansat n
legturile democratice cu organizaii mult mai democrate ca ,,uniunea fraternitatii adic prietenia
ctorva triburi foarte apropiate din punct de vedere teritorial, care pentru pstrarea autonomiei aveau
sfatul suprem comun c organ suprem al puterii. Cteva fraii formau ginta. Ea era condus de
sfatul gintei care era compus din cpeteniile triburilor. Adunrile sfatului se desfurau deschis, cu
participarea oricrui membru al gintei care ns la aceste edine nu aveau drept de vot. Hotaririle la
aceste adunri de obicei se luau pe baz principiului de acord comun. La nceput doar n cteva ginte
dar mai trziu n majoritatea existau conductori alei democratic din rndurile efilor de trib, dar
puterea lor era limitat. Unele ginte ncheiau chiar diferite pacte ntre ele.

Forme asemntoare de democraie au existat i n Grecia Antic, la unele popoare de pe

teritoriul Germaniei i altele. Peste tot democraia nnscut era bazat pe legturile de snge sau de
rudenie, proprietate comun. Ea nu cunotea foarte bine funciile de conducere i de ndeplinire a
muncii, nu aveau un aprat special de conducere i constrngere. Funciile puterii erau limitate.
Legturile dintre oameni erau reglementate de tradiii, obiceiuri, ritualuri i tabuuri. Puterea sfatului
i conductorilor era bazat pe autoritatea moral i susinerea de ctre unii membri ai tribului care
aveu o autoritate mai mare printre membrii lui. Aceast era o form a democra iei destul de
primitive i prestatala sau mai poate fi numit i autoguvernarea comun.
Odat cu dezvoltarea uneltelor i a procesului muncii s-au mrit i oraele, a aprut tot mai
des proprietate privat i accentuarea inegalitii sociale. Democraia a nnscut a fost ncetul cu
ncetul nlturat ea cednd locul formelor de guvernamnt autoritare c monarhia, aristrocratia,
oligarhia i tirania, dar chiar i n decursul mai multor veacuri, n unele ri chiar i pn n zilele
noastre, s-au pstrat unele forme tradiionale democratice de organizare a guvernrii. Tradi iile
democratice nnscute au avut o mare influena la apariia statelor democratice n Grecia i Rom
Antic.
Apariia democraiei Ateniene, prima form clasic de democraie. Ea a aprut n sec.V i.e.n.
nceputul dezvoltrii democraiei ateniene a fost n reformele mpratului Solon care n sec. VI i.e.n.
a nfptuit mari reforme sociale i politice. Ele erau ndreptate spre eliberarea plebeilor de a achita
impozitele, cptarea dreptului de ctre oameni de a-i alege conductorul satului sau inutului, care
s poarte rspunderea de inutul sau n fa mpratului. ns, aceti conductori pueau fi alei doar
din rndurile celor care au achitat toate impozitele de stat i au contribuit la cheltuelile de rzboi,
prin urmare doar oamenii bogai. Cu toate c pe timpurile lui Solon democra ia n Atena efectuase
abia primii pi, ideile de alegere i controlare a conductorului, acordul benevol de a se supune
puterii ( i nu unei persoane fizice, ci legii ) au cptat o larg ntrebuinare. Mult mai bine ns ele
au au fost realizate n timpul domniei lui Pericle n sec V i.e.n. Aceast perioad se consider secolul
de aur al democraiei ateniene.
Republica Atena ne prezint n special forma democraiei colectiviste asupra creia vom
reveni mai trziu. Cetenii unii erau cointeresati n pstrarea privilegiilor acordate de stat n special
la stapinirea robilor care erau considerai comuni. Statul era compus din clase sociale care erau
bazate pe apartenen etic i religioas. ntre indivizi i grupuri sociale de obicei nu apreau
conflicte serioase, deoarece nu era o mprire exact a vieii personale de cea social. Individul
decidea singur ct este de raional participarea lui n treburile sociale i statale, ntre care ei nu
fceau nici o diferen.
Democraia ateniana a avut grij de formarea unor condiii reuite de participare a cet enilor
n conducerea treburilor statului. Mulumit folosirii muncii robilor (fiecare familie avea de la unul
la 10 robi) cetenii aveau pentru aceasta destul timp. n afar de asta cei sraci primeau ajutoare din
partea statului. Prin acest mod toi erau asigurai cu timp liber pentru a se ocup de problemele
societii. Prerea societii de asemenea, influena prerea politic a poporului socotind participarea
lui la via politic c singur ndeletnicire de vaz a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne
permite s caracterizm modelul antic de a puterea poporului ca o dominaie nemijlocit social.
Democraia modern
Sistemele democratice care sunt intilnite n zilele noastre i au rdcinile spre sfritul
secolului XVIII a nceputul secolului XIX sub influena direct i multilateral a liberalismului.
Meritele liberalismului n dezvoltarea gndirii att politice ct i democratice sunt destul de mari.
Aceste idei politice au aprut sub lozinc libertii individului i separarea ei de tirania statal.

Liberalismul pentru prima oar n istoria gndirii social-politice a separate individul de

societate i stat n dou sfere autonome: statul i societatea civil, a limitat sfer constitu ional i
sfer instituional a aciunilor statului asupra cetenilor i a vieii lor personale, a aprat autonomia
i drepturile minoritii n comparaie cu majoritatea, a propus egalitatea politic a tuturor
cetenilor.
Patria ideilor liberale este n primul rnd Anglia. nc din secolele medievale cnd pe continentul
Europa era la putere absolutismul, englezii au reuit s limiteze puterea monarhului. Punctul de
pornire al liberalismului englez dateaz nc din anul 1215 cnd n Anglia a aprut prima schi a a
constituiei: ''Magna Charta Libertatum. Aceast charta era nc departe de democra ie i limit
puterea monarhului doar n folosul aristocraiei. Dar n ea se prevedea i dreptul cetateanului la
libertate i securitate,iar nici un om liber nu trebuie arestat, nchis sub paz, deposedat de bunurile
personale, njosit, prigonit sau pedepsit cu alte mijloace dect cele prevzute de lege. De acum n
secolul XIV n Anglia exist parlamentul care n anul 1689 odat cu adoptarea "Declara iei
Drepturilor" a primit drepturi legale definitive de activitate. Dar acestei ri i-au trebuit nc 200 de
ani pentru democratizarea parlamentului.
Ideile i practicile liberalismului mult timp nu au convins cu democraia ca teorie i micare.
Ideologii liberalismului timpuriu ca John Locke, Charl-lui, Montesquieu i al ii erau concentra i nu
n a obine i a asigur toi cetenii cu drepturi politice egale ci se struiau s izoleze i s micoreze
clas proprietarilor i aristrocratia de la influena asupra deciziilor luate de ctre monarh.
Atitudinea luat de ctre liberalism fa de masele populare a afectat desigur democratia
liberal de limitare a puterii cu ajutorul drepturilor individuale i principiul democratic al
suveranitii poporului. n ntregime acest model de democraie n variant lui clasic (sec.XIX
inc.sec.XX) are urmtoarele trsturi caracteristici:
Identificarea poporului ca subiect al puterii i n special brbaii, excluzndu-se pturile de jos n
primul rnd muncitorii inaimiti dar totodat i femeile din numrul cetenilor cu drept de vot. n mai
multe sisteme democratice din vest, n prima jumtate a sec. XX s-au pstrat bog iile i alte valori
ca condiii necesare fr care omul nu avea dreptul la vot.
Individualitatea, recunoaterea personalitii c primul, i cel mai important izvor al puterii,
prioritatea individului asupra legilor de stat. Dreptul la personalitate n ntregime este con inut n
constituie, indeplinerea creia este controlat de curtea suprem.
Caracterul democratic formal cu neles politic ngust, nelegerea libertii ca lips de
obligaiuni. Spre deosebire de democraia antic libertatea aici se interpreteaz nu ca egal libertate
de a activ la via politic a statului, dar ca un drept individual pasiv de a fi protejat de implicarea
din partea statului i a altor persoane strine.
Parlamentarismul, ca form de conducere i influena politic. Dup cum scria sir John
Dalberg-Acton, lecia data de democraia ateniana ne invata c conducerea ntregului popor,
conducerea de ntrega clas numeroas i atotputernic este la fel de rea c monarhia absoluta.
Limitarea competenei i sferei de aciuni a statului n privin securit ii i ordinii publice,
securitatea i dreptul ceteanului, neimplicarea lui n treburile comunitii publice, economice,
sociale i procesele religioase.
Limitarea puterii majoritatiii asupra minoritii, asigurarea autonomiei i libert ii
individuale i colective. Minoritatea este obligat s se supun majoritii doar n limitele unor
situaii, n rest ea este complet liber. Minoritatea are dreptul la opinie proprie care nu ncurc la
luarea deciziilor de ctre majoritate.

Problema formei de guvernamant, a mecanismelor detinerii si exercitarii ei, a principiilor si

valorilor pe care aceasta se intemeiaza, a grupurilor si claselor sociale ce pot participa la actul
conducerii sociale a constituit o tema permanenta de meditatie si disputa in gandirea si practica vietii
sociale, ea fiind prezenta inca din antichitate. In aceste societati, in special in cea greceasca ateniana,
disputele politice in jurul puterii privind detinerea si exercitarea ei au generat doua grupari socialpolitice distincte, aristocratia si democratia, precum si doua din cele mai importante forme de
guvernamant ale acestei societati, aristocratica si democratica.
Primele conceptii teoretice si practice in legatura cu democratia dateaza inca din antichitatea
ateniana, de unde deriva si sensul etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, autoritate,
adica detinerea si exercitarea puterii de catre popor. Sensul etimologic al democratiei, de guvernare a
poporului de catre acesta, continutul sau social-politic, nu a fost acelasi in toate perioadele si
societatile, el a cunoscut o evolutie continua in functie de formele si principiile in care acesta si-a
gasit intruchiparea, de natura sistemului social, de valorile pe care acesta s-a intemeiat, de
acceptiunea data notiunii de popor si insasi democratiei.
O prima analiza teoretica despre democratie o realizeaza Aristotel in lucrarile sale Politica,
Etica si Constitutiile. Dominat de ideea realizarii Binelui general, el asociaza guvernamantul cu
Constitutia, considerandu-le lucruri identice, de aceea, spune el, este suficient sa cercetam cine si in
folosul cui guverneaza, pentru a sti ce fel de guvernamant are statul respectiv si ce constitutie ii
corespunde
Astfe, Aristotel simileaza democartia cu saracia sau demgogia, iata cum relateaza el acest
fapt: Ceea ce distinge in mod esential democratia de oligarhie este saracia si bogatia; oriunde
puterea este in mana bogatilor este oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este
demagogie. Prin urmare democratia este privita de Aristotel ca o forma de guvernare impura si
corupta fiind asimilata cu tirania.
Cu totul din alt punct de vedere este privita democratia de catre Benjamin Constant,
principalul fondator al democratismului politic liberal din perioada moderna. Conceptul promovat
de dinsul are ca baza Constitutia, fiind privita ca actul juridic suprem al oricarei societati bazate pe
principii democratice. Principala preocupare a savantului a fost libertatea individului privita sub
aspectul democratiei constitutionale: nici o libertate fara Constitutie si nici o Constitutie fara
libertate, sustinea B. Constant.
B. Constant a fost un adept al democratismului atenian, el sustine ca in societatea moderna
drepturile si libertatile politice trebuie sa apartina cetateanului proprietar. Bazat pe ideea proprietatii,
votul trebuie sa fie cenzitor, iar Parlamentul sa fie reprezentantul cetatenilor proprietari. Insasi
participarea la viata politica a cetatenilor este conditionata de proprietate. In societate, dupa B.
Constant in functie de proprietate se creaza doua categorii de cetateni: cei ce detin proprietate si care
pot participa la viata politica, iar sfera drepturilor si libertatilor este larga, consistenta; cei ce nu

detin proprietate si in consecinta nu pot participa la activitatea politica si implicit aria libertatilor si
drepturilor este restransa. Aceasta situatie este normala si justificata intrucat proprietatea este cea
care asigura cetateanului posibilitatea instructiei cunoasterii si de aici, competenta necesara
participarii lor la viata social-politica.
In teoria si practica conservatoare democratia, in sensul larg de fenomen social-politic, este
privita ca o institutie superficiala, incapabila sa asigure obiectivitatea promovarii intereselor tuturor
indivizilor si grupurilor sociale. In locul democratiei, inteleasa ca putere a poporului, este promovata
democratia elitelor, unde calitatea si capacitatea intelectuala a acestora are rol hotarator in
conducerea societatii. O asemenea abordare a democratiei nu este intamplatoare, ea trebuie
conectata cu conceptia naturalist-divina pe care conservatorismul o da puterii, independenta ei fata
de vointa umana si in consecinta a caracterului ei absolut.
Daca in doctrina liberala oamenii sunt considerati liberi si egali prin nastere si dispun de
drepturi si libertati social-politice, in conceptia conservatoare oamenii sunt inegali, au inzestrari
naturale specifice si diferentiate. Societatea conservatoare este conceputa si structurata pe principiile
inegalitatii sociale a oamenilor si claselor sociale, a prezentei in cadrul acestora a unui grup de elita
inzestrat cu capacitate intelectuala de exceptie, de a conduce. Numai aceasta elita naturala este in
masura sa imbine regulile traditiei, ale mostenirii trecutului cu datele concrete ale prezentului si
singura capabila sa asigure stabilitatea societatii, conducerea ferma si autoritara a ei.
Unul din reprezentantii conservatorismului, Ralph Adams Cram incercand sa gaseasca modele
optime de organizare sociala si politica, ajunge la concluzia ca democratia ar fi incapabila sa
constituie ea insasi un asemenea model, ca atata timp cat societatea este fundamentata pe inegalitate
sociala, nici nu ar fi posibila si necesara o participare a tuturor indivizilor la actul conducerii, solutia
preconizata fiind: puterea sa apartina aristocratiei naturale.
O alta conceptie despre democratie relativ diferita de cea liberala si mai ales conservatoare
este cea promovata de social-democratia europeana. Aceasta orientare concepe democratia intr-o
stransa unitate intre laturile sale esentiale, libertate, egalitate, protectie sociala si putere. Obiectivul
principal al acestei doctrine este realizarea echitatii si dreptatii sociale, apropierea conditiilor de
viata intre toti membrii societatii.
Existenta si functionalitatea unei vieti politice democratice impune cu necesitate respectarea
unor principii si valori de baza, fara de care democratia nu poate fi conceputa .Statul, ca element
important al oricarui sistem politic, trebuie sa se bazeze si sa functioneze pe lege, adica sa fie un stat
de drept. Constitutia trebuie sa fie temeiul, fundamentul oricarui regim democratic, legea sa
fundamentala. In ea trebuie inscrise si garantate drepturile si libertatile cetatenesti, principiile
detinerii si exercitarii puterii, printre care la loc de frunte trebuie sa figureze principiul separatiei
acesteia, a eligibilitatii si reprezentativitatii organelor si reprezentantilor acestora, a egalitatii
cetatenilor indiferent de sex, rasa, religie, apartenenta etnica sau stare sociala. Toate organismele si
institutiile puterii atat cele locale, cat si centrale, trebuie sa intruneasca vointa cetatenilor, sa le
reprezinte si sa le promoveze interesele si doleantele. La randul lor, cei alesi trebuie sa fie

responsabili in fata celor ce i-au delegat, iar in cazul in care acestea nu-si indeplinesc obligatiile
asumate, cetatenii sa aiba posibilitatea de a-i revoca. Mijloacele de informare, mass-media cu rol
major in formarea si orientarea constiintei civice si politice a cetatenilor, trebuie sa se afle intr-o
stare de absoluta independenta si obiectivitate fata de putere, de societate.

Capitolul II
1. Modul de desemnare a guvernanilor
Ca mod de desemnare a guvernanilor, democraia prezint avantaje evidente care, de fapt, se
reduc la unul singur: acordul guvernailor, n nici un caz nu negm c este superioar regimurilor
unde guvernanii sunt desemnai prin alte mijloace, cum ar fi naterea, averea, hazardul sau meritul.
Dar nu avem motive s nchidem ochii n privina dezavantajelor practice ale procedeului. n primul
rnd, guvernaii desemnai prin majoritatea voturilor nu se pot simi n nici un caz egal responsabili
fa de alegtorii proprii i de cei ai unui alt candidat.
Pn la urm, dac ar cuta binele public n dauna intereselor propriei faciuni, ar fi pe bun
dreptate acuzai de ingratitudine. n al doilea rnd, pentru a fi desemnat de o majoritate, trebuie s-i
smulgi voturile i nu vd modul n care calitile necesare culegerii voturilor i calitile necesare
pentru a guverna - cele dou au ceva antinomic - se pot regsi n aceeai personalitate. La limit, am
putea spune c cel care are cele mai multe anse s fie ales, are cele mai puine anse s fie un bun
conductor. n al treilea rnd, tipul de om care sper s fie ales nu este n mod necesar cel care
merit mai mult ncrederea alegtorilor si. Aristotel nu se nela atunci cnd observa c demagogul
i curtezanul aparin aceleiai specii.

2. Epoca, popoarele i climatele difer

ntrebat care regim politic este cel mai bun, Platon a rspuns: Pentru ce popor? i trebuie o doz
considerabil de naivitate pentru a-i imagina c exist un regim politic ideal, care s convin tuturor
popoarelor, tuturor epocilor i s se poat aplica n toate rile, sau care s constituie mcar, pentru
toate popoarele, 6 pentru toate epocile i n toate rile, cel mai puin ru sistem de guvernare
posibil. Taine nu se nela atunci cnd aplica oricrui eveniment trei coordonate: rasa, mediul i
momentul.
Nu pretind c democraia ar fi ntotdeauna rea. Recunosc de bun voie c, n anumite
circumstane, ea poate fi mai convenabil dect alte regimuri. Deja, Sfntul Augustin mprtea
aceast prere, dup cum arat n Tratatul despre liberul arbitru, citat de Sfntul Toma din Aquino:
Dac un popor este raional, serios, foarte vigilent n aprarea binelui comun, este potrivit
promulgarea unei legi care s-i permit s i aleag singur magistraii care administreaz treburile
publice. n acelai timp, dac acest popor devine cu timpul depravat, dac ncredineaz conducerea

unor personaje lacome, scandaloase i criminale, atunci este cazul s i se ia posibilitate de a conferi
onoruri, revenindu-se la judecata ctorva oameni de bun-credin".
Pe scurt, democraia nu este un panaceu, nu trebuie nici condamnat i nici canonizat a priori.

3. Majoritatea vs. Consensul

Partizanii democraiei ntrein, incontient sau intenionat, o confuzie permanent ntre
noiunile de majoritate i consens. Fraze cum ar fi Frana a decis s..." sau Francezi au decis
s..." sunt deliberat contrare adevrului, atunci cnd cutare sau cutare decizie a fost votat de o
majoritate de 51% dintre votani. Dat fiind c, n orice operaiune de vot, exist un procent de
abineri i unul de voturi nule, devine evident c o majoritate de 51% nu este majoritate i, cu
att mai puin, un consens. Aceast confuzie a generat cel puin trei ntrebri. Dac este dificil s
le gseti rspunsuri, nu nseamn c ele nu trebuie puse. n primul rnd, dat fiind c, n anumite
ri zise democratice, anumite msuri cer s fie adoptate printr-o majoritate de dou treimi iar nu
de jumtate plus unu, c exist noiunea de majoritate relativ; i c, pe de alt parte, n rile
totalitare, majoritile erau adesea de 99%, ceea ce le trezea observatorilor unele suspiciuni
legitime asupra libertii de vot, exist oare o proporie de voturi care s aib dreptul de a se
numi consens, iar nu majoritate?
n al doilea rnd, n msura n care o naiune este o realitate istoric cel puin n aceeai
msur ct o realitate geografic, este just s nu se in seama dect de opiunile cetenilor n
via la o epoc dat? Nu ar trebui s inem cont i de voina fondatorilor naiunii respective sau
de interesele cetenilor si viitori? Cu toate c trebuie s ne adaptm circumstanelor pe msur
ce ele i fac simit prezena, nu cumva este prea lejer s spui Frana vrea" un anume lucru,
atunci cnd ea nu-1 dorete dect astzi, iar mine va alege cu totul altceva? S fiu bine neles:
nu vreau s fie chemai la urne morii sau copii care nc nu s-au nscut. Atrag atenia asupra
confuziei care se face ntre voina unei naiuni milenare i cea a unei majoriti efemere. n al
treilea rnd, trebuie ntr-adevr s credem, aa cum am auzit spunndu-se, 7 c sufletul
democraiei se afl n bunvoina cu care minoritatea se supune majoritii? Ideii nu-i lipsete
grandoarea, dar oare nu-i lipsete, cel puin n unele cazuri, seriozitatea?
Condamnarea lui Ludovic al XIV-lea la moarte cu o majoritate de cinci voturi, tratatul de la
Maastricht (echivalentul unui abandon al Suveranitii), adoptat n Frana cu o majoritate de
51% din voturile exprimate, nu mi inspir prea mult ncredere n validitatea acestor aciuni.
Mai ales dintr-un punct de vedere democratic. n faa unor astfel de decizii, att de pline de
consecine, nu este o dovad de neseriozitate s preferi teoria abstract ce definete o majoritate
realitii concrete a divergenelor de opinie?

Concluzii
Vladimir Volkoff s-a nascut la Paris, este diplomat al Sorbonei si al Universitatii din Liege. In
2002, cu un an inainte de a trece in lumea umbrelor, apare in Franta cartea cu titlul Defectele
democratiei. De ce sunt doar jumatate democrat?.
V. Volkoff : Daca democratia ar fi fost considerata un regim ca oricare altul, daca nu ne-ar fi fost
impusa ca un panacea evident si obligatoriu, daca ar fi privita doar ca un mod oarecare de a desemna
conducatorii, as fi inclinat sa-I gasesc calitati. Prin aceasta Volkoff respinge conceptul unui regim
politic ideal,convenabil tuturor popoarelor si epocilor si aplicabil tuturor statelor(--pt ca omul prin
natura sa este unic, niciodata nu vor fi doua generatii identice=> democratia nu se poate aplica la fel
pentru toata lumea). Cu alte cuvinte , democratia nu trebuie nici condamnata si nici canonizata.
In timp sensul cuvantului democratie s-a schimbat. Daca la inceput reprezenta un stat popular,
o forma de guvernamant in care poporul are autoritatea si unde suveranitatea rezida in popor,care
face legile si decide in toate , mai tarziu acest cuvant reprezenta doctrina politica potrivit careia
suveranitatea trebuie sa apartina ansamblului cetatenilor. Astfel democratia a trecut de la o forma
de guvernamant la o doctrina politica.
Cel mai controversat aspect al regimului democratic il reprezinta tipul de scrutin si faptul ca se
bazeaza pe numarul de votanti ci nu pe calitatea acestor. Autorul s-a declarat socatde faptul ca
baza democratiei nu se rezuma la calitatea votantului. Potrivit lui Seneca, opinia multimii este
indicele raului cel mai mare iar Gandhi , care sustine ca eroarea nu devine adevar inmultindu-se ,
Volkoff este categoric ,vazand pe principala.
O alta parte sensibila a democratiei este aceea ca egalitarismul este impus in mod
despotic(obligatoriu,dictatorial). Aceasta are drept consecinta ingradirea in mod practic a libertatii
omului.
Asfel se observa ca oamenii sunt victimele unei propagande intolerante si nedisimulate, care
discrediteaza orice alt regim cu exceptia celui democratic. Umanitatea se afla in situatia de a allege
intre democratie-sursa a lucrurilor bune si totalitarism-sursa a lucrurilor rele.
In ultima parte a cartii , V. Volkoff fiind un aristocrat convins, doreste sa fie macar putin democrat
impunand o conditie foarte importanta: autoritatea trebuie sa apartina meritului,si nu numarului!
Este foarte constient ca este imposibil de realizat un meritometru , conf. criteriilor care fct in
diferite domenii , dar este din ce in ce mai sigur ca nu este vorba de vot.

i precum spunea Mark Twain Dac prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lsa s
votm.

Bibliografie

1. Vladimir Volcoff, Defectele democraiei

2. Oleg Serebrian Politica si Geopolitica, Ed. Cartier, Chisinau, 2004.
3. A. Robert Dahl, Despre Democratie, Editura Stiinte Politice, Institutul European, 2003.
4. http://wais.stanford.edu/Democracy/democracy_DemocracyAndChurchill(090503).html
5. http://www.citatecelebre.net/citate-text/mark-twain-24/