CAPITOLUL IX

Cteva premise actuale ale comuniunii [i `nnoirii spirituale din

perspectiva teologiei ortodoxe

IX.1. nnoirea discursului teologic

Analiza succint\ a situa]iei discursului teologic, `n etapa
actual\, ne arat\, pe de o parte, bog\]ia [i diversitatea sa, pe de alt\
parte, criza [i s\r\cia sa. Oricine intr\ `ntr-o bibliotec\ teologic\
este frapat de sutele de volume teologice, fiecare exprimnd, `n
felul s\u, dorin]a de originalitate [i de afirmare a discursului
teologic `n rela]ia sa cu celelalte domenii ale cunoa[terii umane. Din
nefericire, `ns\, se pot citi ast\zi mii de pagini teologice, care nu
mai fac nici o referire la teologia clasic\ a Sfin]ilor P\rin]i.
Discontinuitatea aceasta `n cadrul discursului teologic, [i
abordarea problemelor teologice cu metode extra-teologice este o
dovad\ clar\ a crizei `n care se afl\, nu discursul teologic ca atare,
ci teologii `n[i[i. De aceea este necesar o `nnoire a discursului
teologic care presupune, de fapt, `nnoirea spiritual\ a teologilor.
Pentru aceasta consider\m c\ este nevoie de o reactualizare a
defini]iei clasice a teologiei [i anume: teologia, `n mod esen]ial, nu
este un discurs despre, ci un discurs `ntru Dumnezeu. Cu alte
cuvinte, teologia este un mod de a fi `n Hristos [i `n Biseric\.
Teologul trebuie s\ tr\iasc\ mai `nti sentimentul prezen]ei lui
Hristos `n inima lui [i acest sentiment `l va elibera de complexul s\u
fa]\ de alte forme de discurs care se propun omului de ast\zi.
Dac\ se va inspira [i se va hr\ni cu sentimentul prezen]a lui
Hristos `n liturghia euharistic\ a Bisericii [i `n liturghia interioar\ a
min]ii, teologia actual\ `[i va g\si etosul s\u liturgic [i doxologic
242

sau, cu alte cuvinte, teologia va fi conform\ cu Liturghia, iar

Liturghia va confirma [i va da putere de via]\ teologiei.
Coordonatele esen]iale ale unei asemenea teologii au fost
subliniate, `n spa]iul nostru eclesial, de P\rintele Profesor Dumitru
St\niloae.
El afirma, `n primul volum al Teologiei dogmatice 405, c\
reflec]ia teologica nu trebuie s\ fie obsedat\ de dorin]a de
originalitate cu orice pre], ci de interpretarea a ceea ce e mo[tenire
comun\ [i sluje[te mntuirii credincio[ilor Bisericii 406 din fiecare
epoc\ istoric\. De asemenea, teologia, [i deci teologii, trebuie s\
stea `n strns\ intimitate cu via]a de rug\ciune [i de slujire a
Bisericii, pentru a adnci [i a `nviora aceast\ slujire. F\r\ aceasta,
Biserica poate deveni formalist\ `n slujirea ei, iar teologia, rece [i
individualist\ 407.
P\rintele St\niloae era convins c\ o teologie care se m\rgine[te
la repetarea formal\ a textelor biblice sau patristice, sau se fixeaz\
`n formulele abstracte ale unui sistem conceptual, este o teologie
p\gubitoare pentru via]a Bisericii. O asemenea teologie au f\cut [i
unii teologi ortodoc[i, repetnd comod formulele devenite opace
ale unor manuale din secolul al XIX-lea, influen]ate de scolastic\, [i
f\cnd din ele un criteriu infailibil de judecat\ pentru Ortodoxie.
Aceasta era o teologie care `mpiedica orice `nviorare spiritual\ [i
orice progres duhovnicesc, care pierduse orice sens dinamic (...).
Aceasta `nseamn\ lips\ de responsabilitate fa]\ de credincio[ii din
timpul respectiv (...), dar `nseamn\ [i o lips\ de responsabilitate fa]\
de bog\]ia [i adncimea Revela]iei, exprimat\ `n Sfnta Scriptur\ [i
`n Tradi]ia apostolic\ [i patristic\ 408.
405

406

407

408

Pr. prof. dr. Dumitru St\niloaie, Teologia dogmatic\ ortodox\, vol.I, Ed. Inst. Biblic, Bucure[ti, 1978.
ibidem, p.101.
ibidem.
ibidem, p.104.

243

~n acela[i context, teologul romn atr\gea aten]ia c\ [i o

teologie care se cantoneaz\ doar `n prezent, deci o teologie politic\
[i social\, ca [i o teologie care-[i orienteaz\ aten]ia doar spre
viitorul eshatologic, este insuficient\ [i nu aduce roade. Ca atare
teologia trebuie s\ fie ca [i Biserica, apostolic\, contemporan\ cu
fiecare epoc\ [i profetic-eshatologic\ (...). Teologia trebuie s\ fie
ancorat\ `n fundamentul neschimbat pus de Hristos, dar `n acela[i
timp trebuie s\ fac\ accesibile bun\t\]ile lui Hristos oamenilor de
azi [i s\-i preg\teasc\ pentru deplina participare la ele `n veacul
viitor, constituind prin aceasta un ferment al progresului `n fiecare
timp 409.
Am citat cu mult\ bucurie aceste gnduri ale celui mai mare
teolog rom=n din secolul nostru, care la vremea respectiv\ aveau,
evident, o dimensiune profetic\.
Ast\zi teologia romneasc\, eliberat\ de cenzura ideologic\ a
dictaturii comuniste, poate s\-[i asume aceast\ cale `nnoitoare.
Avem convingerea c\ reflec]ia teologic\ a P\rintelui St\niloae va fi,
`n timp, izvor de inspira]ie creatoare pentru mul]i teologi romni [i
nu numai. Acest lucru l-au subliniat, de fapt, [i cei mai apropia]i
discipoli ai s\i 410, care au fost cuceri]i de dimensiunea mistagogic\ a
teologiei sale, dimensiune absent\ oarecum din orizontul teologiei
moderne.
Recuperarea acestei dimensiuni, specific\ teologiei patristice,
a `nsemnat [i recuperarea unei rela]ii personale `ntre dasc\lul de
teologie [i ucenicii s\i.
Cnd teologia devine mistagogie, atunci cel care transmite [i
`nva]\ pe altul teologia nu este un savant care transmite o doctrin\
409

ibidem, p.108.

410

vezi: Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Coordonate [i permen]e teologice `n opera P\rintelui Dumitru
St\niloae; Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Opera P\rintelui Dumitru St\niloae; `n vol. Persoan\ [i
Comuniune. Prinos de cinstire Preotului Profesor Academician Dumitru St\niloae (1903-1993), Sibiu,
1993, p.131-155, editori Pr. prof. dr. Mircea P\curariu [i Diac. asist. Ioan I. Ic\ jr.

244

scolastic\ sau impersonal\, ci un p\rinte care p\trunde `n

intimitatea ucenicului, `ntr-un mod nonviolent, [i-l `nso]e[te `n calea
sa spre tainele credin]ei. ~n preajma unui `ndrum\tor [i p\rinte
duhovnicesc, discipolul nu mai caut\ doar o idee abstract\ sau un
concept despre Dumnezeu, ci particip\ `mpreun\ la un eveniment
existen]ial: comuniunua cu Dumnezeu, a[a cum se manifest\ ea `n
via]a Bisericii.
Aceast\ form\ de discipolat, p\strat\, evident, `n spa]iul
monastic, piedut\ [i recuperat\ `n orizontul discursului teologic,
credem c\ reprezint\ o necesitate pentru teologia contemporan\,
chemat\ s\ dea un r\spuns conving\tor procesului continuu de
secularizare.
Evident c\ dimensiunea mistagogic\ a discipolatului teologic
nu trebuie s\ submineze cercetarea academic\ [i confruntarea
discursului teologic cu ideologiile timpului, cu discursul filosofic
sau cu cel [tiin]ific. Confruntarea `ns\ nu va fi rodnic\ dac\ teologia
[i, respectiv, teologii nu se vor elibera de obsesia [i complexul pe
care-l tr\iesc prin raportarea insuccesului discursului teologic la
succesul imediat al ideologiilor politice, economice sau sociale.
Acest lucru l-a surprins, `n mod deosebit, ~nalt Prea Sfin]itul
Daniel, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, un str\lucit discipol al
P\rintelui St\niloae.
~n cuvntarea rostit\ la redeschiderea cursurilor Facult\]ii de
Teologie din Ia[i. ~nalt Prea Sfin]ia Sa a precizat c\ teologia trebuie
s\ r\mn\ o [tiin]\, `ns\ o [tiin]\ cu o identitate [i o voca]ie
aparte `n spa]iul Universit\]ii. Teologia este [tiin]a originii [i
finalit\]ii lumii, sus]inut\ de iubirea lui Dumnezeu [i de aceea
teologia este [tiin]a bucuriei netrec\toare 411. De aceea, teologia,
prin discursul ei specific, trebuie s\ sporeasc\ bucuria, s\ deschid\
411

vezi Pr. asist. Gheorghe Popa , O clip\ `ndelung a[teptat\: deschiderea cursurilor la Instutul teologic
universitar din Ia[i, `n Mitropolia Moldovei [I Bucovinei, nr. 5-6, octombrie-decembrie, 1990, p. 123.

245

sufletul omenesc spre Dumnezeu - izvorul bucuriei. Dac\ `n calitate

de teologi nu suntem con[tien]i de acest lucru, nu vom `n]elege
lumea c\reia trebuie s\-i slujim. 412
Aadar, discursul teologic actual trebuie s\ fie deschis creator
spre lume. El nu se poate m\rgini la o sum\ de concepte [i
propozi]ii abstracte, ci trebuie s\ devin\ o experien]\ existen]ial\, o
epiclez\ con[tient\ a fiec\rei genera]ii de teologi. Cu alte cuvinte,
discursul teologic actual are nevoie de inspira]ia Duhului Sfnt, iar
Teologii ortodoc[i contemporani trebuie s\ devin\, prin credin]\ [i
sfin]enia vie]ii, vase vrednice ale Sfntului Duh, Care-i va lumina
[i-i va c\l\uzi la contemplarea teologic\ 413.
Pentru formarea unei asemenea con[tiin]e teologice, discursul
teologic trebuie s\ aib\ `n vedere trei dimensiuni fundamentale:
duhovniceasc\, pastoral\ [i misionar\.
a) Dimensiunea duhovniceasc\
~n dimensiunea sa duhovniceasc\, discursul teologic trebuie s\
se desf\[oare `n orizontul rug\ciunii personale [i comunitare.
Evident c\ acest lucru nu se realizeaz\ u[or deoarece mintea nostr\,
scrie Sfntul Diadoh al Foticeii, respinge rug\ciunea, dar se
mul]ume[te cu teologia.
Faptul c\ [i ast\zi, `n spa]iul nostru eclesial, credincio[ii sunt
atra[i mai mult de p\rin]ii duhovnici ai m\n\stirilor, dect de
profesorii de teologie confirm\ aceast\ schizofrenie `ntre teologie [i
rug\ciune, prezent\ `n `ns\[i con[tiin]a teologului.
Intuind aceast\ stare de criz\, ~nalt Prea Sfin]itul Daniel
propunea ca la Facultatea de Teologie cursurile s\ nu `nceap\

412

413

ibidem.
citat la Pr. prof. dr. Dumitru St\niloae, op.cit., p.103.

246

niciodat\ `nainte de a merge la biseric\, `nainte de a face lucrarea

de laborator a teologului, care este, `n modul cel mai real,
`ntlnirea cu Dumnezeu `n rug\ciune. Nimeni nu poate `nv\]a pe
al]ii, dac\ nu cunoa[te el `nsu[i ceea ce `nva]\, dac\ nu tr\ie[te
`ntlnirea cu Dumnezeu `n rug\ciune (...). Dumnezeu nu poate fi
cunoscut dect `n stare de rug\ciune, de comunicare cu El 414.
A[adar ~nalt Prea Sfin]itul Mitropolit Daniel este convins c\
nu se poate face o teologie autentic\ f\r\ rug\ciune. A[a cum nu se
poate concepe vedere f\r\ lumin\, respira]ie f\r\ aer, la fel nu se
poate concepe teologie f\r\ rug\ciune. De aceea rug\ciunea face
parte integrant\ din programul de `nv\]\mnt [i din formarea celor
care predau sau `nva]\ teologia.
Rug\ciunea este ca un izvor care re`mprosp\teaz\ mereu
con[tiin]a reflexiv\ a teologului [i-i preg\te[te mintea [i inima
pentru slujirea lui Dumnezeu [i a oamenilor. Rug\ciunea, `ns\, nu
`nseamn\ doar a-I vorbi lui Dumnezeu, a-I povesti necazurile tale,
nelini[tile tale metafizice, ci `nseamn\ [i a asculta pe Dumnezeu
care-]i vorbe[te. Cu alte cuvinte, rug\ciunea nu este o proiec]ie
iluzorie a omului sau o auto-sugestie, ci o disponobilitate pentru
adev\rul deplin al existen]ei noastre, care uneori ia forma crucii; cel
care nu se roag\ `[i este suficient lui `nsu[i [i se `nchide `n egoismul
[i egocentrismul s\u; cel care se roag\ constant risc\ s\ `nve]e la un
moment dat c\ el a primit demult ceea ce cere, c\ i s-a deschis
`nainte ca el s\ fi b\tut la Por]ile Cerului.
Punerea `n practic\ a acestei experien]e spirituale este
a[teptat\ ast\zi, mai ales, de la teologia ortodox\. P\rintele
Mitropolit Daniel precizeaz\ clar acest lucru: Se a[teapt\ azi de la
teologia ortodox\ s\ fie [i mai mult o teologie a rug\ciunii, a
experien]ei duhovnice[ti, pe care au avut-o sfin]ii. Se a[teapt\ ca
aprofundarea spirtualit\]ii ortodoxe s\ aduc\ un nou spor efortului
414

Pr. asist. Gheorghe Popa, op.cit., p.124.

247

ecumenic de refacere a unit\]ii cre[tine 415. Rea[ezarea discursului

teologic `n orizontul rug\ciunii are `ns\ ca scop [i re`nnoirea
activit\]ii pastorale a Bisericii. De aceea discursul teologic trebuie
s\ aib\ [i o dimensiune pastoral\.
b) Dimensiunea pastoral\
~n dimensiunea sa pastoral\, discursul teologic trebuie s\ aib\
puterea de a r\spunde nevoilor urgente ale credincio[ilor de ast\zi.
De aceea profesorii de teologie trebuie s\ formeze convingerea
viitorilor preo]i c\ a fi teolog al timpului t\u nu reprezint\ doar un
`ndemn, ci o cerin]\ impus\ dintotdeauna de slujirea mntuitoare a
Bisericii `n contexte [i vremuri diferite. Teologia, scria p\rintele
St\niloae, este, vrnd-nevrnd, legat\, `n diferitele ei perioade, `ntro anumit\ m\sur\, de conceptele acelor perioade. De aceea, fixarea
`n conceptele care [i-au pierdut valabilitatea, cu trecerea perioadei
din care le-a luat, voin]a de a le men]ine permanent ca baz\ a
teologiei, fac din formul\rile acestei teologii piese moarte [i str\ine
pentru via]a Bisericii [i a credincio[ilor, din perioadele care se
succed (...). De aceea e bine cnd teologia ia din gndirea fiec\rui
timp ceea ce e permanent valabil 416.
~n aceea[i desf\[urare de gnd se `nscrie [i reflec]ia P\rintelui
Mitropolit Daniel, pentru care teologia, `n dimensiunea sa pastoral\,
`nseamn\ a-l hr\ni spiritual pe om, ]innd seama de foamea sa
existen]ial\ [i material\, de suferin]ele [i problemele sale concrete.
O teologie pastoral\ aplic\ principiile credin]ei ]innd seama
de persoane [i de situa]ii concrete, diverse [i noi. Ea promoveaz\
redescoperirea valorii infine a fiin]ei umane. Teologia este pastoral\

415
416

ibidem
Pr. prof. dr. Dumitru St\niloae, op.cit., p.104.

248

cnd se exprim\ ca o r\spundere sfnt\ pentru via]a [i mntuirea

fiec\rui om 417. Pentru ca aceast\ dimensiune pastoral\ s\ se poat\
concretiza, ea trebuie s\ izvorasc\ dintr-o con[tiin]\ misionar\
dinamic\ [i responsabil\. De aici o dimensiune misionar\ a
discursului teologic.
c) Dimensiunea misionar\
Aceasta `nseamn\, `n primul rnd, grija de a transmite tinerei
genera]ii sau adul]ilor, care au uitat-o, iubirea r\stignit\ a lui
Hristos pentru lume. Secularizarea a sl\bit credin]a [i via]a
spiritual\ a multor oameni, care au uitat rug\ciunea sau au pierdut
practica ei ritmic\. Mul]i dintre ei nu sunt necredincio[i, dar se
roag\ foarte pu]in sau deloc. Ei nu neag\ existen]a lui Dumnezeu,
dar au uitat sau nu [tiu cum s\-l `ntlneasc\ `n rug\ciune. De aceea
teologia trebuie s\ ajute pe oameni s\ poat\ sim]i c\ Dumnezeu `i
iube[te. Teologia este chemat\ s\ ajute fiecare fiin]\ uman\ care
poart\ chipul lui Dumnezeu s\-[i descopere posibilit\]ile de dialog
[i comuniune cu Cel al C\rui chip `l poart\, dar [i cu semenii, cu
ceilal]i oameni. ~n acest sens teologia va fi [tiin]a mntuirii
oamenilor, deci [i a neamului nostru.
~n dimensiunea sa misionar\, teologia este o [tiin]\ a
vindec\rii sufletelor bolnave de `nstr\inare [i ne`ncredere, de lipsa
de experien]\ a prezen]ei lui Dumnezeu `n via]a zilnic\. Teologia
este deci o [tiin]\ a vindec\rii de izolare, prin promovarea iubirii [i
`ntrajutor\rii fr\]e[ti ce deriv\ din credin]\. 418
Am citat inten]ionat aceast\ inspirat\ reflec]ie deoarece,
dincolo de cuvinte, descoperim prezen]a implicit\ a unui diagnostic
al societ\]ii noastre `n ansamblul s\u, care, `n perioada comunist\
417

418

Pr. asist. Gheorghe Popa, op.cit., p.124.

ibidem, p.125.

249

totalitar\, a fost supus\ unor mari frustr\ri [i constrngeri

ideologice, prin violarea sistematic\ a drepturilor umane
fundamentale.
Teologia, prin cele trei dimensiuni fundamentale ale sale, ar
putea contribui la redescoperirea coordonatelor autentice ale
comuniunii [i `nnoirii spirituale. Dar pentru aceasta teologia
noastr\ trebuie s\ fie ca stejarii. Coroana unui stejar corespunde
r\d\cinilor sale, adnc `nfipte `n p\mnt; tot a[a [i teologia noastr\
ortodox\ se va deschide spre marile probleme care fr\mnt\ azi
lumea numai `n m\sura `n care va lua `n serios evlavia [i rug\ciunea
poporului, tradi]ia sa cre[tin\ bimilemar\. Numai a[a va putea ea
aduce ceva ziditor pentru Apus [i celelalte Biserici cre[tine [i va [ti
s\ primeasc\ de la ele, cu discernamnt, ceea ce e autentic [i bun.
Deci condi]ia deschiderii spre universal este adncirea [i
fructificarea darurilor noastre proprii 419.
Observ\m din acest text c\ ierarhul romn, care este [i
profesor de teologie, propune o teologie doxologic\ [i existen]ial\
care, pe termen lung, va avea `n mod sigur, profunde consecin]e la
nivel macrosocial.
Aceast\ teologie nu trebuie s\ fie nici mimetic\, nici
complexat\ `n raport cu curentele teologice occidentale [i ea trebuie
s\ aib\, de asemenea, [i o func]ie critic\, `n raport cu orice
ideologie, care lezeaz\ demnitatea [i libertatea persoanei umane `n
rela]ia sa cu Dumnezeu.

IX.2. nnoirea moral\ [i spiritual\

419

ibidem

250

Majoritatea cercet\torilor recunosc faptul c\ foarte multe din

problemele morale [i spirituale cu care se confrunt\ omul de ast\zi
nu constituie o noutate 420. Dimpotriv\, ele au existat din momentul
c\derii omului `n p\cat [i, probabil, vor `nso]i omul pn\ la sfr[itul
istoriei.
Totu[i, `n societatea modern\, aceste probleme au un specific
aparte pe care trebuie s\-l `n]elegem, dac\ dorim s\ inspir\m o cale
de convertire [i `nnoire moral\ [i spiritual\.
~n primul rnd trebuie s\ preciz\m c\ societatea modern\ se
caracterizeaz\ printr-o tensiune acut\ `ntre morala tradi]ional\
cre[tin\ [i morala post-tradi]ional\ secular\.
~ntr-o societate tradi]ional\ toate institu]iile care se ocup\ de
problemele omului condamn\ acelea[i vicii [i patimi [i `ncurajeaz\
acelea[i virtu]i. Societatea post-tradi]ional\, `n schimb, este greu de
definit, dar am putea-o defini ca fiind o consecin]\ a destr\m\rii
valorilor morale tradi]ionale.
~ntr-o asemenea societate apare o anumit\ omogenizare
social\, oamenii sunt supu[i acelora[i influen]e publicitare, iar
valorile morale devin realit\]i conven]ionale, care pot fi acceptate
sau nu, dup\ bunul plac al fiec\ruia. ~n aceast\ situa]ie, foarte mul]i
oameni devin vulnerabili din punct de vedere moral [i spiritual [i
pot fi exploata]i [i manipula]i de indivizi abili, care cunosc foarte
bine psihologia maselor [i [tiu s\ fac\ propagand\ pentru a profita
tot mai mult 421.
~ntr-un context post-tradi]ional sau post-modern, morala `[i
pierde, a[adar, caracterul ei normativ [i devine o realitate
conven]ional\, legat\ de categoriile sociale ale binelui [i r\ului [i nu
de realitatea ontologic\ a omului. A[a se explic\ de ce exist\ ast\zi,
al\turi de morala cre[tin\, [i alte sisteme de moral\ care-[i disput\
420

421

Michel Despland, Le choi des Miracles, LAge dHomme, Lausanne, 1973, p.22.
Jacques Ellul, La Technique ou lenjeu du sicle, Paris, 1954, p.17.

251

`ntietatea `n influen]area [i crearea unui anumit comportament

uman.
Dac\ pe planul discursiv pluralismul este un factor pozitiv, pe
planul moral, pluralismul poate deveni, `n timp, un factor negativ,
conducnd la relativism [i libertinism moral [i spiritual.
Acest relativism se poate observa destul de evident `n
devierile morale contemporane, care afecteaz\ profund att
individul, ct [i societatea. Cele mai grave ni se par a fi devierile
morale care afecteaz\ profund via]a de familie: divor]ul, abandonul
copiilor, avortul, homosexualitatea, [i cele care afecteaz\ via]a
individului: agresivitatea sexual\, prostitu]ia, drogurile, alcoolismul
etc.
Relativismul moral este, de asemenea, `n strns\ rela]ie cu
relativismul spiritual, care se manifest\, `n mod deosebit, prin
ateism, indiferentism religios [i sectarism.
Dac\ analiz\m dintr-o perspectiv\ teologic\ toate aceste
devieri, ajungem la concluzia c\ ele exprim\, de fapt, un
comportament idolatru.
Un comportament de tip idolatru are nevoie de un sistem etic,
pentru a oferi un minim de protec]ie omului, pentru a promova un
minim de dreptate individual\ [i social\. A[a au ap\rut sisteme
diferite de etic\: etica ra]iunii practice (Kant), etica biologic\
(Spencer), etica sociologic\ (Lvy Bruhl), etica existen]ialist\
(Sartre) etc.
Toate aceste sisteme se sprijin\ pe antropologii distincte, care
, de fapt, nu sunt dect fenomenologii ale omului. ~n acest caz
trecerea de la o moral\ fenomenologic\ la o moral\ ontologic\ este
destul de greu de f\cut [i nu se poate face dect printr-o convertire a
comportamentului idolatru `ntr-un comportament de tip filial, `n
care locul idolului este luat de Dumnezeu.

252

Totu[i nici comportamentul de tip filial nu este scutit de

amprenta comportamentului idolatru. Inchizi]ia medieval\, pietismul
modern, sau anumite forme ale teologiei politice sunt un argument
`n acest sens.
Trecerea de la fenomenologie la ontologie, de la un
comportament idolatru, la un comportament filial [i fratern rimeaz\,
din punctul nostru de vedere, cu trecerea de la etic\ la sfin]enie, sau
cu trecerea de la Decalog la Fericirile Noului Testament. Aceasta nu
`nseamn\ `ns\ c\ Decalogul dispare. Mai ales la nivelul macrosocial Decalogul r\mne prioritar, deoarece nivelul social este
format din indivizi, care `nc\ au un comportament de tip idolatru.
Cu alte cuvinte, nivelul macro-social nu reprezint\ doar o extindere
a individului, ci el este o realitate `n sine, generatoare de dreptate
sau nedreptate. Curentul teologiei politice, de care am amintit mai
sus, este foarte sensibil la aceste aspecte.
Evident c\ reprezentan]ii teologiei politice au dreptate dac\
avem `n vedere faptul c\ nedreptatea a p\truns, ast\zi, adnc nu doar
`n con[tiin]a individual\, ci [i `n structurile socio-politice, mai ales
`n ]\rile cu o democra]ie fragil\. Teologii din ]\rile ex-comuniste au
fost acuza]i, dup\ c\derea sistemului totalitar, c\ nu au luat `n serios
acest aspect al eticii sociale [i nu au avut o atitudine critic\ fa]\ de
el. Din punctul nostru de vedere aceast\ acuz\ este, `ns\, par]ial
justificat\.
Desigur c\ nu putem nega [i necesitatea unei atitudini critice,
atunci cnd structurile socio-politice devin asupritoare [i lezeaz\
libertatea [i demnitatea omului, `ns\ atitudinea critic\ poate deveni
la fel de asupritoare cnd orizontul ei nu este libertatea
duhovniceasc\ a harului. Cu alte cuvinte, atitudinea critic\ trebuie
s\ fie o consecin]\ a libert\]ii harului.
Harul Duhului Sfnt inspir\, cu certitudine, un angajament etic
`n structurile sociale, `ns\ acest angajament, ca atare, dep\[e[te
253

dorin]a de reu[it\ social\, dorin]a de putere a unei clase, a unui

partid, a unei etnii, sau chiar a unei comunit\]i religioase.
Primatul harului, al libert\]ii [i solidarit\]ii iubitoare
determin\ o apropiere fa]\ de to]i oamenii dar, mai ales, fa]\ de cei
afla]i `n suferin]\: s\racii, bolnavii, asupri]ii, marginaliza]ii
societ\]ii.
Aceast\ apropiere nu poate deveni, `ns\, scop `n sine, pentru c\
suferin]a nu este o condi]ie pentru convertirea [i `nnoirea spiritual\.
Doar suferin]a liber consim]it\ are o putere `nnoitoare. Dimpotriv\,
suferin]a impus\ datorit\ structurilor sociale nedrepte este un izvor
permanent de triste]e [i disperare.
De aceea cre[tinul trebuie s\ dema[te aceste structuri care, `n
societ\]ile totalitare, nu sunt dect proiec]ia ideal\ a unui individ
sau a unui grup, unit pe baz\ de interese comune, [i a c\rui
propagand\ ideologic\ mascheaz\ setea sa de putere sau, cu alte
cuvinte, comportamentul idolatru al multora dintre cei care-l
constituie.
Demascarea comportamentului idolatru [i atitudinea critic\
fa]\ de anumite structuri care-l sus]in, va provoca, cu siguran]\, un
anumit conflict, o anumit\ atitudine represiv\ sau revolu]ionar\.
Demascnd comportamentul idolatru, cre[tinul trebuie s\ evite
totu[i riscul de a adopta el `nsu[i acest comportament, care duce
conflictul [i violen]a pn\ la distrugerea adversarului.
Comportamentul cre[tinului trebuie s\ r\mn\, pn\ la sfr[it,
un comportament fratern, care demasc\ r\ul, dar are un respect
deosebit fa]\ de persoan\. Altfel spus, cre[tinul trebuie s\ fie ferm
`n atitudinile sale de demascare a r\ului moral, fermitate care ar
putea fi suspectat\ de agresivitate, `ns\ `n intimitatea con[tiin]ei
sale, cre[tinul trebuie s\ poarte `n rug\ciune pe to]i adversarii s\i.
Aceasta presupune, `n existen]a concret\ a cre[tinului, o rela]ie

254

profund\ `ntre iubire [i dreptate, `ntre lege [i fapt\, `ntre moral\ [i

spiritualitate.
Ast\zi, mai mult ca oricnd, o moral\ autonom\, separat\ de
spiritualitate, sau o spiritualitate separat\ de disciplina moral\ sunt
inoperabile `n planul convertirii [i `nnoirii spirituale. De aceea este
nevoie de o sintez\ `ntre moral\ [i spiritualitate, `ntre dreptate [i
sfin]enie mai ales `n planul concret al activit\]ii[i vie]ii cre[tine.
Aceast\ sintez\ poate fi `nnoitoare, a[a cum am mai subliniat, pentru
sistemele de etic\ seculare care acord\ fie o prioritate logic\
individului, afirmnd c\ societatea este doar suma indivizilor ce o
compun (etica liberal\), fie o prioritate societ\]ii, afirmnd c\
individul nu are valoare dect `n m\sura `n care se dedic\ societ\]ii,
binelui comun (etica social\).
Din perspectiv\ teologic\, tensiunea aceasta dintre individ [i
societate nu poate fi dep\[it\ dect `n spa]iul sacramental [i liturgic
al Bisericii, `n care fiecare `[i descoper\ valoarea [i demnitatea sa
personal\ `n comuniune cu Hristos [i, `n Hristos, cu celelalte
persoane purt\toare de Hristos. De aceea, avem nevoie ast\zi de o
moral\ regal\ sau `mp\r\teasc\, sacerdotal\ [i profetic\ 422.
Aceast\ moral\ este un dar al lui Dumnezeu `n Iisus Hristos,
care a fost arhiereu, profet [i `mp\rat, [i, `n acela[i timp, o datorie a
fiec\rui cre[tin de a fi preot, profet [i `mp\rat al propriei sale fiin]e,
restaurat\ `n Hristos, [i al cosmosului `ntreg, care suspin\ dup\
mntuire.
a) Voca]ia regal\ sau `mp\r\teasc\ a cre[tinului
Aceast\ voca]ie este expresia suveranit\]ii persoanei asupra
necesit\]ii [i determinismului natural.

422

Christos Yannaras, La libert de la morale, p.79.

255

Dintru `nceput, a[a cum am subliniat `n partea a doua a

lucr\rii, omul a avut voca]ie `mp\r\teasc\. Chiar [i dup\ c\derea `n
p\cat, omul poart\ pecetea demnit\]ii sale `mp\r\te[ti, dar devine un
`mp\rat dec\zut, un `mp\rat cer[itor.
Restaurat `n har, omul `[i redobnde[te libertatea sa
`mp\r\teasc\. El are din nou posibilitatea s\ nu mai fie sclavul
instinctelor [i al necesit\]ilor unei naturi autonome. ~n acest sens,
Sfntul Ioan Sc\rarul `ndeamn\ pe fiecare cre[tin: S\ fii ca un rege
`n inima ta, `n\l]ndu-te `n smerenie. ~naintea Sfntului Ioan,
Macarie Egipteanul afirma, la rndul s\u: Cre[tinismul nu este o
`ntmplare. Taina sa este mare. Recunoa[te deci noble]ea ta.
Recunoa[te c\ ai fost chemat la o demnitate regal\. 423
Manifestarea concret\ a demnit\]ii `mp\r\te[ti a cre[tinului se
manifest\ `n mod deosebit prin experien]a ascetic\, prima etap\ a
vie]ii spirituale, de care am vorbit de asemenea `n partea a doua a
lucr\rii. Acum doar preciz\m, din nou, c\ prin experien]a ascetic\
cre[tinul are posibilitatea s\ transfigureze dezordinea unei vie]i
autonome [i s\ o reorienteze spre ordinea iubirii [i comuniunii,
printr-o folosire euharistic\ a lumii. Folosirea euharistic\ a lumii
presupune, `ns\, asumarea celei de a doua voca]ii: voca]ia
sacerdotal\ sau preo]easc\.

b) Voca]ia sacerdotal\ sau preo]easc\ a cre[tinului

Dac\ voca]ia regal\ sau `mp\r\teasc\ a cre[tinului are ca scop
eliberarea persoanei de necesit\]ile unei naturi autonome, prin
men]inerea afectelor irepro[abile `n limitele lor fire[ti, voca]ia
sacerdotal\ are ca scop trasfigurarea acestor afecte [i unificarea

423

citat la Christos Yannaras, op.cit., p. 86.

256

naturii umane, prin energiile necreate, pentru ca aceast\ natur\ s\

devin\ loc al `ntlnirii dintre Dumnezeu [i crea]ie.
A[a cum am subliniat tot `n partea a doua a lucr\rii, cre[tinul
devine prin botez [i mirungere [i euharistie, preot al propriei sale
naturi [i al cosmosului `ntreg.
Preo]ia virtual\ pe care o prime[te prin tainele de ini]iere,
trebuie actualizat\, `n timp, printr-o reacapitulare, am putea spune, a
crea]iei naturale `n persoana sa. Prin aceasta, cre[tinul devine
mijlocitor `ntre extreme, adic\ inel de leg\tur\ `ntre creat [i
necreat, `ntre lumea sensibil\ [i lumea inteligibil\, cum se exprim\
Sfntul Maxim M\rturisitorul.
Voca]ia sacerdotal\ deschide, astfel, crea]ia spre scopul s\u
euharistic. Aceast\ deschidere nu anuleaz\ energiile proprii ale
crea]iei, ci, dimpotriv\, le descoper\ adev\ratul lor sens, adev\ratul
lor logos, care suspin\ dup\ Logosul lui Dumnezeu.
Cre[tinul, asumndu-[i voca]ia sacerdotal\, anticipeaz\, `n
timp, ~mp\r\]ia lui Dumnezeu care trebuie s\ vin\, anticipare legat\,
de asemenea, de a treia voca]ie specific\ vie]ii cre[tine, voca]ia
profetic\.

c) Voca]ia profetic\ a cre[tinului

Voca]ia profetic\ `n via]a cre[tin\ nu const\ `n a vesti lucruri
care se vor `ntmpla `n viitor, ci `n a `n]elege [i a tr\i , `nc\ de
acum, viitorul eshatologic al crea]iei, care, `n mod paradoxal, se
afl\ deplin realizat `n trecut, `n umanitatea `nviat\ a lui Hristos.

257

Deci s-ar putea spune c\ voca]ia profetic\ a cre[tinului se

refer\ la modul `n care el trebuie s\ perceap\ valoarea timpului
pentru via]a sa 424.
Pentru cre[tinul con[tient de voca]ia sa, tot ceea ce se
s\vr[e[te `n timp are consecin]e ve[nice. De aceea, orientarea
profetic\ a timpului, orientarea sa eshatologic\ `ntemeiaz\ autentica
valoare a timpului. El devine dar al lui Dumnezeu, izvor de
binecuvntare [i m\sur\ a calit\]ii rela]iei personale cu Hristos [i
Biserica Lui.
~n aceast\ perspectiv\, voca]ia profetica a cre[tinului nu se
m\rgine[te la ameliorarea formelor trec\toare de supravie]uire
temporal\, ci ea implic\ o experien]\ a timpului, asumat\ `n
orizontul crucii lui Hristos.
Astfel timpul, `n `ntreita sa dimensiune, este asumat ca timp al
poc\in]ei, sau al convertirii [i `nnoirii permanente, `ncheindu-se
sau, mai bine spus, dezm\rginindu-se, `ncet, `ncet, `n orizontul
~mp\r\]iei harului Prea Sfintei Treimi.
Din punctul nostru de vedere, `n]elegerea [i asumarea corect\ a
acestor trei voca]ii, constituie exigen]e prioritare pentru convertirea
[i `nnoirea vie]ii morale contemporane.
R\spunznd acestor trei voca]ii, fiecare cre[tin va deveni un
centru de iradiere spiritual\ [i `nnoire moral\ pentru societatea
noastr\ pluralist\ [i secularizat\ care, `n majoritatea cazurilor,
adopt\ atitudini comportamentale idolatre.
Pentru asumarea corect\ a celor trei voca]ii, este nevoie, `ns\,
[i de un mediu comunitar favorabil att familie (mica biseric\), ct
[i `n cadrul comunit\]ii eclesiale (marea biseric\). De aici rezult\ [i
necesitatea unor noi exigen]e pastoral-misionare, care s\ creeze [i s\

424

ibidem, p.87 Ciobotea Ilie Dan, Timpul [i valoarea lui pentru mntuire, `n Ortodoxia, nr. 2 (1977),
p.203.

258

asigure un asemenea mediu absolut necesar convertirii [i `nnoirii

spirituale de ast\zi.

IX.3. nnoirea metodelor pastoral - misionare

Acesta este ultimul capitol al lucr\rii noastre [i, la prima
vedere, titlul s\u sugereaz\ abordarea ei [i din perspectiva teologiei
practice sau pastorale.
Evident c\ asemenea abordare este necesar\, `ns\ noi vom
r\mne, ca pe tot parcursul lucr\rii, `n orizontul teoretic al
teologiei sistematice. Cnd spunem teoretic, aceasta nu `nseamn\,
neap\rat, abstract sau speculativ, deoarece `n teologie
teoreticul [i practicul se interfereaz\ permanent [i nu se separ\
niciodat\. A r\mne `n planul teoretic `nseamn\, de fapt, a vedea
lucrurile nu ca lucruri `n sine autonome [i autosuficiente, ci `n
rela]ia lor profund\ cu Dumnezeu. ~nsu[i cuvntul teoretic, `n
etimologia lui, exprim\ acest demers: = Dumnezeu - =
v\d, adic\ v\d lumea `n Dumnezeu.
Mentalitatea modern\ [i post-modern\ secularizat\, a[a cum am
v\zut, prive[te lumea ca realitate autonom\, ca [i cum Dumnezeu ar
fi absent sau, uneori, [i mai grav, ca [i cum Dumnezeu nu ar
exista. De aici reiese [i necesitatea unor exigen]e pastorale [i
misionare sporite [i `nnoite, pentru a rea[eza [i reorienta aceast\
mentalitate pe calea unei autentice convertiri [i `nnoiri spirituale.
La o conferin]\ ]inut\ `n Anglia, ~nalt Prea Sfin]itul Daniel,
Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, sublinia, cu mult\ competen]\,
faptul c\ activitatea pastoral - misionar\ a Bisericii se desf\[oar\
`ntr-o lume contradictorie, `ntr-un context profund polarizat [i

259

tensionat 425. ~n acest context, ierarhul romn sesizeaz\ trei aspecte

principale, care marcheaz\ profund activitatea pastoral - misionar\
actual\:
- cre[terea indiferen]ei religioase [i a seculariz\rii vie]ii `n
interiorul Bisericii [i `n societate, pe de o parte, [i preocuparea
profund\ a unor persoane [i grupuri de persoane de c\utarea lui
Dumnezeu [i c\utarea unui sens spiritual al vie]ii, pe de alt\ parte;
- cre[terea sectarismului religios [i a fragment\rii spirituale,
ca [i a dezintegr\rii armoniei `n snul familiilor, a societ\]ii [i a
comunit\]ii interna]ionale, pe de o parte, [i c\utarea necesar\
reconcilierii [i comuniunii dintre Biserici, grupuri etnice, religii [i
na]iuni diferite, pe de alt\ parte;
- existen]a unei obsesii neop\gne idolatre pentru profit [i
pl\cere, pe fondul cre[terii suferin]ei, a violen]ei, s\r\ciei [i
singur\t\]ii, pe de o parte, [i c\utarea profund\ a bucuriei autentice
[i a vindec\rii efective, pe de alt\ parte 426.
Dup\ enumerarea acestor aspecte, ~nalt Prea Sfin]itul
Mitropolit a insistat asupra ctorva exigen]e prioritare `n activitatea
pastoral - misionar\:
a) Biserica trebuie s\ lupte [i s\ arate c\ sfin]enia, ca rod al
`ntoarcerii (convertirii, n.n.) c\tre Dumnezeu [i al tr\irii `n
comuniunea iubirii, este norma fundamental\ a vie]ii [i scopul ei
ultim;
b) Biserica trebuie s\ redescopere [i s\ promoveze
dimensiunea social\ a Evangheliei dup\ modelul sfin]ilor pentru
care diaconia social\ a Bisericii are nu numai o semnifica]ie
moral\, ci [i o dimensiune sacramental\: S\racii sunt portarii
~mp\r\]iei lui Dumnezeu (Sf. Grigorie de Nissa);
425

Daniel, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, Misiunea `n Europa ast\zi. M\rturisirea lui Hristos `ntr-o
lume contradictorie, `n Teologie [i Via]\, serie nou\, anul VI (LXXII), nr. 7-12, iulie-decembrie, 1996,
p.
32.
426

ibidem

260

c) Biserica trebuie s\ lucreze pentru pace [i reconciliere `ntro lume marcat\ de dezbin\ri [i fragment\ri `n grupuri de conflict
confesional, etnic, politic, regional [i cultural 427.
Evident c\ pe lng\ aceste exigen]e cu caracter universal exist\
[i alte exigen]e cu caracter particular [i contextual, de care trebuie
s\ ]in\ cont Biserica `n activitatea sa pastoral - misionar\.
Din aceast\ multitudine de exigen]e, noi ne vom opri doar la
cele care privesc familia cretin. Ne-am oprit `n mod inten]ionat la
acestea, pentru c\ n contextul crizei de identitate i de comuniune a
societii moderne, familia reprezint mica biseric n care se
formeaz att caracterul moral ct i contiina eclesial i
comunitar a fiecrui cretin.

a) Familia cre[tin\: icoan\ a Bisericii

Dintru `nceput am dori s\ subliniem faptul c\ mul]i teologi
contemporani consider\ c\ familia, `n general, [i familia cre[tin\ `n
special, a constituit obiect de reflec]ie teologic\ abia `n prima
jum\tate a secolului nostru 428. Cauzele care au determinat aceast\
`ntrziere sunt multiple.
Prima cauz\ ar fi accentul care s-a pus `n teologia occidental\,
`ncepnd, mai ales, cu Evul Mediu, pe dimensiunea monastic\ a
vie]ii cre[tine. A[a `nct, `n loc s\ aprofundeze aspectele comune
pentru toate formele de via]\ cre[tin\, `n perspectiva voca]iei sale
spre sfin]enie, gndirea teologic\ s-a orientat mai mult spre via]a
monahal\, pe care a instituit-o ca model [i criteriu des\vr[it al
`ntregii existen]e cre[tine. Din aceast\ cauz\ a ap\rut o anumit\

427

428

ibidem, p. 32-33.
Gianna e Giorgio Companini, Famille, `n Dictionnaire de la vie spirituelle, Cerf, Paris, 1987, p.414.

261

subestimare [i marginalizare a vie]ii de familie `n raport cu via]a

monastic\.
A doua cauz\, dup\ p\rerea noastr\, cea mai important\, care a
determinat o insuficient\ aprofundare teologic\ a vie]ii de familie,
este de ordin eclesiologic.
~n spa]iul unei eclesiologii care punea accentul pe structurile
institu]ionale ale Bisericii (eclesiologia catolic\, mai ales `nainte de
Vatican II ) sau considera Biserica doar o societate uman\ voit\ de
Dumnezeu 429, (eclesiologia protestant\), o teologie a vie]ii de
familie nu se putea dezvolta dect pe categoriile juridice ale
contractului social, ale indisolubilit\]ii [i datoriei, [i nu pe
categoriile biblice ale iubirii jertfitoare, ale d\ruirii [i bucuriei
existen]iale, ca roade ale Duhului Sfnt.
Noi consider\m c\ aceast\ insuficient\ aprofundare teologic\,
la nivelul eclesiologiei [i pnevmatologiei a contribuit, al\turi de alte
cauze specifice epocii moderne, la laicizarea c\s\toriei, la o
atitudine necre[tin\ fa]\ de sexualitate [i, `n final, la criza spiritual\
`n care se afl\ ast\zi multe familii, mai ales `n ]\rile
industrializate 430.
Spre deosebire de teologia apusean\, teologia r\s\ritean\,
datorit\ unei fidelit\]i permanent rennoite fa]\ de spiritul apofatic
al gndirii patristice, a privit `ntotdeauna familia nu ca prima
celul\ a societ\]ii umane, ci ca imagine concret\ a Bisericii, ca o
form\ specific\ a comuniunii sfin]ilor 431. Acesta este motivul
pentru care via]a de familie s-a bucurat de aceea[i pre]uire ca [i
429

Marc Boegner, Quest ce que lEglise, Paris, 1931, p.202.

430

Frica modern\ de c\s\torie - scrie Wissert Hooft, fostul secretar general al C.E.B. - este un semn nu de
emancipare, ci de orbire asupra adev\ratei naturi a rela]iilor umane. Afirma]ia c\: o c\s\torie este att de
definitiv\, sau noi prefer\m s\ tr\im `mpreun\ att timp ct ne iubim, nu ct timp vom tr\i, sau noi nu dorim
s\ ne angaj\m se aud adesea (...). Tendin]a foarte r\spndit\ ast\zi, chiar `n biserici, de a trata ca un lucru de
mic\ importan]\ diferen]a `ntre c\s\toria pe via]\ [i o rela]ie temporar\, arat\ c\ tinerele genera]ii sunt `n mare
parte, incon[tiente de adev\rata valoare a acestei leg\turi adnci, care este unul din cele mai bogate tezaure
d\ruite umanit\]ii; `n La paternit de Dieu dans un monde emancip, Genve, Labor et Fides, 1984, p.78.
431

Vezi Evdokimov, La nouveaut de lEsprit, tudes de spiritualit, Abbaye de Bellefontaine, 1977, p. 238.

262

via]a monastic\. ~n acest sens, cuvntul Sfntului Ioan Gur\ de Aur

este revelator.

~ntr-o zi cnd predica poporului, lund atitudine

`mpotriva reprezent\rilor teatrale obscene, marele orator s-a oprit

pentru a r\spunde la urm\toarea obiec]ie: Vre]i s\ ne face]i pe to]i
c\lug\ri? Eu nu v\ cer, a r\spuns el, s\ v\ retrage]i `n mun]i [i `n
singur\t\]ile pustiului, dar v\ cer s\ fi]i buni, smeri]i [i cura]i, voi
cei care locui]i `n ora[e [i sate. C\ci toate poruncile legii ne sunt
comune cu cele ale c\lug\rilor `n afar\ de castitate. Chiar [i `n
privin]a castit\]ii, oamenii c\s\tori]i trebuie s\ fie asem\n\tori cu
monahii prin castitatea inimii 432.
Deci `n Ortodoxie, via]a monastic\ [i via]a de familie sunt
dou\ c\i cu responsabilit\]i specifice, avnd acela[i scop: mntuirea.
De aceea nu s-a f\cut niciodat\ o separare `ntre poruncile [i sfaturile
evanghelice [i, de aceea, `n Biserica Ortodox\ nu s-a impus preo]ilor
de mir celibatul. Conform canoanelor 9 [i 12 ale Sinodului din
Gangra nim\nui nu-i este `ng\duit s\ intre `n monahism din dispre]
pentru familie [i nim\nui nu-i este `ng\duit s\ se c\s\toreasc\
dispre]iund via]a monastic\.
Datorit\ acestui realism duhovnicesc, mo[tenit din genera]ie `n
genera]ie, `n spa]iul Ortodoxiei, m\n\stirile au fost [i sunt [i ast\zi
un izvor de putere [i de echilibru pentru via]a spiritual\ a familiilor
credincioase. ~n acela[i timp, trebuie s\ recunoa[tem c\ aceast\
simfonie `ntre cele dou\ forme de via]\ cre[tin\ nu s-a bucurat nici
`n teologia r\s\ritean\ de o aprofundare sistematic\. Ea s-a
manifestat mai mult la nivel existen]ial, `n virtutea unei tradi]ii
spirituale vii [i dinamice.
A[a se face c\ ast\zi, mai ales genera]ia tn\r\ cunoa[te prea
pu]in fundamentul [i sensul teologic al acestei tradi]ii.

432

Sfntul Ioan Gura de Aur. ~n Matt, Omilia VII, 1 (P.G., LVII, 81 - 82), la P. Pourat, La spiritualit
chrtienne, vol. I, Paris, 1931, p. XI.

263

Necunoa[terea acestuia expune ast\zi familia cre[tin\, mai

mult ca oricnd, influen]ei unor ideologii sociale discutabile, cum ar
fi: prioritatea valorilor economice fa]\ de cele spirituale,
maltusianismul [i neo-maltusianismul, etc.
Toate acestea au, a[a cum remarc\ unii sociologi cre[tini,
consecin]e neb\nuite pentru s\n\tatea moral\ [i spiritual\ a unei
comunit\]i sau a unui popor, ca [i pentru voca]ia sa creatoare `n
mijlocul celorlalte popoare.
Datorit\ acestui fapt este absolut necesar ca familiile cre[tine
de ast\zi [i, mai ales, tinerii care se preg\tesc pentru via]a de
familie, s\ cunoasc\ [i s\-[i asume, con[tient [i responsabil,
dimensiunea hristocentric\ [i eclesial\ a familiei.

b) Familia cre[tin\: `n Hristos [i `n Biseric\

Atitudinea Mntuitorului fa]\ de familie o putem cunoa[te din
dialogul s\u cu fariseii, relatat `n Evanghelia dup\ Matei 19, 1-12.
Fariseii, c\utnd ca de obicei s\-L prind\ `n cuvnt, `i cer s\
interpreteze un loc precis din Lege: Se cuvine, oare, b\rbatului s\[i lase femeia sa pentru orice pricin\? (Matei 19, 3).
Trebuie s\ [tim c\ `n timpul Mntuitorului, p\r\sirea sau
l\sarea so]iei era prev\zut\ de lege. De va lua cineva femeie , scrie
`n Deuteronom 24, 1, [i va deveni b\rbatul ei, dar ea nu va afla
bun\voin]\ `n ochii lui, pentru c\ va g\si el ceva nepl\cut (erwat
davar) la ea, `i va scrie carte de desp\r]ire, i-o va da la mn\ [i o va
slobozi pe ea din casa sa.
Termenii ebraici erwat davar = ceva nepl\cut, sau motiv de
ru[ine, erau `n]ele[i `n mod diferit `n [colile rabinice.
Pentru [coala lui Hillel, spre exemplu, dac\ cei doi parteneri
nu se mai iubeau, c\s\toria era de la sine dizolvat\ iar actul de
264

slobozire, era doar o atestare a acestei st\ri de fapt. Spre

deosebire de [coala lui Hillel, [coala lui Schammai nu admitea
divor]ul dect `n caz de adulter 433.
La `ntrebarea pus\ de farisei, privind aceast\ problem\,
Mntuitorul, `n loc s\ dea o re]et\ u[or aplicabil\ sau s\ ia partea
uneia dintre [coli, reaminte[te care a fost rela]ia originar\ dintre
b\rbat [i femeie, ca [i lucrarea tainic\ a lui Dumnezeu `n cadrul
acestei rela]ii: N-a]i citit c\ Cel ce i-a f\cut de la `nceput i-a f\cut
b\rbat [i femeie? {i a zis: Pentru aceea va l\sa b\rbatul pe tat\l s\u
[i pe mama sa [i se va uni cu femeia sa [i vor fi amndoi un trup.
A[a `nct nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a `mpreunat
Dumnezeu, omul s\ nu despart\ (Matei 19, 4-6).
Deci textul subliniaz\ clar c\, datorit\ faptului c\ b\rbatul [i
femeia primesc existen]a lor personal\ de la Dumnezeu, ei trebuie s\
p\r\se\sc\ pe tat\l [i mama care i-au n\scut `n ordine biologic\.
Contrar obiceiurilor familiale [i patriarhale ale Vechiului Israel `n
care femeia [i nu b\rbatul trebuie s\ p\r\seasc\ familia, textul
afirm\ c\ b\rbatul este cel care trebuie s\-[i p\r\seasc\ familia.
Comentatorii spun c\, de fapt, nu este vorba de o simpl\
p\r\sire a casei, ci de o dep\[ire a trecutului [i leg\turilor biologice,
pentru a intra `ntr-o nou\ rela]ie de ordin spiritual.
~n acest caz, a deveni un singur trup `nseamn\ [i unirea
fizic\ 434, dar nu o unire iluzorie, `nchis\ `ntr-o uniformitate
trec\toare, ci o unire transfigurat\, printr-o d\ruire reciproc\ de
sine, care are drept izvor [i model iubirea Tat\lui fa]\ de Fiul `n
Duhul Sfnt; iar a nu separa ceea ce Dumnezeu a unit, `nseamn\ a
r\mne fideli umanit\]ii originare, care nu poate exista dect `n

433

434

Pierre Bonnard, LEvangile selon Saint Matthieu, , Delachaux et Niestl, Neuchtel, 1963, p. 281.
ibidem

265

comunitate 435. Sfntul Apostol Pavel consider\ aceast\ comuniune

dintre b\rbat [i femeie tain\ mare, atunci cnd se `ntemeiaz\ `n
Hristos [i `n Biseric\ (Efeseni 5, 32). Este tain\ mare, `ntruct
restituie familiei voca]ia sa originar\, voca]ia sacerdotal\ [i
eclesial\ 436. Ea este confirmat\ de Mntuitorul `nsu[i prin
participarea sa la Nunta din Cana Galileii.
Interpretnd acest eveniment, Sfin]ii P\rin]i au v\zut `n
minunea prefacerii apei `n vin o prefigurare a botezului [i
euharistiei, deci o prefigurare a fiin]ei Bisericii cre[tine. De aceea,
exist\ o strns\ leg\tur\ `ntre minunea din Cana Galileii, Potirul
euharistic [i potirul comun din care beau cei doi tineri.
Prin `mp\rt\[irea din acela[i pahar, cei doi miri se unesc unul
cu altul [i `mpreun\ se unesc cu Hristos, familia lor devenind, dup\
expresia Sfntului Clement al Alexandriei, cas\ a Mntuitorului.
Din acest moment potirul vie]ii lor nu mai poate fi separat de
potirul euharistic al Bisericii. De aceea, odinioar\, `nainte de a ie[i
din biseric\, se f\cea `nconjurul acesteia de trei ori, cntndu-se trei
tropare, acelea[i ca [i la taina preo]iei, `ns\ `n ordine invers\.
Ast\zi se `nconjoar\ de trei ori doar masa `n fa]a c\reia a fost
s\vr[it\ slujba. Dup\ aceea se ridic\ cununile, pe care so]ii le
purtau alt\dat\ timp de opt zile. Acest timp era consacrat rug\ciunii
[i preg\tirii pentru misterul iubirii. De asemenea el exprima
respectul fa]\ de taina `ns\[i a cununiei. Unii tineri plecau `n acest
timp la o m\n\stire, tr\ind aceste clipe `n orizontul disciplinei
acesteia, ca un `nceput de ini]iere `n st\pnirea [i echilibrul
dorin]elor naturale.

435
Sfntul Ioan Gur\ de Aur scrie: Cel care nu este legat prin leg\turile c\s\toriei nu oposed\ `n el `nsu[i
totalitatea fiin]ei sale, ci numai pe jum\tate: b\rbatul [i femeia nu sunt dou\, ci o singur\ fiin]\, vezi Paul
Evdokimov, op. cit., p. 230.
436

Tertulian `n lucrarea sa De Resurrectione carnis scrie c\ atunci cnd Dumnezeu l-a f\cut pe Adam din
p\mnt, acesta prefigura deja pe Hristos: Christus cogitabatur homo futurus. Iar cnd i-a d\ruit femeia drept
ajutor, aceasta prefigura deja pe Maica Domnului [i Biserica seiebat enim sexum Mariae et deinceps Ecclesiae
profuturum (P.L., 2, 802).

266

Disciplina ascetic\, de care am vorbit `n a doua parte a lucr\rii

transform\ iubirea natural\ `ntr-o iubire asem\n\toare cu cea a lui
Hristos, care a luat forma crucii. Experien]a ascetic\ `n familie nu
`nseamn\, `ns\, devalorizarea rela]iei naturale, ci transformarea
dinamic\ a erosului, legat de necesitatea natural\, `ntr-un
eveniment al comuniunii, asem\n\tor cu comuniunea care exist\ `n
marea familie spiritual\ care este Biserica. Cu alte cuvinte,
familia cre[tin\ aduce `n Biseric\ via]a sa natural\ pentru ca aceasta
s\ fie transfigurat\ prin darul Duhului Sfnt, `ntr-o via]\ plin\ de
har.
Exist\ deci o cruce a familiei cre[tine, prin care erosul,
eliberat de necesitatea natural\ a dorin]ei [i a pl\cerii biologice,
devine iubire r\stignit\ [i d\ruire ascetic\ de sine. Aceasta se
exprim prin faptul c membrii unei familii cre[tine tr\iasc `ntr-o
atmosfer\ de rug\ciune . Experien]a duhovniceasc\ ne arat\ c\ o
familie este binecuvntat\ atunci cnd responsabilit\]ile temporale
ale membrilor s\i sunt `mplinite cu rug\ciune.
Din nefericire ast\zi, s-a uitat puterea binef\c\toare a
rug\ciunii `n via]a de familie. De cele mai multe ori, p\rin]i [i copii,
tineri [i b\trni, tr\iesc `n risipire de gnduri [i sentimente
contradictorii. Adesea ei se plng c\ sunt prea preocupa]i [i prea
obosi]i pentru a mai respecta un ritm liturgic al timpului, dar noi
credem c\ nu timpul le lipse[te, ci o stare de suflet, o con[tiin]\ a
prezen]ei lui Dumnezeu `n fiecare clip\ care trece.
Avnd con[tiin]a prezen]ei lui Dumnezeu `n familiile lor, so]ii
cre[tini nu mai privesc rela]iile dintre ei doar `n perspectiva unei
autorealiz\ri temporale, ci `n perspectiva binecuvnt\rii finale `n
~mp\r\]ia lui Dumnezeu. ~n acest sens avem un exemplu concret `n
Sfnta Scriptur\. ~n cartea lui Tobit citim urm\toarele: Iar cnd au
r\mas numai ei doi `n camer\ (Tobie [i Sara), Tobie s-a sculat din
pat [i a zis Scoal\ soro, s\ ne rug\m ca s\ ne miluiasc\ Domnul!.
{i a `nceput Tobie a zice: Binecuvntat e[ti Tu Dumnezeul
267

p\rin]ilor no[tri, [i binecuvntat este numele T\u cel sfnt [i sl\vit

`ntru to]i vecii. S\ te binecuvnteze pe Tine cerurile [i toate
f\pturile Tale!
Tu ai f\cut pe Adam [i Tu ai f\cut pe Eva, femeia lui, pentru
a-i fi ajutor [i sprijin, [i din ei s-a n\scut neamul omenesc. Tu ai
zis: Nu este bine s\ fie omul singur, s\-i facem ajutor asemenea
lui {i acum Doamne, nu pl\cerea o caut, lund pe sora mea, ci o
fac cu inim\ curat\. Binevoie[te deci a avea mil\ de ea [i de mine, [i
a ne duce `mpreun\ pn\ la b\trne]e! {i a zis [i ea cu el: Amin!
Apoi au dormit lini[ti]i `n noaptea aceea (Tobit 8, 4-8).
Ct de important\ este aceast\ atmosfer\ de rug\ciune, de
iubire respectuas\ [i jertfitoare, pentru via]a unei familii nu poate s\
o [tie dect cei care tr\iesc `n orizontul ei.
Experien]a istoric\ ne demonstreaz\ c\ rug\ciunea personal\,
unit\ cu rug\ciunea liturgic\ a `ntregii Biserici, reprezint\ pentru
so]ii cre[tini un sprijin real, prin care iubirea lor devine mai
altruist\ [i mai responsabil\. Dar nu numai iubirea lor, unul fa]\ de
altul, ci [i iubirea lor fa]\ de copiii pe care-i aduc pe lume
dobnde[te o nou\ semnifica]ie. Copiii sunt primi]i, `n acela[i timp,
ca dar al lui Dumnezeu [i ca rod al iubirii lor rug\toare.
Am precizat `ntr-un alt capitol c\ iubirea pe care un copil o
prime[te de la p\rin]i la `nceputul vie]ii sale este de ne`nlocuit; este
ca o temelie pe care se va construi mai trziu `ntreaga lui via]\.
Copilul lipsit de iubire va fi mult mai vulnerabil [i mult mai expus
suferin]elor psihice. De asemenea, impresiile pe care un copil le
prime[te `n timpul sarcinii de la mam\ determin\, `ntr-o mare
m\sur\, s\n\tatea sa fizic\ [i spiritual\.
~n vechime, cnd o mam\ z\mislea un copil, era `nconjurat\ cu
mult\ aten]ie de `ntreaga familie. Pentru a fi ferit\ de [ocurile
zgomotelor puternice [i de orice atmosfer\ agresiv\, viitoarea mam\
r\mnea mai mult `n cas\, `ntr-o camer\ special amenajat\, cu multe
icoane [i cu o candel\ ce ardea tot timpul. Att ea ct [i so]ul s\u
268

trebuiau s\ aib\ un somn ordonat, s\ nu fac\ excese, s\ se roage,

pentru ca `n aceast\ atmosfer\ viitorul copil s\ se poat\ dezvolta.
Aceast\ atitudine era expresia unei iubiri chenotice, care avea ca
temei iubirea chenotic\ a lui Hristos [i a Maicii domnului. P\rin]ii
renun]au la propria lor via]\ pentru a se d\rui copilului [i aceast\
renun]are le sfin]ea via]a.
Sfntul Ioan Gur\ de Aur `ndemna pe p\rin]i s\ pun\ copilului
noun\scut numele unei persoane sfinte, pentru ca o via]\ sfnt\ s\
fie model [i exemplu pentru el.
~n vie]ile sfin]ilor se poate observa c\ voca]ia lor a fost
`nfluen]at\, cel mai adesea , de o persoan\ sfnt\ care s-a aflat `n
preajma lor [i pe care ei au v\zut-o rugndu-se. F\r\ explica]ii,
copilul `[i `nsu[e[te rug\ciunea ca o activitate natural\ [i, f\r\ a avea
nevoie de argumente logice, el simte prezen]a lui Dumnezeu.
~n Biserica noastr\ ortodox\, copiii sunt primi]i la botez [i
euharistie, pentru c\ rela]ia noastr\ cu Dumnezeu nu este doar o
rela]ie intelectual\. Multe culte neoprotestante consider\ c\ nu
trebuie s\ botez\m copiii pn\ cnd nu-[i pot m\rturisi sau alege ei
`n[i[i credin]a. Este ca [i cum nu trebuie s\ hr\nim un copil pn\
cnd el va avea puterea s\-[i aleag\ singur meniul. Experien]a
duhovniceasc\ ne arat\ c\ iubirea, rug\ciunea [i exemplul personal
sunt mai de folos dect cuvintele sau argumentele logice, cnd este
vorba s\ c\l\uzim pa[ii copiilor spre Dumnezeu.
Iubirea fa]\ de de Dumnezeu [i fa]\ de Biseric\ nu se poate
impune. Ea se na[te pe calea libert\]ii. De aceea p\rin]ii cre[tini nu
trebuie s\ constrng\, ci s\ inspire copiilor lor iubirea fa]\ de
Hristos [i fa]\ de Biseric\, tr\ind ei `n[i[i `n orizontul acestei iubiri,
care d\ sens [i valoare existen]ei lor comunitare.
~n finalul acestor considera]ii am putea concluziona c\ `n
contextul epocii noastre este absolut necesar\ o intensificare a
lucr\rii pastoral-misionare a Bisericii pentru a con[tientiza familiile
de faptul c\ via]a lor `mpreun\ trebuie s\ dep\[easc\ necesitatea
269

biologic\ [i simpla atrac]ie natural\, pentru a intra `n orizontul

tainei lui Dumnezeu.
Uni]i prin taina cununiei, `n Biseric\, c\minul trebuie s\
devin\ o mic\ biseric\ `n care, prin credin]\, n\dejde [i dragoste,
so]ii dau m\rturie despre iubirea jertfitoare a lui Hristos pentru
lume, ca [i despre datoria lumii de a fi iubire r\spuns la iubirea lui
Hristos.
Toate aceste exigen]e sunt, evident, greu de asumat, `n
contextul unei seculariz\ri, din ce `n ce mai extinse, chiar `n
interiorul spa]iului eclesial, `ns\ asumarea lor va fi, `n viitor,
absolut necesar\. Avem toat\ convingerea c\ afirmarea sfin]eniei `n
via]a de familie, prin comuniunea cu Hristos, `n Biseric\, va fi
singura alternativ\ viabil\ la pustiul interior [i vidul spiritual pe
care-l vor crea utopiile ideologice ale secolului urm\tor.
Afirmarea sfin]eniei, `ns\, nu se identific\ cu afirmarea unui
pietism individual sau colectiv, nici cu un activism religios-social;
sfin]enia este un dar al lui Dumnezeu, care-[i are izvorul [i puterea
`n prezen]a smerit\ a lui Hristos `n potirul euharistic. De aceea am
subliniat mai sus rela]ia profund\ care trebuie s\ existe `ntre potirul
ceasului de nunt\ [i potirul nun]ii celei de tain\ dintre Hristos [i
Biserica Sa. Comuniunea din familie i are izvorul i puterea n
comuniunea euharistic. De aceea, rea[ezarea comuniunii
euharistice ca centru ontologic [i existen]ial al familiilor cre[tine
reprezint\, credem noi, premisa fundamental\ pentru regsirea
orizontului autentic al comuniunii i nnoirii spirituale.
De fapt, aceasta nu nseman altceva dect, actualizarea
exigen]elor ini]iale ale vie]ii cre[tine pentru care unde era
Euharistia acolo era [i Biserica `n plenitudinea sa, ca trup tainic al
lui Hristos. ~n Euharistie, Hristos este prezent, `n mod tainic, prin
lucrarea Duhului Sfnt [i aceast\ prezen]\ a transformat societatea
antic\ [i cu siguran]\ va transforma [i societatea modern\
270

secularizat\, preg\tind, astfel, istoria pentru ~mp\r\]ia lui

Dumnezeu.
Prin Euharistie, Hristos se `mparte, dar nu se desparte, se ofer\
ca hran\ tuturor [i niciodat\ nu se sfr[e[te, iar pe cei care se
`mp\rt\[esc din El `i sfin]e[te. De aceea, pentru comunit\]ile
cre[tine primare, frngerea pinii constituia centrul `n jurul c\ruia
gravita `ntreaga lor via]\ spiritual\ [i social\.
Secularizarea modern\ a pervertit sensibilitatea euharistic\ a
multor cre[tini. Ei se adun\ `n biseric\ nu cu con[tiin]a c\ formeaz\
o comunitate `n jurul lui Hristos, prezent `n chivotul din altar, ci
pentru a-[i satisface nevoile lor religioase individuale, pentru a se
ruga `n mod izolat [i paralel cu ceilal]i credincio[i, poate mai
singuri dect pe stadion sau la cinema 437.
Trebuie, `ns\, s\ recunoa[tem, cu toat\ sinceritatea, c\ de
acest\ situa]ie nu sunt responsabili doar credincio[ii, ci, `n
primul rnd, sunt responsabili `ndrum\torii lor spirituali.
Diminuarea sensibilit\]ii liturgice [i a fiorului sacru `n fa]a
prezen]ei lui Hristos `n Euharistie, deplaseaz\ scopul esen]ial al
liturghiei, de la potirul euharistic, la rostirea [i ascultarea unor
predici moraliste, care propun mai multe re]ete de comportament
legate de categoriile sociale ale binelui [i r\ului.
~n orizontul unei asemenea atitudini, cuvntul rostit de la
amvon nu mai elibereaz\ [i nu mai vindec\ pe om de obsesiile sale
ci, dimpotriv\, le accentueaz\, `ntruct el nu mai exprim\ con]inutul
ontologic al Evangheliei.
Cei care pun accent pe acest aspect moralist [i juridic `n
activitatea lor pastoral\ sunt, de fapt, persoane cu o con[tiin]\
scrupuloas\ sau, uneori, fariseic\, erijndu-se `n cenzori implacabili
ai celor care duc, `n propria lor con[tiin]\, o lupt\ tragic\ `ntre

437

Christos Yannaras, La libert de la Morale, p.205.

271

c\dere [i poc\in]\, `ntre legea autoritar\ [i impersonal\ [i iubirea

jertfelnic\ [i interpersonal\.
Mntuitorul a demascat aceast\ con[tiin]\ scrupuloas\ [i
ipocrit\, care `n rela]ia sa cu alt\ con[tiin]\ nu poate vindeca r\nile
spirituale, nu poate aduce mngiere `n sufletul omului c\zut `n
p\cat, ci spore[te `n el [i mai mult teroarea culpabilit\]ii [i
perspectiva mor]ii. Tocmai din aceast\ cauz\ procesul de
secularizare p\trunde din ce `n ce mai adnc `n spa]iul eclesial.
Suntem convin[i c\ estomparea acestui proces se poate realiza
prin restaurarea con[tiin]ei euharistice, la cei care au pierdut-o, [i
formarea acestei con[tiin]e, la cei care se preg\tesc pentru a deveni
slujitori ai Bisericii.
Formarea unei con[tiin]e euharistice [i comunitare presupune,
evident, respectarea canoanelor date de Sfin]ii P\rin]i, dar acestea
trebuie `n]elese corect. ~n sensul lor originar, canoanele delimiteaz\
clar experien]a practic\ a convertirii [i `nnoirii spirituale,
manifestnd prin aceasta lucrarea terapeutic\ [i restauratoare a
Bisericii `n `ntregul ei.
Canoanele Bisericii nu sunt legi `n sensul juridic al acestui
cuvnt, ci sunt mijloace de vindecare spiritual\ [i de ap\rare a
s\n\t\]ii trupului tainic al lui Hristos.
Aceast\ antinomie salvatoare a canoanelor se manifest\, mai
ales, prin faptul c\ ele nu instituie `n spa]iul eclesial o uniformitate
totalitar\ deoarece, `n final, aplicarea lor este subordonat\
paternit\]ii spirituale a episcopului.
Episcopul are responsabilitatea respect\rii canoanelor, dar, `n
acela[i timp, el este cel care poate acorda dispense. Aceasta
`nseamn\ c\ scopul ultim al canoanelor nu este restabilirea unei
ordini juridice obiective, ci restabilirea fiec\rei persoane umane `n
comunitatea iubirii, a c\rei expresie concret\ este comunitatea
euharistic\, `n care este prezent Hristos prin Duhul Sfnt.
272

Evident c\ realizarea acestei `nnoiri nu este posibil\ dect prin

asumarea existen]ial\ a autorit\]ii iubirii lui Hristos 438 [i nu prin
transformarea disciplinei eclesiale [i a canoanelor `n structuri
juridice de putere. Hristos, Fiul lui Dumnezeu `ntrupat nu se
impune `n mod agresiv, ci se propune, `n mod smerit, pe c\ile
`ntortocheate ale istoriei drept Cale, Adev\r [i Via]\ pentru fiecare
persoan\ [i comunitate uman\.

438

ibidem, p.177.

273