Sunteți pe pagina 1din 1

Pomul Crciunului - George Cobuc

Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu,


Pdurea iarna doarme, c'aa vrea Dumnezeu.
i numai cte-un viscol o bate uneori,
Ea plnge atunci cu hohot, cuprins de fiori.
i tace-apoi i-adoarme, cnd viscolele pier,
n noaptea asta ns, vin ngerii din cer.
i zboar'ncet de-alungul pdurilor de brad,
i cnt'ncet; i mere i flori din sn le cad.
Iar florile s'anin de ramuri pn jos
i-i cntec i lumina i-aa e de frumos!
Iar brazii se deteapt, se mir asta ce-i,
Se bucur i cnt ca ngerii i ei.
Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-i trimite dintr'ns Dumnezeu.
Un nger rupse-o creang din brazii cu fclii,
Aa cum au gsit-o, cu flori i jucrii.
Departe ntr-un staul e'n fa-acum Iisus,
i ngerii, o, cte i cte i-au adus.
Dar el e bun si'mparte la toi ci l iubesc,
Tu vino, i te'nchin, zi: "Doamne-i mulumesc".