ELECTROMIOGRAFIA

Student : Ila Emilia, an II BFKT

Profesor coordonator : Geman Oana

Electromiografia (EMG) ca metod de investigaie

reprezint nregistrarea contraciilor muchilor scheletici cu
ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se
nregistreaz activitatea electric a unui muchi sau a unui
nerv. EMG este un examen foarte util n patologia
neuromuscular, deoarece contribuie la diferenierea unei
tulburri anorganice (psihologica) de una organic, prin
afectarea sistemului nervos central (encefal i mduva
spinrii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea
nervilor sau a originii lor aflate n mduva). De asemenea,
difereniaz afectarea muscular n raport cu tulburarea
conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos
la muchi la nivelul sinapsei).
Studiul conducerii nervoase se realizeaza prin inregistrarea
rspunsului muscular dupa aplicarea unui stimul electric de
mic intensitate pe traiectul nervului cercetat.
Electromiografia presupune inregistrarea activitii
electrice in muchi, cea generata spontan sau consecutiv
contraciei musculare. Pentru aceste investigaii se pot
folosi electrozi de suprafa (de exemplu, mici discuri
metalice care se lipesc pe piele) sau ace-electrod (ace
speciale, foarte fine).
Aplicarea de curent electric poate determina disconfort
local, in funcie de parametrii curentului utilizat, insa prin
colaborare corect medic - pacient pot fi evitate reaciile
adverse de durat. De asemenea, efectuarea acestei
investigaii la pacienii cu pacemaker sau aparat Holter
poate determina disfunctia acestora.

n timpul unei EMG, in muchi vor fi introduse mai multe

ace mici si subiri pentru a inregistra activitatea electric.
Este posibil ca pacientul sa resimta o uoar durere i
disconfort la introducerea acelor.
Se utilizeaz ace de unic folosinta ceea ce elimin riscul
transmiterii de infecii pe cale parenteral. Deoarece exista
risc minim de sngerare, examinarea cu ac se poate face
numai la pacienii care nu sunt sub tratament anticoagulant
si care nu prezinta risc hemoragic semnificativ. In timpul
acestei pari a examinarii poate fi atins un vas de sange mai
important si in acest caz medicul trebuie informat in cel
mai scurt timp posibil despre reaciile adverse observate
dupa investigaie : edem, durere.
Medicul i va solicita pacientului sa-i relaxeze si apoi sa-i
tensioneze uor musculatura, timp in care el va asculta si
monitoriza semnalele electrice pe un ecran asemntor
celui TV. Pacientul va putea auzi el insui semnale sonore
in timpul contraciei musculare. Dupa ndepartarea acelor
este posibil s se simt un uor discomfort la nivelul zonei
examinate, care ins va disparea in cteva zile. Aceasta
procedur nu are efecte secundare pe termen lung.

In masurari monopolare electrodul de referinta este un

electrod de suprafata, plasat pe piele in apropierea
electrodului cald. In cazul masurarilor bipolare se
folosesc doi electrozi calzi si un electrod de
referinta. Electromiograma (EMG) globala se culege cu
electrozi de suprafata plasati pe piele.
In cazul muschilor denervati total sau partial EMG
simpla nu este suficienta, trebuind realizat un stimul
artificial care sa depolarizeze nervii sau direct fibrele
musculare (EMG activa).
Patologia pusa in evidenta de EMG poate fi:
de tip neurogen referitoare la nervul motor (atrofii prin
denervare);
de tip miogen referitoare la structura fibrelor musculare
(degenerari fibro-grasoase);
datorata unor tulburari endocrine si metabolice (tetanie,
hipo- si hipertiroidie, diabet etc.);
referitoare la structuri encefalice cu functii motoare;
referitoare la anumiti factori fiziologici (oboseala
musculara, tulburari de circulatie sanguina etc.) care pot
modifica traseele EMG.
Electromiograful este aparatul cu ajutorul caruia se poate
obtine EMG. Sistemul din Figura I contine un amplificator
(1), un osciloscop cu memorie (2), un redresor total (dubla
alternanta, de precizie) (3), un integrator (4) si un
amplificator de putere (5).

Figura I .Schema bloc a unui sistem electromiografic

Datorita benzii de frecventa mai mare a semnalului
EMG, constantele de timp ale amplificatorului EMG sunt:
pentru limita inferioara a benzii - 0,1 s, 0,03 s, 0,01 s - iar
pentru frecventa limita superioara - 500 Hz, 1000 Hz, chiar
50 kHz. De aceea, inregistratoarele grafice ieftine nu
permit, datorita benzii de frecventa limitate, folosirea lor in
EMG curenta. Acest lucru este posibil utilizand
inregistratoare cu scanteie sau, pentru sisteme ieftine si mai
vechi, facand apel la osciloscopul catodic cu memorie si
tehnica foto. Aparatele moderne au o unitate de calcul si
memorie digitala iar datele sunt afisate pe monitor si redate
pe inregistrator cu hartie termica.
Unul din trasee reprezinta de obicei integrala EMG,
obtinuta prin redresarea totala fata de linia izoelectrica a
EMG obisnuite. Integrarea are loc pe durata unei baleieri a
ecranului de afisare (Figura II).
Redarea acustica a activitatii musculare permite
evidentierea, pe inca o cale a perceptiei medicului, a
traseelor normale (avand durata mai mare si un sunet mai
grav) sau patologice (durata mai scurta, sunet ascutit).
Prelucrarea EMG consta, de obicei, in analiza spectrala
si in calculul functiei de autocorelatie. Aceasta deoarece
EMG este, ca si EEG, un semnal aleator. El se datoreaza
insumarii potentialelor de actiune ale fibrelor musculare

stimulate. Rezultatele analizei pot evidentia diferente intre

spectrele de putere ale EMG ale subiectilor cu miopatii sau
cu leziuni ale nervilor periferici, fata de cele normale,
precum si gradul de oboseala a muschilor.

Figura 2. Electromiograma si integrala electromiografica

Testarea vitezei de conducere nervoasa
Testarea vitezei de conducere nervoasa se efectueaza
adesea simultan cu EMG pentru a stabili daca nervii
functioneaza in mod normal. Doctorul care realizeaza testul
va aplica electrozi pe piele in diferite locuri de-a lungul
nervului ce se vrea examinat, dupa care va efectua
stimularea nervoasa cu ajutorul curentului electric. Avand
in vedere ca stimulul electric circula in josul caii nervoase,
electrozii amplasati de-a lungul acesteia vor inregistra
semnalul si viteza cu care circula semnalul. In nervii
sanatosi, semnalele electrice circula cu pana la 200 km pe
ora. Daca nervul este insa deteriorat sau strangulat intr-o
anumita zona (ca in sindromul de tunel carpian) semnalul
va fi mai slab iar viteza va fi mai mica. Prin stimularea

nervilor in diverse locuri, medicul poate stabili nivelul

exact al leziunii. Testele vitezei de conducere pot fi de
asemenea utilizate pe parcursul tratamentului,pentru a
constata progresele nregistrate.

Desi la inceput, pacientul poate fi usor suprins de senzatia

data de stimularea electrica, aceasta nu este durerorasa si
majoritatea pacientilor se simt confortabil pe parcursul
procedurii de testare.
Medicul ortoped poate recomanda testele EMG si de viteza
a conducerii nervoase pentru diferite afectiuni care pot avea
drept cauza comprimarea unui nerv, indeosebi in zona
bratului, a cotului sau a incheieturii mainii. Aceste afectiuni
sunt denumite neuropatii de compresie" si includ:
Sindromul
tunelului carpian (presiune pe nervul
median in locul in care acesta trece intre oasele
incheieturii mainii si pe sub ligamentul transversal);
Sindrumul de tunel cubital (compresia nervului cubital
la locul unde trece prin spatele cotului);
Radiculopatie
cervicala (compresia radacinilor
nervoase care parasesc coloana vertebrala la nivelul
gatului).
Testele de electrodiagnoza pot fi de asemenea utilizate
pentru a stabili gravitatea leziunii unui nerv in urma unui

accident si pentru a studia efectele unor boli precum

diabetul.
Examenul electromiografic este compus din doua parti.
In situatii speciale, medicul poate opta doar pentru una din
acestea. Ambele parti ale testului sunt bine tolerate de
majoritatea pacientilor, desi produc un disconfort, si nu au
riscuri semnificative pentru starea de sanatate ulterioara.
Prima parte a procedurii este studiul conducerii
nervoase electroneurografia - si presupune stimularea
nervilor in diferite puncte pe traseul lor printr-o mica
descarcare electrica. Medicul va aplica pe piele mici
electrozi pentru inregistrare, de obicei la nivelul mainii si
piciorului, si va aplica un mic soc electric pe piele in alta
zona a membrului la care se face inregistrarea. Senzatia pe
care o vei percepe poate fi sau nu dureroasa. Deoarece
fiecare membru are mai multi nervi care necesita evaluare,
procedura se va repeta de 3, 4 sau mai multe ori. Pe
parcurs, testul se va intrerupe de cateva ori pentru a-i
permite medicului sa faca calcule si masuratori.
A doua parte a procedurii este examinarea musculara
cu ac - electromiografia propriu-zisa- si se efectueaza
prin introducerea unui ac foarte subtire in anumiti muschi.
Acul contine un electrod microscopic care inregistreaza
activitatea electrica normala sau anormala a fibrelor
musculare. Acul este introdus in muschiul relaxat si miscat
putin pentru a inregistra activitatea musculara in repaus,
apoi medicul iti va cere sa incordezi muschiul studiat
pentru a evalua muschiul in activitate. Acul are doar rol de
inregistrare, prin intermediul sau nu se administreaza socuri
electrice sau injectii intramusculare.

Se deosebesc dou tipuri de examene. Primul este

examenul detectrii activitii musculare. Aceasta const n
nregistrarea activitii electrice spontane a unui muchi,
mai nti n repaus, apoi n cursul unei micri voluntare, cu
ajutorul unui electrod, cel mai adesea n form de ac,
introdus n muchi prin piele i legat la un aparat care
furnizeaz pe un ecran i pe hrtie un grafic, o succesiune a
unor unde, fiecare reprezentnd contracia unei uniti
motorii (grupa de celule musculare comandate de una i
aceeai celul nervoas). Al doilea examen este cel de
stimulare i de detectare a activitii musculare i se
bazeaz pe aceleai principii, dar procedeaz n mod diferit,
stimulnd un nerv printr-un curent electric de scurt durat,
nedureros. Nervul va declana propriile reacii electrice,
care se propag n toat lungimea sa nainte de a fi
transmise muchiului corespunztor, de unde ele sunt
culese. Astfel, se poate, pe de o parte, s se calculeze viteza
de conducere prin nerv, iar pe de alt parte, s se studieze
conducerea neuromuscular. Examenul dureaz 20-30 de

minute. Pornind de la rezultatele examenului EMG, se

poate stabili, raportat la leziunea identificat, conduita
terapeutic adecvat. Metodele medicinii fizice i de
recuperare medical reprezint adesea o opiune eficient
i, uneori, singura varianta terapeutic.

De ce se face testul?
n general electromiografia este recomandat n
urmtoarele cazuri:
1. pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slbiciune
muscular;
stabilirea diferenelor dintre slbiciunile musculare
provenite de la afeciuni la nivel muscular i cele
provenite de la afeciuni ale sistemului nervos;
2. stabilirea diferenelor dintre slbiciunile muchilor
datorate afeciunilor propriu-zise i a celor datorate
nefolosirii muchilor la parametrii normali datorit
durerilor sau altor cauze. Ea contribuie la diferen ierea
unei tulburri anorganice (psihologic), unei atingeri a
sistemului nervos central (encefal i mduva spinrii),
unui sindrom neurogen periferic (atingerea nervilor
sau a originii lor aflate n mduv), unei atingeri
musculare i a unei tulburari a conduciei
neuromusculare (transmitere a influxului nervos la
muchi).
Pregtire pacient

n cazul adulilor electromiografia nu presupune

pregtiri speciale. Dac testul va fi efectuat unui copil, este
indicat o discutie preliminar cu acesta pentru a-l
familiariza cu procedura ceruta de electromiografie.
Cum se face testul?
EMG se realizeaz prin inseria n masa muscular a
unui ac cu funcie de electrod. Acele sunt de unic folosin
iar ntreaga procedur poate fi moderat dureroas i poate
produce sngerare uoar. Persoanele care primesc
tratament anticoagulant (trombostop, sintrom) sau
antiagregant plachetar (aspirin, plavix) pot sngera mai
abundent i de aceea se recomand ntreruperea temporar
a acestui tratament cu 4 - 5 zile anterior investiga iei.
Durerea
i
sngerarea
sunt
minime.
Semnalele electrice nregistrate de ctre acul electrod sunt
analizate de ctre un computer i ofer date pre ioase
despre
suferina
nervilor
i/sau
a
muchilor.
A doua parte a investigaiei cuprinde evaluarea conducerii
nervoase pe nervii senzitivi i motori i foloseste de aceast
dat electrozi sub forma unor discuri de mici dimensiuni
care sunt lipii pe suprafata pielii. Acestia inregistreaza
potenialele produse n muchi de stimularea cu curent
electric a nervilor care inerveaz muchii respectivi. Un
computer va calcula viteza de conducere nervoas i al i
parametri functionali ai activitii nervoase.
Cum se simte?
n momentul introducerii acelor (electrozilor) pn
la nivelul muchilor este posibil s resimii o senza ie de
disconfort fizic, asemntor unor injecii intramusculare.
Dup efectuarea electromiografiei vei simi o u oar

durere la nivelul muchilor testai, durere care va disprea

dup cteva zile.
Riscuri
Electromiografia nu prezint riscuri majore. Este
posibil s resimii timp de cteva zile o u oar durere la
nivelul muchilor care au fost testai.
Rezultate
Medicul dumneavoastr va stabili cu ajutorul
electromiografiei cauzele exacte ale slbiciunii resim ite la
nivel muscular i dac este cazul v va prescrie un
tratament adecvat.
Ce poate afecta testul?
Este bine ca nainte de efectuarea testului s v informa i
medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe
care il urmai fie c acesta a necesitat sau nu prescrierea
unei reete. De asemenea este bine s vorbi i cu medicul
specialist despre orice boal nregistrat n istoricul
dumneavoastra medical.
Procedura nu necesit pregatiri speciale. Pacien ii pot
mnca, pot lua medicamentele dac primeau o medica ie
anume, cu excepia tratamentului anticoagulant sau
antiagregant plachetar (pentru care se recomand
ntreruperea temporar, cu 4-5 zile nainte de investiga ie)
i nu vor fi anesteziai. De asemenea nu exist nici un risc
ca supunerea la investigaie s agraveze evoluia bolii.
BIBLIOGRAFIE
www.doctorortoped.ro

www.cdt-babes.ro
www.academica-medical.ro