Sunteți pe pagina 1din 33

Tehnici de interventie

SUBIECTUL I- OBIECTIVELE INTERVENTIEI SOCIALE


Obiectivele interventiei sociale se refera la prevenirea, asistatea,
reabilitatea si reintegrarea sociala a asistatilor si sunt deter. de fe a.s care
sunt:
-consultatnt si indrumator
-furnizor de servicii sociale
-sursa de informare
-intermediar intre utilizator si institutii intre resurse si necesitati
-investigator si diagnostician in problm. locale
-initiator de inverventii si proiecte sociale.
- mobilizatori de resurse umane, institutionale, tehnice, materiale si
financiare.
-administrator de programe si serv. soc.
- executant de programare si proiecte soc. si al propriei sale interventii
sociale.
- promoter al noului in institutii cu profil social
- educator social/ pedagog social
- enimator
Problematica soc. fiind facuta complexa impune a.s intrevederi d

specialitate la toate nivelurile.


A. Individ- pt indivizii si fam. aflate in situatii problema si care au
nevoie de asist. si aj. social.
B. De grup- pt grupurile care au problema de integrare sociala, se
formuleaza cu scopul de a ajuta si intrajutora, si se formeaza pt. a
modifica sau transf. un anumit aspect al realitatii soc. pt a imbunatatii
calitatea vietii din comunitatea lor sau din societate.
C. De comunitate- pt colectivitatile de baza teritoriale unde a.s traieste
impreuna cu populatia care face obiectivul asist. soc. a caror atm. sau
mediu social conditioneaza si genereaza problm. membrilor ei.
Exista 2 tipuri de interventii sociale: directe si indirecte
I. Interventii direscte contin
1. Clasificare-sustinere: casificarea problm. soc, sprijinirea asist. si
suport pt cunoasterea de sine.
2. Inf- educare: oferirea de inf. in dom. socio-medical, asistenta medicala
si educatie.
3. Convingere-influentare: consiliere, confruntare asist. cu consecintele
si persuasiune.
4. Control- exercitarea autoritatilor: ecaluarea periodica a asist. impunere
de exigente si limite , monitorizare rez. obt.
5. Relationare-crearea de noi oportunitati : largirea cadrului rational
deschiderea si identif. solutilor si utilizarea si crearea solutilor necesare
descrierii asist.
II. Intervenitiile indirecte cuprind:
1. Organizare si documentare: org. spatiului, a timpului si

domcumentarea.
2. Pregatirea si planificarea interv. directe: cuprind faza preliminara a
formarii unui grup organizat, organizarea.
3. Interventii asupra medicului asist.: munca cu familia acestuia si
discutii cu colegii
4. Colaboararea cu alti a.s.
5. Interventia la nivelul organismelor sociale: cuprinde incheierea de
partenerite si elaborarea de proiecte pt imbunatatirea mediului de viata a
pers vulnerabile, pot fi utilizate o multitudine de forme de interventie.
Pt imbunatatirea conditilor de viata a pers. vulnerabile pot fi folosite o
multime de forme de interventie:
a. Intarirea rel. interfamiliare.
b.Suplinirea resurselor materiale sau umane.
c. Dez. si intarirea retelelor de suport.
d. Mutarea in alt mediuu, actiune care se justifica in special in situatii de
neglijare si abuz impotriva copilului.Abuz improtriva femeii, copiii cu
comport. dificil de controlat, asist. care necesita ingrijiri speciale,
pierderea loc. in caz de dezastru si calomitati.
e. Utilizarea managementului de caz.
f. Imbunatatirea relatilor si legaturilor intre institutii si org.
g. Imbunatatirea mediului institutional.
h. Dez. de noi resurse materiale sau umane.
i. Actiunea sociala.

j. Planificarea si organizarea la nivel de pers/grup/ comunitate.

SUBIECTUL II: FAZELE PROCESULUI DE AJUTORARE


Exista 5 faze ale procesului de ajutorare:
1. Faza de intalnire-cunoasterea reciproca si constribuirea relatie de
ajutorare care coincide cu faza de luare in grija.
2. Faza staticului psihosocial- cunoasterea elem. reprezentative si
relevante in viata
3. Faza de diagnostic psiho-social: evaluarea problemei
4.Elaborarea planului de interventie : stabilirea obiectivelor, mijloacelor,
si etapelor.
5. Rezolvarea planului.
Tehnicile folosite in procesul de ajutorare:
1. Ventilatia: Facilitatea procesului de exteriorizare a emotiilor si
sentimentelor.
2. Reformularea: expunerea propriei povesti a asist. reconstituita logic.
3. Asigurarea: demonstrarea ca a.s cunoaste si recunoaste capacitatile
asist. pt dez. increderii in sine.
4. Constructia binomului asistent: ofera asistentului certitudinea ca nu
este singur in efortul de rezolvare a probl. soc.
5. Tehnica informativa: asigura inf. in diverse dom. relevante pt. caz.
6. Discutia logica: cauze-efect.
7. Confurntarea: tehnica educationala de rezolvare a unor

comportamente neadegvate si constientizarea acestora pt remediere.


8. Amintirea de catre asist. a reactilor de act. si a rezultatelor obt. in
situatile problematice simulare.

SUBIECTUL III- PROCESUL DE REZOLVARE A


PROBLEMELOR
3 Faze:
1.Faza de contact:
a. Identificarea si definirea probl.: in procesul de rez. a probl. se foloseste
termenul de a acorda ajutor sau de a ajuta pe cinvea, dar ajutorul este
ceva material sau imaterial, oferite de o pers. sau un grup sau grupul
altei pers. sau altui grup in asa fel incat pers. sau grupul ajutat sa il poata
folosii pt. a solutiona probl. in cauza. Pt a fii de aj. ceea ce este oferit
trebuie sa fie de valuare si de folost pt destinatar, care sunt liberi sa il
foloseasca in felul lor propriu de intelegere. Deci in faza initiala, a.s
impreunsa cu asist. stabilesc care este probl. asupra careia va actiona. Ei
trebuie sa defineasca asteptarile si scopurile, sa inteleaga realitatiile si
limitele interventiei, sa stabilieasca ce inf. sunt necesare.
In munca de a.s sunt intalnite 2 tipuri de asistati:
1. Asistati de bunavoie care vin din propria initiativa
2.Asistati involuntari care vin de la a.s pt ca cineva i-a obligat fie ca a.s a
initiat interventia fiind trm la asistat.
b. Stabilirea preliminara a scopului interventiei.
Asistatii prezinta atat probl. cat si soluti ,cerand sprijin pt realizarea ei.
Uneori asistatii prezinta solutia ca pe o probl. asupra careia trebuie

intervenit. In rezolv. oricarei probl. exista un scop final, dar atingerea


acestuia presupune scopuri intermediare. Aceste scopuri pot inlocui
scopul final daca acesta se dovedeste nerealist.Scopurile pot fi negociate
pe intreaga perioada a interventiei in scopuri in vederea strangerii de inf.
c. Contractul preliminar in vederea strangerii de info.
Este o intelegere a probl. intre a.s si asistat asupra interventiei. A.s
trebuie sa clarifice limitele serv. oferite si specificul activitatii comune ce
cum, a fii realizata, ce tranzmite incredere in profes. sau in limitele
mentionate si cauta alta resursa daca este insuficienta. Asistatul trebuie
sa aiba idee despre cum se va desfasura interv. si ce met. vor fi folosite.
Daca in urma acestei faze asistatul si a.s decid continuarea impreuna este
necesara strangerea de info. suplimentare pt. realizarea evaluarii initiale
si a planificarii. Colectarea de info. se face pt. actiunie si etapele rez.
probl. in cauza.

SUBIECTUL IV- SURSE SI METODE DE COLECTARE A INFO.


In acest demers primul si cel mai important princiupiu este acela ca orice
asistat trebuie sa cunoasca sursele de info. folos. de a.s si motivul pt care
sunt folosite
Metode de stregere a info. pot fii impartite:
a. Relatiile asistatilor
b.relatiile altora
c.Intrebari si teste verbale/ scrise
d.Observatiei
e.Doc. ale unor institutii

Cea mai folosita metoda este interviul sau sedinta de grup unde sunt
folosite tehnica chestionarului sau observatiei

SUBIECTUL V- 2 FAZA DE CONTACT


A) Evaluarea si determinarea problemei

Dupa stabilirea probl. Si a scopurilor initiale trebuie recondiderate aceste


date pt. a putea determina care este defapt prob. Ce se poate face in legatura
cu ea si cum se poate intervenii eficient. Acest proces include ordonarea si
organizarea informatiilor ,intuitiilor si cunoasterea intr-un tablou ointeligibil
pt explicarea probl si oferirea solutiilor alternative pt a stabilii scopul si cum
poate fii el atins. Toate aceste aspecte se realizeaza in parteneriat deoarece
procesul de interventie nu este realizat de a.s categ si nu are ca scop
includerea asist. Intr-o anumita categorie sau etichetarea lui. Procesul este
focalizat in egala masurape asistat si pe probl in care se afla acesta.
Modalitatea de formulare a probl celui asistat are in vedere felurile nevoilor ,
nevoile pers ajutate si natura sociala a nevoilor. Pt stabilirea probl trebuie
stabilite scopurile si obiectivere interventiei
Si a.s are o parere privind realizarea dorita,trebuie impartasita si negociata cu
asist.si nu impusa. Daca exista incompatibilitati , a.s trebuie sa faca
compromisuri pt ca asist.nu face efortul de schimbare. Scopul stabilit trbuie
sa aiba un caracter:
1. Sa fie specific, concret, masurabil pt a vedea daca a fost atins/
2. Sa existe sanse rezonabile de atingere a lui.
3. Formularea unui plan de actiune sau planificarea interv.

Interventia este calea sau demersul parcurs de la probl.indentificate catre


scopul propus. Hotararile sunt luate in cadrul parteneriatului asist.-a.s si
privesc etapele urmate pt atingerea scopului. La inceput a.s trebuie sa afle
asteptarile asistatului fata de profesionist, iar apoi acestea se negociaza
Specialistii arata ca exista o varietate de cai pt atingerea scopului descris .

Contractul de lucru care include si planul de interv.poate fii oral/scris. Cel


scris ajuta sa se clarifice ambiguitate, reduce neintelegerile si ajuta
evaluarea. Faza lui conreta cuprinde si limitele de timp pt etapele stabilite
si obiectivele propuse. Limitele mij. de interv. se refera la timp , deoarece
nici un a.s nu poate aloca timp nelimitat unui asist., se refera la deprinderi
, se refera la comport. etica fara de asistat , se refera la contextul
organizational sau la serv. soc. ,si se mai refera la dif de opinie dintre
asist.si a.s. O problema dificila o constituie incheierea contractului cu
asist.inval. Toti asist. cu retineri in fata a.s dar mai ales cei invol.pt. ca fie
se simt constransi, refuza sa recunoasca existenta probl.,nu au indredere
in competena a.s, fie se tem de sit. neplacute. Incheierea contractului
necesita participarea asist. si increderea reciproca. In aceasta etapa trebuie
facuta distinctia intre prevederile legale si sarcinile. Astfel se pot stabilii
domeni comune pt care se pot incheia contracte, sinceritatea fiind foarte
importanta.

SUBIECTUL VI: FAZA DE ACTIUNE


In aceasta faza si in intreg procesul de interventie a.s indeplineste mai
multe roluri. Intev in a.s presupune intregul procel al a.s de strangere de
date , de stabilire a planului de interventie si de aplicare a lui si mai
presupune activitatea efectiva de schimbare a asist. Rolul se def. printr-un
comportament asteptat din partea unei pers, in sens general rolurile
cuprind universul asteptarilor proprii fata de propriile comportamente, dar
si asteptarile celorlalti. Rolurile in terventie se refera la comport. prin care
atat asist. cat si a.s se asteapta ca in urma interv. profes. Sa aj la realizarea
obiectivelor specifice in contract.
1. Rolul de brocker social. ( vanzator de servicii)

A.s in acest rol poate actiona ca veriga de legatura intre asist. si


resursele comunitatii deoarece obiectivul primar este sa obiecteze
asist. spre serviciile existente de care pot beneficia, iar scopul este sa
orienteze asist. sa foloseasca sist. De servicii, beneficiul esential fiind
sa colecteze pers. Asistata cu sursa de ajutorare sau cu dif surse

existente.
2. Rolul de facilitator.
Este asumat cand activitatea de interv este orientata spre asistarea
clientilor in cautarea de resurse interne pt a realiza schimbarile
mentionate in contract. Aceasta schimabare se produce datorita
eforturilor asist.responsabilitatea a.s fiind aceea de a facilita, usura
realizarea schimarii.
3.Rolul de profesor.
Este asumat de a.s atunci cand poate sa ajute asist. cu noi inf., necesare
pt a se descurca in situatii problematice, ajutandu-i sa invete noi
comportamente prin oferirea de alternative. Astfel rolul de prof se
apropie de rolul de facilitator pt ca se refera la posibilitatile asistatului
de a se descurca in situatii problematice, dar dif de asteasta prin aceea
ca rolul de profesor implica introducerea de resurse suplimentare in
cadrul sistemului asistatului.
4.Rolul de mediator.
Medierea implica rolul de a rezolva dispute care pot avea loc intre
asist si alte pers sau institutii. Acest rol implica efortul a.s de a-si asista
atat asist cat si partea adversa , in scopul gasirii unui teren comun pt a
rezolva conflictul. In acest rol a.s va folosii tehnici speciale de
interventie pt a incerca astfel sa realizeze o convergenta a val celor 2
parti implicate in conflict. Sa ajute parti in identif.intereselor comune
si sa evite situatiile in care spectul de castig si pierdere este esential, sa
incerce sa localizeze conflictul la astecte, momente si situatii specifice
si sa ajute partile sa constientizeze ca ar avea de castigat mai mult
comunicand.
5.Rolul de avocat.
A.s devine purtatorul de cuvant al asist.prin apararea cauzei lui cand
este necesar indeplinirea obiectivelor din contract.

SUBIECTUL VII: FAZA PROCESULUI DE A.S A UNUI


INDIVID

Se desfasoara in 3 faze care urmaresc:


1. CUNOASTEREA CAZULUI. A pers si a mediului in care traieste

acesta si in principal cunoasterea probl lui sociale. Acesta


presupune evaluarea personalitatii celui asistat, explorarea probl si
planificarea rez lor, aspecte care se realizeaza in cadrul primului
contact cu asist, prilej cu care se stabileste un contract in care se
specifica pe de o parte ce i se poate oferii, iau pe de o alta parte
obligatiile lui. Foarte importante sunt rasp empatice. Scopul lor este
de a arata asist ca suntem de acord cu el si suntem aproape de el.
Intre mesj celui asist si a.s trebuie sa existe o congurenta cu probl
asist.
2. PRODUCEREA SCHIMBARII INSASI. La niv individual , altfel

spus orientarea spre actiune, spre schimbare se realiz atingerea


obiectivelor pe rand, pe parcursul defas. a activitatii de acordare de
asistenta.
3. EVALUAREA SI FINALIZAREA PROCESULUI DE A.S

Se realiz spre sf rel de asistenta si presupune evaluarii periodice


pe tot parcursul interventiei.

SUB VIII: MODALITATI DE INTERVENTIE


SOCIALA

a. MODALITATI DE CORECTARE SI CONTROL. Cea mai

vechie mod este cea de corectare si control, ca mod de


prevenire si preintamplinare a unor efecte negative.

b. RETEAUA DE IGIENA MINTALA CARE SE INSCRIE IN

RET COMPLETA DE A.S


c. MEDICALIZAREA SAU DEMEDICALIZAREA UNOR

ASPECTE DE A.S
d. ASOCIATIILE VOLUNTARE
e. GRUPURI TERAPEUTICE
f. GRUPURI DE NEPROFESIONISTI IN CARE NU APARE

A.S ( EX: ASOCIATIA ALCOOLICILOR ANONIMI)


g. ASISTENTA LA NIVELUL STRAZII

SUB. IX: METODA DE INTERVENTIE CENTRATA PE ASISTAT

Potrivit teoriei lui Maslow se considera ca exista anumite dorinte si nevoi care alc
un sist care nu pot fi privite separat, unele de altele, fiind de fapt un sist ierarhic.
Ceea ce presupune ca un anumit set de nevoi ce pot fii satisfacute de pe un anumit
nivel contribuie la satisfacerea trebuintelor de pe niv ierarhic superior.
1. Trebuintele fiziologice
2. Trebuintele de stimulare
3. Trebuintele de recunoastere sociala
4. Trebuintele de autorealizare

Aceasta piramida reprez teoria motivatiei, motivatiei umane,ca fiecare individ are
un optim de stimuli. Unii au nevoie de un nivel superior de stimuli, alti de unul
inferior. Un individ care are un nivel superior de stimuli reactioneaza diferit la un
model sarac si invers astfel ca performanta este diferita. Setul superior de trebuinte
la Maslow este determinat de setul de siguranta respectiv nevoia individului de a
avea o siguranta in viitorul apropiat, rezerve care sa satisfaca primul set de nevoi,
trebuinta de dragoste.

SUB X: COORDONAREA DE CAZ

Strategia de rez a probl au la baza o serie de metode si tehnici speciale de


interventie sociala. Orice interventie la nivel individual are 3 faze:
1. EXPLORAREA SI EVALUAREA PERSONALITATII ASISTATULUI
2. IMPLEMENTAREA SCHIMBULUI SI A DIFERITELOR MODALITATI

DE COMPORTAMENT
3. FINALITATE SI EVALUAREA CAZULUI RESPECTIV
1. EXPLORAREA: este def prin stabilirea contactului cu cazul si formarea

unuei imagini despre acesta. Ea se realizeaza prin intermediul unui nterviu cu


intrebari inchise, deschise si mascate.
Raspunsurile pe care le da a.s asistatului sunt importante. Ele treuie sa fie
adecvate mesajului asistatului. Un alt procedeu al interviului in faza de
explorare este centrarea pe problema. Prin aceasta se intelege selectarea
problemei care ocupa locul cel mai important la un moment dat. Asistentul
social trebuie sa fie capabil sa isi mentina atentia concentrata asupra unei
probleme atat timp cat este necesar. Asistentul social este cel care dirijeaza toate
fazele procesului de explorare a personalitatii.
Punctul de plecare al exploararii il constituie modul in care asistatul isi vede
propriile probleme. Abordarea probl d.p.d.v medical sau psihologic , se face
pornind de la aspectul patologic spre cel normal.
Ex: Pentru un asistat cu o boala cronica ne intereseaza 3 aspecte
-felul in care asist isi percepe boala
-felul in care s-a obijnuit sa traiasca cu ea
-felul in care considera ca boala poate sa aiba repercursiuni asupra vietii de familie
Un al doilea pas in explorare se refera la modul in care sub vede exaluarea sa in fa.

Din acest punct de vedere vom face explorare a scolarizarii. Ne intereseaza relatia
cu colegii, cu prietenii sua cu vecinii. Un aspect important care trebuie luat in
considere este alazia scopurilor de viata ale asist.
Ultima faza a explorarilor este sumarea raspunsurilor celui asistat. Sumarea poate
prezenta mai multe aspecte:
a. Reluarea problemelor mai importante
b. Stabilirea unei legaturi
c. Revederea a tot ceea ce a fost discutat cu asistatul
d. Discutiile trebuie dirijate asupra mesajelor.

SUB XI: IMPORTANTA STUDIULUI DE CAZ

Este evaluarea pers prin formularea unei fel de diagnostic. Exista o diferenta intre
diagnosticul psihologic si cel social. In diag psigologic se folosesc teste, baterii de
teste, iau in rez obtinerea de subiect duce la incadrarea lui in anumite categorii.
Acest proces presupune o etichetare a subiectului. Diagnosticarea in a.s nu se face
numai prin analiza unei singure situatii. Se analizeaza o serie de situatii sociale
diferite, diag nu este fin nu ramane acelasi pe tot parcursul relatiei. Evaluarea
privind asistatul se schimba in cursul relatiei in urma discutiei avute.
Diagnosticarea sociala masoara flexibilitatea sociala, adica capacitatea de
functionare sociala a celui asistat. Flexibilitatea sociala este si gradul ce competenta
sociala a asistatului. Dintre cauzele probl sociala care apar, tulburarile
motivational-emotionale duc la disfluenta socialae. Disfunctia sociala se poate
manifesta prin lipsa de incredere in propria pers. Cand evaluam un caz trebuie sane
gandim care anume manifestari comportamentale , sunt date genetic si care sunt
date de modul familial si social. Asistentul social fiind in afara probl poate sa
sesizeze mai usor adevaratele motive ale reactiei.

SUB XI: REZOLVAREA ADECVATA A UNUI CAZ

Depinde de atitudinea pe care noi o avem fata de cazul respectiv si de capacitatea


a.s de a aplica in practica cazul respectiv de capacitatea a.s de a aplica in practica
cunostintele teoretice dobandite. Actiunea practica la randul ei ne ajuta sa
dobandim noi cunostinte teoretice. Exista o categorie ne ajuta sa dobandim noi
cunostinte teoretice. Exista o categorie de asistenti sociale care manifesta o
rezistenta fata de cunostintele teoretice. Teoria cea mai aplicabila in practica este
cea care incearca sa ne ofera modele ale comportamentului uman. Ea presupune
formularea unei ipoteze pt rezolvarea cazului.
Un model de comportament intalnit in mult teorii este cel reprezentat prin
triunghiul terapeut-asistat-situatia asistatului.
Cei 3 termeni ai triungiului interactioneaza reciproc dar orice model de
comportament presupune existenta unui triunghi mai mic reprezentant de aparari,
anxietate si sentimente ale individului. Toate cele 3 elemente ale triunghiului
interior se manifesta in relatia dintre terapeut se aistat si dintre situatia asistatului.
Asitatul poate avea sentimente pozitive sau negative fata de terapeut. In acelasi
timp el poate prezenta anxietati si mecanisme de aparare fata de acesta. La prima
vedere am putea imparti anxietatile ancestrale(frica de intuneric, inaltime) cu cele
dobandite( frica de multime, de diferite boli)
Anxietatile de intensitate mai mare se numesc fobii:
-Agorafobia(frica de spatii deschise)
-Claustrofobia( frica de spatii inchise)
-Nozofobia( frica de boli)
-Tanatofobia( frica de moarte)
-Mizofobia( firca de murdarie)

SUB XIII: APRECIEREA SI PLANIFICAREA CAZULUI

Interventiile de a.s cu succes in viata asistatiilor se bazeaza pe o solida evaluare.


Evaluarea este procesul obiectiv de culegere si apreciere a inf relevante despre un
individ sau a fam .Scopurile evaluarii sunt:
-

A intelege circumstantele care creeaza stresul

A ne da posibilitatea de a face interventii eficiente. Evaluarea implica


intotodeauna comparatii cu unele idei sau asteptari preconcepute.

Prezumtiile noastre personale

Teorii ale dezvoltarii

Evaluariile bune includ 4 etape:

1. Culegerea de informatii
2. Documentarea, organizarea si reflectarea la ceea ce am cules.
3. Stabilirea de obiective
4. Utilizarea de feedback

Primele 2 etape nu sunt chiar atat de distincte precum apar, deoarece


informatiile pe care hotarasti sa o culegi este intotdeauna modelata de motivul pt
care o culegi. Buna culegere de informatii are un obiectiv si inseamna ca ai
abordat culegerea informatiilor a.s se obtine ceea ce ai nevoie.
Culegem info despre asistati din 4 surse:
-

Experienta si observatia noastra pers( cea mai utila sursa cand ne cunoastem
pe noi insine)

Ceea ce ne spune asistatul

Ceea ce ne spun altii

Urmele pe care le-a lasat asistatul in activitatea lui

Obs este un proces cu 2 sensuri: subiectiv si obiectiv.


Ea este intotdeauna o problema de selectare a unei imagini din ansamblu:
-

Fiecare dintre noi vede lumea altfel

Este important sa te cunosti pe tine insuti pentru ati imbunatatii aptitudinile


de obs.

SUB XIV: DEPRINDERI DE LUCRU PENTRU REZOLVAREA


CAZURILOR

a. Esalonarea in timp. Acesta se refera la 2 aspecte: pe de o parte este vorba

despre tempoul personal cu care actioneaza asistentul si care ar trebui sa se


adapteze la ritmul asistatului. Pe de alta parte este vorba despre planificarea
in timp a diferitelor faze ale lucrului cu asistatul
b. Particularizarea. Problemele apar rareori singular, de obicei ele sunt

combinatii cu multiple dimensiuni. Deseori ele sunt atat de complexesi


numeroase incat par de nerezolvat. Asistentul va repartiza probl pe unitati
mai mici, rezolvabile care comporta stabilirea de prioritati si determinare a
urgentelor.
c. Centrarea. Se refera la capacitatea asistentului de a concentra eforturile

cauzate de discutii periferice la acel moment.


d. Stabilirea unor legaturi de parteneriat. Se refera la asocierea dintre asistent si

asistat in care fiecare intelege rolul si sarcinile celuilalt.


e. Crearea unor structuri/ structurarea. Inseamna stabilirea unor conexiuni care

sa permita atingerea telului. Structurarea porneste de la spatiul fizic si


temporal al intalnirilor, stabilirea regulilor, sistemelor care vor fi implicate.

SUB XV: B TEHNICI PT REZOLVAREA CAZURILOR

A. Discutii marunte, aparent neesentiale. Uneori in anumite momente ale

intalnirilor cu asitatii de obicei introductiv, dar nu numai este nevoie deo


scurta convorbire folosita pt incalzirea atmosferei. Ea se poate apropia
asistenul de asistat, prin prezentarea unei fete mai umane.
B. Ventilarea ,implica aducerea la suprafata , exprimarea si discutarea

sentimentelor si atitudinilor care tensioneaza asistatul. Deobicei nu este


chiar atat de dificil sa ii faci pe oameni sa isi exprime sentimentele.
C. Suportul, este un termen care se refera la incurajarea apararea sau la

actiunea in folosul asistatului. Ceea ce fac asistentii trebuie sa fie suportiv


, doar ca elementul pe baza caruia se acorda suportul va trebui sa fie
realist. Suportul oferit pe baza nerealiste poate fi mai nociv decat lipsit de
suport.
D. Reasigurarea, ca tehnica raspunde nevoii asistatilor de a fi incurajati in

mod repetat mai ales in sensul ca problema lor poate fi rezolvata. Pentru
ca reasigurarea sa fie reconfortanta si sa mobilizeze asistatul, ea va trebuii
sa fie realista si nu superficiala.
E. Confruntarea, poate fi descrisa ca un procedeu de a pune cartile oe fata si

de a le privii asa cum sunt. Asistatii pot fi confruntati cu realitatea


propriei lor situatii. Confruntarea insa este doar un preludiu al rez cazului,
ea va fi urmata de planuri concrete, de schimbare a realitatii. Pentru a fi
eficienta, confruntarea trebuie sa fie specifica, la obiect si nu generala.
F. Conflictul, poate fi definit ca dezacord, opozitie si este o parte necesara si

utila a vietii. Indivizii trebuie sa stie cum sa rezolve conflictele in mod


rational.
G. Manipularea, in afara conotatiei negative inseamna si adm cu pricepere a

unei situatii ,tehnica utilizata in mod constant de catre asistenti.


H. Universalizarea, se refera la capacitatea de a folosi ceea ce este general in

experienta umana, apelul la resulrele altora aflati in situatii similare.


Efectul acestei tehnici este de a atenua impactul situatiei dificile in urma
constientizarii faptului ca alti au facut fata unor situatii similare,
transmiterea senzatiei de a putearez problm, sau de a schimbat pareri

despre posibilitatile de rez ale unor astfel de cazuri.


I. Consilierea. Asistentii atenti la reperele de care au nevoie asistatii lor , la

solicitarile lor de inf vor oferii sfaturi si sugestii directe. Succesul sua
esecul sfaturilor vor depinde de capacitatea asistatului de a evalua
capacitatea sa de intelegere. De obicei asistati sunt mai pregatiti sa
urmeze sfaturi in urm situatii:
-

In situatii de criza cand propria lor abilitate de rez a probl este foarte scazuta

In situatii in care asistatul respecta pe asistent in foarte mare masura

In cazurile in care ei sunt obisnuiti sa depinda de altul

Atunci cand sfatul este astfel dat ca sa se respecte integritatea si dreptul la


autodeterminare al asistatului

Atunci cand ei nu au o alternativa proprie

SUB XVI: CONTINUTUL SI FORMA CONTRACTULUI CU


ASISTATUL

Contractul este un instrument prin care se realizeaza mobilizarea la maximum pt


rezolvarea probl pe de-o parte, iar pe de alta parte evaluarea si masurarea drumului
parcurs, a scopului si schimbarilor produse.
1. Primul pas- stabilirea obiectivelor comune

Confruntarea obiectivelor partenerilor participanti este punctul de plecare in


stabilirea oricarui contract. Confruntarea se foloseste si in a.s a grupurilor. O
practica curenta in munca cu grupurile este cautarea unei baze comune de
intelegere, referitor la munca in grup.
2. Al doilea pas- definirea problemei si a scopurilor ce trebuie atinse.

Definirea probl trebuie sa porneasca de la ceea ce asistatul considera esential


si cererea sa, de la ceea ce este mai urgent pt el si de la ceea ce ilmotiveaza pt

actiune. Alegerea problemei de rezolvare nu este usoara, iar pt stabilirea ei se


pot utiliza 2 repede:
A. Trebuie aleasa acea problema care este considerata vitala de catre asistat

si pt care el se simte motivat si mobilizat.


B. Trebuie aleasa acea probl pe care putem separa sa o rezolvam total sau

partial cu maximum de sansa.


3. Al treilea pas- elaborarea planului de munca si structurarea lui in timp.

Aceasta urmeaza dupa definirea scopului. In munca cu individul sau cu fam se


utiluzeaza structurarea in timp a interventiei. In aceste situatii fixarea dinainte a
duratei interventiei este mai putin obijnuita. In gereal durata interventiei stabilita
in contract se situeaza intre 2 luni pt interventii scurte si pana la 6 luni pt cele
lungi. Exista 2 tipuri de contracte:
1. Cel oral imediat dupa procesul de clasificare si alegere a problemei pare sa

fie forma cea mai utilizata.


2. Cel scris, are un aspect de angajament mai formal si a fost utilizat de multe

institutii sociale cu rezultate pozitive.

SUB XVII: RAPORTUL PRIVIND STUDIUL DE CAZ

1. Prezentarea cazului si a problemei sale


a. Descrierea identitatii asistatului
b. Prezentarea probl asa cum au fost ele receptate de la asistat precum si a

provlemelor considereate importante de catre asistent.


c. Specificarea probl sau a probl asupra carora s-a lucrat in procesul de

asistenta
2. Istoria problemei

a. Circumstantele in care s-a recurs la asistenta sociala


b. Eforturile anterioare ale cazului, incercarile sale anterioare de a cere ajutor si

efectele acestora.
3. Evaluarea capacitatiilor, resurselor, relatiilor, caracteristicilor, nevoilor si

slabiciunea persoanei.
a. Sistemul individual. Se vor mentiona aspecte ale vietii individului

Caracteriticile fizice biologice

Caracteristicile mentale, cognitive

Caracteristicile motivational-emotionale

Experientele anterioare de viata

Nevoile individului

b. Subsistemul familial si interpersonal

Este important de mentionat modul in care functioneaza relatiile interpersonale


in cadrul:

Dinamicii familiei

Relatiilor de la locul de munca sau din mediul scolar

Rolurile indeplinite in diferitele pozitii

c. Subsitemul organizational

Relatiile cu institutile organizationale, comuntatile si asociatile de care apartine


individul.
d. Subsitemul mediului ecologic.

Influenta mediului climatic , al reliefului, a mediului urban sau rural, a


cartierului de locuit , a locuintei, a vecinitatii etc.
4. Definirea probl centrale si a linilor generale de lucru

a. Stabilirea factorilor care au influentat rezolvarea problemei.


b. Prezentarea factorilor care au actionat ca resurse a procesului de asistenta.
c. Care au fost relatiile problemei alese cu celelalte probleme prezentate si

identificate anterior.
d. Prezentarea detaliata a obiectelor, a planului de intervenite si a precesului de

rezolvare a problemei
Metode de interventie folosite:
a. Cum a fost abordata problema aleasa?
b. Care a fost directia dorita pt schimbare?
c. Care au fost obiectivele principale si cele intermediare ale asistatului

respectiv ale a.s


d. Sarcini implementate, de cine si in ce ordine( incluzand colaborarea cu ale

pers.)
e. Ce probl suplimentare au aparut?
f. Ce deficiente s-au constatat in sistemul asistatului sau in contextul sau de

viata, care au afectat rezolv probl?


g. Ce posibilitati si limite ale agentiei in cadrul carora functioneaza asistatul au

reiesit pe parcursul procesului de sprijin acordat asistatului.


h. Durata planificata si cea realizata a interventiei
5. Evaluarea muncii de asistenta
a. Descrierea rezultatelor
b. Compararea lor cu rezultatele asteptate
c. Cum au fost depasite obstacolele anticipate si cele neasteptate
d. Metodele de masurare si de evaluare a rezultatelor

In esenta, studiul de caz presupune:

Sa stii sa intri in contact cu individul respectiv

Sa stii sa discuti cu asistatul probl care il intereseaza

Sa-l faci sa incheie un contract cu tine

Sa-i dai impresia ca relatia va fi de lunga durata

Sa fie tot timpul o evaluare a cazului respectiv

SUB XVIII: CONSILIEREA

Consilierea ca si psihoterapia este o terapie centrata pe asistat initiata de Carl


Rogers. El a identificat conditiile facilitatoare necesare si suficiente ale schimbarii
personal., cum ar fii: caldura, responsabilitatea, repsectul, autenticitatea si
acceptarea.
Rolul asistatului in consiliere este de a renunta la ar trebui si la ar fii bine, adica de
a traii in fct de ateptarile celorlalti. O pers decide asupra proprilor standarde si
valorizeaza independent alegerile si decizile pe care le facem. Intr-un climat de
acceptare , asistatii au oportunitatea de a experimenta intreaga gama de sentimente
ROLUL SI TEHNICILE A.S
Rolurile a.s au evoluat in timp deplasandu-se spre personalitatea a.s si spre relatile
terapeutice care tranzmit acceptare, respect, intelegere si participare.
Nodalitatea de consiliere desi, antrenamentul si experienta in consiliere este
benefica, oricine are puterea de a ajuta pe altcineva ascultand si discutand despre
dificultati, dar asta nu inseamna ca toti vor consilia cu succes. Profesionistii
datorita experientelor, au o mai mare probabilitate de a avea succes. In rel
interumana care se stabileste in procesul de consiliere , motivatile pers ale cons
sunt foarte importante. Consilierea se sprijina pe principiul comuncarii interumane,
iar competenta comunicarii se refera la priceperea de a asculta si obs deprinderile,
de a intreba si a raspunde in defasurarea dialogului.

SUB XIX: CONSILIEREA DIN PERSPECTIVA CONSILIERULUI

4 etape ale consilierii:


1. Consilierea unei relatii

De multe ori inainte de primul interviu, consilierul nu are cunostinta de


problemele asistatului, de aceea obiectivele consilierului la primul interviu sunt
diferite. Intr-o astfel de intalnire , consilierul trebuie sa incerce sa creeze o
relatie.
2. Explorarea aprofundata a problemelor

Cand consilierul trebuie sa inceapa sa exploreze problemele asistatului.


3. Examinarea solutiilor alternative, etapa care poate sa fie sau poate sa nu fie

atinsa in primul interviu.


4. Evaluarea

Consilierul trebuie sa fie atent tot timpul si sa se concentreze asupra scopului si


obiectivelor. De multe ori prima probl pe care o prezinta asistatul poate sa nu fie
cea care il ingrijoreaza cel mai mult. Asistatul prez probl pe care el o crede
acceptata social ca sa vada cat de obiectiv si intelegator este consilierul

SUB XX: CONSILIEREA DIN PERSPECTIVA ASISTATULUI

Pt ca procesul sa fie util, asistatul trebuie sa ajunga la o serie progresiva de


afirmatii constiente in urmatoarele etape:
1. Constientizarea problemei( am o probl trebuie sa fac ceva in legatura cu

situatia mea)
Daca oamenii cu probleme refuza sa recunoasca ca au probl nu or sa fie motivati
sa se schimbe. In cazul pers care neaga existenta probl nu pot sa apara schimbari

constructive numai daca a.s gaseste o cale sa ii convinga ca probl exista. Uneori
o pers care recunoaste existenta probl poate prefera sa incerce sa o rezolve
singura, fara sa primeasca aj de la altii. O pers cu o probl care dreptul sa decida
cum sa o rezolve. Daca decide sa rez probl singur, consilierul trebuie sa respecte
decizia, dar sa specifice ca ii este alaturi pe mai departe.
2.Relatii cu consilierul
Aceasta etapa este eficienta daca asistatul ajunge la punctul unde gandirea lui va
accepta ca acest consiler il va ajuta .Daca asistatul nu gandeste asa, procesul de
consiliere va esua .In timpul procesului de consiliere, consilierul trebuie sa fie
atent la tipul de relatie care se creaza intre consilier si asitat
3.Motivatia
Clientii trebuie dusi in situatia de isi spun *Cred ca pot sa imi imbunatatesc
situatii si doresc sa fiu mai bun .*.daca astistatul lui este motivat sa se schimbe ,
schimbarea nu poate avea loc .Consilierul trebuie sa motiveze omenii
descurajati , incercand sa fie o persoana incurajanta prin faptul ca are o atitudine
de acceptare si neblamare.
Consilierul transmite emptaie , el isi da seama si poate pana la un punct sa simta
ce simte persoana descurajata.Empatie apare atunci cand simti cu un asistat mai
decat pentru el. Cand consilierul se intalneste cu perosana descurajata el trebuie
sa observe ori ce mic progres .
Consilierul trebuie sa intareasca eforturile facute de persoana descurajata , daca
face eforturi pentru a progresa , exista sperante.
Sa motivezi o persoana descurajata ia mult timp ,oamenii descurajati au de
obicei o lunga lista de esecuri .
4.Conceptualizarea problemei.
Pentru ca o consiliere sa fie ecficienta ,asistatul trebuie sa recunoasca ca
problema lui nu este neobisnuita.dar are componete specifice.
Pentru asi ajuta clientii sa isi conceptualizeze problema consilierul trebuie sa
exploreze in totalitate problema inpreuna cu asistatul.

Recomandari:
a. Nu se sugereaza raspunderea la problema asistatului
b. Nu se tine cont de importanta problemei si de capacitatiile fizice si mentale

ale asistentului pentru a rez problema


c. Cand principala problema este indentificata sunt identificate si

subproblemele.
d. Modul cel mai bun de a decide problema ce trebuie razolvata prima este sa

intrebi asistatul care dintre ele este perceputa de el ca fiind presanta.


e. Consilierul transmite empatie si nu simpatie deoarece simpatia are si

conotatia de a avea mila


f. Consilierul trebuie sa aiba incredere in sine
g. Cand consilierul crede ca un asistat a atins o zona imp a probl sale

comunicarea trebuie incurajata utilizand semne non verbale interesului


h. Sa trareze subiectele inacceptabile socialmente cu fost tact
i. Cand ii se arata asistatului limitele sale consilierul trebuie sa ii faca si un

compliment
j. Consilierul trebuie sa fie atent la relatiile nonverbale
k. Consilierul trebuie sa fie cinstit
l. Consilierul treubie sa asculte cu atentie ce spune asistatul
5. Explorarea strategiilor alternative de rezolvare

Dupa ce o probl este analizata in profunzime, urmatorul pas esrte


considerarea soltutilor alternative. Rolul consilierii este sa indice
alternativele posibile si apoi sa exploreze impreuna cu asistat avantajele si
dezavantajele si consecintele
6. Selectia strategiei. Dupa ce consilierul si asistatul au discutat efectele si

consecintele strategiilor este esential ca asist. sa traga concluzii ca acea cale


aleasa il v-a ajuta si ca doreste sa incerce schimbarea. Daca asistatul este

indecis si refuza alegerea unei strategii, schimbarea constructiva nu se v-a


procude.
7. Implementarea strategiei. Aplicarea si punerea in practica.

Consilierea v-a avea succes numai daca asist. urmareste horararea de a


incerca o solutie si hotaraste ca metoda il v-a ajuta
8. Evaluarea. Daca shimbarea este constructiva si apta pt a fii indelungata sau

permanenta, asistatul trebuie sa traga concluzia ca acea cale a meritat sa fie


urmanta

SUB. XXI: METODOLOGIA CERTETARII PE SARCINA


Aceasta met cuprinde un set de proceduri pt atingerea unor probl tinta.
Componentele considerate esentiale pt atingerea probl tinta sunt; obiectivele
specifice, atasamentul asistatilor fata de sarcinile selecatate si stabilite de
comun acord, interventiile care au ca scop depasirea obstacolelor din calea
indeplinirii sarcinilor si contractul de servici,continand limitele in timp
Tipuri de interv pt reducerea probl includ:
-

Exploatarea probl, selectia sarcinii si planificarea ei

Revizuirea sarcinii, repetitii pt actiunea de indeplinirii a sarcinii, anticiparea


si anazila obstacolelor procurarea de resurse sociale, incurajarea si intalnirea
directiunea consilierea, argumentarea necesitatii muncii pe sarcini,
amplificarea constientizarii asistatului asupra actiuniilor sale, si obtinerea de
cooperare de la altii capabili de a sprijinii munca pe sarcini.

Practica centrata pe sarcina, este o interv la prima mana care nu va fii suficienta
pt majoritatea situatiilor. Sarcinile sunt formulate pt a arata ce trebuie sa faca
asistatul. O sarcina formuleaza o directie generala pt actiunea asistatului apoi
aceste sarcini generale sunt descompuse in specificatii mai tangibile. Sarcinile
se schimba pe masura ce interv are loc, astfel ca unele sarcinii dispar ,iar unele
sunt adaugate. Realizarea sarcinilor este un proces esential in incercarile
oamenilor de a se descurca in viata.

SUB XXII- TEHNICILE UTILIZATE DE METODOLOGIA

CENTRARII PE SARCINA
A. Specificarea problemei
B. Planificarea sarcinilor care include acordul cu privire la

sarcini;Implementarea detaliilor planificarii, generarea de solutii alternative


si rezumarea rezultatelor.
C. Analiza obstacolelor si esecurilor
D. Planificare sarcinilor si a detaliilor cu privire la cine ce are de facut
E. Structurarea timpului
F. Trecerea in revista a probl si incheierea interventiei

SUB XXIII: MODELUL DE INTERVENTIE IN SISTEM.


CENTRAT PE SARCINA
1. Identificare probl principale
2. Stabileste sarcinile specifice
3. Intocmeste un contrat prin care fixeaza ordinea si conditiile de aparitie a

dif activitati
4. Stabileste sisteme de recompense in cazul realizari sarcinilor
5. Analizeaza si rezovl obstacolele din calea relizarii sarcinilor

Acest model de interv asigura serv pe baza unui contract avand limite de
timp, si scopuri concrete si explicite. Interventia centrata pe sarcina este o
tehnologie pt reducerea probl asistatului.

SUB XXIV: PLANIFICAREA SARCINILOR


Sarcinile sunt actiuni interprinse de asistat pt a-si rezolv probl si de
practician ( adica a.s) in numele a.s pt a rezolv aceeasi probl.sarcinile sunt
un mod particular de actiune pe calea rezolv unor probl planificate si
convenite de comun acord intre asistat si practician si dimensionate astfel

incat asistatul sa poata lucara practic asupra sarcinii in afara intalnirilor.


Sarcinile sunt considerate de 2 tipuri:
a. Sarcini generale care afirma directia unei actiuni dar nu exrpima

intotdeauna exact ce trebuie facut, fiind deseori similare cu


obiectivele servicilor si scopurilor asistatilor.
b. Sarcini operationale care afirma actiunile specifice pe care asistatul

trebuie sa le interprinda
Tipuri de sarcini operationale:
a. Sarcini unce planif. Pt un singur efort
b. Sarcini recurente planif pt actiuni recurseive
c. Sarcini unitare care vizeaza o singura actiune necesitand un anumit nr

de pasi
d. Sarcini complexe: 2 sau mai multe actiuni discutate care sunt in

stransa legatura
e. Sarcini individuale indeplinite de o singura pers.
f. Sarcini reciproce: sunt sarcini separate, dar interconectate pt a fi

indeplinite de 2 sau mai multe pers.


g. Sarcini comune unde 2 sau mai multe pers fac acelasi lucru

SUB XXV: PASI SI DISICULTATI IN INDEPLINIREA


SARCINILOR ASISTATILOR
Sarcinile sunt indeplinite prin:
1.

Asigurarea resurselor de care are nevoie asistatul

2.

Asigurarea lui in uitlizarea resurselor

3.

Invatarea aptitudinilor sociale necesare pt a indeplinii sarcinile

4.

Ajutarea directa din partea a.s

5.

Inlaturarea obstacolelor sau barierelor din calea indeplinirii


sarcinilor.
Pt marirea abilitatii asist de a indeplinii sarcinile sunt sugerate o
serie de indicatii de baza:

Sabiliti stimulentele necesare pt indeplinirea sarcinii

Sabiliti argumentatile pt lucrul pe sarcina

Anticipati dif previzibile

Repetati mereu ca ar putea aparea dificultati neasteptate

Invatati asistatul prin intruire didactica

Pt indeplinirea sarcinii lucrati in pasi mici

SUB XXVI: INTERVENTIA IN CRIZA


Criza reprezinta o *tulburare in crestere*. Individul incearca sa isi mentina
echilibrul iar in momentul in care acesta dispare se intstaleaza o situatie de criza. O
cirsa nu inseamna un eveniment tragic, ci poate fii o componenta normala a
dezvoltarii si maturizarii noastre. In asemenea momente insa modalitatile noastre
obisnuite de a reactiona si resursele noastre nu functioneaza. Incapacitatea de
adaptare deriva din faptul ca ne confruntam cu o situatie noua pt noi sica
evenimetele pur si simplu ne-au depasit.
Un eveniment nepreavazut poate fi perceput ca o amenintare , ca o pierdere sau o
provocare. Amenintarea poate fi la adresa nevoilor instictuale a integritatii
persoanei sau la adresa sentimentala de incredere in sine. O pierdere poate fi una
reala, relativa la o pers apropiata sau poate fi un sentiment acut de izolare. Cand un
eveniment neplacut/nepreavazut este o incercare o provocare cuprinde nu numai
primejdia, dar si posibilitatea de autodezvoltare.
Sentimentul autodezvoltarii insotit de multumire apare mai ales cand sunt
descoperite metode noi de rezolv a probl sau cand individul descopera ca poate face
fata situatiei chiar si fara neajustari cognitive si comportamentale.

Crizele pot reinvia probl vechi, nerezolvabile in trecut, ce se pot acutiza si da


nastere sentimentului de neputinta, dar in acelasi timpt pot insemna o a 2 a sansa pt
rezolv probl. In situatia de cirza individul reactioneaza dupa capacitati incercand sa
revina la vechiul echilibru deoarece criza reprez o tulburare.
In situatii de acest gen, individul , fam , grupul, pot sa-si regaseasca vechiul
echilibru sau sa atinga unul nou ce poate fi calitativ superior sau inferior celui
initial.
Semnele ca cineva travesreaza o situatie de criza pot fi dificil de iidentificat : esita
2 tipuri de criza:
1.

previzibile: tranzitiile prin ciclul de viata

2. Imprevizibile /accidentale: este foarte impt sa se dezvolte sist de prevenire al

crizelor si sa nu se aibe in vedere numai rez caz cu caz al acestora.

SUB XXVII: TEHNICI DE INTERVENTIE IN CRIZA

Interventia in criza , ca practica terapeutica, folosita cu asistatii aflati in situatii de


ciza, urm restabilirea capacitatilor de readaptare si cooperare. Practicienii ofera
suport in directionarea asistatilor pt ca ei sa isi poata identifica si executa
comportamente adaptive in situati data, comportamente care sunt esentiale pt
recastigarea unui nivel functional egal sau mai inalt cu cel care a precedat criza.
Cand apare o problema exista mai multe posibilitati de confruntare cu aceasta:
a. Rezolvarea probl cu succes
b. Redefinirea probl si stabilirea altor teluri pe care individul sa se poata atinge

si care sa recompenseze pierderile


c. Recunoasterea la anumite realizari si resemnarea

Interventia in cirza este un tip de terapie de scurta durata si sustinere a eului. In


timp ce interventia in criza incearca sa conserve si sa sustina eul, celelalte terapii
incearca dezl lui. Aceasta terapie se focalizeaza pe AICI SI ACUM , adica pe
prezent. Scopurile interventiei in cirza sunt: de a contracara efectele situatilor de

criza, de a estompa simptomele acestor stari negative si de a aduce asistatul la


normal.
Una din numeroasele domenii in care a fost utilizata interventia de criza este
consilierea in situatia de ciza( decesul unei pers apropiate) consilierea este utila in
situatii limita.
Interventia in criza are 3 componente:
1. Sa asculti si sa fi atent la nevoile asistatilor
2. Sa gasesti modalitati practice prin care sa ii faci pe asistati sa-si

constientizeze situatia
3. Sa descoperi resurse exterioare si resurse venite din partea asistatilor pt a

depasii situatia
Faze ale interventiei in ciza:
1. Cunoasterea si perceptia corecta a situatiei, mentinerea atentiei asupra probl.
2. Stapanirea , controlul emotilor pe de-o parte , si asiguarea descarcarii p

emotiilor prin terapie pe de alta parte.


3. Rez probl folosind resursele individuale si pe cele ale organizatiei

Intervenita in criza dureaza aprox 4-6 sapt atat pt indivizi cat si pt grupuri.
Din grupurile pt interv in cirza sunt 2 cat de pers.
a. Cei cu tentative serioase de suicid
b. Cei cu dizabilitati grave de comunicare

In interv in ciza este ft imp diagnosticarea. Astfel spus evaluarea pers si situati
deoarece ea trebuie facuta rapid pt a se putea trece la faza de interventie propri-zisa
In evaluatea unui caz se da imp urm asptecte:
1. Mesajelor din proconstientul asistatului
2. Abilitatilor si resurselor acestuia
3. Capacitatii lui de adaptare

4. Cooperarea dovedita
5. Disfuncitonalitati de care sufera asistatul

Moldelul de actiune in cazul interv in criza la niv unui grup


a. Evaluarea initiala care are 7 etape
1. Idenfi inf despre asistat
2. Tipul si natura primului contact al asist cu a.s
3. Probl rezentata de asistat
4. Descrierea intentilor sau a telurilor aistatului
5. Motive pt acceptarea sau respingerea asist in munca de grup
6. Recomandari in privinta muncii asistatului
7. Pregatirea unui raport cu privire la diagrama probl individului
b. Acumularea de inf.
1. Inf despre gurp
2. Inf despre asistat
3. Inf legate de varta de apartententa la gen, de raza , de etnie, de

ocupatie de niv intelectual etc.


c. Identificarea probl se refera la situati prezenta si viitoare vazuta de asistat

si de catre pers de referinta pt asteasta.


Prezentarea rolului care vor fi de fapt centrul interventiei
Specificarea comportamentelor tinta si stabilirea criterilor pt ordonarea
acestora in fct de imp
d. Interventile preliminare presupun
1. Descrierea interv a.s ce se ce a fii facute cu prioritate
2. Precizarea resurselor comunitare la care se apeleaza pt rezolv cazului

sau care sunt necesare pt aceasta


3. Descrierea contracteor individulae pe care le-a avut sau le va avea a.s
e. Analiza de comportament si stabilirea de scopuri prioritare
1. Alegerea comprt tinta ce trebuie dezv sau modificate
2. Evaluarea solutilor prin formarea unor scopuri specifice de final,

intermediare si intrumentale.
3. Stabilirea conform liste de prioritati a comportamentului ce trebuie

insusite sau modificate si a scopurilor urmarite si a celor care au fost


deja atinse.

SUB XXVIII: ROLUL A.S IN INTERVENTIA IN CRIZA


-A.s trebuie sa aiba ca preocupare mentinerea mentinere individ sia societ ca un
intreg si negoriere intre aceste 2 parti , adiica sa duca o politica de consiliere
- in cazul intervenitiei in criza rolul a.s este de a oferii inf si altervanite de actiune
de a fi activ, directiv si sistematic.
De o mare import este cerinta ca a.s sa se comporte natular, sa fie el insusi.
Un rol imp in intervenita in criza pt a.s il are comunicarea
Eforturile a.s se contureaza asupra facilitarii straduintelor asistatului de daparire a
momentelor de criza
In acest fel asistatul va avea posibilitarea de a invata noi mecanisme de actiune in
viata soaiala ceea ce va contribui la dezv personalitatii sale
Situatia de ciza poate sa se transforme intr-o oportunitate ptr dezvoltare.