Universitatea din Craiova Facultatea de Stiinte, departamentul Chimie

Senzori potentiometrici si amperometrici utilizati

in controlul proceselor chimice

Student: Cotora Ion Aureliu

Anul: III Chimie

Senzori potentiometrici si amperometrici utilizati in controlul

proceselor chimice

1. Senzori potentiometrici (SP)

Senzorii potentiometrici sunt senzori de tip electrochimic, ei transformand concentratia
(sau, mai corect, activitatea) speciei de determinat intr-o diferenta de potential, in conditii de
curent net zero.
Elementul cheie in structura oricarui senzor potentiometric (v. Figura 1) este interfata
electrochimica la nivelul careia se realizeaza procesul de recunoastere a speciei chimice de
analizat (de determinat). Cel mai adesea, aceasta se prezinta sub forma unei membrane: o faza,
care, interpusa intre doua alte faze, previne transportul nestingherit intre acestea, permitand
trecerea aparenta, cu anumite grade de libertate, a uneia sau mai multor specii chimice.

Figura 2. Reprezentarea schematica a

montajului pentru utilizarea SP. 1
membrana, 2 voltmetru, 3 electrod de
referinta intern, 4 electrod de referinta
extern, 5 proba, 6 solutie interna de
referinta

Din punct de vedere al transferului de sarcina, membranele utilizate pentru realizarea

senzorilor potentiometrici se comporta, cel mai adesea, ca interfete nepolarizate. Cele mai
performante sunt cele permselective, adica membranele care pot fi traversate de o singura
specie chimica. Semnalul electric furnizat este, in general, proportional cu logaritmul activitatii
speciei de analizat, in acord cu o lege de tip nernstian, definita de urmatoarea ecuatie [4]:

unde :
E0 - potentialul standard al celulei
ax - activitatea ionului X
z - sarcina ionului X
Semnul ecuatiei este plus in cazul in care X este un cation si minus atunci cand X este
reprezentat de un anion.
Unul din cei mai utilizati SP este reprezentat de electrodul de pH, construit, cel mai
adesea, prin utilizarea unei membrane de sticla. In cazul majoritatii SP, dar mai ales in cazul
senzorului de pH, membranele utilizare au o rezistenta foarte mare (zeci, sute si chiar mii de
M). Ca atare, corecta functionare a acestora (conform ecuatiei Nernst) este conditionata de
utilizarea unor voltmetre cu impedanta de intrare foarte mare, in general de peste 1012 1013 .
Aplicatie
Determinati rezistenta membranei pentru un electrod de pH prin masurarea tensiunii la
bornele senzorului in absenta si in prezenta unei rezistente aditionale de valoare mare (30 60
m).

2. Senzori amperometrici (SA)

Caracteristica generala a unui senzor amperometric o reprezinta faptul ca semnalul util
este obtinut sub forma unui curent a carui intensitate (densitate) depinde direct de concentratia
speciei de determinat, sau, uneori, indirect, cand analitul inactiv este antrenat intr-o reactie
chimica (omogena sau eterogena) cu o specia electrochimic activa.
2.1. Conditii de operare
Reactia electrochimica in care este implicata specia de determinat este guvernata de legea
lui Faraday si este influentata de transportul de masa si de valoarea potentialului de electrod (prin
ecuatia Butler-Volmer).
Selectivitatea senzorilor amperometrici va depinde de contributia relativa a fiecareia
dintre cele doua etape care intervin in cinetica raspunsului senzorului: transferul de sarcina si
transportul de masa. Deoarece controlul cinetic al procesului de electrod este foarte sensibil la o
serie de parametrii greu de controlat (starea suprafetei electrodului, temperatura, potentialul
electrodului de referinta, etc.), acesta nu poate fi utilizat in exclusivitate pentru realizarea unui
senzor stabil si reproductibil. El trebuie in mod obligatoriu cuplat cu un control al transportului
de masa.
In concluzie, un semnal dependent de concentratia speciei de determinat si constant in
timp poate fi obtinut daca electrodul de lucru este mentinut la o valoare de potential aleasa din

zona de difuzie (curent limita de difuzie), iar solutia adiacenta electrodului se afla intr-o stare de
agitare constanta (electrod disc rotitor, analiza in flux, etc.).
Practic, pentru a atinge selectivitatea dorita, se pot folosi diferite metode, incepand cu
alegerea potentialului de operare, continuand cu utilizarea unei membrane semipermeabile si
terminand cu utilizarea de catalizatori specifici (enzime).
2.2. Tipuri de senzori amperometrici
Senzori amperometrici pentru gaze
In principiu, nu exista o diferenta notabila intre senzorii amperometrici pentru gaze sau
pentru specii dizolvate. In ambele cazuri, semnalul este un curent limitat de transportul de masa
al speciei de determinat. Constructiv, senzorii amperometrici pentru gaze sunt dispozitive
functional unitare (contin electrodul de lucru, contraelectrodul, electrolitul si, eventual,
electrodul de referinta) in care o membrana gaz-permeabila separa proba (gazul) de celula de
masura (ansamblul de electrozi). Selectivitatea este realizata prin contributia colectiva a
membranei, a potentialului de operare, a naturii electrodului de lucru si a electrolitului utilizat.
Dintre senzorii amperometrici pentru gaze, cel mai important este senzorul pentru O2 de tip
Clarck. Acesta poate fi considerat prototipul SA pentru gaze care pot fi oxidate sau reduse;
Senzori amperometrici cu electrolit solid
Sunt senzori amperometrici rezultati din cuplarea in serie a unei pile de concentratie de
gaz cu o bariera de difuzie (strat poros) plasata in calea transportului de masa a speciei
electrochimice active. Se obtine astfel un senzor amperometric operat in regim limitat de difuzie
(cazul senzorului pentru O2 utilizat pentru reglarea motoarelor cu ardere interna), electrolitul
solid fiind ZrO2.
Biosenzori amperometrici
Un biosensor amperometric este format prin asocierea a doua elemente principale: (a) un
element sensibil de natura biologica, bioreceptorul, care, imobilizat pe un suport, este capabil sa
recunoasca specific o substanta tinta prezenta intr-un mediu complex; (b) un sistem fizicochimic, traductorul, care surprinde modificarile survenite la nivelul contactului bioreceptor substanta tinta, traducandu-le intr-un semnal electric util. Biosenzorii amperometrici (BIO-SA)
fac parte din categoria SA care se bazeaza pe utilizarea de electrozi modificati, cea mai eficienta
metoda dovedindu-se a fi folosirea unui strat de enzima (sau alt element de recunoastere
biologica), situat in vecinatatea electrodului de lucru.
Alte tipuri de senzori amperometrici
Introducerea electrozilor modificati (EM) aduce o flexibilitate suplimentara in proiectarea
senzorilor si in controlul selectivitatii proceselor electrochimice implicate in detectie. Acest lucru
se poate realiza, in principal, pe 3 cai: prin electrocataliza, prin acumulare selectiva si prin
control selectiv al procesului de transport. Un exemplu tipic de aplicare a electrocatalizei in SA il

reprezinta BIO-SA enzimatici. Posibilitatea captarii si acumularii selective a speciei de interes

intr-un strat activ, depus pe suprafata electrodului, permite coborarea limitei de detectie cu cateva
ordine de marime. In final, un exemplu clasic de control selectiv al transportului de masa spre
electrod il constituie electrodul de Pt acoperit cu un film de Nafion (Teflon sulfonat), polimer
foarte permeabil pentru cationi si specii chimice neutre, dar impermeabil pentru anioni.

3. Senzori conductometrici (SC)

Senzorii conductometrici sunt, de regula, dispozitive bipolare de forma :
Metal (1) / Strat studiat / Metal (2)
Conductanta celulei se masoara, cel mai adesea, prin evaluarea intensitatii curentului
corespunzator tensiunii aplicate. Masuratorile pot fi efectuate in curent continuu, dar, cel mai
adesea, se foloseste un semnal de excitatie (tensiune sau curent) care este o functie periodica de
timp (curent alternativ). Utilizarea senzorilor conductometrici este limitata de conductanta probei
si constanta fizica a celulei. De asemenea, pentru a diminua influenta stratului dublu electric ce
ia nastere la interfata metal/electrolit, electrozii celulei conductometrice se realizeaza din
materiale cu o suprafata specifica mare, cel mai adesea recurgandu-se la electrozi de platina
platinata.
Pentru o corecta exploatare a senzorilor conductometrici, este necesara utilizarea unor
echipamente performante, a caror caracteristici sa se apropie de idealitate (surse de tensiune
constanta/curent constant, voltmetre/ampermetre ideale).

Bibliografie:

1. http://www.csc.matco.ro/biosenzo1.html

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Biosensor

3. http://www.tesionline.com/intl/preview.jsp?idt=16222

4.http://209.85.135.104/search?
q=cache:xeJjEu8xcgJ:newjournal.kcsnet.or.kr/main/j_search/j_download.htm
%3Fcode
%3DK010305+biosensor+for+glucose+determination+from+blood&hl=ro&ct=cln
k&cd=67&gl=ro

5. http://www.currentseparations.com/issues/17-1/cs17-1d.pdf