Si politica monetara actioneaza asupra cererii agregate care modificandu-se atrage

modificarile dorite si in output. Desi scopurile politicii monetare sunt in esenta aceleasi ca ale
oricarei alte politici macroeconomice instrumentele si modificarile de aplicare difera. In esenta
politica monetara reprezinta exercitarea controlului bancii centrale asupra ofertei de val ca un
instrument de atingere a obiectivelor politice.
Principalele instrumente de politica monetara sunt:
-

Operatiuni pe piata deschisa

Dobanda de refinantare
Necesarul de fonduri de rezerva

Cel mai important scop al unei politici monetare il reprezinta stabilizarea nivelului preturilor pe
termen lung si in consecinta stabilizarea ratei inflatiei.
1. Operatiuni pe piata deschisa
Prin intermediul OPD [operatiuni pe piata deschisa] autoritatea monetara [ banca centrala ]
cumpara si vinde obligatiuni si bonuri de tezaur fiind afectata astfel cantitatea de bani existenta
pe piata. Mai concret cresterea ofertei de bani [cantitatea de bani] se face prin cumpararea de
catre banca centrala [autoritatea monetara] a obligatiunilor si bunurilor de tezaur care sunt initial
in posesia unor dealeri de obligatiuni [banci comerciale]. Prin aceste cumparaturi lichiditatile
bancilor comerciale vor creste, asadar ele vor avea posibilitatea sa acorde creditele intr-un volum
mai mare. Cresterea volumului creditelor va infuenta nivelul activitatii productive din economie
[creste Q = productia] ceea ce va duce la crestere venitului disponibil -> creste consumul =>
creste D [cererea agregata] si deci creste Y.

OM
OPD

K0
K1

CM
M0

M1

2. Dobanda de refinantare
Bancile comerciale pot avea de imprumuturi pe termen scurt, caz in care se imprumuta de la
banca centrala sau de la alte banci.
Rata dobanzii cu care banca acorda aceste fonduri se numeste dobanda de refinantare. Cresterea
nivelului ratei dobanzii de refinantare determina scumpirea imprumuturilor facute de bancile
comerciale ele micsorandu-si in aceasta situatie cererea de bani de la banca centrala. In
consecinta oferta de credite pe piata creditelor se va reduce iar rata dobanzii la aceaste credite va
creste. Banca centrala utilizeaza schimbarile care au loc in dobanda de refinantare ca un semnal
al intentiilor ei de a modifica politica monetara.
3. Necesarul de fonduri de rezerva
Banca centrala decide necesarul de rezerve pe care bancile comerciale trebuie sa il detina in
depozite bancare. De regula necesarul de fonduri de rezerva se stabileste la un anumit procent
din capitalul social al bancilor. In acest fel bancile comerciale pot onora cererile de retragere din
fonduri in cazul in care ar aparea o situatie de criza. Bineinteles atunci cand necesarul de fonduri
de rezerva se schimba adica se modifica procentul din capitalul social pe care bancile il detin sub
forma de rezerve atunci se modifica si oferta de bani de pe piata financiara. In cazul in care
procentul scade bancile comerciale au la dispozitie o suma mai mare pe care o pot da imprumut,
dci volumul creditelor creste, se va reduce rata dobanzii ceea ce va determina mai departe o
crestere a lui C, D. Daca procentul care reprezinta necesarul de fonduri de rezerva creste efectul
este invers, adica disponibilitatile bancilor comerciale pentru acordarea de credite se reduc.