mbrca actorii.

I n tragedia primitiv, partea Iiric-cural

predomina, subordonndu-i aci unea i dialogul; cu vremea,
proporia s-a inversat. Rolul coritilor era, in general, acela al
unor martori ai aciunii, de condiie
umil, care i exprim n termeni de obicei respectuoi
simpatia pentru un personaj sau altul, comentnd sau
interpretnd situaiile dramatice, dar cu o participare
limitat la aciune.
Structura tragediei. In alctuirea unei tragedii greceti, intrau
de obicei urmtoarele pri (menionate pl>
scurt i, de Aristotel n "Poetica " ) :
1 . P r o l o g u 1. (nQoAoyo), partea monologat sau
dialogat care preceda intrarea corului i enuna subiectul p
iesei i situaia de la care pornea; n tragediile cele
mai vechi, acest rol l avea chiar corul .
2. P a r o d o s (n&Qo/o),cntecul care nsoea intrarea corului.
3. E p i s o a d e l e (EnEwOwJ, adic scenele interpretate de
actori i care constituiau aciunea prop riuzis a tragediei
(cuvntul EJWolOV nsemna probabil
la origine intrarea unui sing'ur ador, care anuna ceva
corului) .
Episoadele puteau ns conine i, pasaje lirice, lamentaii,
cntece incidentale ale corului etc., i anume :
4. S t a s i m o n (oOlIOV) , cntece ale corului n
poziie fix (n opoziie cu parodos, cntecul de intrare) ;
stasimonul coninea reflecii sau expresii ale emo
iilor r Cs :mite n cursul ultimului episod ; cu vremea ns
legtura dintre COf i aciune slbete i Agathon o
taie complet, instituind nite embolima, interludii pUf
muzicale ntre episoade.
5. Dup ultimul stasimon urma un e x o d os (eoao;)
adic scena final i ieirea corului .
Poe zia dramati c. Drama s ati r i c 109
Trage:ia greac a p strat mult vreme ceva din spi
ritul ei religios iniial. Corurile sint in fond supravieui
rea dansurilor ma gice destinate s ndeprteze molimele,
s3 aduc ploaia etc. Tragedia se mrginea s ilustreze
o singur situai e patetic , fr intrig i cu puin ac
iune. Eschyl a introdus ideea interveniei divine in ordinea
faptelor, iar Sofocle a prezentat raporturile com
plexe dintre voina divin, cea uman i ntimplare i
a dezvoltat peripeia, momentul n care aciunea tragediei i

schimb cursul. O dat cu Euripide, peripeia

devine mai complicat, mai izbitoare, mai abrupt;
recunoaterea (vayvwQLaL) se combin la el foarte des.
u peri peia