Sunteți pe pagina 1din 1

Vizita unchiului meu din Constanta a fost mereu un prilej de bucurie.

Atmosfera g
rava din familia mea disparea ca prin minune.Nea Manole umplea casa cu rasul si
cu cantecul lui.
Il consideram barbatul perfect .Avea o fata mas
linie,ochii negri-negri,mustacioara mereu ingrijita sub care,cand radea,se dezve
lea o dantura impecabila.Desi era de statura medie,de la inaltimea varstei mele
de 4-5 ani il consideram un urias.Iar cand ma ridica si-mi lipea obrajorul de fa
ta lui eram cea mai fericita.
Admir si acum la unchiul meu imensul optimism s
i pofta de viata.Nu l-am vazut niciodata trist.Desi viata de marinar l-a incerca
t din greu de multe ori ,el nu si-a pierdut niciodata voiosia: Are charisma asa sp
uneau prietenele mamei . De cate ori venea in vizita ,ne facea o saramura de pes
te cum numai el stia
Mi-ar placea sa pastrez,in amintirea unchiului
meu,curajul,perseverenta si optimismul.