Sunteți pe pagina 1din 141

ELENA TOPUZU

MIHAELA NEAMT
U

MATEMATICI PENTRU ECONOMIS


TI

AM
ANT

MANUAL PENTRU INVAT

LA DISTANT
A

ANUL I

Referenti stiintifici:
Prof. Dr. Dumitru Opris
Conf. Dr. Traian Ceausu

CUPRINS

Capitolul I. MATEMATICI FINANCIARE .


1.1. Dobanda .

1.2. Rate proportionale. Rate echivalente.

14

15

1.3. Dobanda postcalculata. Dobanda precalculata.


1.4. Devalorizare

16

1.5. Plati esalonate .

17

20

1.6. Imprumuturi. Rambursarea mprumuturilor


1.7. Intrebari de autoevaluare

24

24

Capitolul II. SPAT


IUL IRn .

27

27

2.2. Subspatii vectoriale n IRn

31

2.3. Dependenta liniara. Sisteme de generatori. Baze .

33

2.4. Multimi convexe n IRn

1.8. Probleme propuse .

2.1. Spatiul vectorial IRn .

43

2.5. Structura topologica a spatiului IRn

45

2.6. Siruri si serii

51

iruri n IRp .
2.6.1. S

51

2.6.2. Serii numerice .

52

2.7. Intrebari de autoevaluare

.
5

56

2.8. Probleme rezolvate

57

2.9. Probleme propuse .

62

MATEMATICA
.
Capitolul III. ELEMENTE DE ANALIZA

65

3.1. Functii vectoriale de mai multe variabile reale .

65

3.1.1. Aplicatii liniare

65

3.1.2. Forme patratice

74

3.2. Calcul diferential

79

3.2.1. Limita si continuitatea functiilor reale de mai multe variabile


reale . . . . . . . . . . . . . . . . . .

79

a de ordinul nt
ai
3.2.2. Derivabilitate partial
3.2.3. Diferentiabilitate de ordinul nt
ai .

81

83

86

3.2.4. Derivabilitate partial


a si diferentiabilitate de ordinul doi
3.3. Extremele functiilor reale de mai multe variabile reale

90

3.3.1. Extremele functiilor reale de mai multe variabile reale far


a restrictii
90
3.3.2. Extremele conditionate ale functiilor reale de mai multe variabile
reale . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4. Integrala generalizata

3.5. Intrebari de autoevaluare

97

109

120

3.6. Probleme rezolvate

120

3.7. Probleme propuse .

130

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

.
.

135
141

Glosar termeni .
Bibliografie . .

.
.

.
.

Capitolul I
MATEMATICI FINANCIARE
Obiectul matematicilor financiare consta n prezentarea si studiul modelelor economico-matematice ale operatiunilor financiare.
Prin operatiune financiara vom ntelege plasarea unei sume de bani ntre
doi parteneri (care pot fi persoane, grupuri de persoane, institutii, etc.), n
anumite conditii, dupa anumite reguli si cu un anumit scop.
Analiza rentabilitatii unor astfel de plasamente poate interesa institutiile financiare, intreprinderile, precum si persoanele particulare atunci cand
si plaseaza anumite economii, sau dimpotriva fac anumite mprumuturi.

1.1. Dob
anda
Din confruntarea dintre cerere si oferta pe piata financiara apare conceptul de pret al banilor, a carui semnificatie o da notiunea de doband
a.
Fie IR multimea numerelor reale (considerata ca axa a timpului); orice
t IR va fi numit moment (de timp). Notam
= {(s, t) IR2 | s t}
Daca (s, t) IR vom spune ca (s,t) este interval su perioada (de timp)
cu momentul initial s si momentul final t. Diferenta t - s va fi numit
a
durata sau lungime a intervalului (s,t). Unitatea de masur
a pentru durata
unui interval va fi anul cu diviziunile sale: semestrul, trimestrul, luna, ziua.
De regula vom folosi anul bancar (procedura germana):
1an (bancar)= 2 semestre = 4 trimestre = 12 luni = 360 zile
In anumite situatii, cu precizari n acest sens , se va folosi anul calendaristic de 365 de zile (respectiv, 366 n anii bisecti), cu luni de 28, 29, 30,
respectiv 31 de zile (procedura engleza).
Vom numi functie dob
and
a unitar
a orice functie d : IR cu proprietatile:
(i) d(s, s) = 0, s R
(ii) d(s, ) d(s, t) si d(, t) d(s, t), (s, t) , R, s t.
Observand ca pentru = s obtinem 0 = d(s, s) d(s, t), deducem ca
functia dob
nda unitara ia doar valori pozitive.
7

Daca intervalul (s, t) este fixat, num


arul real d(s, t) reprezint
a
dobanda pentru o unitate monetara plasata pe intervalul (s,t), calculata
cu functia d si va fi numita dob
and
a unitar
a corespunz
atoare functiei d si
perioadei (s,t). Daca lungimea intervalului este un an, d(s,s+1) va fi numit
a
dobanda unitara anuala la momentul initial s.
Exemplul 1.1.1. Functia d : IR+ data prin
d(s, t) = (t s)(2 + s2 2st + t2 ), (s, t)
este o functie dobanda unitara stationar
a. Intr-adev
ar, observand ca d(s, t) =
3
2(t s) + (t s) , deducem
d(s, s) = 0, s IR
d(s, ) = 2( s) + ( s)3 2(t s) + (t s)3 = d(s, t)
d(, t) = 2(t ) + (t )3 2(t s) + (t s)3 = d(s, t), (s, t)
, IR, s t, deci d este o functie doband
a unitara.
Fie d : IR+ o functie doband
a unitara.
Functiile , : IR date prin

(s, t) = 1 + d(s, t), respectiv (s, t) =

1
, (s, t)
1 + d(s, t)

vor fi numite functie factor de fructificare, respectiv actualizare asociate


functiei dobanda unitara d.
Daca intervalul (s, t) este fixat, numerele (s, t), respectiv (s, t)
vor fi numite factor de fructificare, respectiv factor de actualizare pe perioada (s,t), corespunzatori functiei doband
a unitara d.
Vom numi operatiune financiar
a (sau tranzactie financiar
a) tripletul
definit prin fixarea a trei elemente:
- capitalul initial (sau valoarea actuala) S0 IR+ ;
- perioada (s, t) ;
- functia dobanda unitara d.
Practic, printr-o operatiune financiara suma S0 este plasata de catre un
partener (creditor) catre un alt partener (debitor) , n anumite conditii si
ntr-un anumit scop. In general, conditiile sunt rezultatul unor negocieri
ntre cei doi parteneri. Scopul plasamentului poate fi pentru economisire,
pentru mprumut, pentru rambursare a unui mprumut, etc..
In continuare, vom nota (S0 , (s, t), d) o operatiune financiara de capital
initial S0 , pe perioada (s,t), dobanda calculandu-se cu functia d.
8

Vom numi sum


a final
a (sau valoare final
a) corespunzatoare operatiunii
financiare (S0 , (s, t), d) valoarea
St = S0 [1 + d(s, t)] = S0 (s, t)
Diferenta
Dt = St S0 = S0 d(s, t)
se numeste dob
and
a (total
a) rezultata din operatiunea financiara precizata.
Practic, dobanda reprezinta o suma pe care debitorul trebuie sa o dea
creditorului pentru a putea beneficia de suma S0 pe perioada (s,t). Din
punctul de vedere al creditorului, aceasta trebuie sa aiba n componenta
sa:
- cheltuielile efectuate de creditor pentru acordarea mprumutului;
- profitul creditorului;
- suma care sa acopere eventualele pierderi prevazute sau nu (devalorizarea monetara, insolvabilitatea creditorului, etc.), pe perioada rambursarii creditului.
Unitatea de masura pentru suma initial
a, suma finala si doband
a este
unitatea monetara (leu, euro, etc.).
Fie d : IR+ o functie doband
a unitara.
Spunem ca d este functie dob
and
a unitar
a stationar
a dac
a (s, t)
este satisfacuta relatia d(s, t) = d(0, t s), adica d(s,t) depinde doar de
lungimea t - s a intervalului (s,t). Din acest motiv, cand lucram cu doband
a
stationara putem fixa s = 0, iar t va reprezenta n acest caz lungimea
intervalului.
Daca d este o functie dobanda unitara stationar
a vom nota cu r dobanda
unitara anuala, adica r = d(s,s+1) = d(0,1) si o vom numi rata anual
a
a dobanzii. Numarul p = 100r se numeste procent anual si reprezint
a
dobanda obtinuta plasand 100 u.m. pe durata unui an.
Functia d definita n Exemplul 1.1.1 este o functie doband
a unitara

stationara. Intr-adevar,
d(s, t) = 2(t s) + (t s)3 = d(0, t s).
Spunem ca d este functie dob
and
a unitar
a simpl
a dac
a satisface relatia
d(s, t) = d(s, ) + d(, t), s t.
Functia dobanda unitara simpla se utilizeaza, de obicei, n operatiunile
financiare a caror durata este mai mica de un an (gestionarea conturilor
curente, titluri de creante, scontul efectelor comerciale, etc.).
9

Exemplul 1.1.2. Functia d : IR+ dat


a de d(s, t) = a(t s), a
IR+ este o functie dobanda unitara simpla, stationar
a.
Intr-adevar,
d(s, s) = a(s s) = 0, s IR;
d(s, ) = a( s) a(t s) = d(s, t)
d(, t) = a(t ) a(t s) = d(s, t), s t;
d(s, t) = a(t s) = a(t + s) = a(t ) + a( s) = d(s, ) +
d(, t), s t.
d(s, t) = a(t s) = d(0, t s), (s, t) .
Rezulta ca d este o functie doband
a unitara simpla stationar
a. Daca
r reprezinta rata anuala a dobanzii, din relatia r = d(0, 1) obtinem a = r,
deci d(s, t) = r(t s) sau, alegand s = 0, d(0, t) = rt, unde t reprezint
a
lungimea intervalului (masurat
a n ani). De aici, St = S0 (1 + rt).
Functia dobanda unitara introdusa prin Exemplul 1.1.2 o vom numi
functie dobanda unitara simpla uzuala, iar operatiunile financiare care
utilizeaza aceasta functie doband
a unitara le vom numi plasamente cu
dobanda simpla (uzuala).
De altfel, se poate demonstra ca d este o functie doband
a unitara simpla
daca, si numai daca, exista o functie crescatoare : IR IR cu proprietatea
d(s, t) = (t) (s), (s, t) . In exemplul de mai sus (t) = at.
Spunem ca functia d este o functie dob
and
a unitar
a compus
a cu capitalizare continu
a, pe scurt, functie doband
a unitara continu
a, daca satisface
relatia:
d(s, t) = d(s, ) + d(, t) + d(s, )d(, t), s t.
Se verifica imediat ca relatia de mai sus este echivalent
a cu oricare din
urmatoarele:
d(s, t) = d(s, ) + (s, )d(, t), s t
sau
(s, t) = (s, )(, t), s t.
Din relatiile de mai sus observam ca n plasamentele cu doband
a unitara
continua, pentru orice moment , dob
anda acumulat
a pe intervalul (s, )
se adauga la capital, aducand doband
a pe intervalul ramas.
Functia dobanda unitara continu
a se utilizeaza, de obicei, n operatiuni
financiare a caror durata este mai mare de un an (plasamente bursiere,
analiza unor investitii financiare, etc.).
Exemplul 1.1.3. Functia d : IR+ dat
a prin d(s, t) = ea(ts)
1, a IR+ , defineste o functie doband
a unitara continu
a stationar
a.
Intr-adevar,
10

d(s, s) = ea(ss) 1 = 0, s IR;


d(s, ) = ea(s) 1 ea(ts) 1 = d(s, t);
d(, t) = ea(t) 1 ea(ts) 1 = d(s, t), s t;
(s, t) = ea(ts) = ea(t+s) = ea(t) ea(s) = (s, )(, t), s
t.
d(s, t) == ea(ts) 1 = d(0, t s), (s, t) .
Deducem ca d este o functie doband
a unitara continu
a stationar
a. Daca
a
notam r = d(0, 1) obtinem r = e 1, de unde a = ln(1 + r) si d(s, t) =
e(ts)ln(1+r) 1 = (1 + r)( t s) 1 sau, pentru s = 0, deducem d(0, t) =
(1 + r)t si St = S0 (1 + r)t , unde t reprezint
a lungimea intervalului masurat
a
n ani.
Functia dobanda unitara introdusa prin Exemplul 3 o vom numi functie
dobanda unitara continua uzuala, iar operatiunile financiare care utilizeaza
aceasta dobanda le vom numi plasamente cu doband
a continu
a (uzuala).
De altfel, se poate verifica usor ca daca d este o functie doband
a unitara
simpla, functia definita prin d0 (s, t) = ed(s,t) 1 este o functie doband
a
unitara continua; invers, daca d este o functie doband
a unitara continu
a,
functia d00 definita prin d00 (s, t) = ln[1 + d(s, t)] este o functie doband
a
unitara simpla.
Fie (s, t) si s = t0 t1 ... tn = t o diviziune a acestui interval.
Spunem ca d este o functie dob
anda unitar
a compus
a cu capitalizare
discret
a la momentele t1 , t2 , ..., tn1 , pe scurt, functie doband
a unitara discreta daca satisface relatia:
(s, ) = (s, tk1 )(tk1 , ), tk1 < tk , k = 1, 2, ..., n.
Daca d este o functie doband
a unitara discreta deducem
(s, t) = (t0 , t1 )(t1 , t2 )...(tn1 , tn ),
iar
d(s, t) = (t0 , t1 )(t1 , t2 )...(tn1 , tn ) 1.
Din relatiile de mai sus deducem ca n plasamentele cu doband
a discreta,
la sfarsitul fiecarui subinterval (tk1 , tk ), dobanda corespunzatoare acestui subinterval se adauga la capital, producand la randul ei doband
a pe
perioada ramasa.
Functia dobanda unitara discreta se utilizeaza tot n plasamente pe
termen lung, atunci cand plata dobanzii se face periodic.
Exemplul 1.1.4. Pentru (s, t) , s = t0 t1 ... tn1 tn si
a IR+ , definim
d(s, ) = [1 + a(t1 t0 )][1 + a(t2 t1 )]...[1 + a( tk1 ], tk1 < tk .
11

Deducem
d(s, t) = [1 + a(t1 t0 )][1 + a(t2 t1 )]...[1 + a(tn tn1 )] 1
care este o functie dobanda unitara discreta, n care intervin doar lungimile
subintervalelor (tk1 , tk ), k = 1, 2, ..., n. Inlocuind a = r si s = 0, obtinem
d(0, t) = [1 + r(t1 t0 )][1 + r(t2 t1 )]...[1 + r(tn tn1 )] 1
pe care o vom numi dob
and
a unitar
a discret
a uzual
a pe (s,t). Cu aceasta
St = S0 [1 + r(t1 t0 )][1 + r(t2 t1 )]...[1 + r(tn tn1 )]
unde lungimile subintervalelor sunt masurate n ani.
In continuare vom utiliza doar dobanzile uzuale introduse prin exemplele 1.1.2, 1.1.3, 1.1.4, pe care le vom nota ds , dc , dd , cu unele generalizari
pe care le vom evidentia n cele ce urmeaza.
Fie (s, t) si s = t0 t1 ... tn 1 tn = t o diviziune a sa. Daca
pe intervalul (tk1 , tk ) se considera rata anual
a a dobanzii rk , k = 1, 2, ..., n,
deducem:
- dobanda simpla
ds (0, t) = r1 (t1 t0 ) + r2 (t2 t1 ) + ... + rn (tn tn1 ),
cu suma finala
St = S0 [1 + r1 (t1 t0 ) + r2 (t2 t1 ) + ... + rn (tn tn1 )];
- dobanda continua
dc (0, t) = (1 + r1 )(t1 t0 ) (1 + r2 )(t2 t1 ) ...(1 + rn )(tn tn1 ) 1,
cu suma finala
St = S0 (1 + r1 )(t1 t0 ) (1 + r2 )(t2 t1 ) ...(1 + rn )(tn tn1 ) ;
- respectiv, dobanda discreta
dd (0, t) = [1 + r1 (t1 t0 )][1 + r2 (t2 t1 )]...[1 + rn (tn tn1 )] 1,
cu suma finala
St = S0 [1 + r1 (t1 t0 )][1 + r2 (t2 t1 )]...[1 + rn (tn tn1 )].
Daca tk tk1 = 1 an, k = 1, 2, ..., n, se obtine:
St = S0 (1 + r1 + r2 + ... + rn ) daca se utilizeaza dobanda simpla si
St = S0 (1 + r1 )(1 + r2 )...(1 + rn ) daca plasamentul se face cu dobanda
continua sau discreta.
Daca n plus, rk = r, k = 1, 2, ..., n, relatiile de mai sus devin:
St = (1 + rn), respectiv St = S0 (1 + r)n .
Sa observam ca indiferent de modul de plasare, suma finala este functie
crescatoare n raport cu oricare dintre elementele S0 , t, r.
12

Exemplul 1.1.5. (i) Aveti posibilitatea sa plasati suma S0 = 6 103


u.m. pe o perioada de trei ani n una din variantele:
V1 - n regim de dobanda simpla cu rata anual
a a dobanzii r1 = 0, 07 n
primul an, r2 = r3 = 0, 09 n ultimii doi ani;
V2 - n regim de dobanda compusa cu rata anual
a a dobanzii r = 0, 08;
V3 - n regim de dobanda compusa cu capitalizare semestriala cu rata
anuala a dobanzii r1 = r2 = 0, 1 n primii doi ani si r3 = 0, 072 n al treilea
an.
Care varianta ati alege-o?
(ii) Dupa cati ani capitalul S0 plasat cu rata anual
a r = 0, 1 se tripleaza,
daca plasamentul se face n regim de doband
a simpla, respectiv doband
a
compusa?
(iii) Care ar trebui sa fie rata anual
a a dobanzii pentru ca suma S0 = 103
u.m. sa devina 15 102 u.m. n 4 ani, daca plasamentul se face n regim de
dobanda simpla, respectiv doband
a continu
a?
(iv) Care din urmatoarele oferte de plasament ale sumei S0 = 6 103 o
considerati mai avantajoasa:
V1 - o suma finala de 7500 u.m. peste trei ani;
V2 - o suma finala de 8300 u.m. peste patru ani?
Solutie. (i) Suma finala pentru fiecare din cele trei variante va fi:
S3 = 6 103 (1 + 0, 07 + 2 0, 09) = 7500 u.m. n varianta V1 ;
S3 = 6 103 (1 + 0, 08)3 = 7558, 27 u.m. n varianta V2 ;
S3 = 6 103 (1 + 0, 1 0, 5)4 (1 + 0, 072 0, 5)2 = 7827, 59 u.m. n varianta
V3 . Deducem ca V3 este varianta cea mai buna.
(ii) Inlocuind St = 3S0 n relatiile St = S0 (1 + 0, 1t), respectiv St =
0 S0
(1 + 0, 1)t , rezulta t = 3S0,1S
= 20 ani n cazul dobanzii simple, respectiv
0
ln3
t = ln1,1 = 11ani si 194 zile n cazul dobanzii continue.
(iii) Inlocuind S0 = 103 u.m., St = 15 102 u.m. si t = 4 n relatiile
St = S0 (1 + r t), respectiv St = S0 (1 + r)t , obtinem r = 15001000
= 0, 125
41000

4
pentru plasament cu dobanda simpla, respectiv r = 1, 5 1 = 0, 107
pentru plasament cu dobanda continu
a.
(iv) Vom compara ratele anuale ale dobanzilor din cele doua oferte,
S0 = 6 103 u.m. fiind valoarea actuala n ambele. Inlocuind n relatia
St = S0 (1 + r)t datele corespunzatoare celor doua variante, obtinem:

7500 = 6 103 (1 + r)3 , de unde r = 3 1, 25 1 = 0, 0772 pentru prima


oferta si
p
8300 = 6 103 (1 + r)4 de unde r = 4 1, 38(3) 1 = 0, 0845 pentru a
doua varianta, care este mai buna.

13

1.2. Rate proportionale. Rate echivalente


Ratele (procentele) dobanzii sunt calculate, de obicei, pentru perioada
de un an. Daca se considera o perioada sub un an (semestru, trimestru,
luna, etc.), rata dobanzii corespunzatoare unei astfel de perioade se poate
calcula n mai multe moduri. Se disting rata proportional
a si rata echivalenta.
Fie r rata anuala a dobanzii si o diviziune a anului n k parti egale.
Se numeste rat
a proportional
a a dob
anzii, corespunzatoare unei subperioade, numarul rp definit prin rp = kr .
Sa observam ca plasand suma S0 n regim de doband
a simpla pe durata
unei subperioade, cu rata anual
a a dobanzii r, se obtine aceeasi suma finala
cu cea obtinuta prin plasarea aceleasi sume pe o durata de un an cu rata
anuala a dobanzii egala cu rp , adic
a
1
S0 (1 + r ) = S0 (1 + rp ).
k
De asemenea, prin plasarea sumei S0 n regim de doband
a simpla pe
durata a k subperioade (= 1 an), cu rata anual
a a dobanzii rp pe fiecare
subperioada, se obtine aceeasi suma finala cu cea obtinut
a prin plasarea
aceleasi sume pe durata unui an, cu rata anual
a a dobanzii egala cu r,
adica
S0 (1 + krp ) = S0 (1 + r)
Nu acelasi lucru se ntampl
a daca plasamentul se face cu doband
a dis
creta, cu capitalizare la sfarsitul fiecarui subinterval. Intr-adev
ar,
1
r
S0 (1+rp )k = S0 [1+krp + k(k1)rp2 +...+rpk ] = S0 [1+r+...+( )k ] S0 (1+r),
2
k
adica dobanda anuala obtinut
a este r0 = (1 + kr )k 1 r
Se numeste rat
a
echivalent
a corespunz
atoare unei subperioade num
arul
k
re definit prin re = 1 + r 1.
Sa observam ca prin plasarea sumei S0 pe durata a k subperioade, n
regim de dobanda discreta cu capitalizare la sfarsitul fiecarei subperioade,
cu rata dobanzii egala re pe fiecare subperioada, se obtin aceeasi suma
finala cu cea obtinuta prin plasarea aceleasi sume pe o perioada de un an,
cu rata anuala a dobanzii egala cu r, adica
S0 (1 + re )k = S0 (1 + r).
De aici, 1 + r = (1 + re )k 1 + kre , de unde r kre , deci rp =
14

r
k

re .

Exemplul 1.2.1. (i) Determinati rata lunara proportional


a si echivalenta cu rata anuala r = 0, 1.
(ii) O banca anunta o rata anual
a r = 0, 09 pentru credite imobiliare.
Rambursarea se face lunar cu rata proportional
a. Care este rata anual
a
echivalenta?
(iii) Un capital S0 = 5 105 u.m. este plasat cu o rata anual
a r =
0, 08. Care este dobanda trimestriala obtinut
a utilizand rata echivalent
a;
dar folosind rata proportionala?
(iv) Capitalul S0 = 5 105 u.m. aduce o doband
a de 2 104 u.m. pe
semestru. Care este rata anual
a echivalent
a a acestui plasament?
Solutie. (i) Rata lunara proportional
a este rp = 0, 1 : 12 = 0, 0083, iar

rata lunara echivalenta re = 12 1 + 0, 1 1 = 0, 00797;


(ii) Rata lunara proportional
a rp = 0, 09 : 12 = 0, 0075, iar rata anual
a
12
echivalenta r = (1 + 0, 0075) 1 = 0, 0938;

(iii) Rata trimestriala echivalent


a re = 4 1 + 0, 08 1 = 0, 01942, de
a
unde D 1 = 5 105 0, 01942 = 9713 u.m.; rata trimestriala proportional
4
rp = 0, 08 : 4 = 0, 02, iar D 1 = 10000 u.m. r
4

(iv) Rata semestriala a plasamentului este rp = (2104 ) : (5105 ) = 0, 04.


Rata anuala echivalenta este r = (1 + 0, 04)2 1 = 0, 0816.

1.3. Dob
anda postcalculat
a. Dob
anda precalculat
a
Dobanda corespunzatoare unei operatiuni financiare poate fi platit
a la
sfarsitul sau nceputul intervalului de plasament.
Spunem ca plasamentul este cu dobanda postcalculata daca ea se plateste
la sfarsitul intervalului. Daca plata dobanzii se face la nceputul perioadei
se spune ca plasamentul este cu doband
a precalculata.
Prima varianta este mai avantajoasa pentru debitor, n timp ce creditorul prefera a doua. Intr-adev
ar, daca (S0 , (s, t), d) este o operatiune
financiara cu dobanda postcalculata, suma primita de debitor este S0 , iar
la sfarsitul perioadei (s,t) va returna St = S0 + Dt . In cazul dobanzii
precalculate, suma reala primita de debitor este S0 0 = S0 Dt , iar la
sfarsitul intervalului returneaza creditorului S0 .
Prin conventie, se numeste rata efectiva a dobanzii rata dobanzii simple
postcalculate.
15

Sa observam ca pentru aceeasi rata a dobanzii, varianta a doua corespunde la o rata efectiva mai mare. Intr-adev
ar, daca r este rata dobanzii
corespunztoare unei perioade, iar r0 este rata efectiva, din relatia
rS0
r
0
r0 S 00 = rS0 obtinem r0 = rS
S 0 = S0 S0 r = 1r > r.
0

Exemplul 1.3.1. (i) Suma S0 = 5 103 u.m. se plaseaza pe o perioada


de sase luni cu procentul anual p = 10, 8. Dac
a dobanda se plateste la la
nceput, care este rata semestriala efectiva a dobanzii?
(ii) Ce ati sfatui un investitor pus sa aleaga ntre urmatoarele doua
tipuri de plasamente pe perioada unui an:
V1 : plasament cu doband
a postcalculata cu rata anual
a a dobanzii
r = 0, 07;
V2 : plasament cu dobanda precalculata cu rata anual
a r = 0, 068.
Solutie. (i) Rata semestriala (proportional
a) rs = 0, 108 0, 5 = 0, 054.
0,054
rs
Rata semestriala efectiva a plasamentului va fi rs 0 = 1r
= 10,054
=
s
0, 05708 > rs .
(ii) Rata anuala efectiva pentru varianta V2 va fi r0 =
0, 07296 > 0, 07, deci varianta V2 este mai buna.

r
1r

0,068
10,068

1.4. Devalorizare
Fie r rata anuala a dobanzii si sa presupunem ca din anumite motive
(economice, sociale, etc.), cunoscute sau nu, moneda se depreciaza cu o
rata anuala . In aceste conditii,
1+r
1u.m. 1+
u.m.
Se observa usor ca:
1+r
- daca < r 1+
> 1 exista un castig din plasament;
1+r
- daca = r 1+
= 1 castigul rezultat din plasament este nul;
1+r
- daca > r 1+ < 1 plasamentul este n pierdere.
1+r t
De altfel, cand > r, St = S0 ( 1+
) 0 cand t , adica, valoric
suma finala a operatiunii este oricat de mica pentru o durata a operatiunii
suficient de mare, pentru orice S0 .
Pentru compensarea devaloriz
arii de rata , o unitate monetara plasata
pe durata unui an trebuie sa devina (1 + r)(1 + ). Notand 1 + ra =
(1 + r)(1 + ), deducem ra = r + + r
Numarul 1 + se numeste factor de compensare a devaloriz
arii sau de
revalorizare, iar ra rata anual
a aparent
a.
16

Daca se cunoaste coeficientul si se utilizeaza n mod corespunzator


pentru a mpiedica pierderea de valoare a sumei investite, se spune ca are
loc o devalorizare controlata. Daca una din conditii nu este ndeplinit
a, se
spune ca devalorizarea este necontrolat
a.

105

Exemplul 1.4.1. Care este valoarea finala a plasamentului sumei S0 =


u.m. pe o perioada de 3 ani, cu o rata anual
a a dobanzii r = 0, 08 daca:
(i) nu exista devalorizare sau este neglijabila;
(ii) exista o devalorizare de rata anual
a = 0, 04, necontrolat
a;
(iii) exista o devalorizare de rata anual
a = 0, 04, controlat
a.
Solutie. (i) S3 = 105 1, 083 = 125971, 2 u.m.;
3
(ii) S3 = 105 ( 1,08
1,04 ) = 111987, 91u.m.;

(iii) S3 = 105 1, 083 1, 043 = 141700, 46 u.m.

1.5. Pl
ati esalonate

Dupa cum am vazut, printr-o operatiune financiara (S0 , (s, t), d) o suma
S0 este plasata la momentul s, pe intervalul (s,t), calculul dobanzii fiind
dat de functia d. Exista nsa situatii n care se plaseaza anumite sume
la momente diferite, urmand ca la un moment dat (fixat) sa se evalueze
valoarea finala acumulata a acestor plasamente. Prezint
a uneori interes si
valoarea actuala (cumulata) la momentul initial s a tuturor sumelor plasate.
Fie (s, t) si s = t0 < t1 < ... < tn1 < tn = t o diviziune (stricta) a
sa. Pe fiecare subinterval (tk1 , tk ), k = 1, 2, ..., n, se considera un moment
intermediar k si se plaseaza suma Sk pe perioada (k , t), utilizand aceeasi
functie dobanda unitara d. Vom nota
K = (Sk , (k , t), d)k=1,n
familia operatiunilor financiare obtinute, pe care o vom numi operatiune
de pl
ati esalonate (temporare). Daca n (deci si t ) spunem ca
platile eslonate sunt perpetue. Exist
a situatii n care valoarea lui n este
aleatoare (de exemplu n domeniul asigurarilor). Studiul unor astfel de
plati esalonate necesita o abordare cu ajutorul teoriei probabilitatilor si nu
o vom face n acest cadru.
17

Vom numi valoare final


a a operatiunii de plati esalonate K, suma valorilor finale asociate operatiunilor financiare (Sk , (k , t), d), k = 1, 2, ..., n,
adica
Vn = S1 (1 , t) + S2 (2 , t) + ... + Sn (n , t).
Vom numi valoare actual
a a operatiunii de plati esalonate K, suma
valorilor actuale la momentul s a tuturor sumelor Sk , k = 1, 2, ..., n, adic
a
An =

S1
S2
Sn
+
+ ... +
.
(s, 1 ) (s, 2 )
(s, n )

Valoarea actuala a unei operatiuni de plati esalonate reprezint


a suma
necesara la momentul s pentru a dispune la momentele k de sumele Sk , k =
1, n.
Pentru platile esalonate perpetue definim valoarea finala prin relatia
V = lim Vn cand n , respectiv valoarea actuala prin A = lim An
cand n , binenteles n conditiile n care aceste limte exista si sunt
finite.
In practica, cel mai adesea, momentul k de plasare a sumei Sk coincide
fie cu tk1 , fie cu tk . Daca k = tk1 , k = 1, n spunem ca platile esalonate
sunt anticipate. Daca k = tk , k = 1, n, dicut
am despre plati esalonate
posticipate.
De asemenea, de obicei, subintervalele (tk1 , tk ) se aleg de aceeasi lungime
(an sau o diviziune a sa).
Daca rk este dobanda unitara (proportional
a sau echivalent
a) pe subintervalul (tk1 , tk ), n functie de tipul de doband
a utilizat se obtin diferite
expresii pentru valoarea finala, respectiv valoarea actuala corespunzatoare
unei operatiuni de plati esalonate. De obicei se utilizeaza dobanda discreta,
cu capitalizare la sfarsitul fiecarui subinterval.
Exemplul 1.5.1. In vederea obtinerii unei pensii suplimentare, cu
cinci ani inaintea pensionarii, o persoana depune la inceput de an cate
5000 u.m., urmand ca dupa pensionare sa primeasca timp de zece ani, la
sfarsitul fiecarui an suma S. Considerand rata anual
a a dobanzii r = 0, 1,
iar d functia dobanda unitara continu
a, sa se determine suma S.
Solutie. Relatia de echilibru ntre ncas
ari si restituiri este V5 = A10 ,
adica valoare finala a ncasarilor trebuie sa coincida cu valoarea actuala a
restituirilor.
V5 = 5000(1 + 0, 1)5 + 5000(1 + 0, 1)4 + 5000(1 + 0, 1)3 +
5000(1 + 0, 1)2 + 5000(1 + 0, 1) = 33578, 05u.m.;
18

A10 =

S
S
S
+
+ ... +
= 6, 144568S u.m..
2
1 + 0, 1 (1 + 0, 1)
(1 + 0, 1)10

Rezulta S = 5464, 67 u.m.


Exemplul 1.5.2. Pe piata unui bun vanz
atorului i se fac urmatoarele
oferte:
V1 trei plati esalonate anuale (anuit
ati) anticipate av
and valorile S1 =
5000 u.m., S2 = 4000 u.m., S3 = 6000 u.m.;
V2 cinci anuitati posticipate a cate 3000 u.m.;
V3 sase plati esalonate trimestriale anticipate a cate 2500 u.m..
Daca se utilizeaza functia dobanda dd cu capitalizare trimestriala, ratele
anuale ale dobanzii fiind r1 = r2 = 0, 12 si r3 = r4 = r5 = 0, 08, care este
varianta cea mai convenabila pentru vanz
ator si la ce pret a fost vandut
bunul?
Solutie. Se compara valorile actuale ale platilor esalonate din cele trei
variante. Deducem

A3 = S1 +

S2
S3
4000
6000
+
= 5000 +
+
=
4
(0, 1) (0, 2)
(1 + 0, 12 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)8

= 13290, 4u.m.;

A5 =
+

3000
3000
3000
+
+
+
4
8
(1 + 0, 12 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)8 (1 + 0, 08 : 4)4

3000
3000
+
=
8
8
(1 + 0, 12 : 4) (1 + 0, 08 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)8 (1 + 0, 08 : 4)12

= 11110, 16u.m.;

A6 = 2500 +

2500
2500
2500
+
+
+
2
1 + 0, 12 : 4 (1 + 0, 12 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)3

1 6
( 1,03
) 1
2500
2500
+
)
=
2500(
) = 13542, 975u.m.
4
5
(1 + 0, 12 : 4)
(1 + 0, 12 : 4)
1, 03 1

Cea mai buna varianta pentru vanz


ator este V3 la pretul de vanzare
13542,97 u.m.

19

1.6. Imprumuturi. Rambursarea mprumuturilor

Prin mprumut vom ntelege o operatiune prin care un partener (creditorul) plaseaza anumite sume de bani de care dispune, n anumite conditii,
unui alt partener (debitorul), care are nevoie de acesti bani. Operatiunea
prin care debitorul restituie creditorului suma de care a beneficiat, conform
conditiilor stabilite la acordarea mprumutului, se numeste rambursare a
mprumutului.
Remarcam faptul ca atat acordarea mprumutului (creditarea), cat si
restituirea lui (rambursarea) pot fi efectuate printr-o singura operatiune
financiara, sau prin plati esalonate, cea de-a doua fiind mai des utilizata n
practica. Legatura dintre cele doua operatiuni este data de faptul ca valoarea actuala a mprumutului trebuie sa coincida cu valoarea mprumutat
a,
evaluata la nceputul ramburs
arii ei. Daca creditarea si rambursarea se
desfasoara succesiv, atunci valoarea finala a creditarii trebuie sa coincida
cu valoare actuala a ramburs
arii. In functie de tipul de plati esalonate
utilizat se obtin diverse tipuri de ramburs
ari.
Consideram un mprumut care se ramburseaz
a n intervalul (s, t) prin
operatiunea de plati esalonate (Sk , (k , t), d)k=1,n , unde s = t0 < t1 < ... <
tn1 < tn , k (tk1 , tk ), k = 1, n.
Vom nota:
Vk1 - valoarea mprumutului la nceputul intervalului (tk1 , tk ), k =
1, n;
Qk - amortismentul (partea din datorie) care se plateste la momentul
k , k = 1, n;
Dk - dobanda platita la momentul k , k = 1, n.
Deducem:
Dk = Vk1 d(tk1 , tk ), k = 1, n daca platile sunt posticipate, respectiv
Dk = Vk d(tk1 , tk ), k = 1, n daca platile sunt anticipate;
Sk = Qk + Dk , k = 1, n;
Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 ;
Vk = Vk1 Qk , k = 1, n, de unde Vn1 = Qn .
Pentru a determina amortismentele Qk , respectiv ratele Sk , k = 1, n,
se impun conditii suplimentare. Vom presupune d(tk1 , tk ) = r, k = 1, n.
Printre cele mai frecvente tipuri de ramburs
ari mention
am:
(i) rambursare cu amortismente egale (Qk =constant, k = 1, n);
(ii) rambursare cu rate egale (Sk = constant, k = 1, n).
(i) In cazul rambursarii cu amortismente egale deducem Qk =
20

V0
n,

pen-

tru orice k = 1, n. Apoi, din relatiile


Sk+1 Sk = Qk+1 + Dk+1 Qk Dk = Dk+1 Dk =

V0 r
, k = 1, n 1,
n

deducem ca ratele Sk sunt n progresie aritmetica cu primul termen S1 si


ratia Vn0 r , de unde
Sk = S1 (k 1)

V0 r
, k = 2, n.
n

Deoarece S1 = Q1 + D1 , deducem
S1 =

(nr + 1)V0
n

daca platile se fac posticipat, respectiv


S1 =

[(n 1)r + 1]V0


n

n cazul n care platile se fac anticipat.


(ii) Daca rambursarea se face cu rate egale, putem scrie relatiile
0 = Sk+1 Sk = Qk+1 + Dk+1 Qk Dk , k = 1, n 1.
Pentru rambursare cu plati posticipate obtinem
Qk+1 = Qk r(Vk Vk1 ) = Qk (1 + r), k = 1, n 1, adica amortismentele sunt n progresie geometrica cu ratia 1 + r, de unde rezulta
Qk = Q1 (1 + r)k1 , k = 2, n.
Deoarece Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 si Sk = S1 = S1 + D1 , deducem
Q1 =

V0 r
V0 r(1 + r)k1
V0 r(1 + r)n
,
Q
=
,
S
=
, k = 1, n.
k
k
(1 + r)n 1
(1 + r)n 1
(1 + r)n 1

Daca platile sunt anticipate, obtinem Qk+1 = Qk r(Vk+1 Vk ) =


Qk
Qk + Qk+1 r, sau Qk+1 = 1r
. Rezulta ca amortismentele sunt n progresie
Q1
1
geometrica cu ratia 1r , de unde Qk = (1r)
k1 , k = 2, n.
Deoarece Q1 + Q2 + ... + Qn = V0 si Sk = S1 = Q1 + D1 , deducem
Q1 =

V0 r(1 r)n1
V0 r(1 r)n1
V0 r
,
Q
=
, Sk =
, k = 1, n.
k
1 (1 r)n
1 (1 r)n
1 (1 r)n

Exemplul 1.6.1. Un mprumut n valoare de 106 u.m. poate fi rambursat n variantele:


V1 - prin opt plati semestriale posticipate cu amortismente egale;
21

V2 - prin patru plati anuale anticipate cu rate egale;


V3 - peste patru ani mpreun
a cu dobanda ultimului an, iar n anii
precedenti, la sfarsit de an, doar dobanda anual
a corespunzatoare.
Considerand rata anuala a dobanzii r = 0, 1, s
a se ntocmeasca tablourile de amortizare corespunzatoare. Sa se determine varianta cea mai buna
pentru debitor, prin prisma dobanzii totale actualizate.
Solutie. V1 - Rata semestriala (proportional
a) este rs = 0, 1 : 2 = 0, 05.
6
Amortismentele vor fi Qk = 10 : 8 = 125 103 , k = 1, 8, prima rata
S1 = 125 103 + 106 0, 05 = 175 103 , iar celelalte rate se obtin scaz
and
succesiv 6250 din aceasta.
Tabloul de amortizare este:
(tk1 , tk )
Vk1
Dk
Qk
Sk
Vk
k=1
106
50000 125000 175000 875000
k=2
875000 43750 125000 168750 750000
k=3
750000 37500 125000 162500 625000
k=4
625000 31250 12500 156250 500000
k=5
500000 25000 125000 150000 375000
375000 18750 125000 143750 250000
k=6
k=7
250000 12500 125000 137500 125000
125000 6250 125000 131250
0
k=8
Dobanda actualizata corespunzatoare variantei V1 este:
D1a =

50000 43750 37500 31250 25000 18750 12500 6250


+
+
+
+
+
+
+
=
1, 05
1, 052 1, 053 1, 054 1, 055 1, 056 1, 057 1, 058
= 47619, 05 + 39682, 54 + 32393, 91 + 25709, 45 + 19588, 16+
+13991, 54 + 8883, 51 + 4230, 25 = 192098, 41 u.m.

Pentru varianta V2 primul amortisment Q1 =

106 0,1(10,1)3
1(1+0,1)4

u.m., celelalte obtin


ndu-se din acesta nmultind succesiv cu
Ratele vor fi Sk =
(tk1 , tk )
k=1
k=2
k=3
k=4

106 0,1

1(10,1)4

Vk1
106
788019,77
552486,19
290782,2

= 211980, 23

1
10,1

= 1, (1).

= 290782, 2, k = 1, 4.
Dk
78801,98
55248,62
29078,22
0

Qk
211980,23
235533,59
261703,98
290782,2

Sk
290782,2
290782,2
290782,2
290782,2

Dobanda actualizata n aceasta variant


a este:
D2a = 78801, 98 +

55248, 62 29078, 22
+
=
1, 1
1, 12
22

Vk
788019,77
552486,19
290782,2
0

= 78801, 98 + 50226, 02 + 24031, 59 = 124483, 63 u.m.


In varianta V3 , tabloul de amortizare devine:
(tk1 , tk )
k=1
k=2
k=3
k=4

Vk1
106
106
106
106

Dk
105
105
105
105

Qk
0
0
0
106

Sk
105
105
105
11 105

Vk
106
106
106
0

In aceasta varianta dobanda actualizata este:

D3a

1 4
105
105
105
1 ( 1,1 ) 1
105
5
=
+
+
= 10
+
1
= 316986, 54u.m.
1, 1 1, 12 1, 13 1, 14
1, 1
1,1 1

Se constata ca avand n vedere dobanda actualizata, varianta cea mai


buna pentru debitor este V2 .
Exemplul 1.6.2. Un mprumut n valoare de 5 105 u.m. se ramburseaza n 50 rate lunare egale posticipate. Daca rata anual
a a dobanzii
este 0,12, sa se determine valoarea fiecarei rate si valoarea datoriei dupa
achitarea celei de a douazecea rata.
Solutie. Rata lunara a dobanzii este rp = 0, 12 : 12 = 0, 01.
Amortismentele sunt n progresie geometrica cu primul termen
Q1 =

5 105 0, 01
= 7812, 5u.m.
(1 + 0, 01)50 1

si ratia q = 1 + 0, 01 = 1, 01. Rezulta amortismentele


Qk = 7812, 5 1, 01k1 u.m., k = 1, n.
Ratele fiind egale, deducem Sk = S1 = Q1 + D1 , adic
a
Sk = 7812, 5 + 5000 = 12812, 5 u.m., k = 1, n.
Datoria ramasa dupa a 20-a rata este V20 = V0 (Q1 + Q2 + ... + Q20 ).
Rezulta
V20 = 5 105 7812, 5(1 + 1, 01 + 1, 012 + ... + 1, 0119 ) = 328125 u.m.

23

1.7.
Intreb
ari de autoevaluare.
1. Definiti dobanda simpla, dobanda continu
a, dobanda discreta.
2. Care este suma finala corespunzatoare unei operatiuni financiare?
3. Determinati valoarea finala, respectiv valoarea actuala corespunzatoare
unei operatiuni de plati esalonate.
4. Ce se poate afirma despre amortismente n cazul ramburs
arii cu rate
egale? Dar despre rate n cazul ramburs
arii cu amortismente egale?
1.8. Probleme propuse.
1. (i) Se plaseaza suma S0 = 5 104 pe o perioada de 5 luni cu rata
anuala a dobanzii r = 0, 08. De ce suma se va dispune la sfarsitul perioadei
de plasament?
(ii) Ce suma trebuie plasata pe o perioada de 150 de zile cu rata anual
a
a dobanzii r = 0, 09 pentru a dispune de 5000 u.m.?
(iii) Care este perioada de timp n care suma S0 = 1000 u.m. plasata
cu rata anuala r = 0, 05 devine St = 1300 u.m.
(iv) Care este procentul anual cu care trebuie plasata suma S0 = 15000
u.m., pe o perioada de 6 luni, pentru a dispune la sfarsitul ei de suma
St = 16000 u.m.?
Indicatie: Deoarece perioadele sunt sub un an se va folosi formula
St = S0 (1 + rt).
2. (i) Se plaseaza suma S0 = 5 104 pe o perioada de 5 ani cu rata
anuala a dobanzii r = 0, 08. De ce suma se va dispune la sfarsitul perioadei
de plasament?
(ii) Ce suma trebuie plasata pe o perioada de 3 ani cu rata anual
a a
dobanzii r = 0, 09 pentru a dispune de 5000 u.m.?
(iii) Care este perioada de timp n care suma S0 = 1000 u.m. plasata
cu rata anuala r = 0, 05 devine St = 1800 u.m.
(iv) Care este procentul anual cu care trebuie plasata suma S0 = 15000
u.m., pe o perioada de 6 ani, pentru a dispune la sfarsitul ei de suma
St = 20000 u.m.?
Indicatie: Perioadele fiind mai mari de un an se va folosi formula
St = S0 (1 + r)t .
3. Care dintre urmatoarele variante de a economisi timp de 5 ani conduce la o suma finala mai mare:
24

V1 - anual, la nceput de an cate 2 104 u.m.;


V2 - anual, la sfarsit de an, cate 15 103 u.m., 18 103 u.m., 20 103 u.m.,
23 103 u.m., respectiv 25 103 u.m.;
V3 - 9 104 u.m., la nceputul perioadei de economisire.
Consideram rata anuala a dobanzii r = 0, 1.
R: V3 .
4. Se doreste constituirea unui capital de 104 u.m. disponibil peste 4
ani. In acest scop:
(i) Ce suma trebuie plasata trimestrial posticipat, cu rata trimestriala
a dobanzii rt = 0, 024 si care este rata anual
a echivalent
a?
(ii) Care este rata anuala a dobanzii cu care trebuie plasate semestrial
anticipat cate 997,35 u.m.?
R: (i) 2035,59 u.m., r = 0, 099 0, 1; (ii) r = 0, 1
5. Un investitor doreste constituirea unui capital si pentru aceasta
plaseaza timp de 5 ani trimestrial, anticipat cate 2104 u.m., cu rata anual
a
a dobanzii 0,1. Considerand rata trimestriala echivalent
a, cu capitalizare
trimestriala sa se determine suma acumulat
a la sfasitul perioadei.
R: V5 = 518569, 88 u.m.
6. La cumpararea unui bun se plateste un avans de 20000 u.m., iar
pentru restul se discuta variantele:
V1 - sa se achite peste 3 ani 150000 u.m. reprezent
and datoria ramas
a
mpreuna cu dobanda aferenta, evaluat
a cu rata anual
a r = 0,12;
V2 - sa se plateasca 5 rate anuale posticipate cu aceeasi rata anual
aa
dobanzii.
Se cer:
(i) valoarea bunului achizitionat;
(ii) valoarea ratelor n varianta V2 .
R: (i) 126767,04 u.m.; (ii) 29618,22 u.m.
7. La nasterea copilului lor parintii decid sa depuna timp de 18 de ani,
la nceputul fiecarei luni suma de 100 u.m., pentru constituirea unui fond
disponibil la mplinirea varstei de 18 ani. Presupunand ca rata anual
a a
dobanzii este r = 0,12 si ca plasamentul se face cu capitalizare lunara, se
cer:
(i) care este fondul diponibil la mplinirea varstei de 18 de ani;
(ii) ce renta lunara anticipat
a ar putea primi timp de 10 ani;
25

(iii) care ar fi valoarea rentei lunare perpetue posticipate disponibile din


fondul acumulat.
R: (i)V216 = 76558 u.m.; (ii) S = 1088,08 u.m.; (iii) S = A r12 =
765, 58 u.m..
8. Un mprumut n valoare de 3 105 trebuie rambursat n 3 ani.
Intocmiti tablourile de rambursare daca rambursarea se face prin:
(i) rate lunare egale posticipate;
(ii) rate semestriale anticipate cu amortismente egale.
Rata anuala a dobanzii este r = 0, 09.
R: (i) r12 = r : 12 = 0, 0075,

Q1 =

)k1 , k

V0 r12
(1+r12 )36 1

= 7289, 93 u.m.,

Qk = Q1 (1 + r12
= 2, 36, , Sk = S1 = Q1 + D1 = 9539, 93 u.m.,
k = 1, 36, Vk = Vk1 Qk , k = 1, 36;
(ii) r2 = 2r = 0, 045, Qk = V60 = 50000 u.m., Dk = Vk r2 , k = 1, 6,
S1 = Q1 + D1 = 61250 u.m., Sk = S1 (k 1) V06r2 , k = 2, 6.
9. Un mprumut este rambursabil prin 4 anuit
ati egale posticipate.
Daca suma primelor doua amortismente este 46800 u.m., iar suma ultimelor
doua amortismete este 53000 u.m., sa se determine:
(i) procentul mprumutului;
(ii) primul amortisment;
(iii) valoarea mprumutului;
(iv) valoarea fiecarei anuit
ati.
R: (i) p = 6,42; (ii) Q1 = 22672, 44 u.m.; (iii) V0 = 99800 u.m.; (iv)
Sk = 29077, 4, k = 1, 4 u.m.
10. 0 persoana a contractat un mprumut n valoare de 6 105 u.m.,
rambursabil n 6 ani prin anuit
ati posticipate cu amortismente egale. Rata
anuala a dobanzii este r = 0,09. Determinati a 3-a rata.
R: S3 = 136000 u.m.

26

Capitolul II
SPAT
IUL IRn
Fie IR corpul numerelor reale. Multimea notata:
IRn = IR IR ... IR = {X = (x1 , x2 , ..., xn )| xi IR}
se numeste spatiu de dimensiune n. Un element X = (x1 , x2 , ..., xn )
IRn este numit vector sau punct din IRn . Numerele reale xi se numesc
componentele vectorului X.
In acest capitol spatiul IRn va fi organizat ca spatiu vectorial, spatiu
euclidian, respectiv spatiu topologic. Pentru ntelegerea acestui capitol
sunt necesare cunostinte privind corpul numerelor reale, calcul matricial si
rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.

2.1. Spatiul vectorial IRn .


In cele ce urmeaza introducem o structura algebrica fundamental
a petru
matematica moderna, aceea de spatiu vectorial, cu aplicatii n domeniul
economic.
Observatia 2.1.1. Initial notiunea de vector a aparut n mecanica si
fizica, avand ca model geometric segmentul orientat si fiind folosit pentru
a descrie marimi caracterizate prin valoare numeric
a, directie si sens. Ulterior, aria de aplicabilitate a notiunii de vector s-a largit. Definitia spatiului
vectorial da posibilitatea de a pune n postura de vector obiecte de natura
variata. De exemplu: matrici, functii n matematica, secvente finite de 0
si 1 n teoria codurilor, sisteme ordonate (x1 , x2 , ..., xn ) de numere reale n
economie.
Fie X = (x1 , x2 , ..., xn ), Y = (y1 , y2 , ..., yn ) IRn .
Spunem ca vectorii X si Y sunt egali, si notam X = Y , daca si numai
daca xi = yi , i = 1, n.
Pe IRn definim doua legi de compozitie:
- o lege interna, numita adunarea vectorilor, notata + si definita prin:
X +Y = (x1 +y1 , x2 +y2 , ..., xn +yn ), X, Y IRn ;
27

- o lege externa, numita nmultirea unui vector cu un scalar (num


ar
real), notata si definita prin:
X = (x1 , x2 , ..., xn ), IR, X = (x1, x2, ...,xn ) IRn .
Observatia 2.1.2. Desi s-au notat cu aceleasi simboluri + si
atat adunarea vectorilor cat si adunarea scalarilor, respectiv nmultirea unui
vector cu un scalar si nmultirea scalarilor, nu exista pericol de confuzie.
Din context se deduce usor care este operatia utilizata. Adunarea vectorilor
(unidimensionali) si nmultirea cu scalari se reduc la adunarea, respectiv
nmultirea numerelor reale.
Observatia 2.1.3. Se stie ca un num
ar real x poate fi utilizat pentru
a reprezenta un punct al unei drepte (spatiul cu o dimensiune), odata alese
originea, sensul si o unitate de lungime. Analog, doua numere, adica un
cuplu (x, y) poate fi utilizat pentru a reprezenta un punct din plan (spatiul
cu doua dimensiuni), respectiv cu un triplet (x, y, z) se poate reprezenta
un punct din spatiul cu trei dimensiuni. Figurile care urmeaza ilustreaza
aceasta:
-pentru IR2 :
y

x2 ............... M (x1 , x2 )

>..
...

...
.

O
x1
x

28

-pentru IR3 :

.x
...3...
...
*.. M (x1 , x2 , x3 )

.. x2 O

.. ....
.
....
.......................
x1
y

Pentru un spatiu cu o dimensiune mai mare decat trei nu se mai pot


face vizualizari.
Observatia 2.1.4. Cele doua operatii definite mai sus se suprapun cu
operatiile traditionale de adunare a vectorilor (cu regula paralelogramului),
respectiv nmultirea unui vector cu un scalar. Daca X = (x1 , y1 ), Y =
(x2 , y2 ) si IR, reprezentarea grafica de mai jos ilustreaza cele afirmate.
y

X+Y
....
X.......
....
...
Y..
1

O
x
Din proprietatile operatiilor cu numerele reale, definitiile adunarii vectorilor si nmultirii unui vector cu un scalar, se deduc urmatoarele proprietati:
I: (IRn , +) este grup abelian, adica:
(I1 ) X, Y, Z IRn (X + Y ) + Z = X + (Y + Z);
(I2 ) 0 IRn astfel ncat 0 + X = X + 0 = X, X IRn ;
(I3 ) X IRn , (X) IRn astfel nc
at X + (X) = (X) + X = 0;
(I4 ) X, Y IRn X + Y = Y + X.
II:
(II1 ) , IR, X IRn ( + ) X = X + X;
(II2 ) IR, X, Y IRn (X + Y ) = X + Y ;
(II3 ) , IR, X IRn ( X) = ( ) X;
(II4 ) X IRn 1 X = X.
Observatia 2.1.5. In matematica exista numeroase alte multimi care
sunt(sau pot fi) nzestrate cu o operatie intern
a si o operatie externa care
sa satisfaca proprietatile enumerate mai sus. Ajungem astfel la notiunea
de spatiu vectorial (sau spatiu liniar).
29

Orice multime nevida V pe care se pot defini o lege de compozitie


interna si o lege de compozitie externa, cu scalari dintr-un corp comutativ
K, care satisfac proprietatile I si II, se numeste spatiu vectorial peste corpul
K sau K-spatiu vectorial.
Deducem ca IRn este spatiu vectorial peste corpul IR (sau IR-spatiu
vectorial).
Exemplul 2.1.1. Multimea Mm,n (K) a matricelor de tipul (m, n) cu
elemente din K, unde K este IR sau C
I este spatiu vectorial peste corpul
K. Operatia interna este adunarea matricelor, iar operatia externa este
nmultirea matricelor cu numere (reale sau complexe).
Exemplul 2.1.2. Multimea F(E, R) a functiilor reale F(E, R) :=
{f |f : E IR} este spatiu vectorial real, operatia intern
a fiind adunarea
functiilor, iar operatia externa nmultirea cu numere reale a functiilor.
Exemplul 2.1.3. Multimea IRn [x] a polinoamelor cu coeficienti reali
de grad cel mult n n nedeterminata x, este spatiu vectorial real. Operatia
interna este adunarea polinoamelor, iar operatia externa este nmultirea cu
numere reale a polinoamelor.
Exemplul 2.1.4. Consideram un agent economic care si desfasoar
a activitatea ntr-un spatiu bine delimitat, respectand cadrul juridico-legislativ
existent. Legaturile sale cu mediul economico-social sunt date prin conexiunile de intrare si respectiv de iesire din sistem. Totalitatea intr
arilor, ce
pot fi de natura materiala (materii prime, materiale), energetica (energie
electrica, combustibili), fort
a de munc
a, fluxuri banesti, informatii constituie spatiul intrarilor. Rezultatul activitatii agentului economic constituie
spatiul iesirilor. Activitatea sistemului este descrisa de o functie, care poate
fi precizata pornind de la cunoasterea concreta a naturii activitatii si a proceselor de fabricatie utilizate. Aceasta functie reflecta modalitatea prin
care agentul economic transforma fluxurile de intrare n fluxuri de iesire.
Spatiul intrarilor se poate organiza ca un spatiu vectorial real. Intradevar, fluxul intrarilor la un moment dat se poate reprezenta ca un vector
X = (x1 , x2 , ..., xn ) cu x1 , x2 , ..., xn IR. Cu vectorii de intrare se pot face
operatii necesare evaluarii eforturilor firmei pentru realizarea obiectivului
propus.
Spatiul iesirilor poate fi si el organizat ca un spatiu vectorial real, iar
operatiile ce pot fi considerate permit evaluarea rezultatelor firmei.
Chiar daca majoritatea definitiilor si afirmatiilor ulterioare ram
an valabile n spatii vectoriale oarecare, noi vom restrange discutiile la spatiul
vectorial IRn .
Fie , R si X, Y, Z IRn . Se pot usor deduce urmatoarele afirmatii:
30

Propozitia 2.1.1. (i) Daca X + Z = Y = Z atunci X = Y ;


(ii) X = 0 = 0 sau X = 0;
(iii) ()X = (X);
(iv) Daca IR \ {0} si X = Y atunci X = Y ;
(v) Daca X IRn \ {0} si X = X atunci = .

2.2. Subspatii vectoriale.


Fie M o submultime nevida a lui IRn .
Spunem ca M este subspatiu vectorial al lui IRn daca M este spatiu
vectorial real n raport cu operatiile din IRn .
Observatia 2.2.1. Se verific
a usor ca M este subspatiu vectorial al lui
IRn daca si numai daca au loc:
(SV1 ) X, Y M X + Y M ;
(SV2 ) IR, X M X M ,
sau echivalent,
(SV ), IR, X, Y M X + Y M.
Observatia 2.2.2. Orice subspatiu M al spatiului IRn contine vectorul
nul al spatiului.
Intr-adevar, cum M 6= exista X M , iar din Propozitia 1.1.1 (ii) si
(SV2 ), obtinem 0X = 0 M .
Exemplul 2.2.1. Multimea M = {(x1 , x2 , x3 ) IR3 | x1 = 1} nu este
subspatiu vectorial n IR3 , deoarece nu contine vectorul nul (0, 0, 0).
Exemplul 2.2.2. Multimea M = {(x1 , 0)| x1 IR} este subspatiu
vectorial n IR2 .
Intr-adevar, daca X = (x1 , 0), Y = (y1 , 0) M si , IR, atunci
X + Y = (x1 + y1 , 0) M.
Exemplul 2.2.3. Fie A = (a1 , a2 , ..., an ) IRn , A 6= 0 si b IR (fixate).
Multimea
M = {X = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn | a1 x1 + a2 x2 + ... + an xn = b} := HA,b
este subspatiu vectorial n IRn dac
a si numai daca b = 0.
Intr-adevar, daca X, Y M si , IR obtinem
a1 (x1 + y1 ) + a2 (x2 + y2 ) + ... + an (xn + yn ) =
= (a1 x1 + a2 x2 + ... + an xn ) + (a1 y1 + a2 y2 + ... + an yn ) = ( + )b.
31

Deducem ca X + Y M dac
a si numai daca ( + )b = b, pentru
orice , IR. Prin urmare, M este subspatiu vectorial n IRn dac
a si
numai daca b = 0.
Observatia 2.2.3. Multimea HA,b se mai numeste hiperplan n IRn
determinat de A = (a1 , a2 , ..., an ) IRn si b IR. Multimea HA,0 este un
hiperplan care trece prin origine si este un subspatiu vectorial.
Fie M1 si M2 doua subspatii vectoriale n IRn .
Numim intersectia subspatiilor vectoriale M1 si M2 multimea
M1 M2 = {X IRn | X M1 si X M2 }.
Numim reuniunea subspatiilor vectoriale M1 si M2 multimea
M1 M2 = {X IRn | X M1 sau X M2 }.
Numim suma subspatiilor vectoriale M1 si M2 multimea
M1 + M2 = {X IRn | X = U + V, U M1 , V M2 }.
Daca M1 M2 = {0} atunci suma M1 + M2 se numeste suma direct
aa
n
celor doua subspatii si se noteaza M1 M2 . Daca IR = M1 M2 atunci
subspatiile M1 si M2 se numesc subspatii complementare n IRn .
Observatia 2.2.4. Se poate arata ca intersectia si suma subspatiilor
vectoriale M1 si M2 sunt subspatii vectoriale n IRn , n timp ce reuniunea
lor este subspatiu vectorial daca, si numai daca, M1 M2 sau M2 M1 .
Exemplul 2.2.4. Fie subspatiile vectoriale M1 , M2 IR2 :
M1 = {X = (x1 , x2 )| 2x1 + x2 = 0}, M2 = {(0, x2 ), x2 IR}.
Determinati M1 M2 si M1 + M2 .
Se observa ca X M1 dac
a si numai daca X = (x1 , 2x1 ) si X M2
daca si numai daca X = (0, x2 ), cu x1 , x2 IR.
Din X M1 M2 obtinem:
(x1 , 2x1 ) = (0, x2 )
de unde x1 = x2 = 0, iar M1 M2 {0}. Cum {0} M1 M2 rezulta
M1 M2 = {0}.
Suma subspatiilor M1 si M2 este:
M1 + M2 = {(x1 , 2x1 ) + (0, x2 ), x1 , x2 IR} =
= {(x1 , 2x1 + x2 ), x1 , x2 IR} = IR2 .
Cum M1 M2 = {0} si M1 + M2 = IR2 rezulta ca M1 si M2 sunt
subspatii complementare n IR2 .
32

2.3. Dependent
a liniar
a. Sisteme de generatori. Baze.
Fie S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn un sistem de vectori.
Se numeste combinatie liniar
a a vectorilor V1 , V2 , ..., Vp IRn cu scalarii
1 , 2 ,...,p IR vectorul:
V = 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp :=

p
X

i Vi .

i=1

In spatiul vectorial IR3 consideram vectorii


Exemplul 2.3.1.
V1 = (1, 0, 1), V2 = (0, 2, 1), V3 = (2, 1, 0), V = (4, 1, 0). Aratati
ca vectorul V este o combinatie liniara a vectorilor V1 , V2 , V3 .
Cautam scalarii reali 1 , 2 , 3 astfel nc
at V = 1 V1 + 2 V2 + 3 V3 .
Prin nlocuire, obtinem
(4, 1, 0) = 1 (1, 0, 1) + 2 (0, 2, 1) + 3 (2, 1, 0),
ceea ce conduce la sistemul:

1 23 = 4

2 + = 1

2
3

+ = 0,
1
2

2
9
cu solutia 1 = 2 = , 3 = .
5
5
Prin urmare, vectorul V este o combinatie liniara a vectorilor V1 , V2 , V3 ,
data prin:
2
2
9
V = V1 + V2 V3 .
5
5
5
Spunem ca sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } este un sistem liniar independent (si vom nota S= s.l.i.) daca oricare ar fi 1 , 2 ,..., p IR, din relatia
1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp = 0, rezulta 1 = 2 = ... = p = 0.
In caz contrar, adica daca exista 1 , 2 ,..., p IR, cu cel putin un
i 6= 0, astfel ncat 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp = 0, spunem ca sistemul este
liniar dependent (si vom nota S= s.l.d.).
Exemplul 2.3.2. Sistemul de vectori
S1 = {V1 = (1, 2), V2 = (0, 1)} IR2
este un sistem liniar independent n IR2 .
33

Intr-adevar, pentru 1 , 2 IR, relatia 1 V1 +2 V2 = 0, adic


a 1 (1, 2)+
2 (0, 1) = 0, este echivalent
a cu sistemul:
(

1 = 0
21 2 = 0

cu solutia 1 = 2 = 0, deci S1 este s.l.i..


Exemplul 2.3.3. Sistemul de vectori
S2 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, 1, 1), V3 = (0, 2, 1)}
este un sistem liniar independent n IR3 .
Intr-adevar, pentru 1 , 2 , 3 IR, din relatia
1 V1 + 2 V2 + 3 V3 = 0,
adica
1 (1, 2, 3) + 2 (0, 1, 1) + 3 (0, 2, 1) = 0,
se obtine sistemul:

1 = 0

2 + = 0

1
2
3

3 + + = 0
1
2
3

cu solutia1 = 2 = 3 = 0, deci S2 este s.l.i..


Observatia 2.3.1. Se poate arata ca S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn este
sistem liniar independent daca si numai daca rangT = p, unde p este
numarul de vectori ai sistemului S, iar T este matricea care are pe coloane
componentele vectorilor V1 , V2 ,...,Vp . In particular, daca p = n, atunci S
este liniar independent daca si numai daca detT 6= 0.
Intr-adevar, daca sistemul {V1 , ..., Vp } este liniar independent
1 V1 + ... + p Vp = 0 1 = 2 = ... = p = 0,
sau
T = 0 1 = 2 = ... = p = 0, (unde = (1 , ..., p )T ),
adica sistemul liniar si omogen de n ecuatii cu p necunoscute admite numai
solutia banala, ceea ce este posibil daca si numai daca rangT = p. In cazul
n care p = n, conditia rangT = p este echivalent
a cu detT 6= 0.
Exemplul 2.3.4. Sistemul de vectori
S3 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, 1, 1), V3 = (1, 1, 4)}
34

este un sistem liniar dependent n IR3.

1 0
Intr-adevar, rangul matricei T =
2 1
3 1
numarul vectorilor sistemului S3 . Prin urmare,

1 este 2, mai mic decat


4
S3 este s.l.d.

Observatia 2.3.2. Se poate usor verifica faptul ca sistemul S =


{V1 , V2 , ..., Vp } IRn este liniar dependent daca, si numai daca, cel putin
un vector din S este combinatie liniara a celorlalti.
Exemplul 2.3.5. Sistemul de vectori
S4 = {V1 = (1, 2, 3), V2 = (0, 1, 1), V3 = (1, 1, 4)}
este un sistem liniar dependent n IR3 pentru ca V3 = V1 + V2 .
Exemplul 2.3.6. Sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En } IRn , unde E1 =
(1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1) este liniar independent.
Din combinatia liniara egala cu zero:
1 E1 + 2 E2 + ... + n En = 0
rezulta 1 = 2 = ... = n = 0, deci S4 este s.l.i..
Propozitia 2.3.1. Dac
a S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn este un sistem
n
liniar independent, V IR si V = 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp , atunci aceast
a
descompunere este unic
a.
Intr-adevar, daca presupunem ca exista i si i , i = 1, n, astfel nc
at
V =

n
P

i=1

i Vi si V =

n
P

i=1

i Vi , atunci

n
P

(i i )Vi = 0. Cum S este un

i=1

sistem liniar independent, rezulta i i = 0, i = 1, n, adica i = i ,


i = 1, n. Prin urmare, descompunerea unui vector ca o combinatie liniara
de vectorii unui sistem liniar independent este unica.
Spunem ca sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn este un sistem de generatori (sau sistem complet) n IRn (si vom nota S= s.g.) daca oricare ar fi
X IRn , exista 1 , 2 ,..., p IR astfel nc
at
X = 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp
.
Exemplul 2.3.7. Sistemul
S6 = {V1 = (0, 0, 3), V2 = (0, 1, 1), V3 = (1, 1, 0)}
este un sistem de generatori pentru IR3 .
35

Intr-adevar, daca X = (x1 , x2 , x3 ) IR3 , din relatia


X = 1 V1 + 2 V2 + 3 V3
rezulta sistemul

3 = x1

+ = x

2
3
2

3 + = x
1
2
3

cu solutia
x3 x1 + x2
1 =
, 2 = x1 x2 , 3 = x1 . Prin urmare, S6 este s.g..
3
Exemplul 2.3.8. Sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En } IRn , unde E1 =
(1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1) este sistem de generatori pentru IRn .
Daca X = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn atunci
X = x1 E1 + x2 E2 + ... + xn En .
Rezulta ca exista i = xi , i = 1, n, astfel nc
at X = 1 E1 +2 E2 +...+n En ,
deci S5 este s.g..
Exemplul 2.3.9. Sistemul
S7 = {V1 = (1, 0, 2), V2 = (1, 1, 1)}
este liniar independent,
dar
nu este sistem de generatori pentru IR3 .

1 1

Matricea T = 0 1 are rangul 2, egal cu num


arul vectorilor, deci
2 1
S7 este s.l.i.
Fie X = (x1 , x2 , x3 ) IR3 . Din X = 1 V1 + 2 V2 rezulta sistemul:

1 + 2 = x1

=x

2
2

2 + = x
1
2
3

care este
daca si numai daca rangT = rang T. Cum rangT =

compatibil
1 1

rang 0 1 =2, iar rang T = 2 daca si numai daca


2 1

1 1 x1

det 0 1 x2 = 0,
2 1 x3
36

se deduce ca sistemul este compatibil daca si numai daca x3 = 3x2 2x1 .


Prin urmare, exista X0 IR3 (de exemplu X0 = (1, 1, 2)) astfel nc
at
X0 6= 1 V1 + 2 V2 pentru orice 1 , 2 IR, deci S7 nu este s.g..
Exemplul 2.3.10. Sistemul
S8 = {V1 = (1, 2), V2 = (1, a)}
este un s.l.i si s.g. n IR2 daca a 6= 2. Daca a = 2 atunci S nu este nici
s.l.i., nici s.g..

!
1
1
Intr-adevar, matricea T =
are rangul 2, egal cu num
arul
2 a
vectorilor, daca si numai daca a 6= 2. Astfel, S8 este s.l.i. daca si numai
daca a 6= 2.
Fie X = (x1 , x2 ) IR2 . Din X = 1 V1 + 2 V2 rezulta sistemul:
(

1 2 = x1
21 + a2 = x2 .

Daca a 6= 2 sistemul este compatibil determinat pentru orice X IR2 ,


deci S8 este s.g..
Daca a = 2, rangT = 1 = rang T daca si numai daca x2 = 2x1 . Prin
urmare, daca a = 2, exista X IR2 (de exemplu, X0 = (1, 1)) astfel nc
at
X0 6= 1 V1 + 2 V2 pentru orice 1 , 2 IR si S8 nu este s.g..
Fie S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn . Se pot verifica,f
ar
a dificultate, urmatoarele
afirmatii:
Propozitia 2.3.2. (a) Daca S este s.l.i. atunci p n;
(b) Daca S este s.g. atunci p n;
(c) Daca S este s.l.i. atunci exista o baza B n IRn astfel nc
at S B;
n
(d) Daca S este s.g. atunci exista o baza B n IR astfel nc
at B S;
(f) Daca p = n, S este s.l.i. daca si numai daca S este s.g..
Se numeste baz
a a unui spatiu vectorial orice sistem de vectori liniar
independent si de generatori.
Observatia 2.3.3. Descompunerea unui vector ntr-o baza este unica,
dupa cum rezulta din faptul ca o baza este un sistem de generatori si din
Propozitia 1.3.1.
Se poate demonstra ca toate bazele unui spatiu vectorial au acelasi
numar de vectori, iar acest num
ar se numeste dimensiunea spatiului vectorial. Deducem ca dimensiunea lui IRn este n si notam dimIRn = n.
Din Exemplul 2.3.10 se observa ca S8 este baza pentru IR2 dac
a si numai
daca a 6= 2.
37

Din Exemplul 2.3.6 si Exemplul 2.3.8 deducem ca sistemul S5 = {E1 , E2 , ..., En }


IRn , unde
E1 = (1, 0, ..., 0), E2 = (0, 1, 0, ..., 0), ..., En = (0, ..., 0, 1)
este baza pentru IRn . Ea se numeste baza canonic
a a spatiului vectorial
IRn si o vom nota Bc .
Fie B = {V1 , V2 , ..., Vn } o baza n IRn si X = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn .
Atunci exista unici 1 , 2 , ..., n IR astfel nc
at:
X = 1 V1 + 2 V2 + ... + n Vn .
Scalarii 1 , 2 , ..., n se numesc coordonatele vectorului X n baza B si vom
nota XB = (1 , 2 , ..., n )T
Observatia 2.3.4. Din Exemplul 1.3.8 observam ca n baza canonica
coordonatele vectorului X IRn sunt chiar componentele vectorului, adica
XBc = (x1 , x2 , ..., xn )T .
Exemplul 2.3.11. Sa se determine coordonatele vectorului X = (3, 2)
n baza canonica Bc , apoi n baza B = {V1 = (1, 2), V2 = (1, 0)} a
spatiului IR2 .
Evident, XBc = (3, 2)T .
Sistemul B formeaza o baza n IR2 (vezi Exemplul 1.3.10). Coordonatele vectorului X n aceasta baza se obtin din relatia X = 1 V1 + 2 V2 ,
echivalenta cu sistemul
(

1 2 = 3
21 = 2.

Obtinem 1 = 1, 2 = 4, deci XB = (1, 4)T .


Observam din exemplul precedent ca un vector dat are coordonate
diferite n baze diferite. Fie B si F baze n IRn , iar XB , respectiv XF
coordonatele vectorului X n cele doua baze. Se poate verifica relatia
XF = (TBF )1 XB , unde TBF este matricea patratic
a ce are pe coloane
coordonatele n baza B a vectorilor bazei F (numit
a matricea de trecere
de la baza B la bazaF ). In particular, daca bazele B si F difera printrun singur vector, coordonatele n baza F se obtin din relatii mai usor de
utilizat, dupa cum se poate constata n cele ce urmeaza.
Teorema 2.3.1 (Lema substitutiei.) Fie B = {V1 , V2 , ..., Vn } o baz
a
a spatiului vectorial IRn , V IRn cu VB = (1 , 2 , ..., n )T si B 0 =
{V1 , ..., Vi1 , V, Vi+1 ,..., Vn }. Atunci
(i) Sistemul de vectori B 0 este baz
a a lui IRn dac
a si numai dac
a i 6= 0,
unde i indic
a pozitia lui V n sistemul B 0 ;
38

(ii) Dac
a B 0 este baz
a si X IRn , av
and coordonatele in baza B, XB =
T
0
0
(x1 ,...,xi ,..., xn ) , iar n baza B XB = (x01 , ..., x0i , ..., x0n )T , atunci
x0i =

j
xi 0
, x = xj xi , j 6= i, j = 1, n.
i j
i

Scalarul i se numeste pivot, iar regula de calcul a noilor coordonate x0j


este cunoscut
a ca regula dreptunghiului.
Demonstratie. (i) Pentru a arata ca B 0 este baza n IRn este suficient
sa aratam ca B 0 este s.l.i. Pornim de la egalitatea
1 V1 + ...i1 Vi1 + i V + i+1 Vi+1 + ... + n Vn = 0.
Inlocuind vectorul V cu expresia sa n baza B, adica
V = 1 V1 + ... + i Vi + ... + n Vn
obtinem
1 V1 + ...i1 Vi1 + i (1 V1 + ... + n Vn ) + i+1 Vi+1 + ... + n Vn = 0,
sau
(1 + i 1 )V1 + ... + i i Vi + ... + (n + i n )Vn = 0.
Din faptul ca B este baza, coeficientii vectorilor (Vi )i=1,n sunt nuli, adica

1 + i 1 = 0

...

i1 + i i1 = 0

=0

i i

+ i i+1 = 0
i+1

...

+ =0
n
i n

Sistemul liniar si omogen (n necunoscutele j ) obtinut, are doar solutia


banala daca si numai daca i 6= 0.
(ii) Deoarece B 0 este baza n IRn , rezulta ca i 6= 0. Atunci, din relatia
V = 1 V1 + ... + i Vi + ... + n Vn
putem exprima pe Vi astfel:
Vi =

i1
1
i+1
n
1
V1 ...
Vi1 + V
Vi+1 ...
Vn .
i
i
i
i
i
39

Inlocuind pe Vi exprimat mai sus n reprezentarea vectorului X n baza B,


obtinem
X = x1 V1 + x2 V2 + ... + xn Vn =
i1
xi
1
xi )V1 + ... + (xi1
xi )Vi1 + V
= (x1
i
i
i
i+1
n
+ (xi+1
xi )Vi+1 + ... + (xn
xi )Vn .
i
i
de unde, comparand cu
X = x01 V1 + ... + x0i1 Vi1 + x0i V + x0i+1 Vi+1 + ... + x0n Vn
obtinem

xi ,
x0j = xj

xi

x0i =
.

j = 1, n, j 6= i,

Observatia 2.3.5. Concluziile Lemei substitutiei se pot reprezenta


schematic astfel:

Baza B VB XB
XB 0

i x1 1 xi
V1
1
x1
x01 =
i
i x2 2 xi
2
x2
x02 =
V2
i

xi
Vi
i
xi
x0i =
i

i xn n xi
Vn
n
xn x0n =
i
Observatia 2.3.6. Se deduce o regula practica de schimbare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei, numit
a regula pivotului, care se
aplica astfel:
(1) linia pivotului se mparte cu pivotul;
(2) pentru orice alt element se aplica regula dreptunghiului.
Observatia 2.3.7. In problemele de economie scoaterea sau introducerea unui vector n baza are ca scop optimizarea unei functii. Problemele
de acest tip vor fi abordate n capitolul de optimizare liniara.
40

Exemplul 2.3.12. Fie V1 = (1, 1, 1), V2 = (1, 1, 1), V3 = (0, 2, 1)


trei vectori din IR3 .
(i) Aratati ca sistemul B = {V1 , V2 , V3 } este baza n IR3 ?
(ii) Determinati coordonatele vectorului X = (5, 3, 2) n baza B,
folosind regula pivotului.

1
1 0

Rezolvare. (i) Cum rang 1 1 2 = 3 = p sistemul S este un


1
1 1
3
3
s.l.i. n IR . Daca X IR , relatia X = 1 V1 +2 V2 +3 V3 este echivalent
a
cu sistemul liniar si neomogen
(

1 + 2 = x1
1 2 + 2 = x2 1 + 2 + 3 = x3 .

Deoarece detT 6= 0 sistemul este compatibil, deci B este s.g.. Deducem ca


B este baza n IR3 .
(ii) Pentru determinarea coordonatelor vectorului X n baza B vom
organiza calculele n tabelul urmator:
E1

E2

E3

V1

V2

V3

1
1
1
0
2
2
0
1
0
1
1 1
0
1
0
0
1
0
0
1

2
5
2
7
4
1
7
11
6
7

E1

E2

0
1
1
1
1/2
1/2
1
3/2
1/2
1

0
0
1
0
1/2
1/2
0
1/2
1/2
0

1
0
0
1
0
0
1
1
1
1

1
1
0
0
1
0
0
1
0
0

E3
V1
E2
E3
V1
V2
E3
V1
V2
V3

Etapa 1. Vectorul E1 iese


din baza canonica, iar
vectorul V1 intra.
Sistemul {V1 , E2 , E3 }
este baza deoarece prima
componenta a vectorului V1
este diferita de zero.
Etapa 2. Vectorul E2 iese
din baza {V1 , E2 , E3 } si
intra V2 .
Etapa 3. Vectorul E3 iese
din baza {V1 , V2 , E3 } si
intra V3 .

Asadar XB = (11, 6, 7)T .


Exemplul 2.3.13. Se dau sistemele de vectori:
S1
S2
S3
S4

= {V1
= {V1
= {V1
= {V1

= (1, 3)} IR2 ,


= (1, 2), V2 = (0, 0), V3 = (1, 2)} IR2
= (1, 1, 1), V2 = (3, 1, 2)} IR3 ,
= (a, 1, 0), V2 = (1, 1, 2), V3 = (2, 0, 1), a IR} IR3 .

(i) Care din sistemele de mai sus sunt baze n spatiile mentionate?
41

(ii) Daca Si este s.l.i. si num


arul vectorilor este mai mic decat dimensiunea spatiului n care este inclus sa se completeze la o baza;
(iii) Daca Si este s.g. si num
arul vectorilor este mai mare decat dimensiunea spatiului n care este inclus sa se extraga o baza;
(iv) Sa se determine coordonatele unui vector oarecare n doua din
bazele determinate la punctele anterioare.
Solutie: (i) Cum bazele din IR2 , respectiv IR3 au doi, respectiv trei
vectori, singurul sistem care poate fi baza este S4 . Folosind Propozit
ia
a 1 2

1.3.1., S4 este baza daca si numai daca detT = det 1 1 0 6= 0,


0 2 1
adica daca si numai daca a 6= 3.
(ii) Sistemul S1 este s.l.i.. Intr-adev
ar, din 1 V1 = 0, cu 1 IR si
V1 S1 , obtinem 1 = 0. De altfel, folosind Propozitia 1.1.1 (a), deducem
ca orice sitem format cu un singur vector este s.l.i. daca si numai daca
vectorul este nenul. Pentru a completa sistemul S1 IR2 la o baza n IR2 ,
este suficient sa alegem un vector, de exemplu V2 = (1, 1) IR2 , astfel nc
at
B1 = {V1 = (1, 3), V2 = (1, 1)} IR2

1 1
sa fie s.l.i.(detT = det
6= 0). De altfel, folosind definitia sis3 1
temelor liniar independente, se deduce usor ca un sistem format cu doi
vectori este liniar independent daca, si numai daca, vectorii nu au componentele proportionale.

1 3

Sistemul S3 este s.l.i. deoarece rangT3 = rang 1 2 = 2 = p3 ,


1 1
Pentru S3 , cautam V3 = (a, b, c) IR3 astfel nc
at sistemul
B3 = {V1 = (1, 1, 1), V2 = (3, 1, 2), V3 = (a, b, c)} IR3
sa fie o baza n IR3 . Din conditia detT 6= 0 obtinem

1 1 a

det 1 1 b 6= 0,
1 2 c
adica 2a 5b + 2c 6= 0. Astfel, daca alegem a = 1, b = 0, c = 1, B3 este
o baza pentru IR3 .
(iii) Sistemul S2 este s.g. deoarece pentru orice vector X = (x1 , x2 )
IR2 , din relatia X = 1 V1 + 2 V2 + 3 , obtinem sistemul:
(

1 + 2 = x1
,
31 + 2
42

2x1 + x2
2x1 + x2
, 2 IR(oarecare), 3 =
.
4
4
2
Pentru a extrage o baza a spatiului IR din S2 , sa observam ca ea trebuie
sa contina doi vectori (dimI
R2 = 2). Alegem V1 = (1, 2) si V3 = (1, 2).
!
1 1
Deoarece det
6= 0 rezulta ca B2 = {V1 , V3 } este o baza pentru
2 2
IR2 .
(iv) Ne propunem sa determinam coordonatele unui vector X = (x1 , x2 )
2
IR n baza B2 , respectiv Y = (y1 , y2 , y3 ) IR3 n baza B3 .
Daca 1 , 2 sunt coordonatele vectorului X n baza B2 , din relatia
X = 1 V1 + 2 V3 , obtinem sistemul:

cu solutia 1 =

1 + 2 = x1
,
31 + 2 = x2

2x1 + x2
2x1 x2
, 2 =
.
cu solutia 1 =
4
4
Coordonatele 1 ,2 , 3 ale vectorului Y n baza B3 le obtinem din relatia
X = 1 V1 + 2 V2 + 3 V3 , care conduce la sistemul:

1 32 + 3 = y1

=y

1
2
2

+ 2 = x
1
2
3
3

cu solutia 1 = x1 x2 + x3 , 2 = x1 2x2 + x3 , 3 = 3x1 5x2 + 2x3 .

2.4. Multimi convexe n IRn


Fie X, Y IRn . Se numeste segment nchis determinat de punctele X si Y
multimea:
[X, Y ] := {V IRn | V = X + (1 )Y, [0, 1]}.
Multimea C IRn se numeste multime convex
a daca oricare ar fi X, Y
C rezulta [X, Y ] C.
Exemplul 2.4.1. Consideram un consumator a carui functie de utilitate este U (x, y) =xy, unde x si y m
asoar
a cantit
atile consumate din doua
bunuri. Aratati ca multimea cosurilor de bunuri (x, y) care realizeaza o
utilitate superioara unui U0 (dat) este convex
a.
2
Fie C = {(x, y) IR+ | xy U0 , U0 dat } si V1 = (x1 , y1 ), V2 =
(x2 , y2 ) C.
43

Vom demonstra ca pentru orice doi vectori V1 , V2 C avem [V1 , V2 ] C,


adica V1 + (1 )V2 C, [0, 1], ceea ce este echivalent cu:
[x1 + (1 )x2 ][y1 + (1 )y2 ] U0 , [0, 1].

(1.4.1)

Considerand membrul stang al relatiei (1.4.1) avem:


2 x1 y1 + (1 )2 x2 y2 + (1 )(x1 y2 + x2 y1 )
( + (1 ))2 U0 + (1 )(x1 y2 + x2 y1 2U0 ).
Cum x1 y1 U0 si x2 y2 U0 obtinem

x1 y2 + x2 y1 U0

y2 y1
,
+
y1 y2

adica
x1 y2 + x2 y1 2U0 .

(1.4.2)

Din (1.4.2) si (1 ) 0 se deduce (1.4.1).


Exemplul 2.4.2. In IR, orice interval nchis sau deschis este multime
convexa.
Exemplul 2.4.3. In IR2 , un segment, o dreapta, o semidreapta, un
semiplan este multime convex
a.
Propozitia 2.4.1. Fie C1 si C2 dou
a multimi convexe incluse n IRn .
Atunci:
(i) C1 C2 nu este n general multime convex
a;
(ii) C1 C2 , C1 + C2 sunt multimi convexe.
Demonstratie. (i) Fie C1 , C2 dou
a multimi convexe n IR2 disjuncte
si A C1 , B C2 . Atunci [A, B] 6 C1 C2 .

C2

B
C1

44

(ii) Fie X, Y C1 C2 . Deducem ca X, Y C1 si X, Y C2 . Cum C1 si


C2 sunt multimi convexe [X, Y ] C1 si [X, Y ] C2 , adica [X, Y ] C1 C2 .
Fie acum X, Y C1 + C2 . Din definitia sumei avem:
X = X1 + X2 cu X1 C1 , X2 C2
Y = Y1 + Y2 cu Y1 C1 , Y2 C2 .
Atunci:
X + (1 )Y

= (X1 + X2 ) + (1 )(Y1 + Y2 )
= (X1 + (1 )Y1 ) + (X2 + (1 )Y2 ) C1 + C2

unde am folosit ipoteza ca C1 si C2 sunt multimi convexe.


Fie C o multime convexa. Vectorul Z C se numeste v
arf al multimii
convexe daca nu exista X, Y C, X 6= Y, astfel nc
at Z = X + (1 )Y ,
(0, 1).
Exemplul 2.4.4. In IR, orice extremitate a unui interval nchis este
varf.
Exemplul 2.4.5. In IR2 , orice varf al unui triunghi, patrat, poligon
convex este varf; cercul nu are varfuri.
Se numeste combinatie liniar
a convex
a a vectorilor V1 , V2 , . . . , Vp IRn ,
vectorul:
p
p
V =

i Vi cu

i = 1, i 0, i = 1, p.

i=1

i=1

Se numeste acoperire liniar


a convex
a a vectorilor V1 , V2 , . . . Vp IRn
multimea:
n

C0 {V1 , V2 , . . . , Vp } = {V IR | V =

p
X

i Vi cu

i=1

p
X

i = 1, i 0, i = 1, p}.

i=1

Observatia 2.4.1. Acoperirea liniara convex


a a vectorilor V1 , V2 , ..., Vp
este o multime convexa.

2.5. Spatiul euclidian IRn


Dupa cum am vazut n paragrafele anterioare, IRn este spatiu vectorial
real de dimensiune n n raport cu operatiile:
X + Y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
X = (x1 , x2 . . . , xn )
45

unde X = (x1 , x2 , . . . , xn ), Y = (y1 , y2 , . . . , yn ) IRn si IR.


Multimea Bc = {E1 , . . . , En }, unde E1 = (1, 0, . . . , 0), E2 =(0,1,. . .,0),
. . . , En = (0, 0, . . . , 1) este o baza n IRn , n care orice vector X = (x1 , x2 ,
. . ., xn ) IRn se exprima prin:
X = x1 E1 + x2 E2 + . . . + xn En .
Daca X = (x1 , x2 . . . , xn ) si Y = (y1 , y1 , . . . , yn ) IRn atunci num
arul
real
d
< X, Y >= x1 y1 + . . . + xn yn
se numeste produs scalar (standard) al vectorilor X si Y .
Produsul scalar are proprietatile:
(p1 ) < X, X > 0, X, Y IRn si < X, X >= 0 X = 0;
(p2 )

< X + Y, Z >=< X, Z > + < Y, Z >, X, Y, Z IRn ;

(p3 )

< X, Y >= < X, Y >, IR, X, Y IRn ;

(p4 )

< X, Y >=< Y, X >, X, Y IRn .

Propozitia 2.5.1. (i) <

n
P
i=1

i Xi ,

m
P
j=1

j Yj >, i , j IR si Xi , Yj

IRn ;

(ii) | < X, Y > | < X, X > < Y, Y >, X, Y IRn (inegalitatea


lui Cauchy - Schwarz - Buniakovski).
Demonstratie: Din definitia produsului scalar rezulta (i).
(ii) Daca X = 0 relatia este evident
a.
Daca X 6= 0 si IR atunci avem:
0 =< Y X, Y X >=< X, X > 2 2 < X, Y > + < Y, Y > .
Trinomul de gradul doi n fiind pozitiv pentru orice IR, trebuie
ca discriminantul sau sa fie negativ, adica
< X, Y >2 < X, X > < Y, Y > 0,
de unde
| < X, Y > |

< X, X > < Y, Y >.

Spunem ca vectorii X, Y IRn sunt ortogonali dac


a < X, Y >= 0.
Un sistem de vectori S = {V1 , V2 , ..., Vp } se zice sistem ortogonal dac
a
< Vi , Vj >= 0, i, j = 1, p, i 6= j.
Propozitia 2.5.2 Daca S = {V1 , V2 , ..., Vp } este este un sistem ortogonal care nu contine vectorul nul, atunci S este sistem liniar independent.
46

Demonstratie: Din relatia 1 V1 + 2 V2 + ... + n Vn = 0, nmultind


scalar cu vectorul Vi , i = 1, n, obtinem
1 < V1 , Vi > +2 < V2 , Vi > +... + i < Vi , Vi > +... + n < Vn , Vi >= 0.
T
inand cont ca < Vk , Vi >= 0, k = 1, n, k 6= i, rezulta i < Vi , Vi >= 0.
Cum Vi 6= 0, rezulta i = 0, i = 1, n, deci S este sistem liniar independent.
Daca B = {V1 , V2 , ..., Vn } este o baza n IRn si B este sistem ortogonal de
vectori, spunem ca B este baza ortogonala. Coordonatele 1 , 2 , ..., n
IR ale unui vector X ntr-o baza ortogonala B se obtin usor din relatia
X = 1 V1 + 2 V2 + ... + n Vn , nmultind scalar cu Vi , i = 1, n. Deducem
< X, Vi >
i =
, i = 1, n.
< Vi , Vi >
Exemplul 2.5.1. Fie S = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 1)} IR3 . Sa se
verifice ca S este sistem ortogonal si sa se completeze la o baza ortogonala
n IR3 . Sa se determine coordonatele vectorului X0 = (1, 2, 3) n baza
determinata.
Solutie: < V1 , V2 >= 0, deci sistemul S este ortogonal.
Deoarece sistemul S nu contine vectorul 0, el este un sistem liniar independent, deci poate fi completat la o baza n IR3 .
Fie B = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 1), V3 = (a, b, c)}. Vom determina
constantele a,b,c astfel ncat vectorul V3 sa fie ortogonal pe vectorii V1 si
V2 , adica < V1 , V3 >= 0 si < V2 , V3 >= 0. Obtinem sistemul
(

ac=0
,
a+b+c=0

cu solutiile a = c, b = 2c, c IR (oarecare). Alegand c = 1, obtinem


V3 = (1, 2, 1).
Din relatia X0 = 1 V1 + 2 V2 + 3 V3 , nmultind scalar cu vectorii
2
4
2 4
V1 , V2 , V3 , obtinem 1 = 1, 2 = , 3 = , deci XB = (1, , ) .
3
3
3 3
Se numeste norm
a euclidian
a a vectorului X = (x1 , x2 , . . . , xn ) num
arul
real si pozitiv:
q
d

x21 + x22 + . . . + x2n

Se observa imediat ca ||X|| = < X, X >.


Norma euclidiana are urmatoarele proprietati:
(n1 ) X IRn , ||X|| 0 si ||X|| = 0 X = 0;
(n2 ) X, Y IRn ||X + Y || ||X|| + ||Y ||;
(n3 ) IR, X IRn ||X|| = || ||X||.
||X|| =

47

Norma unui vector corespunde ideii intuitive de lungime a unui vector.


Daca k X k= 1 vectorul X se numeste vector unitar. Pentru X IRn , X 6=
X
este vector unitar.
0, vectorul X 0 =
kXk
O baza ortogonala B = {V1 , V2 , ..., Vn }, unde vectorii Vi , i = 1, n sunt
vectori unitari se numeste baz
a ortonormat
a. Coordonatele unui vector X
intr-o baza ortonormata sunt i =< X, Vi >, i = 1, n. Se observa imediat
ca baza canonica a spatiului IRn este o baza ortonormata.
Daca B = {V1 , V2 , ..., Vn } este baza n IRn , se verific
a usor ca sistemul
F = {W1 , W2 , ..., Wn }, unde W1 = V1 , Wi = Vi i1 V1 i2 V2 ...
< Vi , Wk >
ii1 Vi1 , ik =
, k = 1, i 1, i = 2, n, este o baza ortogo< Vk , Wk >
nala (algoritmul lui Schmidt). Impartind apoi fiecare vector cu norma sa,
obtinem o baza ortonormata.
Exemplul 2.5.2 Sa se verifice ca sistemul S = {V1 = (2, 1, 2), V2 =
(1, 0, 1), V3 = (0, 1, 1)} este baza n IR3 si sa se construiasca o baza
ortonormata. Sa se determine coordonatele vectorului X0 = (1, 2, 3) n
baza determinata.
Solutie Deoarece

2
1 0

6 0,
det 1 0 1 =
2 1 1
sistemul S formeaza baza n IR3 .
Pentru a obtine o baza ortogonala utilizam algoritmul lui Schmidt:
W1 = V1 deci W1 = (2, 1, 2);
< V2 , W1 >
W2 = V2 21 W1 , unde 21 =
, deci 21 = 0 si W2 =
< W1 , W1 >
(1, 0, 1);
< V3 , W1 >
< V3 , W2 >
W3 = V3 31 W1 32 W2 unde 31 =
, 32 =
,
< W1 , W1 >
< W2 , W2 >
1
1
5 10 5
deci 31 = , 32 =
, si W3 = ( , , ).
9
2
18 9 18
Baza ortonormata B se obtine mp
artind fiecare din vectorii W1 , W2 , W3
2 1 2
0
la norma sa. Prin urmare, B = {U1 , U2 , U3 }, unde U1 = ( ,
, ),
3 3 3


1
1
2 2 2 2
U2 = ( , 0, ), U3 = (
,
,
).
6
3
6
2
2
Daca X0 = U1 + U2 + U
inem =< X0 , U1 >= 2, =<
3 , obt
X0 , U2 >= 1, =< X0 , U3 >= 2 2.
Fie A IRn , r > 0 si multimea M IRn .
48

Multimea:
d

S(A, r) = {X IRn : ||X A|| < r}


se numeste sfera deschis
a centrat
a n A de raz
a r.
Un punct A IRn se zice punct interior pentru multimea M si notam

A M , daca exista exista S(A, r) M .

Evident M M . Daca M =M , multimea M se numeste multime deschis


a si notam M D.
Propozitia 2.5.2. Familia D a multimilor deschise D din IRn are
urm
atoarele propriet
ati:
(d1 ) , IRn D;
S
Mi D (adic
a orice reuniune de multimi
(d2 ) Mi D, i I
iI

deschise este o multime deschis


a);
(d3 )

M1 , M2 , . . . , Mp D

p
T
i=1

Mi D (adic
a intersectia oric
arei

familii finite de multimi deschise este o multime deschis


a).
Demonstratie. (d1 ) este evident
a.
S
(d2 ) Fie M =
Mi , cu Mi deschise si A M . Atunci exista i0 I
iI

cu A Mi0 . Cum Mi0 este deschis


a, exista r > 0 astfel nc
at S(A, r)

Mi0 M , de unde A M . Atunci M M si cum M M, rezulta ca M


este multime deschisa.
(d3 ) Fie M =

p
T

i=1

Mi si A M cu M1 , . . . , Mp deschise. Atunci A Mi

pentru orice i si cum Mi este deschis


a, exista ri > 0 astfel nc
at S(A, ri )
Mi pentru orice i = 1, . . . , p. Daca notam cu r = min{r1 , . . . , rp } atunci
S(A, r)

n
\

S(A, ri )

p
\

Mi = M,

i=1

i=1

de unde rezulta ca M este deschis


a.
Punctul A se numeste punct aderent pentru multimea M si notam A
T
M daca r > 0, S(A, r) M 6= .
Evident, M M . Daca M = M spunem ca multimea M este nchis
a si
notam F F. Se poate usor costata ca M este o multime deschis
a daca, si
numai daca, complementara sa este deschis
a.
Propozitia 2.5.3. Familia F a multimilor nchise a lui IRn are urm
atoarele propriet
ati:
(i1 ) , IRn F;
T
Fi F (adic
a orice intersectie de multimi
(i2 ) Fi F, i I
iI

nchise este o multime nchis


a);
49

(i3 )

p
S

F1 . . . Fp F

i=1

Fi F (adic
a orice reuniune finit
a de

multimi nchise este nchis


a).

Demonstratie: (i1 ) Deoarece


C = IRn D si CIRn = D
rezulta ca si IRn sunt nchise.
(i2 ) Din
C(

p
[

Fi ) =

i=1

p
\

CFi D

i=1

(ca intersectie finita de multimi deschise) rezulta ca


(i3 ) Analog din

p
S
i=1

C(

Fi ) =

Fi F.

CFi D

(ca reuniune de multimi deschise) rezulta ca

T
i

Fi F.

Spunem ca A este punct de acumulare pentru multimea M IRn si


notam A M 0 daca, pentru orice r > 0, avem S(A, r) M \ {A} 6= .
Evident, orice punct de acumulare este punct aderent.
Spunem ca punctul A este punct izolat al multimii M dac
a exista r >
T
0 astfel ncat, S(A, r) M = . Evident, punctele unei multimi sunt fie
puncte de acumulare, fie puncte izolate
O multime M IRn se zice m
arginit
a si notam M M, daca exista
m > 0 astfel ncat, A S(0, m) pentru orice A M .
Evident, orice submultime a unei multimi marginite este marginit
a.
Teorema 2.5.1. (Weierstrass-Bolzano). Orice multime m
arginit
a si
infinit
a M IRn are cel putin un punct de acumulare n IRn .
Pentru demonstratie vezi [22].
O multime K IRn se zice compact
a si notam K K dac
a este
marginita si nchisa.
Propozitia 2.5.4. (Propriet
atile multimilor compacte).
(k1 ) Dac
a K1 , . . . Kp K atunci

p
S

i=1

Ki K (adic
a orice reuniune finit
a

de multimi compacte este o multime compact


a);
(k2 ) Dac
a F F si F K atunci F K (adic
a orice submultime
nchis
a a unei multimi compacte este compact
a).
50

Demonstratie: (k1 ) Proprietatea rezulta imediat tin


and seama ca
orice reuniune finita de multimi nchise, respectiv marginite este o multime
nchisa, respectiv marginita.
(k2 ) Daca F K K atunci F este marginit
a (ca si submutime a unei
multimi marginita). Cum F este si nchis
a rezulta ca F este compacta.

2.6. S
iruri si serii.
2.6.1. S
iruri n IRn
O functie f : IN IRn prin care
k IN f (k) = (x1 (k), x2 (k), ..., xn (k)) IRn
se numeste sir de puncte din IRn .
Daca notam f (k) = Xk = (x1k , ..., x2k , . . . , xnk ) atunci observam ca a
da un sir (Xk ) de puncte din IRn revine la a da n siruri de numere reale
(x1k ), (x2k ), . . . , (xnk ), care se numesc sirurile coordonatelor.
Spunem ca sirul (Xk ) este convergent si notam (Xk ) C, dac
aL
IR astfel ncat, > 0, k0 IN , astfel ca k k0 k Xk L k< .
Vectorul L se numeste limita sirului (Xk ) si notam lim Xk = L sau
n

Xk L.

Teorema 2.6.1. S
irul Xk = (x1k , x2k , . . . , xnk ) din IRn este convergent
n
n IR dac
a si numai dac
a toate sirurile coordonatelor (x1k ), (x2k ), . . .,
(xnk ) sunt convergente n IR, altfel spus, convergenta n IRn este echivalent
a
cu convergenta pe coordonate.
plus,
In
lim Xk = ( lim x1k , lim x2k , . . . , lim xnk ).

Demonstratie. Necesitatea. Daca Xk L = (l1 , l2 , . . . , ln ) IRn


atunci din |xik li | k Xk L k si definitia convergenta unui sir n IRn
rezulta ca
xik li , i = 1, n.
Suficienta. Daca
xik li , i = 1, n
51

si L = (l1 , l2 , . . . , ln ) IRn , atunci din


k Xn L k

n
X

|xik li |

i=1

rezulta imediat ca Xk L.
Remarca 2.6.1. Daca Xk = (x1k , x2k , . . . , xnk ) atunci din
|xik | k Xk k

n
X

|xik | i = 1, n

i=1

rezulta ca sirul (Xk ) este marginit daca si numai daca toate sirurile coordonatelor (x1k ), (x2k ), . . . , (xnk ) sunt marginite.
Teorema 2.6.2 (Cesaro). Orice sir m
arginit de puncte din IRp are un
p
subsir convergent n IR .
Demonstratia rezulta din lema lui Cesaro pentru siruri de numere
reale (care afirma ca orice sir mariginit de numere reale are un subsir convergent) si din faptul ca un sir de puncte din IRp este convergent daca, si
numai daca, toate sirurile componentelor sunt convergente.

2.6.2. Serii numerice


Fie (xn )nIN un sir de numere reale. Cu ajutorul lui formam un nou sir
s0 = x0 ,
s1 = x0 + x1 ,
...,
sn = x0 + x1 + . . . + xn ,
...
Perechea de siruri ((xn ), (sn )) se numeste seria asociata sirului (xn ) si se
P
noteaza cu xn . Sirurile (xn ), respectiv (sn ) se numesc termenul general,
n

respectiv sirul sumelor partiale ale seriei


Seria

P
n

P
n

xn .

xn se zice convergent
a si se noteaza

P
n

xn C, daca sirul (sn )

al sumelor sale partiale este convergent (n IR). Numarul


s = lim sn = lim
n

se noteaza cu

P
n=0

n
X

xn si se numeste suma seriei


52

xk

k=0

P
n

xn .

Daca seria

P
n

xn nu este convergent
a, atunci ea se zice divergent
a.

Exemplul 2.6.1 (Seria geometrica). In IR consideram seria asociata


sirului
xn = aq n
cu a, q IR, a 6= 0.
Observam ca:
sn =

n
X

xk =

k=0

iar

q n+1 1

,
a

q 6= 1

a(n + 1),

q = 1,

q1

1q

lim sn =

sgn a,

6 ,

|q| < 1
q1
q 1.

Asadar,
- pentru |q| < 1 seria geometrica este convergent
a si are suma
- pentru |q| 1 seria geometrica este divergent
a.

a
;
1q

Observatia 1.6.1. Fie (xn ) un sir de numere reale si n0 IN . Daca


sn = xn0 + xn0 +1 + . . . + xn , n n0 , atunci se poate defini seria
X

xn .

nn0

Daca (sn ) este convergent atunci se zice ca seria


gent
a, iar lim sn se noteaza cu
n

Sa observam ca
n
X

xk =

k=n0

nn0

n=n0

nn0

xn este conver-

xn .

xk (x0 + x1 + ... + xn0 1 ),

k=0

de unde deducem ca seria


P

n
X

P
n

xn este convergent
a daca si numai daca seria

xn este convergenta, adica natura seriei nu se schimb


a daca se porneste

de la n0 IN (se schimba nsa suma seriei).


Teorema 2.6.4 (Criteriul general al lui Cauchy de convergent
a a seriP
a dac
a si numai dac
a pentru orice > 0,
ilor). Seria xn este convergent
n

exist
a n0 IN nc
at
|xn+1 + . . . + xn+p | < ,
53

pentru orice n, p IN cu n n0 .
Exemplul 2.6.2 (Seria armonic
a). Seria

P 1
n1

este divergent
a, deoarece

nu verifica criteriul lui Cauchy.


Intr-adevar, pentru = 1 si p = n avem:
2
|xn+1 + . . . + xn+p | =

1
1
1
1
+ ... +
n
=
n+1
2n
2n
2

oricare ar fi n IN .
1
Exemplul 2.6.3. Seria cu termenul general xn = 2 , n 1 este
n
convergenta.
Intr-adevar, pentru m, n IN , m > n avem:

1
1

|sm sn | =
+ ... + 2
(n + 1)2
m

1
1
+ ... +
n(n + 1)
(n 1)m

1
1
1
1

+ ... +

n n+1
m1 m

1
1
1

< 0,
n m
n

ceea ce conduce la convergenta seriei.


Teorema 2.6.5 (Criteriu necesar de convergent
a). Dac
a seria
este convergent
a atunci xn 0.
Demonstratie. Daca
s. Atunci

P
n

P
n

xn

xn C atunci exista s IR astfel nc


at sn

xn = sn sn1 s s = 0.
Observatia 2.6.2. Conditia din teorema precedent
a nu este si suficienta, fapt ce este ilustrat de Exemplul 1.6.2.
Observatia 2.6.3. Daca seria

P
n

xn este convergent
a, atunci sirul

sumelor sale partiale (sn ) este marginit, evident din faptul ca orice sir
convergent este marginit.
54

Observatia 2.6.4. Conditia necesara de convergent


a a unei serii pusa
n evidenta de Obsevatia 1.6.3 nu este si suficient
a.
Intr-adevar, seria de numere reale P(1)n este divergent
a, desi sirul
n

sumelor sale partiale

a n = 2k
1, dac

sn = x0 + x1 + . . . + xn =

0, dac
a n = 2k + 1

este marginit.
P
Observatia 2.6.5. In cazul seriilor xn cu xn IR+ (serii cu termeni
n

pozitivi), conditia necesara de convergent


a data de Observatia 1.6.4 este si
suficienta, adic
a o serie de numere reale pozitive este convergent
a dac
a si
numai dac
a sirul sumelor sale partiale este m
arginit.
Intr-adevar, daca xn 0 atunci din sn+1 sn = xn+1 0 rezulta ca
sirul sumelor partiale (sn ) este monoton si pentru convergenta sa n IR este
suficient (si necesar) doar sa fie marginit.
Seria
vergenta.

P
n

xn se numeste absolut convergent


a daca seria

Observatia 2.6.6. Daca seria

P
n

P
n

|xn | este con-

xn este absolut convergent


a atunci ea

este convergenta, dupa cum rezulta din inegalitatea


|xn+1 + . . . + xn+p | |xn+1 | + . . . + |xn+p | = ||xn+1 | + . . . + |xn+p ||

Teorema 2.6.6 (Criteriul comparatiei). Fie (xn ) si (yn ) dou


a siruri
de numere reale pozitive cu proprietatea c
a exist
a c > 0 astfel nc
at xn
cyn , pentru orice n IN .
P
P
(i) Dac
a seria yn este convergent
a, atunci si seria xn este convern

gent
a;
(ii) Dac
a seria

P
n

xn este divergent
a atunci seria

P
n

yn este divergent
a.

Demonstratie. Fie (sn ) respectiv (tn ) sirurile sumelor partiale ale


P
P
seriei xn , respectiv yn .
n

Din xn cyn rezulta


sn ctn ,

n IN .
55

(1.6.1)

(i) Daca seria

P
n

yn este convergent
a atunci (tn ) este marginit si din

(1.6.1) avem ca (sn ) este marginit, de unde seria


(ii) Daca seria
, adica seria

P n
n

P
n

xn este convergent
a.

xn este divergent
a atunci sn si din (1.6.1) tn

yn este divergent
a.

Corolarul 2.6.1. Dac


a(xn
) si (yn ) sunt dou
a siruri de numere reale
xn
pozitive cu proprietatea c
a
este un sir convergent la un num
ar l
ynP
P
P
(0, ), atunci seriile
xn si
yn au aceeasi natur
a (adic
a
xn este
n

convergent
a dac
a si numai dac
a

nP
n

yn este convergent
a).

Exemplul 2.6.4 (Seria armonic


a generalizat
a). Seria cu termenul gen1
eral xn = , n 1, 2 este convergent
a.
n
Intr-adevar, avem:
1
1
2,
2.

n
n
P 1
P 1
Cum
este convergent
a, atunci din criteriul comparatiei
este
2
n n
n n
convergenta.

2.7. Intreb
ari de autoevaluare
1. Dati o conditie necesara si suficient
a pentru ca o multime sa fie
subspatiu vectorial n IRn .
2. Dati o conditie necesara pentru ca o multime sa fie subspatiu vectorial.
3. Construiti doua subspatii vectoriale S1 si S2 n IR2 cu S1 + S2 = IR2 .
4. Construiti doua subspatii vectoriale S1 si S2 n IR2 cu S1 S2 = {0}.
5. Construiti doua subspatii vectoriale S1 si S2 n IR3 cu S1 S2 = {0}.
6. Suma, intersectia si reuniunea a doua subspatii sunt subspatii vectoriale?
a o multime pentru a fi baza?
7. Ce conditii trebuie sa ndeplineasc
8. Dati exemplu de o multime de vectori care este baza pentru IR2 .
9. Dati exemplu de o multime de vectori care este baza pentru IR3 .
10. Dati exemplu de o multime de vectori din IR2 care este liniar
independenta si nu este baza.
56

11. Dati exemplu de o multime de vectori din IR3 care este liniar
independenta si nu este baza.
12. In ce conditii un sistem liniar independent este baza?
13. Care sunt proprietatile normei si ale produsului scalar?
14. Precizati natura seriei geometrice si armonice.

2.8. Probleme rezolvate.


1. Precizati care din urmatoarele multimi sunt subspatii vectoriale n
spatiile vectoriale mentionate:
M1 = {(x, y) IR2 | x = 0} IR2 ;
M2 = {(x, y) IR2 | x + y = 0} IR2 ;
M3 = {(x, y) IR2 | x + y = 1} IR2 ;
M4 = {(x, 2x), x IR} IR2 ;
M5 = {(x, y, z) IR3 | x = 0} IR3 ;
M6 = {(x, y, z) IR3 | x + y + z = 0} IR3 ;
M7 = {(x, 2x, z), x, z IR} IR3 ;
M8 = {(x, x + 2, z), x, z IR} IR3
M9 = {(x, 0, z), x, z IR} IR3 ;
M10 = {(x, y, z) IR3 | x + 2y + 3z = 0} IR3 .
Solutie. Multimea M1 se scrie
M1 = {(0, y), y IR} IR2 .
Pentru a vedea daca M1 este subspatiu vectorial n IR2 calcul
am:
(0, y1 ) + (0, y2 ) = (0, y1 + y2 ) M1
pentru orice , IR, y1 , y2 IR.
Prin urmare M1 este subspatiu vectorial n IR2 .
Pentru M2 avem:
M2 = {(x, x), x IR} IR2
iar
(x1 , x1 ) + (x2 , x2 ) = (x1 + x2 , x1 x2 ) =
= (x1 + x2 , (x1 + x2 )) M2
pentru , IR, x1 , x2 IR. Atunci M2 este subspatiu vectorial n IR2 .
57

Multimea M3 nu contine vectorul nul din IR2 , (0, 0), prin urmare nu
este subspatiu vectorial n IR2 .
Pentru M4 avem:
(x1 , 2x1 ) + (x2 , 2x2 ) = (x1 + x2 , 2(x1 + x2 )) M4
pentru orice , IR, x1 , x2 IR. Prin urmare, M4 este subspatiu vectorial n IR2 .
Multimea M5 se scrie:
M5 = {(0, y, z), y, z IR} IR3 .
Avem:
(0, y1 , z1 ) + (0, y2 , z2 ) = (0, y1 + y2 , z1 + z2 ) M5
pentru orice , IR, y1 , z1 , y2 , z2 IR, deci M5 este subspatiu vectorial
n IR3 .
Pe M6 l scriem sub forma:
M6 = {(x, y, x y), x, y IR} IR3 .
Atunci:
(x1 , y1 , x1 y1 ) + (x2 , y2 , x2 y2 ) =
= (x1 + x2 , y1 + y2 (x1 + x2 ) (y1 + y2 )) M6
deci M6 este subspatiu vectorial n IR3 .
Pentru M7 avem:
(x1 , 2x1 , z1 ) + (x2 , 2x2 , z2 ) = (x1 + x2 , 2(x1 + x2 ), z1 + z2 ) M7 ,
pentru orice , IR, x1 , x2 IR. Astfel, M7 este subspatiu vectorial n
IR3 .
Multimea M8 nu contine vectorul nul din IR3 , (0, 0, 0), prin urmare nu
este subspatiu vectorial n IR3 .
Pentru M9 avem:
(x1 , 0, z1 ) + (x2 , 0, z2 ) = (x1 + x2 , 0, z1 + z2 ) M9
pentru orice , IR, x1 , z1 , x2 , z2 IR, deci M9 este subspatiu vectorial
n IR3 .
Multimea M10 se scrie:
M10 = {(2y 3z, y, z), y, z IR} IR3 .
58

Avem:
(2y1 3z1 , y1 , z1 ) + (2y2 3z2 , y2 , z2 ) =
= (2(y1 + y2 ) 3(z1 + z2 ), y1 + y2 , z1 + z2 ) M10
pentru orice , IR, y1 , z1 , y2 , z2 IR. Prin urmare, M10 este subspatiu
vectorial n IR3 .
2. Determinati M1 M2 , M1 + M2 , M1 + M4 , M1 M4 , M7 + M10 ,
M7 M10 , unde M1 , M2 , M4 , M7 , M10 sunt precizate n exercitiul 1.
Solutie. Fie (0, a) M1 si (b, b) M2 , cu a, b IR.
Pentru M1 M2 avem:
(0, a) = (b, b)
de unde a = 0 si M1 M2 = {(0, 0)}.
Suma subspatiilor M1 si M2 este:
M1 + M2 = {(0, a) + (b, b), a, b IR} = {(b, a b), a, b IR} = IR2 .
Cum M1 M2 = {(0, a)} si M1 + M2 = IR2 rezult
a ca M1 si M2 sunt
complementare.
Fie (0, a) M1 si (b, 2b) M2 , cu a, b IR. Pentru M1 M4 avem:
(0, a) = (b, 2b)
de unde a = 0 si M1 M2 = {(0, 0)}, iar
M1 + M2 = {(0, a) + (b, 2b), a, b IR} = {(b, a + 2b), a, b IR} = IR2 .
Subspatiile vectoriale M1 si M4 sunt complementare.
Fie (a, 2a, b) M7 si (2c 3d, c, d) M10 . Pentru M7 M10 avem:
(a, 2a, b) = (2c 3d, c, d)
de unde

a = 2c 3d

2a = c

b=d

iar a =

3d
, b = d. Atunci:
5

M7 M10 =

3d 6d
,
, d , d IR .
5
5

Suma M7 + M10 este data de:


M7 + M10 = {(a, 2a, b) + (2c 3d, c, d), a, b, c, d IR} =
59

= {(a 2c 3d, 2a + c, b + d), a, b, c, d IR} = IR3 .


Deci M7 si M10 nu sunt complementare.
3. Precizati, cu justificare, care din urmatoarele sisteme de vectori sunt
liniar dependente, liniar independente, sisteme de generatori, baze.
B1 = {V1 = (1, 1)} IR2 ,
B2 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 3)} IR2 ,
B3 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 4)} IR2 ,
B4 = {V1 = (1, 0, 1)} IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 0)} IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (2, 0, 2)} IR3 ,
B6 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (0, 0, 1), V3 = (1, 1, 0)} IR3 .
Solutie. Multimea B1 este formata dintr-un singur vector nenul si este
liniar independenta. Pentru orice (x, y) IR2
(x, y) = a(1, 1)
de unde x = y = a si deci B1 nu este sistem de generatori pentru IR2 si nici
baza.
Multimea B2 este formata din doi vectori neproportionali, deci este
liniar independenta. Pentru orice (x, y) IR2 :
(x, y) = a(1, 2) + b(2, 3),
de unde

x = a + 2b
y = 2a + 3b

si a = 3x + 2y, b = 2x y. Asadar B2 este sistem de generatori pentru


IR2 , deoarece orice vector (x, y) IR2 se poate scrie ca o combinatie liniara
a vectorilor din B2 .
Multimea B3 este formata din doi vectori proportionali, deci este liniar
dependenta. Fie (x, y) IR2 ; atunci avem:
(x, y) = a(1, 2) + b(2, 4)
de unde a = x 2, b = si y = 2x, cu IR, deci B2 nu este sistem de
generatori pentru IR2 .
Multimea B4 este formata dintr-un singur vector nenul, deci este liniar
independenta. Pentru orice (x, y, z) IR3
(x, y, z) = a(1, 0, 1)
de unde a = x si x = z, y = 0, deci B2 nu este sistem de generatori n IR3 .
60

Multimea B5 este formata din doi vectori neproportionali deci este liniar
independenta. Pentru a stabili daca este sistem de generatori pentru IR3
avem:
(x, y, z) = a(1, 0, 1) + b(1, 1, 0),
pentru orice (x, y, z) IR3 . Obtinem:

x=a+b

y=b

z=a

si a = z, b = y si x = z + y deci B5 nu este sistem de generatori pentru IR3 .


Pentru a stabili daca B6 este liniar independent avem:
1 (1, 0, 1) + 2 (0, 0, 1) + 3 (1, 1, 0) = 0
de unde

1 + 3 = 0

=0

+ = 0,
1
2

deci 1 = 2 = 3 = 0 si B6 este liniar independent


a.
3
Pentru orice (x, y, z) IR avem:
(x, y, z) = a(1, 0, 1) + b(0, 0, 1) + c(1, 1, 0),
de unde

x=a+c

y=c

z = a + b,

si a = x y, b = z x + y, c = y, adica B3 este sistem de generatori pentru


IR3 .

1
, n 1.
n(n + 2)
1
, n 1 are aceeasi natura
Seria cu termenul general xn = p
n(n + 2)
P1
cu seria armonica
, deoarece
n n
3. Determinati natura seriei xn = p

1
n(n + 2)
lim
= 1 (0, ).
1
n
n
Prin urmare, este o serie divergent
a.
p

61

2.9. Probleme propuse


1. Precizati care din urmatoarele multimi sunt subspatii vectoriale n
spatiile vectoriale mentionate:
M1 = {(x, y) IR2 | x = 0} IR2 ;
M2 = {(x, y) IR2 | x + y = 0} IR2 ;
M3 = {(x, y) IR2 | x + y = 1} IR2 ;
M4 = {(x, 2x), x IR} IR2 ;
M5 = {(x, y, z) IR3 | x = 0} IR3 ;
M6 = {(x, y, z) IR3 | x + y + z = 0} IR3 ;
M7 = {(x, 2x, z), x, z IR} IR3 ;
M8 = {(x, x + 2, z), x, z IR} IR3
M9 = {(x, 0, z), x, z IR} IR3 ;
M10 = {(x, y, z) IR3 | x + 2y + 3z = 0} IR3 .
2. Determinati M1 M2 , M1 + M2 , M1 + M4 , M1 M4 , M7 + M10 ,
M7 M10 , unde M1 , M2 , M4 , M7 , M10 sunt precizate n exercitiul 1.
3. Precizati, cu justificare, care din urmatoarele multimi sunt subspatii
vectoriale n spatiile vectoriale mentionate.
M1 = {(x, y, x y), x, y IR} IR3 ;
M2 = {(x, y) IR2 ; / x2 + y 2 = r2 , r IR} IR2 ;
M3 = {(x + y, 2x y + 1, y), x, y IR} IR3 ;
M4 = {(x, y, z) IR3 / x2 y 2 + z 2 = 0} IR3 ;
M5 = {x IR / a sin x + b cos x = 0, a, b IR} IR.
4. Fie ecuatia: a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn = 0, ai IR, xi IR, i = 1, n.
Sa se arate ca multimea solutiilor (x1 , x2 , . . . , xn ) IRn ale ecuatiei de
mai sus formeaza subspatiu vectorial al lui IRn .
5. Fie sistemul de ecuatii:

a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1m xm = 0

a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2m xm = 0

, aij IR, i = 1, n, j = 1, m.
..
.
an1 x1 + an2 x2 + . . . + anm xm = 0

Aratati ca multimea solutiilor acestui sistem liniar si omogen este un


subspatiu vectorial al lui IRm .
6. Consideram subspatiile vectoriale:
(i)
M1 = {(0, a, a + b), a, b IR} IR3 ,
M2 = {(0, 2a b, b), a, b IR} IR3 ;
(ii) M1 = {(x, y, z) IR3 z = 2x y} IR3 ,
M2 = {(x, y, z) IR3 / x = z, y = 2x} IR3 ;
(iii) M1 = {(x, 0), x IR} IR2 ,
M2 = {(x, y) IR2 / 3x = y} IR2 .
62

Determinati M1 + M2 , M1 M2 si precizati daca M1 si M2 sunt doua


subspatii complementare.
7. Precizati, cu justificare, care din urmatoarele sisteme de vectori
sunt sisteme liniar dependente, liniar independente, sisteme de generatori
n spatiile vectoriale mentionate:
S1 = {V1 = (1, 0)} IR2 ;
S2 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (2, 1, 1)} IR3 ;
S3 = {V1 = (1, 1), V2 = (0, 0), V3 = (1, 1)} IR2 ;
S4 = {V1 = (, 1, 0), V2 = (1, 1, 2), V3 = (2, 0, 1), IR} IR3 ;
8. Verificati daca urmatoarele sisteme de vectori formeaza baze n
spatiile vectoriale mentionate:
B1 = {V1 = (1, 1)} IR2 ,
B2 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 3)} IR2 ,
B3 = {V1 = (1, 2), V2 = (2, 4)} IR2 ,
B4 = {V1 = (1, 0, 1)} IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (1, 1, 0)} IR3 ,
B5 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (2, 0, 2)} IR3 ,
B6 = {V1 = (1, 0, 1), V2 = (0, 0, 1), V3 = (1, 1, 0)} IR3 .
B7 = {V1 = (1, 2, 0), V2 = (1, 2, 3), V3 = (0, 1, 1)} IR3 ;
B8 = {V1 = (2, 1, 0), V2 = (3, 0, 1)} M0 unde
M0 = {(x, y, z) IR3 / x 2y + 3z = 0};
00

9. Fie H00 = {(x, y, z) R3 / x 2y + 3z = 0} si H0 = {(x, y, z)


3
IR / 2x y + z = 0}.
00
00
00
Determinati cate o baza n subspatiile H00 , H0 , H00 H0 , H00 + H0 .
10. Fie M1 spatiul generat n IR3 de vectorii (2,1,0), (1,2,3), (-5,-2,1)
si M2 generat de vectorii (1,1,2), (-1,3,0), (2,0,3).
Sa se determine dimM1 , dimM2 , dim(M1 + M2 ), dim(M1 M2 ).
11. In IR3 consideram sistemele de vectori:
S1 = {V1 = (2, 1, 0), V2 = (0, 1, 1)},
S2 = {V1 = (2, 1, 0), V2 = (0, 1, 1), V3 = (3, 0, 1), V4 = (1, 2, 0)}.
Determinati o baza B a lui IR3 , astfel nc
at S1 B S2 .
12. In IR3 consideram sistemele de vectori:
B1 = {V1 = (1, 2, 1), V2 = (0, 1, 1), V3 = (0, 3, 1)},
B2 = {W1 = (0, 1, 3), W2 = (3, 0, 1), W3 = (2, 0, 5)}.
(i) Aratati ca B1 si B2 sunt baze ale lui IR3 ;
(ii) Determinati XBc , XB1 , XB2 unde v = v1 + 2v2 + 3v3 .
13. Aratati ca multimea C IR2 definit
a prin:
C = {(x, y) IR2 / ax + by c, a, b, c IR}
63

Este o multime convexa n IR2 . Ce puteti spune despre convexitatea


multimii:
M = {(x, y) IR2 / x + y 8, 2x + y 12, x + 2y 8}?
14. Fie functia de productie f (x, y) = x2 + y 2 , unde x si y m
asoar
a,
respectiv, cantitatile factorilor de productie si nivelul de productie z0 , dat.
Precizati, cu justificare, daca multimea
C = {(x, y) IR2 / f (x, y) z0 , x, y 0} este convex
a.
15. Fie X, Y IRn cu k X + Y k=k X k + k Y k . S
a se arate ca
k X + Y k= k X k + k Y k

pentru orice , 0.

16. Sa se studieze natura seriilor, iar n caz de convergent


a sa se calculeze suma:
P
1

(i)
;
n0 (n + 2)(n + 2 + 1)
(ii)
(iii)

1
;
n1 n(n + 3)
P

ln 1 +

n1

1
;
n

(iv)

1
;
3 + 3n2 + 2n
n
n1

(v)

1
.
21
(2n)
n1

19. Aratati ca seriile urmatoare sunt divergente:


P 2n2 + 3n 1
(i)
;
2
n0 n + n + 1
(ii)

n1

e n2 +2 ;

n0

20. Studiati natura seriei care are termenul general dat de:
1
(i) sin n ;
2
1
(ii) p
;
n(n + 2)
(iii)

n3

n+1
.
+ 6n + 1
64

Capitolul III
MATEMATICA

ELEMENTE DE ANALIZA
Scopul acestui capitol este determinarea extremelor functiilor reale de
mai multe variabile reale, deoarece acestea constituie o preocupare importanta n economie, scopul agentilor economici fiind gestionarea cat mai
eficienta resursele disponibile. Ultimul paragraf al capitolului prezint
a integrala generalizata.

3.1. Functii vectoriale de mai multe variabile reale.


O functie vectoriala de mai multe variabile reale (sau de o variabil
a vecton
m
riala) este o aplicatie F : D IR IR , adica
X D F (X) = (f1 (X), f2 (X), ..., fn (X)) IRm
unde fi : D IR, i = 1, m sunt m functii reale de n variabile reale. In
continuare vom studia cateva tipuri de astfel de functii.

3.1.1. Aplicatii liniare.


Functia A : IRn IRm se numeste aplicatie liniar
a daca sunt ndeplinite
conditiile:
(i) A(X + Y ) = A(X) + A(Y ), X, Y IRn ;
(ii) A(X) = A(X), IR, X IRn .
Exemplul 3.1.1. Aplicatia nul
a:
0 : IRn IRm , 0(X) = 0, X IRn ,
este evident o aplicatie liniara.
Exemplul 3.1.2. Aplicatia identic
a
1IRn : IRn IRn , 1IRn (X) = X, X IRn ,
este o aplicatie liniara.
Exemplul 3.1.3. A : IR3 IR2 ,
A(x, y, z) = (x + y, 2x + z), (x, y, z) IR3
65

este o aplicatie liniara.


Observatia 3.1.1. Aplicatia A : IRn IRm este liniara daca si numai
daca este ndeplinita conditia
A(X + Y ) = A(X) + A(Y ), , IR, X, Y IRn .

(3.1.1)

In adevar, daca aplicatia este liniara, atunci sunt ndeplinite conditiile (i)
si (ii) din definitie, care conduc la (3.1.1).
Reciproc, daca relatia (3.1.1) este adevarat
a, atunci pentru = = 1
obtinem conditia (i), iar pentru = 0 obtinem conditia (ii), adica aplicatia
este liniara.
Observatia 3.1.2. O aplicatie liniara transforma o combinatie liniara
de vectori, ntr-o combinatie liniara cu aceeasi coeficienti, de imaginile vectorilor:
A(1 X1 + 2 X2 + ... + p Xp ) = 1 A(X1 ) + 2 A(X2 ) + ... + p A(Xp )
i IR, Xi IRn , i = 1, p.
Unei aplicatii A L(IRn , IRm ) i se pot atasa doua subspatii vectoriale
importante si anume:
def

ImA = {A(X)|X IRn }


numit imaginea lui A si
def

KerA = {X IRn |A(X) = 0}


numit nucleul lui A.
Propozitia 3.1.1. Dac
a A L(IRn , IRm ) atunci:
(i) A(0) = 0;
(ii) A(X) = A(X), X IRn ;
(iii) Dac
a U IRn este subspatiu vectorial, atunci A(U ) este subspatiu
vectorial al lui IRm ;
(iv) A este injectiv
a dac
a si numai dac
a KerA = {0};
(v) Dac
a S = {V1 , ..., Vp } este un sistem liniar independent n IRn si
A este injectiv
a atunci sistemul de vectori imagine A(S) = {A(V1 ), ...,
A(Vp )} IRm este un sistem liniar independent;
(vi) Dac
a S = {V1 , ..., Vp } este un sistem de generatori n IRn si A este
surjectiv
a atunci sistemul de vectori imagine A(S) = {A(V1 ), ..., A(Vp )}
IRm este un sistem de generatori;
(vii) Dac
a B = {V1 , ..., Vp } este o baz
a pentru IRn si A este bijectie
m
atunci A(B) = {A(V1 ), ..., A(Vp )} IR este o baz
a pentru IRm .
66

Demonstratie. (i) si (ii) rezulta din conditia (ii) a definitiei aplicatiei


liniare, pentru = 0, respectiv = 1.
(iii) Daca U IRn este subspatiu vectorial atunci
X + Y U

, IR, X, Y U.

Fie A(X) = X1 A(U ) si A(Y ) = Y1 A(U ). Atunci:


X1 + Y1 = A(X) + A(Y ) = A(X + Y ) A(U ),
ceea ce demonstreaza faptul ca A(U ) este subspatiu vectorial.
(iv) Necesitatea. Presupunem A injectiv
a si X KerA. Atunci A(X) =
0 si A(0) = 0 (din (i)), care din injectivitate conduce la X = 0, adica
KerA {0}. Cum KerA este subspatiu vectorial avem {0} KerA, prin
urmare KerA = {0}.
Suficienta. Presupunem KerA = {0} si A(X) = A(Y ). Atunci A(X)
A(Y ) = 0, adica A(X Y ) = 0, deci X Y KerA. Prin urmare, X = Y ,
deci A este injectiva.
(v) Pornind de la egalitatea
1 A(V1 ) + 2 A(V2 ) + ... + p A(Vp ) = 0,
avem
A(1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp ) = 0,
adica 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp KerA. Cum A este injectiva (atunci
KerA = {0}), obtinem
1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp = 0,
de unde i = 0, i = 1, p, deoarece S este liniar independent n IRn .
(vi) Daca S este sistem de generatori n IRn , atunci pentru orice X IRn
exista scalarii i IR, i = 1, p astfel nc
at
X=

p
X

i Vi .

i=1

Aplicatia A este surjectiva, adica pentru orice Y IRm exist


a X IRn
astfel ncat A(X) = Y .
Avem:
p
p
X

Y = A(X) = A(

i vi ) =

i=1

i A(Vi ),

i=1

ceea ce ne spune ca orice vector Y IRm se poate scrie ca o combinatie


liniara de vectorii din A(S), adica A(S) este un sistem de generatori n
IRm .
67

(vii) rezulta din (v) si (vi).


Dimensiunea lui ImA se numeste rangul lui A, iar dimensiunea lui
KerA se numeste defectul lui A.
Are loc:
Teorema 3.1.1 (Teorema dimensiunii). Fie A L(IRn , IRm ). Atunci:
dim KerA + dim ImA = n.

In continuare vom determina reprezentarea matriceal


a a unei aplicatii
liniare.
Fie A L(IRn , IRm ), B = {E1 , E2 , ..., En } si F = {F1 , F2 , ..., Fm } baze
pentru IRn , respectiv IRm .
Daca X IRn si Y = A(X) atunci se pune urmatoarea problema:
Ce legatura exista ntre coordonatele vectorului imagine Y n baza F si
coordonatele vectorului X n baza B?
Cum X IRn si Y = A(X) IRm , iar B si F sunt baze pentru IRn ,
respectiv IRm avem urmatoarele descompuneri unice:
X = x1 E1 + x2 E2 + ... + xn En

(3.1.2)

Y = A(X) = y1 F1 + y2 F2 + ... + ym Fm

(3.1.3)

unde x1 , x2 , ..., xn sunt coordonatele vectorului X n baza B, iar y1 , y2 ,...,ym


sunt coordonatele vectorului imagine A(X) n baza F .
Sistemul {A(E1 ), A(E2 ), ..., A(En )} din ImA este inclus n IRm deci
vectorii acestui sistem se pot scrie n mod unic ca si combinatii liniare cu
vectorii bazei F . Avem:
A(E1 ) = 11 F1 + 21 F2 + ... + m1 Fm
A(E2 ) = 12 F1 + 22 F2 + ... + m2 Fm
..
.

(3.1.4)

A(En ) = 1n F1 + 2n F2 + ... + mn Fm ,
unde 1i , 2i , ..., mi , i = 1, n sunt coordonatele vectorului imagine A(Ei )
n raport cu baza F .
Folosind (3.1.2), (3.1.4) si faptul ca A este aplicatie liniara, avem:
Y

= A(X) = A(

n
X

xj Ej ) =

j=1

n
X
j=1

m
X

xj (

ij Fi ) =

i=1

n
X

j=1
m X
n
X

i=1 j=1

68

xj A(Ej )

ij xj )Fi .

Pe de alta parte are loc (3.1.3), ceea ce mpreun


a cu relatia de mai sus
implica
yi =

n
X

ij xj ,

i = 1, m,

j=1

adica

y1 = 11 x1 + 12 x2 + ... + 1n xn

y2 = 21 x1 + 22 x2 + ... + 2n xn

..
.
ym = m1 x1 + m2 x2 + ... + mn xn ,

(3.1.5)

matriceal, (3.1.5) se scrie


Y = AX ,

(3.1.6)

unde Y este matricea coloana compusa din componentele vectorului imagine A(X) n baza F , X este matricea coloana compusa din componentele
vectorului X n baza B, iar

A=

11
21

m1

12
22

m2

...
...
...
...
...
...

1n
2n

mn

Mm,n (IR)

se numeste matricea asociat


a aplicatiei liniare A n perechea de baze B si
F , notata [A]BF .
Observatia 3.1.3. Determinarea matricei asociata aplicatiei liniare A
n perechea de baze B, F se face urmarind urmatoarele etape:
Etapa 1. Se calculeaza imaginile vectorilor Ei , i = 1, n din baza B, prin
aplicatia A.
Etapa 2. Se calculeaza coordonatele vectorilor imagine A(Ei ), i = 1, n
n baza F .
Etapa 3. Se construieste matricea asociata aplicatiei liniare astfel:
coloana j, j = 1, n va fi formata cu coordonatele vectorului A(Ej ) n baza
F.
Observatia 3.1.4. Numarul coloanelor matricei A este egal cu dimensiunea n a spatiului vectorial IRn , iar num
arul liniilor matricei A este egal
m
cu dimensiunea m a spatiului vectorial IR .
Spunem ca doua spatii vectoriale IRn si IRm sunt izomorfe dac
a si numai
daca exista o bijectie f : IRn IRm .
69

Observatia 3.1.5. Dac


a IRn si IRm sunt doua spatii vectoriale de dimensiuni n, respectiv m atunci spatiile vectoriale L(IRn , IRm ) si Mmn (IR)
sunt izomorfe.
Acest izomorfism este dat de bijectia care asociaza fiecarei aplicatii
liniare A matricea A.
Asadar, o aplicatie liniara poate fi definita si prin (3.1.6):
Y = AX ,
numita si forma matriceal
a a aplicatiei liniare.
Exemplul 3.1.4. O firma consuma trei tipuri de materii prime si
produce doua tipuri de produse. Consumurile specifice din cei trei factori
pentru realizarea fiecaruia dintre cele doua produse sunt date n tabelul
Materii
prime

Produse

M1
M2
M3

P1

P2

1
3
2

2
1
1

Programul de productie X = (m, n) IR2+ , se realizeaza cu un volum


al consumului din cele trei materii prime M1 , M2 si M3 , dat de relatia:
C = A X,

unde C IR3 .

Astfel, pentru X = (100, 150), consumul de materii prime este dat de:

!
1 2
400

100

C= 3 1
= 450 .
150
2 1
350

Asadar, aplicatia liniara care are matricea A de mai sus este:


A : IR2 IR3 ,

A(x1 , x2 ) = (x1 + 2x2 , 3x1 + x2 , 2x1 + x2 ).

Fie A matricea patratic


a de ordinul n asociata aplicatiei liniare A,
A = [A]BB unde B este baza n IRn .
Vectorul nenul V IRn se numeste vector propriu al matricei A (respectiv al aplicatiei liniare A) daca exista IR astfel nc
at
AV = V

(respectiv,
70

A(V ) = V ).

(3.1.7)

In acest caz scalarul se numeste valoare proprie a matricei A (respectiv


a aplicatiei liniare A) corespunzatoare vectorului propriu V .
Propozitia 3.1.2. Orice vector propriu corespunde unei singure valori
proprii.
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca vectorului
nenul V IRn i corespund doua valori proprii distincte si IR astfel
ncat A(V ) = V si A(V ) = V . Din ultimele doua relatii obtinem (
)V = 0. Cum V 6= 0 rezulta = , contradictie cu presupunerea facut
a.
Prin urmare, am obtinut unicitatea valorii proprii.
Observatia 3.1.6. O valoare proprie nu determina n mod unic un
vector propriu.
In adevar, daca IR si A(V ) = V , atunci
A(V ) = A(V ) = V = (V ), IR,
ceea ce ne spune ca V este de asemenea vector propriu pentru .
Propozitia 3.1.3. Dac
a A L(IRn , IRn ) si 1 , 2 , ..., p IR sunt
valori proprii distincte atunci vectorii proprii corespunz
atori acestor valori
proprii sunt liniar independenti.
Demonstratie. Notam cu V1 , V2 , ..., Vp vectorii propri corespunzatori
valorilor propri 1 , 2 , ..., p (i 6= j , i 6= j, i, j = 1, p). Pentru a arata
liniar independenta acestor vectori folosim metoda inductiei.
Daca p = 1 atunci sistemul format din V1 este liniar independent,
deoarece V1 fiind vector propriu, este nenul.
Presupunem ca {V1 , V2 , ..., Vk } este un sistem liniar independent si demonstram ca {V1 , V2 , ..., Vk , Vk+1 } este liniar independent. Pentru aceasta, fie
1 , 2 , ..., k+1 IR astfel ncat:
1 V1 + ... + k+1 Vk+1 = 0.

(3.3.8)

Aplicam A si folosind relatiile A(Vi ) = i Vi (i = 1, k + 1) obtinem:


1 1 V1 + ... + k k Vk + k+1 k+1 Vk+1 = 0.

(3.1.9)

Inmultind relatia (3.1.8) cu (k+1 ) si o adunam cu relatia (3.1.9):


1 (1 k+1 )V1 + ... + k (k k+1 )Vk = 0.

(3.1.10)

Cum sistemul {V1 , ..., Vk } este liniar independent din (3.1.10) avem:
i (i k+1 ) = 0, i = 1, k
71

ceea ce implica:
i = 0, i = 1, k.

(3.1.11)

Inlocuind (3.1.11) n (3.1.8) obtinem:


k+1 Vk+1 = 0,
adica k+1 = 0, deoarece Vk+1 6= 0, fiind vector propriu.
Asadar, i = 0, i = 1, k + 1 si sistemul {V1 , ..., Vk , Vk+1 } este liniar
independent.
In cele ce urmeaza ne punem problema determinarii concrete a vectorilor
proprii. Pentru aceasta vom determina mai nt
ai valorile proprii.
Pornim de la relatia (3.1.7) din definitia vectorului propriu si avem:
AV = V AV = In V AV In V = 0 (A In )V = 0,
(A In )V = 0,

(3.1.12)

care scrisa sub forma explicita este:

(a11 )x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0

a x + (a )x + ... + a x = 0
21 1
22
2
2n n

.
.
.

(3.1.13)

an1 x1 + an2 x2 + ...(ann )xn = 0,

cu A = (aij )i,j=1,n Mn (IR), V = (x1 , x2 , ..., xn ) si In matricea unitate de


ordinul n (In = [1IRn ]BB , B baza oarecare n IRn ).
Observatia 3.1.7. Sistemul (3.1.13), fiind un sistem de ecuatii liniare
si omogene, admite ntotdeauna solutia banala V = (0, 0, ..., 0). Pentru ca
el sa admita si alte solutii diferite de cea banala trebuie ca:
rang(A In ) < n,
unde

|A In | =

(3.1.14)

=0

... ann

a11 a12
... a1n
a21
a22 ... a2n
..
.
an1

an2

si n este numarul necunoscutelor sistemului (3.1.13).


Din relatia (3.1.14) deducem
det(A In ) = 0.
Ecuatia:
|A In | = 0
72

(3.1.15)

se numeste ecuatia caracteristic


a a matricei A, iar
P () = det(A In )
se numeste polinomul caracteristic al matricei A.
Observatia 3.1.8. Prin rezolvarea ecuatiei (3.1.15) determinam valorile proprii.
O data determinate valorile proprii i , i = 1, n atunci prin rezolvarea
sistemelor:
(A i In )V = 0, i = 1, n
vom gasi vectorii proprii corespunzatori fiecarei valori proprii.
Observatia 3.1.9. Relatia (A In )V = 0 revine la:
V Ker (A In ) = {V IRn : (A In )V = 0},
adica orice vector propriu V apartine nucleului aplicatiei A1 : IRn IRn
definita prin matricea (A In ).
Multimea
S() = {V IRn |A(V ) = V }
se numeste subspatiu propriu asociat valorii proprii .
Propozitia 3.1.4. Fie A L(IRn , IRn ) si o valoare proprie a lui A.
Atunci:
(i) S() este un subspatiu vectorial al lui IRn ;
(ii) Dac
a 6= atunci S() S() = {0}.
Demonstratie. (i) Fie , IR, V1 , V2 S() astfel nc
at A(V1 ) =
V1 si A(V2 ) = V2 . Avem:
A(V1 + V2 ) = A(V1 ) + A(V2 ) = (V1 + V2 )
ceea ce implica V1 + V2 S(), adica S() este subspatiu vectorial al lui
IRn .
(ii) Cum S() S() este un subspatiu vectorial incluziunea este
satisfacuta.
Fie X S() S(), adica X S() si X S(). De aici avem:
A(X) = X

si A(X) = X,

adica
( )X = 0.
Cum 6= rezulta X = 0, ceea ce demonstreaza incluziunea .
73

Aplicatia A L(IRn , IRn ) se numeste diagonalizabil


a, daca exista B o
n
baza n IR astfel ncat [A]BB este matrice diagonala .
Teorema 3.1.2. Fie A L(IRn , IRn ) si 1 , 2 , ..., p valori proprii
distincte ale lui A. Aplicatia A este diagonalizabil
a dac
a si numai dac
a
dim S(i ) = m(i ), i = 1, p (m(i ) este ordinul de multiciplitate al valorii proprii i ). Baza B pentru care [A]BB este diagonal
a este format
a cu
vectorii proprii corespunz
atori valorilor proprii 1 , 2 , ..., p , iar

[A]BB =

num
arul liniilor
este egal cu
dim S(1 )

num
arul liniilor
este egal cu
dim S(p )

3.1.2. Forme p
atratice
Aplicatia : IRn IR, data prin
(X) =
=
+

n X
n
X

bij xi xj
i=1 j=1
b11 x21 + b12 x1 x2
b22 x22 + b23 x2 x3

+ b13 x1 x3 + ... + b1n x1 xn


+ ... + b2n x2 xn + ... + bnn x2n ,

unde bij IR, i, j = 1, n, se numeste form


a p
atratic
a.
Daca notam
bij + bji = 2aij , i 6= j, bii = aii ,
atunci forma patratica se poate reprezenta matriceal:
(X) = XBTc AXBc ,
unde XBc = (x1 , ..., xn )T IRn este matricea coordonatelor vectorului X
n baza canonica a lui IRn si A = (aij )i,j=1,n este o matrice patratic
a de
ordinul n simetrica.
74

Matricea A se numeste matricea asociat


a formei p
atratice. Daca matricea A este diagonala forma patratica are expresia
(X) =

n
X

aii x2i = a11 x21 + a22 x22 + ... + ann x2n ,

i=1

numita expresia canonica a formei .


Exemplul 3.1.5. : IR3 IR, (X) = x21 x22 + 3x23 4x1 x2 3x2 x3 .
Matricea formei patratice este

A = 2 1 2

3
0
3
2

Spunem ca forma patratica : IRn IR este:


(i) pozitiv definit
a daca:
(X) > 0, X IRn \ {0};
(ii) negativ definit
a daca:
(X) < 0, X IRn \ {0};
(iii) semipozitiv definit
a daca:
(X) 0, X IRnsi X0 IRn \ {0} astfel nc
at (X0 ) = 0;
(iv) seminegativ definit
a daca:
(X) 0, X IRnsi X0 IRn \ {0} astfel nc
at (X0 ) = 0;
(v) nedefinit
a ca semn daca:
X, Y IRn , X 6= Y

astfel nc
at (X) > 0

si (Y ) < 0.

Pentru determinarea semnului unei forme patratice vom prezenta doua


metode, deduse din expresia sa canonica.
Metoda Jacobi. Fie forma patratic
a : IRn IR, si A = (aij )
Msn (IR) matricea corespunzatoare. Daca toti minorii principali ai matricei
A:

a11 ... a1n

11 a12

1 = a11 , 2 =
, ..., n =

a21 a22

an1 ... ann


75

sunt nenuli, atunci exista baza F = {F1 , F2 , ..., Fn } a lui IRn astfel nc
at
(X) =

0 2 1 2
n1 2
y1 +
y2 + ... +
y
1
2
n n

unde 0 = 1, si [X]F = (y1 , y2 , ..., yn )T .


Consecinta 3.1.1. (i) Daca i > 0, i = 1, n, forma patratic
a este
pozitv definita.
(ii) Daca (1)i i > 0, i = 1, n, forma patratic
a este negativ
definita.
(iii) Pentru orice alta alternanta a semnelor determinantilor i , forma
p
atratica este nedefinita ca semn.
Exemplul 3.1.6. Pentru forma patratic
a: : IR3 IR
(x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + 2x23 4x1 x2 6x2 x3 ,
matricea corespunzatoare este:

1 2
0

1 3 .
A = 2
0 3
2
Minorii principali ai matricei A sunt:

1 2
0
1 2

1 3 = 15,
0 = 1, 1 = 1, 2 =
= 3, 3 = 2
2

1
0 3
2

iar din Consecinta 3.1.1 (iii) deducem ca forma patratic


a este nedefinita ca
semn.
Metoda valorilor proprii. Fie forma patratic
a : IRn IR, si
A = (aij ) Msn (IR) matricea corespunzatoare. Atunci valorile proprii ale
matricei A, i , i = 1, n, sunt reale si exista o baza F IRn astfel nc
at
(X) =

n
P

i=1

i yi2 , unde [X]F = (y1 , y2 , ..., yn )T .

Consecinta 3.1.2. (i) Daca i > 0, i = 1, n, este pozitiv definita;


(ii) Daca i < 0, i = 1, n, este negativ definita;
(iii) este semipozitiv definita daca
i 0,

i = 1, n si i0

astfel nc
at i0 = 0;

(iv) este seminegativ definita daca


i 0,

i = 1, n si i0
76

astfel nc
at i0 = 0;

(v) este nedefinita ca semn daca


00

i0 , i {1, 2, ..., n}

astfel nc
at i0 > 0, i00 < 0.

Exemplul 3.1.7. Pentru forma patratic


a: : IR4 IR
(x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + 3x22 + 2x24 + 2x1 x2 ,
matricea corespunzatoare este:

A=

1
1
0
0

1
3
0
0

0
0
0
0

0
0
0
2

Minorii principali ai matricei sunt: 1 = 1, 2 = 2, 3 = 0, 4 = 0,


deci nu se poate aplica metoda Jacobi.

Valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 2, 2 = 0, 3,4 = 2 2 > 0,


deci este semipozitiv definita.
In cele ce urmeaza consideram forma patratic
a:
: IRn IR,

(X) = XBTc AXBc

cu variabilele x1 , x2 , ..., xn supuse la p restrictii liniar independente

n
P
j=1

bij xj =

0, i = 1, p sau echivalent BXBc = 0, unde B = (bij ) Mpn (IR) cu


rangB = p.
Conditiile impuse asupra restrictiilor permit explicitarea a p variabile
n functie de celelalte n p.
Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca detBp 6= 0, unde
Bp este matricea formata cu primele p linii si coloane ale matricii B (n caz
contrar, se pot renumerota variabilele x1 , x2 , ..., xn ).
unde
Deducem XBc = C X,

C=

Bp1 Bnp
Inp

Mn,np (IR),

Bnp Mp,np (IR) este matricea formata cu ultimele n p coloane ale


= (xp+1 ,
matricii B, Inp matricea unitate cu n p linii si coloane, iar X
T
xp+2 , ..., xn ) .
Inlocuind XBc = C X
n expresia formei obtinem:
T A(C X)
=X
T (C T AC)X
=X
T AX
:= (

(X) = (C X)
X),
77

adica tot o forma patratica n n p variabile far


a restrictii, cu A = C T AC.
Prin urmare, semnul formei patratice cu restrictiile independente
n P
n
P

i=1 j=1

bij xj , i = 1, p coincide cu semnul formei patratice reduse .

Exemplul 3.1.8. Fie : IR3 IR, (X) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 si


restrictia x1 + 2x2 x3 = 0.
Stabiliti semnul formei patratice :
(i) fara restrictii;
(ii) cu restrictia data.
(i) Matricea formei patratice este:

A=

1
2
0
1
2

0
1
2
1
2

1
2
1
2
0

Cum 1 = 0, vom utiliza metoda valorilor proprii pentru a stabili


semnul formei fara restrictii.
Ecuatia caracteristica corespunzatoare este:
43 3 1 = 0
1
cu radacinile 1 = 1, 2 =3 =- .
2
Asadar, forma patratica f
ar
a restrictii este nedifinita ca semn.
(ii) Cum B = (1 2 1) si detB1 = | 1| 6= 0, putem explicita
x3 = x1 + 2x2 , de unde obtinem forma patratic
a redusa:
(x
1 , x2 ) = (x1 , x2 , x1 + 2x2 ) = x21 + 4x1 x2 + 2x22 .
Matricea formei patratice fiind

A =

1 2
2 2

cu 1 = 1 > 0, 2 = 4, deducem ca este nedifinita ca semn, deci forma


p
atratica cu restrictia data este tot nedefinita ca semn.

78

3.2. Calcul diferential.


3.2.1. Limita si continuitatea functiilor reale de mai multe
variabile reale.
Prin analogie cu cazul functiilor reale de o variabil
a reala, o functie
real
a de n variabile reale este o lege care asociaza fiecarui element X =
(x1 , . . . , xn ) D IRn un num
ar real Y notat cu f (x1 , . . . , xn ). Notam
o astfel de functie cu f : D IRn IR, iar D se numeste domeniul de
definitie al functiei f .
Modelarea activitatilor economice se face cu ajutorul unor functii
f : D IRn IR, unde D este domeniul valorilor variabilelor x1 , x2 ,
. . . , xn care notifica actiunile agentilor economici. Rezultatele se obtin
cu ajutorul lui f prin valorile reale Y = f (x1 , . . . , xn ) atasate nivelului
activitatilor.
Exemplul 3.2.1. O firma exporta trei bunuri la preturile p1 , p2 , p3
n cantitatile x1 , x2 , x3 . Functia prin care se cuantific
a nivelul ncas
arilor
este data de:
f : D IR3 IR,

f (x1 , x2 , x3 ) = p1 x1 + p2 x2 + p3 x3 ,

unde D = {(x1 , x2 , x3 ) IR3 | xi 0, i = 1, 3}.


Exemplul 3.2.1. Daca ntr-o societate comerciala se cunosc orele de
munca productiva prestate x, fondurile fixe angajate n productie y, atunci
venitul poate fi scris sub forma:
V (x, y) = ax y ,
unde a, , sunt constante pozitive.
Spunem ca functia f : D IRn IR are limit
a (finit
a) ` IR n
punctul A D0 si notam lim f (X) = ` dac
a si numai daca:
XA

> 0 = () > 0 astfel ncat X D cu 0 < kXAk < |f (X)`| < .


Ca si n cazul p = 1 se demonstreaza
Teorema 3.2.1 (Criteriul lui Heine pentru limit
a). O functie f : D
0
IR IR are limita ` IR n A D dac
a si numai dac
a pentru orice
xn D cu xn A, xn 6= A avem c
a f (xn ) `.
n

Spunem ca functia f : D IRn IR este continu


a n punctul A D si
notam f CA daca si numai daca:
> 0 = () > 0 astfel ncat X D cu kXAk < |f (X)f (A)| < .
79

Observatia 3.2.1. Dac


a A D D0 atunci f este continu
a n A dac
a
si numai daca exista lim f (X) = f (A).
XA

Exemplul 3.2.3. Functia f : IR2 IR,

x3
, x2 + y 2 > 0
f (x, y) = x2 + y 2

0,
x=y=0
este continua n punctul (0, 0).
In adevar, din

x3
x2

|f (x, y) f (0, 0)| = 2


|x| |x| <
= 2
2
x + y
x + y2

pentru orice (x, y) IR2 cu k(x, y)k =


continua n (0, 0).

x2 + y 2 < = , rezulta ca f este

Spunem ca f este continu


a pe multimea D si notam f CD daca si
numai daca f este continua n orice A D.
Are loc (ca si n cazul p = 1):
Teorema 3.2.2 (Criteriul lui Heine pentru continuitate). O functie
f : D IRn IR este continu
a n A D dac
a si numai dac
a pentru orice
xn D cu xn A avem c
a f (xn ) f (A).
Spre deosebire de cazul functiilor reale de o variabil
a reala n cazul
functiilor de mai multe variabile reale se pot introduce si alte concepte de
continuitate si anume continuitatea partial
a si continuitatea dupa o directie.
n
Fie f : D IR IR, A D, i {1, . . . , n} si t IR astfel nc
at
A + tEi D. Functia (reala de o variabil
a reala)
d

i (t) = f (A + tEi ) = f (a1 , . . . , ai + t, . . . , an )


se numeste functia partial
a n raport cu variabila de indice i a functiei f n
punctul A = (a1 , . . . , an ) D.
Functia f : D IRn IR se zice continu
a partial n raport cu variabila
de indice i n A, daca functia i este continu
a n t0 = 0.
Daca f este continua partial n raport cu variabila de indice i n A
pentru orice i = 1, . . . , n, atunci f se zice continu
a partial n A si notam
f CeA .
Are loc:
Propozitia 3.2.1. Dac
a f este continu
a n A atunci f este continu
a
partial n A, adic
a
CA CeA .
80

Demonstratie. Daca tn c atunci xn = A + tn Ei A si deci din


f CA rezulta ca
i (tn ) = f (xn ) f (A) = i (0),

i = 1, n.

Aplicand teorema lui Heine pentru i rezulta ca f este continu


a partial n
A.
Incluziunea din propozitia precedent
a este stricta, asa cum arata:
Exemplul 3.2.4. Functia
f : IR2 IR,

f (x1 , x2 ) =

2
x1
x2

0,

, x2 6= 0
x2 = 0

este continua partial n A = (0, 0) caci


1 (t) = f (t, 0) = 0,

2 (t) = f (0, t) = 0

sunt continue n t0 = 0.
3.2.2. Derivabilitate partial
a de ordinul nt
ai
Fie f : D IRn IR, A = (a1 , . . . , an ) D D0 si
i (t) = f (A + tEi ) = f (a1 , . . . , ai + t, . . . , an )
functia partiala n raport cu variabila de indice i a lui f n A.
A , daca pentru
Functia f se zice derivabil
a partial n A si notam f D
orice i = 1, n functia i este derivabil
a n t0 = 0.
f (A)
sau f 0xi (A) si se
Prin definitie, numarul real 0i (0) se noteaza cu
xi
numeste derivata partiala n raport cu variabila de indice i a functiei f n
A.
Deci
i (t) i (0)
f (A + tEi ) f (A)
f (A)
= lim
= lim
.
t0
t0
xi
t
t
Spunem ca functia f este derivabil
a partial pe multimea D si notam
D daca si numai daca f este derivabil
f D
a partial n orice A D.
Remarca 3.2.1. T
inand seama ca la functii de o variabil
a reala orice
functie derivabila este continua rezulta (prin aplicarea acestui rezultat pentru functia i ) ca orice functie derivabil
a partial n A este continu
a partial
n A, adic
a
A CeA ,
D
81

Reciproca nu este adevarat


a, asa cum arata:

Exemplul 3.2.5. Functia f : IR2 IR, f (x1 , x2 ) = x21 + x22 este


continua partial (chiar continu
a) n A = (0, 0), dar nu este derivabil
a partial
n acest punct caci 1 (t) = f (t, 0) = |t| nu este derivabil
a n origine.
Reguli de derivare partial
a sunt puse n evident
a de:
Propozitia 3.2.2. Dac
a f, g : D IRn IR sunt derivabile partial n
0
A D D atunci:
(i) f + g este derivabil
a partial n A si
(f + g)(A)
f (A) g(A)
=
+
;
xi
xi
xi
(ii) f este derivabil
a partial n A si
(f )(A)
f (A)
=
;
xi
xi
(iii) f g este derivabil
a partial n A si
f (A)
g(A)
(f g)(A)
= g(A)
+ f (A)
;
xi
xi
xi
(iv) f |g (n ipoteza g(A) 6= 0) este derivabil
a partial n A si
(f |g)(A)
=
xi

g(A)

f (A)
g(A)
f (A)
xi
xi
.
2
g (A)

Demonstratie. Sa justificam prima regula, analog procedandu-se si la


celelalte (similar ca n cazul p = 1).
Se observa ca
(f + g)(A + tEi ) (f + g)(A)
f (A + tEi ) f (A) g(A + tEi ) g(A)
=
+
,
t
t
t
de unde pentru t 0 se obtine rezultatul dorit.
Exemplul 3.2.6. Consider
am functia de productie pentru o firma,
data de
f (K, L) = aK L ,
unde K este volumul capitalului, L volumul fortei de munc
a, iar a este o
constanta pozitiva.
Derivata partiala a lui f n raport cu K este
f (K, L)
= aK 1 L
K
82

si masoara eficienta utilizarii unei unitati monetare suplimentare cand volumul fortei de munca ramane neschimbat.
Derivata partiala a lui f n raport cu L este
f (K, L)
= aK L1
L
si masoara eficienta utilizarii unei unitati suplimentare din forta de munc
a,
cand volumul capitalului ramane neschimbat.
3.2.3. Diferentiabilitate de ordinul nt
ai
Reamintim ca o functie reala de o variabil
a reala f : D IR IR este
derivabila (sau diferentiabila) n A D D0 dac
a exista un num
ar real
notat cu f 0 (A) ncat
lim

XA

f (X) f (A)
= f 0 (A).
X A

Sub aceasta forma aceasta definitie nu poate fi extinsa la cazul functiilor


f : D IRn IR de mai multe variabile reale.
Se observa ca relatia precedent
a se poate transcrie astfel
|f (A + V ) f (A) f 0 (A)V |
= 0,
V 0
|V |
lim

care, daca tinem seama ca aplicatia F : IR IR definita prin


F (V ) = f 0 (A)V
este o aplicatie liniara, conduce la:
O functie f : D IRn IR se zice diferentiabil
a n punctul A D D0
si notam f DA daca exista o aplicatie liniara F : IRn IR nc
at
|f (A + V ) f (A) F (V )|
= 0.
V 0
kV k
lim

Functia f se zice diferentiabil


a pe multimea D si notam f DD , daca
f este diferentiabila n orice A D.
Remarca 3.2.2. Se poate demonstra (prin reducere la absurd) ca daca
f este diferentiabila n A atunci exista o unica aplicatie F L(IRn , IR) care
verifica relatia de mai sus. Functia F se numeste diferentiala functiei f n
punctual A si se noteaza cu dA f .
Exemplul 3.2.7. Orice functie constant
a f : D IRn IR este
0
diferentiabila n orice A D D si dA f = 0.
83

Exemplul 3.2.8. Orice functie liniara f : IRn IR este diferentiabil


a
n
n orice A IR si dA f = f c
aci
f (A + V ) f (A) f (V )
f (A) + f (V ) f (A) f (V )
=
= 0 0.
kV k
kV k
O alta caracterizare a functiilor diferentiabile este data de:
Propozitia 3.2.3. O functie f : D IRn IR este diferentiabil
a n
n
0
A D D dac
a si numai dac
a exist
a F : IR IR liniar
a si : D IR
continu
a n A cu (A) = 0 si
f (X) = f (A) + F (X A) + kX Ak(X)
pentru orice X D.
Demonstratie. Necesitatea. Daca f DA atunci functia
d

(X) =

f (X) f (A) F (X A) ,

kX Ak
0,

X 6= A
X=A

satisface conditiile din enunt.


Suficienta. Daca are loc relatia din enunt, atunci
f (A + V ) f (A) F (V )
= (A + V ) (A) = 0
V 0
kV k
si deci f DA cu dA f = F .
Daca f este diferentiabil
a n A D D0 atunci f este continu
a n A,
adica
DA CA .
Intr-adevar, din Propozitia 3.2.3. rezulta ca daca f DA atunci exista
lim f (X) = lim (f (A) + F (X A) + kX Ak(X)) = f (A)

XA

XA

si deci f este continua (s-a utilizat ca orice aplicatie liniara este continu
a
si nula n origine).
Relatiile dintre conceptele de diferentiabilitate studiate pan
a acum sunt
date de:
Propozitia 3.2.4. Dac
a f : D IRn IR este diferentiabil
a n
f
= dA f (Ei ).
A D D0 atunci f este derivabil
a partial n A si
xi
84

Demonstratie. Daca f DA atunci tin


and seama ca F = dA f este
liniara rezulta ca

i (t) i (0)

F (Ei ) =

f (A + tEi ) f (A) tF (Ei )

|f (A + tEi ) f (A) F (tEi )|


kEi k 0
t0
ktEi k

A cu f = dA f (Ei ).
si deci f D
xi
Remarca 3.2.3. Din cele parcurse pan
a aici rezulta urmatoarele incluziuni
A
DA D

CA CeA
care este scrierea n limbaj de multimi pentru implicatiile
f diferentiabil
a f derivabil
a partial

f continu
a
f continu
a partial

Remarca 3.2.4. Daca notam cu dxi : IRn IR aplicatia


dxi (v1 , . . . , vn ) = vi (proiectia canonic
a de ordinul i)
atunci formula de calcul a diferentialei de ordinul nt
ai se poate scrie
dA f (V ) =

n
X
f (A)
i=1

sau pe scurt
dA f =

xi

n
X
f (A)
i=1

xi

dxi (V )

dxi .

Exemplul 3.2.9. Sa presupunem ca pentru o firma s-a determinat


functia de productie

f (K, L) = a KL.
Din datele statistice s-a constatat ca la o dotare cu K0 = 10 u.m.,
L0 = 4000 persoane forta de munc
a s-a obtinut o productie de 800 u.m.
Ne punem problema sa determinam efectul cresterii cu 2 u.m. a volumului
capitalului si cu 10 persoane a nivelului fortei de munc
a.
Din f (K0 , L0 ) = 800 rezulta a = 4 si deci f (K, L) = 4 KL.
85

Efectul cresterii productiei se masoar


a cu diferentiala functiei f n punctul (K0 , L0 ) pentru v = (2; 0, 01):
d(K0 ,L0 ) f (v) = 2

f (K0 , L0 )
f (K0 , L0 )
+ 0, 01
= 1, 08,
K
L

adica productia creste cu 1, 08 u.m.


Operatii cu functii diferentiabile sunt considerate n:
Propozitia 3.2.5. Dac
a f, g : D IRn IR sunt diferentiabile n
A D D0 atunci
(i) f + g este diferentiabil
a n A si
dA (f + g) = dA f + dA g;
(ii) f este diferentiabil
a n A si
dA (f ) = dA f ;
(iii) f g este diferentiabil
a n A si
dA (f g)(V ) = g(A)dA f (V ) + f (A)dA g(V );
(iv) f |g (n ipoteza g(A) 6= 0) este diferentiabil
a n A si
dA (f |g)(V ) =

g(A)dA f (V ) f (A)dA g(V )


.
g 2 (A)

Demonstratia este imediata.

3.2.4. Derivabilitate partial


a si diferentiabilitate de ordinul
doi.
Fie f : D IRn IR, A D D0 .
Functia f se zice derivabil
a partial de dou
a ori n raport cu variabilele
i,j daca exista o vecin
de indici i si j n punctul A D si notam f D
atate
A
V D a lui A ncat f este derivabil
a partial n raport cu variabila de indice
f
i pe V si derivata partiala
este derivabil
a partial n raport cu variabila
xi
de indice j n A:
f
d
j .
i,j
i
D
f D
V VA cu f D
si
V D
A
A
xi
86

Numarul real

xj

f
2f
(A) sau f 00xi xj (a)
(A) se noteaza cu
xi
xj xi

si se numeste derivata partial


a de ordinul doi n raport cu variabilele de
indice i si j a functiei f n punctul A.
Daca i = j atunci se utilizeaza notatia
2f
2f

(A)
=
(A) =
2
xi xi
xi
xi

f
(A) .
xi

i,j pentru orice i, j = 1, n atunci se zice ca f este derivabil


Daca f D
a
A
2

partial de dou
a ori n A si vom nota f DA .
2 pentru orice A D atunci se zice c
Daca f DA
a f este derivabil
a
2.
partial de dou
a ori pe D si notam f DD
D atunci functia f : D IRn definit
Remarca 3.2.5. Daca f D
a
prin:

!
f
f
d
(f )(A) =
(A), . . . ,
(A)
x1
xp
se numeste gradientul functiei f . De aceea se utilizeaza si notatia f =
grad f .
Avem:
2
A
DV si f D
A.
f D
V VA cu f D

2f
2f
(A) si
(A). Se pune
xj xi
xi xj
problema daca aceste derivate partiale de ordinul doi sunt egale. In general,
raspunsul este negativ, asa cum rezulta din:
2 atunci exista
Daca p 2 si f D
A

Exemplul 3.2.10. Functia f : IR2 IR definit


a prin

2
2

x1 x2 (x1 + 2x2 )

f (x1 , x2 ) =

x21 + x22
0,

, x21 + x22 > 0


x1 = x2 = 0

2
are proprietatea ca f D
si
(0,0)
2 f (0, 0)
2 f (0, 0)
= 1 6= 2
.
x2 x1
x1 x2
O conditie suficienta de egalitate a derivatelor partiale
2f
(A) este data de:
xj xi
87

2f
(A) si
xi xj

Teorema 3.2.3 (Teorema lui Schwarz). Dac


a f este derivabil
a partial
de dou
a ori pe multimea deschis
a D at
at n raport cu variabilele de indici i
si j precum si n raport cu variabilele de indici j si i, unde 1 i < j n,
iar functiile
2f
2f
si
: D IR
xi xj
xj xi
sunt continue n A atunci
2f
2f
(A) =
(A).
xi xj
xj xi
Pentru demonstratie vezi [22].
Conceptul de derivabilitate partial
a de ordinul n (n ipoteza ca s-a
definit cel de ordin n 1) se defineste prin:
n dac
Functia f se zice derivabil
a partial de n ori n A si notam f D
a
A
exista o vecinatate deschisa V D a lui A, astfel nc
at f este derivabil
a
partial de n1 ori pe V si orice derivat
a partial
a de ordinul n1 (a functiei
f ) este derivabila partial n A.
Numarul real

xin

n1 f
xin1 . . . xi1

(A) se noteaza cu

n f (A)
xin . . . xi1

si se numeste derivata partial


a de ordinul n n raport cu variabilele de indici
i1 , . . . , in a functiei f n A.
n pentru orice A D atunci f se zice derivabil
Daca f DA
a partial de
n.
ordin n pe multimea D si notam f DD
Varianta criteriului lui Schwarz pentru derivate partiale de ordinul n
este data de:
Teorema 3.2.4 (Schwarz). Fie f o functie derivabil
a partial de n ori
pe D si fie {i1 , . . . , ik } {1, . . . , p}, iar j1 , . . . , jk o permutare a numerelor
i1 , . . . , ik cu 2 k n.
Daca toate derivatele partiale de ordinul n sunt continue n A D,
atunci
k f (A)
k f (A)
=
xik . . . xi1
xjk . . . xj1
pentru orice k {2, . . . , n}.
Demonstratia se face prin inductie, cu ajutorul teoremei lui Schwarz
(din cazul k = 2) tinand seama de proprietatile permut
arilor [22].
88

Functia f : D IRn IR se zice ca este de clas


a C n pe D (unde n 1)
daca f este derivabila partial de n ori pe D si toate derivatele partiale de
ordinul n sunt continue pe D.
In continuare introducem conceptul de diferentiabilitate de ordinul doi.
Functia f se zice diferentiabil
a de dou
a ori n A D si notam f
2 , dac
a exista o vecinatate deschis
a V D a lui A, astfel nc
at f este
DA
diferentiabila pe V si (toate) derivatele partiale
f
f
,...,
: V IR
x1
xp
sunt diferentiabile n A.
Remarca 3.2.6. Deducem:
2
f DA
V VA cu f DDV si f DA .

Daca f este diferentiabila de doua ori n A D atunci aplicatia d2A f :


IR IRn IR definita prin:
n

d2A f (U, V ) =< dA (f )(U ), V >


se numeste diferentiala de ordinul doi a functiei f n punctul A.
Relatiile dintre conceptele de diferentiabilitate de ordinul doi introduse
sunt puse n evidenta n:
Propozitia 3.2.6. Dac
a f este diferentiabil
a de dou
a ori n A D
atunci f este derivabil
a partial de dou
a ori n A si
2f
(A) = d2A f (Ei , Ej ).
xi xj
Pentru demonstratie vezi [22].

89

3.3. Extremele functiilor reale de mai multe variabile reale.


Determinarea extremelor functiilor reale de mai multe variabile reale
constituie o preocupare important
a n economie, scopul agentilor economici
fiind gestionarea cat mai eficient
a a resurselor disponibile. Ne vom ocupa
ntai de cazul cel mai simplu n care variabilele sunt libere, apoi vom aborda
cazul mai complex cand variabilele sunt supuse unor conditii.
3.3.1. Extremele functiilor reale de mai multe variabile reale f
ar
a
conditii.
Fie f : D IRn IR si A D.
Spunem ca A este un punct de maxim (minim) local liber (sau far
a
conditii) pentru functia f daca exista o vecin
atate V a lui A astfel nc
at
f (X) f (A) (respectiv f (X) f (A)) oricare ar fi X V D.
Punctul A D este punct de maxim (minim) global liber (sau far
a
conditii) pentru functia f dac
a f (X) f (A) (respectiv f (X) f (A))
oricare ar fi X D.
Daca A D este punct de maxim (minim) local sau global liber pentru
f, spunem ca A este punct de extrem local sau global pentru f , iar num
arul
real f (A) l vom numi valoare extrema a functiei f .
Observatia 3.3.1. Dac
a f are un extrem (local sau global) n punctul
A D si A este punct interior al multimii D, atunci f are un extrem local
n A. Daca D este o submultime deschis
a a lui IRn , atunci extremele unei
functii pe D, daca exista, sunt extreme locale. In cele ce urmeaza, ne vom
referi doar la extreme locale (daca nu vom face alte precizari.)
Observatia 3.3.2. Este evident ca daca f are un extrem n punctul
A, functia reala de o variabil
a reala gi , definit
a prin
gi (x) = f (a1 , a2 , ..., ai1 , x, ai+1 , ..., an ),
are un extrem n x = ai .
Deducem imediat varianta teoremei lui Fermat pentru functii reale de
mai multe variabile reale:
Teorema 3.3.1 (Conditia necesar
a de extrem). Dac
a functia f este

derivabil
a ntr-un punct de extrem local A D, atunci (grad f )(A)=0,
adic
a
f 0xi (A) = 0 pentru orice i = 1, . . . , n.

90

Demonstratie. Din Observatia 3.3.2, pentru fiecare i = 1, 2, ..., n,


functia gi are un extrem n x = ai . Pe de alta parte, gi este derivabil
a n
x = ai si g 0i (ai ) = f x0 i (A). Aplicand teorema lui Fermat functiei gi , trebuie
ca g 0i (ai ) = 0, adica f 0xi (A) = 0, i = 1, 2, ..., n.
Punctele A pentru care f 0xi (A) = 0, i = 1, 2, ..., n se numesc puncte
stationare sau puncte critice ale functiei f si sunt candidate la punctele de
extrem ale functiei f.
Observatia 3.3.3. Teorema lui Fermat afirma de fapt ca punctele de
extrem local ale functiei derivabile f, situate n interiorul lui D, se afla
printre punctele critice. Nu orice punct critic este ns
a punct de extrem
local.
Intr-adevar, pentru functia f : IR2 IR, f (x, y) = x3 y 3 , singurul
punct critic este O = (0, 0). Deoarece f (x, 0) = x3 > 0, x > 0 si f (0, y) =
y 3 < 0, y > 0, deducem ca n orice vecin
atate a originii functia f poate
lua atat valori pozitive, cat si negative, deci O = (0, 0) nu este punct de
extrem.
Asadar, se pune problema precizarii unor conditii suplimentare pe care
trebuie sa le verifice punctele critice pentru a fi puncte de extrem.
Notam cu forma patratica asociata matricei Hf (A) = (f 00xi xj (A))i,j=1,n
(hessiana functiei f n punctul A), adica
(X) =

n X
n
X

f 00xi xj (A)xi xj .

i=1 j=1

Teorema 3.3.2. (Conditia suficient


a de extrem.) Dac
a f C 2 (VA ),
unde A este un punct critic al functiei f, atunci:
(i) Dac
a A este punct de maxim local, forma p
atratic
a este seminegativ definit
a;
(ii) Dac
a A este punct de minim local, forma p
atratic
a este semipozitiv definit
a;
(iii) Dac
a forma p
atratic
a este negativ definit
a, A este punct de
maxim local pentru functia f;
(iv) Dac
a forma p
atratic
a este pozitiv definit
a, A este punct de minim
local pentru functia f;
(v) Dac
a este nedefinit
a ca semn, punctul critic A nu este punct de
extrem.
Demonstratie. Din ipoteza si formula lui Taylor de ordinul doi obtinem:
f (X) f (A) =

n X
n
1X
f 00 (A)(xi ai )(xj aj ) + (X A)||X A||2 ,
2 i=1 j=1 xi xj

91

unde lim (X A) = 0
XA

(i) Daca A este un punct de maxim local pentru functia f , exista o


vecinatate VA a punctului A astfel nc
at f (X) f (A) 0, pentru orice
X VA D.
Fie H IRn \ {0} si r > 0 astfel nc
at A + tH VA , pentru t r.
Obtinem:
f (A + tH) f (A) =

t2
[(H) + (tH)||H||2 ] 0,
2

unde este forma patratica asociata matricei Hf (A). Cum lim (tH) = 0,
t0
avem:
lim[(H) + (tH)||H||2 ] = (H) 0.
t0

Analog se deduce afirmatia (ii).


(iii) Cum este o functie continu
a pe IRn , este continu
a si pe multimea
n
M = {H IR | k H k= 1} care este o multime compacta. Rezulta ca
exista H0 M astfel ncat (H) (H0 ) < 0 pentru orice H M . Daca
H IRn \ {0} rezulta:

H
(H) = ||H||
||H||
2

||H||2 (H0 ).

Deoarece lim (H) = 0, exista r > 0 astfel nc


at (H) <
H0

pentru orice H IRn cu ||H|| < r.


Daca X D astfel ncat X S(A, r), rezult
a:

(H0 )
,
2

1
f (X) f (A) = [(H0 ) + 2(X A)]||X A||2 0,
2
deci X = A este punct de maxim local pentru f .
Analog se deduce afirmatia (iv).
(v)Daca forma patratica este nedefinita ca semn, din (i) si (ii), rezulta
ca X = A nu este punct de extrem.
Observatia 3.3.4. Daca este semipozitiv sau seminegativ definita nu
se poate stabili cu Teorema 3.3.2 natura punctului critic. Se poate spune
doar ca daca X = A este punct de extrem atunci este punct de minim
daca este semipozitv definita si punct de maxim daca este seminegativ
definita.
Practic, pentru determinarea extremelor unei functii f se parcurg urmatoarele
etape:
1. Se verifica daca functia f satisface conditiile din Teorema 3.3.1 si
Teorema 3.3.2;
92

2. Se calculeaza derivatele partiale f 0xi (X), i = 1, n;


3. Se determina punctele critice ale functiei f , ca solutii ale sistemului
f 0xi (X) = 0, i = 1, n;
4. Se calculeaza derivatele partiale de ordinul 2, f 00xi xj (X), i, j = 1, n;
5. Se determina hessiana Hf (A) pentru fiecare punct critic X = A;
6. Se determina semnul formei patratice asociata matricii Hf (A) si
se deduce natura punctului critic;
7. Se calculeaza valoarea extrema a functiei f care este f (A), unde A
este punct de extrem (daca exista).
Exemplul 3.3.1. Sa se determine extremele functiei
f : IR2 IR, f (x, y) = 3axy x3 y 3 , a IR.
Functia f C k (VA ), k IN , deci satisface conditiile din Teorema 3.3.1
si Teorema 3.3.2.
Derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiei f sunt
fx 0 (x, y) = 3ay 3x2
.
fy 0 (x, y) = 3ax 3y 2
Anuland derivatele partiale, se obtin punctele critice A1 = (0, 0) si
A2 = (a, a), ca solutii ale sistemului
(

ay x2 = 0
ax y 2 = 0

Hessiana functiei f scrisa ntr-un punct oarecare (x, y) este data de

Hf (x, y) =

6x 3a
3a
6y

Hessiana functiei f scrisa n punctul A1 este

Hf (A1 ) =

0 3a
3a 0

iar forma patratica asociata (x, y) = 6axy.


Pentru determinarea semnului formei determinam valorile proprii ale
matrcei Hf (A1 ). Ecuatia caracteristica este
2 9a2 = 0
si are radacinile 1,2 = 3a.
93

Daca a < 0 sau a > 0, atunci este nedefinita ca semn, deci X = A1


nu este punct de extrem.
Daca a = 0 atunci 1 =2 = 0 si nu se poate stabili natura punctului
A1 cu ajutorul Teoremei 3.3.2. Observam ns
a ca pentru a = 0 functia f
devine:
f (x, y) = x3 y 3
si oricare ar fi vecinatatea originii VA1 exist
a > 0 astfel nc
at P1 (, 0), P2 (, 0)
VA1 si f (P1 ) = 3 < 0 = f (A1 ), f (P2 ) = 3 > 0 = f (A1 ). Asadar, A1 nu
este punct de extrem.
Hessiana functiei f scris
a n punctul A2 este

Hf (A1 ) =

6a 3a
3a
6a

cu 1 = 6a, 2 = 27a2 .
Daca a < 0 rezulta 1 > 0, 2 > 0, deci punctul A2 este punct de
minim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea minima a functiei f .
Daca a > 0 rezulta 1 < 0, 2 > 0, deci punctul A2 este punct de
maxim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea maxima a functiei f .
Daca a = 0 atunci A2 = A1 , deci A2 nu este punct de extrem local.
Exemplul 3.3.2. Functia venit a unei firme care fabrica doua bunuri
B1 si B2 este data prin
V = p1 x + p2 y,
iar functia cost
C = 2x2 + xy + 2y 2 ,
unde x si y sunt cantitatile din cele doua bunuri pe care le produce firma,
iar p1 si p2 sunt preturile unitare ale acestora. Ne propunem sa determinam
cantitatile optime ce trebuie produse pentru ca profitul firmei sa fie maxim
n cazul n care p1 si p2 sunt constante pozitive fixate, apoi n cazul n care
p1 si p2 sunt exprimate n functie de cantit
atile fabricate astfel
p1 = 55 x y
p2 = 70 x 2y.
In primul caz, functia profit este
(x, y) = p1 x + p2 y 2x2 xy 2y 2 .
si observam ca C k (IR2 ), k IN .
Derivatele de ordinul nt
ai ale functiei profit sunt:

(x, y) = p1 4x y
x
94


(x, y) = p2 x 4y
y

4p1 p2 4p2 p1
,
si conduc la punctul critic A =
15
15
Hessiana functiei calculata n punctul A este

H (x0 , y0 ) =

4 1
1 4

not

= (x0 , y0 ).

pentru care 1 (x0 , y0 ) = 4 < 0 si 2 (x0 , y0 ) = 15 > 0.


Astfel, punctul A = (x0 , y0 ) este punctul care maximizeaza profitul, iar
max = (x0 , y0 ).
In cel de-al doilea caz functia venit devine
V

= p1 x + p2 y
= (55 x y)x + (70 x 2y)y
= 55x + 70y 2xy x2 2y 2

care conduce la functia profit


(x, y) = 55x + 70y 3xy 3x2 4y 2

23
.
si care atinge valoarea maxima n punctul A = 8,
3
Exemplul 3.3.3. (Metoda celor mai mici p
atrate.)
Se considera un model matematic y = f (x, a1 , a2 , ..., ap ) care descrie
legatura ntre doua caracteristici X si Y ale unui fenomen studiat, dintre
care X este independenta, iar Y dependent
a de X (adica valoarea lui Y
depinde de valoarea fixata pentru X) .
Presupunand ca se cunosc n perechi de valori (xi , yi ), i = 1, n, ale celor
doua caracteristici, se cauta sa se determine parametrii a1 , a2 , ..., ap pentru
care modelul matematic sa descrie cat mai bine evolutia caracteristicii
Y.
Una din metodele des utilizate n practica economica este metoda celor
mai mici patrate, care impune alegerea parametrilor a1 , a2 , ..., ap care minimizeaza suma patratelor diferentelor yi f (xi ,a1 ,a2 ,...,ap ), adica minimizeaza functia
F (a1 , a2 , ..., ap ) =

n
X

[yi f (xi , a1 , a2 , ..., ap )]2 .

i=1

Parametrii a1 , a2 , ..., ap reprezint


a astfel coordonatele unui punct de minim
pentru functia F .
95

Alegerea functiei f numit


a si functie de aproximare sau ajustare se face
tinand cont de repartizarea punctelor (xi , yi ), i = 1, n, printre cele mai
utilizate fiind functiile polinomiale, exponentiale, logaritmice, etc..
In continuare vom considera cazul particular
f (x, a, b) = ax + b
pentru care
F (a, b) = (y1 ax1 b)2 + (y2 ax2 b)2 + . . . + (yn axn b)2 .
Din anularea derivatelor partiale ale lui F n raport cu a si b
n
X
F
(a, b) = 2 (axi + b yi )
b
i=1
n
X
F
(a, b) = 2
xi (axi + b yi ).
a
i=1

obtinem punctul critic

P
n
n
P
xi (yi y)
xi (yi y)
i=1

, y i=1
x
A=
n
n
P
,
P
i=1
n
P
i=1

xi

n
P
i=1

xi (xi x)

i=1

xi (xi x)

yi

unde x =
,y=
.
n
n
Hessiana functiei F n punctul A este data de

n
P

n
P

2
2 i=1 xi 2 i=1 xi

Hf (A) =

n
P

i=1

xi

n
n
P
P
cu 1 = 2
x21 > 0, 2 = 4n
x2i 4
i=1

i=1

2n

n
P
i=1

xi

Pentru determinarea semnului lui 2 avem:


2

n
X
x2
i

2 = 4n [

i=1

n
n
X
X
xi 2
(
) ] = 4n (xi x
)2 ,
i=1

i=1

care este strict pozitiv.


In concluzie, punctul critic A este punctul de minim cautat.
96

Dreapta y = a0 x + b0 este dreapta de aproximare cu metoda celor mai


mici patrate ale datelor experimentale (xi , yi ), i = 1, n.
Observatia 3.3.5. Mai general, daca:
f (x, a1 , a2 , ..., ap ) = a1 xp1 + a2 xp2 + ... + ap ,
parametrii a1 , a2 ,..., ap se determina din sistemul liniar:

n
n
n
n
P
P
P
P
2p2
2p3
p1

x
+
a
x
+
.
.
.
+
a
x
=
xp1
yi
a
2
p
1

i
i
i
i

i=1
i=1
i=1
i=1

n
n
n
n

a P x2p3 + a P x2p4 + . . . + a P xp2 = P xp2 y


1
2
p
i
i
i
i
i
i=1
i=1
i=1
i=1

...

n
n
n

P
P
P

p2

a1
xp1
+
a
x
+
.
.
.
+
a
n
=
yi
2
p
i
i
i=1

i=1

i=1

3.3.2. Extremele conditionate ale functiilor reale de mai multe


variabile reale.
In problemele economice adeseori ne intereseaz
a punctele de extrem,
respectiv extremele unei functii (functia de utilitate a unui consumator,
functia de profit a unui producator, functia de cost a unui consumator
sau producator) sub anumite conditii asupra variabilelor(restrictii bugetare,
restrictii tehnologice, etc.)
Fie functiile f, gi , hj : D IRn IR, i = 1, p, p < n, j = 1, q. Vom nota
S = {X D| gi (X) = 0, i = 1, p, hj (X) 0, j = 1, q}.
Conditiile gi (X) = 0, i = 1, p, le vom numi legaturi, iar conditiile
hj (X) 0, j = 1, q, restrictii.
O restrictie hj o vom numi restrictie nesaturat
a n punctul A, daca
hj (A) > 0. In caz contrar, adica daca hj (A) = 0, spunem ca restrictia hj
este restrictie saturat
a.
Spunem ca legaturile si restrictiile sunt independente n punctul A, daca
gradientii calculati n punctul A ai functiilor care definesc legaturile si
restrictiile saturate n punctul A formeaz
a un sistem liniar independent
n
n IR . Vom nota cu J(A) matricea av
and liniile formate cu gradientii
precizati mai sus.
Spunem ca functia f are un maxim (minim) global coditionat n punctul
A S, daca f (X) f (A), (respectiv (f (x) f (A)), X S.
Spunem ca functia f are un maxim (minim) local conditionat n punctul
A S, daca exista o vecinatate VA a punctului A, astfel nc
at, f (X)
f (A), (respectiv f (x) f (A)), X (S VA ).
97

Punctul X = A din definitiile de mai sus l vom numi punct de extrem


global, respectiv local conditionat.
Observatia 3.3.6. Daca notam cu F restrictia functiei f la multimea
S, adica
F : S IR, F (X) = f (X), X S,
problema determinarii extremelor conditionate ale functiei f revine la a
determina extremele libere ale functiei F n multimea S.
Vom prezenta n continuare o conditie necesara si una suficient
a ca un
punct A sa fie punct de extrem local conditionat pentru functia f.
Teorema 3.3.3. (Kuhn-Tucker) (Conditie necesara de extrem).
Dac
a
(i) f, gi , hj C 1 (VA ), i = 1, p, j = 1, q;
(ii) Restrictiile saturate n A si leg
aturile sunt independente n A;
(iii) X = A este punct de extrem local conditionat pentru functia f,
atunci exist
a p + q scalari 1 , 2 ,..., p si 1 , 2 ,...,q astfel nc
at:
1. (gradL)(A) = 0, unde
L(X) = f (X) +

p
X

i gi (X) +

q
X

j hj (X);

j=1

i=1

2. gi (A) = 0 si j hj (A) = 0, i = 1, p, j = 1, q;
3. j 0, j = 1, q dac
a X = A este punct de maxim si j 0, j = 1, q
dac
a X = A este punct de minim.
Pentru demonstratie vezi [MICHEL Philippe, Cours de Mathematiques
pour Economistes].
Remarca 3.3.2. Numerele 1 , 2 ,..., p , 1 ,..., q din teorema precedenta se numesc multiplicatorii lui Lagrange, iar functia L : IRn IR
definita prin
L(X) = f (X) +

p
X

i gi (X) +

i=1

q
X

j hj (X)

j=1

se numeste functia lui Lagrange.


Observatia 3.3.7 (i) Din Teorema 3.3.3, daca exista atat valori strict
pozitive, cat si valori strict negative pentru j , j = 1, q, X = A nu este
punct de extrem conditionat pentru functia f.
ii) Daca n Teorema 3.3.3. conditia (ii) nu este satisfacut
a este posibil
ca X = A sa fie punct de extrem far
a ca (gradL)(A) = 0;
(iii) Daca hj (A) > 0, din Teorema 3.3.3 (ii) rezulta j = 0. Daca
P
hj (A) > 0, j = 1, q avem L(X) = f (X) + pi=1 i gi (X);
98

Notam cu forma patratica asociata matricei HL (A) = (Lxi xj (A))i,j=1,n


(hessiana functiei L n punctul A), adica
(X) =

n
n X
X

Lxi xj (A)xi xj .

i=1 j=1

Teorema 3.3.4. (Conditie suficient


a de extrem.) Dac
a
2
(i) f, gi , hj C (VA ), i = 1, p, j = 1, q;
(ii) Restrictiile saturate n X = A si leg
aturile sunt independente n
(iii) X = A satisface conditiile 1 si 2 din Teorema 3.3.3,
atunci:
1. Dac
a pentru restrictiile saturate j > 0, iar forma p
atratic
a
conditia J(A)X = 0 este negativ definit
a, punctul X = A este punct
maxim local conditionat pentru functia f;
2. Dac
a pentru restrictiile saturate j < 0, iar forma p
atratic
a ,

conditia J(A)X = 0 este pozitiv definit


a, punctul X = A este punct
minim local conditionat pentru functia f.

A;

cu
de
cu
de

Exemplul 3.3.7. Sa se determine extremele functiei


f : IR3 IR,

f (x, y, z) = z

cu legaturile x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0.
Solutie. Observam ca n = 3, p = 2 < n, q = 0.Notam g1 (x, y, z) =
2
x + y 2 2 si g2 (x, y, z) = x + y + z. Evident, f, g1 , g2 C 2 (IR3 ).
Pe de alta parte (grad g1 )(x, y, z) = (2x, 2y, 0), (gradg2 )(x, y, z) =
(1, 1, 1) si sistemul {(grad g1 )(A), (grad g2 )(A)} =s.l.i, A S, unde
S = {X IR3 |x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0}. Intr-adev
ar, daca
"

J(x, y, z) =

2x 2y 0
1 1 1

rezulta
(

rangJ (x, y, z) =

1, x = 0, y = 0
2, x =
6 0sauy 6= 0

Cum A0 = (0, 0, z) nu apartine lui S, rezulta rangJ(A) = 2, A S,


deci sistemul {(grad g1 )(A), (grad g2 )(A)} =s.l.i, A S.
Functia Lagrange este:
L(x, y, z) = z + 1 (x2 + y 2 2) + 2 (x + y + z).
99

Punctele critice rezulta din sistemul

adica

L
(x, y, z) = 0
x
L
(x, y, z) = 0
y
L
(x, y, z) = 0
z
g1 (x, y, z) = 0
g2 (x, y, z) = 0,

21 x + 2 = 0

21 y + 2 = 0

1 + 2 = 0

x2 + y 2 2 = 0

x + y + z = 0.

Obtinem doua puncte critice:


1
A1 = (1, 1, 2) cu 1 = , 2 = 1
2
si

1
A2 = (1, 1, 2) cu 1 = , 2 = 1.
2
Derivatele partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange sunt:
2L
2L
2L
(x,
y)
=
2
,
(x,
y)
=
0,
(x, y) = 0,
1
x2
xy
xz
2L
2L
2L
(x, y) = 0, 2 (x, y) = 21 ,
(x, y) = 0,
yx
y
yz
2
2
2
L
L
L
(x, y) = 0,
(x, y) = 0, 2 (x, y) = 0.
zx
zy
z

Hessiana functiei Lagrange ntr-un punct oarecare este

21 0
0

21 0
HL (x, y, z) = 0
0
0
0
In punctulA1 ,

1 0
0

1 0
HL (A1 ) = 0
0
0
0
100

cu forma patratica asociata data de:


(x, y, z) = x2 y 2 ,
cu conditia J(A1 )(x, y, z) = 0, echivalent
a cu 2x 2y = 0, x + y + z = 0.
Obtinem forma patratica redusa
(x)

= (x, x, 0) = 2x2 < 0, x 6= 0,


adica si, n consecinta, cu conditia J(A1 )(x, y, z) = 0 sunt negativ
definite.
Asadar, A1 este punct de maxim local pentru functia f cu legaturile
gi = 0, i = 1, 2, iar valoare maxima este f (A1 ) = 2.
In punctulA2 ,

1 0 0

HL (A2 ) = 0 1 0
0 0 0
Forma patratica asociata matricei HL (A2 ) va fi
(x, y, z) = x2 + y 2
cu conditia J(A2 )(x, y, z) = 0, adica 2x + 2y = 0, x + y + z = 0.
Se obtine forma patratica redusa
(x)

= (x, x, 0) = 2x2 > 0, x 6= 0,


adica si cu J(A2 )(x, y, z) = 0 sunt pozitiv definite.
In consecinta, A2 este punct de minim local pentru functia f cu legaturile
gi = 0, i = 1, 2, iar valoare minima este f (A2 ) = 2.
Exemplul 3.3.8. Sa se determine extremele functiei f : IR2 IR,
f (x, y) = x2 + 2y 2 cu restrictiile x2 + y 2 1, x 2y + 1 0, x + 2y 1.
Solutie. Notam
h1 (x, y) = 1 x2 y 2 , h2 (x, y) = x 2y + 1, h3 (x, y) = 1 x 2y
si observam ca n = 2, p = 0, q = 3, iar f, h1 , h2 , h3 C 2 (IR2 ).
Functia Lagrange asociata este:
L(x, y) = x2 + 2y 2 + 1 (1 x2 y 2 ) + 2 (1 + x 2y) + 3 (1 x 2y).
Punctele critice se determina prin rezolvarea sistemului

(x, y) = 0

L (x, y) = 0

1 h1 (x, y) = 0

2 h2 (x, y) = 0

3 h3 (x, y) = 0,
101

adica

2x 21 x + 2 3 = 0

4y 21 y 22 23 = 0

1 (1 x2 y 2 ) = 0

(x 2y + 1) = 0

2
3 (1 x 2y) = 0,

care impune analiza urmatoarelor situatii:


Cazul 1.

2x 21 x + 2 3 = 0

4y 21 y 22 23 = 0
1 x2 y 2 > 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0
cu solutia 1 = 2 = 3 = 0, A1 = (0, 0).
Observam ca f (A1 ) = 0 f (x, y) pentru orice (x, y) D, deci A1
este punct de minim global pentru functia f cu restrictiile hj (x, y) 0,
j = 1, 2, 3.
Cazul 2.

2x 21 x + 2 3 = 0

4y 21 y 22 23 = 0
1 x2 y 2 > 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y = 0
cu solutia 1 = 2 = 0, 3 =
Cazul 3.

1 1
2
si A2 = ( , ).
3
3 3

2x 21 x + 2 3 = 0

4y
21 y 22 23 = 0

1 x2 y 2 > 0

x 2y + 1 = 0

1 x 2y > 0

cu solutia 1 = 3 = 0, 2 =
Cazul 4.

2
1 1
si A3 = ( , ).
3
3 3

2x 21 x + 2 3 = 0

4y 21 y 22 23 = 0

1 x2 y 2 = 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0
102

de unde se obtine:

2 = 3 = 0

2x(1 1 ) = 0

2y(2 ) = 0
1

1 x2 y 2 = 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0

cu urmatoarele subcazuri:
4.1.

2 = 3 = 0

x
=y=0

1 x2 y 2 = 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0

ceea ce este imposibil;


4.2.

2 = 3 = 0

x
=0

2 =0
1
2 y2 = 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0

care conduce la punctul critic:


A4 = (0, 1), 1 = 2, 2 = 3 = 0;
4.3.

2 = 3 = 0

1
1 = 0

2 =0
1
1 x2 y 2 = 0

x 2y + 1 > 0

1 x 2y > 0

ceea ce este imposibil.


Pentru analiza punctelor critice obtinute, vom determina derivatele
partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange.
2L
2L
(x,
y)
=
2

2
,
(x, y) = 0
1
x2
xy
2L
2L
(x, y) = 0, 2 (x, y) = 4 21 .
yx
y
103

de unde

"

HL (x, y) =

2 21 0
0
4 21

Pentru A1 = (0, 0), 1 = 2 = 3 = 0, cu hj (A1 ) > 0, j = 1, 2, 3, forma


p
atratica asociata matricei
"

HL (A1 ) =

2 0
0 4

este
(x, y) = 2x2 + 4y 2 .
Cum este pozitiv definita, A1 este punct de minim local pentru functia
f cu restrictiile hj (x, y) 0, j = 1, 2, 3. Valoarea minima este f (A1 ) = 0.
2
1 1
Pentru A2 = ( , ), 1 = 2 = 0, 3 = , cu gj (A2 ) > 0, j = 1, 2, si
3 3
3
g3 (A2 ) = 0 forma patratica asociata matricei
"

HL (A2 ) =

2 0
0 4

este
(x, y, z) = 2x2 + 4y 2
cu conditia J(A2 )(x, y) = 0, adica x 2y = 0.
Obtinem forma patratica redusa
(y)

= (2y, y) = 12y 2 > 0, y 6= 0.


Asadar, A2 nu este punct extrem local pentru functia f cu restrictiile
gj 0, j = 1, 2, 3, deoarece este pozitiv definita si 3 > 0.
1 1
2
Pentru A3 = ( , ), 1 = 3 = 0, 2 = , cu gj (A3 ) > 0, j = 1, 3 si
3 3
3
g2 (A3 ) = 0, forma patratica asociata matricei
"

HL (A3 ) =

2 0
0 4

este
(x, y, z) = 2x2 + 4y 2
cu conditia J(A3 )(x, y) = 0, adica x 2y = 0.
Obtinem forma patratica redusa
(y)

= (y, 2y) = 12y 2 > 0, y 6= 0


104

.
Asadar, A3 nu este punct extrem local pentru functia f cu restrictiile
gj 0, j = 1, 2, 3, deoarece este pozitiv definita si 2 > 0.
Pentru A4 = (0, 1), 1 = 2, 2 = 3 = 0, cu g1 (A4 ) = 0 si gj (A4 ) >
0, j = 2, 3, forma patratica asociata matricei
"

HL (A4 ) =

2 0
0
0

este data de:


(x, y, z) = 2x2
cu conditia J(A4 )(x, y) = 0, adica y = 0.
Obtinem forma patratica redusa
(x)

= (x, 0) = 2x2 < 0, x 6= 0.


Cum este negativ definita si 1 = 2 > 0 rezulta A4 este punct de
maxim local pentru functia f cu restrictiile gj 0, j = 1, 2, 3. Valoarea
maxima este f (A4 ) = 2.
Exemplul 3.3.5. O firma produce doua bunuri A si B la un cost total
de productie CT = 5x + 10y, unde x si y reprezint
a cantit
atile produse din
bunurile A, respectiv B. Preturile unitare ale bunurilor sunt p1 = 50xy,
respectiv p2 = 100 x 4y.
(i) Sa se verifice ca profitul firmei este
(x, y) = 45x + 90y x2 4y 2 2xy,
(ii) Sa se determine profitul maxim stiind ca CT = 100 u.m.
Solutie. (i) Profitul firmei este:
(x, y) = (50 x y)x + (100 x 4y)y 5x 10y =
= 45x + 90y x2 4y 2 2xy.
(ii) Avem de determinat cantit
atile x si y care maximizeaza profitul si
satisfac conditia
5x + 10y = 100 x + 2y = 50.
Notam g(x, y) = 50 x 2y. Avem n = 2, p = 1, q = 0.
Metoda 1. Legatura impusa permite exprimarea variabilei x n functie
de variabila y prin x = 50 2y. Astfel, extremele functiei cu legatura
CT = 100 coincid cu extremele functiei F f
ar
a restrictii, unde
F (y) = (50 2y, y) = 4y 2 + 100y 250.
105

F C k (IR), k IN si F 0 (y) = 8y+100, F 00 (y) = 8. Din F 0 (y) = 0


25
5
25
obtinem punctul critic y0 =
, iar din F 00 ( ) < 0, deducem ca y0 =
2
2
2
este punct de maxim local pentru functia F . Rezulta ca (x0 = 50y0 , y0 ) =
25
(25, ) este punct de maxim local pentru functia profit , cu conditia
2
CT = 100.
Metoda II. Observam ca , g C k (IR2 ), k IN . Pe de alta parte,
(grad g)(x, y) = (1, 2) este un vector liniar independent n IR2 . Notam
J(x, y) = (1 2).
Functia lui Lagrange este:
L = 45x + 90y x2 4y 2 2xy + (50 x 2y).
Punctele critice le determinam din sistemul:

(x, y) = 0

(x, y) = 0

g(x, y) = 0

adica

45 2x 2y = 0

90 8y 2x 2 = 0

x + 2y = 50.

25
Obtinem punctul critic A = (25, ) cu = 30
2
Derivatele partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange sunt:
2L
2L
2L
2L
(x,
y)
=
2,
(x,
y)
=
2,
(x,
y)
=
2,
(x, y) = 8,
x2
xy
yx
y 2
de unde hessiana functiei lui Lagrange este
"

HL (x, y) = HL (A) =

2 2
2 8

Forma patratica asociata matricei HL (A) este


(x, y) = 2x2 4xy 8y 2
cu conditia J(A)(x, y) = 0, adica x + 2y = 0.
Obtinem forma patratica redusa
(y)

= 32y 2
106

care este negativ definita.

25
Prin urmare, A = (25, ) este punct de maxim local pentru functia
2
profit cu coditia CT = 100 u.m..

Exemplul 3.3.9. Functia de utilitate a unui consumator este U (x, y)=

y x, unde x si y reprezinta cantit


atile consumate din doua bunuri A si
B. Stiind ca p1 si p2 sunt preturile unitare ale celor doua bunuri, iar V
este bugetul de care dispune consumatorul, determinati cosul de bunuri
(x0 , y0 ) astfel ncat utilitatea sa fie maxima, iar bugetul sa fie consumat n
ntregime.
Solutie. Trebuie sa determinam (x0 , y0 ) care sa maximizeze functia
U (x, y) sa ndeplineasca conditia
p1 x + p2 x = V.
Functia Lagrange este:

L = y x + g(x, y),
unde g(x, y) = V p1 x p2 y.
Punctele critice se determina prin rezolvarea sistemului

=0

=0

p1 x + p2 y = V,

adica

p1 = 0

2 x

x p2 = 0
p1 x + p2 y = V.

V
2V
Solutia sistemului de mai sus este x0 =
, y0 =
si 0 =
3p1
3p2
s

V
,
3p1 p22

V
3p1 p22
Derivatele partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange sunt:

deci punctul critic este A = (x0 , y0 ) obtinut pentru =

2L
y
2L
2L
1 2L

(x,
y)
=

,
(x,
y)
=
(x,
y)
=
,
(x, y) = 0.
x2
4x x xy
yx
2 x y 2
107

Hessiana functiei Lagrange este

y
4xx
HL (x, y) =
1

2 x

1

2 x .

Forma patratica asociata matricei HL (A) este data de:

3p1
p1 2
(x, y) =

x + xy
2p2
V
cu conditia J(A)(x, y)t = 0, adica p1 x + p2 y = 0.
Obtinem forma patratica redusa

p1
3p1 3p1 2
x < 0, x 6= 0.
(x)

= (x, x) =
p2
2p2 V
V
2V
, y0 =
maximizeaz
a functia de utilitate a
3p1
3p2
consumatorului si verifica conditia bugetara. Utilitatea maxima obtinut
a
de consumator este
s
2V
V
.
U (x0 , y0 ) =
3p2 3p1
Prin urmare, x0 =

108

3.4. Integrala generalizat


a
In acest paragraf se extinde conceptul de integrabilitate pentru functii
reale definite pe intervale necompacte. In cele ce urmeaza vom presupune
ca functia f : I IR este integrabil
a pe orice segment [a, b] I. De
asemenea, vom considera trei cazuri relativ la intervalul necompact I si
anume:
(1) I = [a, b) cu a IR, b IR, a < b ;
(2) I = (a, b] cu a IR, b IR, a < b;
(3) I = (a, b) cu a, b IR si a < b.
(1) Fie f : [a, b) IR integrabil
a pe orice segment [a, t] cu t (a, b).
d

Zt

Atunci exista F : [a, b) IR, F (t) =

f (x)dx.
a

Functia f : I = [a, b) IR este integrabil


a n sens generalizat pe I si
notam f R[a,b) daca si numai daca functia F are limita finita (la stanga)
n b si notam
Zb

lim F (t) =
tb
t<b

f (x)dx.
a

Daca functia f : I = [a, b) IR este integrabil


a n sens generalizat
Zb

pe I, atunci se mai spune ca integrala generalizata

f este convergent
a si
a

divergent
a n caz contrar.

Exemplul 3.4.1. Pentru a determina natura integralei


Z
a

calculam
Zt

F (t) =
a

1
dx,
x

a>0

ln t ln a,

=1
1
+1
+1
dx
=
t
a

, 6= 1,
+ 1

iar

lim F (t) =

,
a+1
1

1
, > 1.

Asadar

f este convergent
a daca si numai daca > 1.
a

109

(2) Fie f : (a, b] IR integrabil


a pe orice segment [t, b] cu t (a, b).
d

Zb

Atunci exista F : (a, b] IR, F (t) =

f (x)dx.
t

Functia f : I = (a, b] IR este integrabil


a n sens generalizat pe I si
notam f R(a,b] daca si numai daca functia F are limita finita (la dreapta)
n a si notam
Zb

lim
F (t) =
ta

f (x)dx.

t>a

Zb

Daca f R(a,b] atunci spunem ca

f este convergent
a si divergent
a n
a

caz contrar.

Exemplul 3.4.2. Pentru a determina natura integralei


Za
0

calculam

Za

F (t) =
t

iar
lim

Za

Asadar,
0

ln a ln t,

=1
1
+1
+1
dx
=
a
t

, 6= 1,
+ 1

Za
t0

1
dx
x

1
1
+1
dx
=
a

, < 1.
+ 1

1
dx este convergent
a daca si numai daca < 1.
x

(3) Fie f : I = (a, b) IR.


Functia f : I = (a, b) IR se numeste integrabil
a n sens generalizat
pe I si notam f RI daca exista c (a, b) astfel nc
at
f R(a,c] R[c,b) .
Numarul real

Zb

Zc

f=
a

Zb

f+
a

f
c

se numeste integrala generalizat


a a lui f pe intervalul (a, b).
110

Zb

Daca f R(a,b) atunci se spune ca

f este convergent
a si divergent
a
a

n caz contrar.

Exemplul 3.4.3. Functia f : IR IR, f (x) =


n sens generalizat pe IR, deoarece
Z
0

1
este integrabil
a
1 + x2

dx = lim arctg t = ,
2
t
1+x
2

si
Z0

Atunci

1
dx = lim arctg t = .
t
1 + x2
2

Z0

f=

f+

f=
0


+ = .
2
2

In cele ce urmeaza vom considera f : I = [a, b) IR, celelalte cazuri


tratandu-se analog.
Zt

Observatia 3.4.1. In cazul particular f : [a, b) IR+ , functia F (t) =


f (x)dx este crescatoare.

In adevar, daca t1 < t2 atunci:


Zt2

F (t2 ) =

Zt1

f (x)dx =
a

Zt2

f (x)dx +
a

Zt2

f (x)dx = F (t1 ) +
t1

f (x)dx F (t1 ).
t1

Propozitia 3.4.1. Functia f : [a, b) IR+ este integrabil


a n sens
Zt

generalizat pe [a, b) dac


a si numai dac
a functia F (t) =

f (x)dx este
a

m
arginit
a.

Demonstratie. Functia f R[a,b) daca si numai daca F are limita


finita n b. Cum f este pozitiva, din Observatia 3.4.1 F este crescatoare si
prin urmare limita n b este marginea superioara a lui F .
Propozitia 3.4.2 (Criteriul comparatiei). Dac
a f, g : [a, b) (0, )
integrabile pe orice segment [a, c] cu c (a, b) si 0 f (x) g(x) pentru
orice x [a, b). Atunci:
111

(i) dac
a g R[a,b) atunci si f R[a,b) ;
(ii) dac
a f 6 R[a,b) atunci si g 6 R[a,b) .
Demonstratie. Daca 0 f (x) g(x) atunci
Zt

0 F (t) =

Zt

f
a

g = G(t),

t (a, b).

(i) Daca g R[a,b) atunci din Propozitia 3.4.1 functia G este marginit
a
superior si cum F G rezulta ca si F este marginit
a superior, ceea ce
implica (folosind aceeasi Propozitie) ca f R[a,b) .
(ii) Daca f 6 R[a,b) atunci lim F (t) = si cum F G avem ca
tb

lim G(t) = ,
tb

adica g 6 R[a,b) .
Propozitia 3.4.3. Dac
a f, g : [a, b) IR sunt integrabile n sens generalizat pe [a, b) atunci pentru orice , IR, f + g este integrabil
a
generalizat pe [a, b) si
Zb

Zb

Zb

(f + g) = f + g.
a

Demonstratie. Folosim proprietatea de liniaritate a integralei Riemann si avem:


Zt

Zt

Zt

(f + g) = f + g,
a

, IR, t (a, b).

In relatia de mai sus pentru t b obtinem afirmatia din enunt.


Propozitia 3.4.4. Dac
a f, g : [a, b) IR sunt integrabile n sens
generalizat pe [a, b) cu f g atunci
Zb

Zb

f
a

g.
a

Demonstratie. Din proprietatea de monotonie a integralei Riemann


avem:
Zt

Zt

f
a

g,

t (a, b).

112

Pentru t b obtinem inegalitatea din enunt.


Propozitia 3.4.5. Dac
a f : [a, b) IR este integrabil
a n sens generalizat pe [a, b) atunci pentru orice c (a, b) avem c
a f este integrabil
a pe
[a, c] si integrabil
a n sens generalizat pe [c, b), iar
Zb

Zc

f=
a

Zb

f+

f.

Demonstratie. Din proprietatea de aditivitate a integralei Riemann


avem:
Zt

Zc

f=
a

Zt

f+
a

f,

t (c, b),

iar pentru t b se obtine relatia din enunt.


Corolarul 3.4.1. Fie f, g : [a, b) (0, ) integrabile n sens generalZb

izat pe [a, b). Dac


a f /g are limita pozitiv
a ` n punctul b atunci

f si
a

au aceeasi natur
a.
Demonstratie. Din lim

xb

Zb

g
a

f (x)
= ` avem:
g(x)

> 0, > 0, x [a, b), ` <

f (x)
< ` + .
g(x)

Fie > 0 cu ` > 0 si (` )g f . Daca f R[a,b) atunci (folosind


criteriul comparatiei) obtinem ca g R[a,b) .
Fie > 0 cu ` + > 0 si f < (` + )g. Daca f
6 R[a,b) atunci (folosind
criteriul comparatiei) obtinem ca g 6 R[a,b) .
Exemplul 3.4.4. Pentru a determina natura integralei
Z
2

folosim inegalitatea:

1
1
.
ln x
x
Z

Din Exemplul 3.4.1


Z

obtinem ca
2

1
dx,
ln x

1
este divergent
a, iar din criteriul comparatiei
x

1
este convergent
a.
ln x
113

Teorema 3.4.1 (Formula lui Leibniz - Newton la integrala generalizat


a). Fie f : [a, b) IR integrabil
a pe orice [a, c] cu c (a, b) cu proprietatea c
a admite primitive pe [a, b).
Dac
a F este o primitiv
a a lui f atunci f este integrabil
a generalizat pe
[a, b) dac
a si numai dac
a F are limit
a la st
anga finit
a n b.

In plus avem c
a
Zb

f (x)dx = F (b 0) F (a)
a

(formula lui Leibniz - Newton pentru integrala generalizat


a).
Demonstratie. Prin aplicarea formulei lui Leibniz - Newton pe segmentul [a, c] cu c (a, b) obtinem
Zc

f (x)dx = F (c) F (a)


a

pentru orice primitiva F a lui f .


Prin trecere la limita pentru c b n egalitatea de mai sus se obtine
imediat afirmatia din enunt.
Teorema 3.4.2 (Formula de integrare prin p
arti la integrala generali0
zat
a). Fie f : [a, b) IR derivabile. Dac
a f g R[a,b) si f g are limit
a
finit
a n b atunci f g 0 R[a,b) si
Zb

Zb
0

f g0.

f g = (f g)(b 0) (f g)(a)
a

Demonstratie. Daca t (a, b) atunci din teorema de integrare prin


p
arti pentru integrala Riemann rezulta ca
Zt

Zt
0

f g0,

f g = (f g)(t) (f g)(a)
a

care pentru t b conduce la relatia din enunt.


Z1

(ln x)n dx,

Exemplul 3.4.5. Pentru calculul integralei generalizate Ln =


0

(n IN ) folosim Teorema 3.4.2:


Z1

Z1
1
(ln x) dx = x(ln x) n (ln x)n1 dx = nLn1 .
n

Ln =

114

Din relatia de recurenta Ln = nLn1 se obtine Ln = (1)n n!.


Teorema 3.4.3 (Teorema schimb
arii de variabil
a). Fie u : [a, b)
[c, d) bijectiv
a si derivabil
a cu u0 R[a,b) , si f : [c, d) IR. Atunci
f R[c,d) (f u) u0 R[a,b) .
plus, avem c
In
a
u(b0)
Z

Zb
0

(f u) u =
a

f.
u(a)

Demonstratie. Din bijectivitatea functiei u si din faptul ca este strict


monotona (de exemplu, strict crescatoare) rezulta ca
u(a) = c si u(b 0) = d.
Aplicand teorema schimbarii de variabil
a la integrala Riemann avem ca
u(t)
Z

Zt
0

f, pentru orice t (a, b)

(f u)u =
a

u(a)

si
Zs

u1
Z (s)

(f u) u0 , pentru orice s [c, d).

f=
c

Pentru t b si respectiv s d obtinem afirmatiile din enunt.


Exemplul 3.4.6. Pentru calculul integralei
Z
0

x(x + 1)
dx
+ 2x + 1)2

(2x2

1
observam ca 2x2 + 2x + 1 = [1 + (2x + 1)2 ] si vom folosi substitutia
2
2x + 1 = t. Obtinem:
Z
0

x(x + 1)
1
dx =
2
2
(2x + 2x + 1)
2

Z
1

t2 1
1
dt =
2
2
(t + 1)
2

Z
1

dt

2
t +1

Z
1

(t2

dt
1
= .
2
+ 1)
4

Teorema 3.4.4 (Teorema a doua de schimbare de variabil


a la integrala
generalizat
a). Fie u : [a, b) [c, d) bijectiv
a, derivabil
a, cu inversa v = u1
115

av
and derivata v 0 R[c,d) , iar f : [c, d) IR m
arginit
a pe orice segment
[c, d0 ] [c, d). Atunci
f u R[a,b) f v 0 R[c,d)
si n plus,
u(b0)
Z

Zb

f v0.

f u=
a

u(a)

Demonstratia este imediata prin aplicarea teoremei a doua a schimb


arii
de variabila la integrala Riemann.
Integrala

xn1 ex dx,

(n) =

n>0

se numeste functia Gamma a lui Euler.


Propozitia 3.4.6. Functia Gamma are propriet
atile:
(i) este convergent
a pentru orice n > 0;
(ii) (n + 1) = n(n) pentru orice n > 0;
(iii) (n + 1) = n! pentru orice n IN .
Demonstratie. (i) Consideram functia
f : (0, ) IR,

f (x) = xn1 ex .

Pentru x (0, 1] avem:


0 < f (x) < xn1 .
Z1

xn1 dx este convergent


a din inegalitatea de mai sus si criteriul

Cum
0

Z1

comparatiei rezulta ca

f (x)dx este convergent


a.
0

Pentru x (1, ) avem:


xn+1
=0
x ex

lim x2 f (x) = lim

si deci exista m > 0 astfel nc


at
0 < x2 f (x) m
116

de unde
0 < f (x)
Z

Cum
1

m
.
x2

1
dx este convergent
a din inegalitatea de mai sus si criteriul
x2
Z

comparatiei rezulta

f (x)dx este convergent


a.
1

Prin urmare (n) este convergent


a.
(ii) Aplicam integrarea prin parti si obtinem:
Z
n x

(n + 1) =

x e

xn1 ex dx = n(n).
+n

n x

dx = x e

(iii) Folosind (ii) avem


(n + 1) = n(n) = n(n 1)(n 1) = . . . = n(n 1) . . . 1 = n!,
Z

ex dx = ex = 1.

unde am folosit faptul ca (1) =

Integrala
Z1

xp1 (1 x)q1 dx,

B(p, q) =

p > 0, q > 0

se numeste functia Beta a lui Euler.


Propozitia 3.4.7. Functia Beta are propriet
atile:
(i) este convergent
a pentru orice p, q > 0;
(ii) B(p, q) = B(q, p);
q
(iii) B(p, q + 1) = B(p + 1, q), pentru p, q > 0.
p
(p 1)!(q 1)!
(iv) B(p, q) =
pentru orice p, q IN .
(p + q 1)!
Demonstratie. (i) Consideram functia
f (x) = xp1 + (1 x)q1 , p, q > 0.

f : (0, 1) IR,
Avem:
Z1

Z1

f (x)dx =
0

Z1

x
0

p1

Z1
q1

dx +

(1 x)

dx =

117

1
x1p

Z1

dx +
0

1
dx.
(1 x)1q

Z1

Cum
0

1
x1p

Z1

dx si
0

Z1

1
dx sunt convergente atunci
(1 x)1q

f (x)dx =

convergenta si
0

Z1

f (x)dx este
0

1 1
+ .
p q

1
1
Pentru x 0,
avem
(1, 2] si are loc:
2
1x
(1 x)q1 =

(1 x)q
<2
1x

inegalitate care nmultita cu xp1 conduce la:


xp1 (1 x)q1 < 2 xp1 2f (x).

Pentru x

1
,1
2

avem

(3.4.1)

1
(1, 2) si
x
xp1 =

xp
< 2,
x

inegalitate care nmultita cu (1 x)q1 conduce la:


xp1 (1 x)q1 < 2f (x).

(3.4.2)

Din (3.4.1) si (3.4.2) deducem:


xp1 (1 x)q1 2f (x) pentru orice x (0, 1),
Z1

care prin folosirea criteriului comparatiei si a faptului ca

f (x)dx este
0

convergenta conduce la convergenta integralei Beta.


(ii) Se obtine imediat prin folosirea schimb
arii de variabil
a x = 1 t.
(iii) Avem:

Z1

Z2

xp1 (1 x)q dx

B(p, q + 1) =
0

Z2

=2
0

x=sin2

sin2p1 cos2q+1 d =

2
0

(sin2p )0
sin2p cos2q 2
cos2q d =
+
0
2p
p

Z2

+2
0

q
q
sin2p+1 cos2q1 d = B(p + 1, q).
p
p
118

Legatura ntre functia Beta si Gamma este data de:


Remarca 3.4.1. Se poate arata ca [23]:
B(p, q) =

(p) (q)
,
(p + q)

p, q > 0.

De aici rezult
a:
a c

1
(i)
= ;
2
Z

ex dx =

(ii)

In adevar, n Remarca 3.4.1 consideram p = q = 1 si obtinem:


2

1
2

= (1) B

1 1
,
,
2 2

dar

de unde

1
2

1 1
,
2 2

Z1

Z2

x 2 (1 x) 2 dx

=
0

x=sin2

1d = ,
0

= .
Z

x 2 ex dx =

(ii) Din (i) avem

Folosind schimbarea de variabil


a x = t2 obtinem:
Z

t2

et dt =

dt = 2

Exemplul 3.4.7. Pentru calculul integralei


Z1

x5 (1 x3 )2 dx
0

facem schimbarea de variabila x3 = t si obtinem:


1
3

Z1
0

1
1 (3)(4)
1
t(1 t)2 dt = B(2, 3) =
= .
3
3 (14)
36

119

3.5. Intreb
ari de autoevaluare
1. Definiti aplicatia liniara, precum si nucleul si imaginea acesteia.
2. Pecizati doua metode de determinare a semnului unei forme patratice.
3. Definiti conceptul de diferentiabilitate de ordinul nt
ai.
4. Precizati regulile de derivare partial
a.
5. Exista o conditie suficient
a de egalitate a derivatelor partiale de
ordinul doi?
6. Care este conditia necesara pentru optimul unei functii nesupusa la
restrictii?
7. Care sunt etapele practice de determinare a punctelor de extrem
pentru o functie f : D IRn IR?
8. Descrieti metoda celor mai mici patrate.
9. Care sunt etapele de determinare a punctelor de extrem pentru o
functie f : D IRn IR supus
a la restrictii?
10. Interpretati multiplicatorul Lagrange n urmatoarele conditii:
(i) maximizarea functiei de productie pentru un cost de productie dat;
(ii) minimizarea costului de productie care asigura un nivel de productie
dat;
(iii) maximizarea utilitatii la un venit dat.

3.6. Probleme rezolvate


1. Fie un sistem economic care descrie transformarile dintr-o societate de
transport, n care intrarile sunt reprezentate de vectorul X = (x1 , x2 , x3 ),
unde componentele x1 , x2 , x3 au urmatoarea semnificatie:
x1 - valoarea carburantilor consumati
x2 - valoarea pieselor de schimb si alte materiale consumate
x3 - salarii.
Iesirile din sistem sunt descrise de un vector cu trei
componente Y = (y1 , y2 , y3 ) corespunzator valorii ncas
arilor pentru cele
trei categorii de marfuri transportate de societatea respectiva. Transformarea ce se produce n sistem este descrisa de matricea A.
(i) Cunoscand ponderile intr
arilor xi , i = 1, 2, 3 n valoarea ncas
arilor
pentru cele trei categorii de marfa:
xi yi
x1
x2
x3

y1
50%
40%
40%
120

y2
30%
30%
40%

y3
20%
30%
20%

sa se determine matricea A.
(ii) Daca vectorul intrarilor X = (70, 40, 20) exprimat n milioane lei,
sa se determine valoarea ncasarilor, pe fiecare categorie de marfa transportata, presupunand o cerere mare de transport.
(iii) Presupunand ca pentru urmatorul trimestru societatea are o cerere
de transport exprimata de vectorul Y = (40, 50, 50) n milioane lei sa se
determine vectorul intrarilor X = (x1 , x2 , x3 ).
Solutie. (i) Pe baza celor trei surse de informatie date se poate construi
matricea ceruta:

0, 5 0, 4 0, 4

A = 0, 3 0, 3 0, 4
0, 2 0, 3 0, 2
(ii) In vederea calcularii iesirilor din sistem pornim de la Y = AX si
obtinem:

0, 5 0, 4 0, 4
70
y1

0, 3 0, 3 0, 4 40 = y2 ,
0, 2 0, 3 0, 2
20
y3
adica y1 = 59 mil lei, y2 = 41 mil lei, y3 = 30 mil lei.
Asadar prima coloana a lui A arata modul de reflectare a cheltuielilor
de carburanti n valoarea ncas
arilor pentru cele trei categorii de marfa.
Interpretari analoage se pot da si pentru celelalte doua coloane.
(iii) Calculul elementelor vectorului intr
arilor X = (x1 , x2 , x3 ) se face
pornind de la Y = AX si obtinem:

0, 5x1 + 0, 4x2 + 0, 4x3 = 40

0, 3x + 0, 3x + 0, 4x = 50

1
2
3

0, 2x + 0, 3x + 0, 2x = 50
1
2
3

Solutia sistemului de mai sus este: x1 = 80 mil lei, x2 = 40 mil lei, x3 = 35


mil lei.
Asadar, pentru planul de transport ntocmit este necesar 80 mil lei
pentru carburanti, 40 mil lei pentru piese de schimb si alte materii prime
consumabile si 35 mil lei pentru plata salariilor.
2. Fie A : IR3 IR3 o aplicatie liniara data prin
A(x, y, z) = (y + z, x + z, x + y)
(i) Determinati KerA, ImA si dimensiunile lor;
(ii) Calculati [A]Bc Bc unde Bc este baza canonica din IR3 ;
(iii) Determinati valorile si vectorii proprii si precizati daca A este diagonalizabila.
121

Solutie. (i) Determinarea lui KerA revine la rezolvarea sistemului


omogen:

y+z =0
x+z =0

x + y = 0.
Solutia este (0, 0, 0) si deci KerA = {0} cu dimensiunea 0. Din Teorema
dimensiunii dim ImA = 3, deci ImA = IR3 .
(ii) Vectorii din baza canonica, prin aplicatia A, au urmatoarele imagini:
A(1, 0, 0) = (0, 1, 1)
A(0, 1, 0) = (1, 0, 1)
A(0, 0, 1) = (1, 1, 1).
Vectorii imagine (0, 1, 1), (1, 0, 1) si (1, 1, 0) au urmatoarele exprimari
n raport cu baza canonica:
(0, 1, 1) = 0(1, 0, 0) + 1(0, 1, 0) + 1(0, 0, 1)
(1, 0, 1) = 1(1, 0, 0) + 0(0, 1, 0) + 1(0, 0, 1)
(1, 1, 0) = 1(1, 0, 0) + 1(0, 1, 0) + 0(0, 0, 1).
De aici avem:

[A]BC BC

0 1 1

= 1 0 1 .
1 1 0

(iii) Determinarea valorilor proprii revine la a rezolva ecuatia caracteristica:


1
1

1 = 0.
1

1
1
Solutia ecuatiei este 1 = 1 cu m(1 ) = 2 si 2 = 2 cu m(2 ) = 1.
Pentru valoarea proprie 1 = 1 vectorii proprii corespunzatori i gasim
rezolvand sistemul omogen

x1 + x2 + x3 = 0

x +x +x =0

1
2
3

x + x + x = 0.
1
2
3

Vectorii proprii sunt de forma (, , ) cu , IR, 2 + 2 6= 0.


Pentru valoarea proprie 2 = 2 vectorii proprii corespunzatori i gasim
rezolvand sistemul:

2x1 + x2 + x3 = 0
x1 2x2 + x3 = 0

x + x 2x = 0.
1
2
3
122

Vectorii proprii sunt de forma (, , ) cu IR .


Subspatiul propriu corespunzator valorii proprii 1 = 1 este:
S(1 ) = {(, , ) IR3 | , IR}.
O baza pentru S(1 ) este data de {(1, 0, 1), (0, 1, 1)} si dimensiunea lui
S(1 ) este egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 1 .
Subspatiu propriu corespunzator valorii proprii 2 = 2 este:
S(2 ) = {(, , ), IR}.
O baza pentru S(2 ) este {(1, 1, 1)} si deci dimensiunea lui S(2 ) este egala
cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 2 .
Cele de mai sus, ne arata ca A este diagonalizabila.
3. Fie : IR4 IR, (X) = x21 2x24 + 2x2 x3 + 2x3 x4 si restrictiile
x2 + x3 + x4 = 0, x1 + x2 + x3 + x4 = 0.
Stabiliti semnul formei patratice :
(i) fara restrictii;
(ii) cu restrictiile date.
(i) Matricea formei patratice este:

A=

1
0
0
0

0
0
1
0

0
1
0
1

0
0
1
2

Cum 1 = 1, 2 = 0, vom utiliza metoda valorilor proprii pentru a


stabili semnul formei fara restrictii.

Valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 1, 2 = 2, 3,4 = 2.


Asadar, forma patratica far
a restrictii este nedefinita ca semn.
(ii) Pentru restrictiile date avem:

B=

0 1 1 1
1 1 1 1

B2 =

0 1
1 1

si detB2 = 1 6= 0. Putem explicita x2 = x3 x4 si x1 = 0, de unde


obtinem forma patratica redusa:
(x
3 , x4 ) = (0, x3 x4 , x3 , x4 ) = 2x23 2x24 .
Se observa ca:
(x
3 , x4 ) < 0,

= (x3 , x4 ) 6= 0,
X
123

adica este negativ definita, deci forma patratic


a cu restrictiile date este
tot negativ definita.
4. Fie : IR3 IR, (X) = x22 + 3x23 + 2x1 x2 + 4x1 x3 si restrictiile
2x1 + 3x2 + x3 = 0, 4x1 + 5x2 + 2x3 = 0.
Stabiliti semnul formei patratice :
(i) fara restrictii;
(ii) cu restrictiile date.
(i) Matricea formei patratice este:

0 1 2

A = 1 0 0 .
2 0 3
Ecuatia caracteristica corespunzatoare este:
3 32 5 + 3 = 0.
Folosim relatiile lui Vi`ete:

S1 = 1 + 2 + 3 = 3

S2 = 1 2 + 1 3 + 2 3 = 5

S = = 3
3
1 2 3
Deoarece S3 < 0 rezulta ca 1 , 2 , 3 sunt strict negative sau 1 , 2
sunt strict pozitive si 3 este strict negativa. Cum S1 este strict pozitiva
deducem ca 1 si 2 sunt strict pozitive, iar 3 este strict negativa deci,
forma patratica fara restrictii este nedefinita ca semn.
(ii) Pentru restrictiile date avem:

B=

2 3 1
4 5 2

B2 =

3 1
5 2

si detB2 = 1 6= 0. Putem scrie x3 = 2x1 si x2 = 0, de unde forma


p
atratica redusa:
1 , 0, 2x1 ) = 12x21 8x21 = 4x21 > 0,
(x1 ) = (x

6= 0
X

deci forma patratica cu restrictiile date este pozitiv definita.


5. Functia venit a unei firme este:
V = p1 x + p2 y,
iar functia cost este
C = 2x2 + xy + 2y 2 ,
124

unde x si y sunt cantitatile din cele doua bunuri pe care le produce firma, iar
p1 si p2 sunt preturile unitare ale acestora. Ne propunem sa determinam
cantitatile optime ce trebuie produse pentru ca profitul sa fie maxim n
cazul n care p1 si p2 sunt constante pozitive fixate si n cazul n care p1 si
p2 sunt exprimate n functie de cantit
ati astfel:
p1 = 55 x y
p2 = 70 x 2y.
In primul caz, functia profit este:
(x, y) = V C = p1 x + p2 y 2x2 xy 2y 2 .
Derivatele de ordinul ntai ale functiei profit sunt:

(x, y) = p1 4x y
x

(x, y) = p2 x 4y
y

si conduc la punctul critic


Hessiana este:

4p1 p2 4p2 p1
,
15
15

H (x0 , y0 ) =

4 1
1 4

not

= (x0 , y0 ).

de unde 1 (x0 , y0 ) = 4 si 2 (x0 , y0 ) = 15 > 0.


Astfel (x0 , y0 ) este punctul care maximizeaza profitul.
In cel de-al doilea caz functia venit se scrie:
V

= p1 x + p2 y
= (55 x y)x + (70 x 2y)y
= 55x + 70y 2xy x2 2y 2

care conduce la functia profit


(x, y) = 55x + 70y 3xy 3x2 4y 2

si care atinge valoarea maxima n punctul 8, 7

2
.
3

6. Sa se determine extremele functiei:


f : IR2 IR, f (x, y) = 3axy x3 y 3 , a IR.
Functia f satisface conditiile din Teorema 3.3.1 si Teorema 3.3.2.
125

Derivatele partiale de ordinul nt


ai sunt:
fx 0 (x, y) = 3ay 3x2
.
fy 0 (x, y) = 3ax 3y 2
Se obtin punctele critice A1 = (0, 0) si A2 = (a, a) ca solutii ale sistemului:
(
ay x2 = 0
ax y 2 = 0
Hessiana functiei f scris
a ntr-un punct oarecare (x, y) este data de:

Hf (x, y) =

6x 3a
3a
6y

Hessiana functiei f scris


a n punctul A1 este

Hf (A1 ) =

0 3a
3a 0

iar forma patratica asociata (x, y) = 6axy.


Pentru determinarea semnului formei determin
am valorile proprii ale
matrcei Hf (A1 ). Ecuatia caracteristica este
2 9a2 = 0
si are radacinile 1,2 = 3a.
Daca a < 0 sau a > 0, atunci este nedefinita ca semn, deci X = A1
nu este punct de extrem.
Daca a = 0 atunci 1 =2 = 0 si nu se poate stabili natura punctului
X = A1 cu ajutorul Teoremei 3.3.2. Observam ns
a ca pentru a = 0 functia
f devine:
f (x, y) = x3 y 3
si oricare ar fi vecinatatea originii VA1 exista > 0 astfel nc
at P1 (, 0)
3
VA1 , P2 (, 0) VA1 si f (P1 ) = < 0 = f (A1 ), f (P2 ) = 3 > 0 =
f (A1 ). Asadar, A1 nu este punct de extrem.
Hessiana functiei f scris
a n punctul A2 este data de:

Hf (A1 ) =

6a 3a
3a
6a

cu 1 = 6a, 2 = 27a2 .
Daca a < 0 rezulta 1 > 0, 2 > 0, de unde punctul A2 este punct de
minim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea minima a functiei f .
126

Daca a > 0 rezulta 1 < 0, 2 > 0, deci punctul A2 este punct de


maxim local pentru f , iar f (A2 ) = a3 este valoarea maxima a functiei f .
Daca a = 0 atunci A2 = A1 , deci A2 nu este punct de extrem local.

7. Functia de utilitate a unui consumator este V (x, y)= y x, unde x


si y reprezinta cantitatile din doua bunuri A si B. Stiind ca p1 si p2 sunt
preturile unitare ale celor doua produse, iar V este bugetul de care dispune
consumatorul determinati cosul de bunuri (x0 , y0 ) astfel nc
at utilitatea sa
fie maxima, iar bugetul sa fie consumat n ntregime.
Solutie. Trebuie sa determinam (x0 , y0 ) care sa maximizeze functia
V (x, y) sa ndeplineasca conditia
p1 x + p2 x = V.
Functia Lagrange este:

L = y x + g(x, y),
unde g(x, y) = V p1 x p2 y.
Punctele critice se determina prin rezolvarea sistemului

=0

=0

p1 x + p2 y = V,

adica

y
p1 = 0
2 x

x p2 = 0

p1 x + p2 y = V.

V
2V
Solutia sistemului de mai sus este x0 =
, y0 =
si 0 =
3p1
3p2
Derivatele partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange sunt:

V
.
3p1 p22

2L
y
2L
2L
1 2L

(x,
y)
=

,
(x,
y)
=
(x,
y)
=
,
(x, y) = 0.
x2
4x x xy
yx
2 x y 2
Forma patratica asociata este data de:

3p1
p1 2
(x, y) =

x + xy
2p2
V
cu conditia J(x0 , y0 )(x, y)t = 0, adica p1 x + p2 y = 0.
127

Obtinem forma patratica:

3p1 3p1 2
p1
x <0
(x)

= (x, x) =
p2
2p2 V

negativ definita pentru orice x 6= 0.


V
2V
Prin urmare x0 =
, y0 =
maximizeaz
a functia de utilitate a
3p1
3p2
consumatorului si verifica conditia bugetara. Utilitatea maxima obtinut
a
de consumator este data de:
2V
U (x0 , y0 ) =
3p2

V
.
3p1

8. Sa se determine extremele functiei


f : IR3 IR,

f (x, y, z) = z

cu restrictiile x2 + y 2 = 2, x + y + z = 0.
Solutie. Notam:
g1 (x, y, z) = x2 + y 2 2, g2 (x, y, z) = x + y + z.
Avem:

"

J(x, y, z) =

2x 2y 0
1 1 1

cu
(

rangJ(x, y, z) =

1, x = 0, y = 0
2, x =
6 0sauy 6= 0

Atunci exista A = (0, 0, ), IR astfel nc


at rangJ(A) = 1 < p = 2, cu
g1 (A) = 2 6= 0.
Pentru orice A D cu gj (A) = 0, j = 1, 2, rangJ(A) = 2.
Functia Lagrange este:
L(x, y, z) = z + 1 (x2 + y 2 2) + 2 (x + y + z).
Punctele critice se determina prin rezolvarea sistemului

(x, y, z) = 0

(x, y, z) = 0

(x, y, z) = 0

g1 (x, y, z) = 0

g2 (x, y, z) = 0,
128

adica

21 x + 2 = 0

21 y + 2 = 0

1 + 2 = 0

x2 + y 2 2 = 0

x+y+z =0

p1 x + p2 y = V.
Rezolvand sistemul de mai sus gasim doua puncte critice:
1
A1 = (1, 1, 2) cu 1 = , 2 = 1
2
si

1
A2 = (1, 1, 2) cu 1 = , 2 = 1.
2
Derivatele partiale de ordinul doi ale functiei Lagrange sunt:
2L
2L
2L
(x,
y)
=
(x, y) = 0,
(x,
y)
=
2,
x2
xy
yx
2L
2L
2L
2L
(x, y) =
(x, y) = 0,
(x, y) =
(x, y) = 0,
xz
zx
yz
zy
2L
2L
(x,
y)
=
2,
(x, y) = 0.
y 2
z 2
Forma patratica asociata lagrangianului L si punctului A1 este data de:
(x, y, z) = x2 y 2

cu conditia J(A1 )(x, y, z)T = 0, adica 2x 2y = 0, x + y + z = 0.


Obtinem forma patratica:
(x)

= (x, x, 0) = 2x2 < 0


negativ definita pentru orice x 6= 0.
Asadar, A1 este punct de maxim local pentru functia f cu restrictiile
gj = 0, j = 1, 2, iar valoare maxima este f (A1 ) = 2.
Forma patratica asociata lagrangianului L si punctului A2 este data de:
(x, y, z) = x2 + y 2
cu conditia J(A2 )(x, y, z)T = 0, adica 2x + 2y = 0, x + y + z = 0.
Obtinem forma patratica:
(x)

= (x, x, 0) = 2x2 > 0


pozitiv definita pentru orice x 6= 0.
Asadar, A2 este punct de minim local pentru functia f cu restrictiile
gj = 0, j = 1, 2, iar valoare minima este f (A2 ) = 2.
129

3.7. Probleme propuse


1. Sa se determine care din urmatoarele aplicatii sunt liniare:
(i) A : IR2 IR3 A(x, y) = (x + y, 2y + x, x);
(ii) A : IR3 IR2

A(x, y, z) = (2x y + 1, z x);

(iii) A : IR2 IR3

A(x, y) = (x2 , x + y);

2. Fie aplicatia A : IR2 IR3 A(x, y) = (2x y, 2x + 3y, y)


(i) Aratati ca A este aplicatie liniara;
(ii) Determinti rangul si defectul aplicatiei A;
(iii) Studiati injectivitatea si surjectivitatea aplicatiei A.
3. Fie aplicatia liniara A : IR3 IR3 data prin:
A(x, y, z) = (x + y + z, 2x + 3y, 6y + 4x)
(i) Determinati KerA si ImA;
(ii) Determinati matricea lui A n bazele canonice.

1 1 1

4. Fie Aa,b = 1 a b M3 (R) si A : IR3 IR3 a carei matrice


1 a b
n bazele canonice este Aa,b
(i) Calculati imaginea unui vector oarecare (x, y, z) IR3 prin A;
(ii) Determinati KerA si ImA;
(iii) Determinati valorile si vectorii proprii pentru A1,1 si precizati daca
A este diagonalizabila.
5. Intr-un sistem economic intr
arile sunt reprezentate printr-un vector
X = (x1 , x2 , x3 ), unde:
x1 -consumul de materii prime si materiale
x2 -amortismente
x3 -salarii,
iar transformarea intrarilor n iesiri este descrisa de matricea:

0, 1 0, 1 0, 6

A = 0, 3 0, 1 0, 3 .
0, 2 0, 5 0, 2
(i) Determinati vectorul iesirilor din proces daca intr
arile sunt (700,
200, 300) (n milioane lei);
130

(ii) Calculati necesarul valoric din fiecare intrare daca se cunoaste vectorul iesirilor Y = (y1 , y2 , y3 ).
6. O firma produce doua tipuri de produse. Pentru fabricarea acestor
produse, procesul de prelucrare are nevoie de trei masini pentru a aduce
produsele n stadiul final. Timpul necesar (exprimat n minute) utilizarii
unei masini pentru fiecare din produs este dat n tabelul urmator:
Masini
Produse
P1
P2

M1

M2

M3

20
30

50
50

10
40

Calculati timpul necesar utilizarii masinilor M1 , M2 , M3 pentru programul


de productie X = (x1 , x2 ) IR2+ .
7. Aplicatia liniara definita prin matricea A = (aij )

i = 1, 3
j = 1, 4

M3,4 (IR)

poate fi injectiva, surjectiva, bijectiva?


8. Consideram B1 = {V1 = (1, 2, 0, 0), V2 = (1, 1, 1, 0), V3 = (0, 3, 0, 1),
V4 = (0, 0, 2, 0)} o baza n IR4 si A : IR4 IR3 aplicatia liniara pentru
care:
A(V1 ) = (1, 0, 1), A(V2 ) = (0, 2, 1), A(V3 ) = (0, 1, 2), A(V4 ) = (2, 0, 1).
(i) Determinati imaginea unui vector oarecare (x, y, z, t) IR4 prin
aplicatia A;
(ii) Determinati cate o baza n KerA si ImA.
9. Se considera relatiile:
A(1, 0) = (2, 1, 0)
A(1, 1) = (0, 1, 1)
A(2, 1) = (2, 3, 1).
Pot sa determine relatiile de mai sus o aplicatie liniara? In caz afirmativ,
determinati matricea aplicatiei A n perechea de baze B1 , B2 , unde B1 =
{(1, 0), (1, 1)} este baza pentru IR2 si B2 = {(1, 0, 1), (0, 1, 1), (0, 1, 2)}
este baza pentru IR3 .
10. Relatiile:
A(2, 1) = (0, 1)
A(4, 2) = (1, 1)
pot determina o aplicatie liniara? In caz afirmativ, determinati rangul si
defectul lui A. Este A diagonalizabil
a?
131

11. Consideram matricele:

A=

5 3
0
0 2 1

B=

8 2
0
3 1 5

Determinati aplicatiile liniare A : IR3 IR2 pentru care A = [A]B1 Bc


si B = [A]B1 B2 , unde B1 = {(1, 1, 1), (1, 1, 1), (1, 1, 1)} si B2 = {(1, 1),
(1, 2)} sunt baze respectiv pentru IR3 si IR2 , iar Bc este baza canonica din
IR2 .
12. Determinati semnele urmatoarelor forme patratice:
(i) : IR2 IR, (X) = x21 + 2x1 x2 + 3x22 ;
(ii) : IR3 IR, (X) = 2x21 + 2x1 x2 + 2x1 x3 + 4x22 + 2x2 x3 + 6x23 ;
(iii) : IR2 IR, (X) = x21 + x1 x2 3x22 ;
13. Sa se arate ca functia
2
x1
,
2
(i) f : IR IR, f (x1 , x2 ) =
x2

0,

x2 6= 0

este discontinu
a n (0, 0);

x2 = 0

x1 x2
, x21 + x22 6= 0
+ x22
(ii) f : IR IR, f (x1 , x2 ) =
este continu
a

0,
x1 = x2 = 0
partial n (0, 0).
2

x21

14. Sa se arate ca functia


f : IR2 IR, f (x1 , x2 ) =

1, x1 x2 6= 0

0, x x = 0
1 2

este derivabila partial n (0, 0), desi nu are limita n acest punct.
15. Un fond de 1000 u.m. se repartizeaza n trei domenii, sumele
fiind notate S1 , S2 , S3 . Utilitatea globala a repartizarii este U (S1 , S2 , S3 ) =
S1 S22 S33 . Care este repartizarea optima care conduce la o utilitate maxima?
16. Functia de utilitate a unui consumator rational este definita prin
U (x, y, z) = 5 ln x + 3 ln y + 2 ln z,
unde x, y si z reprezinta consumul din trei bunuri A, B si C. Se dispune de 100 u.m. pentru cumpararea celor trei bunuri. Daca preturile
unitare sunt pA = 10 u.m, pB = 2 u.m, pC = 4 u.m, calculati repartizarea
132

cheltuielilor si a cantitatilor cumpar


aturilor care permite consumatorului
satisfactie maxima n limita bugetului. Care va fi nivelul de utilitate atins?
17. Functia de utilitate a unui consumator rational este
U (x, y) = x2 y 3
unde x si y reprezinta cantitatile din doua bunuri A si B ce au preturile
unitare egale pA = pB = 2 u.m. Care este venitul minim necesar cumpar
arii
celor doua bunuri pentru a atinge un nivel de satisfactie egal cu 108.
18. Utilizand metoda multiplicatorilor Lagrange determinati punctele
de extrem pentru :
(i) f (x, y, z) = x + 2y + 3z + xy yz, cu x + y + 2z = 10 ;
(ii) f (x, y, z) = x2 + 2xy + yz 2 cu 2x + y + z 2 = 24 si x + z = 8.
24. Determinati punctele de extrem local pentru urmatoarele functii
(i) f (x, y) = x2 + xy + 2y 2 + 3;
(ii) f (x, y) = x2 + xy y 2 + 2x + y;
(iii) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y + 6z;
(iv) f (x, y, z) = xey + yez + zex .
25. Functia de productie a unei firme este:
f (K, L) =

KL
,
K + L

unde K este capitalul fix al firmei (u.m.), L este volumul fortei de munc
a
(numar de persoane angajate), iar si (0, 1). Daca c este costul
amortizarii unitatii de capital fix, iar s este salariul nominal real anual, sa
se determine decizia optima privind nivelul de folosire a factorilor firma
astfel ncat sa se nregistreze un profit brut maxim.
26. Intr-un an, la un atelier se consuma 100.000 piese. Costul stocarii
s-a evaluat la 0.9 u.m/buc/zi, iar cheltuielile de lansare a comenzii sunt fixe
de 40.500 u.m. Daca n plus se stie ca costul unitar de penalizare este de
1.6 u.m./buc./zi determinati consumul de piese optim, num
arul optim de
piese ce trebuie sa intre n stoc si costul minim total.
27. Sa se calculeze:
Zb
1
(i) p
dx
(x a)(b x)

(a < b);

Z2

(ii)
0

dx;
4 x2
133

Z 1r

(iii)
1

1x
dx;
1+x

28. Sa se calculeze urmatoarele integrale generalizate reductibile la


functiile Gamma si Beta:
Z0

x5 ex dx;

(i)

Z0

x2 ex dx;

(ii)

Z1

(iii) x3 (1 x2 )dx;
0

Z1

(iv) x2 (2lnx)3 dx.


0

134

GLOSAR TERMENI
Aplicatie liniar
a. Functia A : IRn IRm se numeste aplicatie liniar
a
daca sunt ndeplinite conditiile:
(i) A(X + Y ) = A(X) + A(Y ), X, Y IRn ;
(ii) A(X) = A(X), IR, X IRn .
Baz
a. Se numeste baz
a a unui spatiu vectorial orice sistem de vectori
liniar independent si de generatori.
Combinatie liniar
a. Se numeste combinatie liniar
a a vectorilor V1 ,
n
V2 , ..., Vp IR cu scalarii 1 , 2 ,...,p IR vectorul: V = 1 V1 + 2 V2 +
P
... + p Vp := pi=1 i Vi .
Combinatie liniar
a convex
a. Se numeste combinatie liniar
a convex
a
n
a vectorilor V1 , V2 , . . . , Vp IR , vectorul:
V =

p
X

i Vi cu

p
X

i = 1, i 0, i = 1, p.

i=1

i=1

Ecuatie caracteristic
a. Ecuatia |A In | = 0 se numeste ecuatia
caracteristic
a a matricei A, iar P () = det(A In ) se numeste polinomul
caracteristic al matricei A.
Form
a p
atratic
a. Aplicatia : IRn IR, data prin
(X) =
=
+

n X
n
X

bij xi xj
i=1 j=1
b11 x21 + b12 x1 x2
b22 x22 + b23 x2 x3

+ b13 x1 x3 + ... + b1n x1 xn


+ ... + b2n x2 xn + ... + bnn x2n ,

unde bij IR, i, j = 1, n, se numeste form


a p
atratic
a.
Functia Beta a lui Euler. Integrala
Z1

xp1 (1 x)q1 dx,

B(p, q) =
0

se numeste functia Beta a lui Euler.


135

p > 0, q > 0

Functie continu
a. Spunem ca functia f : D IRn IR este continu
a
n punctul A D si notam f CA dac
a si numai daca:
> 0 = () > 0 astfel ncat X D cu kXAk < |f (X)f (A)| < .
Functie continu
a partial n raport cu variabila de indice i n
A. Functia f : D IRn IR se zice continu
a partial n raport cu variabila
de indice i n A, daca functia i este continu
a n t0 = 0.
Daca f este continua partial n raport cu variabila de indice i n A
pentru orice i = 1, . . . , n, atunci f se zice continu
a partial n A si notam
e
f CA .
Functie derivabil
a partial n A. Functia f se zice derivabil
a partial
A , daca pentru orice i = 1, n functia i este derivabil
n A si notam f D
a
f
(A)
n t0 = 0. Numarul real 0i (0) se noteaza cu
sau f 0xi (A) si se numeste
xi
derivata partiala n raport cu variabila de indice i a functiei f n A.
Functie derivabil
a partial de dou
a ori n raport cu variabilele
de indici i si j n punctul A D. Functia f se zice derivabil
a partial de
dou
a ori n raport cu variabilele de indici i si j n punctul A D si notam
i,j daca exista o vecin
f D
atate V D a lui A nc
at f este derivabil
a
A
f
este
partial n raport cu variabila de indice i pe V si derivata partial
a
xi
derivabila partial n raport cu variabila de indice j n A:
d
i,j
Vi D si f D
j .
f D
V VA cu f D
A
A
xi

Numarul real

xj

f
2f
(A) se noteaza cu
(A) sau f 00xi xj (a)
xi
xj xi

si se numeste derivata partial


a de ordinul doi n raport cu variabilele de
indice i si j a functiei f n punctul A.
Functie diferentiabil
a. O functie f : D IRn IR se zice diferentiabil
a
0
n punctul A D D si notam f DA daca exista o aplicatie liniara
F : IRn IR ncat
|f (A + V ) f (A) F (V )|
= 0.
V 0
kV k
lim

Functia f se zice diferentiabil


a pe multimea D si notam f DD , daca
f este diferentiabila n orice A D. Functie dob
and
a unitar
a. O
136

functie d : IR+ cu proprietatile a) d(s, s) = 0, s IR; b) d(s, )


d(s, t), d(, t) d(s, t), s t(4 = {(s, t) IR2 | s t}).
Functia Gamma a lui Euler. Integrala
Z

xn1 ex dx,

(n) =

n>0

se numeste functia Gamma a lui Euler.


Functie integrabil
a n sens generalizat. Functia f : I = [a, b) IR
a si numai
este integrabil
a n sens generalizat pe I si notam f R[a,b) dac
daca functia F are limita finita (la stanga) n b si notam
Zb

lim F (t) =
tb
t<b

f (x)dx.
a

Daca functia f : I = [a, b) IR este integrabil


a n sens generalizat
Zb

pe I, atunci se mai spune ca integrala generalizata

f este convergent
a si
a

divergent
a n caz contrar.

Functie partial
a n raport cu variabila de indice i. Fie f : D
IR IR, A D, i {1, . . . , n} si t IR astfel nc
at A + tEi D. Functia
(reala de o variabila reala)
n

i (t) = f (A + tEi ) = f (a1 , . . . , ai + t, . . . , an )


se numeste functia partial
a n raport cu variabila de indice i a functiei f n
punctul A = (a1 , . . . , an ) D.
Functie real
a de n variabile reale. Prin analogie cu cazul functiilor
reale de o variabila reala, o functie real
a de n variabile reale este o lege
care asociaza fiecarui element X = (x1 , . . . , xn ) D IRn un num
ar real
Y notat cu f (x1 , . . . , xn ). Notam o astfel de functie cu f : D IRn IR,
iar D se numeste domeniul de definitie al functiei f .
Intersectia subspatiilor vectoriale. Numim intersectia subspatiilor
vectoriale M1 si M2 multimea:
M1 M2 = {X IRn |X M1 si X M2 }.
Limit
a. Spunem ca functia f : D IRn IR are limit
a (finit
a) ` IR
0
n punctul A D si notam lim f (X) = ` dac
a si numai daca:
XA

> 0 = () > 0 astfel ncat X D cu 0 < kXAk < |f (X)`| < .


137

Multime convex
a. Multimea C IRn se numeste convex
a dac
a oricare ar fi vectorii X, Y C avem:
[X, Y ] C.
Multime deschis
a. O multime M IRn se zice deschis
a si notam

M D, daca M =M .
Multime nchis
a. O multime F IRn se zice nchis
a si notam F F
daca complemetara sa este deschis
a.
Norma euclidian
a. Numarul real pozitiv:
d

||X|| =

x21 + x22 + . . . + x2n

se numeste norma euclidian


a a vectorului X = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Operatiune financiar
a. Tripletul (S0 , (s, t), d), unde S0 reprezint
a un
capital initial care se plaseaza pe intervalul (s,t), cu calculul dobanzii dat
de functia d.
Pl
ati esalonate. O operatiune de plati esalonate este o familie de
operatiuni financiare K = (Sk , (k , t), d)kI , I IN
Punct de maxim (minim) global. Punctul A D este maxim
(minim) global pentru functia f daca f (X) f (A) (respectiv f (X)
f (A)) oricare ar fi X D.
Punct de maxim (minim) local. Spunem ca A este un punct de
maxim (minim) local pentru functia f dac
a exista o vecin
atate V a lui A
astfel ncat f (X) f (A) (respectiv f (X) f (A)) oricare ar fi X V D.
Puncte stationare sau puncte critice. Punctele A pentru care
fxi 0 (A) = 0, i = 1, 2, ..., n se numesc puncte stationare sau puncte critice
ale functiei f si sunt candidate la punctele de extrem ale functiei f.
Produs scalar standard. Daca X = (x1 , . . . , xn ) si Y = (y1 , . . . , yn )
IRn atunci numarul real
d

< X, Y >= x1 y1 + . . . + xn yn
se numeste produs scalar standard al vectorilor X si Y .
Punct interior. Un punct A IRn se zice punct interior pentru

multimea M IRn si notam A M , daca exista exista S(A, r) M .


Restrictie nesaturat
a. O restrictie gi se zice nesaturat
a n punctul A,

daca gi (A) > 0. In caz contrar, adica daca gi (A) = 0, spunem ca restrictia
gi este saturat
a.
138

Reuniunea subspatiilor vectoriale. Numim reuniunea subspatiilor


vectoriale M1 si M2 multimea:
M1 M2 = {X IRn |X M1 sau X M2 }.
Sistem liniar dependent. Dac
a exista 1 , 2 ,..., p IR cu cel putin
un i 6= 0, astfel ncat 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp = 0, spunem ca sistemul
este liniar dependent.
Sistem liniar independent. Spunem ca sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp }
este un sistem liniar independent (si vom nota S= s.l.i.) daca oricare ar
fi 1 , 2 ,..., p IR, din relatia 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp = 0, rezulta
1 = 2 = ... = p = 0.
Sistem de generatori. Spunem ca sistemul S = {V1 , V2 , ..., Vp } IRn
este un sistem de generatori (sau sistem complet) n IRn dac
a oricare ar fi
n
X IR , exista 1 , 2 ,..., p IR astfel nc
at
X = 1 V1 + 2 V2 + ... + p Vp .
Sfera deschis
a. Multimea:
d

S(A, r) = {X IRn : ||X A|| < r}


se numeste sfera deschis
a centrat
a n A de raz
a r.
Spatiu de dimensiune n. Multimea notata:
IRn = IR IR ... IR = {X = (x1 , x2 , ..., xn )| xi IR}
se numeste spatiu de dimensiune n.
Subspatiu propriu asociat valorii proprii . Multimea
S() = {V IRn |A(V ) = V }
se numeste subspatiu propriu asociat valorii proprii .
Subspatiu vectorial. Spunem ca M este subspatiu vectorial al lui IRn
daca M este spatiu vectorial real n raport cu operatiile din IRn .
Suma subspatiilor vectoriale. Numim suma subspatiilor vectoriale
M1 si M2 multimea:
M1 + M2 = {X IRn |X = U + V, U M1 , V M2 }.

139

Valoare final
a a unei operatiuni financiare. Dac
a (S0 , (s, t), d)
este o operatiune financiara num
arul St = S0 [1 + d(s, t)].
Vector propriu. Vectorul nenul V IRn se numeste vector propriu al
matricei A (respectiv al aplicatiei liniare A) daca exista IR astfel nc
at
AV = V

(respectiv,

A(V ) = V ).

In acest caz scalarul se numeste valoare proprie a matricei A (respectiv


a aplicatiei liniare A) corespunzatoare vectorului propriu V .

140

BIBLIOGRAFIE
[1] Aderson A., Sweeney D., Thomas W.; Quantitative methods for
business, West Publishing Company, 1989.
[2] Archinard G., Guerrien B.;
economistes, Ed Economica, 1984.

Analyse mathematique pour

[3] Baz D., Butescu V., Stremtan N.; Matematici aplicate n


economie, vol I, II, Universitatea Crestin
a Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 1999.
[4] B
ab
ait
a I., Dut
a A.; Microeconomie, Editura de Vest, Timisoara,
1999.
[5] Beganu G.; Matematici financiare, Editura Meteora, Bucuresti, 2001.
[6] Bierman H., Bonini C., Hausman W.; Quantitative analysis for
business decisions, Illinois, 1969.
[7] Butescu V.; Matematici financiare, ghid metodologic, Editura Lucman, Bucuresti, 2001.
[8] Ceausu T.; Analiz
a matematic
a. Limit
a si continuitate, Tipografia
Universitatii de Vest din Timisoara, 1994.
[9] Cenus
a Gh., Raischi C., si altii; Matematici pentru Economisti,
Editura Cison, 2000.
arescu C., Ciorc
a O., Preda C., S
ipos C., Surulescu N.;
[10] Chil
Bazele Statisticii, Editura Univ. de Vest, 2002.
[11] Constantin Gh.; Curs de teoria probabilit
atilor si statistic
a matematic
a, Tip. Univ. Timisoara, 1977.
[12] Cret F., Otiman P.I.; Elemente de matematici aplicate n economia
agroalimentar
a, Editura Agroprint, Timisoara, 2002.
[13] Criveanu D., David Gh., Fuchs W., Stanciu P.; Culegere de probleme pentru cursul de matematic
a aplicat
a n economie, Tipografia
Universitatii Timisoara, 1971.
[14] Dochitoiu C., Matei A.; Matematici generale, Editura Economica,
1995.
[15] Grosdidier A.; Mathematiques financieres, Les Editions Foucher,
Paris, 1993.
141

[16] Guerrien B.; Algebr


a liniar
a pentru economisti, Ed. Economica,
2004.
[17] Guerrien B., Nezeys B.; Microeconomie si calcul economic, Ed.
Economica, 1987.
[18] Ioan C.A.; Matematic
a economic
a, Editura Evrika, Braila, 1999.
[19] Ioan C.A.; Matematic
a financiar
a, Editura Evrika, Braila, 1999.
[20] Megan M.; Calcul integral n Rp prin exercitii si probleme, Tipografia
Universitatii din Timisoara, 1983.
[21] Megan M.; Analiz
a matematic
a, vol. I, II, III, Editura Mirton,
Timisoara, 1999.
[22] Megan M., Balint S., Functii de mai multe variabile reale prin
exercitii si probleme, Tip. Univ. Timisoara, 1981.
[23] Megan M., Latcu D., Neamtu M.; Analiz
a matematic
a n Rp prin
exercitii si probleme, Editura Mirton, Timisoara, 2003.
[24] Megan M., Sasu B., Neamtu M., Cr
aciunescu D.; Bazele analizei matematice prin exercitii si probleme, Editura Helicon, Timisoara,
1996.
[25] Michel P.; Cours de Mathematiques pour Economistes, Economica,
2004.
[26] Muresan V.; Analiz
a matematic
a, Editura Transilvania Press, Cluj
Napoca, 2002.
[27] Muresan V.; Analiz
a matematic
a, calcul integral, Editura Transilvania Press, Cluj Napoca, 2002.
[28] Neamtu M.; Matematici aplicate n economie, Editura Mirton,
Timisoara, 2004.
[29] N
ad
aban S.; MathEco (analiz
a matematic
a), Editura Mirton,
Timisoara, 2001.
[30] Opris D., Boros E.; Capitole de cercet
ari operationale, Tipografia
Universitatii Timisoara, 1988.
[31] Oprescu Gh.; Matematici pentru economisti, vol I, Editura Fundatia
Romania de Maine, Bucuresti, 1996.
142

[32] Parpucea I.; Culegere de probleme de cibernetic


a economic
a, Tipografia Universitatii Cluj, 1998.
[33] Popa C., Hiris V., Megan M.; Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, Timisoara, 1976.
[34] Popescu L.; Culegere tematic
a de matematici aplicate, Editura
Sitech, Craiova, 2001.
[35] Preda P., Topuzu P.; Analiz
a matematic
a, Tipografia Universit
atii
Timisoara, 1986.
[36] Purcaru I.; Matematici generale si elemente de optimizare, Editura
Economica, Bucuresti, 1997.
[37] Purcaru I., Purcaru O.G.; Matematici financiare, Editura Economica, Bucuresti, 2000.
[38] Puta M.; Matematici financiare, Editura Mirton Timisoara, 1999.
[39] Stanciu P., Criveanu D., David Gh., Fuchs W.; Matematici
aplicate n economie, Editura Facla, Timisoara, 1981.
[40] Stavre P.; Matematici aplicate, Editura Universitaria, Craiova, 2000.
[41] Takayama A.; Mathematical economics, Second edition, Cambridge
University Press, 1985.

143